Dizertatie210130573 Maica Domnului La Sf Ioan Damaschin [611472]

UNIVERSI TATEA BUC UREȘTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX Ă
MASTER
DOCTRIN Ă ȘI CUL TURĂ
LUCRARE DE DISE RTAȚIE
MAICA DOMNULUI ÎN ÎNV ĂȚĂTURA SFÂNTULUI
IOAN DAMASCHIN
Coordonator : Pr. Prof. Doctor Ștefan Sandu
Absolvent: [anonimizat] – Ioan Stârc eanu
Bucur ești
2007
1

Cuprins
Introd ucere
1.Viața și opera Sfântului Ioan D amaschin
2.Sinodul de la Efes și p roblem a mariologică
2.1Chiri l și Nestorie
2.2Preli minariile sinodului de la Efes
2.3Opera sinodulu i de la Efes
2.4Învăț ătura de credin ță și hotăr ârile sinodului de la
Efes
3. Învățătura ortodoxă despre Maica Do mnului
3.1.1 Refl ecții asupra textulu i Nou Testamentar lega t
de Maica Dom nului
3.1.2 Întrupar ea lu i Hristos prem isă pentru Teotokos
( Qeotokoj)
3.1.3 Termenu l de Teotokos (Qeotokoj)
3.2 Pururea fecioria Maici i Dom nului în învă țătura
Ortodoxă
3.2.1 Fecior ie și Teotokos (Qeotokoj)
3.3. Preac instirea Maici i Dom nului în învă țătura
Biseri cii Ortodox e
3.3.1 Temeiurile Preacinst irii Maici i Dom nului
3.3.2 Aspect e lega te de Preacinstir ea Maic ii Domnulu i
4. Maica Domnului în opera Sfântului Ioan Da maschin
4.1 Teotokos în învăță tura Sfântulu i Ioan Damasch in
4.2 Pururea fecioari a Maic ii Do mnulu i la Sfântu l Ioan
Da masch in
4.3 Preac instirea Maici i Dom nului la Sfântu l Ioan
Da masch in
5. Actual itatea învăță turii despre Maica Do mnului în contex tul socie tății
secularizate de astăzi.
2

Introducere
Legat de Maica Domnulu i Serghei Bulgakov afirma în anul 19251:
„Cre știnism ul numai cu Hristos, fără Maica Domnu lui, e în ființa sa o altă religie
decât Ortodoxia, iar protestant ismul s-a separa t de Biseri că nu prin învăță turile sale
greșit e și prin amput ările sale arbitrare, ci mai cu seam ă și în chip esenț ial prin lipsa
unui senti ment față de Maica Domnulu i”2. Prin aceste cuvint e Serghei Bulg akov a pus
pe tapet un adevăr câ t se poat e de concr et leg at de relaț ia pe care fiecare Biserică o are
față de ce a care L-a născut pe Fiul lui Dum nezeu.
În Biseri ca Ortodoxă locul Sfinte i Fecioare Maria este unul centr al, iar cultu l
este cel care reflec tă cel mai bine raportare a Biserici i ca trup mistic al lui Hristos la
cea care L-a născut pe Mântui torul lumii. Viața Biseri cii în întregu l ei nu poate fi
conc epută fără Fecioar a Maria. Tot Serghei Bulgakov afirma că „Biserica ortodoxă
vener ează pe Fecioar a Maria ca pe cea care este mai cinst ită decât Heruvimii și mai
preamărită fără de asemănar e decât Seraf imii”, ca pe ce a care este superioară oricăr ei
făptur i”3. Tot el spunea că „Biserica vede în ea pe Maic a lui Dumn ezeu, cea care,
fără a se substitui unicului Mijlocitor, mijlocește înain tea Fiului pentru tot neam ul
omenesc; și noi o rugăm fără încet are să mijlocească pentru noi. Iubirea și venera ția
față de Fecio ara este sufletul pietății ortodoxe, inima ei, cea care încălzește și
însufle țește trupul întreg.” 4 Având această imagine în minte creionat ă de Serghei
Bulgakov și diferen țele pe care acesta le-a sesizat între cele trei Biseric i creștine
(Ortodoxă, Catol ică și Protestantă) mi-a venit în minte un lucru petrecut într-o
biseri că protest antă din Elveția când am fost șocat nu atât de simplitatea locașului cât
mai ales de inexistenț a icoane i Maicii Dom nului. Pentru credinc iosul creștin care
intră într-o biser ică ortodoxă și pentru care, primul gest este acela de a se închin a la
cele două icoane împărătești ale Mântuitorulu i Hristos și ale Maicii Domnu lui, viața
fără prezența Fecioar ei Maria, asemenea celei din Biserica Protestan tă, nu este simțită
ca autent ică, direct ancora tă în învăță tura Părin ților. Astfel că în ceea ce privește cultu l
1 S. Bul gakov , Kupina Neopalimaja, p. 78 apud. Ka rl Christian F elmy, op. cit., p. 1362 Dei Weltkonfe renz fur Glauben und Kirchenv erfassung . Deutsch er amtliche r Bricht uber die
Eltkonfer enz zu Lausanne3. – 21. August 1925. Im Auftrag des Fortsetzun gsausschusses hrsg. Von
Hermann Sasse, Berlin, 1929, p. 269 apud Ka rl, Christian F elmy, op. cit.,p. 1363 Serghei Bul gakov , Ortodoxia, p. 1194 Ibidem
3

ortodox rugăciun ile repre zintă o ancorar e în concr et a cinst irii deosebi te pe care
credinciosul ortodox o aduce Maicii Domnu lui.
Plecând de la aceste lucruri sesizate personal și prezente în viața Biseri cii vom
încerca să facem o prezentar e a învățătur ii despre Maica Dom nului, mai precis să
răspunde m la întrebare a: De ce o cinsti m noi pe Fecioara Maria ? Care sunt temeiurile
dogmatice ale aceste i prețu iri pe care creșt inii ortodocși o aduc acest eia?
Tema este destu l de vasta, de aceea, la sfaturil e părint elui profesor am ales să
ne axăm pe o anali ză a mariolog iei ortodoxe din punctul de vedere al Sfântulu i Ioan
Damasch in. Dar de ce Sfântul Ioan Dam aschin? Deoare ce acesta este unul dintr e
Părinț ii Biserici i cu o extraordinar ă putere de conci zie și care, în opera lui, a știut să
cuprind ă esenți alul din învă țătura de cred ință a Biseric ii, fără să o ciunte ască sau să – i
diminuez e valoarea dogmatică. Trecând fugitiv prin opera Sfântulu i Ioan Damasch in
ne-a impresionat atitudin ea plină de responsabili tate și seriozi tatea cu care acesta a
așternu t pe hârtie învăță tura Biseri cii, răspunzând în același timp proble melor vremii
cu care Biseri ca se confrunt a. În acest contex t am observa t prețu irea, bazată pe
adev ărul dogm atic, pe care Sfântul Ioan Dam aschin a nutrit- o față de Maic a
Dom nului, Pururea Fecio ara Maria.
Având aceste resorturi vom încerc a în cele ce urmează să prezen tăm
învățătura ortodoxă despre Maica Domnulu i, trecându-o prin filtrul gândiri i pline de
conc iziune a Sfântulu i Ioan Damasch in. Astfel lucrare a este împărțită în 5 capitole
mari, fiecar e, la rândul său, fiind împărțit în alte subcapi tole. Dacă în primul capitol
vom face o scurtă trecer e în revistă a vieții Sfântulu i Ioan Damasch in, cu o analiză
asupra operei acestuia, în capitolul 2 vom încerca să analizăm contextul în care
învățătura despre Maica Domnu lui a fost pusă la îndoială de anumite persoane ce nu
vroiau să înțeleagă, cum, aceasta poate fi numită Născătoare de Dum nezeu (
eotokoj). Tot în acest capitol vom prezen ta cauzel e care au dus la acest fel de
gândir e, dar și consec ințele pe care le-a avut asupra vieții Biser icii. În aceast ă
ambianță vom creiona cei doi episcopi, care au stat în centrul conflic tului, pe de o
parte eret icul Nestorie și pe de alt ă parte Sfântul Chiril al Alexandriei.
În capitolul 3 vom începe o analiz ă asupra princ ipalelor fire ce stau în centru l
învățăturii despre Maica Domnulu i. Însă pentru a ajunge să anali zăm aceste aspecte
mai întâi vom prezent a premise le care stau la baza atribu telor pe care Biserica noastră
le acord ă Sfintei Fecioar e Maria: calitatea de Născătoare de Dum nezeu ; calitatea de
Pururea Fecioar ă; și supracinst irea acesteia. Aceste prem ise pe care le vom prezen ta și
4

analiza stau la baza celor trei atribute ale Mariei și ele sunt legate de Însuși
Mântui torul Iisus Hristos, care Și-a luat firea omenească din m ama sa.
Tot în capito lul 3 vom analiza pe rând fiecare calitate a Mariei din perspectiv a
Biseri cii Ortodox e insistând asupra impactului pe care aceste a le-au avut asupra
procesulu i de siste matizare a învăț ăturii de cred ință.
Dacă în capitolul trei vom face o analiză asupra învățăturii despre Sfânta
Fecio ară Maria predată în Biseri ca noastră ortodoxă, în capito lul 4 ne vom apleca
numai asupra viziunii Sfântului Ioan Damaschin față de persoana Marie i, Mama lui
Dum nezeu – Omul. În acest contex t vom contura imagine a sinte tică, dar plină de
viață, pe care Sfântu l Ioan Damasch in a știut să o creion eze în jurul Maicii Domnului.
Ca și în al treilea capito l vom merge pe aceeași structură, analizând în parte fiecare
din principa lele atribu te al Mariei : teotokia, pururea fecioria și suprac instirea. Cu
acest prilej vo m încerca să cre ionăm imagine a Fecioare i Maria în opera Sfântu lui Ioan
Damasch in, sesizând ac ele aspecte ce ies în eviden ță.
În capitolul 5, având la bază toată această imagine a Maici i Dom nului
zugrăv ită atât în referatu l Biblic, dar și în învățătur a Sfinților Părinț i și în specia l a
celei a Sfântului Ioan Damaschin, vom încerca să intuim impactu l pe care învăță tura
Sfântulu i Ioan Damasch in despre Maic a Domnului o are în socie tatea conte mpor ană,
una în care valoril e au fost răsturna te, iar totu l se învârt e, paradoxa l, în jurul i maginii.
Prin toate aceste lucruri vom încerc a să sesiză m modul în care învăță tura
despre Maic a Dom nului poate reprezen ta în contextu l dialogului dintre Biserici, o
bază, un începu t solid5, prin personali tatea Sfântu lui Ioan Dam aschin.
5 Așa cum spune a și Ser ghei Bulg akov
5

1. Viața și opera Sfântu lui Ioan Damaschin
Situa ția politică în secolul VII și VIII în imperiul bizant in s-a caracterizat prin
degringo lada datorat ă presiuni lor din partea perși lor și arabi lor. În timpul lui Eracl iu
arabii cuceresc Egiptul și amenință Europ a. Tot în această perioadă Constantinopolu l
este asediat de două ori de către aceșt ia, prima dată când la cârma imperiulu i se afla
Constans IV, (668-685) „iar a doua oară” când împăr at era Leon Isaurul. În timpul lui
Leon Isaurul arabi i sunt oblig ați să se retragă pentru „o bună bucată de vreme” și asta
repre zintă semnul pentru o nouă relansare a imperiulu i materializată prin refor me
politice și econo mice consistente inițiate de respec tivul împărat. În acest contex t, cu
toate că împăr atul aduce o întărir e a imperiulu i, din punctul de vedere el este cel care
a declanșat „războiu l iconocl ast” care va fi aplana t abia în anul 787 la Niceea.6La
aceste proble me se adaug ă și altele de ordin intern în imperiu l bizantin și anum e
„degenerare a morală” din capit ala imperiului și nu num ai7.
În ceea ce privește Dam ascul, locul unde s-a născut și a activat Sfântul Ioan
Damasch in, acesta este pierdut de către bizant ini în urma lupte lor cu mahomedanii.
În urma acestor lupte Damascu l devine „posesiune arabă ”. Astfel că în acest context
politic se naște și tră iește Sfântul Ioan Dam aschin.
Sfântul Ioan Damaschin, ”ultimul părin te biseric esc, s-a născut în Dam asc”8 în
secolu l VII, la începutu l prim ei jumătăți, aproxi mativ 6759, dintr-o familie „nobil ă și
bogat ă care se găsea în fruntea administra ției fiscale a Siriei încă de la începutu l
secolu lui VII. Cu toate că Siria a avut neferi cirea să treacă sub diferi te stăpân iri, totuși
membrii familie lui Damasch in, care ocupau succesiv aceast ă dregător ie, n-au fost
înlătura ți din funcția lor”10.
6 Preot, Cicerone Iordăch escu,Sf. Ioan Damas chin. Studiu patris tic, Edit. Institutu l de arte Grafice N.
V. Ștefăniu & Co., Iași, 1912, p. 11 – 127Ibidem, p. 138 Teofan, Cronog rafia, MG, CVIII…… ..în Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Dumitru
Fecioru, Edit. Scripta, Bucu rești, 1993, p. 59 Rev. Ernest Simmons, The Fathers and Do ctors of the Chur ch, Ed. Library of Cong ress, 1959, U.S.A,
p. 8910 Sf. I oan Damas chin, Dogm atica, pag. 5, în in trodu cere.
6

Cu privir e la Sfântul Ioan Dam aschin, despre viața lui nu avem date certe și
sigure. În acest context intră și infor mația cu privire la anul nașterii sale. Părint ele
Fecioru încercând să explic e această lacună afirmă că : „ Care să fie cauza acest ei
tăceri? Sofronie Evstra tiadis o explic ă în chipul următor: conte mpor anii lui
Damasch in n-au socoti t să scrie biograf ia lui , pentru că Damasch in, prin știința sa și
prin lupta pe care a dus-o contra icono claștilor, era cunoscut tuturor”11. Această
afirmație Părinte le Fecioru o consider ă neveridi că și lipsită de consistență. Însă el
spune: „ Trebuie căutată în altă parte expli cația aceste i tăcer i unanim e cu privire la
viața sfântului Ioan Damaschin.[…] Palad iu, Paulin, Possidiu, Ștefan și Leonti e au
fost ucen ici ai celor biograf iați, uceni ci care au iubit pe dascăli i lor; când dascăl ii lor
au părăsit această viață pământească, dragostea cea mare, care- i apropia de cei
plecați, i-a îndemnat să ia condeiu l și să scrie viața dască lilor lor iubiți. Orice
biograf ie este fructul dragostei. Sfântul Ioan Dam aschin nu a avut ucen ici care să-l
iubească și care să lase în scris posterității acest fruct al dragostei lor pe care l-a
numit biograf ie. Chi ar dacă a predat teolog ie, adi că a fost profesor în sensul mo dern a l
cuvân tului, totuși, ucen icii săi au fost cu mult sub nivelul gândiri i maestrulu i lor.
Acești a n-au înțeles pe Dam aschin; neînțe legându- l nu l-au putut iubi; căci a iubi
însea mnă a înțelege, iar a înțelege însea mnă a fi congenit al. Pentru acest motiv
credem că viața sfântului Ioan Da maschin a rămas ascunsă istorie i”12
În privin ța biografie i Sfântulu i Ioan Damasch in avem totuși mai multe surse13,
chiar dacă disparate și incomplete. Cum spunea m „ avem puține date istori ce asupra
vieții sfântului Ioan Dam aschin. Prim ul său biogr af a fost Ioan Patriarhul
Ierusal imului […] El a adunat câteva fragmente asupra vieții Sfântului Ioan
Damasch in, care erau scrise în limba arabă ”14
După spusele lui Ioan Patri arhul Ierusalimului Ioan Dam aschin s-a născut în
Damasc și provine dintr -o fam ilie nobi lă și binev ăzută în socie tatea de a tunci15.
11 ’O a;gioj \Iwavnnv hj o Damask hnoj kai ta poihtik a autou erga, NE,, XXV I, 1931, p.
388, apud, Dum itru, Fecio ru, Viața sfântului Ioan Damas chin, Studiu de istorie literară creștină,
București, 1935 pag. 412Dumitru, F ecioru, op.cit., pag. 513 Avem informații despr e viața Sfântului Ioan Damas chin în actele sinodulu i VII ecumenic, în viața
Sfântului Ștefan Noul Martir scrisă de Diaconul Ștefan, în viața Sfântului Ștefan Taumaturgul, scrisă
de Leontie, în cronog rafia lui Teofan și în istoria patriarhului Nichifor al Constantinopolu lui. (cf.
Dumitru, F ecioru, op.cit.,, p. 3)14 Preot, Ciceron e, Iordăchescu,Sf. Ioan Damas chin,Stud iu Patristic, Ed. Institutul de arte GraficeN. V.
Ștefăn escu & Co, Iași, 1912, p. 1615 De aici poate și apre cierea pe care pă rinții lui I oan Damaschin au avut-o în ochii stăpânilor c are s-au
perindat în fruntea țării.
7

Tatăl lui Ioan îi acordă o mare atenție fiulu i său și face tot posibilu l ca acesta
să prim ească o educa ție aleasă. Pentru aceasta angajeaz ă oameni învățați pentru a-l
instrui pe fiul său. La un moment dat acest a îl aduce lui Ioan un călugăr , pe care îl
eliberase din robie, pe nume Cosm a „originar din Italia”, care se remarcase printr -o
cultură deosebi tă:
„Odată Saracin ii aduseseră în Damasc o mulțime de robi. Printre acești a, era și
un călugăr , Cosma, originar din Italia, care, spre mirarea Saracini lor, era înconjurat cu
multă cinste din partea celorl alți robi. Curioși, îl întrebă ce dregă torie a avut în lume.
Cosm a le răspunde că n-a avut nici o dregătorie, ci că a fost un simplu preot; și, cu
lacrimi, a adăug at că a fost un om nefolositor , pentru că învăță tura pe care o știe, nu a
putut- o da nimănui (VIII, col 440 C- 441 B). Tatăl lui Ioan, care nu era depar te de el.
se apropi e și-l întrebă, care-i este necazul, de-l vede lăcrimând: un monah nu trebu ie
să se întristeze că va muri, deoar ece este deja mort pentru lume, ci plâng e pentru
bogăț ia lui de știință pe care a strâns-o și pe care n-a putut- o împărtăși nimănui (IX,
col 441 B – 444 C). Când tatăl lui Ioan a auzit astfel de cuvint e, s-a dus la șeful
Sarac inilor și l-a rugat să-i eliber eze pe Cosma. După ce căpătă învoirea șefului, tatăl
lui Ioan ia pe monah în casa sa, și-i încred ințează spre instruire pe cei doi fii ai săi: pe
Ioan și pe Cosma, acest a din urmă de loc din Ierusali m, fiu adoptiv (XI, col 444 C-
445 B)”.16
Astfel de la Cosma Ioan primeșt e cea mai aleasă educaț ie, lucru care îi va fi
capital mai târziu. „După moartea tatălui său, dică cam după 690, Ioan ocupă aceeași
dregă torie până în anul 718, când califu l Omar II (717 – 720) pornește o politică
sângeroasă contra creșt inilor. […] Probabil că Omar ii ceru lui Ioan să-și mențină
postul în schimbul credin ței. Ioan, însă, refuză, sacrific ând rangul și situaț ia socia lă
pentru Mântuitoru l Hristos.17 După aceasta se retrage împreună „cu fratele său
adopt iv” la mănăst irea Sf. Sava. Patriarhul Ioan V al Ierusali mului (706 – 735) îl
hiroton ește preot18 pe Ioan și astfe l devine predic ator în „Biseric a Învieri i din
Ierusal im”19.
Calitățile sale de foarte bun teolog sunt recunoscute odată cu „războiu l
icono clast” când Ioan răspunde solici tării lui Leon Isaurul și scrie pentru început trei
16 Dumitru F ecioru, op.cit., p. 8- 917 Sf. I oan Damas chin, Dogmatica, Ed. a III- a, trad. de Pr . D. F ecioru, ed. Scripta, Bu curești, 1993 p.
6- 718 Mansi, Sacronum conciliarum nova et amplissima collectio, Paris – Leipzig, 1902, XIII, col 375 B.
apud Sf. I oan Damaschin, op., cit.,pag. 719 Viata Sfântului I oan Damaschin, M.G., XC IV, col.461 AB, apud Sf. I oan Damaschin, op.cit., pag. 7
8

tratate contra iconoc laștilo r, după emiterea edictului icono clast al împăratu lui din 726.
Intrar ea în această luptă dogm atică a Sfântului Ioan Damaschin a însemnat
anatematizarea lui Leon. ”20
„ Ioan Dam aschin, însă, nu-i numai îndrept arul credin ței pentru cei de depar te,
ci și oracolu l teologi c al celor de aproape din cuprinsul patriarhatulu i Ierusali mului
sau Antioh iei. Lui i se adresează Petru,, episcopu l Damasculu i, pentru a combate pe
episcopu l iacob it al Darei i, și tot lui își expri mă nedum eririle sale asupra duratei
postului mare călugăru l Comitas”.21
Pe lângă această luptă pe tărâmul învăț ăturii de credință Sfântul Ioan
Damasch in s-a remarcat și în ceea ce privește imnogr afia. De la el avem o mulțime
de opere închin ate lui Du mnez eu și Maic ii Do mnulu i.22
De la 734, până la sfârșitul vieții sale23 stă în mănăstirea Sf. Sava împreună cu
nepotu l său Ștefan. Spre sfârșitu l vieții, face o revizuir e a operelor sale în ce privește
fondul și form a.
Opera Sfântului Ioan Da maschin24:
Oper e dogmatice:
1. Izvorul cunoștiin ței, com pus din tre i părț i:
a. Capitol e filosofic e (Logi ca), MG, X CIV, col. 525- 676
b. Despre erez ii, MG, XCI V, col. 677- 680
c. Expunerea exactă a credinței ortodoxe (Dogmatica), MG, XCIV, col.
789 – 1228
2. Lib el despre dreapta credinț ă, MG, X CIV, col. 1421 – 1432
3. Despre Sfânta Treime, MG, XC V, col. 9-12
4. Episto lă către arhimandr itul Iordan, despre imnul Trisaghion, MG, XCV,
col. 21- 62
5. Introduc ere el ementară în dogm e, MG, XC V, col. 99 – 1 12
20 Sf. I oan Damas chin, op.cit., pag. 721 Ibide m, p. 822 Ibide m, p. 923 A murit probabil în anul 749 , vezi Re v., Ern est S immons, op.cit., p. 9624 Pentru o mai bună acurateț e am folosit Sf. Ioan Damas chin, Dogmatica, și Bonlio Steid le O.S.B,
Moncho Beuromensi, Patrologie seu Histor ia Antiquae Litteraturae Ecclesiast icae, Scolarium unui
Accomodata, Fribur gi Borisgovi ae, MC MXXXV II, Herder & Co., Typographi Editores Pontificii,
Beuron ae, 1937, p. 218 – 221
9

6 Despre cei în cred ință adorm iți, MG, X CV, col. 247- 278
7 Expuner ea cred inței, MG ., XCV , col. 417- 438
Oper e pole mice:
1. Tratat pentru apărarea Sf. Icoan e. P.G. 95, 309, sqq 345, sqq: 96. cf.
Schwarzl ese, o.c. 94
2. Tom ca din parte a pre sfințitului Petru episcopul Damascu lui către așa-
zisul episcop ia cobit al Darei i, MG, X CIV, col. 1435 – 1502
3. Despre firea compusă con tra ac efalilor, MG, X CV, col. 1 11- 126
4. Despre cele două voințe și activități și despre celelalte însușiri natur ale ale
lui Hristos și pe scurt și despre cele două firi și o singură ipostasă, MG, XCV , col.
127- 186
5. Contra erezi ei nestoriene, MG, XC V, col. 187- 224
6 Dialog contra maniheilor, MG., XCI V, col . 1505 – 1584
7. Discuți a dintre un saracin și un creștin, în două recenz ii, MG, XCVI, col.
1585- 1598 și MG, X CVI, col .1335 – 1348
8. Discuți a lui Ioand ortodoxul cu un m aniheu, MG , XCVI, col. 1319 – 1336
9. Despre balaur i, MG, X CIV, col. 1599- 1604
Oper e exegeti ce:
1. Comentariu la episto lele sfântulu i apostol Pavel, după sf. Ioan Hrisostom ,
MG., X CV, col. 441 – 1034
Opere m orale și ascetic e:
1. Sfinte le paralel e, MG, X CV, col. 1041 – 1588; XCVI, col . 9 – 442
2. Despre sfinte le posturi, MG, XC V, col. 63- 78
3. Despre cel e opt duhuri ale răutăț ii, MG, XC V, col. 79 – 84
4. Despre virtu țile și vici ile sufleteșt i și trupești, MG, XC V, col. 85- 98
Oper e omiletice:
1. Cuvânt la Schimbar ea la față a Dom nului nostru Iisus Hristot, M.G, XCVI,
col. 545- 576
2. Cuvânt la smoch inul uscat și la parabo la viei, MG, X CVI, col. 575- 588
3. Cuvânt la Marea Sâm bătă, MG , XCVI, col. 601- 644
10

4. Cuvânt la Nașterea prea sfinte i Stăpânei noastre Născătoar e de Du mnez eu și
pururea Fecioara Maria, MG, X CVI, col. 661- 680
5. Trei cuvântăr i la Adorm irea Maici i Dom nului, MG, XC VI, co l. 699- 762
Oper e poetice:
1. Puține public ate în M.G. (XCVI, col. 817- 856; 1364- 1369). Tradiția
atribuie sfântului Ioan Dam aschin și com punere a Octoihulu i.
2. Sinodul de la Efes și problem a mariolog ică
În cele ce urmează vom încerca să facem o prezent are a proble mei
mariologi ce din secolul al V– lea odată cu sinodul al III –lea când Sfinț ii Părinți au
tranșa t proble ma dacă Fecioara Maria a născut pe Fiul lui Dumnezeu sau nu, cum
spunea Nestorie.
2.1 Chiril și Nesto rie
Princip alii actori ai confli ctulu i efeseni an au fost pe de o parte Netorie,
episcop al Constant inopol, iar pe de altă parte Chiril episocop al Alexandrie i, doi
repre zentan ți ai Biseric ii, dar și ai ce lor două școli din Antiohia și Alexandr ia.
Chiri l al Alexandr iei a fost pentru aproxim ativ 60 de ani, episcop al
Alexandr iei „necontesta t cap al Biserici lor din Egipt […] un insisten t, un bătăuș,
încăpățân at om dar care a fost remarcabil pentru geniul său teologi c, dar și pentru
fleru l său de a conduce.”25 Avându-l înain tea lui în frunte a Biserici i din Alexandria pe
unchiu l său Theophl ius, Chiri l va veni în frunt ea Biserici i în calitate de episcop la 18
octombrie 412. Înca din prim ele zile ale noii sale responsabil ități Chiril al Alexandr iei
25 Rev. Ernest Si mmons, Fathers and Do ctors o f the chur ch, the Bru ce Publisching Compan y
Milwauak ee, Library of Cong ress, Ju ne 16, 1959, p. 57
11

intră în conflic t cu repre zentan tul autorit ății administrat ive, ieșind din aceasta cu
ajutorul călugăr ilor din Nitria.26 Spre deosebire de carac terul său coleri c, lucru de
altfel, norm al dacă ținem seam a că el s-a născut în Alexandria, Chiril, în domeniul
teologic a fost un „p rolific scriitor și un exc epțion al și sint etic gânditor ”.27
„Comp lexa figură a lui Chiri l a stat în spate le fiecăre i etape din conflic tul
hristolog ic din secolul respect iv și următorul”28. Tot el, printr -o genial ă „intuiție” a
fost cel care a arătat că Hristos, „Cuvântul este singurul subiect dinam ic al celor două
firi, divină și umană” ceea ce a dus la un confli ct cu reprezen tanții școli i Antioh iene
care aveau o altă viziun e în această privin ță.29 În ceea ce privește confl ictul cu
Nestorie, el a începu t atunci când acesta din urmă a început să expri me public erezi a
cu o lipsă de îngădu ință ieșită din comun.30 Lucrur ile nu începuseră odată cu ieșirea
publi că a lui Nestorie, ci ele își aveau rădăcina în gândire a școlii Antioh iene prin
repre zentan ții ei „Anomeans, Aetius și Euno mius”31 și pe care Sfântul Chiril i-a
combătut de altf el în scrieri le sale.32
În ceea ce priveșt e nestorianis mul Sfântu l Chiril al Alexandrie i a înțeles
pericolul aceste i erezii, iar, în acest sens reacția lui a fost cu mult mai vehe mentă și
personal ă, lucru arăta t din însăși reacțiile sale.33Chiril prin manifestări le sale a arăta t
că Hristos este Însuși Logosul divin. „Chiril a menținut tradiț ia lui Athanasie si a altor
teologi Alexandrin i. Unirea divinit ății și umanității este o unire în persoana
Logosului ”34. Spre deosebire de ceea ce afirma Nestorie Sfântul Chiri l nega
umanității, din Persoana lui Hristos, chiar dacă completă, o existen ță indep endent ă.
După unirea ipostat ică unire a a fost pentru etern itate, Logosul născut din Tatăl mai
înainte de veci, iar în afară de El nu există altă persoană cu aceeași calitate care să fie
din firea umană.35 „Natura omene ască subizistă numai în ipostasul Logosulu i divin;
nu are existenț ă ipostati că proprie […] De aceea Chiril găsit în numele de Emmanue l
26Rev. Ernest Si mmons, op. cit., p. 5727Ibidem, pag. 5828 Norm an Russel, Chyril of Alexandria,Ed. Rou tledge, London and N ew York, 2000, pa g. 5929 Ibidem30 Ibidem, p. 33- 3431 Acești trei reprezentanți ai școli i Antioh iene au fos t adevă rați neo- Arieni. vezi Norman, Russell,
op.cit., p. 21 – 2332 Sfântul Chiri l combăt ându-l pe Euno miu spune că natur a divină, este de nepăt runs, de neînțeles de
noi oamenii, dar simțită cunoscută prin ce ea ce ea face, se manifestă și efe ctele acestor acțiuni, vez i
Norm an, Russel l, op.cit, p. 2333 Norm an, Russel l, op.cit., p. 3134 Hube rt Cun liffe,A History of Chris tian Doctrine – in Succession of the Earlier W ork of G.P .Fisher ,
Published în the International Theologi cal L ibrary Series, Ed. T&T. Clark LTD., Edinbur gh, last
impression 1980, p. 13435 Ibidem, p. 135
12

înțelesul semnificativ pentru Hristolog ie”36 și pentru faptul că Fecio ara Maria este
Născătoar e de Dumnez eu, adică din ea Logosul divin și-a luat firea omene ască odată
cu concepere a.37
Profund ancorat în tradiția Biseri cii Chiri l s-a manifest at ca un
adev ărat apără tor al ortodoxie i, iar Sinodul de la Efes a reprezen tat pentru el
momentul în care și-a manifest at puterni c personalit atea, claritatea gând irii, dar și
forța de a ști să găsească acele elemente prin care să clarif ice și să împace diferi tele
contr aste în gândirea conte mpor anilor săi.
Pe de altă parte Nestori e, monah al „mănăstiri i din Eupreprios” s-a
remarcat ca un continu ator al învăț ăturii lui Diodor din Tars și al lui Theodor de
Mopsuestia38. Erezi a sa „ a fost rezult atul curentulu i doctr inal existent în secolu l al IV
– lea în mijlocul oriental ilor, și carac terizată printr -o anumită ștergere a divinității în
ochii teologi lor care studiaseră persoana lui Hristos.”39 Mai precis Nestorie a
continuat ceea ce Diodor din Tars enunț ase cu privir e la persoana lui Hristos, și anu me
faptu l că „Dumn ezeu a avut doi fii: Cuvântu l, născut din propria substanț ă a Tatălui,
Fiul lui Dumnez eu după natur ă, și omul, născut din David, deveni t Fiu al lui
Dum nezeu prin har. Între cei doi fii ai lui Dum nezeu, Diodor admisese o legătur ă de
demnitate, autori tate și onoare.”40 Această erezie este continuată de Nestorie, ca
„discipol al lui Diodor”41 și extinsă la persoana Fecioare i Maria. De fapt erezia lui
Nestorie a reprez intat o față nouă a celei lui Diodor și a lui Teodor de Mopsuestia. În
loc să atace proble ma hristolog ică, cu privire la persoana lui Hristos, Nestorie
pornește de la a analiza mai întâi atributu l de Născăto are de Dumnezeu dat Fecioar ei
Maria pentru a ataca indire ct probl ema hristologic ă. De fapt Nestorie neagă calitatea
de Născătoare de Dum nezeu dată Fecioare i Maria, plecând de la ceea ce Diodor
afirmase cu privire la „cei doi fii ai lui Dumnez eu.” Venit în fruntea Biserici i din
Constant inopol cu ajutoru l împăratulu i Nestorie găsește ocazia de a impune prin forță
erezia sa, chiar dacă întâlnește o mulțime de opozanț i, atât din rândul călugări lor cât și
al mirenilor.42
36 Hube rt Cun liffe-Jones, op. cit., p. 13537 Ibidem38 Repr ezentanți ai școli i din Antiohia39 Prof., A. d’Al es, Le Dogme D’Ephes e, Ed. G abriel B eauchesne, Paris, Rue de Rennes, 1926, p. 22840 Ibidem41 L.c., ACO, p. 152, 4; PG., 229C apud A. d’Ales, op. cit., pag 22942Norm an Russel, op. cit., p. 32
13

Putem spune că sinodul de la Efes a avut drept protagon iști doi episcopi,
Nestorie și Chiril, crescuți în două universuri diferi te, unul având la bază învăță tura
greșit ă a lui Teodor de Mopsue stia și Diodor din Tars dar și spiritul antiohi an, iar pe
de altă parte Chiril, care a avut în spate învăț ătura școlii Alexandrin e.
2.2 Prelim inariile sinodului de la Efes
Confli ctul preliminar sindului de la Efes refer itor la Maica Domnulu i, a apăru t
în Constantinopol odată cu venire a în frunte a Biseri cii a lui Nestorie în anul 428 odată
cu decretulu i împărătesc al lui Theodosie.
Venit în fruntea Biseri cii Nestorie s-a prezenta t de la început ca un apărător al
ortodoxi ei, dar a uneia înțelese numai de el. Astfel că atunci „ când a fost hirotonit a
zis către împărat în fața poporului: Dă-mi, o împărate, pământul liber de eretici și-ți
voi ajuta să înv ingi pe perși”43.
Chiar dacă s-a remarcat ca fiind un apărător al ortodoxiei, în realitate aceast a
s-a folosit de acest pretex t pentru a-și apărat învăț ăturile greșit e, pe acoliți și de a
elimina pe to ți cei ce îi stăt eau în cale, arien ti, mesalieni.
În mod public Nestori e își manifestă opțiuni le odată cu predica unui apropia t
al său pe nume Anastasie, care, în cadrul unor „cateheze ” cere credin cioșilor să nu
mai adreseze Fecioar ei Maria apelativu l de „Născătoare de Dumnezeu” (teotokos), ci
acela de antropotokos (in grecește) :44
„ Maria nu trebuie să fie numită de nimeni Născăto are de Dumnezeu, pentru
că ea este creatur ă omene ască și Du mnez eu nu poate fi născut de o crea tură”45.
Toate aceste afirmații ale lui Anastasie au fost susținu te de Nestori e și mai
mult decât atât, de sărbătoare a Nașter ii Domnu lui își reafir mă ideile eretice prin trei
predi ci:
„ Mă întrebaț i, dacă Maria poate să fie numită mama lui Dumnez eu? Așadar
Dum nezeu a avut mamă? În acest caz nu trebuie să imputăm păgânis mului, că a
43 Socr at, Istor ia biseric ească,cartea VII, cap. 2- 3, apud Ioan Mihălc escu, Sinodul al III- lea ecu menic
ținut î n Efes în anul 431, Bucu rești, 1926,p. 1644 Ioan Mihălces cu,op. cit.,p. 19 – 2045 Socr at, Istoria biseric ească, cartea VII, cap 32, apud Ioan Mihălces cu, op. cit., p. 20
14

vorbit de mame ale zeilor. Așadar Apostolul Pavel minte, fiind că el zice despre
Dum nezeirea lui Hristos, că este fără tată, fără mamă și fără neam . Nu, Maria nu este
mama lui Dum nezeu….Cr eatura n-a născut pe Creatoru l. Ea a născut numai pe omul,
care este instrum entul dumnez eirii. Sfântul Duh n-a dat pe cuvântul, dar numai i-a
creat un templul – făcut de o virgină – în care El să locui ască […] Eu cinstesc această
haină, de care s-a servit El, pentru respec tul acestu ia care a îmbrăcat-o și de care El
este insepar abil […] Separ natur ile, dar nu separ respectu l meu. Iau în consider ație
ceea ce îmi spune el (respectul). Acela care s-a form at în corpul Mariei nu era însuși
Dum nezeu, dar a fost ales de Dum nezeu, Dum nezeu a îmbră cat umanitatea și din
cauza ce lui car e a ales a fost nu mit Dum nezeu ”46.
În alte două predici acesta afirmă că „Maria trebu ie să fie numită hristoto cos
(grec ește) deoar ece ea a născut pe Fiul lui Dum nezeu în acest înțeles, că a născut un
om care, pentru unirea sa cu Fiul lui Dum nezeu, în înțelesul strâns al cuvântu lui,
poate fi numit și Fiul lui Dumnezeu. Așa că s-ar putea zice: Dumnez eu e mort […]
Eu vreau, dar, să păstre z naștere a, însă, fără vreo confuz ie, cele două naturi : Vreau, în
om, să recunosc pe Dum nezeu și să venerez pe acest om unit cu Dum nezeu, într-un
mod dumn ezeiesc și care prin ac easta are drept la rugăc iunea noastră”47.
În cealaltă predică spune: „Arieni i pun pe Cuvântu l mai prejo s de Tatăl, dar
aceștia merg mai depart e și îl pun mai prejos de Maria, căci presupun că El a venit
după ea și dau o mamă muritoare ca autor al dumn ezeirii, care a creat totul. Dacă
acela pe care ea l-a născut, nu era om, dacă era Cuvântu l dumnezeiesc, ea n-a fost
mama acelui care e de altă natur ă decât a sa? Dacă cineva o numește mama sa, atunc i
cel născut nu este de o natur ă divină, nu este decât un om, pentru că o mamă nu poate
naște decât o ființă care e de aceeași substanț ă cu ea. Prin urmare, Dum nezeu
Cuvântu l nu este născut din Maria, dar ar locui în acela care s-a născut din Maria.”48
Acesta, „antioh ian de origine, a deosebit pre mult cele două natur i în Hristos:
El n-a păstra t în mod sufici ent ident itatea funda mentală între Cuvântul lui Dumnezeu
și Fiul Fecioare i, sau, cu un termen mai nou: comuniune a idiomelor, umanitatea,
nefiind unită cu Cuvântu l decât printr-o anum ită relație, având, după părerea
nestori enilor o autono mie car e ridic a și pe ea la dem nitatea de persoană”49.
46 Marius Merc ator, în Hefile, vol I I, p. 329, apud Ioan Mihălc escu, op. cit., p. 2247 Marius Merc ator, în Hefile, op. cit, apud I oan Mihălcescu, op. cit., p. 2248 Ibidem, p. 2249 Drd. Ierom. Chesarie Gheor ghescu, Învățătura despr e unir ea iposta tică la Sfântul Ioan Damaschin,
în rev . Ortodox ia,anul XX III, nr. 2, ap rilie – iunie, 1971, p. 183
15

Plecând de la această abordare și confuzi e Nestori e a dedus lipsa calității de
Născătoar e de Dumnez eu dată de Biseri că Fecio arei Maria. Maria era văzu tă ca un fel
de Născăto are a dum nezeirii și de aic i eroare a. În acest caz aflându- se Nestorie trebui a
să găsească o soluți e la termenu l de Theo tokos (Qeotok oj). Dacă inițial aprobase
termenul de antropotokos (Anqropotokoj) ca atribu t al Fecioare i , el găsește o cale
de mijloc denu mind-o pe aceasta Născătoar e de Hristos (Cristot okoj). Și în acest
caz eroarea lui nu s-a împuținat cu nimic deoare ce s-a pornit de la premise greșite.
Argumentele lui Nestorie erau pueri le, chiar dacă aveau o anum ită doză de logic ă, de
fațadă, de altfe l.
La cuvin tele lui Nestorie au răspuns cei ce apărau apelativu l de Născătoare de
Dum nezeu dat Fecioare i. Astfel la „sărbătoarea Sfintei Fecioare, Proclu ține o predic ă
în care stabi liește că Maria trebu ie numită mama lui Dumnez eu pentru că ea a născut
pe Hristos, Dum nezeu – omul, în a Cărui persoană, cele două naturi erau unite fără a
se confunda.”50
Nestorie a încer cat, folosind expresia „Dumnezeu a trecut prin Maria” în loc
de „Dum nezeu s-a născut din Maria”, să ajungă la un comprom is prin intenț ia de a
înșel a vigi lența apără torilor ortodoxiei. Cu acest prilej Nestorie a vorbit de raportare a
sa la natura divin ă: „Voiesc să cinstesc natura, care este haina lui Dum nezeu, în
același timp cu natura care se servește de această haină. Despart natur ile dar nu
despart omagiile, îl recunosc ca dublu, dar Îl rog, ca și cum ar fi Unul”51.
„Erezia lui Nestorie fu răspândit ă în curând din Constant inopol și în alte
părți”52. La această ofensivă a lui Nestorie și a susținător ilor lui au răspuns Sfântul
Chiri l al Alexandr iei, care a demontat în cuvânt ările și scrisorile sale toate afirmațiile
lui Nestorie.
În acest confli ct a intrat și papa Celest in care s-a arătat un apărător înverșunat
al ortodoxie i. Lucru l acest a s-a concre tizat odată cu momentul convocări i sinodului
din anul 430. În urma acestui sinod învăț ăturile lui Nestorie au fost conda mnate, iar
persoana acestui a som ată ca în 10 zile să-și retragă toate afir mațiile.
Văzându- se sub presiune a fapte lor Nestorie a încer cat reiter ând ideea că
Fecio ara Maria este „Născătoare de Hristos”, să se salveze de sub ameninț area
anatemei. Cu toate aceste presiun i și la insistența prieten ilor săi care îl cunoște au
foart e bine Nestorie nu retractează afirmațiile făcute, chiar dacă se vroia a fi scos de
50 Ioan Mihălces cu, op. cit., p. 2451 Mariu Merc ator, în opul ceb at al ui Heg ele, pag. 332 apud Ioan Mihălc escu, op. cit., p. 2552 Ioan Mihălces cu, op.cit., p. 26
16

sub ameninț area scoater ii din rândul clericilor ca eretic, și cu ajutoru l împăratului
reușește să contribui e la convocarea sinodului ecum enic de la Efes din anul 43153.
Din toate cele prezenta te putem observa mai multe lucrur i legat e de această
erezie. Nestorie nu înțelege a că în cazul nașteri i lui Hristos nu era vorba de nașterea
firii dumnezeiești, ci de naștere a Persoane i, a Dumnez eului – Om. Mai precis acest a
confunda natura cu ipostasul lucru care a dus la nerecunoaștere a din partea lui a
calității de Născătoar e de Dumnez eu a Fecioarei Maria. Analizând hristologi a lui
Nestorie Părint ele Kniaz ev54 a eviden țiat că Nestorie chiar dacă făcea o „distincție”
între cele două firi ale lui Hristos, el nu le vedea în „ persoana preex istentă a
Cuvântu lui care își asumă umanitatea”,55 ci ca „rezult atul uniri i”. Datorit ă acestei
percepții Nestorie făcea o diferență categorică între „prosopon-ul” lui Hristos și cel al
lui Dumn ezeu. De aici s-a ajuns la „respingerea ” calității de Născătoar e de Dum nezeu
dată Sfinte i Fecioar e Maria. După cum spune și părin tele Kniazev56 Nestorie admitea
o legătură între cele două naturi omeneasc ă și dumnez eiască, care s-ar realiza nu într-
una din persoanele posibile, ci într-un al treilea „prosopon”, iar această unire nu era
decât una „compusului ”. În afirmațiile sale Netori e s-a folosit de cuvint ele scripturii
pentru a-și ju stifica afirmațiile57.
2.3 Ope ra Sinod ului de la Efes
Odată cu acutizare a conflic tului dintre susțin ătorii lui Nestorie și cei care
apărau ortodoxia și învățătur a Biserici i s-a impus necesi tatea convocări i unui sinod la
care să se discute și să se lămureasc ă adevăru l de credință. Sinodul de la Efes a fost
convoc at de Theodosi e al II-lea „după insisten țele lui Nestorie”58. Pentru convocarea
sinodului împăratu l Teodo sie al II-lea trimite o scrisoare la 30 noiembrie 430 „în
53 Ioan Mihălces cu, op. cit, .p 30 – 5254 Alexis Kniazev , Maica Domnu lui în Biseri ca Ortodo xă, Trad din franceză de Lucreția Maria
Vasiles cu, editura Humanitas, Bu curești, 1998, p. 81 – 8255 Așa cum ne prezintă Bise rica cea una56 Ibidem57 În acest caz Nestorie caută tot ce ea ce poate pentru a putea justifica afirmațiile prin cuvintele pe c are
le spune. 58 Ioan Mihăilescu, op. cit., p. 55
17

difer itele provinc ii ale imperiu lui”. Pe lângă această scrisoare acest a trimite o alta „lui
Chiri l, în care-l învinu iește că el este cauza tulburăr ii din Biserică ”59. Cu toate că
scrisoril e de convoc are a sinodului vor fi trimise în noiembri e 430 lucrările se vor
deschid e la 22 iunie 431. Sinodul va avea șapte sesiuni. Acestea se vor încheia cu
„promu lgarea ” a șapte cano ane. Aceste cano ane vor avea cuprinse în princ ipal
conda mnările aduse nestor ienilor și pelag ienilor60.
2.4 Învățătura de credință și hotărârile Sinodului de la Efes .
În timpul celor 7 sesiuni ale sinodului „scrisoarea lui Chiri l către Nestorie ”61
este accepta tă ca expri mând „învăț ătura Biseric ii”. Astfel este afirmată „matern itatea
divin ă a Marie i” prin „unitatea Persoanei lui Hristos, născut din Fecioară”.62 Tot acum
se arată clar existen ța a două firi și o singură Persoană în Iisus Hristos, iar Fecio ara
Maria ca Născătoar e de Du mnez eu:
„Unul este Hristos, unul este Fiul, Unul este Domnul, pe care- l mărturisi m.
Din cauza acestei uniri indisolub ile, mărturisim că Sfânta Fecioară este Maica
Dom nului, pentru că Dumnezeu Cuvântul s-a făcut trup, s-a întrup at și că, o dată cu
Întrupar ea și-a însu șit Templul trupului asum at de la Maria.”63
Astfel Nestori e este anate mizat și opera lui dar și oricine îi ia apărare a:
„Oricine nu anatemizează pe Nestorie, să fie anatema. Pe acesta îl anatemizează
dreap ta credin ță și sfântul Sinod. Oricine comunică cu Nestorie, să fie anatema. Toți
anatemizăm epistol a și învăț ăturile lui Nestorie.”64
În ceea ce privește hotărâri le sinodulu i ele nu s-au axat în princip al pe
conda mnarea lui Nestori e direct, asta deoare ce scrisoarea lui Chiri l a fost acceptat ă ca
ortodoxă și drept norm a acceptat ă de sinod, ci au stabil it regle mentăr ile cu privire la
cei care ar fi inf luența ți de Ne storie și aco liții lui.
59 Ioan Mihălces cu, op. cit., , p. 56.60 Alexis Kniazev , op. cit., p. 8261 Ibidem, p. 8362 Ibidem63 E. Schw artz, Acta Conci liarum Ecumenicorum (ACO), B erlin- Leipzi g, vol. I ., 1922- 1929, p. 70, 1,
19-22 și G. Joussard, Maria I, ed. cit, pp. 131-132., apud Alexis Kniazev , op. cit., p. 8364 Harduin , op. cit., col. 1395, apud Ioan Mihălces cu, op. cit., p. 60
18

În data de 22 iulie, în urma ședinței prezida te de Chiril a fost din nou
ratificată și aprobată hotăr ârea, „în mod solemn de Părinți ; Chiril al Alexandrie i
semnând prim ul, apoi episcopu l legat Arcadius, Iuvenal al Ierusal imulu i; episcopul
legat Projectus; preo tul leg at Philippe…., în tota l 157 de se mnături.”65
Astfel s-a hot ărât:
„Sfântu l Sinod a hotărât ca nu este perm is nimănui să propovădu iască sau să
scrie sau să compune o – formulă – sau alta decât cea care a fost stabi lită prin Sfinț ii
Părinț i reuniț i la Niceea sub inspira ția Duhului Sfânt; cei care ar îndrăzni să compună
o altă – formulă – sau să propună sau să prezinte o alta prin care să schim be
adev ărul, fie ca al elen iștilo r, fie ca al iudeilo r, fie ca al tuturor altor secte, aceia, dacă
vor fi episcopi sau clerici, vor fi excluși, episcop ii din episcopat, clericii din cler, dacă
vor fi laici, ei vor fi anat ema.
De asem enea dacă cineva, episcop sau cleric, sunt […], sau predau învăță tura
cuprinsă în expunerea comunicată prin preotul Charisius, despre Întrupar ea Fiului lui
Dum nezeu, și ereziile falsită țile lui Nestorie, […] , dacă este episcop va fi scos din
episcop at, dacă e preot va fi exclus din preoț ie, dacă va fi laic, să fie anate ma, ca
deasupra.”66
Chiar dacă lucruril e au părut că s-au linișt it din păcat e conflic tul a continua t și
asta dator ită susținător ilor lui Nestorie în frunte cu episcopul Ioan din Antiohi a care
între timp a convoc at un alt sinod la care au participat 43 de episcop i sub protec ția lui
Candid ian, prin care l-au anatemizat pe Chiril si Mem mnon, episcop de Efes. Aceste
două taber e nu au încetat nici după ce sinodul de la Efes prezida t de Chiril și-a
încheiat ultima ședință și a reafirmat ca ortodox ă scrisoare a lui Chiril și a condam nat
erezia lui Nestorie. Până la urmă sinodul este închis de către împăr at lamentat de
neput ința celor două tabere de a ajunge la un acord. Tot împăratu l Theodosie îl
înlocuieșt e pe Nestorie cu un alt episcop, i ar mai apoi îl exi lează.67
Chiar dacă lucruril e nu s-au liniștit „în anul 433, la intervenț iile împăratu lui și
a papei, o forum ulă de unire i-a împăcat pe Ioan al Antioh iei și un grup importan t de
răsări teni cu Chiril. ”68
Prin această formu lă se fac concesi i și de o parte și de alta. Astfel „ s-a
renunț at la anumite expresii: mia physis, henosis; titlul Theotokos a fost admis numai
65 D’ Ales, Le Dogm e d’Eph ese, p. 17066 ACO., I , 7, 77, p. 105- 106; Mansi, I V, 1361 apud, D ’Ales, op.cit., p. 17167 Ioan Mihălces cu, op. cit., p. 70 – 9468 Alexis Kniazev , op. cit., p. 84
19

după explica ții. Dar Chiril a obținu t în domeniul doctrina l: a. recunoașter ea
conda mnării lui Nestorie; b. renunțarea la folosir ea termenulu i synapheia, înlocu it cu
henosis; c. accep tarea com unicării însușirilor: ”69
„Noi mărtur isim pe Domnu l nostru Iisus Hristos, Fiul unic al lui Dumnezeu,
Dum nezeu perfect și om adev ărat – compus – din suflet și trup, năcut din Tatăl mai
înainte de veci după divin itate – născut – în zilele din urmă, pentru noi și pentru
salvar ea noastră, din Fecioara Maria după omenitate, la fel deoființ ă cu Tatăl după
divin itate și consubtan țial cu noi după omeni tate. Căci din două naturi este făcut : de
asemenea noi mărturisim pe Hristos, un Fiu, un Domn. Adevărul acestei uniuni fără
amestecar e, noi mărturisi m că Fecioara Maria este Maica Domnulu i , pentru că
Cuvântu l Domnului a luat trup și S-a făcut om, si în același timp la conc epere – prin
zămislire – și și-a unit templul luat – asu mat – de la Fecioar ă.”70
În urma aceste i păci lucruri le s-au liniști t chiar dacă au apărut unii care au
acuzat atât pe Chiri l cât și pe Ioan de trădare.
Astfel învăță tura despre Fecioara Maria, Născătoare de Dum nezeu a triumfat
în fața ere ziei inițiate de Nestori e, care între timp murise în condiți i destul de grele .
Mai târziu odată cu sinodul de la Calcedon, din anul 451, când se dezb ate
proble ma monofizită se „reafir mă” învățătura despre calitatea de Născătoare de
Dum nezeu a Fecio arei Maria Născătoar e de Dumnez eu ( cf. ek Mariaj thj
parqenon thj qeotok ou)71. Recunoașter ea acestui fapt a aratat că Părinț ii au
recunoscu t implicit prin această reafir mare hotărâr ile sinodului de la Efes,
ecumenicitate lui, și, indir ect, au recombătut erezia lui Nestorie, care era în strânsă
legătură cu erez ia discut ată la sinodul ecum enic din 451.
Frământările dogm atice din prima jumătate a secolului al V-le d.Hr. au
repre zenta t momentul în care învăț ătura despre Maica Dom nului, ca Născătoar e de
Dum nezeu, a fost defin itivată și conturat ă. Principalu l ierarh al Biseric ii care a
contr ibuit decisiv prin claritatea gândirii și a limbajului teologic, care a reuși t să
postule ze învăț ătura despre „teotok ia” Maic ii Domnu lui a fost Sfântul Chiri l al
Alexandr iei. De partea cealaltă Nestorie, cel care a adus în prim plan o erezi e care
69 Alexis Kniazev, op. cit., p. 8470 1, ACO., I , 1, 4, 123, p. 8, 27 – 9, 5 ( Lettre a Cyrille); I, IV, 1, 105, p. 56, 36 – 57, 5. ( Lettre a
Theodos e II, latin du S ynodicon) apud, D’Ales, op.cit., p. 21971 Andre de Halleux, Patrologie et oecum enisme. Recu eil D’Εtudes, Ed. Leuv en Univ ersity Press,
Leuv en, 1990, p. 450
20

subzistase sub difer ite curente de gândir e a fost conda mnat definit iv, iar învăț ătura sa
consider ată eretică. Sinodul de la Efes din anul 431 a reprezen tat începutul unei
defin itivări a învăță turii despre Persoana lui Hristos, chiar dacă indir ect. Contributi a
Părinț ilor Biserici i a consta t în stabilir ea clară a relației dintre Fecioara Maria și Fiul
ei, și rolul acestei a în istor ia mântuirii.
3. Învățătu ra ortodoxă despre Maica Domnului
Învăț ătura despre Fecioara Maria în Ortodoxie repre zintă suportul de care se
leagă învățătura despre mântuirea neamului omenesc. Nu putem să vorbim de
Fecio ara Maria și să nu ne aplecăm asupra mântuirii omului sau nu putem să vorbim
despre Hristos Care a mântuit lumea fără să abordă m proble ma mariologic ă. În atare
condi ții în cele ce urmează vom analiza învăță tura despre Maica Domnului prezen tă
în Biseric a noastră, având la bază în primul rând refera tul biblic și apoi mărturiile
Sfinț ilor Părin ți. În acest demers vom aborda principal ele teme legate de învăță tura
ortodoxă despre Maica Domnului, și anume: Maica Domnulu i, Născătoare de
Dum nezeu; Pururea Fecioria Maicii Domnu lui; Preacinst irea Maicii Domnului
21

3.1.1. Reflecții asup ra textul ui Nou Testame ntar legat de Maica
Dom nului
Confor m Lc. 1, 27 Maica Domnu lui este numită Fecio ară avându- se în
consider ație faptul că, la vestire a îngerului ea era Fecio ară și nu femeie. Evanghel istul
Luca specifi că diferența dintre Maria si Iosif, prin specificația că Maria era Fecio ară ,
o Fecio ară logod ită cu un bărbat, adică cu sfântul Iosif.
Legat de aceste atribut e pe care Maria le primește părintele Dum itru Stănilo ae
spune ca „ea primeșt e să fie Maică, deși era hotărâ tă să rămână fecioară. Primește să
fie Maic ă, cu riscul de a nu mai părea oamenilor fecio ară, până când se vor convinge,
măcar unii din ei, prin Învier ea Lui, că El e cu adevăra t Fiul lui Dum nezeu, deci s-a
născut din ea pe cale mai presu s de fire, păzindu- i fecioria. Ea primește să fie Maică
pentru că în conști ința ei știe că rămâne și Fecioară și de pe altă parte are încred ere că
Dum nezeu va avea grijă ca bătrânul Iosif pe care ea și-l luase., ca viitor soț, pentru ca
să-i ocrote ască feciori a, să afle că ea, cu toate că se va arăta purtând în pântece și
născând un Fiu, e totuși Fecioară. De asem enea va avea grijă ca alte persoane să-și
dea seam a că Cel ce se va naște sau s-a născut din ea, e Fiul lui Dum nezeu, care- i
cruță sau i-a cruțat feciori a.”72
În textu l de la Lc. 1, 43, avem titulatura pe care Elisabet a a dat-o Mariei, după
vestir ea nașteri i lui Iisus pe care o adusese Arhanghelu l. Găsim aici pentru prima dată,
denu mirea de „Maica Domnulu i”.Cu alte cuvinte Fecio ara de la Lc. 1, 27 este și
Maic ă.
Elisabet a este, „după dreptul Iosif cea dintâi ființă omenească care înțelege,
luminată de Duhul Sfânt, marea taină ce se petrecea cu Maria”73. Prin lauda și
cuvin tele sale Elisabe ta aduce cinstir e Maicii Domnulu i. Iată ce spune părin tele
Dum itru Stănilo ae refer indu-se la acest episod:
„Dacă recunosc pe cinev a ca Domn al meu, nu voi cinsti și pe Maic a Lui?
Dacă acest Domn este Domnul domnilor (I Tim, V, 15), Împăratu l Împăraț ilor, Cel
nemuritor, nu o voi cinsti pe Maica Lui cu o cinste mai mare decât pe oricine care Îi
72 Pr. Prof. D. Stăni loae, Maica Domnului în pr ologul e vangheliei de la Luca, în Studii Teologice, anul
XXXII, nr. 3, iulie-septembrie, 1980, p. 44773 Ibidem, p. 450
22

este apropiat lui Hristos, mai mult decât pe apostoli, mai mult decât pe îngeri? Maica
Împăr atulu i nu e numită și ea Împără teasă? Însăși expresia: De unde mie aceast a, ca
să vie Maica Domnulu i la mine?, arată cât de mare o consideră Elisabe ta, bătrâna
maică a proorocului Ioan Botez ătorul, pe tânăr a Maică a lui Hristos.”74
În Mt. 1, 18, Evangh elistu l, folosind expresi a „mama Lui” clarif ică faptul că
Fecio ara este Maică și a rămas Fecio ară deși este mamă, pentru că nașter ea s-a făcut
de la Duhul Sfânt pe cale suprana turală și nu pe ca lea unei î mpreunări fizic e.Cele
trei citații evangh elice ne-au adus pe rând, titulatura de Fecioară, de Maică și ne-a
prilejuit în ultima dintr e ele, constat area nașterii suprana turale, dumnez eiești a lui
Dum nezeu Cuvântul din Fecio ara Maria.
În Lc. 1, 48 însă, contrar argumentelor catol ice stipulat e în pseudo-dog mele
mariologi ce post-conci liare, Maic a Domnulu i se situe ază în fața Fiului ei ca roaba
Dom nului. Smerenia Preacura tei este observabil ă și în episodul de la Nunta din Cana,
unde le spune slujitorilor : „Faceți orice vă va spune” (In. 2, 5).
Titulaturile enunțat e în Evanghel ii, acela de Fecioară și Maică, alături de
aceea de Născătoar e de Dumnezeu, care reiese din Mt. 1, 18 și Lc. 1, 35 se vor regăsi
în formu lările simboalelor ulterioare și im plicit în dog ma mariolog ică.
Cel ce S-a născut din Fecioară este Fiul lui Dumnezeu [textul in grecește ] (Lc.
1, 35) dar și Fiul Omului ,lucru care va apare în dogm a mariologic ă ca dublă
consubstanț ialitate a Fiulu i întrupat. Toate aceste titulaturi date Mariei și pe care le
găsim în Sfânta Scriptură nu fac altceva decât să eviden țieze realitatea paradoxului
Fecio ară și Maic ă, ca bază pentru învăț ătura legată de apela tivul de Născătoar e de
Dum nezeu (Qeotokoj).
3.1.2. Întrupar ea lui Hristos premisă pentru Teotokos
(Qeotok oj)
Nu putea m vorbi despre Fecioara Maria fără să avem în vedere problem a
hristolog ică, mai precis, învăță tura despre Mântuitorul Hristos. Învățătura despre
74 Ibidem, p 451
23

Maic a Dom nului este strâns legată de învăță tura legată de Persoana Mântui torului
Hristos, de aceea se reclamă necesita tea de a vorbi despre Persoana lui Hristos
Dum nezeu, și întrupar ea Sa. Întrup area lui Hristos este strâns legat ă de atributu l dat
Marie i, ace la de Qeotok oj.
„Biserica a considerat totde auna pe Fecioara Maria Născătoar e de Dumnez eu,
căci în aceasta se implică mărturisirea că Cel ce S-a născut din ea nu e o persoană
omenească deosebită de cea dumn ezeiască, c i Însu și Fiul lui Dumnezeu S-a născut din
ea, după firea Sa omeneasc ă. Niciodat ă nu se naște o fire, ci un ipostas, care în
ordine a omene ască este o persoană, dacă firea nu vine la subzistenț ă reală decât ca
persoană. Persoana care Se naște din Fecioara Maria este ident ică cu Persoana
Cuvântu lui dumn ezeiesc, Care prin Întrupare Se face și persoana firii omeneșt i.”75 De
aici se observă legătura strânsă dintr e statutu l de Născăto are de Dumnezeu a Fecioare i
Maria și întrupare a lui Hristos. „Nașterea simultană a Dum nezeu lui și a omului, adică
a unei singure ființe divino-u mană din Maria fac din ea Maic a Domnulu i sau
Născătoar ea de Dumnezeu”76.
„Din Fecioara Maria Se naște deci Fiul lui Dumnezeu Însuși, ca persoană a
firii omenești. A respinge calitatea aceasta a Fecioarei Maria însea mnă a respinge
întrup area Fiului lui Dumnezeu, a contesta că Fiul lui Dumnezeu însuși S-a făcut om,
a nega că Iisus Hristos este Însuși Fiul lui Dumnezeu cel întrup at pentru un dialog
etern cu noi, făcându-Se în acest scop și persoană omeneasc ă. A nega că Fecioara
Maria este Născătoar e de Dumnez eu însea mnă a nega că Însuși Fiului lui Dumnezeu
S-a făcu t Fiul ei, deci Fiul O mulu i.”77
Plecând de la aceast ă afirmație a părinte lui Dumitru Stăni loae putem observa
impor tanța și seriozi tatea cu care Părin ții Biserici i au tratat acest subiect și
promptitudin ea cu care ac eștia au răspuns celor ce negau ac est aspect.
Pentru a înțelege cât mai bine acest aspect și import anța apelativului pe care
Biseri ca la statua t pentru Fecioara Maria, de Născătoare de Dum nezeu, trebuie mai
întâi să lămurim și să analizăm import anța învăță turii ortodoxe despre întrupare a lui
Hristos.
75Pr. Prof. Dumi tru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I I, Ed. I BMBOR., Ediția a III- a,
București, 2003, p. 7976Pr. Prof. I oan G. Co man,Și Cuvântul trup s-a făcut – Hristolog ie și Mariologie Patrist ică, Editura
Mitropoliei Ban atulu i, Timișoara, 1993, p 39477 Pr. Prof., Dumi tru Stăniloae, T.D.O, vol I I., p.80
24

Nașterea din Fecio ară a lui Hristos a reprezen tat pentru teologii din toate
timpuril e momentul unei adevăra te încer cări, și asta datorit ă taine i și adânc imii
duhovnic ești a aceste i învăț ături. Încă din prim ele veacur i Persoana lui Hristos a
repre zenta t un motiv de conflict între cei ce apărau învățătur a adevăra tă a Biserici i și
cei care încerc au să impun ă învăț ături greșite. Astfel dacă unii negau realitatea
trupe ască a lui Hristos, iar alții78 afirmau existen ța unui „trup fără naștere, scos din
elementele lumii superioare ”79alții ca Apolinar ie, de mai târziu, afirmau că
„ Dumnezeu în Hristos a devenit trup și că trupul s-a transfor mat în natură
dumnezeiasc ă […],- iar- Hristos nu a luat trupul Său, firea Sa omenească din Fecioar a
Maria, ci El a adus din cer un trup ceresc. El a trecu t ca o parcur gere prin trupul
Fecio arei Maria”80.
Toate aceste afirmații nu au adus decât la o accentu are a conflic tului și o
dator ie din partea părinț ilor Biser icii de a lămuri aceste adevăruri despre Persoana lui
Hristos. Încă din perioada prenice eană Părinți i Biseric ii, cum ar fi Sfântul Irineu81au
mărturisit învăț ătura despre Întruparea lui Hristos, și despre Persoana Sa.
Sinoade le ecumenice au reprezent at momentul în care Părinț ii Biserici i au
sistematizat și mărturisi t în același timp adevărul de credință răspunzând și
conda mnând pe cei care afirmau altceva decât ceea ce ni s-a transm is prin Sfinții
Apostoli. Secolul IV a repre zenta t momentul în care învăț ătura despre Persoana lui
Hristos a deven it subiec tul unor discuții aprinse între școala Antioh iană și cea
Alexandr ină.
Respingând „metod a alegorică ” și elabor ând în schimb metoda „istorico-
gramaticală” școala antioh iană a „pus accentul pe umanitatea lui Hristos” spunând că
„Hristos a avu t suflet și trup om enesc și la El a avut loc o dezvo ltare” 82.
„Antioh ienii au consta tat existenț a a două „naturi ” în Hristos. Acum era vorba
totuși ca să deosebe ască într-un fel și cum aceste două naturi ar fi unite în Hristos.
Unirea nu a putut să se gândească a fi de natur ă „fizică ”, vreo amestecar e a natur ilor
nu putea să aibă loc. Natura umană trebu ia să fie intactă și natur a dumn ezeiască nu
78 Aici vorbim despre marcioniți ș i mai târziu despr e Apol inarie79 Pr. Prof. I oan.G.Coman, op. cit., p. 38380 B.Hugglund, Teologins his toria, En do gmhi storisk oversikt, I und, 1956, p. 69 – 70, apud, Pr . Prof.,
Dr. Ștefan Sandu, Istor ia Dogm elor, vol. I ., p. 36381 În acest sens Sfântul I rineu prin lucrările lui: „Contra erezii lor” afirmă foa rte cl ar că Hristos în
momentul nașterii din Fe cioar ă, nu a trecut impasibi l, ci a luat fire a omene asca (cf. Pr. Prof. Dr. I.G.
Coman, op. cit. p. 383- 384)82B.Hugglund, Teologins his toria, En do gmhi storisk oversikt, I und, 1956, p. 70 – 71, apud Pr . Prof.,
Dr. Ștefan Sandu, p. 381
25

putea să fie supusă schimbării. Aceasta nu putea să partic ipe la suferința naturii
umane. Ambele natur i sunt în schimb unite și au unita tea lor în aceea că în această
unire a lor o unitate de voinț ă are loc. Acest fel de unire a început deja la naștere și s-a
format apoi tot mai desăvârși t în timpul dezvo ltării lui Iisus. După înviere, Logosul și-
a făcut templul său, omul desăvârși t participant la înălțarea dumnezeirii peste
suferinț ă și moarte. Cu toate că naturi le trebuie astfel să nu se amestece totuși Iisus a
putut datori tă dumnezeir ii care era în El să devină subiect pentru cinstir e
dumnezeiasc ă și adorare ”83.
După o astfe l de percepție antiohien ii gândeau că „Logosul a folosit firea
umană ca organ, a lucra t prin aceasta. Dar prin aceast ă a doua natură, au rămas două
firi independ ente, unite num ai prin lucrare și prin unit atea voințe i. Deci aici este vorba
despre o uni tate spiritua lă, m orală”84.
Astfel școala antiohian ă, prin acceptar ea unei uniri doar la nivel „moral” între
cele două firi a deschis calea pentru concep țiile lui Teodor de Mopsuestia și mai târziu
Nestorie. Spre deosebire de școala antioh iană cea alexandrin ă a plecat „de la
incompatibilitatea dumnez eiesculu i cu omenescul, care însoțeșt e gândirea idealistă. Ei
au prezen tat întrupare a ca o transfor mare a firii dumnezeiești în cea omenească, dar
pentru că Dumnez eu este neschim bător în ființa Sa, aceasta nu a putut să se întâmple
altfel decât în astfe l că firea umană s-a înălțat la dumn ezeir e. Deci aici nu a exista t
unitatea numai în lucrări și voință, ci în substanță însăși. Aceast a a fost o unitate
fizică, substanț ială, prin car e însușirea firii umane se vol atilizează”85.
Secolu l al IV-lea a reprezent at momentul declanșării la nivel de ostilități a
controv erselor dintre cele două școli, antiohiană și alexandrină, iar motivul principa l
l-a reprezen tat Persoana lui Hristos, mai precis întrupare a Sa și naștere a din Fecioara
Maria.86 Astfel că acest confl ict s-a consum at între repre zentan ții de seamă ai celor
două școli din t impul acela, Nestorie și Sfântu l Chiri l al Alexandr iei.
La sinodul IV ecumenic s-a „mărtur isit că Fiul lui Dum nezeu, Cel dinaint e de
veci, S-a întrup at și S-a făcut om din Fecioara Maria, Născăto area de Dumn ezeu, și
prin Întrupare s-a realizat uniune a iposta tică, sau unirea într-un ipostas a firii
83 G. Aulen, Do gmhistoria, Stockholm, 1927, p. 63 ; R. Seebe rg, Text-book of the Historz of Do ctrines,
Vol I. Historz of Do ctrines in the Ancient Church, Oregon, 1997, p. 249, apud Pr . Prof. Dr. Ștefan
Sandu, op. cit., p 38184 B. Hagglund, Teologins historia. En do gmhistorisk oversiki, L und, 1956, pag 244 – 245, apud Pr .
Prof. Dr. Ștefan Sandu, op. cit., p. 383.85 B.. Hagglund Teologins historia. En do gmhistorisk oversiki, L und, 1956, pag 244 – 246, apud, Pr .
Prof. Dr. Ștefan Sandu, op. cit., p. 39186Ibidem
26

dumnezeieșt i și a celei omeneșt i, adică o persoană în două firi, Persoana lui Iisus
Hristos.”87 Mai precis la sinodul din 341 de la Efes s-a accepta t ca fiind conform ă cu
adev ărul reve lat scrisoarea a II-a a lui Chiril :
„ Noi nu zicem deci, se spune, că natura Logosulu i s-a făcut trup printr -o
schimbare, nici că ea a transfor mat în total omul așa că el este contituit din trup și
suflet, ci noi susține m că Logosul a încorpora t ipostati c în El însuși trupul însufle țit de
un suflet rațion al, s-a făcut om în mod inexpr imabil și incomprehensib il și a luat
numele de Fiul lui Dumnezeu, și aceasta nu numai prin voința sa, prin bunăvoin ța sa
sau prin luarea unei persoane. Și deși naturile ar fi deosebit e, ele sunt reunite în
unitate, un singur Hristos și un singur Fiu rezultând din două; nu că diversit atea
natur ilor ar fi fost suprim ată din cauza unirii, ci pentru că dumnezeire a și umanitatea
s-a form at dintr-un singur Domn și Fiu, Iisus Hristos prin unirea lor tainică și
inexpr imabilă. În acest sens, cel care înaint e de toate timpuri le a existat și s-a născut
din Tatăl a fost numit un Fiu al Fecio arei după trup, nu ca și cum firea sa
dumnezeiasc ă ar fi luat în Sfânta Fecioară un început al exist enței sau ca și cum după
prima naștere din Tatăl, El ar fi avut nevoie de a fi născut din nou, căci este lipsit de
sens și inconvenab il să se susțină că Acela care există înain te de toate timpurile și este
de o ființă cu Tatăl are nevoi e să se nască pentru a ajunge la existenț ă. Dar pentru că
din cauza noastră și a păcat elor noastre El s-a unit ipostat ic cu natura umană, El s-a
născut din Fecioar ă și pentru aceast a s-a numit Fiul său după trup. Căci acesta nu este
un om obișnuit care s-a născut din Fecio ară și asupra cărui a Logosul lui Dumnezeu a
venit să se odihneasc ă, ci unit cu trupul în sânul Fecioare i s-a numit Fiul după trup și
El revendi că nașter ea trupe ască ca a sa proprie. În acest sens, noi zicem despre
Logosul că a pătimit și a înviat, nu în acest sens că Logosul a prim it bătăi. Lovi turi și
răni în propria sa natură divină, căci după cum ființa dumn ezeiască este fără trup, la
fel este incapabi lă să sufere, dar pentru că trupul pe care l-a luat a suferit, astfe l se
spune că a suferi t pentru noi. Logosul exist ă fără durere într-un trup susceptib il de
suferinț ă. Noi gândi m același lucru în ceea ce privește moartea sa, pentru că Logosul
dumnezeiesc nemuritor și nepieri tor prin na tura Sa este viața și cre atorul celor vii. Dar
pentru că trupu l său, prin harul lui Dumnezeu după cum mărturisește Sf. Pavel (Evrei
2,9), a gustat moarte din iubir e pentru noi, este de ajuns să se spună despre El însuși.
El a suferit moartea pentru noi. Aceasta nu ar ajunge pentru că ceea ce aparțin e ființei
sale proprii a prim it moartea în sine (aceasta ar fi o nebunie să se spună sau să se
87 D. Stăniloae, Dogmatica, vol I I, p 36
27

gânde ască), ci pentru că trupul său, după cum s-a spus, a voit să guste moartea. Astfel
noi recunoașt em un Hristos și un Domn, nu pentru că noi adorăm omul alături de
Logos, pentru ca să se aminteasc ă prin acest „alături de Logos” gând irea separăr ii, dar
noi adoră m una și aceeași persoană, pentru că trupu l său cu care el stă alături de Tatăl
sau, nu este străin Logosului, nu că doi Fii ar sta la dreapta Tatălui. El nu stă decât
alături unit cu trupul.
Dacă noi voim să respingem unirea iposta tică incomprehensibi lă, noi vom
ajunge să recunoașt em doi Fii. Noi nu avem deci dreptul să separăm un Domn Iisus în
doi Fii, și să contest ăm absolut credin ța ortodoxă că introduce, după cum au făcut
unii, unirea persoanelor . Într-adev ăr, Sfânta Scriptură nu spune decât că Logosul nu s-
a unit cu persoana unui om, ci că El s-a făcut trup. Dar când se spune că Logosul s-a
făcut trup, se înțeleg e numai prin aceasta că El partic ipă ca și noi în trup și în sânge.
El și-a apropri at trupul nostru, El a ieșit ca om din sânul unei fecioare, fără a pierde
pentru aceast a dumnez eirea sau nașterea din sânul Tatălui său, căci El a rămas ceea ce
era chiar luând trupul” 88.
Dacă facem o analiză a învățăturii hristologi ce prezent ate de Sfântul Chiri l în
scrisoarea a II-a putem observa claritatea, conci zia cu care adevărul de credin ță este
expus. Întruparea lui Hristos nu reprez intă o alătur are cu o altă persoană, fie ea și
umană, ci reprezin tă o unire, o impropri ere a firii umane, o „partic ipare ” ca a noastră „
în trup și sânge”.
Sfântul Ioan Damaschin în „Dogmatica” referindu- se la întrupar ea lui Hristos
și nașter ea din Fecioara Maria reafirmă învăță tura Biseri cii și adevărul de credință în
același timp. Mai întâi în capitolul I al cărții a III-a din lucrarea sa „Dogmatica”89
Sfântul Dam aschin arată motivele pentru care Hristos S-a întrupat în acel timp și
dragoste a prin car e, Acesta a lua t „pâ rga firii noastre”:
„În sfârșit, Dumnezeu arată noianul cel mare al dragostei de oameni pe care o
are pentru om. Căci însuși creatorul și Domnu l primește să lupte pentru creatur a lui și
se face învăță tor cu fapta. Și pentru că dușmanu l amăgește pe om cu nădejdea
Dum nezeirii, acum este amăgit, căci Domnu l s-a îmbrăcat cu haină trupul ui și arată
în același timp bună tatea, înțelepciune a, dreptat ea și puter ea lui Dum nezeu. […] Și
88 Cyril of Alexandri a, Episto lae 4 (ad Nest. 2), în „The L ater Christian Fath ers”, London, 1974, p. 258-
259; J . Schwan e, Histo ire des Dogmes, Tome I I, Paris, 1903, p. 498 – 501; P ierre-Thomas Camelot,
Ephesus und C halcedon, Geshi chte der okumenischen Kon zilien, Main y, 1963, p. 73, apud Pr . Prof.
Dr.,Ștefan Sandu, op. cit.,, p, 40589 Sfântul I oan Damas chin, Dogmatica, ediția a III- a, trad. de Pr . D. F ecioru Dum itru, Editura Scripta ,
București, 1993
28

fiind Dumnez eu desăvârșit, se face om desăvârșit și săvârșește cea mai mare nouta te
din toate noutăț ile, singurul nou sub soare, prin care se arată puterea infini tă a lui
Dum nezeu. […] Și cuvân tul s-a făcut fără schim bare trup din Duhul cel Sfânt și din
Maria sfânta pururea Fecio ară Născătoare de Dum nezeu. Și singurul iubitor de
oameni se face mijlocitor între om și Dumnezeu,, fiind zămislit în preacuratul pânte ce
al Fecio arei, nu din voință sau din poftă sau din legătur a bărbăteasc ă sau din naștere
volupto asă, ci de la Duhul Sfânt și în chipu l celei dintâi faceri a lui Adam”90.
„Sfântu l Ioan Damasch in accen tueaz ă ori de câte ori este nevoie adevărul
coex istențe i celor două firi, după unire a lor ipost atică și afirmă în același timp
simultaneitatea creării firii omeneșt i, a unir ii celor două fir i și a enipost asieri i.”91.
Vorbind despre mo dul întrupări i Sfântul Ioan Da maschin spune:
„Deci, după asent imentul sfinte i Fecio are, Duhul ce Sfânt s-a pogorât peste ea
potriv it cuvântu lui Dom nului, pe care l-a spus îngeru l, curățind- o și dându-i în același
timp și puter ea de a primi Dumn ezeir ea Cuvân tului și puterea de a naște. Atunci a
umbri t-o înțelepciun ea eniposta tică și puterea prea înaltului Dumn ezeu, adică Fiul lui
Dum nezeu, cel de o ființă cu Tatăl, ca o sămânță dumnez eiască și și-a alcătuit lui și
din sângiuiril e ei sfinte și prea curate, trup însufle țit cu suflet raționa l și cuget ător,
pârga frăm ântăturii noastre. Nu și-a alcătu it corpul pe aer seminală, ci pe cale
creațion istă, prin Duhul Sfânt. Nu și-a alcă tuit form a trupului trepta t prin adăug iri, ci a
fost desăvârșit dintr-o dată. Însuși Cuvântul lui Dumnez eu s-a făcut ipostasă
trupulu i. Căci Cuvântu l dumnez eiesc nu s-a unit cu un trup care exista aparte mai
dinainte, ci locuind în pântece le sfintei Fecioare, și-a construit, fără ca să fie
circumscris în ipostasa lui, din sângiuir ile cure ale pururea Feciorei, trup însufleț it cu
suflet rațion al și cuge tător, luând pârga frăm ântături i omenești, și însuși Cuvân tul s-a
făcut ipostasa trupului. În chipu l acesta este simu ltan și trup: trup al Cuvântulu i lui
Dum nezeu și trup însufle țit, rațion al și cuge tător. Pentru aceea nu vorbi m de om
îndumnezeit, ci de Dum nezeu întrupa t […] Nu și-a schimbat firea, nici nu avem o
iluzie de întrupar e, ci s-a unit după ipostasă în chip neamestecat, neschi mbat și
neîmpărțit cu trup însufleț it, raționa l și cuget ător, care are în el însuși existen t, pe car e
l-a luat din Sfânta Fecioară, fără ca să se schim be firea Dum nezeirii lui și fără ca să
rezulte o singură fire com pusă din fire a lui dum nezeiască și din firea omeneasc ă.”92
90 Ibidem, p. 9691N. Chițescu, A doua persoană a Sf intei T reimi în doctr ina Sfântulu i Ioan Damaschin, în rev .
„Ortodox ia”, anul XXV III, nr. 2, ap rilie- iunie, 1976, p. 30792 Sfântul I oan Damas chin, Dogmatica, p. 98
29

Comentând aceste cuvinte ale Sfântu lui Dam aschin părin tele Chițescu93 arată
faptu l că prin acest e cuvint e combate pe nestorien ii care afirmau exist ența în Iisus
Hristos a două persoane corespunzăto are ce lor două fir i, omene ască și du mnezeiească.
În capitolul IX94 Sfântul Ioan Dam aschin arată, împotriv a nestorien ilor, faptul
că „chiar dacă nu există fire neiposta itcă sau ființă nepersonală – căci atât ființa cât și
natur a este considerată în ipostase și persoane – totuși nu este necesar ca firile unite
unele cu altele după ipostasă să posede fiecare o ipostasă proprie”95. Apoi motivează
această afirm ație arătând posibilitatea ca cele două firi să aibă o singură „ipostasă”.
În continuar e afirmă că „ aceeași ipostasă a Cuvântului este ipostasa celor
două firi, fără ca să îngăduie ca una din ele să fie neipostat ică, fără ca să perm ită să
aibă una față de alta ipostase deosebit e și fără ca să fie uneori a acestei a, iar alteor i a
celeilalte, ci este totdeaun a ipostasa amândorura în chip neîmpărțit și nedespăr țit.
[…] Trupul lui Dumnez eu Cuvântul nu există într-o ipostasă proprie, nici nu s-a făcut
o altă ipost asă în afară de ipostasa Cuvântu lui, și nu are o ipostasă care să exist e prin
sine însăși.”96
Din această prezentar e se poate observa legătura dintre calitatea de Născătoar e
de Dumnezeu a Fecioarei Maria și întruparea lui Hristos ca act de impropri ere a firii
umane și nu a unei alăturăr i de o altă persoană. Sfântu l Ioan Damasch in având la bază
afirmațiile Părinț ilor Biseri cii, aici intrând și mărtur isirea Sfântului Chiril, susține
adev ărul de credinț ă referi tor la întrupare a lui Hristos și explica clar și concis felul în
care Cuvântul, cea de a doua Persoană a Sfintei Treimi, și-a impropr iat firea
omenească fără să producă vreo schim bare în Sine.
În atare condi ții termenul de teotokos (Qeotokoj), apelativ dat Fecioare i
Maria, este pe deplin justific at.
3.1.3. T ermen ul de T eotokos (Qeotok oj)
93 N. Chițescu, a rt. cit, în rev . „Ortodo xia”, n r. 2, 1976, p. 308 – 30994Sfântul I oan Damas chin, Dogmatica,p.. 1 1095 Ibidem96 Ibidem
30

În subcap itolul 3.1 am observat felul în care în referatu l biblic Maria este
numită Fecioară, Maică și apoi Născătoare de Dum nezeu.
Acest termen care dă Fecioare i Maria calificativul de Născătoare de
Dum nezeu nu își are origine a în preaj ma secolu lui al IV-lea, ci este mult mai vechi.
Astfel Părinte le Kniazev97 arată că termenul de Theotokos (Qeotok oj) este mult mai
vech i decât se crede și în acest sens aduce o serie de argumente și mărturii din partea
unor Părinț i ai Biseric ii cum ar fi Alexandru din Alexandr ia98. La această mărturie
autoru l adaugă un „manuscr isul nu mărul 470” at estat la John R ylan Librar y”99.
„Începând cu secolul IV mărturiile se înmulțesc încât la sfârșitul acestui secol
denu mirea este răspândi tă aproap e universal ”100. Toate aceste dovezi arată cinstea de
care se bucura Maic a Dom nului în ochii creștin ilor și faptul că Biseric a prin cei mai
mari reprezen tanți ai ei nu negau în nici un fel termenul de Theotokos (Qeotok oj).
Odată cu venire a în frunt ea Biseri cii din Constant inopol a antiohi anului Nestorie
apelativul de theotokos (Qeotokoj) dat Fecioare i Maria este contestat, la modul
oficial, iar lucruri le aceste a vor reprez enta cauza unei tulburăr i destul de mari în
Biseri că.
Prin intervenț ia energică a Sfântului Chiril al Alexandrie i, care prin afirmațiile
sale ia apărarea învăță turii cu privire la apelat ivul dat Fecio arei Maria de teotokos
(Qeotokoj), lucrur ile ating punctul culminant odată cu sinodul de la Efes101 unde se
tranșe ază, după multe dispute, proble ma acestui termen și a justeții folosirii lui ca
apelativ dat Fecioare i Maria. Astfel „mat ernitatea divină a Preacurate i Fecioare Maria
este o consecinț ă a unirii iposta tice a celor două firi din ipost asul Logosului, chiar de
la zămislire, la sânul său preanevinov at și neprihăni t”102. Termenul de teotokos
(Qeotokoj) stabi lit la sinodul de la Efes defini t ca „termen mariologic ” stabi lește pe
lângă o calitate a Fecioare i Maria „și unitatea ipostati că a Fiului lui Dum nezeu care a
deven it Fiul Omu lui, născându- se la plin irea vremii din Fecioar a Maria”.103
97 Alexis Kniazev , op. cit.,, p 7998 Acesta afirmă următoar ele: „Domnul no stru Iisus H ristos a luat î ntr-adev ăr și nu în apa rență trup d in
Mari a, Năs cătoa re de Dumnezeu”( cf. L. Laureatin, Court traites., 1968, pp. 179- 171, apud Alex is
Kniazev , op. cit., p. 79)99 Aici se spun următoa rele lucruri: „S ub mi lostivirea Ta scăpăm, Pre asfântă Născ ătoar e de Dumnezeu”
(cf. Epist. Ad Alexandrum Cons tantinopolitanum, nr . 12, transm isă prin Teodor et , Hist. Eccl.I, 1, P.G.
82, 908 A, editată separat în P .G. 18, 568 C., apud, Alex is Kniazev , op. cit., pag 78)100 Alexis Kniazev , op.cit., p. 80101 Supra , cap.3 102 Pr. Prof. Petru Rezu ș, Ma riologia ortodo xă, în rev . „Ortodox ia”, anul I I, nr. 4, octombrie –
decembrie, Bucu rești, 1950, p. 542103 Drd. Ierom, Chesarie Gheor ghescu, Învățătura despr e Maica Domnului în Ortodoxie și Cato licism.,
în rev . „Ortodox ia”, anul XX II, nr. 3, iu lie – septembrie, Bucu rești, 1970, p.. 383
31

Cu toate cele mărturisi te în Sfânta Scriptur ă de Sfinț ii Evanghel iști, cu
mărturisiri le Părinți lor de dinaint e de sinoade le ecumenice, dar și cu toate
mărturisiri le clare prezenta te în simboluri le de credinț ă învăț ătura despre teotok ia
Născătoar ei de Dumnezeu a fost nega tă cu mare înverșunare de către o serie de
„ereziarh i” ca Nestorie care susținea că Fecio ara Maria nu este decât o Născăto are de
om și nu de Dumn ezeu, sau cel mult Născăto are de Hristos pe baza unei viziun i total
greșit e despre întrup area lui Hristos care era văzu tă doar ca o unire „moral ă” între
„Hristos Dum nezeu ” și „Dumnez eu omul”. Față de toate acest e afirmații ale lui
Nestorie Biserica s-a „pronunțat ” prin sinodul de la Efes din 431 și celelalte sinoade
care au reafirmat cele stabi lite la acest sinod. Atributul de Născătoare a de Dumnez eu
dat Fecioare i Maria, a fost „rostită solemn și public de către toți Sfinți i Părinț i ai
Biseri cii” printre care amintim pe Sfântul Iustin Martirul, Sfântul Irineu, Eusebiu de
Cezareea, Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ilarie, Sfântul Chiri l al Ierusali mului,
Sfântul Chiril al Alexandri ei sau Sfântul Grigorie de Nazianz ”104. Toată aceast ă
virul ență a celor care negau acest aspect dogm atic referi tor la Fecioara Maria făceau
o mare confuzi e și anume neputin ța de a înțelege cum Dumnez eirea se poate uni cu
materia. Această concep ție își avea rădăcinile în filosofia platonici ană. „Această
metafizică, prin înălțimea concepț iilor sale, se apropia de creșt inism mai mult decât
orice altă religie din vremea aceea. Prin alte principi i însă, metafizica platoniană,
făcea împăcarea imposib ilă. Dum nezeu cel unu, Ideea sau Esen ța, în sine, fiind
funda mental deosebit de cele create, după cugetar ea platon iană, nu se putea uni cu
materia”105. Pe baza acestei concepț ii s-a ajuns la o astfe l de abordare a momentului
întrup ării Cuvântulu i. Astfel odată cu sinodul III ecumenic de la Efes și form ularea
adev ărului de credin ță va „crea și posibilitatea de formulare și precizare a dogmei
hristolog ice care a stat la baza lucrări i de mântuire. Prin „theotokie ” Hristolog ia și
Soteorolog ia creștină și-a găsit deplina dezlegar e și precizare, căci mântuirea
neamului omenesc a fost săvârșită de Iisus Hristos, Dum nezeu – Omu l, după trup din
Sfânta Fecioară ”106.
104 Pr. Prof. Petru Rezu ș, art. ci., în r ev. „Ortodoxia”, nr. 4, 1950, pag . 544 – 546105 Claude Tresmon tast, La Metaphysique du Chris tianisme et la naissance de la phi losophie
chretienne, Edition du Seuil, Paris, 1966, p. 363 – 369 la C hesarie Cheorhescu, Învățătura despr e
Maica Domnului…., î n rev. „Ortodoxia ”, nr. 3, 1970, p. 383106 Pr. Prof. Mirce a Chiarlda, Preacurata Fecioara Maria, Maica Domnului (M ariolog ia), în rev .
„Studii Teologi ce”, seria II-a, anul XX XIII, nr. 5-6, iunie, 1981, p. 330
32

Sfinț ii Părinți, pe baza revelației divin e au mărturisit, clar și răspic at, legătura
organic ă între calitatea de Născătoare de Dum nezeu (Qeotok oj) dată Fecioare i
Maria și întrupare a lui Hirstos. Cele două realități se întrep ătrund și coex istă în
reciproci tate. „Teotoki a” Maic ii Domnulu i reprez intă atât cauză cât și efect al calității
de Dumnezeu – Om al lui Hristos, deoare ce în aceast ă ecuația a intrat în prim ul rând
răspunsul pozitiv al Fecioar ei Maria, care a accep tat să poarte în pânte ce pe Cuvântul,
Fiul lui Dumnez eu. Plecând de la aceste coordona te Biserica noastră nu poate
conc epe, lucru scos în evidenț ă de Sfântu l Ioan Damasch in, mântuirea omului fără
realitatea „teotokiei ” Marie i. Acest atribut reprezin tă în Biserica noastră punc tul
central în jurul căruia gravit ează actul mântuirii, deoar ece el , însuși este legat
intrinsec de asum area firii umane de către Dumn ezeu Fiul.
3.2. Pururea Fecior ia Ma icii Domnului în învă țătura
ortodoxă
Atât refer atul biblic dar și Sfinte i Tradiți i Maica Domnnu lui a fost „vasul cel
ales”, cea pregăti tă încă de la facer ea lumii pentru a purta pe cel ce a creat totul,
Dum nezeu. Viața acestei a a fost de o puritat e unică, firească, dacă ne gândi m la
misiun ea ce o va fi avut de împlinit. Lucru l acesta și însuși actul nașteri i suprana turale
al Fiulu i lui Dumnezeu, a reprezen tat pentru Părinț ii Biseric ii premisă pentru statuarea
învățăturii de credinț ă cu priv irea la pururea feciori a Maici i Dom nului.
3.2.1. Fe ciorie și T eotokos (Qeotok oj)
Când vorbi m despre Maica Dom nului nu putem să ignoră m cuvint ele
Scriptur ii care vorbește despre fecior ia ei.. Minunăți a nașter ii lui Hristos din Maria
33

este strâns legat ă Pururea Fecior ia ei. „În mod organic de apela tivul de Născătoare
de Dumnezeu al Sfint ei Fecioare Maria se leagă direct și necesar un alt atribut, acela
de Puru rea fecioară . După mărturia Sfintei Scripturi și ale Sfintei Tradiții, Biseric a
Ortodoxă a mărturisit întotdeaun a și a apărat cu aceeași convinger e învăț ătura despre
pururea Fecioria Maici i Dom nului, afirmând că ea a fost fec ioară înaint e de nașter e, în
timpul nașteri i și după naștere a lui Iisus Hristos. Starea de fecior ie însoțește pe toată
durat a ei viața Maic ii Dom nului, de la naștere până la ador mire. Cu toate că învă țătura
despre pururea fecioria Maic ii Domnu lui n-a fost dogmatizată decât la Sinodul V
ecumenic, totuși ea a circulat în Biser ica creștină pe baza temeiurilor revela ționa le”107
În ac eastă privință părinte le Dumitru Stăni loae spune:
„Duhul Sfânt, lucrând în felul acesta, sau contr ibuind ca persoană la realizarea
actului prin care Fiul lui Dumn ezeu Se face ipost as al firii omenești, lucreaz ă și
asupra celei ce se face prin aceasta Maica Lui, așa cum lucrează și Cuvântul
însuși,Care își formează firea omenească din ea tot ca persoană. Dar eficiența Duhului
asupra cuiva e în proporție cu purita tea, sau cu disponib ilitatea celui asup ra căruia
Duhul lucrează. Căci puritat ea însea mnă disponibili tate nemicșorată pentru
Dum nezeu, în rolul celui ce răspunde și se dăruiește. Maic a Domnulu i se dărui ește
deplin Cuvântu lui, nu numai prin Cuvânt, ci prin punerea sa integr ală la dispozi ția
Lui. Duhul poate copleși astfel în ea deplin legea natural ă a nașter ii. Cine se predă
volupt ății nu e pur, nu e disponibil în mod integra l pentru Dumnezeu, pentru
Cuvântu l, nu e într-o stare de luciditate spiritua lă și de respon sabilitate în fața lui
Dum nezeu […] Coborând ca ipostas El însuși în ea și începând să-Și form eze trupul
din ea, cu împreun ă – lucrar ea Duhului Sfânt întreg ca persoană, trupul ei, ținut de ea
în puritat ea fecioriei până atunci, în purit atea totalei disponibil ități pentru Dumn ezeu,
e curăț it și de păcatul strămoșesc, pentru ca Ipostasul dumnezeiesc să nu ia trupul Său
dintr-un trup care se afla încă sub acest păacat și sub legea natural ă a nașter ii în
volupt ate”108.
„O primă însem nătate a fecioriei se vădește aici: virginitatea Fecioar ei Maria
face ca, născându- L pe Fiul său prin pogorâre a Duhului Sfânt, să depășească legea
natur ală a zămislirii, prin care se moșteneșt e mai depart e, în același timp, păcatu l
107 Pr. Prof. Mirce a Chialda, Preacurata Fecioară Maria, Maica Domnului , în rev . „Studii Teologi ce”,
nr. 5-6, 1981, p. 330108 Pr. Dum itru Stăniloae, Dogmatica, vol I I, p. 87 – 88
34

strămoșesc ; de altminteri, singur Dumnezeu este fără de păcat, iar Iisus Hristos a fost
singurul om fără de păcat, fiind în același ti mp om adev ărat”109.
Mirce a Chiald a vorbește de faptul că Pururea Fecioria Maicii Domnu lui a fost
mărturisit ă de Biseri că încă din cele mai vechi timpuri: „Starea de feciorie a Maici i
Dom nului înainte de naștere a și după nașterea Mântu itorulu i este atestat ă de viața
Sfinte i Fecio are și de mărturiile revela ționa le.”110
„Născută la rugăciuni le stărui toare ale părinți lor ei, Ioachi m și Ana, Sfânta
Fecio ară este de la început închinată templu lui, unde, prin votul depus de a-și păstra
fecioria și de a sluji lui Dumnezeu, își va petre ce viața în deplină curăț ie trupe ască și
neprih ănire sufletească. Dar, la eforturil e personale ale Sfintei Fecioare, se adaugă
încă de la naștere și ajutoru l harului lui Dumnezeu de care ea s-a învrednic i prin
efortur ile”111. De asem enea „Sfinții Părinț i care sublinia ză atât de mult sfințeni a vieții
Sfinte i Fecio are înainte de întrup area Fiului lui Dumn ezeu, vorbesc și despre o nouă
curățire Bunavest ire.”112 Pururea fecioria Maic ii Dom nului este confir mată și prin
întrebarea pe care ea o pune îngerului : Cum va fi , de vreme ce eu nu știu de bărbat?
(Luca 1, 34 ).
Evangh elistu l va mărturisi această împrejurare adevăru l că Maica Dom nului a
fost fecioară și nu a cunoscut pofta trupească înain te de zămislire, când spune că:
mama lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei împreună, a avut în pântece din
Duhul Sfânt.(Mate i 1, 18) Maica Domnu lui a rămas fecioar ă și după nașter ea
Mântui torului. Fecior ia Născătoare i de Dumnezeu este mărturisită după naștere prin
cuvin tele evanghelistu lui: „Și n-a cunoscut- o pe ea până ce a născut pe fiul său ce
întâi născut și a chemat numele lui Iisus”. (Matei.1, 25).”113
„Hristos este Fiul lui Dumnezeu în sensul cel mai deplin al termenului. El este
Cuvântu l întrup at. El se naște din veci din Tatăl care Îi este, ontologic vorbind, unica
origin e. Ipostasul său, care este a Doua Persoană a Sfintei Treimi, își are originea în
nașter ea sa din eterni tate, act etern cu al Tatălui. Dacă se neagă zămislirea feciore lnică
a lui Hristos din Maria, se admite intervenți a unui tată pământean în nașterea sa în
trup. Oare poate fi tatăl celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi un tată pământean?
A admite însea mnă a refuza accep tarea origin ii divine al lui Hristos. Sau, altfel spus, a
109 Pr. Michel, Laroche,Theotokos, Maica Domnului în trăir ea duhovnic ească a Bisericii Ortodoxe ,trad.
din lb. fr . De Dora Mezdrea, editura Sophia, Bu curești, 2004, p. 15110 Pr. Prof., Mirce a Chialda, art. cit., în rev . „Studii Teologice”, nr. 5-6, 1981, p. 331 111 Ibidem112 Ibidem113 Ibidem, p. 332
35

repune în chestiun e unitatea Persoanei lui Hristos, alătur i de Persoana Fiului lui
Dum nezeu, se află persoana omulu i, născută din om.”114 „A presupune că între Hristos
și Tatăl său care este în ceruri există un tată omenesc însea mnă a distruge întreg
mesajul evangheli c.”115„Afirm area zămislirii din fecioară a lui Iisus Hristos își are
locul în Evanghel ia mântuirii, nu numai pentru că este înscrisă în litera cărților sfinte,
ci pentru că se află chiar în miezul vestir ii care ne spune că Fiul lu i Dumnezeu, care s-
a făcut om fără a înceta să fie Dumnez eu, care a murit și a înviat, a dat putere celor ce
cred în numele lui pentru a deveni fiii lui Dumnezeu, iar aceșt ia nu s-au născut din
sânge, ni ci din trup, nici din voinț a omenească, c i din Du mnez eu (Ioan, 1. 12-13).”
„ În anul 282, Sfântul Ambrozi e a vorbit despre fecior ia in partu a Maici i lui
Hristos în lucrarea „De incarnation is Dominicae sacramento liber unus”. La fel ca
Tertulian Ambrozie nu consideră nașterea lui Hristos fanto matică, ci reală. Ambrozi e
arată că Iisus era în același timp Dum nezeu și om, Dumnezeu adevăr at și am adev ărat.
Prin urmare, naștere a sa trebu ie să fie obișnuită și miraculoasă în același timp. Însă
Ambrozi e separă cu grijă ce este natural de ce este supranatura l în nașterea lui Hristos
în trup: Dum nezeu, întrupându- se, nu a desfiin țat trupul, altfel spus ordinea creată, ci
îi aduc e garanți a înnoirii eshato logic e. Rezult ă din aceasta că prin nașterea Fiulu i său
Născătoar ea de Dumnezeu s-a el ibera t de robia despre care se vorbește în Fac. 3.15- și
prin aceasta fecior ia i-a rămas nestri cată. Datorit ă acest ei descoper iri teologi ce,
Ambrozi e, a putut eviden ția adevăra ta înțeleg ere a noii creații inaugura te prin
Întrupar e Cuvântului divin și noua naștere de care depinde. […] În sprijinul tezei
fecioriei in partu a Maici i Dom nului se pot aduce argumente din Sfânt a Scriptură. Ele
se bazează pe referin țele la marile minuni precu m trecer ea Mări i Roșii (Ieș. 14).
Rugul aprins care arde și nu se mistuie (Ieș. 3), sau lâna lui Ghedeon pe care care
miraculos roua (Jud. 6. 36 – 40), sau chiar toiagul lui Aaron care odrăslise (Num. 17:
8). Aceste minuni dovedesc legătura dintre ordinea transcenden tă, în cele din urmă a
lui Dumnez eu, și tot ce ține de ordinea lucruri lor create și arată că, prin această
legătură, ordine a creată este transfigur ată, desăvârși tă și supusă altor legi decât cele
care domn esc de obicei într-o lume decăzută din cauza păcatulu i. Iar acestea sunt
semne al înnoirii eschatolog ice viitoar e ale întreg ii naturi, cum este și minunea
fecioriei nestricate a Marie i prin nașterea Cuvântu lui divin care s-a făcut trup, minune
114 Alexis Kniazev ,op. cit., p. 97- 98115 Ibidem, p. 98
36

față de care, pe bună dreptat e, cele din Vechiul Testament sunt considerat e de liturghie
și de Părinți simp le pref igurări.”116
„Păstrarea fecioriei în nașter ea Prunculu i dumnez eiesc a fost darul lui
Dum nezeu. În restul vieții sale Fecioara Maria și-a fixat ca ideal personal păstrarea
acestui dar dumn ezeiesc, și pe acest drum cu ajutoru l harului divin a atins cea mai
înaltă desăvârșire ”117 „ Învăță tura despre pururea – fecior ia Maici i Dom nului nu
numai că ne descoper ă calea prin care ea a urcat la înălțimea sfințeniei desăvârșite, ci
dă și tem ei credin ței noastre în puterea deosebită a rugăciun ilor Maicii Domnului.118
Părint ele Dum itru Stăniloae119 analizând această calitate a feciori ei Mariei
evidențiază legătura care exist ă între atribu tul de teotokos și cel de pururea fecioară.
Acțiun ea Duhului Sfânt asupra Fecio arei nu a avut ca efec t doar întrup area lui Hristos,
ci și unul asupra trupu lui și persoane i Fecioar ei Mariei. Dar acest efect și-a găsit
finalitatea și datori tă „angajării în dialogu l cu Dumnez eu” pe care Fecio ara la inițiat,
în caz contr ar această acțiune nu ar fi avut efect, finalitate. „Puritatea totalei
disponibi lități pentru Dumnez eu” a Fecioare i a dus la curățir ea de păcatul
strămoșesc”. Deoarece „cine nu se dăruiește integr al lui Dum nezeu, într-o deplină
eliberare de pasiuni nu – L poate prim i integra l pe Dum nezeu ca persoană pentru a-și
afla în El personalizar ea deplin ă”120. Astfel „fecioria Mariei face ca născându-L pe
Fiul său prin pogorârea Duhulu i Sfânt să depășeasc ă lege a natur ală a zămislirii”121.
Laro che122 citându- l pe Sfântu l Efre m Sirul spune:
„A curăți t-o întru Sfântul Duh, pentru a o pregăt i să devină Maica lui
Dum nezeu, și în felul acesta a fost zămislit. A curăț it-o în castit atea ei, de aceea,
născându- L, a lăsa t-o tot fecioar ă”.
Observăm paradoxul Fecio ară și Maic a în același timp. „Iisus Hristos,
născându- se din Prea Curat a Fecioar ă, a rămas ceea ce a fost din veșnici e, adică
Dum nezeu, dar s-a făcut ceea ce nu a fost, adică om, fără păcat, deven ind astfel o
persoană divin – umană. Fecio ara Maria, zămislind pe Fiul lui Dumnezeu, și
născându- L ca pe propriu l ei fiu, a rămas ceea ce a fost înainte de naștere, adică
fecioară, făcându- se însă ceea ce nu a fost, adică Mamă, ajungând astfel Fecioar ă –
116 Ibidem, pag 100117 Mitropoli t Serghie Stragorodski, Venerarea Maicii Domnului după învățătura Biseri cii Ortodo xe, în
rev „M itrop. B anatului”,anul 24, nr 4-6, 1974,p.199118 Ibidem119 Pr. Prof. Dr . Dumitru S tăniloae, Dogm atica, vol. II, p. 85- 86120 Ibidem, pag. 88121 Pr. Michel, Laroche, op. cit., p. 15122 Ibidem, p. 30
37

Mamă.”123 Și plecând de la această premisă se observă legătura dintre întrupare și
calitatea de Fecioar ă a Marie i. Prin întrupare Fiul lui Dumnezeu „Hristos împlineșt e
legea și scapă de ea, ca urmare dureroasă, supunându-Se ei prin chenoz ă, deci și prin
nașter e într -un trup supus afec telor și coruptibi lității.”124
Astfel „între chenoza Fiului lui Dum nezeu și întrupar ea Lui sau
calitatea Fecioare i Maria de Născătoare a de Dumnez eu e o legătură intern ă, ca de
altfel între toate implicațiile întrup ării sau ale uniuni i celor două firi într-un
ipostas.”125
Plecând de la aceste premise în continuare putem vorbi despre : a. Fecior ia
Marie i înainte de naștere; b. Fecioria Mariei în timpul nașter ii;c. Fecior ia Marie i după
nașter ea Mântui torului.
a. În privin ța realității fecioriei Mariei înain te de naștere avem o mulțime de
mărturii atât din Sfânta Scriptură cât și din Sfânta Tradiție. Astfel Profetu l Isaia
prooroceșt e ca Mesia se va naște dintr-o fecioară preacura tă și neprihăni tă „ iată
fecioara va rămâne însărc inată și va naște Fiu și-I vor pune numele de Emanuil, care
însea mnă: Dumnezeu este cu noi”. Astfel „fecioar a de la Isaia este denu mită haalmah
și vrea să însem ne o femeie tânăr ă, nemăritată dar care, fecioară fiind, va naște. Nu
este numită betulah, care era un nume mai frecvent acordat fecioar elor, fiindcă acesta
nu prec iza și vârsta ca celălalt termen.”126
Proorocul Iezechil spune: „Apoi m-a dus bărbatu l acela înapoi la poarta cea
din afară a templu lui, spre răsări t, și aceasta era închisă. Și mi-a zis Dom nul: Poarta
aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nici un om nu va intra pe a, căci Domnul
Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi în chisă” (cf. Iezech il, 44, 1-2).
„ Sfântul Evangh elist Luca precize ază că: „Iar în a șasea lună af ost trimis
îngeru l Gavrii l de la Dumn ezeu, într-o cetate din Galil eea, al cărei nume era Nazar et,
către o fecioară logodi tă cu un bărba t care se chema Iosif, din casa lui David; iar
numele fecio arei era Maria”( cf. Luca, 1, 26-27). Astfel că putem spune că
123 Pr. Conf., Ilie Moldovan, Î nvățătu ra Sfintei Scripturi despr e Prea Curata F ecioa ra Maria și
implicatțiile ei r eligios- morale, în rev . „Ortodox ia”, anul XXX II, nr. 3, iul ie-septembrie, 1980, p. 473-
474124 Pr. Prof. Dr . Dumitru S tăniloae, Dogm atica, vol. II, p. 90125 Ibidem, pag. 91126 Pr. Prof. Petru Rezu s, O nouă răt ăcire a pap alității, în rev . „Ortodo xia”, nr. 4 , 1950, p. 533
38

„matern itatea divină încredinț ată Sfintei Fecioare în ziua Buneivest iri este în același
timp cau za sfințen iei sale”127.
Pe lângă mărturiile din Sfânta Scriptur ă avem și din Sfânta Tradiți e. Astfel
avem mărturii din simbolu l de credință apostolic128, cel de la Nice ea129, dar mai ales la
sinodul de la Calcedon130. Pe lângă hotărâr ile sinoadelor ecumenice avem mărturii și
din scrieril e Sfinți lor Părinț i. Dintre acești a amintim pe Ignat ie, Iustin, Irineu,
Ierion im, Ambro zie, Ferici tul Augustin, Sfântul Chir il al Alexandr iei131.
„Naștere a mai presus de fire și fecioria Maici i Dom nului sunt reale pentru că
în taina întrupăr ii Dumnez eu este cel care face posibilă aceast ă naștere. Maria a fost și
a rămas fecio ară pentru a ară ta că Iisus Hristos, care s-a născut din ea este din veșnici e
din Dumnezeu Tatăl; că Mântuitoru l nu este numai un om sau un rezul tat al pofte i
bărbă tești, ci este Dumnezeu și om. ”132.
Părint ele Kniaz ev aduce o serie de argumente în favoarea fecior iei Marie i
înainte de naștere foart e solide. Dacă se neagă acest aspect al fecior iei Mariei înainte
de naștere se neagă origine a divină a Mântuitoru lui Hristos, faptul că El este Fiul lui
Dum nezeu născut mai înainte de veci din Tatăl. „Afirmarea zămislirii din fecio ară a
lui Iisus Hristos își are locul în Evangh elia mântuirii, nu numai pentru că este înscrisă
în litera cărților sfinte, ci pentru că se află chiar în miezul vestir ii care ne spune că
Fiul lui Dumnez eu, care s-a făcut om fără a încet a să fie Dumnezeu care a murit și a
înviat, a dat putere celor ce cred în numele lui pentru a deveni fiii lui Dum nezeu, iar
aceștia nu s-au născut nici din sânge, nici din trup, nici din voinț ă omenească, ci din
Dum nezeu” (cf. Ioan, 1, 12 – 13). 133
b. În ceea ce privește feciori a Preacura tei în timpul nașter ii avem putem vorbi
de fecior ia in partu dacă plecă m de la premisa rugului aprins, rugului care nu se
mistuia. Aceast ă imagine arhetip ală ne pune în față nu numai realitatea întrupăr ii, dar
127 Drd, Ierom., Chesarie Gheor ghescu,Invățătura despr e Maica Domnului în Ortodoxie și catolocism,
în rev . „Ortodox ia”, anul XX II, nr. 3, iu lie – septembrie, 1970, p, 386128 „ek Mariaj thj pa rqevn ou…”(cf. http://www .creeds.net/an cient/apostles.ht m 7.06. 2007 )129 „Pneumatoj agiou k ai Mariaj thj parqevn ou…” (c f. Jo sepha Albe rigo- Josepha A.
Dossetti, Conciliorum Oecu mincarum D ecreta,editia tertia, MCM LXXIII, Editi t Instituta per la scienze
religiose, Bolog na, 1972, pag. 24 )130 Vezi nota 71131 Pr. Prof. Petru Rezu ș, art. cit., în rev . „Ortodo xia”., n r. 4, 1950, p. 535132 Pr. Prof. Dumi tru Stăniloae,Iisus Hris tos sau r estaurar ea omului, Sibiu, 1943, p 153: Dictiona ire de
Theologie Catho lique, t. IX, 2. col. 2341- 2349 ; Magistrand C. Pârvu, Temeiuri le ortodoxe ale cultului
Maicii Domnului, în Studii T eologice, XI (1951 ) nr. 3-4, p. 194- 196, apud Drd., Ierom. Chesa rie
Gheo rghescu, art. cit., în rev .”Ortodox ia”,nr. 3, 1970 , p. 387133 Alexies Kniazev , op. cit., p. 98 – 99
39

și pe cea a nașterii.Rugu l care este simbol al faptulu i că „focul dumnez eirii n-a ars-o
pe Maria, este un simbo l și al faptu lui că Maica a născut fiind Fecioară și a rămas
Fecio ară.134 În acest contex t avem cuvint ele Sfântulu i Efrem Sirul care în predi ca
Schimbării la Față spune: „ Dumnezeu Cuvântu l a locuit în însuși pânte cele Fecioar ei
și, totuși, focul dumn ezeir ii Sale n-a ars nicidecu m mădularele trupulu i Fecioar ei, ci
le-a păzit nevă tămate timp de nouă luni. El a locuit în pântecele matern al Fecioare i și
nu s-a scârbi t de mirosul firii. A ieșit din ea ca Dumnezeu Care S-a făcut trup ca să ne
mântuiască ”135.
c. Problem a feciori ei după naștere a Mariei a fost una pe care Sfinți i Părinț i au
apărat-o cu mare ardoar e totuși „teza ridică două proble me dificile pe care adversarii
nu au pierdut ocazia să le evidențieze: O problem ă scriptur istică și o probl emă
teologic ă. Proble ma scripturisi tică se referă la cuvin tele scripturi i care vorbește despre
frații și suroril e lui Iisus, iar alte pasaje în care se vorbe ște despre o posibilă relație
între Iosif și Maria după nașterea lui Hristos. A doua proble mă pusă în discu ție aduce
în prim plan ideea dogm atică a „justifi cării în plan dogmatic a acest ei teze”. În prima
proble mă se pot aduce argumentele și explicațiile pe care Feric itul Ieroni m le aduc e
refer itoare la sensul pe care în Sfânta Scrip tură le aveau termenii de ante quem și
donec și astfel „ el citează numero ase pasaje din Scriptură unde aceste locuțiun i nu
implică un sens de limitare tempora lă”. În ceea ce privește probl ema cu surorile și
frații Dom nului tot Feric itul Ieron im aduce o mulțime de argumente prin care
demonstr ează înțelesul adev ărat al ac estor ter meni în Sfânta Scrip tură.
La o a doua proble mă s-a mers pe următoarea logică anum e, aceea a unicit ății
even imentului și a imposibi lității exist entei unei prozaici tăți a relației Fecioarei, care
incumba o rezolvare unică la o situa ție unică „ Pururea fecior ia Născăto arei de
Dum nezeu ține de aceeași ordin e de fapte religioase. Maria, Născătoare a de
Dum nezeu, Adevăra ta Maic ă a Domnulu i, ajutată și păzită de Sfântu l Duh, a ferit de
orice conta ct necurat adevăratu l Locaș al lui Dum nezeu ”. În acest sens se aduc e un
argument tare și anu me acela al textu lui de la Iez echie l cap. 44.136
Fecio aria Mariei după naștere reprezint ă rezultatul întrup ării în pântecele ei a
Fiulu i lui Dumnezeu. Aceast ă atitud ine și situa ție a fecior iei post partu nu poate fi
134Karl Chris tian Felm y, Dogmatica e xperienței e cleziale. Înnoir ea teologiei or todox e conte mporane,
colecția Do gmatica, ed. D eisis, Sib iu, 1999, p. 143135 Ephr am der Syrer I, p. 185 apud Ka rl Chris tian Felm y, p. 143136 Alexis, Kniazev , op. cit., p. 101 – 104
40

luată separată, ci legată organic de celelalte even imente și anume de momentul
Buneiv estiri, Întruparea lui Hristos și Nașterea Acestui a.
În privinț a Buneivestir i avem în acest caz lucrarea Duhului Sfânt Care, după
cum spune părinte le Dumitru Stăni loae „lucre ază și asupra celei ce se face prin
aceasta Maica Lui (Hristos), așa cum lucrează și Cuvântul însuși, Care își form ează
firea omene ască din ea tot ca persoană ”137.
Astfel putem spune că fecior ia Marie i după nașter e reprez intă o urmare
firească a eveni mentelor anterioar e. Totuși există anumite obiecții în ceea ce privește
„aspectul biblic ” și „teologic ”.138 În prim ul caz este vorba de posibila interpret are a
textului de la Matei 1, 18 unde se vorbește despre fraț ii și suroril e Dom nului139.
”. În cazul termenilor de frați și surori ai Domnului se arată că „ în ebraică”
acești „termeni” au semnif icație mai „largă” decât azi”.(Knia zev, vezi exact locul) .
Ieroni m afirmă că „frații și surorile Domnu lui sunt verii, copii i unei surori a Maici i
Dom nului„140. Un alt lucru care trebu ie luat în considerar e este momentul pe care îl
relatează Sfântu l Ioan Evangh elistu l care vorbește despre momentul în care Hristos
era pe cruce Acesta o încredin țează pe Maic a Sa în grija Sfântu lui Apostol Ioan. Dacă
mergem cu deducția în cont inuare ajungem la conclu zia logică că dacă Maria ar fi mai
avut și alț i copi i lucrul amintit mai sus nu s-ar fi petr ecut.141
În ceea ce privește textul evanghel ic de la Mate i, 1, 25„situația termenilor de
ante quem și donce” arată că „aceste locuț iuni nu implică un sens de limitare
temporal ă”.142
Astfel plecând de la motivele expuse mai sus se poate spune că „ Născătoar ea
de Dumnezeu este Fecioară înain te, în timpul și după nașter e, Hristos nu s-a născut
din voiță trupea scă, nici din voință bărbătească, ci de la Dumne zeu (Ioan, 1, 13)”143.
Trebui e preci zat spune I. G. Coman144 că : „fecior ia marianică eu un privileg iu
pe care deiținătoare ei îl capătă de la și prin Fiul ei. Dacă El n-ar fi fost Dum nezu, ar
fi deschis sânul mamei sale, ca toți fiii oamenilor cae se nasc din mame muritoare. Ca
fiul al lu Dumn ezeu, El deschid e acest sân dar n-ating e fecior ia mamei Sale”.
137 Pr. Prof. Dumi tru Stăniloae, Dogm atica, vol. II, p. 87138 Alexies Kniazev , op.cit., p. 101139 Ibidem140 Ibidem, p.. 102141 Mitropoli tul Ser ghie Stagorodski, art. cit., în rev . „Mitrop. B anatului”,nr . 4-6, 1974, p. 202142 Alexies Kniazev , op. cit., p. 101143 Karl, Chris tian Felm y, op. cit., , p. 148144 Pr. Prof. Dr . I.G. Coman, ,op. cit., p. 358-
41

Dacă Tertulian nu admite o fecior ie in partu și post partu Sfântul Grigori e
Taumaturgul arată realitatea acestu i fapt: „Hristos este Dumnezeu prin firea Sa și s-a
făcut om luând o altă fire. Iată ceea ce afirmăm și crede m cu adev ărat, invoc ând ca
dovadă pecețile unei fecior ii nepăta te, pentru a fi statornic it că Dum nezeu este
atotputern ic […] Fecioar a a născut, nu cum a voit ea, ci cum a voit Acel a care trebui a
să fie născut. Dum nezeu nu s-a comport at ca un trup și El n-a căzut sub legea
trupuri lor, ci s-a manifesta t ca Domnul firii trupești ; El a arăta t lumii o naștere
minunată, pentru a- și ma nifest a putere a Sa.”145. Făcând o com parație între nașterea din
veșnic ie din Tatăl și cea din Fecioara Maria afirmă că „Prima nașter e (trinit ară) este
de netălmăcit, a doua (din Fecioară) este de nepătruns. Prim a a avut loc fără patimă, a
doua s-a petrecut fără necur ăție. Chiar dacă Tertulian aduce astfe l de argumente, alți
scriitori biseric ești și Părin ți au mers pe tradiția Biserici i și au apărat fecioria Marie i
atât înainte de naștere, cât și în timpul nașter ii și după. Dintre aceștia amintim pe
Origen, Grigorie Taumaturgul, Sf. Petru de Alexandria, Sf. Metodiu de Olim p, Sf.
Chiri l, Sf. Gherm an.146
Pururea Fecioria Maicii Domnu lui reprezint ă o consecin ță directă a întrup ării
Mântui torului Iisus Hristos. Dacă feciori a Mariei de dinaint e de nașter e a fost o
consec ință exclusiva a viețu irii ei curate, cea din timpul nașteri i și după a avut drept
cauză sălășlu irea lui Hristos în pântecele ei. Nașterea supranatur ală pe care o remarcă
Sfinț ii Părinți a fost una din cauzele fecioriei de după naștere. În acest sens Sfinți i
Părinț i au apărat învăță tura Biseri cii referi toare la pururea feciori a Maici i Dom nului
față de toți cei care o negau datori tă faptulu i că ea este strâns legată de calitatea de
Născătoar e de Dumnez eu. Printr -o astfe l de atitudin e Sfinți i Părinț i au arătat legătura
strânsă dintre cele trei atribute ale Mariei, și anum e: cea de Născătoar e de Dumnez eu,
cea de Pururea fecioară și cea de supracinstire.
145 E. N eubert, op.ci t, p. 186- 189 apud Pr . Prof. Dr . I.G.Coman,op.cit., p. 360146 I.G. Coman, op. cit., p. 360- 367
42

3.3. Preacins tirea Maic ii Domnului în învăță tura
Biser icii Ortodoxe
„Biserica Ortodoxă acordă Sfintei Fecioare Maria în cadrul cultului o cinstir e
deosebi tă care stă în strânsă legătură cu elementele ce alcătuiesc învăță tura
mariologi că: teotoki a (Qeotokoj), sau învățătura despre Sfânta Fecioară ca
Născătoar e de Dumnez eu; Purureafec ioria Maic ii Domnu lui (aipartenia); lipsa de
păcate personale sau curăția trupească și sufletească a Sfinte i Fecio are și rolul ei de
mijlocitoare pe lângă Fiul ei după trup. Toate acestea îndrept ățesc pe deplin ca
Biseri ca Ortodoxă să atribu ie Sfinte i Fecioare denu mirile de Preasfântă și
Preacurată, și s-o cinste ască în mod cu totul deosebit mai mult decât pe oricine dintre
făptur ile Creatorulu i.”147
„Biserica ortodoxă venere ază pe Fecioar a Maria ca pe cea care este mai
cinst ită decât Heruvimii și mai preamărită fără de asemănar e decât Serafimii, ca pe
cea care este superioar ă oricăr ei făpturi. Biseri ca vede în ea pe Maica lui Dumnez eu,
cea care, fără a se substitu i unicu lui Mijloci tor, mijlocește înaintea Fiului pentru tot
neamul omenesc ; și noi o rugăm fără încetar e să mijloce ască pentru noi. Iubirea și
vener ația față de Fecioar a este sufletul pietă ții ortodoxe, inima ei, ceea ce încăl zește și
însufle țește trupul întreg. O credin ță în Hristos, care nu implică nașterea sa virginal ă
și veneraț ia Maici i sale, este o altă credinț ă, un alt creștinis m decât acela al Biserici i
ortodoxe. ”148 Astfel în ortodoxi e locul Sfinte i Fecioare este unul specia l nu numai prin
prisma pietății populare, ci mai ales prin legătur a ce există între supravener area
acesteia și rolul pe care ea l-a avut în procesul de m ântuire al oa menilor.
147 Pr. Prof., Dr ., Mirce a Chialda, a rt. cit.,, î n rev. „Studii Teologice”, n r. 5-6, 1981, p. 333148Serghei Bul gakov, Ortodoxia, p. 119
43

3.3.1. T emeiurile Preacin stirii Maicii Domnului
„Dacă celor lalți sfinți, inclusiv îngeri lor, Biseri ca le aduce cultu l de cinst ire
(doulia), Sfintei Fecio are îl aduce pe acela de suprac instire (uperdoulia) care nu
trebu ie confunda t cu latria (latria), cultul de adorare cuvenit numai lui Dum nezeu.
Căci preac instire a (uperdoulia) adusă Sfint ei Fecioare nu este decât o cinst ire în
gradul cel mai înalt. ”149
Anali zând acest aspect părin tele Dumitru Stănilo ae afirma într-una din
lucrările sale150 legătura ce trebu ie făcută între Adam cel vech i și Adam cel Nou și
felul cum Acesta din urmă „vine la existență ”. Citându- l pe Nicola e Cabasila părin tele
arată felul în care „venirea la exist ență a Fiului lui Dumnez eu ca om are loc după
obțin erea consi mțământului cu totul liber al Sfinte i Fecioare. Cel ce se naște din ea nu
vine la existență printr-un proces natural, inițiat de un act din care nu lipsește pasiune a
ce îngusteaz ă libertatea, ci cu totul liber. Iar cea care-L naște nu e folosită nici ea ca
mijloc al venirii Lui la existență ca Om, fără voia ei. Se întâln esc două libertăți: a lui
Dum nezeu și a făptur ii care se ridică din păcatu l ce o robește.”151Momentul unirii
dintr e Logos și Fecioara Maria poate fi „asem ănat cu o euharisti e. Fecioara se
învredn icește de cea dintâi euhar istie, din momentul zămislirii. Prin aceasta și este
prima făptur ă umană mântuită, sfințită, și întru aceasta ne este icoană înaint e
mergătoare mântuirii.”152 Astfel „ Preacura ta Fecioară, care apare totdeauna în umbra
Fiulu i ei, nu încetează să facă vii amintirile sfinte, în așa fel ca noi să deveni m
martorii acestora și să partic ipăm cu adevăr at la ele. ”153
149 Drd., Ierom., Chesarie Gheor ghescu, art. cit., în rev . „Ortodox ia”, nr. 3, 1970, p. 388150 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Maica Domnului în prologul Evang ehliei de la Luca, în rev.
„Ortodox ia”,anul XXX II, nr. 3, iul ie-septembrie, 1980,p. 443 – 445151 Pr. Prof. Dr . Dumitru S tăniloae, art. cit.,în rev . „Ortodox ia”.,n r. 3, 1980, pag. 444152 Pr. Prof. Constantin, Galeriu, Maica Domnului, Păvățuitoar ea, în rev. „Ortodox ia”, nr. 3. iulie-
septembri e, 1980, p. 460153 Ilie Moldovan, art. cit., in rev . „Ortodox ia”, nr. 3, 1980 , p. 480
44

„Venerare a Fecioar ei Maria nu este o simp lă tradiție umană, rezul tatul unei
obișnuinț e introduse în cult printr -o pieta te voluntar ă, ci este vrerea lui Dum nezeu
trans misă credin cioșilor prin Sfântul Duh, o gândire divină care implică împlinirea
unei îndator iri pe cât de sfântă, pe atât de dreapt ă și de prielnică pentru orice
creșt in”154. În Biserica Ortodoxă nu „ se cunoașt e un adjectiv sau un calificativ
sufici ent de înalt pentru a preamări slava Născătoar ei de Dumnezeu: bucură- te, pecet e
a proorocilor , propovăduitoar e a apostol ilor de Dumnezeu insuflați, fiindcă Domnu l
Dum nezeul nostru, Acela ce este cu adevăra t, S-a întrup at din tine pentru a noastră
mântuire, în chip negră it și mai presu s de înțelegere; căci prin tine, Preacur ată
Fecio ară, am regăsit desăvârșire a ce-o pusese la începu turi Dum nezeu în ființa noastră
și prin tine gustăm iarăși din bucuri ile negrăit e ale raiulu i; pe tine, Preasfântă
Născătoar e de Dumnez eu, te slăvi m în cântările noastre, ca ceea ce răspândeșt i cu
dărni cie toate bucurii le și ca înain te vesti toare, ce mijlocești pentru noi pe lângă
Dom nul și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, Cel ce împarte cu dărnic ie harul
Mântuir ii, ca să dobândi m viața veșnică155.
Din toate acestea observă m atenția pe care Biseric a noastră ortodoxă o acordă
Maic ii Domnulu i. Temeiul acestei cinstiri pe care creștin ii o aduc Maici i Dom nului
stă în primul rând în faptul că aceasta a născut pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a adus
omenirii mântuirea. „ Hristos își are trupu l Său, umani tatea Lui din Maria.. Acest
lucru îl cântă imnele liturgice, atunci când în ele se spune că Hristos se trage din ea ca
floar ea din tulpină (Isaia 1 1) sau ca rodul vie ții din viț a de vie. ”156
“Prin faptu l că L-a născut pe Dumnez eu, Maica Domnu lui e puntea între cer și
pământ, e împlinirea și desăvârșirea imaginii vechi – testamentare a scării lui Iacob
(Fac. 28)”157. Toate aceste afirmații nu sunt altcev a decât transpuner i ale unor realități
dogmatice pe care Biseric a le-a îmbră cat în poezi e și imn, ca singura posibilitate de
afirmare cât mai aproape de realitate a unor adevărur i. În pericop a evanghel ică de la
Luca 1, 38 în care ni se relatează momentul discuț iei Marie i cu îngeru l Gavriil, se
prezintă o atitud ine a Fecioare i datorit ă cărei a întruparea s-a putut realiza. „ Iată roaba
Dom nului. Fie mie după cuvân tul tău!” În aceste cuvinte ale Fecioarei Maria prin care
aceasta a accep tat să-L aibă în pântec e pe Cel ce a creat universul stă tot ceea ce a
154 Ilie Moldovan, art. cit., p. 483155 Duminica orbulu i, la Vecernia mică, stihiră, glasul al 5-lea, Pent icosta r, apud pr. Michel Laroche,
Teotokos, p. 92156 Theotokion, la ceasul al 3-lea: Horolo gion, p. 104 apud K. C.Felm y,op.cit., p. 144157 K.C. F elmy,op.cit., p. 144
45

urmat și nu în ultimul rând esenț a preacinst irii acesteia. Părin tele Dumitru Stăniloa e
comentând acest aspec t arată legătura dintr e puritat ea Fecioare i ca purtătoar e o
omenității și acțiun e Duhului Sfânt. „Eficienț a Duhului asupra cuiva e în proporți e cu
purit atea, sau cu disponibil itate celui asupra cărui a Duhul lucre ază. Căci puritat ea
însea mnă disponib ilitate nemicșora tă pentru Dum nezeu, însea mnă angajarea integra lă
în dialogul cu Dumnezeu, în rolul celui ce răspunde și se dăruieșt e.”158Maica
Dom nului prin răspunsul adus îngeru lui Gavrii l „se dăruiește deplin Cuvân tului, nu
numai prin Cuvânt, ci prin punerea sa integra lă la dispoziț ia Lui.”159
Această deschid ere și luciditate pe care Maria a arătat-o prin răspun sul adus
îngeru lui, lucru care a arătat și deplina sa libert ate, reprez intă spune, părinte le
Dum itru Stăniloae, citându- l pe Nicol ae Cabasila că „ea a acop erit toată răuta tea
oamenilor și i-a arăta t pe oameni vredni ci de unirea cu Dumnezeu și pământul vredn ic
de petrecer ea lui Dum nezeu pe el160. Deci putem spune că un prim motiv al
preacinstir ii Maici i Domnulu i stă în răspunsul pe care acesta l-a dat îngeru lui, prin
care astfel a acc eptat rolul de Născătoare de Dum nezeu.161
În alt loc tot Nico lae Cabasila spune: „Întrupare a nu a fost numai opera
Tatălui, a Puterii Sale și a Duhulu i Său, ci și opera voinței și credin ței Fecioar ei! Fără
consi mțământul Neprihănit ei, fără concursul credinței, acest plan ar fi fost tot atât de
irealizabil ca și fără interv enția Celor Trei Persoane divin e. Num ai după ce a instruit- o
și a convins-o, Dum nezeu o ia Mamă și împrumută trupul ei pe care voiește ea să I-l
ofere. Așa cum El se întrupa voind lucrul acest a, tot așa dorea ca Maic a Sa să-Ș nască
liber, și cu deplina ei voie”162Trebui e observată deplin a libertate cu care Fecioar a a
răspuns lucru care dovedește că ea a fost „vasul cel ales” hotăr ât de la începutul lumii.
Un alt temei al laude i aduse Fecio arei Maria are temei revelațion al și în felul în care
îngeru l Gavrii l o salută pe aceasta:”Bucură- te, ceea ce ești plină de har, Domnul este
cu tine. Bin ecuvânt ată ești tu între femei” (Luca I, 28)
Plecând de la aceste momente, un alt motiv al preac instiri i Maici i
Dom nului îl reprezin tă cuvinte le pe care Elisabeta le adrese ază acest eia:
„Binecuvânt ată ești tu între femei și binecuvân tat este rodul pânte celui tău. Și de unde
158 Pr. Prof. Dr . D.Stăniloae, Dogmatica, p. 87159 Ibidem160 Sfântul Nicola e Cabasila, la P. Nellas, Maica lui Dumnez eu, T rei cu vântări despr e Maica lui
Dumn ezeu, Atena, 1969, pag. 180 apud Stăni loae, Dogmatica, p. 89161 Vezi și Felm y, p. 145162 Ed. Jugie, Pat r. Orient. XIX, 2 apud Vladimir L ossky, După chipu l și asemănar ea lui Dumnez eu,
trad. din l b. franceză de Anca Manolach e, ed. Humanitas, Bu curești, 1998, p. 196
46

mie aceasta, ca să vie Maic a Dom nului la mine? ”(Luca, 1, 43). Aceste cuvinte ale
Elisabet ei, ce care avea în pântec e pe cel ce se va chema, Înaint emergătorul
Dom nului, atestă și consfințeșt e cinste a de care se va bucura Pururea Fecioar a Maria,
Născătoar e De Dum nezeu. „Însăși expresia De unde mie aceasta, ca să vie Maica
Domnului la mine? arată cât de mare o consider a Elisabe ta, bătrâna maică a
prooroculu i Ioan Botezătoru l, pe tânăra Maica a lui Hristos”163. „Răspunsul Fecioar ei
la cuvint ele Elisabe tei reprezin tă un exemplu a ceea ce însea mnă smeren ia unei ființe
conști ente de responsabili tatea misiuni i încredin țate de Dum nezeu, la care a fost
părtașă. Prin luare a în pântece a Fiului lui Dumnezeu Acesta a făcut-o pe mama sa
din roabă, Î mpără teasă : s-a unit cu ea m ai mult dec ât cu serafim ii și cu heruvi mii”164.
„Unirea dintre Maica Domnului și Fiul ei dumnezeiesc, care și-a alcătuit trup
și suflet din trupul și sufletu l ei – și care – dureaz ă […] și după naștere a Lui și după
tăierea cordonului care- i ținea oarecu m ca două ipostasuri într-o singură ființă”165 sau
hrănir ea lui Hristos de către Fecioara la sânul ei ca o continu are a legătur ii strânse
între aceasta și Fiul lui Dumnezeu. repre zintă un argument în plus pentru cinstir ea
adusă de Biserica ortodoxă Maic ii Domnulu i. „Maica Dom nului, conștien tă de taina
cea mare, e uimită că hrănește cu laptele ei pe Cel care-i hrăneșt e pe toți, deci și pe ea
, e cea dintâi care are aceast ă conștiin ță și singura care Îl hrănește cu laptele trupului
ei”166. Atitud inea Fecioare i Maria în fața îngerulu i și răspunsul pe care aceast a îl aduce
acestuia; cuvint ele Elisabe tei la adresa celei ce va fi Maic a lui Dumnezeu; răspun sul
Marie i în fața Elisabet ei repre zintă toate motive absolu t întemeiate pentru cinst irea
Maic ii Domnu lui. Aceste episoade din fragm entele din Sfânta Scriptură nu sunt decât
altceva decât materializări ale unei realități care mai târziu se vor concr etiza prin
atitudin ea Biseric ii față de Fecioar a Maria, Maica lui Dumn ezeu. Astfel plecând de la
aceste aspecte la care se adaugă și cealaltă calitatea, aceea de pururea Fecioar ă,
„Sfântu l Grigore Palama spunea că Maica Dom nului, este o lume nouă și un rai
cuvân tător; ea este chipu l adevărat ei nobleț i inițiale a umanității […] În persoana
Fecio arei Maria s-au întrun it toate frumuse țile particular e pe care Dum nezeu le-a
împărțit altor creaturi și a făcut-o podoabă comună a tuturor ființelor văzut e și
nevă zute. Maica Do mnulu i reprez intă limita între cele create și cel e necre ate […]167.
163 Pr. Prof., Dr . D. Stăniloaea rt. cit.,, în rev . „Ortodo xia”, n r. 3, 1980, p. 450164 Ibidem, p. 451- 452165 Ibidem, p. 452166 Ibidem, p. 453167 In Dormi tionem…., P . G., C LI, 468, 472 apud Pr. Prof. D. Stăniloae, art. cit, în rev . „Ortodo xia”, n r.
3 , 1980, p. 454
47

La toate acest e temeiuri scripturist ice se pot adăug a și altele cum ar fi
atitudin ea Mântui torului Hristos față de dânsa în timpul activ ității Sale pământești
(Luc a 2, 51) sau (Ioan 2, 3- 10); (Ioan 19, 26-27).
Pe baza mărtur iilor revelației Biseri ca a reafir mat cinstea deosebi tă de care se
bucură Fecioara Maria. Astfel la sinodul VII ecu menic se spune:
„Noi păzim cuvinte le Domnu lui, cuvin tele apostol ice și proorocești, prin care
ne-am învăța t a cinst i și a mări mai întâi pe cea cu adev ărat Născătoar e de Dumnez eu
și sfinte le puteri înger ești, pe apostoli, prooroci, și martirii cei măriți, pe sfinții și
purtă torii de Dum nezeu Părin ți și pe toți bărbați i cei sfinți, și a cere mijlocire a lor,
pentru că ei pot să ne fac ă pe noi plăcuț i împăratu lui tu turor , lui Dumn ezeu”168.
Din cuprinsul aceste i mărturisiri se poate observa întâietatea pe care Sfinții
Părinț i i-o dau Fecioare i Maria, în fața îngeri lor și sfinți lor în cinstire datorit ă
atributulu i de Născăto are de Dumnezeu. Această calitate a Fecioar ei Maria de
Născătoar e de Dumnez eu reprezin tă punctul de pornire în ceea ce privește
supravenerar ea pe care i-o aduce Biserica. Din cele afirmate putem spune că
mijlocirea Maic ii Domnu lui nu se datore ază unor merite personale, „ci mijlocește
pentru că e unită la m aximum cu Hristos din care izvorăște harul”169.
3.3.2. Aspecte legate de Preacinstirea Maicii Dom nului
Părint ele Dumitru Stăniloae analizând învăță tura despre precinstire a Maic ii
Dom nului eviden țiază două aspec te legate de această realitate dogm atică: rolul
acesteia de mijlocitoare. În ceea ce privește acest rol părin tele Dum itru Stănilo ae
vorbește despre două legături ce exist ă între două fațete ale acestei calități: rolul de
rugăto are al Maici i Domnulu i și cel de Dăruito are. El arată importan ța acestor a două
pe baza mărturisiri i Sfinților Părinț i care, chiar dacă au accentua t un rol sau un altul,
au arătat import anța celor două aspecte. „Ei au fost conștien ți că rolul de rugătoar e al
Maic ii Domnu lui se ține, după învăță tura Biseric ii, în echil ibru cu rolul de
168 Al. C omoroșan, Dogm atica ortodo xă, II, p 695 apud Pr . Mircea Chialda, Preacurata Fecioara
Maria, Maica Domnului, în rev . „Studii Teologice”, nr. 5-6, 1981, p. 335169 Pr. Prof. Dr . Dumitru S tăniloae, Maica Domnului ca mijlocitoar e, în rev . „Ortodo xia”, n r.1, 1952,
p. 85
48

Împăr ăteasă, de Stăpână, de Dăruito are, cu cinstea de a ședea de-a dreapta Fiului, că
nu se poat e renunța la ni ci unul din ele fără o si mplificare conda mnabilă a rolului și a
poziției Maici i Dom nului în ansa mblul doc trinei ortodoxe”170.
Supracinst irea de care se bucură Fecioar a Maria nu este rezu ltatul proprie i sale
condi ții ființiale, ci un dar de la Dum nezeu. „Măririle ei nu se pot compara cu măririle
nici unei făpturi, nici măcar cu ale Heruvi milor și Serafim ilor, fără ca să fie totuși ca
măririle Celui necre iat […], ci ca ale uneia ce e creatură, deci le primește de la
Dum nezeu, nu le are de la sine, și pentru acest motiv sunt comparat e cu măririle
înger ilor.”171 Așa cum Sfântul Ioan Boteză torul a fost cel mai mare dintre prooroci, ca
Înain temergător al lui Iisus Hristos (Matei 11, 9-11), tot așa Preacurat a și Pururi
Fecio ara Maria este mai presus decât toți drepți i și sfinți i deoare ce este cea mai
apropi ată de Iisus Hristos, prin unitat ea teandric ă dintre Maică și Fiu, fiind astfe l „mai
cinst ită decât heruvi mii și m ai mărită fără de asem ănare decât serafi mii.”172
„Cinstirea deosebită a Sfinte i Fecioar e Maria și calitatea ei de mijlocitoare își
au izvorul de început în însăși alegere a ei de către Dumn ezeu de a fi Maică după trup
a Mântuitorulu i Iisus Hristos. Această alegere marchează de altfel clipa în care, pentru
omenire, încep e o nouă epocă, Sfânta Fecioar ă Maria fiind piatra de hotar cu care
începe epoc a de rea lizare din istoria mântuir ii a întregulu i nea m omenesc, concret izată
în întrup area Fiului lui Dumnez eu din Preacurata Fecio ară care prin naștere a lui Iisus
Hristos devine nu num ai Maică a lui Du mnez eu, ci și Maică a tuturor creșt inilor ”173
Este foarte interesan t faptu l că „evlavi a Biseri cii față de Cea care a născut pe
Dum nezeu după trup găsește în mod indirec t o confir mare dogm atică astfe l încât toți
cei care se ridică împotr iva epite tului de Qeotokoj toți cei care refuză Mariei această
calitate pe care i-o atribu ie evlav ia, nu sunt adevăra ți creștin i, căci prin aceasta ei se
opun dogmei Întrupăr ii Cuvân tului”174. Toți cei care atestă această Preamărire a
Fecio arei aduc ca argumente „sărăci a” textelor din Sfânta Scriptură care se refer ă la
acest aspect. Avem în acest sens o contr adicț ie între „tăcer ea” pe care texte le Sfinte i
Scriptur i o au față de o supraven erare a Fecioare i Maria și conținutu l și bogăț ia
Tradiției care afirmă și atestă această cinst ire deosebită ce trebu ie acord ată celei ce L-
a născut pe Mântuitoru l Hristos. Pasajele din Evanghel ia lui Luca în care ni se
170 Pr. Prof. Dr ., Dumitru S tăniloae, art. cit.,, în rev . „Orotodox ia”,n r1,1952, p. 109171 Ibidem, p. 110172 Mirc ea Chialda, art. cit, p. 333173 Ibidem, p. 334174 Vladimir L ossky, op. cit.,, p. 188
49

relatează despre atitud inea Marie i și cea a lui Hristos față de mama Sa (Luca 11, 28;
2, 19 și 51) evidențiază faptul că Fecioara Maria va fi cea care va putea „realiz a pe
deplin în conștiința ei tot ceea ce însem na faptul Întrupării Cuvântulu i, care a fost și
faptu l maternității ei divine ”. Aceast ă „con știință plenară a Dum nezeirii” va putea fi
avut loc dec ât într-o „ființă îndu mnezeită”.
Temeiul pentru această afirmație o putem găsi tot în Sfânta Scriptur ă făcând o
paralelă între Ioan Botez ătorul și Fecioara Maria. Ioan Boteză torul este „cel mai mare
înainte de Hristos”, iar Fecioara este cea care „nu aparț ine nu numai Vechiului
Testament” ci trece la cel Nou unde „ea s-a realizat în plină tatea ei și s-a arăta t ca să
fie mărită de toate neamuri le (Luca 1, 48)
Sfinț ii Părinți175 făcând paral ela între vechea Evă și noua Evă, ultima în
persoana Fecioare i Maria, explic ă această simetrie care se extinde și la Întrupar ea lui
Hristos ca „ultimul Adam”.176 Astfel , „Maica Domnu lui, după doctrin a Biserici i, a
ajuns la ținta supre mă, la care a cugetat Dumn ezeu să aducă pe credinc ioși […] Ea a
fost ridica tă de Dumnezeu dincolo de înviere și judecat ă și nu numai acolo, ci de-a
dreap ta Fiului ei, la slava Lui și la împăr ăția împreună cu El, pentru ca să ne arate
Dum nezeu încă de pe acum chipu l viitoarelor noastre măriri.”177 Legătur a dintr e
calitatea de Născătoar e de Dum nezeu cu toa te consecin țele ei și supravenerare a ei este
evidentă. În acest context consecințe le unui astfel de adevăr dogm atic este
materializat prin manifestarea cultică și iconograf ică la adresa celei care L-a născut
pe Hristos. Din punct de vedere al manifestării cultice cel mai evident este cânt area de
laudă adusă Născătoar ei de D umnezeu:
„Vrednic e cu adevăra t să Te ferici m Născăto are de Dumnezeu, Cea pururi
fericită și preanev inovată și Maica Dumnezeulu i nostru. Ceea ce ești mai cinsti tă
decât Heruvim ii și mai mărită decât Serafi mii, care fără stricăciun e pe Dumnez eu
Cuvântu l L-ai născut, pe Tine cu adevărat Născătoare de Dum nezeu te m ărim”178
„În imnul Vrednică e cu adevărat […] Maica Domnulu i a născut fără
stricăciune pe Dum nezeu, pe de-o parte, pentru că la nașter ea fecior ia ei a rămas
nestri cată, iar, pe de altă parte, pentru că focul dumnezeirii n-a ars pânte cele ei […]
Mai cinstită decât Heruvimi i și mai mărită, fără de asemănar e, decât Serafimi i este
însă Maica Dom nului pentru că, după învățătura despre înger i a lui Dionisie
175 Sfântul I ustin , Sfântul I rineu176Vladimir L ossky, op. cit.,,p. 189 – 196177 Pr. Prof. Dr . D Stăniloae, în Ortodox ia, p. 126178 Liturghierul, editura I BMBOR, Bucu rești, 1995
50

Areopagi tul, Heruvi mii și Serafi mii stau cel mai aproap e de Dum nezeu între coruril e
înger ilor, dar Maria este și mai aproape, pentru că a născut pe Dumnezeu Cuvântul, a
deven it vas al Său”179. Toată învăță tura dogmatică despre cea care L-a născut, după
trup pe Cel ce a creat totul este circu mscr isă în acest imn folosit în cultu l ortodox.
Motiva ția vredni ciei de a fi cinsti tă își are temeiul decât într-o realitate dogmatică și
anume, nașterea lui Dum nezeu Cuvântul. Astfel toate celelalte atribu te acordat e
Preac instit ei Fecio are Maria își au explica ția nu în sens „moral ”, ci într-unul
„teotokolog ic”180.
O altă materializare de notoriet ate în Biseric a Ortodoxă o reprezin tă icoan a
„Rugului aprins”181 care, „ca și cântar ea liturgică Vrednică e cu adevărat […] e o
transpuner e”teotokolg ică” a unor elemente aparț inând unei rugăciun i către
Dum nezeu, asupra Maic ii care s-a învredni cit să cuprindă în trupul ei pe Dumnez eu,
o transpunere a unor trăsă turi ale unei icoane a lui Hristos asupra unei icoane a
Născătoar ei de Dumnezeu”182. „Fiind primul dintre oamenii mântuiți de păcatul
strămoșesc și cea dintâ i care face exper iența mântuirii pentru întreaga omenire, Maic a
Dom nului este mijlocitoarea mântuirii, dar nu în chipul în care este Mijlocitor Fiul
său, Care mântuiește […] Mijlocire a Născătoar ei de Dumnezeu este aceea a primului
om mântuit; cea a Fiului său este mijlocirea singurului nostru Mântuitor ”183. De aici
„ în trei felur i este folositoare a Preasfân ta Născătoare de Dum nezeu icono miei
mântuirii: mai întâi, în calitate de mijlocito are, prin consim țământul ei adresat lui
Dum nezeu, pentru ca Fiul său și Cuvân tul să se întrup eze dintr-însa; în al doilea rând,
prin prezen ța ei perpetu ă alătur i de cruce și prin supunerea ei înain tea hotăr ârii de a se
jertfi a Fiului ei; în al treilea rând, pentru că a prim it, pentru întreag a lume, trăirea
desăvârși tă a mântuir ii și pentru că a mijlocit, cu credință, pe lângă Fiul său, Iisus
Hristos. De aceea, credin cioșii sunt siguri că, prin rugăciun ile sale, Maic a Dom nului
îi apără în tot timpul și că sunt ocrotiț i pururi prin Crucea Fiului său”184. Astfel Sfântul
Grigorie Pala ma prezin tă o i magine sugestivă cu privire la rolul Maici i Dom nului :
„Deci cuprinz ând toate câte au ajuns celor mai buni credin cioși luați separat,
ca să devină și mai buni, și toate câte le au toți în parte cei hărăziți de Dumnez eu,
179 K. C. Felmy,op. cit.,p. 146180 Ibidem, p. 147181 Vezi an exa.182 K.C., F elmy, p. 147183 Pr. Michel Laroche, op. cit., , p. 103184 Praznicul Născ ătoar ei de Dumnezeu, joi la Vecernie, vineri la începutul Utreniei, glasul al 2-lea.
Apud pr. Michel Laroche, op. cit., p. 97
51

înger i și oameni credinc ioși, și fiind singură toate și prisosind în toate cum nici nu se
poate spune, are acum și aceasta mai presus de toți că s-a făcut după moarte
nemuritoare și singură petr ece cu trupul în cer , împreună cu Fiul ei și de aco lo revarsă
și peste cei ce-o cinstesc pe a harul atotîmbelșugat împărtășindu- le chiar și darul de a
tinde spre ea, fiind, așa zicând, discul unor așa de mari harur i […] Căci privind la o
astfe l de întâlnir e și hărăz ire a tot binele, se poate spune că Fecioara e în virtute și
celor ce trăiesc în virtu te, aceea ce e soarel e în lumina sensibilă și celor ce trăiesc sub
el. Iar dacă și-ar muta ochiul minții la soarele răsări t oamenilor în chip minunat din
Fecio ară, care are și întrec e prin fire toate câte le are aceasta prin har, îndată Fecioara
îi va părea ca cer, ca una ce a dobândi t prin toate bunătă țile o moșten ire cu atât mai
măreață decât cei împodobiț i de har sub cer și mai presus de cer, cu cât e mai mare
cerul ca soarele și soarel e mai străluc itor ca cerul ”185.
Supracinst irea Maicii Domnu lui își are temeiul în însăși revela ția divină. Ea
care L-a născut pe Hristos a mijlocit într-un fel la mântuirea noastră, a oamenilor.
Unul din momentele cele mai impor tante a fost acela în care Fecioara Maria a răspuns
afirmativ în discu ția cu arhanghelu l Gavrii l. În acel moment ea și-a asumat un lucru
prin care a venit astfel mântuirea omenirii. Plecând de la acest aspect și continuând cu
întrup area lui Hristos în pântecele ei, nașterea, dar și durerea pricinu ită de suferința
Fiulu i ei, Fecioare i Maria este cât se poate de meritată titulatura de „mai cinsti tă decât
Heruvi mii și mărită fără de asemănare decât serafim ii.”186 Sfinții Părin ți au sesizat
acest aspect și această realitate și astfe l au apărat-o de toți cei care au încerca t să îi
nege aceste atribu te.
185 Hom. XX XVII, in sanct. Dormit. Deipa rae, Mign e P.G. C LI, col 468, apud Pr. Prof. D r. Dumitru
Stăniloae, art. cit.,, în rev . „Ortodo xia”, n r. 1, 1952, p. 86186 Vezi supra
52

4. Maica Domnului în opera Sfântulu i Ioan Da masch in
Sfântul Ioan Damaschin, origina r, din Damasc, Siria, s-a remarcat ca unul
dintr e cei mai mari teolog i ai Biserici i noastre. În această calitate el nu a adus ceva
nou, ci a reiterat187 ceea ce Sfinții Părinți de dinaintea lui au afirmat prin lucrări le lor,
dar și ce Sinoadele ecumenice au hotăr ât prin canoane le emise. Astfel în lucrările lui
Sfântul Ioan Damaschin s-a remarcă ca un apărător al adev ărului de credin ță și un
continuator al trad iției Biserici i.
În cazul învățăturii despre Sfânta Fecio ară Maria Sfântul Ioan Dam aschin a
mers pe aceeași linie pe care au urmat-o Sfinț ii Părinți. El nu a facut altceva decât să
sistematizeze aceast ă învăț ătură și îi dea un suflu nou prin reîmprospătare a limbajului
teologic. În operele sale Sfântu l Ioan Damasch in s-a remarcat ca un mare apără tor al
cinst irii Sfintei Fecioare și pentru acest lucru „a sinte tizat” în ele „toate datele
necesare” pen tru o corec tă defin itivare a învăță turii despre Maica Domnului.
4.1 T eotokos în învățătura Sfânt ului Ioan Dam aschin
Sfântul Ioan Damaschin merge în opera sa pe linia învăț ăturii Sfinți lor Părinț i,
a Biseric ii drept măritoare. Referi tor la învăță tura despre termenul de teotokos
(Qeotokoj) dat Fecioare i Maria putem spune că Sfântul Ioan Dam aschin nu aduce
ceva nou, ci sistematizează ceea ce fusese stabili t la sinoadele ecumenice. Prin
demersul său Sfântul Ioan Dam aschin reafir mă adevăru l întrup ării ca act al
„enipostazi erii” firi i umane de că tre Fiul lui Du mnez eu, Logosul.
Prin apela tivul de Născătoar e de Dumnez eu Fecioara Maria face din
„reali tatea ei prem isa operei de mântuir e real izată de Iisus Hristos”188
187 Pr. Magistr and, Mirc ea Nișcov eanu, Hristologia Sfân tului Ioan Damas chinul, în rev . „Ortodo xia”,
anul XV II, nr. 3, iulie – septemb rie, 1965, p. 326188 Drd. Pintea Dumi tru,Învățătura Sfân tului Ioan Damas chin despr e Maica Domnului, în rev .
„Ortodox ia”,anul XXX II, nr. 3, 1980, p. 501
53

„ Pentru Sfântul Părinte, teotochi a Maicii Domnulu i este atât de intim unită cu
Hristologi a încât întreaga noastră mântuire stă sau cade odată cu învăță tura că
Preasfânt a Fecioară Maria este Născătoar e de Dum nezeu. Iisus Hristos ne mântuiește,
iar opera realizată de El are valoar e reală și universa lă, numai întru cât el este
Dum nezeu adevăr at și om adevăra t în același timp. Temeiul teoto chiei Maici i
Preacur ate este indicat de Sfântul Ioan Dam aschin în unirea după ipostas a celor două
firi în persoana veșnică a Cuvântului lui Dumnezeu în trupat”189:
„Tu atunc i, care ești Chipul Tatălu i, ai venit să locuiești în ea fără să fi limitat,
pentru a ridica natura noastră căzută la înălțimile infinite ale incompreh ensibil itățile
divin ității. Acestei naturi umane tu ai prim it roadele sângelui fecioreln ic, foarte curat
și cu totul imaculat al Fecioare i Sfinte, tu ti-ai format trup viu cu suflet rațional și
inteligent, si tu l-ai făcut să subziste în tine de asemenea. Și tu ai devenit om perfec t,
fără să renunți la a fi Dumnezeu adevăr at și fără să cedez i legătur a consubstan țială cu
Tatăl Ceresc, dar luând asupra ta slăbi ciuni le noastre, printr -o inexpri mabilă iubire. Și
tu ai sosit în ea,Tu un singur Hristos, un singur Domn, un singur Fiu, în același timp
Dum nezeu și Om, pe de parte Dumnez eu adevărat și om adevăra t, întreg Dum nezeu și
întreg om, o singură persoană, compusă din două natur i perfect e, divinit ate și
umanitate. Nici un Dumn ezeu, nici un om, dar un singur Fiu la lui Dumnezeu și
Dum nezeu întrupat, pe de o parte Dum nezeu și om în aceeași persoană, fără a admite
confuz ia nici a suferi separați, tu ti-ai asumat în Tine Însăți proprietă țile a două naturi
difer ite, unite ipostati c fără confuzie și fără separare : creatul și necrea tul, supus morții
și nesupu s morții, vizibi l și invizibil, circu mscr is și nelimitat, voință divin ă și voinț ă
umană, activitatea divină dar în același timp cu siguranță o activitate umană, toate
cele două libere, divinul ca și umanu l, frumuseț ile divine și afecte le umane, eu văd a
spune afec tele natura le si nepăcăto ase.”190
Observăm legătura pe care Sfântul Ioan Dam aschin o face între întrup area lui
Hristos și calitatea de Născătoare de Dumn ezeu a Sfintei Fecioar e Maria. Cu acest
prilej el combate erezia nestorien ilor191 care separau firile până la extre m. Apărând
calitatea de Născătoar e de Dum nezeu a Marie i Sfântu l Ioan Damachin apără realitatea
întrup ării lui Hristos și asumare a firii umane ca singurul mijloc de ridicare a aceste ia,
de înălțare la statu tul pentru care a fost creat ă. Din cele afirmate Sfântul Ioan
189 Ibidem190 S. Jean Damasc ene, Homelies sur La Na tivite et la Dormition, texte grec, introdu ction, traduction et
notes pa r Pierre Voulet, s. j., L es Edition du Cerf, 29, Paris, 1961, p. 87191 Supra, cap 3
54

Damasch in merge pe linia Sfinți lor Părinți de dinain te de el. Mărturisirea aceasta
conc isă a adev ărului întrupări i ca unire și consti tuire „ca persoană din Fecio ara Maria
[…] a fost pus în relief explic it de Leonțiu de Bizan ț, teologu l epocii justiniene, între
altele și pentru a împrășt ia îndoielile precalc edonien ilor, care refuz au defini ția de la
Calcedon din închipuir ea că prin afirmația cele două firi concur g într-o persoană și
într-un ipostas nu se redă sufici ent unita tea lui Hristos ca persoană. Leon țiu de Bizan ț
s-a folosit, pentru expri marea faptu lui că Iisus Hristos e Acel ași ca persoană cu Fiul
lui Dumn ezeu dinaint e de întrupare, de termenul enipostazi ere. Ipostasul Cuvântulu i
dumnezeiesc nu S-a unit cu un alt ipostas omenesc, ci Și-a format prin întrupare o fire
omenească, asumată și încadra tă în Ipostasul Său cel veșnic, iar prin aceasta S-a făcut
și Ipostasul firii omenești.”192
Mergând pe această linie la Sfântul Ioan Dam aschin Cuvântu l cel născut
înainte de veci Se întrupe ază și nu „dumnezeire a” ca princip iu de sine stătător, prin
Sine:
„Spune m că Dumnez eu s-a născut din ea, nu în sensul că Dumnezeire a
Cuvântu lui a luat din ea începutu l existen ței, ci în sensul că însuși Cuvântu l lui
Dum nezeu, cel născut înain te de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de
început și veșnic împreună cu Tatăl și cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru
mântuirea noastră, s-a sălășlu it în pânte cele ei, s-a întrupat și s-a născut din ea fără să
se schi mbe.”193
Prin această explic ație Sfântul Ioan Dam aschin arată originea Celui întrupa t și
deofi ințimea Acestuia cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Venirea în timp a Celu i de din afara
timpului e dată de cuvin tele „în zilele cele mai de pe urmă” care explică întrupar ea nu
ca o condiț ie, ci ca un act liber, tainic și nemaivăzut. La actul întrupări i participă
întreaga Sfântă Treime, chiar dacă numai Fiul se întrup ează, lucru evidențiat de
Sfântul Ioan Damaschin prin zugrăv irea imaginii „cortulu i lui Avraam”, a „scării lui
Iacob ”, dar și profeț iile lui David, Isaia, Iezechi el:
„Cortul lui Avraam este pentru tine (Maria) o prooroci e foart e eviden tă: căci
Dum nezeu Cuvântul, a venit să locuiască în sânul tău cum -a intrat- sub cort, natura
umană a oferi t pâine, coapt ă sub cenușă, se spune că roadele ele însele au ieșit din
sângel e tău pur, coapte și prefăcut e în pâine prin focul divin. […] tu -Fecioar ă- însăși
, ai deveni t mediatoar e și scară prin care Dumnezeu a coborât spre noi și a luat asupra
192 Pr. Prof. Dr ., D. Stăniloae, Dogmatica, vol 2, p. 36 – 37193 Sf. I oan Damas chin, Dogmatica, p. 1 15
55

Lui slăbiciune a firii noastre […] Isaia, într-o viziune profeti că, va anunța că ea va
zămisli și naște un fiu care se va num i Dumnezeu este cu noi…”194.
Sfântul Ioan Damaschin arată că Fecioara este „în sensul propriu și real
Născătoar e de Dumnez eu”195. Apoi explică: „Prin faptu l că cel născut din ea este
Dum nezeu adevăr at, este adevăra t Născătoar e de Dumnez eu aceea care a născut pe
Dum nezeul adevăra t, întrupat din ea”196. Nașterea din Fecioară nu a însem nat o
trecere, ci a implicat o asumare, o impropri ere. Părinte le Dum itru Stăni loae arată că
prin această asum are a firii omeneșt i Hristos „ S-a unit la maxim cu umanitatea, sau a
venit în maximă apropiere de noi […] El (Hristos) nu mai poart ă un dialog cu
persoane le umane, ca un partener din alt plan; realitatea Sa de persoană nu mai
rămâne u fapt misterios din alt plan […] – ci – acum Persoana divină a Fiului lui
Dum nezeu sau a Cuvântu lui intră în planul existenț ei comune a celor care cred în El,
ca o persoană din rândul persoanelor umane, care însă în care însă, în același timp le
dă putința de o sesiza ca Persoană Dum nezeiască.”197
Astfel, spune Sfântu l Ioan Da masch in:
„Sfânta Fecioar ă n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adev ărat: și nu un
Dum nezeu simplu, ci un Dum nezeu întrupa t. Cuvântu l nu și-a pogorâ t din cer corpul,
care să fi trecut prin ea ca printr -un tub, ci a luat din ea un trup de o ființă cu noi pe
care l-a ipostasiat în el însuși. Căci dacă și-ar fi adus corpul din cer și n-ar fi luat firea
noastră, la ce mai folosește înomenirea? Înomenirea lui Dum nezeu Cuvântul pentru
aceasta s-a făcut ca însăși firea, care a păcătu it, care a căzut și care s-a corupt, să
înving ă pe tiranul, care a înșel at-o și astfe l să se elibere ze de stricăc iune, după cum
spune dumnezeescul apostol: Pentru că prin om moartea, tot prin om învier ea
morților ( I Corinten i, XV, 21). Dacă prim a e adevăra tă, este adevăra tă și a doua”198.
Prin toate aceste afirm ații Sfântul Ioan Dam aschin demontează erezia lui
Apolinar ie și a lui Nestorie. În același timp folosind termenul de „înomenire” arată
exact impropriere a firii omeneșt i de către Hristos și necesitat ea acestui act pentru ca
firea noastră, a tuturor oamenilor, să fie ridica tă din robia morții. Această înom enire
de care vorbește Sfântul Ioan Dam aschin repre zintă pre misă pentru com unicar ea ce va
194 S. J ean Damasc ene, Hom. sur…., p. 103 – 104195 Idem, Dogm atica, p. 114196 Ibidem, p. 114197 Pr. Prof. Dr . D. Stăniloae, Dogmatica, p. 37198 Pr. Prof. Dr . D. Stănilae, Dogmatica, p. 1 15
56

exist a între ele, legătura organic ă dintr e acest ea două și nu separarea de care vorbea
Nestorie.
Aducând ar gumente din Sfinți i Apostoli spune:
„Și iarăși spune apostolul : A trimis Dumnezeu pe Fiul său Unul născut, care s-
a făcut din femeie (I Corinten i, XV, 47). N-a spus prin feme ie,ci din femei e. A arăta t
așadar dumnezeiescul apostol că însuși Fiul Unul născut al lui Dumn ezeu și
Dum nezeu este cel făcut om din Fecioară și că însuși cel născut din Fecioară este Fiul
lui Dumnez eu și Dum nezeu. Căci s-a născut în chip corporal, întrucât s-a făcut om în
chip substanțial și real, adică în ipostasa Lui există un trup însufleți t cu sufle t rațion al
și gândi tor și el însuși s-a făcut ipostasa trupulu i. Aceast a însea mnă cuvin tele: s-a
născut din femeie.”199
Prin aceste cuvin te Sfântul Ioan Dam aschin a vrut să arate cum Fiul lui
Dum nezeu s-a născut nu „prin femeie”, ci „din femeie”. Această afirmație fiind
explicată și prin următoarel e cuvinte : „Pentru aceea pe bună drepta te și cu adevăr at
numim Născătoar e de Dumnez eu pe sfânta Maria. Acest nume constitui e toată taina
întrup ării. Iar dacă aceea care a născut este Născătoar e de Dum nezeu, negreșit și cel
născut din ea este Dum nezeu și, negreșit, este și om”200. Observă m aici o simetrie, o
reciproci tate, dacă putem să-i spunea m așa. Născându- se „din femeie” Fiul lui
Dum nezeu automat implică impropriere a firii omeneșt i nu printr -o apropiere de ordin
„mor al” cum spunea Nestorie, ci printr -o asum are. Toată această simetrie între cele
două aspecte reprezint ă și o condi ționare recipro că. Dum nezeu se face om prin
Fecio ară care astfel devine Născătoare de Dumn ezeu. Iar momentul culm inant al
acestei simetrii stând în cuvinte le Fecioarei „Fie mie după cuvântul Tău” (Luca, 1,
38).
Sfântul Ioan Damaschin Îl numeșt e pe Fiul lui Dumnez eu „om” și explică
acest lucru arătând că Cel Care este născut din „Dumnez eu Tatăl” este tot una cu cel
Care, „în vremurile din urmă s-a născut din Fecioară”. Această afirmație duce la
conc luzia existen ței unei singure ipostase, „două firi și două nașter i ale Dom nului
nostru Iisus Hristos”201. Arătând deșertăc iunea învăț ăturii lui Nestorie și a celor care
susțineau erezia acestu ia Sfântul Ioan Dam aschin explică de ce Născătoarea de
Dum nezeu, Fecioar a Maria, nu poate fi num ită „Născătoar e de Hristos”:
199 Ibidem200 Ibidem, p. 1 15- 1 16201 Ibidem
57

„Nu, ci îl numim Dumnez eu întrupat. Căci însuși Cuvântu l s-a făcut trup, a
fost conceput din Fecio ară, s-a născut Dum nezeu împreună cu natura pe care a luat-o
și care a fost îndu mnezeită de el în același timp în care a fost adusă la exist ență, în așa
fel încât cele trei: luarea naturi i noastre, existenț a și îndumnezeir ea ei de Cuvânt s-au
întâmplat simultan. Și în chipu l acesta Fecioar ă se înțelege și se numeșt e Născăto are
de Dumnezeu și nu numai din pricina firii Cuvântului, ci și din pricin a îndumnezeirii
firii omenești”202.
Observăm că Sfântul Ioan Dam aschin vorbește de felul întrup ării care a avut
loc conco mitent, adică „zămislirea și existenț a acestora, adică zămislirea Cuvântu lui
și exist ența trupului în însuși Cuvântul ”203. În întărirea acestor afirmații mai arată că
Hristos „nu s-a făcut mai întâi om și mai pe urmă Dum nezeu, ci totdeauna, din primul
moment al existen ței, a exista t în amândouă chipur ile, pentru că de la începu tul
zămislirii a avut existenț a în însuși Cuvântul ”204. Observă m deci că Născătoarea de
Dum nezeu este „în sens propriu și adevăr at” Născătoar e de Dum nezeu pentru că
„Logosul cel veșnic s-a îmbrăcat în pântecele ei cu natură cu adevăr at omenească,
întrup ându-se cu adev ărat în m od rea l”205.
„Sensul dogm ei, după cum observă Sfântul Ioan Dam aschin, nu este că
Fecio ara Maria a născut firea divină, lucru imposibil, ci că ea a născut pe Dumn ezeu –
Omul. Ea a născut pe Mântuitorul Iisus Hristos după omenitatea sa, dar este
Născătoar e de Dumnez eu, căci omenitatea Domnulu i este unită ipostati c cu
Dum nezeu – Cuvântul.”206.
În ac est sens părinte le Du mitru Stăni loae spune:
„El (Fiul lui Dum nezeu) Își produce Sieși din Fecio ara Maria o natură
omenească proprie, ca subiect uman. El Însuși Se naște ca om.[…] Un alt subiect
uman, născut pe care el obișnui tă din bărbat și femeie, n-ar fi împlinit planul Fiului lui
Dum nezeu de a Se face El însuși subiec t uman în dialogul cu oamenii, fără a înceta să
rămână în același timp Fiul lui Dum nezeu.[…] Nașterea Fiulu i lui Dumnezeu din
Fecio ară a ținut seam a de neputinț a imanențe i umane de a se mântui prin ea însăși, de
a sparge în sus orizon tul închis al umanului supsul repeti ției și morții, de a încadra pe
toți cei ce se nasc din Hristos după har în șirul celor născuți din Dumnezeu. Din acest
202 Ibidem203 Ibidem204 Ibidem205 Drd. ,Ierom., Chesarie Gheor ghescu, art. cit., în rev . „Ortodo xia”, nr 2, 1971, p. 190206 Ibidem
58

punct de vedere nașter ea lui Dum nezeu- Cuvântul ca om este o naștere unic ă, neavând
nimic din nașterea celor lalți oameni”. 207
Îndumnezeire a Marie i prin purtar ea în pântec e a Cuvântu lui lui Dum nezeu,
deci rolul ei de Născătoare de D umnezeu este foarte bine ev idenți at prin cuvint ele:
„Cuvântul s-a întrupat până la deșertar e de unde a ieșit înălțarea firii umane,
cu asentimentul Tatălui Ceresc și al Sfântului Duh; cum Ipostasul a luat firea din
sânul unei femei, potriv it unui mod iposta tic; cum El este Dumn ezeu și s-a făcut
om, și și-a făcu t locuinț ă în același timp unul și altul; cum fără să părăsească substanța
divin ității, pentru refacerea cond iției noastre, el a partic ipat la carnea și sângele”
(nostru); cum Cel care a creat totul și toate prin Cuvântu l propriei Sale guri, a venit să
locuiască într-o locuin ță limitată; cum în sfârșit corpul aceste i femei extraordinar e,
materie fragil ă și din lut, a primit focul mistuitor al divini tății, rămânând, ca și aurul
pur, nemistu it. Când Dumnezeu vine, toate lucruri le devin posibile ; nimic nu este
nerealizabil dacă voința Sa se opune […] de aceea adorăm pe Dumnezeu și
preacinsti m pe Maic a lui Dumnezeu”208.
Num ind-o pe Maria „aur pur și nemistuit” Sfântul Ioan Dam aschin expri mă
într-un mod extraord inar legătura intimă, de neînțe les, între Cuvântul și Fecioara.
Întrupar ea Cuvântulu i a însemnat îndumnezeirea Fecioare i, lucru expri mat prin
calitatea ei de Născătoare de Dumn ezeu (Teotokos). Taina și minunea întrupării lui
Hristos stă și în faptul că Cel necuprins, Creatoru l cerului și al pământului „vine și
locuiește într-o locuin ță limitată”, mărginită. Taina ta inelor!.
Maic a Dom nului, la Sfântul Ioan Damaschin reprez intă întreag a
omenire, în relația cu „Sfânta Treime”. „Astfel Maria apare peste tot ca mireasă a
Tatălui sau ca cea pe care Dumnezeu o atrage spre El, sau ca un pat nupția l, sau ca
ceea ce împlinește legătura dintre o Persoană divină cu natura umană”209. Astfel
Fecio ara Maria este cea care a avut „misiunea de a perm ite lui Dumnezeu să vină în
lume, și asta nu printr -o prezență superfic ială, ci printr -o legătură intimă cu firea
umană și printr -o întrupare în carnea noastră.”210 De aceea Sfântul Ioan Dam aschin
vede importanța calității de Născătoare de Dumnezeu a Fecioare i Maria ca o „condiție
necesară” în procesul întrup ării lui Hristos. Imaginea Fecioare i Maria ca cea care la
vârsta de trei ani a fost dusă la Templu, deci consacrată lui Dumnezeu, sau imaginea
207 Pr., Prof. Dr . Dumitru, S tăniloae, Dogmatica, p. 81 – 82208 S. Jean Damasc ene, Hom. …, p. 143209 Ibidem, p. 15210 Ibidem, p. 17
59

mormântulu i în care nu a rămas, reprez intă tot atâtea temeiuri pentru mărtur isirea
calității de Născătoar e de Du mnez eu dat Mariei.”211
Viziune a Sfântului Ioan Dam aschin asupra calității de Născătoare de
Dum nezeu a Fecio arei Maria se încadrea ză în linia Părinților Biseri cii de dinainte de
el. Un extraordinar sistematizator Sfântul Ioan Damaschin a accentua t legătur a foarte
strânsă între întruparea lui Hristos și rolul celei din urmă de Născătoare de Dum nezeu.
El vede această realitate dogmatică în deplină concord anță cu revela ția divină, lucru
pe care îl dovedeșt e prin mărturiile din Vechiul Testament refer itoare la Maica
Dom nului. Imaginea acesteia de scară212, cort sfânt213, cortu l lui Avraam214ce face
legătura dintre cer și pământ repre zintă pentru Sfântu l Ioan Damasch in prefigur area
extraordinară a Fecio arei ca cea ce va mijloci, va face legătur a între cer și pământ,
între omenitate și dumnezeire. Fecioar a nu este o simp lă femeie, cu anum ite virtuți, ci
este cea așteptat ă ca cea prin care va veni Viața, Hristos. Luare a firii omeneșt i de către
Hristos repre zintă pentru Sfântul Ioan Dam aschin prem isă și efect al calității de
Născătoar e de Dumnez eu a Fecioarei Maria. În acest sens trebuie privit ă și adormirea
Maic ii Do mnulu i ca o continuar e a ce ea ce a înse mnat întrup area Cuvântului.
4.2. Pururea Fecioria Maicii Dom nulu i la Sfânt ul Ioan
Dam aschin
Mergând pe aceeași linie a Părinț ilor de dinain te de el, analizând și
sistematizând învăță tura despre Pururea Fecioria Maici i Domnului Sfântul Ioan
Damasch in tratează și argumentează fecior ia Marie i înainte de naștere, în timpul
nașter ii și după naștere de fiecar e dată arătând clar aceast ă calitate a Născătoarei de
Dum nezeu.
Pentru începu t Sfântul Ioan Dam aschin pentru a arăta Fecior ia Maici i
Dom nului înain te de naștere aduc e ca argument mai întâi pregăt irea acestui „vas” încă
„înaint e de vec i”:
211 Ibidem, p. 17- 18212 Ibidem, p. 53 – 55213 Ibidem, p. 105214 Ibidem, p. 104
60

„Ea (Fecioar a Maria) a fost predestin ată prin sfatul preștiutor și mai înainte de
veci al lui Dumn ezeu, a fost preîn chipui tă și mai înain te propovăduit ă prin Duhul
Sfânt, prin diferi te simboluri prin cuvinte le profețilo r. În ti mpul mai dinainte hotărâ t, a
odrăsli t din rădăcina lui David, potrivi t făgăduin țelor făcute către el”215.
Anali zând și explicând motivul pentru care în Sfânta Scrip tură nu se vorbește
despre gene alogi a Pururea Fecio are Maria216, Sfântul Ioan Damaschin aduce un alt
argument pentru susținerea feciori ei Marie i înainte de naștere :
„Se naște în casa lui Ioach im, care se găsea lângă poarta oilor și este adusă la
templu. Apoi în casa lui Dumn ezeu, sădită și îmbogă țită fiind de Duh, a ajuns ca un
măslin încărcat de rod, locașul oricăr ei virtuți, depărtând mintea de orice dorin ță
lumească și trupească, păstrându- și astfel fecioreln ic sufletul împreună cu trupul, după
cum trebui a, deoare ce sânul avea să primească pe Dumnezeu. El, sfânt fiind, întru
sfinți se odihnește (Isaia,, LVII, 11). Stăruie, deci, în sfințen ie și se arată templu sfânt,
minunat și vrednic al prea în altului Du mnez eu”217.
Num ită „măslin încărcat de rod” Fecioar a Maria nu putea fi altfel decât
fecioară înaint e de nașter e deoare ce ea trebui a să nască pe Hristos, Mântui torul lumii.
„Vas ales” Fecioara Maria a fost pregă tită din timp lucru care este evidențiat
de Sfântul Ioan Dam aschin prin prezen tarea vieții virtuoase a părinți lor acestei a,
Ioach im și Ana:
„Ioachi m și Ana, cuplu ferici t! Toată creaț ia vă este datoare; prin voi Creatoru l
a oferit- o pe ea (Maria) ca dar, […] o mamă mărită, singura vredni că de Cel care a
creat-o. Feric ite șalele lui Ioachi m, unde a sosit sămânța cu totul curată ; admirabil sân
al Anei, grație căruia a crescut încet, unde s-a format și unde s-a născut un copil cu
totul sfânt! Mărunt aiele voastre care au purtat cerul cel viu, mai mare decât
imensita tea cerului ”218
Sfântul Ioan Damaschin face o parale lă foart e frumoasă între drepții Ioachi m
și Ana, care, cu ajutorul lui Dumnezeu o aduc la viață din steril itate pe cea care va
naște Viața:
215 Sfântul I oan Damas chin, Dogmatica, ediția a III-a, traduce re de Pr . D. Fecioru, Ed. Scripta,
București, 1993, p. 169216 Ibidem, p. 170217 Sfântul I oan Damas chin, Dogmatica, p. 171218 S. Jean Damasc ene, Homelies sur la Nativite et la Dormit ion, p. 49
61

„Fiica steril ități, fecio ara care naște , în ea se unesc divinitatea și umanitatea,
suferinț a și impasibil itatea, viața și moartea, pentru că în toate aceste lucruri, mai
puțin perfec te să stăpâne ască prin Cel m ai bun!”219.
Aici găsim un paradox, Ana cea stearpă naște pe cea care va aduc e atât rodul
Vieții cât și al Feciorie i. Acest paradox pe care îl întâlnim în această imagine poate fi
înfățișat ca o icoană în care avem următoar ele elemente: sterilitate, rugăciun e,
feciorie, rodnic ie. În aceste patru cuvint e se găsește taina celei prin care a venit
Hristos.
„ O sămânță la sânul Anei , și ea a produ s un strugure plin de dulcea ță, sursa
nectarulu i care irupe pentru toți locui torii pământului în viața veșnică. Ioachi m și Ana
au făcut semințe le dreptății și au vor recolta un fruct al vieții.[…] Ioachi m și Ana ca
munții tainici, au făcut să curgă vinul cel dulce. Să vă bucura ți, Ana cea bincuvânt ată,
cea care a născut o femeie. Căci acea femeie va fi Mam a lui Dumn ezeu, poarta
luminii, izvorul vieții, și ea reduce la nimic acuzaț ia care apăsa asupra femeii.”220
Chiar dacă „împodobi ți cu alese virtuți, drepți i Ioachi m și Ana, dumn ezeieștii părinț i
ai Preasfinte i Născătoare de Dum nezeu, rămân totuși supuși păcatului străm oșesc, iar
Preasfânt a Fecioară însăși moștenește păcatul originar cu toate consecin țele lui până
în momentul zămislirii Fiulu i ei, când prin lucrarea Duhului Sfânt este curăț ită”221.
Pentru a eviden ția acest lucru Sfântul Ioan Dam aschin prezint ă pe Maic a
Dom nului ca „scară a lu i Iacob” :
„Astăzi, Fiul artizanului, Cuvântu l universal născut de Cel prin care toate s-
au construit, brațul cel putern ic al Dumn ezeului Celui- Înalt, […] Și-a construit o
scară vie, a cărei bază este plant ată în pământ și al cărei vârf se ridică până la cer: pe
ea Dumnezeu S-a odihnit; …pe ea Dumnezeu a coborât în nemișcar ea Sa, sau mai
curând S-a înclinat cu milostivire, și astfel S-a făcut vizibil pe pământ și a vorbit cu
oamenii […] Scara spirituală, Fecioara, este plantată în pământ, căci pământul îi este
origin ea ei, dar fruntea sa se ridică până la cer”222. De aceea importan ța pe care
Sfântul Ioan Damaschin o acordă acelei perio ade din viața Fecioar ei când a fost la
templu, ca momentul în care ea a fost păzită și a deveni t atât cu trupul cât și cu
sufletu l „pom roditor”, „vas ales”. Fecioria de care vorbește Sfântul Ioan Damaschin
219 Ibidem, p. 57220 Ibidem, p. 69221 Drd, Pintea Dumi tru, art. cit., în rev . „Ortodox ia”, nr. 3, 1980, p. 506222 S. Jean Damasc ene, Homelies…, p 53
62

nu se rezumă doar trupesc, la trup, ci include întreaga ființă a acestei a, atât trupu l cât
și sufletu l:
„Ducând o viață curată și sfântă, voi (Ioachi m și Ana) ați adus la viață
giuva ierul feciori ei, cea care a putut rămâne fecio ară înainte de naștere, fecioar ă în
timpul nașterii, fecioar ă după nașter e, singură pururea fecioar ă cu spiritul, sufle t și
trup”223 . Trebuie observat ă atenț ia pe care Sfântul Ioan Dam aschin o are față de
părin ții Fecio arei Maria, cei care „au avut un rol hotăr âtor în pregătir ea Preasfinte i
Fecio are pentru marea tain ă care urma să se î mpline ască”224.
„Curățenia Maic ii Preacura te este mai presus decât a oricăre i alte făptur i
pentru că și chemarea și rolul ei e unic. Calit atea sa de Născăto are de Dumnezeu
presupune o anumită confor mitate sau corespondență cu sfințen ia dumnezeiască și în
același timp îi confer ă Maici i Preacura te o anum ită intimitate și participare special ă la
întrup area Mântuitorulu i. Pentru sublin ierea rolulu i pe care îl avea de îndeplin it în
planu l icono miei dumnez eiești, Prea Sfânta Fecioară este pregă tită de Dumnez eu în
mod specia l”225În acest sens părinte le Dum itru Stăni loae vorbește de necesit atea
fecioriei Mariei ca o condi ție a „eficien ței Duhului asupra cuiva – care – e în proporț ie
cu purita tea, sau cu disponib ilitatea celui asupra cărui a Duhul lucre ază”226 Această
condi ție a fecior iei ca mărturie ființială a dăruirii lui Dumnezeu își are condiți ile în
faptu l că „cine nu face din partea sa totul pentru puritate, nu poate fi sfinți t de Duhul
și copleșit de El. Cine nu se dărui ește integr al lui Dum nezeu, într-o deplină eliber are
de pasiuni, nu-L poate primi integral pe Dum nezeu ca persoană pentru a-și afla în El
personal izare a depl ină”227.
Sfântul arată „rolul hotărâtor în pregăt irea Preasfinte i fecioar e pentru marea
taină care urma să se împlinească, ce l-a avut petrecere a sa la templu. Închina tă
templulu i, depar te de orice ispită, printr -un zel și ascul tare desăvârșită, Preasfân ta
Fecio ară va duce o via ță de consacrare to tală lui Dumnezeu.”228
Import anța și realitatea Feciori ei Mariei este evidenția tă și din faptu l că
aceasta „ajungând la vârsta la care legea Vechiului Testament nu mai îngădui a
femeilor de a mai rămâne la templu, Preasfân ta Fecioară este încredinț ată de către
223 Ibidem, p. 57224 Drd., Pintea Dumi tru, art. cit.,în rev . „Ortodox ia”, nr. 3, 1980, p. 506225 Ibidem, p. 505226 Pr. Prof. Dr . D. Stăniloae, Dogmatica, p. 87227 Ibidem, p. 88228 Drd. Pintea Dumi tru, art. cit., , în rev . „Ortodox ia”, nr. 3, 1980, p. 506
63

preoț i în grija dreptulu i Iosif”229. Această „încredin țare” a Fecioar ei bătrânu lui Iosif
este o dovadă, pentru Sfântul Ioan Dam aschin, a grijii pe care Dumnezeu a purtat- o
Fecio arei în vedere a misiun ii pe care aceasta o avea de îndeplin it și anum e, nașter ea
Fiulu i lui Dumnezeu:
„Logodna a fost păzitoare a fecioriei și înșelă ciune a celui care pândea
fecioarel e. Când a venit plinire a vremii (Isaia, VII, 14) a fost trimis îngerul Domnulu i
la ea și i-a binevest it zămislirea Domnulu i (Luca, I, 26- 38). Astfel a zămislit pe Fiul
lui Dumn ezeu, puterea enipostat ică a Tatălu i, nu din voința trupu lui, nici din voința
bărba tului (Ioan, I, 13) adică împreunar e și sămânță, ci din bunăvoința Tatălui și din
conlu crarea Sfântului Duh. A îngădui t Crea torului să se creeze, Făcătoru lui să se
plăsmuiască, Fiului lui Dumnezeu și lui Dumnez eu să se întrupeze și să se facă om
din cărnuril e și sângiuril e ei curate și neînt inate, plătind dator ia stră moașei”230.
Cu acest prilej Sfântul Ioan Dam aschin arată de ce s-a ales calea logodnei cu
bătrânul Iosif, dar și feciori a celei care Îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu.
Vorbind de modul nașter ii „fără de Tată, din femeie, și fără de mamă din
Tată”231 Sfântul Ioan Dam aschin ev idenți ază elemente legat e de nașter ea supranatur ală
a lui Hristos din Fecio ara Maria, „potriv it legii nașterii, pentru că s-a născut la timpul
sorocit nașteri i – căci se naște când a împlinit nouă luni și trece în a zecea – mai
presus de lege a nașter ii, că ci s-a născut fără să pric inuiască durere”232.
Arătând legătura strânsă între întrup area lui Hristos și apel ativu l de Născăto are
de Dum nezeu dat Fecio arei Maria, Sfântul Ioan Damaschin leagă această calitate a
Marie i de Pururea Fecioria ei:
„După cum atunc i când a fost zămislit Cuvântu l a păstra t fecioar ă pe aceea
care a zămislit, tot astfel și atunci când a fost născut a păzit nevă tămată feciori a ei,
trecând numai prin ea și păstrând-o încuia tă. Zămislirea s-a făcut prin auz, iar naștere a
prin scoaterea obișnuită la iveală a celor care se nasc, cu toate că unii spun povești că
s-a născut prin coasta Maicii Domnu lui. Căci era cu putin ță să treacă prin ușă fără să
strice pecețile ei”233. Tot în acest sens spune: „Astăzi este stabilită poart a răsăritu lui,
prin care se dă Hristos, Care intră și popo sește, și această poartă va fi închisă ; în ea
229 Ibidem, p. 507230 Sf. I oan Damas chin, Dogmatica, p. 171231 Ibidem232 Sf. I oan Damas chin, Dogmatica, p. 171233 Ibidem, p. 172
64

este Hristos; poarta oilor; numele său este răsăritul. Datorită Lui partic ipând la
Lumină noi am obținut ca lea către Tatăl”.234
Sfântul Ioan Damaschin expli că foart e atent felul în care s-a făcut naștere a și
arată în același timp faptul că Fecioria în timpul și după naștere este o consecinț ă
princ ipală a faptu l că prin ea s-a întrupa t Însuși Fiul lui Dumn ezeu la care „toate sunt
cu putin ță”. În același context contra zice pe aceia care nu înțelegeau cum Fecio ara a
putut rămâne fecio ară în timpul nașteri i, și care în ajutorul afirmațiilor lor aduc eau tot
felul de „povești” despre nașterea efectivă a lui Hristos. În acest sens Sfântul Ioan
Damasch in arată că naștere a lui Hristos Iisus s-a făcut pe cale obișnuit ă, iar
conc eperea „prin auz”. Cea numită „poarta oilor”, Fecioara Maria, a prim it a-L purta
în pânte ce și a-L naște pe Hristos care nu i-a strica t fecioria. Actul nașteri i în sine este
văzu t de Sfântu l Ioan Damasch in în deplină concordanță cu Biseric a și cu Părin ții de
dinaintea lui. Și tot în acest context Sfântul Ioan Dam aschin spune:
„Orice fecioară pierd e feciori a la naștere, dar aceasta (Fecioara Maria),
fecioară înainte de naștere a fost, locaș al fecioriei în timpul nașter ii și după
nașter e”235.
„Hristos deschide sânul m aternal fără să distrugă pece tea feciorie i”236
Fecior ia Născăto arei de Dumn ezeu de după naștere și până la sfârșitul vieții
Sfântul Ioan Damaschin o argumentează aduc ând dovezi care demontau afirmațiile
celor care spuneau că Fecioara Maria a mai avut și alți copii, pe baza unor texte grele
din Sfânta Scriptur ă. În acest sens Sfântu l Ioan Da masch in spune:
„Răm âne așadar și după nașter e fecioară cea pururea Fecioară, necunoscând
deloc bărbat până la moarte. Chiar dacă s-a scris: Și nu a cunoscut-o până nu a născut
pe Fiul ei cel primul născut (Mate i, 1, 25), trebu ie să se știe că prim născut este cel
care a fost născut întâi, chiar dacă ar fi unicu l născut. Cuvântul prim născut arată că
s-a născut prim ul, dar nu indic ă negreșit și nașterea altora. Cuvântu l până indică pe de
o parte sorocul ce hotărâ t al vrem ii nașteri i, iar pe de altă parte nu neagă timpul ce
urmează după aceast a. Căci zice Domnul : Iată sunt cu voi în toate zilele până la
sfârșitul veaculu i (Matei, XXVIII, 20); aceasta nu însea mnă că se va despărți după
sfârșitul veacului, deoar ece dumnez eiescul aposto l zice: Și astfel vom fi totdeauna cu
Domnul (I Tesalonicen i, IV, 17), adică după învi erea obștească”237.
234 S. Jean, Damasc ene, Hom ilies…, p. 55235 Ibidem, p. 127236 Ibidem, p. 101237 S. Jean. Damasc ene, Homilies…, p. 172
65

„Analizând cuvin tele de la Mate i I, 25 Sfântu l Ioan observă că noțiun ea de
întâi născut nu implică neapăra t și noțiun ea altor fii, iar cuvântul până nu exclude
răstimpul care urmează după acel termen. Căci încheie Sf. Ioan, cum ar fin îngădui t
legătura cu bărbat, aceea care a născut pe Dumnezeu, și care a cuno scut minune a din
exper iența celor care au urm at”238.
„Sfântu l Ioan Damasch in face distinc ție, în privin ța acestei însușiri, între cele
două momente ale fecior iei, înaint e și după zămislirea în pântec ele Mariei a Fiului
întrup at. Înainte de zămislire feciori a Mariei este rodul eforturi lor și deci meritul ei
personal, în timp ce după zămislire predom ină acțiun ea harului divin în menținerea
fecioriei ei”.239 Însăși naștere a lui Hristos din pântec ele Fecioare i reprez intă pentru
Sfântul Ioan Damaschin un motiv suficien t care să adevere ască Pururea Fecioria
Născătoar ei de D umnezeu.
Astfel putem spune că „Sfântu l Ioan Damasch in […] așeaz ă pe Sfânta
Fecio ară la o înălțime considerab ilă față de restul oamenilo r. Ea a fost predest inată să
fie Maica Domnulu i, a fost aleasă în mod specia l pentru acest lucru. Ea e singura
binecuvânta tă între toate femeile de până la ea și ea aridic at neamul femeilor.[…] El
conc entrea ză, sistematizează și echilibrează mariolog ia de până la el, observând că
Maria și-a păstrat fecior ia înainte de naștere, în timpul nașter ii și după naștere. Ea are,
adică, o pururea fecior ie. E un câștig prețios și defini tiv al mariologi ei patristice care
stă la baza acelei evlavi i populare mariale. Deși Maria a cuprins pe Acela pe care
nimeni nu-L poate cuprinde și deși ea e considera tă ca mântuirea obștească a tuturor
marginilor pământului, totuși numele ei și slava ei nu-i sunt exclusiv proprii, în sensul
că ea a uzurpat puter ea și locul lui Dum nezeu. Nu le-a uzurpat, dar nici depar te nu
este în perspect iva mariolog iei damaschin iene. Autorul nostru își dă seam a de
primejdi a unei specu lații și a unei poez ii care pot duce la întron izare a Sf. Maria ca
divin itate creștin ă supremă. Sf. Ioan va spune clar într-una din omiliile sale la
Adorm irea Maicii Dom nului că Sfânt a Maria nu este socotit ă Dumnezeu, căci așa
ceva e conc epție păgân ă; dar numeroase texte din alte omilii marile tind, desigur în
mod inconștien t, spre acest final.240
238 Dia c. Ma gistr. Constantin Voicu, Mariolog ia Sfântulu i Ioan Damaschin, în r ev. „Mitropolia
Olteniei”, anul X IV, nr. 3-4 , martie- aprilie, Craiova, 1962, p .176239 Ibidem, p. 177240 I.G.Coman, Și Cuvântul T rup S-a făcut…., p. 378 – 379
66

Din lucrările sale observă m la Sfântu l Ioan Damasch in simplitatea cu care
expri mă adevăru l de credință cu privire la Pururea Fecio aria Maici i Domnului.
Aceasta calitatea a fecioarei Maria are la Sfântu l Ioan Damasch in rădăcin ă în alegerea
ei ca cea prin care va veni Mântuitoru l lumii, Iisus Hristos. De aceea Sfântul Ioan
Damasch in, simplu și concis, explică feciori a Mariei înain te de naștere, cât și în
timpul nașteri i, dar și după naștere, aducând argumente din Sfânta Scriptură și Sfânta
Tradiție.
4.3 Preacinsti rea Maicii Domnului la Sf ântul Ioan Dam aschin
În lucrare a sa Dogm atica în carte a a IV-a241 vorbește explic it despre cinstire a
pe care trebu ie să aduc em Fecioarei Maria pentru motivul că ea L-a născut pe
Mântui torul lumii: „Să cinsti m pe Născătoare a de Dumnez eu, pentru că este în sens
propriu și real Maic a lui Dumn ezeu”242.
Astfel suprac instirea Fecioare i Maria are ca fundam ent calitatea acestei a de
Născătoar e de Dumnez eu (Qeotokoj). Cinstir ea de pe care Sfântul Ioan Dam aschin
o aduc e Fecioar ei Maria este cel mai bine oglindi tă în Omiliile sale la Naștere și
Adorm ire unde face un elogiu vieții pline de curăție a celei care a fost „mijloci toare”
„trupește” între Dumnezeu și lu me243.
Princip alele omilii „atribuit e” 244Sfântulu i Ioan Damasch in „patru sunt
singurel e recunoscute ca fiind autentice: o omilie la Naștere și trei omilii asupra
Adorm irii Preasfint ei Fecioarei. Ea anun ță și deja realizează alian ța paradox ală între
pământ și cer, între uman și divin, prefigurat în Vechiul Testament prin scara lu Iacob,
Sinaiu l și Tabernacu lul. Și aceasta este pregă tită de Tatăl ceresc.”245 Întruparea lui
241 Sfântul I oan Damas chin, Dogmatica242 Ibidem243 Drd. Pintea Dumi tru,art. cit., în rev . „Orotodox ia”,n r. 3, 1980, p. 516244 Vasile Loichiță, Doctrina Sfântulu i Ioan Damaschin despr e Maica Domnului, ediția a II-a,tiparul
Glasul B ucovinei, Cern ăuți,1939 245 S. Jean Damasc ene, Homilies sur l a Nativite et la Dormition, p. 8
67

Hristos nu se putea face decât în această Fecioar ă care se ridica la nivelul demnității
de a fi „va sul ales Cuvântu lui și al Sfintei Treimi”246.
În prim a omilie a Sfântul Ioan Dam aschin face un elogiu asupra nașterii
Fecio arei Maria din părinți i săi Ioach im și Ana. Vorbind despre acest fel de naștere a
Fecio arei Maria Sfântul Ioan Damaschin face o comparație între sterili tatea mamei
Fecio arei și „noua rodnic ie car e a fost pro misă de acu m înain te omenirii”247:
„Naștere a acest ei mame, a fost extraord inară; nașterea sa a depășit natura și
inteligența umană, și fu s alvatoare lumii.”248
Prin aceste omilii Sfântul Ioan Dam aschin aduce o mărturie de netăgăduit
asupra cinstir ii de care se bucură Sfânt a Fecioară Maria. Cu acest prilej el prezint ă
argumentele în sprijinul afirmațiilor sale atât din Vechiul Testament cât și din Sfânta
Tradiție. Aceste mărturii reprez intă suportul pentru cinstea de care se bucură Fecio ara
în rândul credincioșilor creștin i. El evidenț iază rolul aceste ia de „vas ales” prooroc it
încă din Vechiul Testament. În sens concr et Sfântu l aduce ca argument calitatea
acesteia de Născătoar e de Dum nezeu. „Sfântul Ioan Damaschin face distincț ie, ca și
Părinț ii anterior i, între cultu l de adorare pe care-l aduce lui Dum nezeu și
supravenerar ea pe care o dă m Preasfinte i Născătoar e de Du mnez eu.”249
Astfel spune: „ În ceea ce ne privește, ca Cel pe care Îl adoră m este
Dum nezeu, un Dum nezeu care nu este venit din neex istență la existență, dar care este
etern născut din etern itate, Care depășește to ate cauzel e, cuvin tele, idei fie din timp fie
din natură, Maic a Dom nului este ce a pe car e noi o onoră m și veneră m”250.
„Minune care depășește orice minune : o femeie pusă mai presus decât
Serafi mii, pentru că Dumn ezeu S-a întrupat […] Fecioara plină de harul divin, templu
sfânt al lui Dumnezeu.”251
„O sărbător im astăzi, prin cântăr i sfinte, noi care am fost îmbogăț iți prin
stihuri ca popor al lui Dum nezeu și purtător i ai acestui nume! Cinst im pe Ea prin
privegh erile de noapt e! Ne bucură m prin purit atea sufle tului și a trupu lui. Ea care cu
adev ărat este cea mai curată dintre toate ființele, fără excepție, după Tatăl: căci
împreună se bucură pentru tot. Aduceți omagiu prin pocăinț a noastră și compasiun ea
noastră față de cei nevoiași. Dacă nimeni nu aduce cinstir e lui Dumnezeu prin
246 Ibidem, p. 9247 Ibidem, p. 8248 S. Jean Damasc ene, Hom ilies…, p. 87249 Drd ,Pintea Dumi tru, art. cit., p. 516250 S. Jean Damasc ene, Hom ilies…, p. 161251 Ibidem, p. 73
68

pocă ință, cine va consider a că Mama Sa va trebuie să fie cinsti tă prin aceleași
senti mente?”252
Cinstir ea adusă Mariei este motivată prin ur mătoarel e cuvin te:
„Fericit ă ești tu (Maria), o fiică, care ai aboli t pentru noi durerea păcatu lui! Tu
ai moștenit de la noi un corp supus morții, si tu ai purta t la sânul tău, pentru noi, o
haină a incorup tibilității. A trăi, iată ceea ce tu ai luat din carn ea noastră, dar să tră iești
fericită, iată ceea ce la întoarcere tu ne-ai dat nouă; tu ai oprit dureril e noastre, tu ai
distrus legăturile morții. Tu ai restaura t veche a noastră locuinț ă; noi închisese m
Paradisul, tu, ai deschis o nouă cale către arbore le vieții. Prin greșeal a noastră, cele
bune s-au schimbat în durere: dator ită ție, aceste dureri ale noastre au fost scoase,
pentru noi, cele mai mari bunătă ți. Cum tu ai gustat moartea, o ,tu care ești fără pată?
Pentru tine ea va fi punte care duce la viață, o scară spre cer; moartea va fi o trecere la
nemurire. Da, cu adevăr at, tu ești fericită, tu ești toată bucuria! Cine în sfârșit, fără să
fie Cuvântu l (Fiul lui Dumn ezeu), s-a putut oferi să suporte ceea ce noi am primit, ce
el a împlinit?
Și toată inima sfinților se bucură: Tu ai împlinit speranțe le noastre, tu ne-ai
adus bucuri a aștept ată, din moment ce, datori tă ție, noi iată ne eliberăm de lanțur ile
morții. Vino la noi, o comoară divin ă, purtătoar e a vieții. Vino către noi, cei către care
ne rugăm , tu care ai împlinit speran țele noastre! […] Nu ne lăsa orfani, o Mamă, noi
care pentru Fiul tău rugându-ne înfrunt ăm primejdia.”253
Num ind-o pe aceast a „Fericită”, „scară” „Bucuri a” cea fără de „pată”,
„Mamă” Sfântul Ioan Dam aschin expri mă cinstea de care se bucură Maria, Maica
Dom nului. Expresii le ca „arbore le Vieții”, sau cea care „ a oprit dureril e noastre” scot
în evidenț ă calitatea de mijloci toare a Mariei. Toate aceste cuvin te de laudă la adresa
Fecio arei Maria Sfântul Ioan Damaschin le pune în legătură cu atributu l acesteia de
Născătoar e de Dumnez eu (teotokos). În sprijinul acestor afirmații se aduce ca
argument mărturiile celor din vechi me, adică, în cazul de față pe Sfinții Apostoli și
Biseri ca, în întregul ei, care, î mpreună au adus im ne de laudă Fecioare i Maria.254
Vorbind despre ador mirea Fecio arei Maria Sfântul Ioan Da maschin spune:
„Cea care a fost pat nupțial unde s-a împlinit taina întrupări i Cuvântulu i a
venit să se odihneasc ă în mormântul plin de mărire ca într-o cameră de nuntă, și ea s-
a înălțat până la locul nunții cerești, unde ea regin a în plină lumină cu Fiul său și
252 Ibidem, p. 163253 S. Jean Damasc ene, Homilies…, p. 146 – 147254 Ibidem, p.. 147
69

Dum nezeu său, a lăsat moștenir e mormântul său el însuși ca un pat nupțial al celor
care au ră mas pe pă mânt..”
Observăm legătura foarte strânsă pe care Sfântul Ioan Dam aschin o face între
Fiul lui Dumnez eu și Fecioar a Maria, ca premisă pentru cinstea deosebită de care se
va bucura ace asta.
„Regii pământulu il” și judecătorii împreună cu prinț ii, care oameni tineri și
fecioar e, bătrâni și tineri cinst esc pe Teotokos (Născătoar ea de Dumnezeu)! Care
reuniun i și discursuri de toate formele, genuril e și popoare le în diversita tea limbilor
lor compun un cântec nou! […] Bucurați- vă, ceruri ai căror nori varsă ploi veseliț i-
vă!
Sfântul Ioan Damaschin invită pe credin cioși să aduc ă cinstire „Reginei” ,
„Mamei Cuvântu lui” și printr -un cuvânt rece, lipsit de consistenț a, ci unul plin de
vervă și dragoste.255 Dragostea pe care noi creștin ii o nutri m Fecioarei se găsește
tocmai în ceea ce ea a făcut pentru noi născându-L pe Cel care ne-a dăruit șansa
mântuirii.
Fecio ara Maria, care L-a născut pe Cuvântul este „adusă templului
supracosm ic și celest”256, iar lucrul acesta este motivat de însuși faptu l că ea L-a
născut pe Hristos și pururea fecioar ă: „Toate fecioarel e pierd feciori a lor la naștere,
dar aceasta, – a fost – fecio ară înainte de naștere, locuin ță fecioreln ică în timpul
nașter ii și după naștere.”257
Adorm irea Maicii Dom nului repre zintă întoarc erea acest eia la Dum nezeu.
Dacă Fiul ei a stat în mormânt trei zile așa și ea, Maria, a stat asem enea, ca apoi să fie
ridicată de Cel care a sălășlu it în pântec ele ei: „În acest moment […] eu vă spun că
vine Rege le spre mama sa, pentru a primi, în mâinile Sale divine și pure, sufletul ei
preacurat și luminos. Și ea, fără îndoială, spune: În mâinile Tale, Fiul meu, las sufletul
meu. Prim ește sufletul meu, care este Ție atât de drag, și pe care tu ai ferit de toată
greșea la. La tine, și nu în pământ, eu prim esc corpul meu; paznic sănătos și teafăr
acest corp în care tu ai binevo it să sălășlu iști, și al cărui, născându-T e în el, tu ai
păstra t feciori a (lui)! Mă grăbesc să mă întorc la Tine, Care ai coborât la mine
eliminând toa te distan țele.”258
255 S. Jean Damasc ene, Homilies sur l a Nativite et la Dormition… , p. 124 – 125256 Ibidem, p. 127257 Ibidem, p. 127258 Ibidem, p. 149
70

Sfântul Ioan Damaschin eviden țiază o anumită simetrie în ceea ce privește
taina coborâri i Fiului lui Dum nezeu care așa cum s-a coborât la sânul feciore lnic la
nașter e, așa cum s-a coborât în mormânt trei zile, tot așa, acum, la adormirea maicii
sale se coboară pen tru a o ridi ca la cer.
„Prin ce mister, cel care din înălțimea sa suprafi ințială, imaterială și
transc endentă, a coborât, fără să părăsească sânuril e Tatălui, în sânul feciore lnic, […]
prin care mister el a a atras spre Tatăl său pe mama sa după trup? Ea care a fost cu
adev ărat cerul pe păm ânt, cum el a ridi cat-o până la păm ântul ceru lui?”259
Supracinst irea de care se bucură Fecioara Maria, lucru evidențiat atât de bine
de Sfântul Ioan Dam aschin reprez intă premisele pentru rolul acestei a de mijlocitoar e.
Rolul de mijlocitoare al Sfintei Fecioar e Maria este oglindi t în imagine a scării care
face legă tura din tre cer și păm ânt. „Astăzi, scara spiritu ală și vie, prin care Foarte înalt
a coborât pentru a se face văzut și pentru a vorbi cu oamenii, este, prin depășir ea
morții, urcată de la păm ânt la ce r.”260
Chiar dacă Fecioar a a născut pe Hristos, iar aceasta este „scara care face
legătura între pământ și cer” ea nu a realizat efect iv mântuir ea, ci Hristos: „Porțile
Paradisulu i se deschid pentru a primi pământul producă tor al lui Dum nezeu, sau
sămânța arborelu i vieții care a șters nesupunerea Evei și moartea dată lui Adam .
Acesta este Hristos, cauza vieții veșnice, care a primit peștera cea adâncă, muntele
nemișcat, unde s-a separat fără int ervenți e umană piatr a care a umplu t pământul.”261
Sfântul Ioan Damaschin vede cinstirea Maic ii Dom nului într-o strânsă legătur ă
cu celel alte atribute: teotok ia și pururea fecior ia. Preac instire a Fecioar ei Maria vine ca
o consec ință a celor lalte două. Din acest lucru rezult ă calitatea ei de Mijlocitoare, o
mijlocitoare nu care ia locul lui Hristos, ci care se roagă pentru noi și care lucre ază
pentru noi prin lucrar ea harului. Nu Fecioara Maria de la sine ne alină suferințe le,
dureri le, ci harul sfințitor care lucrează la un nivel maxim prin ea. Astfel în una din
omiliile la Bunavestir e Sfântul Ioan Dam aschin spune: „Bucură-te ceea ce ești cu dar
dărui tă, tu care ai fost aleasă din toate generaț iile, semințiile, limbile,popoarel e.
Bucură- te ceea ce ești cu dar dăruit ă, care înain tea veacuri lor ai fost destinat ă
Crea torului și Împăratu lui veacuri lor. Bucură- te urmașa strămoșului Adam, cel făcut
de Dum nezeu. Bucură- te fiică a strămoaștei Eva, prima între femei […] Bucură- te,
singura împărăteasă între împărăt ese […] Bucură-te scară care ajungi la cer și pe care
259 S. Jean Damasc ene, Hom ilies…, p. 181260 Ibidem, p. 183261 Ibidem
71

a văzut- o odinioară marele patriarh Iacob. Bucură-te, rug arzător , pe care l-a văzut
odinio ară vestitul Moise pe muntele Sinai. Bucură- te singura binecuvânt ată și slăvită
între femei, care zămislind pe unul din Treimea cea în trei strălucir i și preasfân tă L-ai
născut fără să fii mistuită de flacăr a (dumn ezeir ii). […] Bucură- te, singura
binecuvânta tă între femei, pentru că singură, fără stingherir e, ai cuprins pe Acela pe
care lumea nu-L poate cuprinde. Bucură- te, singura mireasă nenunt ită, care ai fost
prezentat ă de mult în carte a de nuntă a Cânt ării Cântări lor. Bucură-te, singura
Fecio ară între fecioare, care ai rămas fecioară și înain te de naștere și în naștere și
după naștere. Bucură- te, singura poartă închisă între porți și singura cetate întărită cu
turn între cetăț i. Bucură-te, ceea ce ești cu dar dăruită, bucură- te că ești mai sfântă
decât înger ii, mai cinstit ă decât arhanghe lii. Bucură-te ceea ce ești cu dar dăruită, că
ești mai minuna tă decât Tronuril e, mai puterni că decât Domniile și mai tare decât
Puteri le […] Bucură- te, prin care toată lumea este protejat ă și e păzită pentru
totdeauna. Bucură-te ceea ce ești cu dar dărui tă, mântuir ea obștească a tuturor
marginilor pământulu i și conducer ea creștină a tuturor creșt inilor. Bucură-te că nimeni
ca tine, afară de Dumnezeu, , afară de Dumnez eu, n-a moștenit un nume așa mare și
nu s-a făcu t părtaș la o astfel de slavă”262.
5. Actuali tatea învățătu rii despre Maica Do mnulu i în
contextua l socie tății de seculari zate de astăzi.
262 Sf. I oan Damas chin, Omi lia a II- a la Bunav estire, Mign e, P.G. 96, col 649A B, 653D, 656 ABC,
657B, 660AC apud I .G. Coman, Și Cuvântul T rup S-a făcut, p. 377- 378
72

„Viața duhovnic ească este strâns lega tă de mărturisir ea dog matică a cred inței.
Realitatea aceast a, adesea neglijată de credincioși, se opune întru totul conc epției
dulcege, atât de frecvent întâlnite, a trăirii duhovniceșt i. Prin urmare, viața
duhovnic ească creștină se întemeiază pe taina creștină în întregu l ei și pe fiecare
dintr e aspecte le aceste i taine în particula r. Acesta este un mod de expri mare puțin
încur ajator pentru unii, care consideră că în încerc area de a se apropia de Dum nezeu
se pot lipsi de mărturisire a credinț ei. Cu toate acest ea, este singurul limbaj posibil. Ca
să luăm exemplu limită: dacă Dumnezeu nu există, nu este cu putin ță trăirea
duhovnic ească”263.
În acești termeni își începe lucrarea Pr. Michel Laroche atenț ionând asupra
pericolulu i prin care omul, în lipsa cunoașteri i active a adevărulu i de credință, nu este
în concordan ță cu trăire a legătur ii cu Dumnezeu. Aceast ă problem ă pe care o întâln im
deseori în societ atea modernă este trecu tă din păcate cu vedere a, mai bine spus
ignora tă.
După cum ați intuit în cele ce urmează vom încerca o abordare inedit ă și
anume impactul pe care învăț ătura despre Preacurat a Fecio ară Maria îl are în
socie tatea secular izată de astăzi.
Din cele prezentate am observat împreună zelul cu care Sfinții Părinți au
apărat învăț ătura cea adev ărată legată de cea care L-a născut pe Mântu itorul Hristos.
Lucru l acesta a dovedit, pe deopart e felul în care înțelege au Sfinții Părinț i învăță tura
de credință și felul în care se raportau la ea, dar și energiile pe care le-au consu mat în
aceste de mersuri.
În ceea ce îl privește pe Sfântu l Ioan Damasch in acesta „a sistematizat, mai
bine spus a sintet izat, întreaga literatură patrist ică de până la el, a meditat asupra ei și
a expus-o conc is, selectând ideile cele mai repre zenta tive din Părinț ii Biseric ii
Răsări tene și formu lând, datori tă cultur ii sale excep ționa le și a geniu lui său, într-un
stil clasi c, dog mele Biseri cii Ortodoxe ”264.
Meritu l Sfântului Ioan Dam aschin a fost acela că a știut să sistematizeze
volumul foart e mare de infor mație filtrând-o prin sufletul său fără să îi știrbească
263 Pr. Michel Laroche, op.cit., p. 7264Pr. Prof. Ș tefan Alexe, Contribuț ia Sfântulu i Ioan Damaschin la sis tematizarea învățătur ii ortodoxe,
în rev . „Ortodox ia”, nr. 1, 1984, p. 184
73

autenticitatea și autori tatea. El s-a remarcat prin „claritatea” limbajului și putere a de
conc izie a „adevărurilor creștine ” fără să știrbească în nici un fel „autorit atea fiecărui
Părint e”265.
Trebui e remarcat faptul că Dogmati ca ,spre exemplu, condenseaz ă într-o
expuner e concisă, clară și fluent ă, rezul tatul evolu ției istoric e a învățăturii creștine
până la sfârșitul epoci i patristice. Ea este manua lul clasic de doctrină în Biseri ca
Orotodoxă”266.
Metoda adoptat ă de Sfântu l Ioan Damasch in de a dezbate proble mele
teologic e prin optica Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiți i consti tuie un prețios
instru ment de lucru pentru eforturi le teolog ice actua le ecumeniste. Hristologia este și
azi un punct nevralgi c și delicat, în discuț iile interconfesion ale. Reactual izarea
doctr inei hristolog ice a Sfântu lui Ioan Dam aschin ar avea o valoare inest imabilă
pentru lămurire a poziți ilor, a cauze lor adversită ților confesion ale și a adev ărului
teologic valabil pentru toți”267. Puterea Sfântulu i Ioan Damasch in de a face acest lucru
a arătat import anța pe care acesta a dat-o adevăru lui de credinț ă și în specia l
învățăturii despre Sfânta Fecio ară Maria. Limbajul lui teologic nu a venit dintr-o
logică lipsit ă de consisten ță, ci „ a corespun s întotd eauna trăirii duhovnic ești”, lucru
de altfe l prezen t la toți Părinți i Biseric ii noastre.
În ceea ce privește Învățătur a despre Maica Domnu lui, aceasta fiind la rândul
ei sistematizată și prezen tată în așa fel încât să fie înțeleasă de toți, nu s-a rezumat
doar la o prezentar e seacă, ci a expus-o cu argumentele necesar e ca o mărturisire ce
ține de adev ărul esențial al credințe i noastre.
Import anța învăță turii despre Maica Domnu lui și în special în felul în care a
fost schematizată de Sfântul Ioan Dam aschin ne arată impor tanța, în primul rând a
mântuirii. „Fără încuviin țarea-i – Fecio arei- de a prim i să se zămislească în pântec ele
ei Cuvântul cel dumn ezeiesc, n-ar fi fost cu putin ță ca lumea să se izbăve ască și să se
îndumnezeiească”268.
Acest adev ăr al răspun sului Fecioar ei repre zintă pentru noi cei de azi un
cutremurător „da ” al nostru, o responsabil izare a fiecărui creștin în fața celui de lângă
el și în fața lui Dum nezeu. Pentru noi Fecioar a Maria cuprinsă în acest „da” este
265 B. Studer, Die theolo gische Arbeitsweise des J ohannes von Damaskus, Studia Patr istica et
Byzantina, 2 Et tal, 1956, p. 128, apud Ortodox ia, 1/84, p. 122266 Pr. Prof. I oan G. Co man, op. it., p. 293 apud Ortodo xia, 1/84, p. 133267 Pr. Prof. N.C. Buzescu, op. cit., rev . „Ortodo xia”., p. 689268 Pr.M. Laroche, op. cit., p. 8
74

model și icoană. În această privință Sfântul Ioan Dam aschin evidenți ază rolul pe care
l-a avut Fecioara Maria în icono mia mântuirii. În privinț a învăț ăturii despre teotokia
Fecio arei Maria este apăra tă de Sfântul Ioan Dam aschin, prin reafir marea învățăturii
celei adevăra te mărturisit e la sinoadele ecumenice de la Efes (431), Calcedon (451) și
Constant inopol (553 și 680 – 681) „combăt ând prin aceasta toate ereziile timpului,
începând de la ebion iți și nestoriei până la protestan tism și sectele răsăriten e și până
la rațion aliștii de toate nuanțel e din zilele noastre ”269.
Dacă facem o radiogr afie asupra situaț iei adevăru lui revel at în lume putem
observa o recrud escență ce, de multe ori, atinge absurdul, al felului în care adevăru l
revelat a fost răstă lmăcit și trunchia t. În atare condiț ii unde adevărul este relativizat,
iar termenul în sine este răstăl măcit în fel și chip, adev ărul despre „teotok ia” Fecioar ei
Maria repre zintă o reafir mare a realității întrup ării lui Hristos, dar și o repuner e în
prim plan a mâ ntuirii ca ac t de unire al omului cu Dumnezeu.
În ceea ce priveșt e pururea feciori a Maicii Dom nului pentru mulți dintr e cei de
azi reprezin tă un fapt de neconc eput. Înglodit în empiric și neputinc ios de a vedea
minunea și paradoxu l omul de astăz i neag ă realitatea pururea fecior iei Mariei și
ajunge în a nega pe deplin acest fapt270. Sfântul Ioan Dam aschin punându- și întrebar ea
„Cum ar fi putut primi împreunare de bărbat aceea ce a născut pe Dumnez eu și din
singure lucruril e cele ce au urmat a cunoscut minunea?”271 și răspunzând prin expresia
„S-o lăsăm așa!”272 și calificând drept nebunie gândul care ar încerca să
răstă lmăcească această taină273, arată import anța tăcerii în ceea ce ar însem na o
introspe cție obrazni că în fața a ceva ce nu poate fi demonstr at sau exper iat. Această
taină a pururea fecioriei Mariei atât înain te de naștere, cât și în timpul nașteri i sau
după naștere, ca reflex al întrupări i lui Hristos demonstre ază un lucru și anume
minunea nașteri i în fața cărei a mintea scotocito are și iscodi toare nu are ce căuta. Cu
toate că expli că pe îndele te pasajele grele din Sfânta Scriptură unde se sugere ază
astăzi că ar fi dovez i pentru ideea că Fecioara Maria ar fi avut și alți copii, Sfântu l
Ioan Damasch in nu depășește ceea ce nu poa te fi depășit.
În ceea ce privește preacinst irea Maicii Domnului Sfântu l Ioan Damasch in
evidențiază rolul acest eia de mijlocitoare. „Chem area Marie i, scrie Sfântul Ioan
269 Vasile Loichiță, op. cit., p. 18270 Protestantismu l și cultele neoprotestante pentru c are Maria a fost o femei e ca orica re alta271 Vasile Loichiță, op. cit.,, p. 56272 Ibidem273 Ibidem, p. 36
75

Damasch in , era de a mijloci venire a lui Dumnezeu în lume (Evrei. I, 6) trupește,
după expresia Sfântulu i Apostol Pavel din Col. II, 9 și Biser ica pute preac instire a
Fecio arei în raport cu che marea ei la maternitate du mnezeiasc ă”274.
Num ind-o pe aceast a doamnă, stăpână, Maica vieții, Împărăteasă Ioan
Damasch in sublin iază „rolul Maici i Domnulu i în cadrul creaț iei”275.Deci, pe deoparte
Sfântul Ioan Damaschin scoate în eviden ță rolul Fecioar ei Maria de mijlocitoare și pe
de altă parte demonstreaz ă impor tanța supracinstir ii acesteia deoare ce a născut pe
Hristos, Mântu itorul lumii. Viziunea Sfântulu i asupra acestui aspect este cât se poate
de actual ă astăz i în Biserică și în viața credincioșilo r. Cultul Biseri cii, rugăciun ile
Biseri cii către Maica Domnulu i, iconogr afia ca materializare a învăță turii dogm atice
sunt doar câteva expresii ale prețuiri i pe care Biseric a o aduce celei care L-a născut pe
Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Pe lângă acest aspect cultul Macii Dom nului, atât de bine
evidențiat de către Sfântul Ioan Dam aschin, în opera lui, „implică șli un aspec t moral.
Cinstir ea pe care i-o aduce m Maic ii Preacura te trebui e să-și găsească un corespondent
real în viața noastră.[…] model de dăruire totală și fecioreln ică de sine, de ascul atre și
răbdar e (Ioan II, 4; XIX, 25 – 27), dar și de elan dinamic către Dumn ezeu și către
semeni”276 Fecioara Maria repre zintă cea prin care noi ne putem deschid e mințile și
inimile către Dum nezeu.
Astăzi toate aceste realități dogmatice într-o anumită măsură nu sunt înțelese
de marea masă a credincioși lor, dar sunt trăite, sunt impropr iate prin viața personal ă.
Această experi ere a adevărului îngemănată cu o cunoașter e a lui reprez intă un model
de viață autent ic creșt in, lucru pe care îl găsim și în vi ața Sfântu lui Ioan Dam aschin.
Cultu l biserici i ca proietar e a adev ărului dogmatic repre zintă modu l prin care
acesta este asim ilat și înțeles. În cazul nostru observăm că „experi ența liturgică a
Biseri cii Ortodoxe rămâne […] influen țată exclusiv de tradiția theotokolog ică”277.
„Aceast ă exper iență liturgică are două consec ințe. Prima e aceea că Maic a Dom nului,
care e pomenită duă fiecare doxologie, la sfârșitul fiecărui imn liturgic, îndat ă după
epicleză a din rugăc iunea euharist ică și, pe lângă toate acestea, în nenu mărate imne
proprii, joacă un rol in comparab il în gândirea ortodoxă”278.
274 Drd, Pintea Dumi tru, Învățătura Sfân tului Ioan Damas chin despr e Maica Domnului, în rev .
„Ortodox ia”, nr.3, 1980, p. 516275 Ibidem, p. 517276 Ibidem, p. 520277 Die Gottliche Liturgie, p. 67 apud K.C. F elmy, op.cit., p. 159278 K.C. F almy,op.cit., p 159
76

În acest contex t modul în care poate fi înțeleasă de omul de astăz i dogm a
refer itoare la Maica Dom nului nu se poate limita doar la cunoașt erea la nivelul
intelectulu i a unor infor mații, ci ea trebu ie să cuprind ă întreaga ființă a lui, ca prin
exper iere să se ajungă la cunoașt erea deplină, ce schim bă și luminează cu efecte reale
în relaț ia cu aproapele și cu sine însuși.
Acest lucru l-a eviden țiat Sfântul Ioan Dam aschin prin felul concis și exact în
care a prezentat și cuprins învățătura despre Maica Domnu lui. El nu a dorit doar să se
limiteze la infor mația pură, ci a cuprins-o și a exper iat-o prin propria sa ființă279
încercând să o facă și al tora cunoscut ă în sensul e i genuin.
Viața Biseric ii se reflectă într-un mod special în supracinstir ea Maic ii
Dom nului. Lucrul acesta l-a evidenți at Sfântu l Ioan Damasch in care a știut să arate
impor tanța acestu i act, dar și felul în care el trebui e săvârșit. Departe de a fi un
sistematizator în înțelesul sec de astăzi Sfântul Ioan Dam aschin, prin omiliile sale a
arătat felul în care trebuie să ne raportă m față de un adev ăr de credință, în cazul de
față, cel legat de Maic a Dom nului. Adevărul de credin ță, pentru a fi însușit cu
adev ărat trebuie experia t până în cele mai fine detal ii, printr-o asum are a lui cu tot
ceea ce implică asta. Spre deosebire de această viziune plenar ă a Sfântu lui Ioan
Damasch in, în ceea ce privește legătur a ce trebuie să existe între învățătur a de
credință și practi că, omul modern vede totul prin prisma eficac ității și efectu lui
imediat. Sfântu l Ioan Damasch in prin viziune a sa asupra învăță turii legate de Maica
Dom nului eviden țiază legătura ce există între experien ță și învăță tură și faptu l că cele
două reali tăți se condiț ioneză reciproc și chiar se izvorăsc una pe alt a.
Bibliog rafie
I.Izvoar e:
279 Lucru evidențiat de altfel și din v iața lui
77

1.Biblia sau Sfânt a Scriptură, tipărită cu binecuv ântare a și purtar ea
de grijă a Prea Ferici tului Părinte Teoctist, Patriarhul Biseric ii
Ortodoxe Rom âne, cu aprobarea Sfântu lui Sinod, I.B.M,
Bucureșt i, 1991
2.Bonlio Steidle O.S.B, Moncho Beurom ensi, Patrologie seu
Historia Antiquae Litteraturae Ecclesiastica e, Scolarium unui
Accomodata, Fribur gi Borisgoviae, MC MXXXVII, Herder & Co.,
Typographi Editores Pontificii, Beurona e, 1937
3.Josepha Alberigo, Josepha A. Dossetti, Perikle, P. Joannou,
Claud isa Leonardi, Paula Prodi, Concil iarum Oecumenicorum
Decr eta, editia tertia, MCMLX XIII, ed a III-a, edidi t Institu ta per
le scienze relig iose, Bologna
4.Sf. Ioan Damasch in, Dogmati ca. traducer e de Pr. Prof. D. Fecioru,
, ed. Scripta, Bucureșt i, 1993
5. S. Jean Dam ascene, Homelies sur La Nativ ite et la Dormition,
texte grec, introduc tion, traduct ion et notes par Pierre Voulet, s. j.,
Les Edition du Cerf, 29, Paris, 1961
6.Steid le, Basilio, O.S.B, Patrologia seu Historia antiqua e
litteraturae ecclesiasti cae, Fribur gi Brisgoviae, MCM XXX VII,
Herder & CO. Typographi Editor es Pontificii, Fribur gi, 1937
II.Lucrăr i și stu dii:
1.d’Ales, A.,Le Dogme D’Ephese ,Paris,1926.
2.Bulgako v, Sergiu, Ortodoxia, trad. de N.Grosu,Bucuresti,1994
3.Chia lda, Pr. Prof.,Mirce a,Preacurata Fecioara Maria,Ma ica
Domnului, în rev. „Studii Teologic e”, seria a II- a, anul XXXIII, nr.5-6,
mai-iuni e, 1981;
4.Chițescu, Prof. Nicola e, A doua persoană a Sfintei Treimi în doctrina
Sfântu lui Ioan Damaschin, în rev. „Ortodoxia ”, anul XXVIII, nr. 2,
aprilie- iunie, 1976,
78

5.Chitescu,Prof.,Nicolae,T udoran,Pr .Prof.Isodor ,Petreuț ă,Pr.prof.I.,Teolo
gia Dogmatică și Simbolică,Vol.II, Bucureșt i,1958.
6.Coman, Pr. Prof. Ioan, „Si cuvantul trup s-a facut”.Hristolog ie și
Mariolog ie pa tristic ă,Timișo ara,1993.
7.Cunlif fe, Hubert,A History of Christian Doctrin e – in Succession of the
Earli er Work of G.P.Fishe r, Published în the Interna tiona l Theolog ical
Library Series, Ed. T&T. Clark L TD., Ed inbur gh, last impression, 1980
8. Fecioru, Dum itru, Viața Sfântului Ioan Damaschin, Studiu de istorie
literară c reștină, București, 1935.
9.Felmy, Karl, Christ ian, Dogmatica experi enței eclezial e. Înnoi rea
teologie i ortodox e contemporane, colecția Dogmatica, ed. Deisis,
Sibiu, 1999
10.Galer iu, Pr. Prof. C.,Maica Domnului „Povațui toarea”,în
rev.„Ortodoxia”, XXXII (1980),nr .3.
11.Gheor ghescu, Arhim .Dr.Chesar ie,Învăță tură despr e Maica Domnului
în Ortodoxi e și Catol icism,în rev. „Ortodoxia ”,XXII,nr .3,1970
12.Gheor ghescu, Chesarie, drd., Iermonah, Învățătura despr e unirea
ipostat ică la Sfântul Ioan Damaschin, în rev. Ortodoxi a,anul XXIII, nr.
2, apri lie – iunie, 1971
13.De Halleaux, Andre, Patrologi e et oecumenisme. Recu eil D’Εtudes,
Leuv en Universit y Press, Belgiu m, 1990
14.Kniaz ev,Alexis,Maica Domnului în Biseri ca Ortodoxă,trad.de conf.
Dr. Lucr eția Maria Vasilescu,Bucur ești,1998.
15.Iordăch escu,Pr .,Cicerone,Sf. Ioan Damaschin,Studiu Patristic, Ed.
Institu tul de arte GraficeN.V. Ștefăn escu & Co, Iași, 1912.
16.Laro che, Pr. Michel, Theotokos, Maica Domnului în trăirea
duhovni cească a Biseri cii Ortodoxe,trad. din lb. fr. De Dora Mezdrea,
editura Sophia, București, 2004
17.Loichiță,Vasile,Doctrina Sf.Ioan Damaschin despre Maica
Preacurată,în „Candela ”,1937,nr .11-12.
18.Lossk y, Vladi mir, După chipul și asemăna rea lui Dumnezeu, trad. din
lb. franceză de Anca Manolache, ed. Hum anitas, București, 1998
19.Mihăl cescu,Ioan, Sinodul al III-lea ecumen ic ținut în Efes în anul 431,
Bucureșt i,1926.
79

20.Moldovan,,Pr .Prof.Il ie, Învăță tura Sfintei Scrip turi desp re Prea Curata
Fecioara Maria și impli cațiile ei religios morale,în
„Ortodoxi a”,XX XII ,nr .3,1980
21.Nișcoveanu, Pr. Magistrand, Mirce a, Hristologia Sfântului Ioan
Dama schinu l, în rev. „Ortodox ia”, anul XVII, nr. 3, iulie – septe mbri e,
1965.
22.Pinte a, drd. Dum itru, Învăță tura Sfântulu i Ioan Dama schin despre
Maica Domnului, în rev . „Ortodox ia”,anu l XX XII, nr . 3, 1980
23.Rezuș, Pr ., Prof., Petre, Mariologia ortodoxă, în rev . „Ortodox ia”,II ,nr.
4, 1950
24.Russel, Norm an, Cyril of Alexandria,Ed. Routledge, London and New
York, 2000,
25.Sandovic ia, Constan tin, Sfântu l Ioan Dama schin. Biografia, scrierile
și doctrina sa, teză pentru l icenț ă, Bucureșt i, 1902
26.Sandu,Ștefan,Istoria Dogmelor.Vol. I. Istoria Dogmelor din epoca
postapostoli că până la Sf.Ioan Da maschin,Bucureșt i,2002
27.Simmons, Rev. Ernest The Fathers and Doctors of the Chur ch, Ed.
Library of Congress, U .S.A, 1959,
28.. Stani loae, Pr.Prof. Dumitru.,Învățătura despr e Maica Domnului la
ortodocși și catoli ci,în „Ortodoxia”,II,n r.4,1950
29.Idem, Mariologie ortodoxă, în „Ortodoxi a” ,nr .4,1950
30.Idem, Maica Domnului ca mijloci toare, în „Ortodoxia ”,IV ,nr.1,
ianuarie – ma rtie, 1952
31.Idem, Maica Domnului în prologu l Evanghe liei de la Luca,în
rev.„Ortodoxia”,XXXII,nr .3,1980
32.Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă,vol. II, Ed. IBMBOR., Ediția a
III- a, București, 2003
33.Stragorodski,Mitropo litul Serghie,Venerar ea Maicii Domnului după
învățăturaBiseri cii Ortodoxe,în rev.„Mitropoli a Banatu lui”,XXIV ,nr.4-
6, 1974
34.Todoran,I.,Considerați i mariologic e,în „Mitropoli a Ardealului”, III ,
,nr.3-4, 1958
35.Voicu ,Pr.Prof..C., Maica Domnului în teologia Sf.Ioan Dama schin, în
rev.„Mitropoli a Olten iei”, 1962, nr . 3-4
80

Declaraț ie
81

Subsem natul Stârceanu Bogdan – Ioan, absolven t al cursurilor de master, secți a
„Doctrină și Cultură”, al Facul tății de Teolog ie Ortodoxă „Justinian Marina”,
Universit atea Bucureșt i, declar pe propria răspundere că diserta ția cu titlul „Maica
Dom nului în învățătura Sfântulu i Ioan Damasch in”, îmi aparține în întreg ime, iar la
alcătuirea ei nu a m folosit al tă bibliograf ie dec ât cea menționa tă în lista bibliograf ică.
Data Semnătura
82