.dizertatie Zaharia Roxana Ecaterina [632164]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof. Univ . Dr. Dumitrache Liliana

ABSOLVENTĂ,
Zaharia Roxana -Ecaterina

BUCUREȘTI
2020

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
MASTER – GEODEMOGRAFIE ȘI VULNERABILITĂȚ I SOCIO -TERITORIALE

ANALIZA POPULAȚIEI VÂRSTNICE ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI,
ÎN PERSPECTIVA ÎMBĂTRÂNIRII ACTIVE. STUDIU DE CAZ: SECTORUL 3

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Prof. Univ . Dr. Dumitrache Liliana

ABSOLVENTĂ,
Zaharia Roxana -Ecaterina

BUCUREȘTI
2020

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 5
METODOLOGIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
I. TENDINȚE, DINAMICI SPAȚIALE ȘI PROIECȚII ALE ÎMBĂTRÂNIRII
DEMOGRAFICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 7
I.1. Interdisciplinaritatea unui concept: îmbătrânirea demografică ………………………….. ………….. 7
I.2. Indicatori socio -spațiali ai îmbătrânirii demografice ………………………….. ……………………… 16
I.3. Variații spațiale ale îmbătrânirii demografice la nivel mondial ………………………….. ……….. 20
I.4. Variații spațiale ale îmbătrânirii demografice la nivelul Europei ………………………….. …….. 36
I.5. Variații spațiale ale îmbătrânirii demografice la nivel național ………………………….. ……….. 45
II. DIFERENȚE SPAȚIALE ALE INDICATORILOR SOCIO -DEMOGRAFICI ÎN
MUNICIPIUL BUCUREȘTI ………………………….. ………………………….. ………………. 62
II.1. Variații spațiale la nivelul Municipiului București ………………………….. ……………………….. 62
II.2. Schimbări în structura populației pe gru pe de vârstă și sexe ………………………….. ………….. 66
II.3. Evoluția ratei fertilității în perioada 1994 –2018 ………………………….. ………………………….. . 74
II.4. Speranța de viață la naștere în perioada 1990 -2018 ………………………….. ………………………. 77
II.5. Evoluția indicelui de îmbătrânire demografică în perioada 1992 – 2020 ……………………… 79
III. VIAȚA DE MUNCĂ ACTIVĂ ȘI PERSPECTIVA PENSIONĂRII ÎN
MUNICIPIUL BUCUREȘTI ………………………….. ………………………….. ………………. 85
III.1. Rata de activitate a populației în vârstă de muncă (15 -64 de ani) în pe rioada 1996 -2019
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. …85
III.2. Rata de activitate a populației de 55 -64 de ani în perioada 1996 -2019 ……………………….. 88
III.3. Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15 -64 de ani) în perioada 1996 -2008 …
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 90
III.4. Perspectiva pensionării în Municipiul București în perioada 1997 -2019 …………………….. 93

IV. ANALIZA POPULAȚIEI VÂRSTNICE ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI, ÎN
PERSPECTI VA ÎMBĂTRÂNIRII ACTIVE. STUDIU DE CAZ: SECTORUL 3
………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. …96
IV.1. Schimbări ale modului de viață după pensionare. Experiențe și transformări ……………… 96
IV.2. Socializare versus marginalizare și izolare socială a populației vârstnice …………………… 96
V. CONSECINȚE SOCIALE ȘI ECONOMICE ALE ÎMBĂTRÂNIRII
DEMOGRAFICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 97
V.1. Programe și politici sociale ale îmbătrânirii demografice în România …………………………. 97
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 98
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 99
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 103

INTRODUCERE

METODOLOGIE

I. TENDINȚE, DINAMICI SPAȚIALE ȘI PROIECȚII ALE ÎMBĂTRÂNIRII
DEMOGRAFICE
I.1. Interdisciplinaritatea unui concept: îmbătrânirea demografică
Pentru a pătrunde în „nucleul” acestei lucrări și a înțelege corect abordarea aleasă în
procesul de analiză a populației vârstnice a Municipiului București , în perspectiva îmbătrânirii
active, trebuie să cunoaștem și să reținem câteva aspecte importante, teoretice, legate de conceptul
de „îmbătrânire demografică”.
„Definirea bătrâneții ca stare fizică, psihică și socială depinde nu atât de calitățile fizice o ri
psihice ale persoanei, cât de normele sociale care stabilesc limitele de la care o persoană poate fi
considerată persoana vârstnică. Sunt evidențiate diferite difiniții ale noțiunii „de îmbătrânire”. Dacă
la nivelul individului, îmbătrânirea poate fi co nsiderată ca un proces biologic ireversibil, la nivelul
unei societăți, putem vorbi de un proces a cărui evoluție poate fi încetinită cu condiția aplicării
eficiente a unor măsuri specifice, a implementării unor programe desfășurate pe termen lung.”1
(Tomc ean, Tărăgan, 2014, p.161)
Mai mulți sociologi și demografi au explicat acest concept al creșterii ponderii populației
vârstnice (peste 65 de ani) în populația totală. Un aspect foarte important este acela că nu trebuie
să confundăm îmbătrânire demografic ă cu cea biologică sau psihologică, care se referă la
senescența organismului uman, care poate fi însoțită sau nu, de degradarea unor funcții și procese
psihice precum: gândirea, memoria, atenția, concentrarea, rezistența la stres, ș.a.m.d., în urma
înaint ării în vârstă a unei persoane sau a unui grup de persoane.
Conceptul de „îmbătrânire”, ca un proces, stare, sau perioadă a vieții poate fi definit în mod
diferit în funcție de domeniul de cercetare, obiectul cercetării fiind îmbătrânirea.
Îmbătrânirea d emografic ă se manifestă printr -un proces ferm și de lunga durată , care odată
instalat își continuă evoluția în sensul accentuării sale. Totodată, analizele și studiile efectuate la
un moment dat , au o valoare limitată și concluziile acestora sunt valabile pe perioade nu tocmai
îndelungate. Acest lucru denotă că îmbătrânirea este un proces și de actualitate, dar și de
perspectivă. Acest fenomen intră în sfera de cercetare a mai multor științe interdependente deoarece
este o problemă inter și multid isciplinară, o problemă actuală sub aspect geo -demografic,

1Tomceac , A., Taragan, R., (2014), Unele concepte și caracteristici ale îmbătrânirii, p.161 .

economic, social, politic, etnic. Așadar, îmbătrânirea populație i constituie o provocare nu doar ca
proces biologic, care are loc la nivel individual, dar și ca fenomen social cu impact asupra tutu ror
sectoarelor publice, fiind: finanțele publice, politica social -economică, piața muncii, infrastructura,
relațiile sociale , etc.
Îmbătrânirea demografică este un proces care se referă la grupuri, colectivități de persoane,
și nu la individ , ca și caz s ingular . Ace sta are în vedere structura și compoziția populației, în raport
cu urmatoarea caracteristică: vârsta , și este un factor de risc legat de evoluția populației și a
structurii acesteia.
Procesul de îmbătrânire are unele trăsături specifice . Acest a are un caracter obiectiv , se
dezvoltă independent de voința cuiva, și totodată, refacerea dezechilibrelor în structura pe vârstă
necesită un timp îndelungat cu aplicarea unor măsuri specifice.
Problema îmbătrânirii nu este numai una demografică, iar din cauza faptului ca are un
caracter complex, constituie și o problema economică, socială, culturală, medico -sanitara și chiar
morală.
În scopul promovării unor politici eficiente este necesar ca acest proces să fie evaluat ținând
cont atât de particularitățile fiecărei populații, cât și de contextul economic -social, cultural, precum
și cel politic al țării respective.
Primul model matematic al îmbătrânirii populației a fost elaborat de B. Gompertz2, care în
baza analizei tabelelor de mortalitate a formulat legea îmbătrânirii și concomitent a propus o ecuație
diferențială, în funcție de intensitatea mortalității pe vârste, care continuă să fie utilizată până în
prezent , și include un număr de modele contempora ne de mortalitate și de îmbătrânire. (Gompertz,
1825, p.513 -583)
În demografie, există două direcții în cercetarea procesului de îmbătrânire: în primul rând,
ca un proces de schimbare în structura pe grupe de vârstă a populației: creșterea numărului și
ponderii populației în vârstă, în totalul populației; în al doilea rând, ca un proces complex care
include aspectele demografice, economice, sociale, de sănătate, etc. De asemenea, îmbătrânirea
demografică nu trebuie confundată cu creșterea duratei medii a vi eții, a longevității sau speranței

2Gompertz , B., (1825) , On the nature of the function expressive of the law of human mortality, and on a new mode of determining t he value of life
contingencies , vol. 115, p. 513 -583.

matematice de a trăi, care este un rezultat al progreselor științelor medicale și al educației, pe de o
parte, și a îmbunătățirii condițiilor de viață, pe de altă parte.
La baza fenomenului de îmbătrânire demografică stau trei mari factori: (a) scăderea
natalității sau a fertilității, (b) scăderea mortalității sau creșterea speranței de viață la naștere și (c)
migrația.
Migrația ridicată în rândul tinerilor va avea ca efecte apariția de probleme importante la
nivelul pieț ei forței de muncă și a sistemului de pensii în următorii ani. De asemenea, ia amploare
și fenomenul îmbătrânirii demografice datorită schimbărilor în structură pe grupe de vârstă a
populației.
Modificările structurii populației pe grupe de vârste în favoarea persoanelor de „vârsta a
treia” (65 de ani și peste), vor rezulta o pondere mai mare a acestora în populația totală, în
detrimentul celorlalte două grupe de vârstă (0 -14 ani, 15 -64 ani), cu o tendință fermă, de lungă
durată.
În conformitate c u exprimarea demografului polonez Edward Rosset3 – speranța de viață
este un „barometru al progresului socia l”, adică, prelungirea speranței de viață, constituie o
reflectare a condițiilor de viață, care constau din muncă, alimentație, obiceiur i, mediu, să nătate și
educație. Și invers, îmbătrânirea populației are o importanță socio -economică și un impact
semnificativ atât asupra societății în ansamblu, cât și asupra vârstnicilor, în special, o evaluare
pozitivă a persoanelor în vârstă și rolul lor în societ ate contribuie la progresul potențialului
economic și favorează integrarea eficientă și cuprinzătoare a vârstnicilor în societate. (Rosset,
1959)
În cazul în care îmbătrânirea individului prezintă un proces ireversibil care se termină cu
moartea, îmbătrâni rea demografică constituie un fenomen reversibil.
Întinerirea populației poate fi demonstrată doar prin creșt erea natalității, rezultatul fiind o
creștere în structura populației a ponderii copiilor și persoanelor tinere , și scăderea ponderii
populației vârstnic e.
Procesul demografic pe glob, este determinat de două modele de bază:

3Rosset, E., (1959) , Procesul de îmbătrânire a populației. Studiu demografic.

1) modelul „populației vârstnice”, care corespunde zonelor cu un nivel scăzut al natalității și
mortalității infantile și respectiv cu un nivel ma i ridicat a speranței de viaț ă;
2) modelul de „populație tânără” care este valabil pentru zonele cu rate ridicate a natalității, un
număr semnificativ de mortalitate totală și mortalitate infantilă, cu sporul natural în creștere precum
și cu speranța medie de viață redusă.
Ținând con t de cele expuse mai sus, îmbătrânirea populației se consideră:
(a) mobilă, unde ponderea persoanelor de peste 60 de ani din totalul populației este de 12 -14%;
(b) stabilă, iar ponderea persoanelor în această grupă de vârstă se încadrează între 15-19%;
(c) depopulare „senilă”, cu ponderea de peste 20%.
De obicei, îmbătrânirea demografică este măsurată prin metoda propusă de demograful
polonez E.Rosset, și conform scalei (gradației) propusă de statisticul -demograf suedez J.Sandberg.
Totodată, E.Rosset unu l dintre primii savanți care a indicat că societățile afectate de
îmbătrânirea populației, sunt supuse unor inovații nu numai demografice, ci și sociale, econ omice,
politice și psihologice . În scopul evaluării nivelului de îmbătrânire demografică în practi ca
științifică mondială sunt aplicate diferite criterii.
Conform scalei de îmbătrânire demografică a lui J. Good -Garnier – E . Rossett, pragul
îmbătrânirii a fost determinat la vârsta de 60 de ani. Ținând cont de acest criteriu există țări în care
pondere a persoanelor în vârstă de 60 de ani și peste, din totalul populației, constituie mai puțin de
8%, și se determină, din punct de vedere demografic, ca fiind țări „tinere” . În cazul în care ponderea
acestui grup variază între 8 -12%, sunt caracterizate ca ță ri în „anticipare la bătrânețe ”, iar dac ă
ponderea acestui grup constituie 12% și peste, aceste țări, din punct de vedere demografic, sunt
caracterizate ca fiind țări „ îmbătrânite ”.
Ceea ce se referă la țările din grupul celor „ îmbătrânite ” clasificarea n ivelului de
îmbătrânire s -a propus următoarea clasificare: (a) „nivelul inițial de bătrânețe”: în cazul ponderii
vârstnicilor între 12 -14%; (b) „nivelul mediu de bătrânețe” : 14-16%; (c) „nivelul avansat de
bătrânețe”: 16-18%; (d) „nive lul foarte înalt de bătrânețe”: în cazul ponderii vârstnicilor peste 18%.

Totodată, după clasificarea lui J.Sandberg, determinarea nivelului de îmbătrânire
demografică se efectuează în baza schimbărilor care apar în structura celor trei grupe principale de
vârstă: 0 -19 ani, 20-59 ani, 60 de ani și mai mult.
Conform scalei lui J.Sandberg, îmbătrânirea populației se manifestă în cazul când ponderea
persoanelor care aparțin la primul grup de vârstă (0 -19 ani) este mai mic de 30%, în timp ce
ponderea persoanelor din grupul trei (60 de ani și peste) depășește nivelul de 15%. Deci, indicatorii
principali, care caracterizează îmbătrânirea demografică a societății constituie numărul populației
în vârstă de 19 ani și numărul populației în vârstă de peste 60 de ani.
Conform propuneril or experților al Diviziei de Populație a Departamentului de Afaceri
Economice și Sociale al Organizației Națiuni lor Unite pentru Populație (1959 ) în scopul
determinării procesului de îmbătrânire s -a utilizat ca prag vârsta de 65 ani , prag folosit și în ace astă
lucrare, și au fost propuse trei nivele, care caracterizează struct ura demografică a populației drept:
(a) o populație tânără, dacă populația în vârstă peste 65 de ani constituie nu mai mult de 4% din
totalul populației;
(b) populație matură, în caz ul în care ponderea este de 4-7% ( populația se află în pragul bătrâneții );
și
(c) populație îmbătrânită , dacă populația în vârstă de peste 65 d e ani reprezintă mai mult de 7%.
Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra fenomenului de îmbătrânire demografică avem
nevo ie și de o reprezentare grafica, care se poate face cu ajutorul unui grafic special numit
piramida vârstelor , aceasta fiind o combinare între două histograme, câte una pentru fiecare sex,
având scările intersectate.
„Plastică și intuitivă, piramida vârstelor este un excelent mijloc de analiză, s -ar putea spune
o „radiografie” a populației, întrucât prezintă o sută de clase de vârstă, fiecare din ele având propria
sa istorie până la momentul în care este fixată în pira midă.
Piramida vârstelor rezultă din combinarea a două histograme, fiecare reprezentând efectivul
populației de sex feminin, respectiv masculin pe vârste sau grupe cincinale de vârstă. Pentru a
prezenta concomitent atât structura pe vârste, cât și structu ra pe sexe, cele două histograme sunt
răsturnate, utilizând o scară unică a absciselor, orientată vertical, pe care se marchează vârsta.

Axele ordonatelor, pe care se indică efectivul populației, ocupă prin inversare o poziție
orizontală, fiind situate la stânga (sexul masculin) și la dreapta (sexul feminin) axei verticale a
piramidei.
Ca urmare a scăderii efectivelor de populație pe măsura înaintării în vârstă, benzile care
indică numărul populației se micșorează permanent, dând reprezentării grafice asp ectul de triunghi
isoscel, fapt ce explică denumirea de piramidă a vârstelor. ”4 (Vert, 2001, p.94)
În figura de mai jos putem vedea o reprezentare sugestivă a operațiilor de transpunere a
histogramelor, și prezentarea repartiției populației pe grupe de vârste și sexe, în piramida vârstelor.

Figura nr.1. Modul de formare și reprezentare a piramidei vârstelor (pe grupe de vârstă și sex).
Sursă: Vert, C., 2001.
„Piramida vârstelor se construiește în mod obișnuit pe intervale cincinale. În cazul
distribuției populației pe intervale mai mari de un an (cincinale, decenale , etc.), pentru construirea
piramidei vârstelor, efectivele totale se împart la numărul de ani ai intervalului de vârstă,
obținându -se, astfel, efectivul mediu, iar benzile histogramei vor fi proporționale cu acesta.
Calculul efectivului mediu se impune și în cazul ultimilor ani de vârstă, unde efectivul populației
se prezintă grupat într -un interva l deschis de vârstă.

4Constantin Vert, (2001), Geografia Populației. Teorie și metodologie, p. 94.

La construirea piramidei, pe ambele părți sau numai pe o parte se pot înscrie și anii de
naștere corespunzători efectivelor populației de diferite vârste, fapt care înlesnește observarea,
analiza și evoluția populației (a generațiilor ) născute în ultimul secol. Importanța și valoarea unei
piramide a vârstelor depinde în mare măsură de finețea și exactitatea construcției ei.
Piramida vârstelor permite evidențierea dublului efect, al vârstei și al generației, asupra
evoluției în timp a populațiilor: odată cu înaintarea în vârstă, efectivul generațiilor se micșorează
în mod progresiv sub efectul vârstei, fapt care explică și forma triunghiulară a piramidei; în același
timp, fiecare generație are propria sa istorie, adică efectul generație i (diferențele care există între
efective la naștere, între nivelul mortalității diferențiat pe sexe de -a lungul întregii vieți, de migrații
diferențiate etc.) explică intrândurile și proeminențele ce apar pe latura piramidei. ”5 (Vert, 2001,
p.95)
Aceasta piramidă permite astfel evidențierea pe grupe de vârste și sexe asupra evoluției în
timp a populației. Piramida vârstelor sintetizează trecutul și anunță viitorul demografic. Segmentele
reduse numeric reflectă efectele în timp ale războaielor și catastrofe lor naturale, în timp ce
segmentele bine reprezentate reflectă perioadele de pace, de dezvoltare economica.
Forma piramidei este expresivă și diferită de la un teritoriu la altul. Putem vedea î n figura
de mai jos (figura nr.2) clasificarea populației facută de staticianul și demograful suedez, Gustav
Sundb erg, în trei tipuri: „progresiv, staționar și regresiv .”6 (Gheban, 2017)

Figura nr. 2. Cele trei tipuri ale piramidei pe grupe de vârstă și sexe după Gustav Sundberg.
Sursă date: Gheban, A., 2017; Sursă poză: Dataviz.ro .

5Constantin Vert, (2001), Geografia Populației. Teorie și metodologie, p. 95.
6Andreea Gheban, (2017), Piramida Vârstelor, p.2.

Profesorul Vasile Cucu încadrează piramidele respective în forme specifice, și anume:
triunghi (cea progresivă) , clopot (staționară) , amforă (regresivă) , căpiță de fân, etc.
Pentru a avea o scurtă vedere de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă aceste categorii de
piramide , și pentru a putea înțelege următoarele etape de analiză a po pulației , regăsim mai jos
caracteristicile acestora:
(a) Piramida triunghiulară este specifică unei populații cu tendința demografică
progresivă , ceea ce înseamnă o pondere ridicată a grupei tinere și una redusă de persoane vârstnice .
Aceasta are o baza largă, ceea ce înseamnă o pondere ridicată a grupei de vârstă 0 -14 ani,
și una redusă a grupei 65 ani și peste. Este specifică țărilor în curs de dezvoltare sau slab dezvoltate,
deoarece natalitatea foarte ridicată determină o populație tânără pronunțată, cu o mortalitate relativ
crescută, determinând o pondere redusă a populației adulte și mai ales a populației vârstnice (65
ani și peste) , la fel ca în cazul următoarelor țări: Mexic, Brazilia, Argentina, Niger, India, Etiopia,
Nigeria.
(b) Piramida de tip clopot este specifică populației cu tendință demografică staționară și
denotă un echilibru relativ între grupele de vârstă.
Populației de acest tip îi corespunde o piramidă în formă de clopot, ce evidențiază existența
unei populații cu o pondere mai redus ă de tineri (0-14 ani) și o pondere ridicată de adulți (15-64
ani) și persoane vârstnice ( 65 ani și peste) , în comparație cu tipul anterior.
Fenomenele demografice ce caracterizează acest tip de populație sunt specifice țărilor
puternic dezvoltate economi c și se referă la nivelul scăzut al natalității și mortalității determinând,
astfel, o creștere a greutății specifice a populației adulte și vârstnice și evident, accentuarea
fenomenului de maturizare și îmbătrânire a populației.
În această categorie de ț ări, deși se resimte procesul de îmbătrânire demografică, fertilitatea
este relativ ridicată, astfel că, poate asigura un oarecare ritm de creștere a populației.
Este caracteristică țărilor precum Spania, Australia, Franța și Suedia, deoarece aceste țări
au un nivel scăzut al natalității și mortalității, ceea ce denotă o accentuare a fenomenului de
maturizare și îmbătrânire a populației. Aceasta este determinată de evoluția natalității, mortalității
și migrației .

În acestă categorie de țări, deși se resimte procesul de îmbătrânire demografică, fertilitatea
este relativ ridic ată, așadar, po ate asigura un oarecare ritm de creștere a populației.
(c) Piramida de tip amforă este specifică populației cu tendință demografică regresivă.
Baza îngustă a piramidei semnifică o pondere redusă a grupei tinere în comparație cu
celelalte grupe. În acest tip se încadrează populațiile cu un grad mare de îmbătrânire demografică,
proces rezultat în urma scăderii accentuate a fertilității.
Tot aici se încadrează și populațiile aflate într -un proces de reîntinerire. Este caracteristică
unor țări precum România, Qatar, Regatul Unit al Marii Britanii, Taiwan, China și Germania.
(d) Piramida de tip clepsidră reprezintă foarte bine decalajul numeric dintre populația
tânără și cea vârstnică, ceea ce rezultă un număr redus al populației adulte.
Este caracteristică țărilor precum Japonia și Groenlanda, unde necesitatea forței de muncă
este foarte ridicată în comp arație cu oferta proprie, iar aceștia fac apel la emigranți.
(e) Piramida de tip „ căpiță de fân” este caracteristică unei populații îmbătrânite din punct
de vedere demografic.
Aceasta indică o stabilizare a natalității și mortalității populației. Este spec ifică populațiilor
unor țări dezvoltate din punct de vedere economic,
Creșterea posibilității de reducere a mortalității la vârstele tinere și adulte paralel cu
menținerea acestor posibilități cu efect și la vârstele înaintate, explică ponderea ridicată a populației
din grupa 65 ani și peste.
Această formă de piramidă este specifică populațiilor unor țări dezvoltate din punct de
vedere economic, în cadrul cărora procesul de îmbătrânire demogr afică este în esență constituit, și
putem lua ca exemplu S.U.A..
„Ponderea relativ ridicată a populației vârstnice, relevă un anumit efort din partea societății,
acestea fiind nevoite să aloce o cotă însemnată din venitul național, mijloacelor de întreținere și
asistență socială pentru această categorie de persoane. ” 7 (Gheban , 2017)

7Andr eea Gheban, (2017) , Piramida vârstelor , p.20.

I.2. Indicatori socio -spațiali ai îmbătrânirii demografice
Influența structurii pe vârste asupra îmbătrânirii populației se manifestă prin următoarele.
Analiza piramidei structurii pe vârste a populației identifică două tipuri de îmbătrânir e:
îmbătrânirea populației „de jos”, în cazul fertilității scăzute și îmbătrânirea „de sus”, ca o
consecință a reducerii mortalității la persoanele în vârstă înaintată și în categoria celor bătrâni, care
prezintă un rezultat al progreselor în domeniul medi cinii, și prin urmare, creștere a speranței de
viață în detrimentul tocmai acestui motiv. Astfel, reducerea mortalității contribuie la îmbătrânirea
în următoarele cazuri: mai multe persoane ating vârsta de bătrânețe sau, creșterii speranței de viață
a vârs tnicilor.
Unul dintre primii, în promovarea noului concept a vârstei, în sensul demografic, a fost
demograful american Norman Ryder, care a subliniat, în 1975: „Noi măsurăm vârsta prin
cuantificarea numărului de ani începând cu nașterea. Acesta este util ș i are un sens ca indicator a
etapelor de dezvoltare de la naștere până la maturitate.
Însă, pentru următoarele etape, acest indicator este tot mai puțin și mai util, ar fi mai potrivit
pentru a măsura vârsta în ani nu de la data nașterii, dar în numărul anilor rămase până la moarte.
Conform propunerilor lui Ryder, o alternativă la indicator ul „ponderea populației în vârstă de 65
ani și mai sus” poate fi indicatorul „ponderea populației cu o speranță de viață de 10 ani rămași de
viață”. O astfel de abordare permite deschiderea către noi viziuni despre schimbările în
supraviețuire și modificăr ile asociate acestora pe parcursul vieții, și contribuie la revizuirea
cunoștințelor privind nivelul limită de vârstă care confirmă bătrânețea. " 8(Tomceag, A., Taragan.
R., 2014, pg.164)
Analiza proceselor demografice efectuate în baza unor cercetări știi nțifice și analiza
rezultatelor obținute ne demonstrează că declinul natalității contribuie la îmbătrânirea populației.
Totodată, ținând cont de faptul că evaluarea nivelului fertilității la nivel global, se efectuează
diferit, experții ONU propun, în cali tate de indicator, care elucidează procesul de îmbătrânire a
populației, să fie utilizată vârsta medie a populației , având în vedere că pe măsura îmbătrânirii
populației, vârsta medie se majorează .

8Tomceag, A., Taragan, R., (2014), Unele concepte și caracteristici ale îmbătrânirii, Analele Institutului Național de Cercetări Economice, ediția a
IV-a, p.164.

În prezent, cercetările științifice moderne în domeniul de mografiei acordă o atenție
deosebită impactului speranței de viață asupra îmbătrânirii populației. De asemenea, în scopul
determinării vârstei medie, a fost propus spre aplicare un nou concept de „vârstă perspectivă”.
O analiză a indicatorilor alternativi de îmbătrânire a fost aplicat în 2008 de savanții din
SUA și Austria (Lutz W., Sanderson W. și Scherbov, care fac parte din Institutul mondial de analiză
sistemică aplicativă din Viena) pentru a studia evoluția demografică a țărilor europene în baza
modelelor de probabilitate a majorării longevității.
Acest lucru a dat posibilitatea de a obține cunoștințele precise asupra mod ificării structurii
populației după vârste în total din lume și pe anumite regiuni, precum și au fost propuse unele
viziuni noi asupra maturității populației pământului, reactualizării asemenea noțiuni cum sunt: de
îmbătrânire, vârstă, speranța de viață în contextul majorării continue a acesteia.
Potrivit opiniilor savanților din domeniu, la evaluarea vârstei populației este necesar de
ținut cont de faptul că, îmbătrânirea într -o măsură mai mare prezintă o creștere a speranței de viață,
decât creșterea numă rului de bătrâni față de cei tineri.
Drept bază a metodologiei de evaluare a vârstei a fost utilizată speranța de viață reziduală
corespunzătoare unei populații de anumită vârstă dar nu categorii fixe de vâ rstă, cum se obișnuia
până acum .
Ținând cont de prevederile noului concept privind „vârstă perspectivă”, se propune, de a
aplica în analiză, în afară de cei trei indicatori de bază ai îmbătrânirii (pon derea populației în vârstă
de 65 de ani și peste, vârsta medie și vârsta mediană a p opulației), trei pa rametrii noi:
(a) procentul populației cu numărul de ani rămași pentru viață (remaining life expectancy,
RLE), sunt circa 15 ani sau /și mai puțin;
(b) vârsta mediană prospectivă sau standardizată (prospective median age, PMA), care are
la bază calculul u nui standard (spre exemplu anul 2000): ce constituie vârsta unei persoane în anul
2000, care are o speranța de viață reziduală a unui om în vârsta mediană în anul de raportare;
(c) media anilor presupuși de viață a populației care prezintă media ponderată a speranței
de viață pe vârste, în cazul în care ponderile sunt determinate cotele populației la fiecare vârstă
(Liebmann Hersch, autorul modelului de măsurare a dimensiunii și structurii populației prin

aplicarea, indicatorului pentru potențialul viitor de viață, deci a numărului de ani de viață, care
urmează să aibă loc la oameni la anumit nivel de mortalitate la fiecare vârstă) .
De menționat că, o comparație a parametrilor similari a vârstelor „retrospectiv” și
„prospectiv” permite evidențierea naturii duble a impactului schimbărilor mortalității asupra
procesului de îmbătrânire.
În prezent, există mulți indicatori ai îmbătrânirii demografice pe care îi putem folosi pentru
ca procesul de analiză a acestui fenomen să fie în final unul cât mai precis, și anume:
Indicatori ai
îmbătrânirii
demografice Formula de calcul Explicații
Ponderea
populației
tinere
Pt=𝑃(0−14)
𝑃𝑥 100 Pt = Ponderea populației tinere;
P(0-14) = Populația în vârstă de 0 -14 ani ;
P = Populația totală.
Ponderea
populației
adulte
Pa=𝑃(15−64)
𝑃𝑥 100 Pa = Ponderea populației adulte;
P(15 -64) = Populația cu vârste cuprinse între 15 -64
ani;
P = Populația totală.
Ponderea
populației
vârstnice
Pv=𝑃(65+)
𝑃𝑥 100 Pv = Ponderea populației vârstnice;
P(65+) = Populația cu vârsta de 65 ani și peste;
P = Populația totală.
Indicele
îmbătrânirii
demografice

Iîd=𝑃(65+)
𝑃(0−14)𝑥 100 Iîd = Indicele îmbătrânirii demografice;
P(65+) = Populația cu vârsta de 65 ani și peste;
P(0-14) = Populația în vârstă de 0 -14 ani .
Raportul de
dependență
demografică
Rd
=𝑃(0−14)+𝑃(65+)
𝑃(15−64)𝑥 100 Rd = Raportul de dependență demografică;
P(0-14) = Populația în vârstă de 0 -14 ani ;
P(15 -64) = Populația cu vârste cuprinse între 15 -64
ani;
P(65+) = Populația cu vârsta de 65 ani și peste.
Gradul de
îmbătrâni re
Îpa=𝑃(50−64)
𝑃(15−64)𝑥 100 Îpa = Îmbătrânirea populației active;
P(15 -64) = Populația cu vârste cuprinse între 15 -64
ani;

a populației
active P(50 -64) = Populația cu vârste cuprinse între 50 -64
ani.
Gradul de
îmbătrânire
a
persoanelor
vârstnice Îpv =𝑃(75−85)
𝑃(65+)𝑥 100 Îpv = Îmbătrânirea populației vârstnice;
P(65+) = Populația cu vârsta de 65 ani și peste;
P(75 -85) = Populația cu vârste cuprinse între 75 -85
ani.
Tabelul nr.1 . Indicatorii îmbătrânirii demografice; formule de calcul și explicații.
Sursă date: Iftimoaei, C., 2018 .
Pentru a avea o vedere clară asupra fenomenului de creștere a persoanelor de „vârsta a
treia”, vom folosi indicele de îmbătrânire demografică .
Cu ajutorul acestuia putem reprezenta numărul persoanelor vârstnice (de 65 ani și peste),
care revine la 100 de persoane tinere (0 -14 ani) , iar mai jos putem vedea cum anume se calculeaza
acesta. 9 (INS, 2015)
Iîd=𝑃(65+)
𝑃(0−14)𝑥 100
Iid este indicele de îmbătrânire demografică, P(0 -14), populația în vârstă de 0 -14 ani, și
P(65+), populația în vârstă de 65 ani și peste.
Un alt indicator folosit des este raportul de dependență demografică .
Acesta reprezintă raportul dintre numărul persoanelor de vârstă „dependentă ” (persoane cu
vârste cuprinse între 0 -14 ani și cei care au 65 de ani și peste ) și populația activă, în vârsta de muncă
(15-64 ani) exprimat la 100 de persoane, iar formula de calc ul este:
Rd=𝑃(0−14)+𝑃(65+)
𝑃(15−64)𝑥 100
Rd reprezintă raportul de dependență demografică, P(0 -14), populația în vârstă de 0 -14 ani,
P(15 -64), populația activă (în vârstă de muncă), respectiv de 15 -64 ani, și P(65+), populația de 65
ani și peste.

9Institutul Național de Statistică, (2015), Precizări metodologice, p.1.

I.3. Variații spațiale ale îmbătrânirii demografice la nivel mondial
Creșterea rapidă a populației lumii, de -a lungul ultimelor trei decenii, ca rezultat al unor
transformări spectaculoase economice și sociale de lungă durată, a condus la intensificarea
interesului pentru cunoașterea evenimen telor și proceselor demografice, în special, pentru
îmbătrânirea demografică. Totodată, î mbătrânirea demografică are un impact negativ asupra
tuturor generații lor.
Inițial se preconiza că numărul t otal al persoanelor v ârstnice îl va depăși pe cel al
persoanelor tinere, însă cele mai recente prognoz e demografice ne arată faptul că, în lumea
întreagă, numărul persoanelor vârstnice , va fi aproape la fel de mare față de cel al persoanelor
tinere , până în anul 2050 .
După cu m putem vedea și în figura de mai jos (nr.3 ), avem o comparație clară pe grupe de
vârstă între anii 1990, 2020 și 2050, care ne arată că fenomenul de îmbătrânire demografică are un
trend ascendent, fără vr eo urmă de stagnare sau scădere, având în vedere prognoza de dublare a
numărului de persoane care fac parte din categoria de vârstă 65 ani și peste (65+), până în 2050.
Figura nr.3. Evoluția populației la nivel global pe grupe de vârstă din punct de veder e numeric (1990, 2020, 2050) .
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
După cum ne arată și graficul din figura nr. 4, în 1990, când numărul total al populației era
de 5,32 miliarde, persoanele vârstnice reprezentau 6% din acesta (328,2 de milioane de oameni) .
1,748101 1,983649 2,0556583,250925,0835446,130523
0,3282110,7276051,548852
0123456
1990 2020 2050Miliarde (persoane)
Anii0-14
15-64
65 +Grupe de vârstă

În prezent , suntem 7,79 miliarde de persoane pe Pământ, iar acest procent al persoanelor
vârstnice a crescut în 30 de ani cu 3% , ajungând la 727,6 milioane. Preconizările estimează o
creștere de 7% față de situația a ctuală, rezultând o viitoare populație vârstnică destul de numeroasă:
1,54 miliarde de persoane .
Figura nr.4. Evoluția populației la nivel global pe grupe de vârstă din punct de vedere procentual (1990, 2020,
2050) . Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
Această ascensiune a populației vârstnice este însoțită de scăderea ritmului de creștere a
populației tinere. Așadar, p utem vedea foarte clar cum populația cu vârste cuprinse între 0 -14 ani
a scăzut cu 7% din 1990 până în prezent, și reprezintă în doar 26% din totalul populației, respectiv,
1,98 miliarde de tineri.
Proiectările arată că acest trend al populației tinere va continua traiectoria descendentă, iar
în 2050 va reprezenta cu 5% mai puțin din numărul total al populației față de situația actuală, asta
însemnând doar 2,05 miliarde de tineri din 9,73 miliarde de persoane.
Acest lucru va crește cu siguranță presiunea socială asupra populației active ce reprezintă
forța de muncă . În cadrul acelei categorii de vârstă putem observa în 2050 o mică scădere, de 2%,
față de anul 2020 , când aceștia reprezentau 65% din totalul populației. Această scădere este
corelată, desigur, cu creșterea populației cu vârsta de 65 ani și peste.
Un aspect interesant este dat de analiza populației la nivel mondial, însă nu doar din
perspectiva grupe lor de vârstă , ci și din cea a grupe lor de sexe, și anume, faptul că putem observa
continuarea unui trend ascendent când vine vorba de numărul total al persoanel or de sex feminin ,
după cum putem vedea și în următo rul grafic (figura nr.5 ). 33%26%21%61%65%
63%6% 9%16%
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
1990 2020 2050Grupe de vârstă
Anii65 +
15-64
0-14

În 1990 erau 5 ,32 de miliarde de persoane la nivel global, dintre care, 50,32% reprezentau
persoanele de sex masculin (2,68 miliarde) , iar 49,68% cele de sex feminin (2,64 miliarde) . Atunci,
persoanele de sex masculin „dominau ” din punct de vedere numeric primele două grupe de vârstă:
cu 0,84% (44,8 milioane) mai mult în ceea ce privește categoria 0 -14 ani ( bărbați reprezentau
16,83% , adica 896,4 milioane, iar femeile 15,99 % – 851,6 milioane ), și cu 0,73% (38,8 milioane)
pentru grupa de 15 -64 ani ( 30,88% erau bărbați: 1,64 miliarde și 30,15% erau femei: 1,60 miliarde ).
Însă, pentru persoanele care făceau atunci parte din categoria 65 ani și peste, persoanele de
sex feminin erau cu 0,92% mai multe față de persoanele de sex femin in, respectiv, cu 49,1 milioane
(femeile reprezentand 3,54% , adică 188,6 milioane, iar bărbații, 2,62%, respectiv 139,5 milioane ).
Acest lucru denotă că speranța de viață la nivel global este mai ridicată pentru persoanele de sex
feminin decât pentru cele de sex masculin.
Captivant este faptul că aceeași structură dominantă a sexelor pe grupe de vârstă o regăsim
și în prezent. La nivel global, î n 2020, avem înregistrați 7,79 miliarde de oameni, din care 50,42%
sunt persoane de sex masculin (3,92 miliarde), iar 49,58% de sex feminin (3,86 miliarde). Din acest
punct de vedere observăm că de -a lungul ultimilor 30 de ani a existat o ușoară creștere de 0,10%
pentru populația de sex masculin, respectiv, o scădere de 0,10% pentru cea de sex feminin, dar ceea
ce s-a întâmplat la nivelul grupelor de v ârstă este și mai impresionant.
Figura nr.5. Evoluția populației la nivel global pe grupe de vârstă și sexe, din punct de vedere numeric (1990, 2020,
2050) . Sursă date: United Nations, World Population Prospects. 0,896406 0,851695 1,023858 0,959791 1,051788 1,003871,644903 1,6060172,5793 2,5042443,12789 3,0026330,139586 0,1886250,326816 0,4007890,709798 0,839054
00,511,522,533,544,55
Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin
1990 2020 2050Miliarde (persoane)
Anii65 +
15-64
0-14Grupe de vârstă
Grupe de sexe

Acum avem cu 0,83% (64 milioane) mai multe persoane de sex masculin în grupa de vârstă
0-14 ani (13,14% sunt bărbați – 1,02 miliarde , iar 12,31%, femei – 959,7 milioane ), cu 0,96% (75
milioane) mai mulți pentru grupa de vârstă 15-64 ani (33,09% bărbați – 2,57 m iliarde , 32,13%
femei – 2,50 miliarde ), dar cu 0,95% (73,9 miioane) mai multe persoane de sex feminin pentru
categoria de vârstă 65 ani și peste (femeile fiind în total, 400,7 milioane, iar bărbații, 326,8
milioane) .
Astfel, înregistrăm o scădere de 0,01% a persoanelor de sex masculin pentru grupa de vârstă
0-14 ani, o creștere fabuloasă de 0,23% în rândul bărbaților, pentru categoria de vârstă 15 -64 ani,
și o ușoară creștere de 0,03% a populației de sex feminin pentru persoanele de 65 ani și peste.
În continuare, în 2020, persoanele de sex feminin au o speranță de viață mai ridicată față de
cele de sex masculin, dar în același timp observăm și reamintim faptul că gr upa de vârstă a
persoanelor de 0 -14 ani a scăzut cu 0,73%, iar cea a persoanelor vârstnice a crescut cu 3,17% .
Aceste schimbări demografice sunt cele care ne -au adus la actuala stare de îngrijorare legată
de fenomentul de îmbătrânire demografică, iar lucru rile devin din ce mai interesante dacă ne uităm
la proiecțiile făcute pentru anul 2050.
În viitor, se presupune că persoanele de sex masculin vor fi în continuare în frunte din punct
de vedere numeric în primele două grupe de vârstă: 0 -14 ani și 15 -64 ani, dar diferențele între
grupele de sexe pentru fiecare dintre aceste două categorii sunt interesante de urmărit.
În timp ce persoanele de sex masculin „domină ” persoanele de sex feminin la categoria de
vârstă 0 -14 ani cu doar 0,49% (47,9 milioane) , procent ul fiind diminuat cu 0,33% față de anul
2020, bărbații cu vârste cuprinse între 15 -64 ani sunt mai mulți, cu 1,29% față de femei.
Acest lucru este foarte important, deoarece scăderea întâlnită la persoanele tinere se reflectă
în creșterea de 0,33% pentru persoanele adulte , diferența dintre persoanele de sex masculin (3,12
miliarde) și cele de sex feminin (3 miliarde) fiind de 125,2 milioane de oameni .
În ceea ce privește persoanele cu vârsta de 65 ani și peste, femeile vârstnice continuă să își
păstreze p oziția „dominantă ” (893 milioane) , acestea fiind mai multe din punct de vedere numeric
cu 1,33% , respectiv, cu 129,2 miliarde (mai exa ct, cu 0,38% față de anul 2020), având în vedere
faptul că bărbații vârstnici vor fi în număr de 709,7 milioane.

Confirm g raficului următor (figura nr.6), observăm mici fluctuații în ceea ce privește
numărul persoanelor cu vârste curpinse între 15 -64 ani, dar cele mai importante schimbări se
reflectă în celelalte doua grupe de vârstă, 0 -14 ani și 65 ani și peste. Mai exact, s e preconizează că
vom avea parte de o scădere impresionantă a persoanelor tinere.
Dacă în 1990 acestia reprezentau 32,81%, în 2050 se presupune că vor reprezenta doar
21,12%, scăderea fiind de 11,69%. Desigur, comparativ cu statisticile actuale procentul este mai
mic, 4,33%, dar chiar și asa, este o scădere drastică având în vedere faptul că numărul persoanelor
vârstnice va crește cu 6,58%, iar aici vom avea parte de o mare problemă și de multe schimbări, nu
doar din punct de vedere demografic, dar și din punct de vedere e conomic, social, politic, etc.
Figura nr.6. Evoluția populației la nivel global pe grupe de vârstă și sexe, din punct de vedere procentual (1990,
2020, 2050) . Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
O altă tendință interesantă de analizat (pentru un alt studiu de caz), ce are un oarecare aer
de contradicție este că speranța de viață la naștere este mai ridicată pentru persoanele de sex
masculin, dar în final, speranța de viață este mai ridicată pentru persoanele de s ex feminin.
16,83%15,99%
13,14%12,31%
10,80% 10,31%30,88%30,15%33,09%32,13% 32,13%
30,84%
2,62%3,54%4,19% 5,14%7,29%8,62%
0,00%5,00%10,00%15,00%20,00%25,00%30,00%35,00%
Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin
1990 2020 2050Grupe de vârstă
Anii0-14
15-64
65 +
Grupe de sexe

Pentru a putea înțelege mai clar ceea ce se întâmplă acum la nivel global și proiectările
făcute, cauzele care explica fenomenul de îmbatrînire a populatiei sunt: scăderea natalității,
progresele medicinii și cre șterea nivelului de trai, care m ăresc rata de creștere numerică a populației
vârstnice, prin ameliorarea morbidității și mortalității , precum și intensitatea și orientarea migrației
populației.
În graficul de mai jos (figura nr.7) putem vedea clar trendul ascendent al indicelui de
îmbătrânir e demografică la nivel global . Din 1990 până în 2020 , acesta aproape s -a dublat,
ajungând de la 18,78 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere, la 36,68 persoane cu vârsta de
65 ani și peste, la 100 de persoane cu vârste cuprinse între 0 -14 ani.
Prognozele arată că acesta va co ntinua să crească până la 75,35 persoane în vârstă la 100
de persoane de vârstă fragedă, în 2050 (puțin peste dublu față de valoarea înregistrată în prezent) .
Figura nr.7. Evoluția indicatorului de îmbătrânire demog rafică la nivel global (1990, 2020, 2050 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
În ceea ce privește rap ortul de dependență demografică, putem vedea că din 1990 până în
prezent, ace sta a avut o scădere de 10,54%. În 1990, numărul persoanelor de vârstă „dependentă"
și populația în vârstă de muncă , exprimat la 100 de per soane era 63,87, iar în 2020 acesta a scăzut
la 53,33, însă prognozele arată că până în 2050, acesta va crește cu 5,4 7% față d e valoarea actuală,
ajungând la 58,8 .
Chiar dac ă proiectarea este elaborat ă cu o ipotez ă foarte optimist ă asupra mortalit ății, în
termeni de nivel al speran ței de via ță la na ștere, și fără a lua în considerare migra ția extern ă,
menținerea fertilit ății la nivelul actual duce la o rapid ă și profund ă deteriorare a întregii construc ții 18,78 36,6875,35
0,0010,0020,0030,0040,0050,0060,0070,0080,00
1990 2020 2050Numărul persoanelor vârstnice
raportat la 100 de persoanelor tinere
Anii
Indicator îmbatranire demografică Tendința indicatorului de îmbătrânire demografică

demografice, iar acest lucru se vede foarte bine în următoarele figuri (figurile 9,10 și 11), unde
avem o vedere de ansamblu cu ajutorul a trei piramide pe grupe de vârs tă și sexe din anii 1990,
2020 și 2050.
Figura nr.8. Evoluția raportului de dependență demografică la nivel mondial (1990, 2020, 2050 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
În anul 1990 putem vedea o piramidă triunghiulară (figura nr.9) care nu este perfect
simetrică pentru cele două sexe. În prima jumătate a vieții efectivele generațiilor masculine sunt
mai mari decât cele feminine, ca urmare a supranatalității masculine. În anii de mijloc ai vieți i
efectivele generațiilor sunt sensibil egale, iar apoi, se înregistrează, în partea a doua a vieții, o
preponderență a efectivelor feminine, tot mai evidentă pe măsura înaintării în vârstă, ca urmare a
supramortalității masculine la toate vârstele și cu d eosebire la vârstele înaintate.

Figura nr.9. Piramida p e grupe de vârstă și sexe la nivel global (1990 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
63,87
53,3358,80
50,0055,0060,0065,0070,00
1990 2020 2050
Anii
Raportul de dependență demografică
-400 -200 0 200 4000-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485-8990-9495-99100+1990
Masculin Feminin

În prezent, avem o piramidă de tip amforă (aceasta mai fiind numită și stog), cu o tendință
de îngustare a bazei piramidei și de îngroșare progresivă a vârfului acesteia, anunțând instalarea
unui proces de îmbătrânire demografică (figura nr.10). Acestea denotă o diminuare a populației
tinere sub efectul scăderii ferme a ratelor de natalitate un timp îndelungat, cât și ca urmare a
reducerii mortalității la vârstele tinere, respectiv mijlocii, ceea ce a condus la creșterea însemnată
a speranței de viață la grupa de vârstă 65 ani și peste .

Figura nr.10 . Piramida pe grupe de vârstă și sexe la nivel global (2020 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
În 2050 observăm o proiecție evolutivă a piramidei vârstelor spre tipul celei de căpiță de
fân, cu o tendință de reducere a mortalității pe fiecare vârstă și cu deosebire la vârstele înaintate,
ca urmare a unor viitoare progrese înregistrate de științele medicale și îmbunătățirea condițiilor de
viață , acestea determinând o creștere a ponderii populației vârstnice, deci o îmbătrânire
demografică prin vârful piramidei.
Având în vedere factorii de îmbătrânire a populației, procesul de îmbătrânire demografică
se caract erizează prin creșterea proporțiilor de adulți și vârstnici dintr -o populație, în timp ce
proporțiile de copii și adolescenți scad, fapt care este caracteristic pentru reproducerea populației
de tip ingust și duce la o creștere a vârstei mediane a populați ei. Totodată, îmbătrânirea are loc în -400 -200 0 200 4000-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485-8990-9495-99100+2020
Masculin Feminin

cazul declinului ratei de fertilitate , în timp ce speranța de viață l a grupe de vârstă înaintată rămâne
constantă sau crește, iar în continuare, vom vedea care este situația acestui fenomen la nivel
continental .

Figura nr.11 . Piramida pe grupe de vârstă și sexe la nivel global (2050 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
Pentru a avea o vedere puțin mai detaliată referitor la ceea ce se întâmplă în prezent la nivel
global, și pentru a putea face tranziția la nivelul Europei, vom avea în cele ce urmează o scurtă
analiză a populației pe grupe de vârstă pe continente.
Pentru a analiza fenomenul de îmbătrânir e demografică pe continente trebuie să înțelegem
mai întâi modul în care oamenii sunt distribuiți pe acestea.
În 2020 am ajuns la un total de 7,79 miliarde de oameni pe Pământ. După cum putem vedea
și în diagrama de mai jos ( figura 12 ), Asia este continen tul cu cel mai ridicat număr de persoane și
reprezintă 59,54% din totalul populației (4,64 miliarde) , urmând Africa cu 17,20% (1,34 miliarde),
apoi Europa cu 9,59% (747,6 milioane), America Latină cu 8,39% (653,9 milioane), America de
Nord cu 4,73% (368,8 milioane), și în final, Oceania, cu 0,55% (42,6 milioane). -400 -200 0 200 4000-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485-8990-9495-99100+2050
Masculin Feminin

Figura nr.12. Distribuția populației pe glob în anul 2020, din punct de vedere procentual .
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
Mergem la următorul grafic (figura 13) unde vedem că din totalul populației la nivel global,
Asia are cel mai mare pondere de persoane vârstnice, respectiv, 5,28% (411,6 milioane) din 9,33%
(ne amintim că acesta este procentul persoanelor cu vârsta de 65 ani și pest e, la nivel mondial, și
anume, 727,6 milioane de persoane).
Cel de -al doilea continent care are un procent destul de mare al populației vârstnice este
Europa , cu 1,83%, respectiv, 142,9 milioane de persoane. În continuare, urmează America de Nord
cu 0,79% (61,9 milioane de persoane), apoi America Latină cu 0,75% (58,6 milioane de oameni),
Africa cu 0,60% (47 milioane de persoane cu vârsta de 65 ani și peste), iar în final, Oceania, cu
0,07%, (5,4 milioane de vârstnici).
Figura nr.13 . Distribuția populației pe grupe de vârstă la nivel global, pe continente, în anul 2020,
din punct de vedere procentual . Sursă date: United Nations, World Population Prospects. 17,20%
59,54%8,39%4,73%9,59% 0,55%
Africa
Asia
America Latină și Caraibe
America de Nord
Europa
Oceania
6,94%13,98%
2,00%0,86%1,54%0,13%9,66%40,28%
5,63%
3,08%6,22%
0,35%0,60%5,28%
0,75% 0,79%1,83%0,07%
0,00%5,00%10,00%15,00%20,00%25,00%30,00%35,00%40,00%45,00%
Africa Asia America Latină și
CaraibeAmerica de Nord Europa OceaniaGrupe de vârstă
Continente0-14
15-64
65 +

Desigur, tot aici putem spune că nu trebu ie să ținem cont doar de numărul persoanelor cu
vârsta de 65 ani și peste, dar și de celelalte grupe de vârstă: 0 -14 ani și 15 -64 ani, și pentru a vedea
o abordare și mai detaliată asupra datelor , ne ducem la următorul grafic (figura 14) .
Figura nr.14 . Distribuția populației pe grupe de vârstă la nivel continental, în anul 2020, din punct de vedere
procentual . Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
Aici avem datele puse dintr -o altă perspectivă, mai exact, cât la sută reprezintă fiecare grupă
de vârstă din totalul populației al fiecărui continent în parte, și observăm anumite particularități
foarte interesante la nivelul fiecărui continent.
Dacă populația persoanelor vârstnice a Europei era pe locul 2 la nivel global, din această
perpec tivă este „fruntașă ”, deoarece din 747,6 milioane de persoane care trăiesc pe suprafața
acestui continent, 19,11% sunt vârstnici.
Astfel, putem spune că Europa este continentul cu cel mai mare pondere de persoane cu
vârsta de 65 ani și peste, și desigur, aici fenomenul de îmbătrânire demografică este cel mai
accentuat, având în vedere că populația tânără reprezintă doar 16,06% (12 mi lioane de persoane cu
vârsta de 0 -14 ani). Un aspect ne este clar: în momentul de față, Europa este cel mai „îmbătrânit ”
continent, dar să vedem care este situația și în cadrul celorlalte continente.
Pe locul doi se află America de Nord, unde, din totalul populației, persoanele vârstnice
reprezintă 16,78% (61,9 milioane), dar aici situația este mai echilibrată deoarece persoanele tinere
sunt puțin mai multe la număr, mai exact, 18,11% (66,7 milioane). 40,34%
23,48% 23,89%18,11% 16,06%23,61%56,14%
67,65% 67,14%
65,11%64,83%63,62%3,51%8,87% 8,97%
16,78% 19,11%12,77%
0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%70,00%80,00%90,00%100,00%
Africa Asia America Latină și
CaraibeAmerica de Nord Europa OceaniaGrupe de vârstă
Continente65 +
15-64
0-14

Pe locul trei se află Oceania cu 12,77% persoane vârstn ice (5,4 milioane) din totalul
populației, dar cu o populație tânără aproape dublă, de 23,61% (10 milioane). Urmează America
Latină unde avem 8,97% (58,6 milioane) persoane cu vârsta de 65 ani și peste, din numărul total
al persoanelor care locuiesc în cad rul acestui continent, apoi Asia, la o diferență foarte mică, cu
8,87% (411,6 milioane) din totalul populației, iar in final, Africa, cu doar 3,51% (47 milioane) de
persoane vârstnice.
În continuare, avem parte de o ultima analiză puțin mai în detaliu a po pulației la nivelul
continentelor, iar de data aceasta includem și sexele, nu doar grupele de vârstă, pentru a vedea dacă
există similaritați sau particularități în modul în care este distribuită populația în cadrul acestor
categorii .
Ne amintim că la nive l global, în prezent, avem înregistrați 7,79 miliarde de oameni, din
care 50,42% sunt persoane de sex masculin (3,92 miliarde), iar 49,58% de sex feminin (3,86
miliarde), însă când vine vorba de proporțiile existente ale acestor grupe de sexe la nivelul fi ecărei
grupe de sexe, în 4 din cele 6 continente, putem spune că populația de sex feminin o depășește pe
cea de sex masculin, chiar dacă diferențele nu sunt foarte mari.
Conform următorului grafic (figura nr.15 ), în Europa avem cea mai mare pondere a
popu lației de sex feminin: 51,71% (386,5 milioane) , cu 3,42% (25,5 milioane) mai mult față de
populația de sex masculin. Următorul continent este America Latină unde avem un procent de
50,82% femei (332,3 milioane) , acestea fiind cu 1,64% (10,7 milioane) mai m ulte decât bărbații.
Urmează America de Nord, unde acestea reprezintă 50,50% din totalul populației (186,2 milioane) ,
cu 1% (3,7 milioane) mai mult decât persoanele de sex masculin . În final, această tendință se
regăsește și în Africa, unde ponderea persoa nelor de sex feminin este de 50,03% (670,7 milioane),
și o depășește pe cea a persoanelor de sex masculin cu doar 0,06% (842.000).
Trebuie însă să menționăm că în Asia și Oceania, numărul persoanelor de sex masculin în
depășește pe cel al persoanelor de se x feminin. În Asia avem 51,14% bărbați, cu 2,28% mai mult
decât femeile (105,8 milioane), această diferență fiind destul de mare, iar în Oceania avem o
pondere de 50,06% populație masculină (21,3 milioane), cu doar 0,12% mai mult decât populația
feminină.

Figura nr.15. Distribuția populației pe grupe de vârstă la nivel continental, în anul 2020, din punct de vedere
procentual . Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
De asemenea, n e aducem aminte că la nivel global, populația de sex masculin o depășea
din punct de vedere numeric pe cea de sex feminin în cadrul grupelor de vârstă 0 -14 ani și 15 -64
ani, și că această situație era tocmai inversă pentru populația cu vârsta de 65 ani și peste. Acum, cu
ajutorul umătoarelor două grafice (figura nr.1 5 și 16 ) putem observa că această anumite similarități
legate de tendință, dar există și particularități.
În primul grafic (figura nr.15) avem distribuția numerică a populației, iar în cel de -al doilea
(figur a nr.16), ponderea populației, ambele fiind realizate pe grupe de vârstă și sexe, pentru fiecare
continent în parte .
Daca ne uităm la populația tânără, la nivelul fiecărui continent, numărul total al persoanelor
de sex masculin îl depășește pe cel al perso anelor de sex feminin. Desigur, diferențele nu sunt
foarte mari , dar tendința sesizată inițial la nivel global se regăsește și la nivelul fiecărui continent. 49,97% 50,03%51,14%
48,86% 49,18%50,82%49,50%50,50%
48,29%51,71%50,06% 49,94%
0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Africa Asia America Latină și
CaraibeAmerica de Nord Europa OceaniaGrupe
de sexe
Continente

Asia este continentul cu cea mai mare pondere a populației tinere de sex masculin,
respectiv, 52,21% (568,80 milioane), cu 4,42% (48 milioane) mai mult față de persoanele de sex
feminin. Aceasta este urmată de Oceania, unde avem o pondere de 51,44% (5,1 mi lioane) băieți,
cu 2,88% (290.000) mai mare față de cea a fetelor, apoi Europa cu o 51,37% (61,6 milioane) de
persoane de sex masculin, fiind cu 2,74% (3,28 milioane) mai mulți față de persoanele de sex
feminin.
Urmează America de Nord unde avem 51,11% (3 4,10 milioane) populație masculină, iar
diferența dintre cele două sexe la această grupă de vârstă este de 2,8% (1,80 milioane). În
continuare, America Latină cu 51,04% (79,7 milioane) populație de sex masculin, mai mult cu
2,08% (3,23 milioane) față de ce a de sex feminin, iar în final, Africa, cu o populație masculină de
50,71%, existând o diferență de doar 1,42% (7,69 milioane) între cele două sexe, pentru această
grupă de vârstă, 0 -14 ani.
Chiar daca tendința observată inițial la nivel global se regăseșt e și la nivelul fiecărui
continent., pentru grupa de vârstă 15 -64 ani, excepția este dată de următoarele continente: Africa,
America Latină și Europa, unde persoanele de sex feminin depășesc numărul persoanelor de sex
masculin.
În America Latină, populația adultă de sex feminin reprezintă 50,77% din totalul populației
(222,8 0 milioane), mai exact, cu 1,54% (6,74 milioane) mai mult față de cea de sex masculin. În
Europa, ponderea femeilor adulte este de 50,35% (244,02 milioane), cu 0,70% (3, 39 milioane) mai
mare față de cea a bărbaților adulți, iar în Africa, populația feminină (378,11 milioane) este mai
mare cu doar 0,48% (3,55 milioane) față de populația masculină.

Figura nr.15 . Distribuția populației pe grupe de vâr stă și sexe Figura nr.16 . Ponderea populației pe grupe de vârstă și sexe
la nivel continental în anul 2020, din punct de vedere numeric . la nivel continental, în anul 2020, din punct de vedere procentual.
Sursă date: United Nations, World Population Prospects. Sursă date: United Nati ons, World Population Prospects. 00,20,40,60,811,21,41,6
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Africa Asia America Latină
și CaraibeAmerica de Nord Europa OceaniaGrupe de sexe
Miliarde (oameni)
Continente0-14 15-64 65 +Grupe de vârstă
50,71%
49,29%
52,21%
47,79%
51,04%
48,96%
51,11%
48,89%
51,37%
48,63%
51,44%
48,56%49,76%
50,24%
51,40%
48,60%
49,23%
50,77%
50,21%
49,79%
49,65%
50,35%
50,18%
49,82%44,71%
55,29%
46,38%
53,62%
43,86%
56,14%
44,97%
55,03%
41,11%
58,89%
46,92%
53,08%
0,00%10,00%20,00%30,00%40,00%50,00%60,00%
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Africa Asia America Latină
și CaraibeAmerica de
NordEuropa OceaniaGrupe
de sexe
Continente0-14 15-64 65 + Grupe de vârstă

În final, pentru această parte de analiză a populației, putem spune că tendința amintită
anterior, legată de sexul dominant este cel feminin pentru grupa de vârstă 65 ani și pe ste, la nivel
mondial, rămâne valabilă și la nivelul fiecărui continent în parte, iar diferențele pe grupe de sexe
la această categorie sunt uluitoare, și cu mult mai mari față de cele prezentate anterior.
Avem diferențe între populația de sex feminin și cea de sex masculin de la 17,78 %, în
Europa, la 6,1 6%, în Oceania.
Situația detaliată din punct de vedere statistic este următoarea: în Europa, persoanele
vârstnice de sex feminin sunt mai multe cu 17,78% (25,5 milioane) față de cele de sex masculin
(58,7 milioane) .
În continuare, avem America Latină, cu o pondere de 12,28% (10,7 milioane) mai mare a
persoanelor de sex feminin cu vârsta de 65 ani și peste, față de cea a persoanelor de sex masculin
(25,7 milioane) , apoi Africa, cu o pondere a femeilo r vârstnice mai mare cu 10,58% (842.000) față
de cea a bărbaților (21 milioane) . În America de Nord acestă diferență este de 10,06% (6,2
milioane), femeile vârstnice fiind în total 34 milioane, iar bărbații vârstnici 27,8 milioane, iar în
Asia, persoanele vârstnice de sex feminin sunt cu 7,24% (29,8 milioane) mai multe față de
persoanele de sex masculin (190,8 milioane). În final, în Oceania avem cu 6,16% (336.000) mai
multe femei în vârstă față de bărbații vârstnici (2,5 milioane).
La nivel global, conform unor studii făcute în 2018 de către The Work Bank Group, Japonia
(Asia) este cea mai îmbătrânită țară la nivel global , atunci având o pondere de 28% a persoanelor
vârstn ice din totalul populației. În prezent, Japonia este în continuarea cea mai îmbătrânit ă țară la
nivel mondial.
Restul clasamentului pentru anul 2018, din acest punct de vedere, până la locul 15, este
completat de țări care fac parte din Europa, precum Italia (23%), Portugalia, Finlanda și Grecia
(22%), Germania și Bulgaria (21%), Croația, M alta, Suedia, Letonia, Franța, Danemarca, Lituania,
Estonia și Slovenia (20%), iar toate acestea au avut un trend ascendent în ultimii ani, în ceea ce
privește creșterea populației din grupa de vârstă 65 ani și peste.
La polul opus, în 2018, se află Qatar și Emiratele Unite Arabe cu o pondere a populației
vârstnice de 1%, și cu un trend general descendent în ultimii ani.

I.4. Variații spațiale ale îm bătrânirii demografice la nivelul Europei
Pentru că aproape toate țările din celelalte continente în afară de Europa au o situație mai
„fericită ” din punctul de vedere al ponderii grupelor de vârstă, respectiv, un procent al persoanelor
vârstnice mai mic față de cel al persoanelor tinere, vom muta focusul mai departe , către cel mai
„îmbătrânit ” continent.
Trebuie evidențiat faptul că populația Europei este supusă unui proces de îmbătrânire, fără
nici o excepție. Ne amintim că acest continent reprezintă 9,59% din totalul populației la nivel global
(747,6 milioane), din care 51,71% sunt persoanele de sex femi nin (386,5 milioane ) și 48,29% sunt
persoane de sex masculin (361 milioane) , așa cum putem vedea și diagrama de mai jos (figura
nr.17), de asemenea, și că are cea mai mare pondere a populației de sex femi nin la nivel global).

Figura nr.17 . Distribuția populației pe grupe de sexe în Europa, în anul 2020, din punct de vedere procentual .
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
Totodată, ținem minte că Europa , la momentul actual are și cea mai mare pondere de
persoane vârstnice , comparativ cu celelalte continente – 19,11% (14,2 milioane), populația adultă
reprezintă 64,83% (48,4 milioane), iar cea tânără doar 16,06% (12 milioane ), așa cum ne arată și
diagrama din figura nr.18.

Figura nr.18 . Distribuția populației pe grupe de vârstă în Europa, în anul 2020, din punct de vedere procentual .
Sursă date: United Nations, World Population Prospect s. 51,71% 48,28%Masculin
Feminin
16,06%
64,83%19,11% 0-14
15-64
65+

Conform următorului grafic ( figura nr.19 ), observăm că din 1990 până în prezent, s-a
înregistrat o creștere de 3,71% ( 26,7 milioane ) a numărului total al populației , dar în ciuda faptului
că preconizarea făcută în baza datelor preluate de pe platforma United Nations, World Population
Prospects ( population.un.org ) arată că populația va crește la nivel global la 9,73 miliarde, în
Europa, aceasta va scădea cu 4,97% (37,1 milioane) față de anul 2020, de 1,3 ori mai mult față de
creșterea înregistrată în per ioada 1990 -2020. Așadar, tendința este într -adevar una descendentă.
Figura nr.19 . Evoluția populației în Europa (1990, 2020, 2050), din punct de vedere numeric .
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
Una din cauzele scăderii preconizate sunt scăderea natalității, dată de următorii factorii:
emanciparea femeii și participarea în creștere a acesteia la activități economice în afara gospodăriei,
creșterea duratei și nivelului educației, slăbirea influențe i normelor culturale, mobilitate socială în
creștere, costul ridicat al creșterii unui copil, reducerea funcției economice a copilului și îndeosebi
a rolului său în securitatea economică a persoanelor vârstnice, apariția mij loacelor contraceptive
moderne.
Pe lângă acestea trebuie să luam în calcul cel puțin încă un lucru, și anume, migrația externă.
În 1990 aceasta era 1,4 la mie, în 2019 a ajuns la 1,8 la mie, apoi, în 2020 a scăzut la 1,0 la mie,
dar se preconizează că până în 2050 va scădea la 1,1 la mi e. 720,86747,634
710,488
700710720730740750760
1990 2020 2050Populație (milioane)
AniiNumarul total
al populației
în Europa

Dacă ne uităm mai atent la următoarea figură (nr.19), ce exprimă evoluția populației pe
grupe de sex e, vedem că de -a lungul ultimilor ani, până în prezent, dar și în viitor, deși au existat
și vor exista fluctuații ale numărului total al populației Euro pei, persoanele de sex feminin vor fi
mai multe din punct de vedere numeric decât persoanele de sex masculin.
În 1990, din numărul total al populației, 720,8 milioane, 51,86% erau femei (347 milioane)
și 48,14% erau bărbați (373,7 milioane). În prezent, E uropa are 747,6 milioane de persoane,
51,71% sunt persoanele de sex feminin (386,5 milioane) și 48,29% sunt persoane de sex masculin
(361 milioane), iar preconizările arată că în 2050, vor fi 710,4 milioane de oameni în acest
continent, din care 48,72% băr bați și 51,28% femei.
La o analiză mai detaliată a acestor date demografice am observat că între anii 1990 și 2020,
în urma procesului de creștere menționat mai sus, de 3,71% la nivelul continentului, din numărul
total de persoane, respectiv, 26,7 milioane , 52,49% au fost persoane de sex masculin (14 milioane),
iar 47,51% au fost de sex feminin (12,7 milioane).
Interesant este că în urma analizei scăderii populației în perioada 2020 -2050, de 4,97%,
respectiv, 37,1 milioane, 40,08% (14,8 milioane) vor fi bărbați, iar 59,91% (22,2 milioane) vor fi
femei.
Figura nr.19 . Evoluția populației pe grupe de sexe, în Europa (1990, 2020, 2050), din punct de vedere numeric .
Sursă date: United Nations, World Population Prospects. 347,006361,06
346,171373,854386,574
364,317
340345350355360365370375380385390
1990 2020 2050Populație (milioane)
AniiMasculin
Feminin

Așadar, avem parte de o creștere mai mare a persoanelor de sex masculin și una mai lentă
a persoanelor de sex feminin, în perioada 1990 -2020, iar în perioada următoare, preconizările arată
o scădere lentă a bărbaților și una drastică a femeilor, la nivelul Europei.
Mergem și mai departe, și analizăm populația nu doar din perspectiva grupelor de sexe, dar
și din cea a grupelor de vârstă. În graficul următor (figura 20) observăm o tendință de creștere a
numărului populației de peste 65 de ani , o diminuare a p opulației cu vârsta cuprinsă între 15 -64
ani, și o scădere a segmentului de populație între 0 -14 an i, iar preconizările arată că acest trend va
rămâne astfel, cel puțin până în 2050.
În 1990 populația cu vârsta de 0 -14 ani reprezenta 20,47% din totalul pop ulației (147,5 din
720,8 milioane), adică aveam o pondere de 10,46% persoane de sex masculin (75,4 milioane) și
10,01% persoane de sex feminin (72,1 milioane) , diferența între sexe fiind de 0,45% (3,3 milioane).
Între 1990 și 2020 s -a înregistrat o scădere de 4,41% (27,4 milioane), și astfel, a ajuns ca în
prezent, această grupă de vârstă să reprezinte doar 16,06% (120 milioane), respectiv, 8,25%
persoane de sex masculin (61,6 milioane) și 7,81% persoane de sex feminin (59,3 milioane) . Aici
avem o diferență între grupele de sexe puțin mai mică față de 1990, respectiv, 0,44% (2,3 milioane).
Figura nr.20 . Evoluția populației pe grupe de vârstă și sexe, în Europa (1990, 2020, 2050), din punct de vedere
procentual. Sursă date: United Nations, World Population P rospects. 10,46%
10,01%
8,25%
7,81%
7,49%
7,10%33,10%
33,71%
32,19%
32,64%
28,90%
28,37%4,57%
8,15%
7,86%
11,26%
12,34%
15,80%
0,00%5,00%10,00%15,00%20,00%25,00%30,00%35,00%40,00%
Masculin Feminin Masculin Feminin Masculin Feminin
1990 2020 2050Grupe de sexe
Anii 0-14 15-64 65+ Grupe de vârstă

Proiecțiile ne arată că această traiectorie descendentă va rămâne constantă și până în 2050,
astfel, din prezent și până atunci se presupune că scăderea pentru această categorie de vârstă va fi
de 1,46% (16,3 milioane), mai mică față de cea înreg istrată în perioada 1990 -2020, dar este destul
de semnificativă, mai ales că persoanele de sex masculin vor reprezenta doar 7,49% din totalul
populației (53,2 milioane), iar cele de sex feminin, 7,10% (50,4 milioane). Singurul lucru care va
fi poate puțin mai bun este dat faptul că diferență între grupele de sexe va fi mai mică față de cea
înregistrată în prezent, respectiv, 0,39% (2,75 milioane).
Un alt lucru care atrage atenția la acest grafic este dat de faptul că putem observa o corelare
cu anumite tendințe expuse anterior la nivel global, și anume, că persoanele de sex masculin sunt
constant mai multe din punct de vedere numeric față de cele de sex feminin pentru grupa de vârstă
0-14 ani.
Opusul acestei situații are loc pentr u grupa de vârstă 65 ani și peste, unde femeile depășesc
numărul bărbaților cu mult, acest aspect fiind dat de faptul că persoanele de sex feminin tind să
aibă pe parcursul vieții locuri de muncă mai puțin periculoase și să aibă mai mult grijă de sănătatea
lor, față de persoanele de sex masculin, care ocupă de -a lungul vieții o pondere mai mare a
persoanelor angajate în diverse industrii (auto, producție, distribuție, etc.) , ei nefiind atât de
preocupaț i de starea lor de sănătate , în plus, aceștia evită să meargă la medicul de familie pentru
orice problemă.
În figurile următoare (nr.21, 22 și 23), avem o vedere mai detaliata asupra evoluției
populației pe grupe de vârstă și sexe, la nivelul Europei, datorită faptului că datele sun t grupate in
intervale de 5 ani în piramida vârstelor, și practic ni se reconfirmă ceea ce tocmai am aflat, legat
de procesul accentuat de îmbătrânire demografică existent în acest continent, dar și reducerea
populației.
De exemplu, în prima piramidă (figu ra nr.21), observăm că aceasta are o bază puțin largă,
având o populație tânără relativ numeroasă, dar mai redusă comparativ cu partea din mijloc a
acesteia, unde avem un număr mai mare al populației adulte, însă mai mare față de partea de sus,
respectiv, populația vârstnică.

Aceasta este forma de început a unei piramide de tip amforă, având în vedere începutul unei
diminuări a populației tinere, în urma căderii regimului comunist, aprobărilor legate de avorturi și
măsuri contraceptive.
În prezent, confirm figurii nr.22, avem o piramidă de tip amforă mai bine conturată, aceasta
fiind specifică unei populații cu o tendință demografică regresivă .
Îmbătrânirea demografică este vizibilă la nivelul transformărilor structurii de vârstă a
populației și se reflect ă într -o pondere în creștere a persoanelor în vârstă, cuplată cu o pondere în
scădere a persoanelor în vârstă de muncă, raportată la populația totală.
Baza îngustă a piramidei semnifică o pondere redusă a grupei tinere în comparație cu
celelalte grupe. Pu tem încadra aici populația ca având un grad mare de îmbătrânire, în urma scăderii
accentuate a fertilității. Procentul de populație în vârstă de muncă este în scădere, în timp ce
numărul relativ al persoanelor vârstnice este în creștere.
După cum putem vedea și în figura nr. 23, piramida își păstrează forma de tip amforă, dar
tendința modului în care evoluează, pare ca aceasta se va duce în următoarel e decenii către tipul
staționar.
În orice caz, p onderea persoanelor în vârstă din totalul populației va c rește semnificativ în
deceniile următoare (2020 -2050) , pe măsură ce un procent tot mai mare din generația născută în
perioada exploziei demografice postbeli ce atinge vârsta de pensionare.
În viitor , numărul mare de persoane care reprezintă generația „baby -boom” v or îngroșa
numărul persoanelor vârstnice. Totuși, până în 2050 , piramida va lua tot mai mult forma unui bloc,
îngustându -se considerabil la mijloc (în jurul vârstei de 45 -49, respectiv 50 -54 de ani).
Acest lucru va conduce, la rândul său, la creșterea sarcinii suportate de persoanele în vârstă
de muncă în ceea ce privește acoperirea cheltuielilor sociale necesare pentru populația îmbătrânită
pentru o seri e de servicii asoc iate acesteia.

Figura nr.21. Piramida pe grupe de vârstă și sexe Figura nr.22. Piramida pe grupe de vârstă și sexe Figura nr.23. Piramida pe grupe de vârstă și sexe
la nivelul Europei (1990 ). la nivelul Europei (2020 ). la nivelul Europei (2050 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects. -30 -10 10 300-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485-8990-9495-99100+
Milioane (oameni)1990
Masculin Feminin-30 -10 10 300-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485-8990-9495-99100+
Milioane (oameni)2020
Masculin Feminin-30 -10 10 300-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485-8990-9495-99100+
Milioane (oameni)2050
Masculin Feminin

Trebuie să menționăm și faptul că indicele de îmbătrânire demografică va continua trendul
ascendent la nivelul Europei , conform datelor preluate de pe World Population Prospects .
În graficul de mai jos (figura nr.24 ) putem vedea clar cum d in 1990 până în 2020, acesta
aproape s -a dublat (creștere de 91,36%) , ajungând de la 62,14 persoane vârstnice la 100 de persoane
tinere, la 119,02 persoane cu vârsta de 65 ani și peste, la 100 de persoane cu vârste cuprinse înt re
0-14 ani, așadar, sunt mai multe persoane vârstnice decât tineri. Prognozele arată că acesta va
continua să crească până la 192,76 persoane în vârstă la 100 de perso ane de vârstă fragedă, în 2050
(această creștere fiind de 61,96% ).
Figura nr.24 . Evoluția indicatorului de î mbătrânire demografică în Europa (1990, 2020, 2050 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
În ceea ce privește raportul de dependență demografică, putem vedea în următorul grafic
(figura nr.25) că din 1990 până în prezent, acesta a avut o creștere lentă de 9,22%. În 1990, numărul
persoanelor de vârstă „dependentă" și populația în vârstă de muncă , exprimat la 100 de per soane
era 49,68 . În 2020 acesta a crescut la 54,26, însă prognozele arată că până în 2050, acesta va crește
cu 37,5% față de valoarea actuală (de 4 ori mai mult față de creșterea înregistrată între 1990 -2020) ,
ajungând la 74,61 .
Figura nr.25 . Evoluția raportului de dependență demografică în Europa (1990, 2020, 2050 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects. 62,14119,02192,76
50,00100,00150,00200,00
1990 2020 2050Numărul persoanelor vârstnice
raportat la 100 de persoanelor
tinere
Anii
Indicele de îmbatranire demografică
49,6854,2674,61
45,0055,0065,0075,00
1990 2020 2050 Anii
Raportul de dependență demografică

Toți factorii au avut o infl uență puternică asupra ratei de dependență de vârstă, atât la
nivelul său, cât și în rata de creștere, existând o povară economică sporită pe oameni care muncesc .
Există unele caracteristici generale și speciale ale procesului de îmbătrân ire, care țin de
caracterul ei obiectiv, complex, universal, precum și constituie un proces cu trăsături specifice,
ferm și de lunga durată, de actualitate, dar și de perspectivă.
Creșterea speranței de viață, ca factor de îmbătrânire a populației, este legată de succesul în
medicină și economie prin: condiții mai bune de trai, schimbarea structurii de morbiditate și
reducerea impactului factorilor externi asupra mortalității precoce.
În definițiile privind îmbătrânirea nu există încă un consens în ceea ce privește limita de
vârstă de la care o persoană poate fi apreciată ca fiind vârstnică. Sunt evidențiate diferențe între țări
privind vârsta legală de pensionare, atât pentru sexul feminin, cât și masculin.
Pe parcursul diferitelor perioade istorice noțiunea „pragul îmbă trânirii” a fost modifi cată în
dependență de starea, dezvoltarea socio -economică și tipul societății. Dar, după cum arată
experiența, determinarea tradițională a pragului de îmbătrânire a populației, privind vârstă medie,
oferă o imagine incompletă a nivel ului de îmbătrânire .
Tranziția demografică, frecvent considerată o problemă pe termen lung, este în desfășurare
și va încetini creșterea economică semnificativ . Reformele pe termen mediu care îmbunătățesc
nivelul de participare la forța de muncă, optimizea ză imigrația și îmbunătățesc fluxurile financiare
pot să atenueze parțial impactul îmbătrânirii populației asupra creșterii economice .
Ținând cont de situația creată la nivel global, putem vorbi despre procesul de îmbătrânire
cu un caracter universal, deoarece toate țările lumii, mai devreme sau mai târziu, se vor confrunta
cu acest fenomen, dar până atunci, mergem cu pași rapizi către draga noastră țară pentru a afla care
este situaț ia la nivel național.

I.5. Variații spațiale ale îmbătrânirii demografice la nivel național
Acum că ne -am format o idee de ansamblu despre conceptul de îmbătrânire demografică și
cum anume se manifestă acesta atât la nivel global, continental, cât și la nivelul Europei, mergem
mai departe, din aproape în aproape, și ajungem la draga noastră țară, România, unde ajungem la
concluzia că acest fenomen, pe lângă faptul că este unul generalizat, este prezent și aici.
Există foarte multă literatură de special itate în care s-au făcut analize ale legăturilor dintre
procesul de îmbătrânire și posibilitatea unui posibil viitor colaps al piețelor financiare, dar remarca
generală este aceea că schimbările demografice nu au o influență negativă doar asupra piețelor d e
capital, asupra ratelor de întoarcere, și asa mai departe, ci și asupra comportamentului uman și a
modului în care evoluează viața oamenilor din actuala societate în care traim, zi de zi. Astfel,
înainte de a vedea cum anume se prezintă lucrurile în minu natul nostru teritoriu carpato -danubiano –
pontic, ar trebui să luăm întotdeauna în considerare și efectele resimțite la nivel social, nu doar
economic sau politic.
Ce anume trebuie să luăm în considerare atunci când vorbim despre acest fenomen de
îmbătrânire demografică la nivel național?
În primul rând, trecutul. România a fost trecut printr -un regim comunist, o formă de
guvernare dictatorială în perioada 1944 -1989, având denumiri precum Republica Populară
Românâ, în prima parte a acestei perioad e, respectiv între 1944 -1965, și Republica Socialistă
Română, în a doua parte, între 1965 și 1989.
De ce este important trecutul? Pentru ca pe parcursul acestor 45 de ani, populația a fost
afectată în mod direct de diverse constrângeri și reguli, precum r estricționarea libertății de emigrare
a cetățenilor (emigranții erau considerați trădători), interzicerea avortului și folosirea oricăror altor
tipuri de metode contraceptive, și pedepsirea persoanelor care erau prinse că fac acest lucru,
încurajarea (sau mai mult obligarea) familiilor să aibă cât mai mulți copii, familii cât mai
numeroase (prin diverse politici pro -nataliste), iar lista poate continua, dar acești factori sunt foarte
importanți.
Pentru a înțelege mai clar cum s -au transpus acești factori î n evoluția populației din punct
de vedere numeric, dar și mulți alti indicatori care ne ajută să înțelegem mai bine ce se întâmplă la
nivel național, din punct de vedere demografic (implicit și analizarea fenomenului de îmbătrânire

demografică), vom urmări perioada 1964 (sfârșitul primei perioade, începutul celei de -a doua,
respectiv a regimului „Ceaușist ”) – 1989 (căderea regimului comunist și tra nziția de la dictatură la
democr ație) – 2020 (situația actuală).
După cum putem vedea și în urmă torul grafic (f igura nr.26 ), în perioada „ceaușistă ”, între
1964 și 1989 observăm o creștere exponențială a populației la nivel național de 22,27% (4,27
milioane de persoane).
Acest un trend ascendent încetează odată cu căderea comunismului (1989), și începând cu
anul 1 990, România are parte de o pantă descendentă, o scădere masivă a popul ației de 18,10%, în
prezent, avâ nd o populație de 19,2 milioane de oameni . Astfel, p utem spune că din acest punct de
vedere numeric, „ne-am întors ” în 1964.
Figura nr.26. Evoluția populației rezidente în România (1964-2020 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
Pentru ca avem prezentați anterior factorii care au dus la creșterea populației în perioada de
dinaintea anilor ’90, acum vom pune mai mult accent pe ceea ce s -a întâmplat după căderea
sistemului comunist, ca să înțelegem de ce România are acest trend desc endent al populației, și
care este legatura cu fenomenul de îmbătrânire demografică. 1919,52020,52121,52222,52323,524
1964
1966
1968
1970
1972
1974
1976
1978
1980
1982
1984
1986
1988
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014
2016
2018
2020Populația totală (milioane)
AniiPopulație totala (milioane)

Restricțiile severe privind libertatea de exprimare, adunările de oameni, cenzura și călătorie
au fost eliminate , granițele s -au deschis. Au fost declarate ca fiind lipsi te de valabilitate mai multe
legi, decrete și alte acte normative, în baza documentului „DECRET -LEGE nr.1 din 26 decembrie
1989 privind abrogarea unor legi, decrete și alte acte normative ”10, semnat de Presedintele
Consiliului Frontului Salvarii Nationale, Ion Iliescu. (Legea 1/1989, art. unic (1 -13))
„În scopul eliminarii imediate din legislația României a unora dintre legile ș i decretele
emise de fostul regim dictatorial, acte normative cu un profund caracter nedrept ș i con trare
intereselor poporului român, Consiliul Frontului Salvării Naț ionale decret ează:
ARTICOL UNIC – Sînt și rămîn abrogate următoarele legi, decrete ș i alte acte normative:
1. Toate decretele prin care s -au acordat titlu ri și ordine ale României lui Ceaușescu Nicolae și
Ceaușescu Elena.
2. Legea nr. 5/1969 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Apărării Republicii
Socialiste România.
3. Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităț ilor urbane și rurale.
4. Legea nr. 29/1977 privind normele de adresare în relațiile dintre cetățenii Republicii Socialiste
România.
5. Legea nr. 22/1981 privind obligația activiștilor de partid, de stat și ai organizațiilor de masă și
obștești, a cadrelor d in conducerea unităților socialiste, a specialiștilor din agricultură, din alte
domenii de activitate de a locui în localitățile în care își desfășoară activitatea.
6. Legea nr. 3/1982 privind participarea cu părți sociale a oamenilor muncii din unitățile e conomice
de stat la constituirea fondului de dezvoltare economica. Restituirea parților sociale reținute pînă
în prezent se va face eșalonat, începînd cu 1 ianuarie 1990, în următorii 3 ani.

10 Legea nr. 1/1989 privind abrogarea unor legi, decrete și alte acte normative, Monitorul Oficial nr. 4, 27 decembrie 1989, art. unic (1 -13).

7. Hotarirea Marii Adunări Naționale nr. 5/1984 privind aprobarea Programului de alimentație
științifică a populației.
8. Decretul nr.770/1966 privind reglementarea întreruperii cursului sarcinii.
9. Decretul nr.68/1976 privind schimbarea domiciliului din alte localități în orașe declarate potrivit
legii orașe mari.
10. Decretul nr.56/1978 privind organizarea Comisiei centrale de partid și de stat pentru
sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale și a comisiilor locale de sistematizare.
11. Decretul nr.98/1983 privind regimul aparatelor de multiplicat, materialelor necesare
reproducerii scrierilor și al mașinilor de scris.
12. Următoarele articole din Codul penal:
– Articolul 185 -188 privind avortul;
– Articolul 237 privind defăimarea unei organizații de stat sau obștești prin orice mijloace, în public.
13. Legea nr. 1/1985 privind autoconducerea, autogestiunea economico -financiară și
autofinanțarea unităților administrativ -teritoriale.”11 (Legea 1/1989, art. unic (1 -13))
În urma mai multor schimbări legislative, încet -încet a aparut și fenomenul de îmbăt rânire
demografică, în urma scăderii natalității, creșterii migrației externe (deschiderea granițelor) și
duratei medii a vieții. Pentru a putea înțelegere evoluția acestor indicatori, modul în care au evoluat
și efectul pe care l -au creat de -a lungul ulti milor 31 de ani, și ceea ce va urma să se întâmple la
nivel national, continuam procesul de analiză a populației României.
În urma unei analizării tendințelor de evoluție a populației, ne este clar că România a ajuns
la stadiul de țară îmbătrânită și depop ulată, cu un num ăr redus de tineri și din ce în ce mai puține
persoane lucrătoare care trebuie să susțină un număr în creștere de persoane vârstnice. La 1 ianuarie

11 Legea nr. 1/1989 privind abrogarea unor legi, decrete și alte acte normative, Monitorul Oficial nr. 4, 27 decembrie 1989, art . unic (1 -13).

2019, populația după domiciliu era 22,17 milioane de persoane, iar distribuția acestor perso ane pe
județe o putem vedea în următoarea hartă (figura nr.27).
Un lucru important de menționat este faptul că p opulația după rezidență (românii car e
locuiesc de fapt în țară) de anul trecut, era 19,4 milioane de persoane .
Figura nr.27. Populația după do miciliu, pe județe, la 1 ianuarie 2019 , în România. (Corel Draw) .
Sursă date: Tempo Online. Institu tul Național de Statistică (INS).
În urma unei analize comparative a modului în care este distribuită populația pe județe,
constatăm că î ntre 2000 și 2019 , populația României a scăzut drastic în mai multe dintre acesta ,
cauzele fiind migrația intern ă și a migrația externă.
Spre exemplu, populația din Sălaj și Tulcea a scăzut de la 250 -350 de mii la sub 250 de mii,
cea din Caraș -Severin și Brăila a scăzut de la 350 -500 de mii, la sub 350 de mii , încadrându -se în
2019 în cea de -a doua categorie: 250 -300 de mii). Populația din Hunedoara, Olt și Buzău a trecut

de la peste 500 de mii la 350.000 -500.000 , iar în Argeș și Galați, populația a scăzut de la peste 650
de mii în anul 2000, ajungând în categoria 500.000 -650.000 în 2019.
Județele care au rămas în cadrul acelorași categorii sunt: Covasna (sub 250.00), Bistrița –
Năsăud, Harghita, Mehedinți, Giurgiu, Călărași , Ialomița (250.000 -350.000) , Satu Mare, Arad,
Alba, Sibiu, Golj, Vâlcea, Teleorman, Vrancea, Vaslui, Botoșani (350.001 -500.000) . Urmeaz ă
Maramureș, Bihor, Neamț, Mureș, Brașov, Dâmbovița (500.001 -650.000), și în final, Suceava,
Cluj, Iași, Bacău, Prahova, Timiș, Dolj, Constanța și Municipiul București (peste 650.000).
Excepția de la această situația o reprezintă județul Ilfov, care a avansat din categoria
250.000 -350.000 la peste 350 de mii de locuitori.
Figura nr.2 8. Populația după domiciliu, pe județe, la 1 ianuarie 2000, în România.(Corel Draw) .
Sursă date: Tempo Online. Institu tul Național de Statistică (INS).
Conform celor mai recente prognoze făcute de World Population Prospects
(population.un.org ) în 2019, trendul descendent despre care am discutat anterior, va rămâne

constant o perioada destul de lungă de timp, iar populația României va scădea cu 15,47% până în
2050, la 16,2 milioane, după cum putem ve dea și în următorul grafic (figura nr.29).
Figura nr.29. Prognoza evoluției populației rezidente în România (1964 -2020) .
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
În continuare, observăm aceași tendință regăsită la nivel European, în legătură cu
distribuirea populației pe grupe de sexe și în România, în următorul grafic (figura nr.28 ), respectiv,
faptul că persoanele de sex feminine sunt mai multe din pun ct de vedere numeric decât persoanele
de sex masculin .
Acest trend s -a păstrat încă din 1964 și până în prezent. Spre exemplu, în 1964, femeile
erau mai multe cu 2,08% (402 de mii), reprezenta nd 51,04% din totalul populației (9,8 milioane),
iar bărbații 48 ,96% ( 9,4 milioane). În 1990, această diferență s -a diminuat, ajungând ca persoanele
de sex feminin să fie mai multe cu 1,4% (333 de mii) , respectiv, 50,7% di n totalul populației (11,9
milioane), iar 49,3% era u persoane de sex masculin (11,5 milioane). 16 17 18 19 20
2020
2022
2024
2026
2028
2030
2032
2034
2036
2038
2040
2042
2044
2046
2048
2050Milioane (oameni)
AniiPopulație totală (milioane)

În prezent, 51,37% din totalul populației României este reprezentat de femei (9, 88
milioane), acestea fiind mai numeroase cu 2,74% ( 528 de mii ), iar 48,63% sunt bărbați (9,35
milioane).
Figura nr.28. Evoluția populației rezidente, pe grupe de sexe, în România, între anii 1994 -2020 .
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
Chiar dacă această diferență între sexe a scăzut în perioada 1964 -1990, după cum putem
observa și în graficul de mai sus, după ‘90 a început să crească de la an la an, ajungănd să fie mai
mare față de cum era în ’64 . În 2010 s -a înregistrat cea mai mare diferență între sexe, din punct de
vedere numeric, în perioada analizată mai sus. Femeile au reprezentat 51,44% din totalul populației
(10,5 milioane), respectiv, cu 2,88% mai mult decât bărbații, aceștia reprezentând 48,56% (9,9
milioane).
Acest lucru este cauzat de mai mulți factori. De exemplu, emanciparea femeii, faptul că mai
multe persoane de sex feminin au opțiunea de a lucra în medii mai sigure și sunt mult mai protejate,
comparativ cu persoanele de sex masculin care lucrează în industrii „grele ”. În plus, a cestea au mai
multă grijă de propria sănătate și nu ezită sau amână să mearga la medic ul de familie , dar desigur,
există multe alte motive.
Interesant este faptul că prognozele făcute în 2019 de World Population Prospects arată că
în continuare, chiar și până în 2050, persoanele de sex feminin vor fi mult mai multe din punct de
vedere numeric față de cele de sex masculin , confirm figurii nr.29. 9 10 11 12
1964
1966
1968
1970
1972
1974
1976
1978
1980
1982
1984
1986
1988
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014
2016
2018
2020Milioane (oameni)
Masculin Feminin

Femeile vor reprezenta 51,06% din totalul populației (8,3 milioane), cu 2,12% mai mult
(347 de mii), iar bărbații 48,94% (7,9 milioane). Cât despre diferențele punctate anterior, acestea
vor scădea comparativ cu pe rioada analizată în graficul anterior, deoarece și numărul populației va
fi în scădere.
Figura nr.29. Prognoza evoluției populației rezidente, pe grupe de sexe, în România, între anii 2020 -2050 .
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
Acum că avem o vedere de ansamblu a situației populației pe grupe de sexe la nivel național,
mergem mai departe și o an alizăm și din punctul de vedere al grupelor de vârstă. În următorul
grafic (figura nr.30), ni se reconfirmă faptul că România este o țară în plin proces de îmbătrânire
demografic, în urma analizării evoluției populației sale între anii 1964 și 2020, respec tiv, a
prognozei făcută până în 2050.
Avem foarte clar evidențiate câteva repere, și anume, anii 1990, 2020 și 2050, astfel,
observăm un trend clar ascendent al populației cu vâr sta de 65 ani și peste, și unul descendent
pentru persoanele tinere (0 -14 ani) și cele adulte, cu vârsta cuprinsă între 15 -64 ani.
În momentul de față avem într -adevăr mai multe persoane vârstnice decât persoane tinere,
iar numărul persoanelor adulte a început să scadă considerabil. Din 1990 până în prezent, avem o
scădere de 46,48 % în ceea ce privește situația persoanelor persoane tinere ( mai puțin cu 2,59
milioane de tineri ).
Ne amintim că în urma revoluției din decembrie 1989 au fost luate primele măsuri legate
de abrogarea legislației privind interzicerea avortului și contracepției, care au determinat scă derea
natalității începând cu 1990 , în consecință, scăderea numărului de nașteri . Această grupă de vârstă 7 8 9 10
2020
2022
2024
2026
2028
2030
2032
2034
2036
2038
2040
2042
2044
2046
2048
2050Milioane (oameni)
AniiMasculin Feminin

este în continuare afectată, iar preconizările arată că în 2050 vom avea 2,34 milioane de tineri, cu
21,5% mai pu țin față de momentul actual.
Figura nr.30 . Evoluția și prognoza populației rezidente, pe grupe de vârstă , în România , în anii 1964 -2050 , cu
accent pe anii 1990, 2020 și 2050 . Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
În ceea ce privește grupa persoanelor adulte (15 -64 ani), din 1990 până în prezent avem o
scădere de 18,85% (2,91 milioane). O parte din această scădere este datorată evoluției persoanelor
tinere din 1990 , deoarece persoanele care aveau atunci între 0 -14 ani, în prezent au între 30 și 44
ani, încadrându -se în această grup ă. Desigur, trebuie să luăm în considerare faptul că persoanele
adulte care existau în 1990, acum au trecut la cea de -a treia vârstă, și fa c parte din grupa persoanelor
cu 65 ani și peste.
Nu trebuie să uităm de mișcările migratorii, pentru ca în ultimii ani trendul de a pleca la
muncă în străinătate cu scopul de a avea un loc de muncă mai bine plătit a crescut drastic, iar multe
persoane ad ulte, active, au plecat peste hotare, lăsând astfel un spațiu gol din punct de vedere
demografic. Doar în perioada 2015 -2018, conform ultimelor date ale Eurostat, s -a înregistrat o
creștere de 18,97% a emigranților (de la 194. 718 persoane în 2015, la 231.661 în 2018).
Cât despre persoanele cu vârsta de 65 ani și peste, așa cum am menționat anterior,
persoanele adulte de altădată, respectiv, din 1990, acum sunt persoane vârstnice, și acesta este unul
din factorii foarte importanți pe care trebuie să îl luăm în calcul când vorbim despre îmbătrânirea
demografică. Pe lângă acesta, ne amintim și una din tendințele regăsite la nivel mondial, continental
și european, și anume, creșterea duratei medii a vieții. 0 2 4 6 8 10 12 14 16
1964
1966
1968
1970
1972
1974
1976
1978
1980
1982
1984
1986
1988
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014
2016
2018
2020
2022
2024
2026
2028
2030
2032
2034
2036
2038
2040
2042
2044
2046
2048
2050AniiMilioane (oameni)
Grupe
de vârstă0-14 15-64 65+2,445,57 15,46
3,70
2,98 12,55
2,34 9,41
4,49

În ceea ce privește natalitatea, aceasta este în legătu ră directă cu fertilitatea, și pentru a
înțelege mai bine, intensitatea fertilității determină nivelul natalității, iar e voluția fertilității este
influențată, de unele modificări ale numărului și structuri i contingentului feminin fertil, pe lângă
alți factorii de comportament demografic .
Legătura dintre cele precizate anterior despre scăderea natalității și rata de fertilitate este
foarte clară acum, și putem vedea cum se reflectă acest lucru și în datele statistice. Trendul acestui
indicator este clar unu l descendent, conform trendline -ului linear (graficul de trend liniar) din
graficului de mai jos (figura nr. 31).
Cea mai mare valoare a ratei totale a fertilităț ii înregistrată în perioada 1960 -2018, este cea
de 3,7 copii pe femeie in anul 1967 , iar cea mai mică, de 1,27 copii pe femeie în perioada 2000 –
2002 .
Observăm că î n perioada 1967 -1970, rata fertilității a crescut , iar acest lucru se datorează
unor p oliticii nataliste ferme aplicate, însă perioada de creștere a fost scurtă și în anii ‘90 această
rată a scăzut sub nivelul anilor 1960 -1966 (intervalul de timp care era considerat ca punct de
rezistență) .
Figura nr.36 . Evoluția ratei totale a fertilității în România (1960 -2018 ).
Sursă date: INS în perioada 1960 -1974, Eurostat în perioada 1975 -2018 . 3,70
1,27
1,001,502,002,503,003,504,00Număr mediu de copii per femeie
Anii Rata de fertilitate Linear (Rata de fertilitate)

Tot pentru figura nr.36, menționat și faptul că în 1990, rata de fertilitate era de 1,83 copii
pe cap de femeie, iar în 2018 am ajuns la 1,76 copii pe femeie, înregistrându -se astfel o scădere de
3,82% de la căderea regimului comunist, confirm ultimelor da te ale Eurostat. Toate aceste
constatări nu face decât să releve gravitatea situației și multitudinea de factori care influențează
nivelul fertilității generale și specifice feminine.
În continuare, am putea spune că aceste cifre vorbesc de la sine și că s ituația este foarte
clară , dar cea mai bună vedere de ansamblu ne -o poate acorda piramida vârstelor, iar în cele ce
urmează vom vedea situația mai detaliată pe grupe de vârste și sexe , evolutivă, pentru anii 1990,
2020, dar și o preconizare pentru anul 2050.
Menționăm întâi faptul că există o similaritate (dar nu egalitate) în modul în care forma
piramidei evoluează, dacă ne uităm la cele discutate în subcapitolul anterior, la nivel European. Pe
lângă reconfirmarea fenomenului de îmbătrânire demografică, dar și de reducere a populației.
În prima piramidă (figura nr. 3 2), observăm că baza este relativ largă, ceea ce înseamnă că
exista o populație tânără numeroasă, cu o pondere ridicată a populației adulte, și cu o populația
vârstnică din fericire mai redusă decât cea tânără. E ste forma de început a unei piramide de tip
amforă, având în vedere începutul unei diminuări a populației tinere, în urma căderii regimului
comunist, aprobărilor legate de avorturi și măsuri contraceptive.
În prezent, confirm figurii nr.33, avem o piramidă de tip amforă, specifică unei populații cu
o tendință demografică regresivă , la fel ca în cazul României. Îmbătrânirea demografică este
vizibilă la nivelul structurilor de vârst e a populației . Acest lucru reflectă o creștere a ponder ii
persoanelor în vârstă, în strânsă legătură cu o scădere a ponderii în a persoanelor adulte și tinere .
Populația are având un grad mare de îmbătrânire, în urma scăderii accentuate a fertilității.
Procentul de populație în vârstă de muncă este în scădere, în timp ce numărul relativ al
persoanelor vârstnice este în creștere, iar a cest lucru se reflectă în prognoza din figura nr. 3 4, unde
piramida de tip amforă văzută anterior se îndreaptă către o pira midă de tip staționar.
În viitor, ponderea persoanelor în vârstă di n totalul populației va crește considerabil,
deoarece un procent tot mai mare din generația născută în perioada exploziei demografice
postbeli ce atinge vârsta de pensiona re, respectiv, pers oanele care fac parte din generația „Baby
Boomers ” vor trece la categoria persoanelor vârstnice.

Figura nr.32. Piramida pe grupe de vârstă și sexe Figura nr.33. Piramida pe grupe de vârstă și sexe Figura nr.34. Piramida pe grupe de vârstă și sexe
a României (1990 ). a României (1990 ). a României (1990 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects. -1500000 -500000 500000 15000000-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485-8990-9495-99100+1990
Masculin Feminin-1000000 -500000 0 500000 10000000-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485-8990-9495-99100+2020
Masculin Feminin-1000000 -500000 0 500000 10000000-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485-8990-9495-99100+2050
Masculin Feminin

Îmbătrânirea demografică se poate observa și prin următorul indicator: creștere a duratei
medii a vieții unui individ, respectiv, speranța de viață la naștere . Speranța de viață la naștere indică
numărul de ani pe care un nou -născut i -ar trăi dacă tiparele prevalente ale mortalității la momentul
nașterii ar rămâne aceleași pe parcursul vieții.
Putem observa foarte ușor în următorul grafic (figura nr.37), trendul ascendent al acestui
indicator între 1960 și 2018, atât din punctul de vedere al mediei, dar și al grupelor de sexe. Media
acestui indicator în anul 1960 era de 63,9 an i (cea mai mică înregistrată în perioada 1960 -2018) , și
până în 1990, a avut parte de o creștere lentă, ajungând la 66,6 ani. Acest trend ascendent a
continuat până în 2018, iar creșterea a fost mai accelerată, ajungând în acest ultim an reprezentat
în gra ficul de mai jos, la cea mai ridicată valoare pe parcursul acestui interval de timp , respectiv,
71,8 ani. Ce ar mai fi de punctat aici este faptul că în perioada 1990 -1997, valoarea medie a acestui
indicator a scăzut destul de mult, la 65,2 ani (1997), apr opiându -se de valoare înregistrată în 1960.
Această scădere a rezultat în urma căderii regimului comunist, deschiderea granițelor și în
principal, a scăderii ratei de fertilitate după aprobarea diverselor metode contraceptive.
Un alt aspect interesant este dat de faptul că femeile au acest o speranță de viață la naștere
mult mai ridicată față de bărbați , acest lucru fiind corelat cu toți factorii amintiți până acum .
Figura nr.37 . Speranța de viață la naștere pe grupe de sexe și media, în România (1960 -2018 ).
Sursă date: The World Bank ( data.worldbank.org ).
De exemplu, în 1960, pentru femei, acest indicator era 67,5 ani, iar pentru bărbați, 65,6 ani,
respectiv, o diferență de aproape 2 ani între cele două sexe. Până în anul 1990, în urma politicilor 6062646668707274767880Vârsta
Anii
Speranța de viață la naștere (media) Speranța de viață la naștere (femei) Speranța de viață la naștere (bărbați)

pronataliste adoptate de România pe parcursul regimului comu nist, observăm o creștere a acestui
indicator. Mai exact, speranța de viață a femeilor a crescut la 73,1 ani, iar cea a bărbaților la 69,7
ani. Aici vedem că diferența între cele două grupe de sexe a început să crească, aceasta fiind puțin
peste 3 ani.
Trendul descendent înregistrat în perioada 1990 -1997, se resimte mai mult în rândul
bărbaților decât al femeilor, mai exact, în 1997, durata media a vieții unui bărbat era de 69 de ani,
iar a unei femei, de 73 de ani, astfel, diferența dintre sexe se mărește, ajungând ca o femeie „să
trăiască mai mult ” față de un bărbat.
În final, putem spune că cea mai accelerată creștere a acestui indicator a avut loc în perioada
1998 -2018, femeile ajunând să aibă o speranță de viață la naștere de 79,2 ani, iar bărbații 75,4 ani,
diferența dintre aceste sexe fiind de aproape 4 ani.
Conform unor proiecții făcute de World Population Prospects, United Nations, în 2019,
speranța de viața a bărbaților români este proiectată să crească la 81 ,8 ani în 2060, iar a femeilor la
86,7 ani, acestea fiind în concordanță cu trendul ascendent al fenomenului de îmbătrânire
demografi că cu care se confruntă România în momentul de față.
Mergem mai departe pentru a vedea cum anume ar trebui sa ne raportăm la fenomenul care
se află în prim -plan î n acest studiu de caz, și aflăm că evoluția indicelui îmbătrânire demografică
și preconizările acestuia nu sunt tocmai cele mai încurajatoare. În graficul de mai jos (figura nr.3 8)
avem un trend ascendent foarte vizibil al indicelui de îmbătrânire demograf ică pentru România.
Desigur, există mici fluctuații și stagnări, dar linia este clar una progresivă, iar valorile scoase în
evidență pentru anii 1964, 1990, 2020 și 2050, reconfirmă acest lucru.
Dacă o luăm la rând fiecare perioadă, în prima, din 1964 până în 1990 , valoarea acestui
indicator a crescut cu 57,14%, de la 28 de persoane vârstnice raportate la 100 de persoane tinere,
la 44. În a doua, din 1990 până în 2020, valoarea indicelui s -a triplat, ajunând la 124 de persoane
cu vârsta de 65 ani și peste, raportate la 100 de persoane cu vârsta cuprinsă între 0 -14 ani, așadar,
numărul persoanelor vârstnice l -a depășit pe cel al persoanelor tinere. Dar când s -a întâmplat acest
lucru prima data? În 2006 -2008, raportul era egal 100 de vârstnici raportați la 100 de tineri. Putem
numi perioada de după revoluție și până în acest moment ca fiind „liniștea dinaintea furtunii ”. În
2010 a existat o scădere infimă, de la 100 de vârstnici la 99, raportați la 100 de persoane tinere.

Momentul „decisiv ” a venit în 2012, atunci când numărul persoanelor vârstnice l -a depășit
pe cel al tinerilor, 102 de vârstnici la 100 de tineri, și de atunci, creșterea nu s -a mai oprit, iar acest
lucru nu pare să se întâmple, cel puțin până în 2050. Astfel, în ceea ce pri vește p rognozele acestui
indicator, putem spune că el va continua să crească până la 192 de persoane în vârstă la 100 de
persoane de vârstă fragedă, în 2050 . Un număr aproape dublu al persoanelor vârstnice față de cel
al persoanelor tinere ).
Figura nr.38. Evoluția și progrnoza indicatorului de îmbătrânire demografică în România (1964 -2050 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects.
În ceea ce privește raportul de dependență demografică, putem vedea că graficul de mai jos
(figura nr.39) are niște fluctuații interesante, iar în ciuda scăderilor înregistrate între anii 1980 și
2006, trendul acestui indicator este unul ascendent , conform trendline -ului linear (trendului liniar) ,
având în vedere creșterea în registrată până în 2020, și acest lucru ar rămâne în continuare valabil,
inclusiv dacă luăm în calcul proiecțiile făcute până în anul 2050.
Figura nr.39. Evoluția și progrnoza raportului de dependență demografică în România (1964 -2050 ).
Sursă date: United Nations, World Population Prospects. 2844124192
20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
1964
1966
1968
1970
1972
1974
1976
1978
1980
1982
1984
1986
1988
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014
2016
2018
2020
2022
2024
2026
2028
2030
2032
2034
2036
2038
2040
2042
2044
2046
2048
2050Numărul persoanelor vârstnice
raportat la 100 de persoanelor tinere
AniiIndicator îmbatranire demografică
53,9858,72
44,6754,8572,64
40,0045,0050,0055,0060,0065,0070,0075,00
1964
1966
1968
1970
1972
1974
1976
1978
1980
1982
1984
1986
1988
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014
2016
2018
2020
2022
2024
2026
2028
2030
2032
2034
2036
2038
2040
2042
2044
2046
2048
2050
Anii Raportul de dependență demografică Linear (Raportul de dependență demografică)

Între anii 1964 -1980, s -a înregistrat o creștere de 8,78%, numărul persoanelor de vârstă
„dependentă" și populația în vârstă de muncă , exprimat la 100 de per soane ajungând de la 53,98 la
58,72. Acest indicator a avut parte de o scădere considerabilă (23,98%) până în anul 2006, iar
numărul persoanelor de vârstă „dependentă" și populația în vârstă de muncă , exprimat la 100 de
persoane ajunge de la 44,67, dar pân ă în prezent acesta a crescut cu 22,79%, la 54,85. P rognozele
arată că până în 2050, acesta va crește cu 32,43 % față de valoarea actuală, ajungând la 72,64 .
Proiectările elaborat e de World Population Prospects, United Nations, atrag de la sine
câteva ipote ze optimist e asupra mortalit ății, din perspectiva speran ței de via ță la na ștere, iar în
cazul în care nu luăm în considerare migra ția extern ă, men ținerea fertilit ății la nivelul actual va
duce la o rapid ă și profund ă deteriorare a întregii construc ții dem ografice.
După cum bine știm, î mbătrânirea demografică presupune o serie de provocări: pentru piața
muncii, pentru sistemele de sănătate, dar și pentru calitatea vieții după pensionare. Mulți se așteaptă
la o degradare a calității vieții persoanelor ieșite la pensie; alții consideră că pensionarii vor fi
preocupați doar de propriile interese, lăsând astfel pe umerii tinerei generații o povară grea.
Ce trebuie să facem în această situație? Să promovăm un mediu de viață în care „a
îmbătrâni” nu este sinonim cu „a fi dependent de ceilalți” – pe scurt, dacă „îmbătrânirea activă”
devine o realitate pentru noi toți, nu avem de ce să ne temem .

II. DIFERENȚE SPAȚIALE ALE INDICATORILOR SOCIO -DEMOGRAFICI ÎN
MUNICIPIUL BUCUREȘTI
II.1. Variații spațiale la nivelul Municipiului București
Având în vedere constatările anterioar făcute legate de s ituația actuală , evoluția și
prognozele fenomenului de îmbătrânire globală, de la macro la micro, respectiv, la nivel global,
continental, European și național, acum e ste vremea să mergem mai departe și să aprofundăm acest
studiu de caz, focusandu -ne pe arealul de studiu vizat: Municipiul București. Desigur, ne vom referi
în anumite cazuri, în funcție de datele statistice găsite, și la anumiți indicatori pentru fiecare sector
în parte, pentru a înțelege situația nu doar la nivelul Municipiului, dar și la nivelul sectoarelor.
În urmatoarea hartă (figura nr. x) avem Municipiul București, capitala României. Este cel
mai populat oraș , având conform ultimelor date statistice de la 1 iulie 2019, 2.139.439 milioane de
locuitori, iar datorită acestui lucru, este al cincelea oraș ca populație din Uniunea Europeana, în
plus, este și cel mai important centru in dustrial și comercial al țării.
Acesta este inconjurat de județul Ilfov, iar suprafața acestui Municipiu este de 240 𝑘𝑚2,
conform ultimelor date ale Direcției Regionale de Statistică a Municipiului București . Această
suprafață, dar și populația este împărțită în 6 sectoare, iar ordinea acestora este următoarea:
(a) după totalul suprafeței, de la cel mai mare, la cel mai mic: Sectorul 1 – 70 𝑘𝑚2, Sectorul 6 – 41
𝑘𝑚2, Sectorul 3 – 34 𝑘𝑚2, Sectorul 4 – 34 𝑘𝑚2, Sectorul 2 – 32 𝑘𝑚2 și Sectorul 5 – 29 𝑘𝑚2;
(b) după totalul populaț iei pe fiecare sector în parte, de la cel mai numeros, la cel mai puțin numeros
(nr. de persoane): Sectorul 3 – 480.203, Sectorul 5 – 395.311, Sectorul 2 – 372.058, Sectorul 4 –
331.408, Sectorul 5 – 304.126 și Sectorul 1 – 256333 ;
(c) după densitatea popu lației (locuitori/ 𝑘𝑚2): Sectorul 3 – 13.915, Sectorul 2 – 11.604, Sectorul
5 – 10.322, Sectorul 6 – 9.508, Sectorul 4 – 9.501, Sectorul 1 – 3.548.
După cum putem vedea, arealul de studiu ales pentru prezentul studiu de caz este cel mai
populat sector al Municipiului București (cel mai mare număr de persoane care locuiesc în acesta,
dar și cea mai mare densitate de locuitori pe 𝑘𝑚2), și al treilea după totalul suprafeței.

Figura nr.39 . Populația după domiciliu la 1 iulie 2019, În Municipiul București.
Sursă date: Direcția Regională de Statistică a Municipiului București .
Mergem și mai departe și observăm evoluția populației după domiciliu a Municipiului
Bucu rești, între anii 1992 -2020, din următorul grafic (figura nr. X), și anume, faptul că același trend
descendent al populației regăsit la nivel național, după căderea regimului comunist, se aplică și
aici, cauzele fiind migrația internă, dar și cea externă. Multe persoane care au fost obligate să
lucreze în București, imediat, începând cu anul 1990 au început să plece, dar partea cea mai bună
este că aceste scăderi nu sunt chiar atât de drastice, datorită faptului că începând cu anul 2000,
mulți tineri au ven it aici în căutarea unui loc de muncă sau a unei instituții de îmvățământ mult mai
bine structurată față de cele din afara acestui Municipiu.
Deci, graficul per total în această perioadă are clar un trend descendent, de la 2,19 milioane
de persoane în 199 4 (cea mai ridicată valoare în perioada analizată), la 2,15 milioane, în prezent,
și aici trebuie să punctăm și faptul că cea mai joasă valoare înregistrată a fost în anul 2017, 2,10
milioane de persoane. Însă creșterea accelerată din anul 2017 și până în prezent, este un lucru

îmbucurător, deoarece contribuie pe de -o parte la repopularea Municipiului București, și vom
vedea în cele ce urmează că datorită acestui lucru, draga noastră capitală nu este atât de afectată de
îmbătrânirea demografică pe cât ne aș teptam, totul datorită fluxului constant de venire al tinerilor
dornici să muncească, să învețe, și să contribuie la economia locală.
Figura nr.40 . Evoluția populației după domiciliu a Municipiului București (1992 -2020).
Sursă date: Edemos. Institutul Național de Statistică .
Ce este interesant la această parte a evoluției populației este faptul că dacă mergem la
următorul grafic (figura X) ș i facem o analiză comparativă a datelor pentru fiecare sector în parte,
cu datele de mai sus, la nivel de Municipiu, observăm că sectoarele afectate de scăderea populației,
până în anul 2017, sunt sectorul 1, 2, 4 și 6, iar sectoarele 3 și 5 au în acea per ioada parte de o
creștere.
Figura nr.40 . Evoluția populației după domiciliu a Municipiului București, pe sectoare (2000 -2019 ).
Sursă date: Edemos. Institutul Național de Statistică . 2,12,122,142,162,182,2
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020Milioane (oameni)
Anii Populația totală
200000250000300000350000400000450000500000
2000 2005 2010 2015 2016 2017 2018 2019Număr persoane
Anii
Sectorul 1 Sectorul 2 Sectorul 3 Sectorul 4 Sectorul 5 Sectorul 6Sectoarele Municipiului București

Desigur, această creștere nu este colosală și nu putem spune că persoanele care au plecat
din sectoarele enumerate mai sus s -au mutat fix în cele în care avem înregistrare creșteri, dar trebuie
să ținem cont ca o mică parte din persoanele care au plecat din sectoarele 1, 2, 4 și 6, s -au mutat în
sectoarele 3 și 5. Totodată, alți factori pe care trebuie să îi luăm în calcul, pe lângă migrația internă
și cea externă, sunt scăderea ratei fertilității, dar ce s -a înâmplat cu aceasta vom vedea în cele ce
urmează.

II.2. Schimbări în structura populației pe grupe de vârstă și sexe
Până la acest punct, în urma datelor statistice , nu putem spune clar dacă Municipiul
București este afectat sau nu de fenomenul îmbatrânirii demografice, astfel, vom trece mai departe
și vom investiga situa ția din ce în ce mai detaliat, mutându -ne atenția în cele ce urmează, pe
structura populației pe grupe de vârstă și sexe.
După cum putem vedea și în următorul grafic (figura nr. X) ce reprezintă evoluția populației
după domiciliu, pe grupe de vârstă, în p erioada 1992 -2020, în Municipiul București, avem:
(a) un trend descendent al populației tinere (0 -14 ani), aceasta ajungând la 297.837 persoane în
prezent, de la 487.121 persoane la începutul anilor ’90;
(b) unul relativ în creștere , al persoanelor adulte (15-64 de ani), având în vedere faptul că la
începutul perioadei analizate, în 1992, aceștia erau în total 1,46 milioane de oameni, iar acum sunt
1,47 la număr;
(c) și un altul clar ascendent al populației vârstnice (65 de ani și peste), cu o creștere fabu loasă de
la 240.007 de persoane (1992), la 382.994 persoane în prezent .
Figura nr.30 . Evoluția populației după domiciliu,, pe grupe de vârstă , în Municipiul București (1992 -2020).
Sursă date: Edemos. Institutul Național de Statistică . 00,20,40,60,811,21,41,6Milioane (oameni)
Anii0-14 15-64 65+

Ce trebuie menționat în vederea înțelegerii modului în care populația a evoluat sunt
următoarele:
(a) în primul rând, populația cu vârsta cuprinsă între 0 -14 ani, în ciuda faptului că din 2014
până în prezent are un trend ascendent, cel general este descendent deoarece din numărul total al
persoanelor tinere înregistrat în prezent este mult mai mic față de cel înregistra t la începutul
perioadei analizate;
(b) în al doilea rând, faptul că populația cu vârsta cuprinsă între 15 -64 ani, deși din 2009
până în 2018 a avut parte de o scădere importantă (datorată pe de -o parte de evoluția populației pe
grupe de sexe despre care vom afla mai multe mai târziu, dar și a migrațiilor interne și externe),
trendul rămâne în continuare ascendent, pentru ca în ultimii ani numărul acestor persoane a început
sa crească, trendul per total este unul progresiv, iar numărul total de persoane în registrate în prezent
este mai mare față de cel înregistrat la începutul perioadei analizate;
(c) și în ultimul rând, faptul că populația vârstnică are parte clar de un trend ascendent, fără
niciun fel de îndoială, indiferent de valorile relativ staționar e din perioada 2005 -2011.
În ceea ce privește populația pe grupe de vârstă a Municipiul București a anului 2019 , putem
vedea în următoarea hartă (figura nr.X) ca proporțiile sunt similare la nivelul fiecărui sector,
respectiv, populația tânără variează înt re 16 -20% (36.758 -67.152 persoane cu vârsta de 0 -14 ani),
cea adultă între 66 -71% (216.681 -335.831 persoane cu vârsta cuprinsă între 15 -64 ani), și cea
vârstnică între 16 -20% (44.188 -77.224 persoane cu vârsta de 65 ani și peste).
Dacă analizăm populația p e grupe de vârstă mai atent observăm următoarele:
(1) din punct de vedere numeric, sectorul 3 are cele mai multe persoane tinere, adulte și vârstnice,
comparativ cu celelalte sectoare. Cel mai redus număr al populației tinere este în sectorul 5 – 43.257
tineri, al populației adulte, în sectorul 1 – 169.110 adulți, și al populației vârstnice, în sectorul 5 –
44.188 vârstnici.
(2) din punctul de vedere al ponderii populației, avem:
(2.1) ponderea cea mai mare de persoane tinere, de 14%, în ordinea de la sec torul cu cea
mai mare pondere și număr al persoanelor, la cel mai mic: Sectorul 3 – 44.205 persoane, și putem
spune că este cel mai tânăr sector al Municipiului București din această perspectivă, Sectorul 5 –

53.565 persoane tinere și Sectorul 1 – 36.758 t ineri. În rest, ponderea de 13% este regăsită în
sectoarele 2 – 98.964, 4 – 44.205 și 6 – 53.565 persoane tinere.
(2.2) ponderea cea mai mare a persoanelor adulte, de 71%, se regăsește în sectorul 6 –
268.085 persoane și sectorul 5 – 216.681 adulți, urmeaz ă sectorul 3 cu o pondere de 70% – 335.827
persoane adulte, apoi sectorul 6 cu 68% (268.085 persoane), sectorul 2 cu 67% (249.322 persoane),
și în final, sectorul 1 cu 66% (169.110 persoane).
(2.3) ponderea cea mai mare a persoanelor vârstnice, de 20% se r egăsește în sectoarele 2
(73.772 persoane) și sectorul 1 (50.465 persoane), urmate de sectorul 6 care are o pondere de 19%
(73.661 persoane), cu 16%, sectoarele 3 (77.224 persoane) și 4 (56.671 persoane), și la final,
sectorul 5, cu 15% (44.188 persoane).
Un lucru interesant și foarte ușor de observat este faptul că în toate sectoarele, populația
vârstnice o depășește pe cea tânără din punct de vedere numeric cu câteva procente, 1% (sectorul
5) – 6% (sectorul 6), și astfel putem vedea care este cel mai „îmbătrânit ” sector.

Figura nr.41 . Populația după domiciliu, pe grupe de vârstă, în sectoarele Municipiului București (2019).
Sursă date: Direcția Regională de Statistică a Municipiului București .

Desigur, aceste lucruri nu se resimt foarte mult la nivelul fiecărui sector deoarece ele nu
sunt separate, ci mai degrabă se întrepătrund din punct de vedere teritorial. Câteodată chiar nu îți
dai seama când treci dint r-un sector în celalalt, și poate de aceea atunci când ne uităm cu ochiul
liber în oraș nu ni se pare că într -o parte sunt mai mulți vârstnici și în cealaltă mai puțini, dar avem
noroc cu aceste date statistice exacte, detaliate, care ne oferă o vedere cât mai precisă a modului în
care este distribuită populația la nivelul celor 6 sectoare din Municipiul București.
Acum că avem acest prim aspect clar, mergem și mai departe la analiza populației pe grupe
de sexe (masculin și feminin), în perioada 1992 -2020, și după cum putem vedea și în următorul
grafic (figura nr. Y), trendul general pentru ambele sexe este unul descendent deoarece:
(1) pentru persoanele de sex feminin, la începutul perioadei analizate acestea erau 1,15
milioane, iar în prezent, sunt 1,14 m ilioane. Poate această scădere nu pare atât de mare, dar graficul
ne arată și faptul că în anul 2017, în Municipiul București avem doar 1,12 milioane de femei. Din
fericire, semnalele de creștere din ultimii trei ani ne dau speranțe că populația de sex fem inin din
capitalei României nu va avea parte de o scădere drastică prea curând;
(2) pentru personele de sex masculin, în 1992 aceștia erau 1,03 milioane, iar în 2020 sunt
doar 1 milion. La fel și aici, scăderea nu este foarte mare, dar este una semnificati vă. Dacă în cazul
femeilor avem o scădere de doar aproximativ 10 mii de persoane, în cazul bărbaților vorbim despre
o descreștere de 30 de mii, deci, de 3 ori mai mult față de cât a s căzut populația de sex feminin.
Figura nr.41 . Evoluția populației după domiciliu, pe grupe de sexe Municipiului București (1992 -2020).
Sursă date: Edemos. Institutul Național de Statistică . 0,9511,051,11,151,2
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
2020Milioane (oameni)
Anii Masculin Feminin

Interesant este faptul că ambele sexe a u aproximativ aceeasi evoluție, aceleași fluctuații,
asta înseamnă că factorii care au cauzat aceste modificări, au afectat ambele grupe de sexe, nu doar
una dintre ele, iar acest lucru, chiar daca poate părea cumva ciudat, este unul pozitiv.
Acum că am aflat care este situația populației pe grupe de sexe la nivelul Municipiului
București, pătrundem în detaliu în acest subiect și aruncăm o privire la următoarea hartă (figura
nr.%), care ne arată situația Populației după domiciliu în anul 2019, pe grupe de sexe, în sectoarele
Capitalei. În urma analizei făcute, observăm următoarele aspecte despre modul în care este
distribuită populația pe grupe de sexe:
(1) din punct de vedere numeric, sectorul 3 are cele mai multe persoane, atât de sex feminin
(252.219 femei), cât și de sex masculin (227.984), iar acest lucru este destul de logic și normal,
având în vedere faptul că este și cel mai populat. Cel mai redus număr al populației de sex masculin
și feminin se regăsește în sectorul 1, respectiv, 118.2 08 bărbați și 138.125 femei.
(2) din punctul de vedere al ponderii populației, avem:
(2.1) cea mai mare pondere a populației de sex masculin, de 48%, în sectorul 5 (144.768
persoane). Următoarele sectoare cu cea mai ridicată pondere, de 47%, sunt 3 (227.984 persoane) și
4 (154.218 persoane) , apoi, cu 46%, sectorul 6 (183.346 persoane), 2 (171.395 persoane) și 1
(118.208 persoane).
(2.2) cea mai mare pondere a populației de sex feminin, de 54%, în sectoarele 6 (211.965
persoane), 2 (200.663 persoane) și 1 (138.125 persoane). Urmează sectoarele 3 (252.219 persoane)
și 4 (117.190 persoane), cu 53%, iar în final, cu 52%, sectorul 5 (159.358 persoane).
De asemenea, observăm faptul că nu există un echilibru atât de mare în ceea ce privește
modul în care su nt distribuite grupele de sex pentru fiecare sector în parte, deoarece diferențele
între sexe sunt între 4 (sectorul 5) și 8% (sectoarele 1, 2 și 6) .
Un alt lucru interesant este dat de faptul că persoanele de sex feminin sunt mai multe din
punct de veder e numeric în toate sectoare, adică nu avem unul singur în care bărbații să le
depășească pe femei, numeric vorbind .

Figura nr.41 . Populația după domiciliu, pe grupe de sexe, în sectoarele Municipiului București (2019).
Sursă date: Direcția Regională de Statistică a Municipiului București .
Aspectele observate anterior, legate de scăderea numărului de persoane care au locuit în
Municipiul B ucurești de -a lungul ultimilor aproximativ 30 de ani, atât pe grupe de vârstă, cât și pe
grupe de sexe, se reflectă cel mai bine în urmatoarele două grafice (figurile nr. X si Y).
Putem sesiza foarte clar fenomenul de diminuare al populației prin modul în care a evoluat
piramida pe grupe de vârstă și sexe din anul 1992, până în anul 2020, mai exact, aceasta s -a micșorat
foarte mult în partea inferioara (populația tânără de 0 -14 ani și o parte din populația adultă, între
15-29 ani), și s -a lărgit considerabil de la grupa 30 -34 de ani, până la cea de 85 ani și peste, inclusiv.
Desigur, aceste două piramide au o forma de amforă, cea din 1992 fiind începutul modului de
dezvoltare specif ic acestui tip, dar scăderea natalității din ultimii ani se reflectă direct în partea de
jos a piramidei din prezent (2020), iar creșterea speranței de viață la naștere, în modul în care au
evoluat celelalte grupe de vârste, cu accent pe cea a populației v ârstnice.

Ce vedem în prima piramida (figura nr. x) este o populație tânără și adultă relativ
numeroasă, și o populație vârstnică redusă. Î n a doua figură (figura nr. T), vedem o populație cu
vârsta de 0 -14 ani în scădere și mai puțin numeroasă decât cea a persoanelor de „vârsta a treia ”, o
populație cu vârsta de 15 -64 ani și mai ridicată la număr față de cea din trecut, și o populație cu
vârsta de 65 ani și peste, din ce în ce mai ma re din punct de vedere numeric.
Factorii determinanți ale acestor fluctu ații la nivelul grupelor de vârstă și sexe în piramidele
de mai jos sunt date de planning -ul familial ș i mortalitatea ridi cată, iar înca un lucru foarte
important de care trebuie să ținem cont este faptul că e xpansiunea economică din regiunea de
dezvoltare Municipiul București -Ilfov a redus înclinarea oamenilor spre migraț ia externă, iar
potențialele fluxuri au fost înlocuite de migrație internă spre zonele adiacente ale Capitalei, din
peri-urban .

Figura nr.42 și 43 . Piramida pe grupe de vârstă și sexe a Municipiului București (1992, 2020).
Sursă date: Edemos. Institutul Național de Statistică . -200000 -100000 0 100000 2000000-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485 ani și peste1992
Masculin Feminin-200000 -100000 0 100000 2000000-45-910-1415-1920-2425-2930-3435-3940-4445-4950-5455-5960-6465-6970-7475-7980-8485 ani și peste2020
Masculin Feminin

Concluzionăm până aici faptul că Municipiul B ucurești are o populație vârstnică mai mare
din punct de vedere numeric față de cea tânără, la nivelul tuturor sectoarelor, dar că toate cele trei
grupe de vârstă au prezentat o creștere în ultimii 2 -3 ani.
Mai reținem faptul că populația de sex feminin este mai numeroasă față de cea de sex
masculin, și aici, acest lucru este la fel pentru fiecare sector în parte.
Ultimul și cel mai important lucru este dat faptul că în urma analizei comparative a
piramidei vârstelor între anii 1992 și 2020, observăm o diminuare puternică a populației și o
accentuare a formei piramidei, de tip amforă. Acest lucru se corelează cu cele explicate anterior, și
cu faptul că și Municipiul București este afectat de fenomenul de îmbătrânire demografică, dar nu
într-un mod atât d e rău, ci mai degrabă putem spune că suntem la stadiul de început spre mijloc al
acestui proces demografic.

II.3. Evoluția ratei fertilității în perioada 1994 –2018
Ca să ne amintim despre ce anume este vorba mai exact în cele ce urmează, spun em faptul
că rata generală de fertilitate înseamnă numărul mediu de copii născuți de o femeie pe parcursul
vieții sale fertile, în condițiile fertilității anului respectiv. Totodată, deoarece e voluția fertilității
este influențată de unele modificări ale n umărului și structuri i contingentului feminin fertil, pe
lângă alți factorii de comportament demografic , și natalitatea este în legătură directă cu fertilitatea,
ne amintim că intensitatea fertilității determină nivelul natalității. Acest lucru denotă de l a sine că
și rata natalității a avut parte de un trend ascendent în ultimii 24, dar focusul analizei rămâne în
zona ratei de fertilitate acum.
Dacă mergem mai departe și analizăm evoluția ratei fertilității în perioada 1994 -2018,
conform următorului grafic (figura nr. T), observăm foarte repede că acesta are un trend ascendent
(trendline -ului linear , respectiv, graficul de trend liniar ), indiferent de fluctuațiile apărute pe
parcursul acestor ani.
Cea mai mare valoare a ratei fertilității înregistrată în perioada 1994 -2018 , este cea actuală,
40,7 născuți -vii la 1000 de femei în vârsta fertilă (14 -49 ani), iar cea mai mică a fost înregistrată în
anul 2002, respectiv, 22,9 născuți -vii la 1000 de femei în vârsta fertilă, având astfel parte de o
creștere de 77,72% de -a lungul celor 24 de ani.
Figura nr.44 . Evoluția ratei generale de fertilitate, în Municipiul București (1994,1996 -2018 ).
Sursă date: Tempo Online. Institutul Na țional de Statistică . 202530354045
1994
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018Născuți -vii la 1000 de femei în vârsta fertilă (14 -49 ani)
Anii Rata de fertilitate Linear (Rata de fertilitate )

Următoarea figură (figura nr. A) este și mai interesantă, deoarece ne arată modul în care
acest indicator a evoluat între 1994 și 2018 , pe grupele de vârstă fertilă: 15 -19 ani, 20 -24 ani, 25 –
29 ani, 30 -24 ani, 35 -39 ani, 40 -44 ani, 45 -49 ani.
La nivelul tuturor grupelor de vârstă reprezentate în această figură clar regăsim variații și
fluctuații, însă trendurile pentru fiecare în parte ne sunt destul de clare. Avem unul de tip ascendent
pentr u grupele: 25 -29 ani (de la 54,9 în 1994, la 82,8 în 2018), 30 -34 ani (de la 20,9 la 82,6), 35 –
39 ani (de la 7,6 la 41,1), 40 -44 ani (de la 1,7 la 9,3), chiar și 45 -49 ani, chiar dacă aici creșterea
este foarte lentă (de la 0,1 la 0,6). Trendul de tip desc endent se regăsește pentru cele mai tinere
pentru grupele de vârstă fertile: 15 -19 ani (de la 18,2 în 1994, la 14,6 în 2018) și 20 -24 ani (de la
66,9 la 52,2 ani). Totuși , trebuie să menționam aici că în ultimii 2 ani (2017 -2018), grupa 20 -24
ani înregist rează o creștere bruscă de la 43,7 la 52,2 ani. Una dintre aceste explicații este data
printre altele de faptul că a fi o m ămică tânără este din nou „la modă ”, femeile tinere alegând să
facă acest lucru din teama de a nu avea copilul probleme în cazul în care se gândesc să îl conceapă
la o vârstă mai târzie (peste 25 -30 de ani).
Figura nr.45. Evoluția ratei generale de fertilitate pe grupe de vârstă fertil ă, în Municipiul București (1994,1996 –
2018 ). Sursă date: Tempo Online. Institutul Na țional de Statistică . 0102030405060708090
1994
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018Număr de Născuți -vii la 1000 femei de vârstă fertilă (15 -49 ani)
Anii
15-19 ani 20-24 ani 25-29 ani 30-34 ani 35-39 ani 40-44 ani 45-49 aniGrupe de vârstă

Factorii scăderii ratelor de fertilitate pentru grupele de vârstă 15-19 ani și 20 -24 ani , și a
creșterii înregistrate pentru celelalte sunt legate de îmbunătățirile î n dezvoltarea economic ă,
precum atingerea unui nivel de educație superior și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă
pe piaț a muncii. Mai ținem cont aici și de lucrul la dezvoltarea proprie, nu doar pe plan profesional,
ci și personal, și nu trebuie să uităm de dezvoltarea medicinei. Trebuie să menționăm și
accesibilitatea la cunoaștere a mai multor informații din sfera educației sexuale, cu ajutorul
programelor de informare stabilite la nivel national, folosirea diferitelor metode contraceptive,
controale regulate la medici ginecologi pentru evitarea dezvoltării unor boli î n zona intima, și așa
mai departe.
Emanciparea femeii își spune cuvântul prin modul în care acest indicator a evoluat în timp,
în Municipiul București. Deși rata fertilității este în creștere la nivel general, în urma analizei pe
grupe de vârstă realizăm f aptul că femeile își doresc să facă mai târziu copii, față de modul în care
erau prezentate aceste preconcepții în urmă cu câțiva ani. Una peste alta, rămânem de aici cu faptul
că acest trend ascendent este unu l cu o conotație pozitivă. A sta ne face să ne gândim că Municipiul
București, pe lângă faptul că stă mult mai multe la acest capitol față de multe alte localități din
România, are o speranță de a stopa începutul procesului de îmbătrânire demografică.

II.4. Speranța de viață la naștere în peri oada 1990 -2018
Putem observa foarte ușor în următoarele grafice (figura nr. A și B ), trendul ascenden t al
acestui indicator între 199 0 și 2018, atât din punctul de vedere al mediei, dar și al grupelor de sexe.
Media acestui indicator în anul 1990 era de 70,4 ani (cea mai mică înregistrată în perioada
1960 -2018), și până în 1997 , a avut parte de o creștere lentă, ajungând la 70,7 ani. Din acel an și
până în prezent indicatorul analizat a avut parte de o creștere mai accelerată, ajungând în acest
ultim an r eprezentat în graficul de mai jos (2018) , la cea mai ridicată valoare pe parcursul acestui
interval de timp, respectiv, 78,1 ani.
Ce ar mai fi de punctat aici este faptul că în intervalul 2017 -2018 , valoarea medie a acestui
indicator a crescut brusc , la 74,4 ani (2017 ), la 75,9 (2018) . Această creștere s -a înregistrat în
perioada în care România a devenit membr ă a Uniunii Europene, iar unele persoane consideră că
acest lucru ar putea să fie conectat cu creșterea bruscă a acestui indicator. În orice caz, a ceasta este
mai ridicată față de speranța de viață la naștere la nivel național (ne amintim că aceasta este 72 ani
în 2018)

Figura nr.37 . Speranța de viață la naștere în Municipiul București (1990 -2018 ).
Sursă date: Direcția Regională de Statistică a Municipiului București .
În altă ordine de idei, un alt aspect interesant este dat de faptul că regăsim la nivelul
Municipiului București același trend analizat anterior la nivel național, și anume, faptul că femeile
au acest o speranță de viață la naștere mult mai ridicată față de bărbați. 70717273747576777879Vârsta
AniiSperanța de viață la naștere

Pe lângă acestea, graficul următor (figura nr. R), ne prezintă un trend ascendent al
indic atorului mai sus menționat, dar creșterea este una destul de lentă pe parcursul perioadei 1990 –
2018. Spre exemplu, bărbații aveau o speranță de viață la naștere de 67 de ani în 1990, iar în prezent,
aceasta a ajuns la 75 de ani, iar la femei aceasta valoar e era de 73,6 ani în 1990 ( mai mult cu puțin
peste 6 ani față de bărbați), și în 2018 a ajuns la 80,84 ani (mai mult cu 5 ani față de persoanele de
sex masculin).
În urma celor menționate mai sus trebuie să luăm în calcul următoarea observație, și anume,
faptul că în timp, diferența de vârstă a acestui indicator, între grupele de sexe a început să se
diminueze, iar aceasta este înca o similaritate cu ceea ce am analizat în capitolul anterior la nivel
național. De asemenea, evidențiem faptul că în ultimii 2 ani (2017 -2018), speranța de viață la
naștere pentru persoanele de sex feminin și masculin arată ca și cum ar urma încă un ciclu de
creștere accelerat .
În final, trebuie să menționăm faptul că speranța de viață la naștere a femeilor, la nivelul
Municipiului București este mai ridicată față de cea la nivel național cu 1,8 ani (79 ani fiind cea la
nivel național), iar cea a bărbaților este la fel.

Figura nr.37 . Speranța de vi ață la naștere pe grupe de sexe, în Municipiul București (1990 -2018 ).
Sursă date: Direcția Regională de Statistică a Municipiului București . 6570758085Vârsta
Anii Masculin Feminin

II.5. Evoluția indicelui de îmbătrân ire demografică în perioada 1992 – 2020
Pentru a ne raporta cât mai corect la fenomenul principal analizat, la nivelul Municipiului
București, avem parte în cele ce urmează de o evoluție a indicelui îmbătrânire demografică în
perioada 1992 -2020, în următorul grafic (figura nr. C).
Din păcate, trendul acestuia nu este tocma i cele mai încurajator, deoarece este foarte
vizibilă ascendența indicelui de îmbătrânire demografică pentru Capitala României . Desigur, există
mici fluctuații (scăderea între anul 2007 și 2011) , dar linia este clar una progresivă . Ascendența
este foarte simplă de confirmat doar prin faptul că în 1992, aveam 44 de persoane vârstnice
raportate la 100 de persoane tinere, iar în 2020 avem 129 de persoane vârstnice raportate la 100 de
persoane tinere.
Așadar, numărul persoanelor vârst nice l -a depășit pe cel al persoanelor tinere. Dar când s –
a întâmplat acest lucru prima data? În 2003 , raportul era de 103 vârstn ici raportați la 100 de tineri.
În perioada 2007 -2017 a existat o scădere infimă, de la 119 de vârstnici la 111, rapor tați la 1 00 de
persoane tinere, dar această scădere n -a durat mult și indicatorul de îmbătrânire demografică și -a
reluat cursul.
Înainte de a trece mai departe la analiza acestui indicator pe sectoarele Municipiului
București, trebuie să menționăm faptul că el est e mai ridicat față de cel la nivel național, acela fiind
de 124 de persoane vârstnice raportate la 100 de persoane tinere, fapt care ne reconfirmă faptul că
draga noastră Capitală este într -adevăr afectată de fenomenul de îmbătrânire demografică, chiar
daca amplitudinea nu este atât de mare.
Figura nr.46. Evoluția indicatorului de îmbătrânire demografică în Municipiul București (1992 -2020 ).
Sursă date: Edemos. Institutul Național de Statistică . 405060708090100110120130Numărul persoanelor vârstnice
raportat la 100 de persoanelor tinere
Anii Indicator îmbatranire demografică

Cât despre evoluția indicatorului de îmbătrânire demografică la nivelul celor șase sectoare
ale Capitalei, graficul de mai jos (figura nr. A) ne indică un trend general ascendant pentru toate
acestea, de -a lungul anilor 2000 -2019, deoarece valoarea din 201 9 este mai ridicată față d e cea
înregistrată în anul 2000.
Înainte de a analiza evoluția indicatorului pentru fiecare sector în parte, menționăm ca
pentru toate acestea a existat o scădere drastică în perioada 2005 -2010.
Cele mai mari scăderi au fost înregistrate în sectoarele 6, de 13 ani, (de la 132 la 119
persoane vârstnice raportate la 100 de persoane tinere) și 2, de 12 ani, (de la 136 la 124 persoane
cu vârsta de 65 ani și peste raportate la 100 de persoane cu vârsta de 0-14 ani).
Sectoarele cu cele mai mici diferențe, de 5 ani, între 2005 -2010 sunt 1 (de la 151 la 146) și
5 (de la 82 la 77). D iferența de 6 ani se regăsește în sectoarele 3 (de la 108 la 102) și 4 (de la 118
la 112).
Acest curs ascendant e fost reluat imediat după aceea de aproape toate, mai puțin sectorul
1, și vom vedea în cele ce urmează evoluția situației pe sectoarele Municipiului București.
Figura nr.46 . Evoluția indicatorului de îmbătrânire demografică în sectoarele Municipiul București (2000 -2019 ).
Sursă date: Edemos. Institutul Național de Statistică .
În ceea ce privește evoluția indicatorului în cazul sectorul ui 1, în 2000 aveam 114 vârstnici
raportați la 100 de persoane tinere . Pe parcursul acesto r ani a existat o creștere de 21%, ajungând 65758595105115125135145155
2000 2005 2010 2015 2016 2017 2018 2019
Sectorul 1 Sectorul 2 Sectorul 3 Sectorul 4 Sectorul 5 Sectorul 6

la 138 de persoane vârstnice raportate la 100 de tineri, în ciuda scăderii înregistrate în perioada
2005 -2018, când a scăzut cu 3,31%, de la 151 la 134 acest indicator.
În cazul sectorului 2, în perioada 2000 -2019 avem o creștere de 52,5%, ajungând de la 99
de persoane vârstnice raportate la 100 de persoane tinere, la cea mai mare valoare a acestui indicator
în prezent, respectiv, 151. În perioada 2005 -2010, scăderea înregistrată a fost de 8,82%, ajungând
la 124 de persoane cu vârsta de 65 ani și peste, raportate la 100 de persoane cu vârsta de 0 -14 ani,
dar trendul și -a revenit destul de repede.
În perioada analizată, sectorul 3 are parte de o creștere de 49,35%, de la 77 de persoane
vârstnice raportate la 100 de persoane tinere, la 115, iar în perioada 2005 -2010, scăderea a fost de
5,5%. După această perioada descendentă, acest sector a înregistrat apoi o creștere lentă, de la 102
la 105 persoane cu vârsta de 65 ani și peste, raportate la 100 de persoane cu vârst a de 0 -14 ani.
Sectorul 4 înregistrează în această perioadă o creștere de 48,83%, ajungând de la 86 la 128
de persoane cu vârsta de 65 ani și peste, raportate la 100 de persoane cu vârsta de 0 -14 ani. Ce este
interesant aici este creșterea lentă, de 5,78%, înregistrată între anii 2015 -2019 (de la 121 la 128
persoane vârstnice raportate la 100 de tineri ),
Mergem mai departe și aflăm că în sectorul 5 avem o creștere de 50%, de la 68 la 102 de
persoane vârstnice raportate la 100 de persoane tinere, iar în perioada 2005 -2010, a existat o
scădere de 6,09%, și după aceea, creșterea este una relativ accentuată, de la 77 la 102 persoane cu
vârsta de 65 de ani și peste, raportate la 100 de persoane cu vârsta de 0 -14 ani.
În final, în ceea ce privește evoluția ace stui indicator pentru sectorul 6, în perioada analizată
s-a întregistrat o creștere de 39,39%, de la 99 la 138 de persoane vârstnice raportate la 100 de
persoane tinere. Între 2005 -2010 a avut parte de o scădere de 9,84% , de la 132 la 119, iar trendul
urmă tor este unul ascendent, dar mai lent.
În concluzie, în urma analizei făcute a ac estui indicator, menționăm că cea mai mare
creștere a fost înregistrată în sectorul 2 , acesta fiind și cel mai îmbătrânit sector , iar cea mai mică
creștere o avem în sectorul 1, și în altă ordine de idei, c ea mai puțin îmbătrânită arie a Capitalei
este sectorul 5. De asemenea, reconfirmam faptul că arealul de studiu analizat are mai multe
persoane vârstnîce decât persoane tinere, și reîntărim ideea că în Municipiul București, și implicit
în celelalte sectoare, fenomenul de îmbăt rânire demografică este prezent. De asemenea, nu trebuie

să uităm un aspect important, și anume că valorile indicelui de îmbătrânire demografică la nivelul
Municipiului București (129) și cel al sectoare lor 4 (128), 6 (138), 1 (138) și 2 (151), sunt mai
ridicate față ce cea înregistrată în prezent la nivel național (124).
În ceea ce privește raportul de dependență demografică, putem vedea că graficul de mai jos
(figura nr. T) are un trend general descent , conform trendline -ului linear (trendului liniar). Această
scădere începută în anul 1992, de 29,56%, de la 49,76 persoane de vârstă „dependentă" și populația
în vârstă de muncă , exprimat la 100 de per soane, s -a oprit în 2006, la 35,03. După aceea, trendul a
început să fie unul ascendent începând cu anul 2007, unde avem 35,04 persoane de vârstă
„dependentă" și populația în vârstă de muncă , exprimat la 100 de per soane, înregistrându -se o
creștere de 32,06%, până în prezent pentru că valoarea acestui indicator a ajuns la 46,29. Astfel,
sesizăm că ritmul de creștere înregistrat în peri oada 2007 -2020 este mai ridicat față de ritmul
scăderii între anii 1990 -2006.
Figura nr.39 . Evoluția raportului de dependență demografică în Municipiul București (1992 -2020).
Sursă date: Edemos. Institutul Național de Statistică .
Dacă analizăm situația d in următorul grafic (figura nr. Y), la nivelul sectoarelor din
Municipiul București, observăm niște fluctuații interesante și o evoluți e a ac estui indicator aproape
similară la toate.
În urma analizei făcute asupra datelor, putem spune că toate sectoarele au un trend general
ascendent, deoarece valoarea din anul 2019 este mai mare față de cea din 2000. 30,0035,0040,0045,0050,00
Anii Raportul de dependență demografică Linear (Raportul de dependență demografică)

Cea mai mare creștere din acest int erval de timp este înregistrată în sectorul 6, care are o
creștere de la 34,12 la 47,46 persoane de vârstă „dependentă" și populația în vârstă de munc ă (cu
o diferență de 13,34, de la începutul perioadei până în 2019), iar cea mai mică în sectorul 1, de la
50,71 la 51,58, creșterea aici fiind de 0,87 persoane de vârstă „dependentă" și populația în vârstă
de munc ă.
Pe „locul doi ” avem sectorul 2, cu o creștere de 9,66 de persoane de vârstă „dependentă" și
populația în vârstă de munc ă, apoi sectorul 3 cu un plus de 6,74, urmat de sectorul 4, cu 6,71
(diferența destul de mică între cele două sectoare), iar mai apoi sectorul 5, cu 3,72.
Desigur, această analiză este pentru a avea o vedere de ansamblu și a înțelege care a fost
nivelul de creștere pentru fiecare sector în parte de -a lungul acestor 19 ani, dar cel mai bine, ar fi
să urmărim analiza de mai jos a datelor pentru a înțelege care au fost fluctuațiile și trendurile în
perioadele 2000 -2005, 2005 -2010, 2010 -2015 și 2015 -2019.
Figura nr.39 . Evoluția rapor tului de dependență demografică pe sectoarele Municipiului București (2000 -2019 ).
Sursă date: Edemos. Institutul Național de Statistică .
În perioada 2000 -2005 a existat o scădere a acestui indicator în toate sectoarele, iar aceste
scăderi au avut variații destul de mari, respectiv, între 0, 55 (sectorul 6 ) și 8,20 (sectorul 1 ) persoane
de vârstă „dependentă" și populația în vârstă de munc ă. În afară de cele mai sus menționate, ordinea
sectoarelor după scăderea cea mai mică la cea mai mare este următoarea: sectorul 4 – 0,94, sectorul
3 – 3,04, sectorul 2 – 3,20 și sectorul 5 – 3,70. 30,0035,0040,0045,0050,0055,00
2000
2005
2010
2015
2016
2017
2018
2019 Anii
Sectorul 1 Sectorul 2 Sectorul 3 Sectorul 4 Sectorul 5 Sectorul 6

În continuare, între 2005 și 2010, sectoarele au avut parte de o revenire, mai puțin sectorul
1 care a avut parte de o scădere de la 42,51 la 41,5 persoane de vârstă „dependentă" și populația în
vârstă de munc ă. În rest, cea mai mică creștere a fost înregistrată în sectorul 5, de 0,41, și cea mai
mare în sectorul 6 , de 3,63. Ordinea, la fel cum am precizat și pentru perioada anterioară, de la cea
mai mică valoare a diferenței la cea mai mare, este: sectorul 4 cu 0,54, sectorul 3 cu 1,11 și sectorul
2 cu 1,88.
Ceea ce a urmat mai apoi între anii 2010 și 2015 este fo arte interesant, deoarece toate
sectoarele au avut parte de o creștere bruscă, între 2,37 (sectorul 5) și 7,88 (sectorul 1) mai multe
persoane de vârstă „dependentă" și populația în vârstă de munc ă. Ordinea sectoarelor în funcție de
creșterea avută este: s ectorul 3 cu 3,72, sectorul 4 cu 4,8, sectorul 2 cu 4,91 și sectorul 6 cu 5,5.
În final, ultima perioadă analizată este 2015 -2019, și putem spune că în aceasta, cele șase
sectoare au avut parte de o creștere mai lentă față de perioada precizată anterior. Diferențele de
creștere variează între 2,20 (sectorul 1) și 6,07 (sectorul 2) persoane de vârstă „dependentă" și
populația în vârstă de munc ă. Între aceste valori care reprezintă cu cât a crescut raportul de
dependență demografică în acești ani, avem sectorul 4 cu o creștere de 2,31, apoi sectorul 5 cu
3,64, urmat de sectorul 6 cu 4,76, și sectorul 3 cu o ascendență de 4,95 de persoane de vârstă
„dependentă" și populația în vârstă de munc ă.
Acest fenomen este cauzat de fluctuațiile r esimțite ale ratei de fertilitate, a fluxurilor
puternice de migrație în ultimii ani , precum și a unei tendințe pozitive de mai multe decenii de
creștere a speranței de viață , și astfel avem acum o idee legată de costul economic al fenomenului
de îmbătrâni re demografică, pentru ca a cest raport reprezintă persoanele cele care suportă
economic populația vârstnică, inactivă . Din fericire, valorile acestui indicator regăsite recent la
nivelul Municipiului București (46,29), dar și la nivelul celor șase sectoare (sectorul 1: 51,58,
sectorul 2: 49,23, sectorul 3: 42,99, sectorul 4: 41,54, sectorul 5: 40,36, sectorul 6: 47,46), sunt mai
mici față de valoarea raportului de dependență demografică actuală la nivel național, respectiv,
54,85 persoane de vârstă „depende ntă" și populația în vârstă de muncă, iar acest lucru este cu
siguranță unul pozitiv.

III. VIAȚA DE MUNCĂ ACTIVĂ ȘI PERSPECTIVA PENSIONĂRII ÎN MUNICIPIUL
BUCUREȘTI
Acum că avem o perspectivă destul de bine pusă la punct în ceea ce privește situația actuală
a fenomenului de îmbătrânire demografică prin reprezentarea variațiilor spațiale ale Municipiului
București, dar și al sectoarelor acestuia, din punctul de vedere al grupelor de vârstă și sexe, și al
mai multor indicatori precum: rata fertilitățiii , speranța de viață la naștere, indicatorul de
îmbătrânire demografică și raportul de dependență demografică, mergem mai departe și trecem la
analiza acestui fenomen din perspectiva forței de muncă. Mai exact, în acest capitol vom afla care
este rata de ac tivitate, dar și cea ce ocupare a populației în vârsta de muncă (15 -64 ani), cea a
persoanelor cu vârsta cuprinsă între 55 -64 de ani, care sunt la limita pragului de pensionare (din
punctul de vedere al vârstei, respecti v, mai aproape de aceasta) , și vom v edea câteva perspective
legate de pensionare.
III.1. Rata de activitate a populației în vârstă de muncă (15 -64 de ani) în perioada 199 6-2019
Pentru a vorbi despre rata de activitate a populației în vârsta de muncă (15 -64 ani) la nivelul
Municipiului Bucu rești, în perioada 1996 -2019, trebuie mai întâi să precizăm că aceasta reprezintă
„ponderea populației active în vârstă de muncă (15 -64 ani) în raport cu totalul populației de aceia și
vârstă, exprimată procentual , și se calculează astfel :
𝑅𝑎=Pa 15−64
Pt 15−64∗100
unde: Ra este rata de activitate a populației în vârstă de muncă, Pa15 -64 înseamnă populația activă
în vârstă de 15 -64 ani, și Pt15 -64 reprezintă populația totală în vârstă de 15 -64 ani. ” 12(Ministerul
Muncii, 2019, p.3)
Cu ajutorul următorului grafic (figura nr.R), putem observa trendul ascendent al ratei de
activitate a populației în vârstă de muncă, mai exact, aceasta era 66,5% în anul 1996, și a crescut
cu 11,42%, ajungând în 2019 la 74,1%.
Desigur, observăm că acest trend nu este unul liniar, ci unul cu fluctuații și chiar putem
spune că acest indicator a avut parte de un trend descendent în perioada 1996 -2003, cu o scădere

12 Ministerul Muncii, Indicatorii ocupării și formării, (2019),
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Programe%20si%20strategii%20forta%20de%20munca/050906indicatori.pd f,
p.3.

de 7,69%, ajungând la 61,8% . Această scădere este dată de trecerea R omâniei de la regimul politic
de tip comunist la cel democratic, deoarece în urma deschiderii granițelor, mai mulți români,
implicit, bucureșteni, au dorit să plece în căutarea unui loc de muncă pe alte meleaguri, fie ele
naționale (migrația internă) sau i nternaționale (migrația externă. Totodată, remarcăm faptul că după
înregistrarea acestei scăderi, începând cu anul 2003 trendul ascendent își face apariția, datorită
noilor investitori străini veniți în țară, respectiv, în Capitală, care au contribuit la d ezvoltarea
economică a acesteia prin crearea de noi locuri de muncă și nu numai.

Figura nr.39 . Rata de activitate a populației în vârstă de muncă (15 -64 de ani) în perioada 1996 -2019 , în
Municipiul București . Sursă date: Institutul Național de Statistic ă.
Conform unui studiu făcut de Institutul Național de Statistică în 2017 , România se afla în
acel an pe primul loc în ceea ce privește rata totală de activitate a populației în vârstă de muncă
(15-64 ani), cu o valoare de 73,2%, dar și în ceea ce privește repartiția acesteia pe grupe de sexe,
mai exact, persoanele de sex masculin din București aveau un procent de 80,3%, iar persoanele de
sex feminin de 66,7%.
Ce putem observa din mențiunea făcută anterior, dar și din următorul grafic (figura nr. U),
este f aptul că persoanele de sex masculin sunt peste persoanele de sex feminin când vine vorba de
acest indicator, iar diferențele dintre sexe pe parcursul acestei perioade sunt cuprinse între 13% (în
2019) și 17% (în 1998), iar acest lucru este unul îmbucurător pentru că pe parcurs ce trec anii,
diferența se micșorează. Acest lucru înseamnă mai multe persoane de sex feminin pe piața muncii, 60,062,064,066,068,070,072,074,076,0
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019(%)
Anii Rata de activitate a populației în vârstă de muncă (total)

pentru că după cum putem observa în acest caz, în Municipiul București avem mai m ulți bărbați
activi decât femei, și putem deduce că rata șomajului este mai mare pentru acestea.
Revenind la grafic, observăm clar un trend ascendent pentru ambele grupe de sexe, în cazul
persoanelor de sex masculin această creștere este puțin mai lentă față de cea a persoanelor de sex
feminin, de oarece evoluția acestui indicatori pentru bărbați este reprezentată printr -o creștere de
8,44% de -a lungul perioadei analizate (de la 74,6% în 1996, la 80,9% în 2019), iar în cazul femeilor
avem o creștere aproape dublă, de 15,08% (de la 59%, la 67,9% în 2 019).

Figura nr.39 . Rata de activitate a populației în vârstă de muncă (15 -64 de ani) , pe grupe de sexe, în perioada 1996 –
2019 , în Municipiul București . Sursă date: Institutul Național de Statistică .
Pentru a înțelege de ce creșterea este mai accentuată la persoanele de sex feminin față de
persoanele de sex masculin în această perioadă, trebuie să menționăm că după căderea regimului
comunist foarte multe femei au început să facă mai mult ceea ce și -au dorit, având pe lângă dreptul
la libera exprimare, și dreptul la libera alegere. Astfel, femeile au început să investească mai mult
timp în propria lor dezvoltare, fie ea personală sau profesională, și au ajuns să aibă inclusiv acces
la locuri de muncă și titluri sau poziții la fel de bune precum bărbații, ch iar și de conducere, fapt
care în trecut nu era întru totul acceptat și posibil.
În orice caz, v iitoarele schimbări ale ratei de activitate a populației în vârsta de muncă (15 –
64 ani) la nivelul Municipiului București, sunt greu de anticipat, mai ales în c ontextul prezent al
migrației forței de muncă în spațiul european , și nu numai . Astfel, putem spune că o viziune realistă
asupra dezvoltării economice și sociale în următoarele decenii reprezi ntă pentru România o
necesitate. 50,055,060,065,070,075,080,085,0
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019(%)
AniiMasculin Feminin

III.2. Rata de activitate a pop ulației de 55 -64 de ani în perioada 1996-2019
Pentru a înțelege mai bine analiza ratei de activitate a populației de 55 -64 de ani a
Municipiului București, în perioada 1996 -2016, trebuie să precizăm că aceasta reprezintă
„pond erea populației active în cu vârsta cuprinsă între 55 -64 ani, în raport cu totalul populației de
aceia și vârstă, exprimată procentual , și se calculează în felul următor :
𝑅𝑎=Pa 15−64
Pt 15−64∗100
unde: Ra înseamnă rata de activitate a populației în vârstă de muncă, Pa15 -64 reprezintă populația
activă în vârstă de 15 -64 ani, și Pt15 -64 este populația totală în vârstă de 15 -64 ani.” 13(Ministerul
Muncii, 2019 )
Astfel, conform următorului grafic (figura nr. E), putem spune că evoluția acestui indicator
pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani este una ascendentă , indiferent de
fluctuațiile apărute pe parcurs , cu o creștere de 54,74% , înregistrată în pe rioada 1996 -2019,
ajungând de la 27,4% la 42,4%. Cea mai ridicată valoare a acestui indicator s-a înregistrat în 2019
(i.e. 42,4%), iar cea mai scăzută, în anul 2003, 20,7%, și astfel observăm că scăderea regăsită
anterior în acest an la nivelul întregii populații active, s -a resimțit și pentru această grupă de vârstă.

Figura nr.39 . Rata de activitate a populației de 55 -64 de ani în perioada 1996 -2019 , în Municipiul București.
Sursă date: Institutul Național de Statistică .

13 Ministerul Muncii, Indicatorii ocupării și formării, (2019),
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/P rograme%20si%20strategii%20forta%20de%20munca/050906indicatori.pdf . 20,025,030,035,040,045,0
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019(%)
Anii Rata de activitate a populației de 55 -64 de ani (total)

Dacă mergem mai departe și analizăm evoluția ratei de activitate a populației de 55 -64 ani,
pe grupe de vârstă în perioada precizată, observăm în următorul grafic (figura nr.T), faptul că
trendul este unul ascendant, în ciuda fluctuațiilor apărute pe parcu rsul perioade i analizate. De
asemenea, mai spunem că există o corelare a acestui trend cu cea observată anterior pentru întreaga
populație în vârstă de muncă (15 -64 ani). Mai exact, avem mai mulți bărbați activi decât femei.
De ce este important și interesant în acel ași timp să analizăm sau observăm modul în care
evoluează acest indicator pentru această grupă de vârstă? Pentru că acestea sunt persoanele care în
1-10 ani vor ieși la pensie și vor face parte din populația vârstnică (65 ani și peste). Desigur, acest
lucru depinde de vârstă și de anul la care au fost înregistrați că fac parte din această grupă de vârstă.

Figura nr.39 . Rata de activitate a populației de 55 -64 de ani , pe grupe de sexe, în perioada 1996 -2019 , în
Municipiul București . Sursă date: Institutul Național de Statistică .
Ce trebuie să mai menționăm aici este faptul că modul în care acest indicator a evoluat
pentru persoanele de sex masculin este unul ascendent, dar cu o creștere mai redusă în cazul lor,
față de evoluția observată pentru persoanele de sex feminin. Astfel, spunem că acest indicator,
pentru bărbați, are o creștere de 34,41%, de la 43% în 1996, la 57,8% în 2019, iar pentru femei,
creșterea este de 122,05%, deoarece în 1996 s -a înregistrat un procent de doar 13,6%, iar în 2019
de 30,2%. În ceea ce privește cauzele acestei evoluții, dar și acestor fluctuații, putem spune că
explicațiile date în subcapitolul anterior se potrivesc perfect și aici.
10,015,020,025,030,035,040,045,050,055,060,0
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019(%)
Anii Masculin Feminin

III.3 . Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15 -64 de ani) în perioada 1996-2008
Pentru a analiza următorul grafic (figura nr.Y), trebuie întâi să menționăm faptul că r ata de
ocupare a po pulației în vârstă de 15 -64 ani reprezintă „proporția populației ocupate în vârstă de 15 –
64 ani în populația totală de aceea și vârstă, exprimată proce ntual, și se calculează astfel:
𝑅𝑜=Po 15−64
Pt 15−64∗100
unde: Ro înseamnă rata de ocupare a populației de 15 -64 ani; Po 15 -64 este populația ocupată în
vârstă de 15 -64 ani; Pt 15 -64 reprezintă populația totală în vârstă de 15 -64 ani.
Scopul acestui ind icator este acela de a măsura gradul de ocupare în vârstă de muncă și
reflectă capacitatea pieței muncii de absorbție a forței de muncă. ” 14(Ministerul Muncii, 2019 )
Acest indicator ne oferă informații despre ponderea popula ției ocupate de sexe (după cum
vom vedea și în figura nr.B) , pe grupe de vârstă, pe medii și pe cele trei mari sectoare de activitate
ale economiei naționale: agricultură, industrie și construcții, servicii , dar în cazul de față, ne vom
rezuma doar la analizarea acestui indi cator total și pe grupe de sexe, la nivelul Municipiului
București.
După cum putem vedea și în următorul grafic, r ata de ocupare a populației în vârstă de
muncă (15 -64 de ani) , pentru draga noastră Capitală , în perioada 1996 -2008 , are un trend
ascendent, cu o creștere de 33,53%, ajungând la 70,2% în 2008, de la 52,6%.

Figura nr.39 . Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15 -64 de ani) în perioada 1996 -2008 , în Municipiul
București . Sursă date: Institutul Național de Statistică

14 Ministerul Muncii, Indicatorii ocupării și formării, (2019),
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Programe%20si%20strategii%20forta%20de%20munca/050906indicatori.pd f. 40,0045,0050,0055,0060,0065,0070,0075,00
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008(%)
Anii Total

Desigur, trebuie să luăm în considerare și faptul că cea mai scăzută valoare a fost
înregistrată în anul 1999, respectiv, 40,31%. Din păcate, în urma unei constatări a lipsei datelor
statistice ale acestui indicator, nu ne -a permis analizarea sa și după an ul 2008, dar pentru a avea o
vedere de ansamblu, vom observa în continuare evoluția sa pe grupe de sexe, iar mai apoi, vom
vedea o scurtă corelare cu evenimentele din trecut și situația actuală la nivel național și european.
Așadar, în următorul grafic (f igura nr.G), observăm că modul în care rata de ocupare a
populației în vârstă de muncă (15 -64 ani), pe grupe de sexe, în perioada 1996 -2008, este unul
ascendent, iar trendul ambelor sexe este relativ asemănător, adică, există doar câteva intervale de
ani în care evoluția indicatorului este diferită între persoanele de sex masculin și cele de sex
feminin. Această rată, în cazul bărbaților, pentru această perioadă, a înregistrat o creștere de
30,85%, ajungând la 76,68% în 2008, de la 58,76% în 1996, iar în c azul femeilor, ascendența
înregistrată este de puțin mai ridicată, de 36,33%, indicele fiind 64,12% în 2008, de la 47,03% în
1996.
Figura nr.39 . Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă (15 -64 de ani) , pe grupe de sexe, în perioada 1996 –
2008 , în Mu nicipiul București. Sursă date: Institutul Național de Statistică .
Creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă și prelungirea vieții profesionale sunt
câteva dintre obiective le importante ale politicilor naționale și europene, încă de la sfârșitul anilor
1990, iar acest lucru care se aplică implicit și la nivel local, respectiv, și pentru Municipiul
București. D upă cum am văzut, această ascendență nu este tocmai lentă, iar un lu cru foarte 35,0040,0045,0050,0055,0060,0065,0070,0075,0080,00
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008(%)
Anii Masculin Feminin

important de menționat este faptul că această rată de ocupare regăsită la nivelul Capitalei României
este în prezent peste sub media europeană (23,9% ), chiar daca cea la nivel național este sub ea.
Modelul României de creștere economică, din per ioada 2000 -2010, s-a bazat mai mult pe
consum ul intern, nu și pe ocupare, și a fost unul într-adevăr nesustenabil, iar criza economică din
2007 -2008 a pus în evidență vulnerabilitățile acestuia, și ch iar dacă în perioada 2000 -2008 s-au
înregistrat ritmuri de creștere economică considerabile , valorile acestui indicator pentru România,
au rămas sub media europeană, iar ocuparea forței de muncă nu a fost influențată semnificativ de
acest context , dar din fericire acest e lucru ri nu s -au re simțit atât de mult în Municipiul București.

III.4 . Perspectiva pensionării în Municipiul București în perioada 1997 -2019
Acum că avem o vedere de ansablu asupra ratei de activitate, dar și cea ce ocupare a
populației în vârsta de muncă (15-64 ani), cea a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 55 -64 de ani,
care sunt la limita pragului de pensionare, respectiv, mai aproape de această treaptă, mergem mai
departe și pentru a vedea perspectivele legate de pensionare în Municipiul București, î n perioada
1997 -2019, dar și la nivelul celor șase sectoare, între anii 2005 -2019.
Pentru a face acest lucru, vom analiza numărul mediu anual al pensionarilor. Acesta
cuprinde „totalitatea pensionarilor, indiferent de sistemul de pensii, respectiv sistemul public de
pensii (inclusiv ajutor social – tip de pensie, IOVR – invalizi, veterani și văduve de război) și
sistemele neintegrate ale sistemului public de pensii (pensionarii d e asigurări sociale din evidența
Casei de Asigurări a Avocaților, sistemele proprii de asigurare sociale ale cultelor recunoscute de
lege).
Acesta se determină prin însumarea numărului de pensionari existenți în plată în fiecare
lună, raportat la numărul de luni din perioada de referință.
Numărul mediu al pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale cuprinde:
– pensionarii de asigurări sociale de stat;
– pensionarii proveniți din fostul sistem de asigurări pentru agricultori;
– pensionarii de asigur ări sociale din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor
Interne și Serviciul Român de Informații;
– pensionarii de asigurări sociale din evidența Ministerului Culturii și Identității Naționale;
– pensionarii de asigurări sociale din evidența Casei de Asigurări a Avocaților.” 15(Institutul
Național de Statistică, 201 7, p.12)

15 Institutul Național de Statistică, 2017,
https://insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/2017/Numarul_pensionari_pensia_medie_lunara.pdf, p12

Figura nr.37 . Numărul mediu anual al pensionarilor la nivelul Municipiul București (1997 -2019 ).
Sursă date: Tempo Online. Institutul Național de Statistică .

Figura nr.37 . Numărul mediu anual al pensionarilor la nivelul sectoarelor din Municipiul București (2005 -2019 ).
Sursă date: Direcția Regională de Statistică a Municipiului București .

450000460000470000480000490000500000510000520000
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
2015
2016
2017
2018
2019
Anii Numărul mediu anual al pensionarilor
5000060000700008000090000100000110000
2005 2010 2015 2016 2017 2018 2019Numărul mediu anual al pensionarilor
Anii
Sectorul 1 Sectorul 2 Sectorul 3 Sectorul 4 Sectorul 5 Sectorul 6

IV. ANALIZA POPULAȚIEI VÂRSTNICE ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI, ÎN
PERSPECTIVA ÎMBĂTRÂNIRII ACTIVE. STUDIU DE CAZ: SECTORUL 3

IV.1. Schimbări ale modului de viață după pensionare. Experiențe și transformări

IV.2. Socializare versus marginalizare și izolare socială a populației vârstnice

V. CONSECINȚE SOCIALE ȘI ECONOMICE ALE ÎMBĂTRÂNIRII
DEMOGRAFICE
V.1. Programe și politici sociale ale îmbătrânirii demografice în România

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
– Bălașa, A., (2005), Îmbătrânirea Populației: Provocări și răspunsuri ale Europei,
(http://revistacalitateavietii.ro/2005/CV -3-4-05/5.pdf) , accesat la 1.06.2020;
– Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, (2020), Documentar statistic
Sectorul 1, (https://bucuresti.insse.ro/wp -content/uploads/2020/0 6/Documentar -Sector –
1.pdf), accesat la 22.06.2020;
– Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, (2020), Documentar statistic
Sectorul 2, (https://bucuresti.insse.ro/wp -content/uploads/2020/06/Documentar -Sector –
2.pdf), accesat la 22.06.2020;
– Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, (2020), Documentar statistic
Sectorul 3, (https://bucuresti.insse.ro/wp -content/uploads/2020/06/Documentar -Sector –
3.pdf), accesat la 22.06.2020;
– Direcția Regională de Statistică a Municipiului Bucur ești, (2020), Documentar statistic
Sectorul 4, (https://bucuresti.insse.ro/wp -content/upl oads/2020/06/Documentar -Sector –
4.pdf), accesat la 22.06.2020;
– Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, (2020), Documentar statistic
Sectorul 5, (http s://bucuresti.insse.ro/wp -content/uploads/2020/06/Documentar -Sector –
5.pdf), accesat la 22.06.2020;
– Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, (2020), Documentar statistic
Sectorul 6, (https://bucuresti.insse.ro/wp -content/uploads/2020/06/Do cumentar -Sector –
6.pdf), accesat la 22.06.2020;
– Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, (2020), Prezentare generală a
Municipiului București, (https://bucuresti.insse.ro/despre -bucuresti/), accesat la
22.06.2020;
– Eurostat, (2020), Emigrarea pe grupe de vârstă, sex și țară de naștere,
(https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=migr_emi4ctb&lang=en ),
accesat la 4.06.2020;
– Eurostat, (2020), Indicatorii fertilității: Rata fertilității,
(https://appsso.eu rostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=demo_find&lang=en),
accesat la 4.06.2020;

– Gheban, A., (2017), Piramida Vârstelor , Prezi.com,
(https://prezi.com/i7rwrjn35hfs/piramida -varstelor/) , accesat la data de 1.06.2020;
– Ghețău, V., (2007), Declinul Demografic și viitorul populației României. O perspectivă din
anul 2007 asupra populației României în secolul 21, Editura ALPHA MDN, ISBN 978 –
973-7871 -88-6, (https://apapr.ro/wp -content/uploads/2018/04/INCE_2007_Declinul
_demografic_si_viitorul_populatiei_Romaniei.pdf), accesat la 2.06.2020;
– Gompertz, B., (1825), On the nature of the function expressive of the law of human
mortality, and on a new mode of determining the value of life contingencies, vol. 155, pg.
513-583, ( https://royalsocietypublishing.org/doi/pdf/10.1098/rstl.1825.002 6), accesat la
data de 1.06.2020;
– Iftimoaei, C., (2018), Aspecte statistice privind îmbătrânirea demografică ,
(https://is.prefectura.mai.gov.ro/wp -content/uploads/sites/49/2018/11/Varstnici -oct-2018 –
Material -DJS-Ia%C8%99i.pdf ), accesat la data de 1.06.2020;
– Institutul Național de Statistică, (2015), Precizări metodologice, Insse.ro,
(https://insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/populatie/nota%20metodolog
ica%20pop_domiciliu.pdf ), accesat la 1.06.2020;
– Institutul Național de Statistică, (2015), Precizări metodologice (ianuarie 2015), Insse.ro,
(https://insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/com_anuale/populatie/precizari%20metod
ologice%20_ian2015r.pdf ), accesat la 1.06.2020;
– Institutul Național de Statistică, (2019), Tendințe sociale, Insse.ro,
(https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/tendinte_sociale.pdf ), accesat la
1.06.2020;
– Institutul Național de Statistică, ( 2012 ), Evoluția natalității și fertilității în Ro mânia ,
(https://insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%2
0Romania_n.pdf ), accesat la 4 .06.2020;
– Institutul Național de Statistică, (2020), Populația după domiciliu, pe județe, la 1 ianuarie
2000, în România, (insse.ro), accesat la 4.06.2020;
– Institutul Național de Statistică, (2020), Populația după domiciliu, pe județe, la 1 ianuarie
2019, în România, (insse.ro), accesat la 4.06.2020;

– Institu tul Național de Statistică, (2020), Populația după domiciliu, pe grupe de vârstă și
sexe, la 1 ianuarie , în perioada 1992 -2020 , în Municipiul București , (edemos. insse.ro),
accesat la 4.06.2020;
– Institutul Național de Statistică, (2020), Rata de fertilitate pe medii de rezidență, grupe de
vârstă ale mamei, macro regiuni, regiuni de dezvoltare și județe, în perioada 1994 -2018 , în
Municipiul București , (tempo .insse.ro), accesat la 22 .06.2020;
– Institutul Național de Statistică, (2020), Rata de activitate pe grup e de varsta, sexe,
macroregiuni si regiuni de dezvoltare , în perioada 1996 -2019 , în Municipiul București ,
(tempo. insse.ro), accesat la 22 .06.2020;
– Institutul Român pentru Drepturile Omului, (2017), Despre vârstnici. Instrumente,
publicații, evenimente, drepturile persoanelor vârstnice și îngrijirea pe termen lung,
(http://www.irdo.ro/varstnici.php ), accesat la 1.06.2020;
– Legea nr. 1/1989 privind abrogarea unor legi, decrete și alte acte normative. În Monitorul
Oficial nr. 4, 27 decembrie 1989;
– Mihăescu, C., (2004), Demografie. Concepte și metodologie, Editura: Oscar Print,
București, (format electornic) ;
– Rosset, E., (1959), Procesul de îmbătrânire a populației. Studiu demografic ;
– Rotariu, T.I., (2009), Demografie și sociologia populației: structuri și procese
demografice, Editura Polirom, București;
– Ștefan, S., (2018), Piramida populației ăn Tableau și situația României din ultimii 15 ani,
DataViz.ro, (https://dataviz.ro/piramida -populatiei -in-tableau -si-situatia -romaniei -din-
ultimii -15-ani/), accesat la 1.06.2020;
– Tomceag, A., Taragan, R., (2014), Unele concepte și caracteristici ale îmbătrânirii ,
Analele Institutului Național de Cercetări Economice, ediția a IV -a, pg. 161 -165;
– UMF „Carol Davila”, (2017 -2018), Demografie: cadru, concepte, tendințe ale
principalelor fenomene demografice, București, (https://umfcd.ro/wp -content/uploads/C –
2-Demografie.pdf), accesat la 1.06.2020;
– United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division, (2019),
Population by age and sex, ( https://population.un.org/wpp/DataQuery/ ), accesat la
1.06.2020;

– The World Bank , (2019), Life expectancy at birth, total (years) – Romania ,
(https://data.worldbank.org/indicator/SP.DYN.LE00.IN?locations=RO&view=chart),
accesat la 4.06.2020;
– The World Bank, (2019), Life expectancy at birth, male (years) – Romania,
(https://data.worldbank.org/indicator/SP.DYN.LE00.MA.IN?locations=RO&view=chart),
accesat la 4.06.2020;
– The World Bank, (2019), Life expectancy at birth, female (years) – Romania,
(https://data.wor ldbank.org/indicator/SP.DYN.LE00.FE.IN?locations=RO&view=chart),
accesat la 4.06.2020;
– Vert, C., (2001), Geografia Populației. Teorie și metodologie , Editura MIRTON,
Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Chimie -Biologie -Geografie, Secția
Geografie , Timișoara, ISBN 973 -585-468-6.

ANEXE