Dizertatie Negoita Lucian Florin (autosaved) [308064]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ,,ION MINCU", BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ARHITECTURĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ARHITECTURA CONTEMPORANĂ CA SUPORT ÎN KINETOTERAPIE

Proiectarea recuperării fizice

ÎNDRUMĂTOR PRINCIPAL:

Șef de Lucrări Dr. Arh. Mihaela ZAMFIR (GRIGORESCU)

ÎNDRUMĂTOR IN COTUTELĂ:

Șef de Lucrări Dr. Arh. Tana – Nicoleta LASCU

AUTOR:

Stud. Arh. Lucian – [anonimizat] 2019

CUPRINS

CAPITOLUL 1 Introducere

1.1 Argument  //p…

1.2 Stadiul actual al cunoașterii  //p…

1.3 Scopul și obiectivele cercetării //p…

1.4 Metodologia cercetării  //p…

1.5 Planul de idei  //p…

1.6 Cuvinte cheie

1.7.Concluzii //p…

CAPITOLUL 2 [anonimizat]. De la pacient: [anonimizat]. Sinergii necesare

2.1. Hipocrate și perfecțiunea fizică

2.2. Renașterea medicinei și a arhitecturii

2.3.Stagnarea Postbelică

2.4.Radicalitatea secolului XX

2.5.Concluzii

CAPITOLUL 3 [anonimizat], echipamente

3.1.Instrumente arhitecturale specific: Lumină, Culoare, Textură, Sunet

3.2. Lumina

3.3. Forma

3.4. Culoarea

3.5. Textura

3.6. Sunetul

3.7. Concluzii

CAPITOLUL 4 Spații contemporane dedicate kinetoterapiei

4.1. Introducere

4.2.Centrul pentru persoane cu dizabilități ASPAYM ÁVILA

4.3.Piscine terapeutice pentru Școala La Esperanza

4.4.Sport and Fitness Center for Disabled People / Baldinger Architectural Studio

4.5.Vandhalla” Egmont Rehabilitation Centre / CUBO Arkitekter + Force4 Architects

4.6.Day Centre and Housing for the Disabled / Archea Associati

4.7.Concluzii

CAPITOLUL 5 Designul universal și accesibilitatea ca factori cheie ȋn spațiile destinate kinetoterapiei

5.1. Principiile designului universal

5.2. Contextul accesibilității ȋn arhitectura modernă

5.3. Funcționalitate și dizabilitate

5.4. [anonimizat]

5.4.1. Design accesibil

5.4.2. Proiectare universală

5.4.3. Proiectare utilizabilă

5.5. Design universal și arhitectura organică

5.6. Accesibilitate universală

5.7. Arhitectură și proiectare pentru persoanele cu dizabilități

5.7.1. Aspecte privind influența proiectării pentru dizabilități asupra creativității

5.7.2. Accesibilitate integrală

5.8. Concluzii

CAPITOLUL 6 Concluzii

6.1 Sinteza și rezultatele cercetării 
6.2 Contribuția originală 
6.3 Direcții noi de cercetare 
6.4 Premizele proiectului de diplomă

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Cărți și articole

Webografie

Surse imagini

CAPITOLUL 1 Introducere

Argument:

ARGUMENT OBIECTIV: [anonimizat], [anonimizat], condiții precare pentru cazarea pacienților.

[anonimizat], dar intra in discutie desigur si anumite deficiente de management. tot mai mulți pacienți apelează la diverse metode pentru a [anonimizat] a ȋncurca și mai mult sistemul medical fragil.

[anonimizat], urmăreste o [anonimizat], [anonimizat].

Din punctul de vedere al arhitecturii și designului spațiilor în care se desfășoară activitățile terapeutice-spitale, clinici de stat sau private – acestea nu corespund de multe unor standarde minimale, necontribuind la creșterea efectului eficientei terapeutice sau, chiar dimpotrivă, diminuând-o.

Un alt factor important este stilul de viață în era modernă, caracterizat prin lipsa de mișcare necesară si mâncare nesănătoasă și bogată în grăsimi. La pol opus, in zonele rurale, cetățenii sunt obligați să lucreze peste vârsta medie de muncă, 65 de ani, ȋnsă ȋn cele mai multe cazuri lucrează fară echipamente moderne rezulâtnd ȋn suprasolicitarea fizica, combinat cu stresul zilnic de asigurarea traiului, rezultă în creșterea numărului de persoane din România care suferă de probleme locomotorii ale sistemului osos.

ARGUMENT SUBIECTIV: Din nefericire, există multe cazuri în România, dezvăluite pe media socială, de incapacitate a centrelor medicale de a constitui medii de tratament adecvat pentru pacienți. Auzim zilnic în jurul nostru povești cutremurătoare din spitale: pacienți nemulțumiți, medicamente lipsă, doctori dezinteresați, oameni decedați care s-au internat inițial pentru o operație banala. Sistemul nostru medical este perceput, nemeritat, ca fiind cel mai slab din Europa .

Nu sunt suficiente centre medicale specializate, cum ar fi un spital de Oncologie și Radioterapie pentru copiii. Din cauza acestor factori, spitalele generale nu se pot ocupa‚ optim‚

de probleme care necesită tratament, aparatură, facilităti, medicamente specializate, cum este și cazul specialității de reabilitare medicală.

Astfel, pentru a îmbunătăți sistemul actual, lucrarea de față își propune un studiu teoretic aplicat care să stea la baza fundamentării unui proiect de centru kinetoterapeutic, specializat în reabilitarea prin mișcare a aparatului locomotor. Prin acest proiect, se țintește creșterea calității actului medical și a calității vieții pacienților și formularea unui model de excelență și profesionalism care să atragă atenția asupra nevoii urgente de a modifica și moderniza sistemul medical românesc actual.

Stadiul actual al cunoașterii

Lucrarea de față necesită o abordarea interdisciplinară; în acest sens, am studiat literatura de specialitate din domeniul medical, apelând la reviste precum: Revista Română de Reutmatologie, Revista de Fizică Medicală, Revista Ars Medica.

Lucrarea necesită, deasemenea, o abordare a literaturii de specialitate de arhitectură dedicate spațiilor de reabilitare. Am apelat, în acest scop, la diverse studii întocmite asupra unor centre medicale destinate reabilitării prin mișcare: Department of Veterans Affairs PG-18-9: Space Planning – Criteria Veterans Health Administration March 2008, Master Plan pentru Dezvoltarea Turismului Balnear, Green Guide for Health Care.

Prin aceste studii și documentații am reusit să clarific obiectivele prezentei cercetări pe care trebuie să mă concentrez, pentru a realiza un proiect fezabil, și căror necesități trebuie să răspund pentru a realiza un centru kinetoterapeutic performant.

Scopul si obiectivul cercetării

Asa cum este reflectat în titlu, scopul acestei cercetări îl reprezintă conturarea unor principii arhitecturale actuale ca suport în reabilitarea prin mișcare în kinetoterapie.

Pentru identificarea modului prin care arhitectura contemporană poate constitui un suport in kinetoterapie, am stabilit următorul set de obiective:

Obiectiv 1:

Studierea evoluției kinetoterapiei în permanentă legătură cu arhitectura și analizarea evoluției centrelor destinate terapiei prin mișcare până la momentul actual.

Obiectiv 2:

Identificarea instrumentelor arhitecturale și facilităților necesare realizării unui spațiu destinat terapiei prin mișcare.

Obiectiv 3:

Studierea unor exemple relevante din punct de vedere arhitectural de centre de reabilitare medicală existente și identificarea principalelor trasături importante validate prin utilizare.

Obiectiv 4:

Propunerea unui prototip de centru kinetoterapeutic având la bază principiile Designului Universal, cu accent pe accesibilitate, care să răspundă standardelor actuale.

Metodologia cercetării:

Pentru a putea realiza un prim model de centru kinetoterapeutic, trebuie identificate clar operațiunile și procesele care intră în alcătuirea influențează direct și contribuie la recuperarea fizică; și a se crea un, precum si un perimetru, deasemenea, apare necesară determinarea unei zone în care aceste activități se pot desfășura în condiții optime.

Apoi trebuie stabilite clar obiectivele, atât cele importante determinante, cât și cele opționale, și organizate într-o structură, diagramă sau ierahie, pentru a îndeplini metodic toate cerințele.

Astfel, pentru a îndeplini aceste obiective propuse, am utilizat:

Cercetarea bibliografică:

Constă în furnizarea de studierea unor referințe bibliografice mai complexe (bibliografii), rezultate din consultarea care includ literatura de specialitate (cărți, articole, documente electronice, baze de date proprii sau abonate), pe baza unei teme de interes. solicitată de utilizatorul bibliotecii.

Pentru că tema alesă implică un studiu care are ca subiect relația de interdependență între medicină și arhitectură cuprinde atât medicina, cât și arhitectura, am apelat la consultarea unor jurnale și studii făcute de specialiști medici, dar și arhitecți, și care sunt disponibile publicului fie pe cale fizică, la biblioteci, librării sau târguri de cărți, sau pe mass-media, ca articole on-line sau cărți digitale.

Alt procedeu pe care l-am utilizat a fost interviul adresat persoanelor specializate în domeniile respective, în cazul de față un kinetoterapeut și un arhitect specialist în arhitectură medicală. Astfel, se poate afla am putut afla răspunsuri la întrebări precum:

Ce ar însemna, în termeni accesibili, kinetoterapia și care este rolul ei?

Ce facilități are un centru de kinetoterapie față de alte centre medicale?

Care este însușirea cea mai importantă a unui astfel de centru medical?

De ce este nevoie, din punct de vedere arhitectural sau și organizatoric, pentru a realiza un centru kinetoterapeutic functional si optim optim din punct de vedere funcțional?

După selectarea informațiilor considerate relevante, le-am organizat se vor organiza corespunzător și pus si le-am folosit pentru structurarea unui formă de plan de idei.

Cercetarea interdisciplinară:

Reprezintă procesul de combinare și integrare a diferitelor discipline, împreună cu metodologiile și ipotezele lor de lucru. Aceasta implică depășirea frontierelor tradiționale dintre științe și combinarea tehnicilor lor în efortul de a atinge un obiectiv comun. Metodologiile și ipotezele care aparțin unor discipline diferite sunt conectate și modificate pentru a se adapta la nevoile de cercetare, construind noi instrumente care să permită investigarea unor subiecte dificile.

Studii de caz:

Studiul de caz reprezintă o metodă de confruntare directă a participanților cu o situație reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situații și evenimente problematice.

Prin analiza studiilor de caz alese, voi căuta și voi analiza diferite centre kinetoterapeutice existente, atât în România, cât și pe plan internațional. Voi identifica trăsăturile unice, dar și commune, din fiecare exemplu, pentru a observa ce necesități are un centru de recuperare fizică și ce se poate adăuga pentru a-l face optim.

Planul de idei :

Tandemul arhitectură-kinetoterapie. De la pacient la arhitectură și invers. Sinergii necesare

Studierea principiilor propuse de Hipocrate și a preocuparilor predilecte ale grecilor antici pentru “perfecțiunea fizică “, care au contribuit la apariția primelor principii ale reabilitării fizice. Grecii antici au creat și încurajat diverse sporturi, precum și o formă de artă marțială numită “Pankration”, pentru a obține o condiție fizică excelentă.

Observarea schimbării bruște și radicale, a structurii centrelor medicale de specialitate, de la era perioada comunistă la epoca contemporană. Prin studierea acestor reforme ale sistemului medical putem identifica ce principii, obiective și necesități se impun asupra centrelor kinetoterapeutice moderne. În final, se va analiza voi analiza centrele de reabilitare fizice existente în zilele de azi, pentru a observa evoluția finală și ce schimbări majore s-au realizat.

Spațiul contemporan dedicat kinetoterapiei. Instrumente arhitecturale specifice, soluții, echipamente

Sunt descrise instrumente arhitecturale terapeutice: lumina, forma, culoare, textura, sunetul și modalitatea specifică de utilizarea în spațiile destinare kinetoterapiei. Proiectarea de gabarite și proporții ce trebuie să aibă specifice unor astfel de spații, și stabilirea relației cu spațiul exterior, cu natura. Enumerarea echipamentelor necesare unui centru de reabilitare și descrierea rolului pe care îl au acestea, are pentru a stabili gradul lor de importanță. In final, am menționat facilitățile unui centru kinetoterapeutic performant și am descris ce funcție îndeplinește fiecare dintre ele, și de ce diferă față de alte facilități în alte centre de specialitate.

Centre actuale destinate kinetoterapiei, studii de caz

In cadrul studiului centrelor moderne de kinetoterapie, am remarcat ca exemple clinicile Kinetic Sport & Medicine din Bucuresti sau Orchard Physiotherapy Centre din Singapore, și am putut să analizez asemănările dintre aceste exemple; prin urmare, am stabilit elementele importante existente în proiectarea spațiilor pentru kinetoterapie. De asemenea, aceste studii de caz pot deservi ca modele de proiectare arhitecturală care va vor influența atât compartimentarea, cât și designul clădirii.

Accesibilitatea ca factori cheie în spațiile destinate recuperarii prin mișcare

Dupa analizarea și definirea obiectivelor și a trăsăturilor importate și stabilirea necesităților și a echipamentelor utilizate în centrele de reabilitare fizică și aflarea facilităților necesare, putem proiecta un model de centru kinetoterapeutic care va respecta cerințele stabilite in studiile anterioare, și care va fii ghidat de trăsăturile evidențiate mai sus. Astfel, îmi propun a realiza un model, prototip, de centru de reabilitare fizică, modern, în conformitatea cu standardele actuale și care să ofere ingrijire specializată tuturor pacienților care au nevoie de reabilitare locomotorie.

Cuvinte cheie:

kinetoterapie │reabilitare medicală │design universal│accesibilitate │instrument arhitectural │spațiu terapeutic

Design universal: Designul universal este designul unui mediu, astfel încât acesta să poată fi accesat, înțeles și utilizat în cea mai mare masură posibilă de către toți oamenii, indiferent de vârstă, dimensiune, capacitate sau dizabilitate. Un mediu (sau orice clădire, produs sau serviciu din acel mediu) ar trebui să fie proiectat pentru a răspunde nevoilor tuturor persoanelor care doresc să-l folosească.

Aceasta nu este o cerință specială, numai pentru o minoritate a populației. Este o condiție fundamentală a unui design bun. Dacă un mediu este accesibil, utilizabil, comod și plăcut de utilizat, toată lumea beneficiază. Având în vedere diversele nevoi și abilități ale tuturor pe parcursul procesului de proiectare, designul universal creează produse, servicii și medii care satisfac nevoile oamenilor. Mai simplu spus, designul universal este un design bun optim.

Kinetoterapie: Kinetoterapia este un tip de gimnastică medicală care înseamnă, etimologic, terapie prin mișcare. Se folosește pentru recuperarea medicală și constă,, pe lângă efectuarea unor exerciții, într-un ansamblu de tehnici și metode aplicate în funcție de fiecare persoană și de afecțiunea pe care această persoană o prezintă. Kinetoterapia face parte din medicina fizică și studiază mecanismele neuromusculare și articulare care îi asigură omului activitățile motrice normale. Are la bază mișcarea efectuată prin programe de recuperare medicală bine structurate, ce au ca scop refacerea unor funcții diminuate.

Reabilitare medicală: Reabilitarea sau recuperarea medicală, denumită și "medicina a treia", pentru a sublinia legătura și continuitatea indisolubilă cu medicina profilactică și terapeutică, este cea mai nouă forma de asistență medicală, apărută și dezvoltată dupa cel de-Al 2-lea Război Mondial. Deși în toată lumea au apărut centre medicale specializate în reabilitare medicală, deși în multe țări există o specialitate medicală cu această denumire, se spune totuși că recuperarea medicală aparține tuturor specialităților medicale.

Accesibilitate: Conceptul s-a bazat pe principiile de design universal. Aceste principii se aplică proiectării clădirilor, infrastructurii, clădirilor, precum și produselor de larg consum.

1. Obiectivul este furnizarea de medii convenabile, sigure și plăcute de utilizat de toată lumea, inclusiv de persoanele cu dizabilități.

2. Principiile de proiectare universală resping diviziunea populației umane în persoane cu putere de muncă și cu dizabilități.

3. Designul universal include, dacă este cazul, dispoziții suplimentare.

Accesibilitatea este considerată un concept larg care include prevenirea și eliminarea obstacolelor care prezintă probleme pentru persoanele cu dizabilități în utilizarea produselor, serviciilor și infrastructurilor.

Spațiu terapeutic: Mediile terapeutice se pot referi la spații fizice, sociale și psihologice sigure, concepute special pentru a fi vindecătoare. Dar cel mai adesea, termenul mediu terapeutic se referă la un spațiu fizic care este creat pentru a permite indivizilor să lucreze și să depășească problemele medicale.

Instrument arhitectural: Reprezintă însumarea totală a tuturor obiectivelor sau metodelor care sunt folosite de architect și echipa de arhitecți, în proiectarea unei clădiri, ansamblu de clădiri, sau imobile. Nu se referă numai la instrumente fizice, ci și la instrumente precum lumină, formă, culoare, textură, sunet.

-Conceptul de iluminat arhitectural se concentrează pe trei aspecte fundamentale în ceea ce privește iluminarea clădirilor, indiferent că e vorba de spațiul interior sau de fațadele clădirilor. Primul este legat de aspectul estetic, al doilea se referă la rolul funcțional al luminii, iar cel de-al treilea aspect este legat de eficiența energetică, astfel încât să nu fie consumată mai multă lumina energie decât este necesar. Pe de altă parte, în China, de exemplu, această formă de iluminat a avut și o componentă culturală de-a lungul istoriei, reprezentând un semn al bogăției și bunăstării.

-Controlul sunetului este implică analiza felului în care amenajarea interioară a unei încăperi influențează calitatea sunetului. De cele mai multe ori, se dorește sau o bună claritate a sunetului vorbit – inteligibilitatea vorbirii – sau o bună calitate a sunetului folosit în scopuri muzicale.

-Asa cum elementele de constructie alcătuiesc obiectul arhitectural, la fel și aplicarea de culori pe suprafața acesteia influențează experiența trăită de o persoană în spațiul respectiv. Se spune că “senzația de culoare este produsă de nuanțele luminii reflectate sau refractate, pe un anumit material. In mod normal, cuvântul “culoare” este desemnat acelor umbre ce funcționează ca “stimuli cromatici”.

1.7) Concluzie:

Fiind stabilite obiectivul și parametrii de analiză asupra temei alese, se poate am putut continua cu studiul asupra kinetoterapiei și centrelor medicale kinetoterapeutice, pentru a putea realiza o propunere optimă de pentru un nou centru medical de specialitate.

După ce se vor voi parcurge etapele menționate anterior, se va voi realiza structura de obiective care trebuie îndeplinite pentru a realiza un model corect atât din punct de vedere arhitectural, cât și din punct de vedere medical.

CAPITOLUL 2:

Tandemul arhitectură-kinetoterapie. De la pacient la arhitectură și invers. Sinergii necesare

2.1.) Hipocrate și perfectiunea fizică

Hipocrate din Kos, sau Hipocrate al II-lea, este unul din cele mai importante personalități din istoria medicinei, dar și a kinetoterapiei. Deși nu a avut o legătură directă în crearea acestei ramuri a medicinei, el este printre primii care au pus bazele folosirii exercițiilor fizice, și un regim alimentar sănătos, ca remediu pentru diverse boli, exemplu fiind diabetul. Parafrazând un citat de-al său “Mersul este cel mai bun medicament al omului” se poate trage concluzia că unele principii importante ale kinetoterapiei sunt derivate din teoriile și conceptele cimentate formulate de Hipocrate acum cu mii de ani in urmă.

Insă este foarte probabil ca “gimnastica medicală” își are originea din preocuparea aproape obsesivă, am putea spune, a grecilor antici pentru perfectiunea fizică. In toate formele de artă grecești, personajele sunt ilustrate ca fiind înalte, zvelte și musculoase. Un alt element interesant este lupta acestor personaje cu “monștri mitici” care sunt reprezentați având ochi lipsă, mâini sau alte membre in plus, fiind foarte înalti sau de statură mică și de cele mai multe ori având trăsături animalice, adevarate creaturi fabuloase care, uneori, îmbină trăsături umane cu cele specific animalelor, exemplu concret exemple în acest sens fiind minotaurul, grifonul sau cerberul.

De aici se poate preciza ca aceste forme de artă sunt o reprezentare stilistică a luptei omului sănătos impotriva deteriorii trupului. Unde moștri mitici sunt reprezentări ale diferitelor forme de anomalii ale corpului omenesc care nu și-au găsit explicația, sau remediul, în perioada respectivă dar sunt întâlnite în zilele de azi.

Un exemplu concret este legenda “ciclopului” care azi poartă denumirea unei maladii medicale numite ciclopie, și precum în nume, reprezintă cazul persoanelor care se nasc cu un singur ochi.

Astfel este usor să spunem că diversele exerciții și regimuri fizice din perioada grecilor antici sunt forme antice de kinetoterapie. Exemplu în acest context fiind instruirea militară severă din Sparta antică sau forma de arte marțiale numită Pankration.

2.2.)Renașterea medicinei și a arhitecturii

Renașterea a fost un punct de cotitură important în istoria omenirii, caracterizat prin evoluția culturii, artelor și a stințelor, inclusive medicina și arhitectura.

O schimbare importantă pentru kinetoterapie este separarea medicinei de religie. Ȋn Evul Mediu,singurele instituții medicale erau clădirile de cult sau cele aflate sub administrația bisericii. Astfel, tratamentele erau mai degrabă sub jugul influenta rugăciunii și a superstiției decât a științelor exacte și a logicii. Prin separarea medicinei de biserică, încep să apară primele instituții specializate medicale.

Renașterea anatomiei aduce noi descoperiri asupra corpului omenesc, funcționarea sistemului muscular, osos, descoperirea valvulelor valvelor semilunare și circulației sângelui.

Figura centrală a anatomiei renascentiste a fost Andreas Vesalius care publică la Basel tratatul “De humani corporis fabrica”, lucrare prin care se îndepărtează total de concepția lui Galenus și de alte prejudecăți înrădăcinate.

In arhitectura Renașterii timpurii, întâlnim spitalul ca program funcțional alături de programul locuirii și cel religios. Folosirea modelelor antice reinterpretate rațional și spiritul practic au adus inovații. Se constată o revenire la tectonism, se pune accent pe funcționalitate și utilitate, încăperile se desfășoară în amfiladă, clădirile fiind raportate la mediul înconjurător și la dimensiunea umană. S-a încercat crearea unei iluzii spațiale prin raportul dintre plin și gol, respectiv crearea echilibrului prin raportul dintre parte și întreg. Se introduce conceptul de comoditate prin accesul pe scări și introducerea palierelor de odihnă.

Fig 3. Anatomia umarului Fig.4. Studiu de anatomie

2.3.)Stagnarea Postbelică

Vom face un salt în istorie si vom trece la perioada Postbelică. O epocă întunecată din istoria omenirii, marcată de suprimarea libertății intelectuale, fizice și spirituale, de războaie din umbră și, mai ales, marcată de o pregnantă stagnare.

Atât medicina, cât și arhitectura, suferă de suprimarea politico – ideologicăal, ce se transpune în stagnarea dezvoltării arhitecturii medicale în sfera comunistă a cortinei de fier. Aproape izolate de restul lumii, centrele medicale sunt lipsite de tratamentele moderne, ale perioadei respective, și sunt incapabile să facă față numărului mare de urgențe medicale, datorat unui stil de viață supraglomerat si neigienic. Astfel kinetoterapia, ca și alte ramuri ale medicinei, este aproape eliminată sau este forțată să urmeze un sistem învechit și depășit.

Arhitectura este direct subordonată ideologiei comuniste care o forțează să creeze “monstruozități“ având la bază principiile industrial arhitecturii totalitare. Se pierde și ideea sincronizării cu evoluția arhitecturii din lumea liberă. Descifrarea logicii noii dezvoltări nu mai decurge cu ușurință, momentele cheie sunt neașteptate, ele intră în zona unei subordonări totale față de turnurile influențele comunismului local, care le imprimă determină sensuri lipsite de consistență internă.

2.4.)Radicalitatea secolului XX

Descoperirea radioactivității naturale și cercetarea ulterioară în domeniul fizicii nucleare, au dus la dezvoltarea radiobiologiei, ce devine importantă în toate ramurile medicinei, inclusive a recuperării fizice. Astfel, începe să se contureze forma finală a kinetoterapiei, prin abilitatea de a putea vedea interiorul corpului omenesc și a putea identifica cu exactitate condiția acestuia. Camera de radiologie, camera de consultație, sala de exerciții, bazinul de înot pentru îndreptarea și refacerea sistemului nervos / osos, devin părți componente ale unui centru kinetoterapeutic.

Arhitectura se modulează pe nevoile clinicii de recuperare fizică, incercând să integreze aceste facilități într-un mod armonios și, mai important, practic. Se folosesc holuri de urgență separate de restul compoziției centrului medical, camere complet sterilizate, spaliere si alte echipamente specializate pentru a acelera recuperarea fizică a sistemului locomotor.

2.5.) Concluzii:

După examinarea perioadelor istorice menționate mai sus, este evident că această ramură a medicinei a evoluat constant cu trecerea timpului. Insă un principiu important a rămas neschimbat, acela că mișcarea fizică constituie un factor important în kinetoterapie.

Astfel, spatiul s-a schimbat constant pentru a facilita mișcarea fizică. Deși este necesar să facem accesul cât mai ușor pentru pacienți, trebuie să nu eliminăm complet nevoia de mișcare, căci astfel riscăm să influențăm negative progresul tratamentului.

Fig.5. Scaner RM

CAPITOLUL 3: Instrumente arhitecturale specifice, soluții, echipamente

3.1.)Instrumente arhitecturale specific: Lumină, Formă, Culoare, Textură, Sunet.

După analiză identificăm următoarele instrumente arhitecturale importante: Forma, Lumina, Culoarea, Textura și Sunetul.

3.2.) Lumina a fost mereu un instrument important în arhitectură. Precum și în alte arte, arhitectura se supune luminii naturale, dar o și manipulează. Parafrazȃnd citatul definiția arhitecturii formulată de Le Corubusier: „acel joc savant, corect și magnific al volumelor reunite în lumină, arhitectura ghidează, filtrează sau ajustează lumina, după caz, astfel încât percepția este devine în egală măsură vizuală și psihologică.

Cantitatea de lumină este o reprezentare directă a proporției obiectului, a spațiului anvelopant și a celui interior cu care arhitectura operează. O clădire mai luminată oferă un sentiment de spațialitate mai mare față de alte imobile mai închise. Lumina poate să deschidă sau să comprime un spațiu, îl poate mări sau micșora, poate intrega integra spatiul cu exteriorul asigurand o continuitate spatială sau îl poate izola complet de exterior.

Practic, arhitectul concepe un spațiu pe care îl poate materializa doar printr-o punere în scenă a unui spectacol de lumini care poate fii modelată conform dorinței utilizatorului. In consecință, lumina are un rol benefic asupra pacienților în funcție de cantitatea de lumină din interiorul spațiului. Lumina are proprietăți terapeutice, facilitând recuperarea. Un spațiu dedicat recuperării are nevoie de un iluminat bun care să activeze, să sprijine pacientul să aibă pentru a avea o stare psihică bună.

Fig. 6. Efectul luminii într-un culoar închis Fig.7. Sală luminată naturală

3.3.) Forma

În arhitectură, forma se prezintă sub două aspecte esențiale. Primul aspect este acela al formelor arhetipale sau fundamentale, care apar în obiectele de arhitectură din toate timpurile. Arhetipurile formale sunt cele mai perene și cele care permit, chiar și unui ochi neavizat, să deceleze o construcție ca fiind arhitectură și nu un conglomerat aleatoriu de materiale. Formele arhetipale sunt prezente în analiza semiotică a arhitecturii ca simboluri formale arhetipale. Felul creativ în care arhitectul le utilizează și le emfazează este cel care dă analizei semiotice posibilitatea de a le surprinde bogăția de semnificații și să dezvăluie intențiile stilistice ale autorului.

Formele decorative sau ornamentale reprezinta al doilea aspect formal al arhitecturii. Sunt acele elemente formale care pot lipsi fără să pericliteze în mod esențial construcția, dar a căror prezență și armonie sau dizarmonie conferă coloratură de stil limbajului arhitectural. Am utilizat aici termenul decorativ în sensul în care era folosit în latină încă de Aristotel și mai târziu de Vitruvius, ca decorum, adică element apropriat scopului edificiului respectiv, dar punându-l în ecuație cu termenul ornamental devine deja un surplus, ceva care poate fi utilizat în sens retoric, stilistic.

Orice centru de kinetoterapie trebuie să fie atȃt accesibil pentru toți utilizatorii dar, în egală masură, să și încurajeze exercițiul fizic. O soluție în acest sens este amplasarea unui traseu format din rampe ușor inclinate, astfel încat să fie facilitat accesul tuturor persoanelor dar se păstrează păstrându-se, in acelasi timp, nevoia de efort fizic. Formele curbe ale clădirii, de asemenea, asistă contribuie atât din punct de vedere atȃt la nivelul estetic al clădirii dar cat si din perspectiva faptului că și îndeamnă la un minim de mișcare fizică.

Fig.8 Perete cu profil de cățărare Fig. 9. Sală de recuperare fizică ce utilizează forme curbe

3.4.) Culoarea are un rol foarte important în viața oamenilor. Încă din antichitate, culoarea a fost utilizată pentru a da un aspect estetic obiectelor de arhitectură. Insă culorile au capacitatea de a influența starea interioară a omului. Astfel, următoarelere culori sunt considerate de a fii benefice stării interioare a paciențiilor.

– Verdele exprimă concentrare, siguranță, introspecție. Verdele este totodată și culoarea speranței, fiind o culoare foarte potrivită spre a fi utilizată la zugrăvirea spațiilor.

Fig.10. Camera înconjurată de vegetație

care simulează o cameră vopsită verde

Albastrul este o culoare liniștitoare, fiind culoarea intelectualului. Această culoare favorizează încetinirea ritmului activității; îndeamnă la calm și reverie, concentrare și liniște interioară, seriozitate, meditație. În exces, conduce la depresie. Caracteristică pentru tipul pasiv, senzitiv, perceptiv. Albastrul obișnuit marchează începutul contactului spiritual. Albastrul deschis sugerează setea de cunoaștere, dar și nevoia de odihnă și relaxare.

Fig.11. Cameră de operații

albastră

Albul semnifică vindecare, purificare, nou, neatins, calm. Albul este culoare purității. Totodată, albul sugerează și sinceritatea. Are efecte de expansivitate, ușurință, puritate, exprimă pace, împăcare, liniște, inocență, curățenie, sobrietate.

Fig.12. Cameră medicală albă

Maroul este culoarea care, în unele cazuri, această culoare creează o senzație de tensiune. Totodată, maroul este culoarea pământului si a lemnului pădurii. Sugerează soliditate, Este solid, de încredere și ajută la crearea unei atmosfere neutre, confortabile si primitoare. Este culoarea care comunică sinceritate, putere, maturitate.

Fig.13. Cameră medicală maro

După analiza acestor culori, se poate deduce că, prin folosirea culorilor potrivite pot crea poate contribui la crearea unui efect terapeutic care să ajute în procesul medical de vindecare a pacientului. De asemenea, culorile sunt importante în semnalizarea diferitelor culoare sau încăperi din centru medical.

3.5.) Textura

Textura joacă un rol dublu în arhitectură: exprimă ceva din calitatea materialelor și dă conferă o calitate deosebită luminii. Deși unul omul absoarbe percepe ambele calități simultan prin ochi, prima senzație este cea tactilă, iar a doua este senzația vizuală.

Texturile tactile sunt specifice fiecărui material în structura materialului sau compoziției sale naturale, dar pot fi modificate pentru a produce o varietate de calități expresive. Orice piatră poate fi utilizată în starea sa naturală, neregulată sau poate fi cizelată într-o textură aspră sau netedă sau foarte lustruită, pentru a transmite o serie de semnificații de la vigoare la perfecționare.

Texturile vizuale sunt produse de modelele date la iluminarea suprafeței atât prin modul în care sunt prelucrate materialele (de exemplu, cizelarea verticală sau orizontală a pietrei), cât și prin modul în care sunt folosite în construcție (de exemplu, îmbinare verticală sau orizontală, proiecție și recesiunea cursurilor de cărămidă). Ca toate tiparele, texturile vizuale creează asocieri de mișcare, dând ritm la suprafață.

In centrele medicale, este important ca textura culoarelor să fie netedă ca să pentru a facilita faciliteze circulația ușoară în interiorul complexului. De asemenea, este important să se realizeze suprafețe de avertizare tactilo-vizuale pentru semnalizarea începerii unei coborîri sau urcări pe o rampă sau scară.

Fig.14.15. Rampă de scară cu balustradă

3.6.) Sunetul

De cele mai multe ori se dorește sau o bună claritate a sunetului vorbit – inteligibilitatea vorbirii, sau o bună calitate a sunetului folosit în scopuri muzicale. Dacă o încăpere va fi utilizată atât pentru vorbire cât și pentru muzică, atunci controlul acustic va necesita o soluție de compromise.

Analizand modul ȋn care amenajarea interioară a unei încăperi influențează calitatea sunetului, vom constata că principalii factori care influențează calitatea acustică a unei încăperi sunt:

-Locația încăperii în clădire;

-Amortizarea sunetului de către elementele de construcție ale încăperii;

-Zgomotele datorate instalațiilor tehnice ale clădirii;

-Forma și dimensiunile încăperii;

-Structura suprafețelor care delimitează încăperea;

-Obiectele de mobilier;

-Dimensionarea și poziționarea în spațiu a suprafețelor care absorb și reflectă sunetul.

Sunetul este un instrument foarte des folosit în medicină.

Undele sonore pot evalua bolile aterosclerotice periculoase, pot monitoriza bolile cronice ale ficatului și pot ajuta la eliberarea de medicamente în anumite locații din corp. Dispozitivele cu ultrasunete pot imagina tumori adânc în interiorul corpului, iar energia acustică poate fi concentrată asupra acestor tumori ca o modalitate de tratare a cancerului. De asemenea, sunetul, în special muzica, ne schimbă undele creierului care poate genera un sentiment de liniște interioră sau poate crește nivelul de energie îndemnȃnd pacienții la mai mult efort fizic.

Fig.16. Model de reprezentare a influenței sunetului asupra creierului

3.7.) Concluzii

Deși mișcarea este principalul factor important în recuperarea fizică, este necesară prezența de echipamente speciale care diagnostichează corpul uman, pentru a determina zona în care trebuie concentrate tratamentul, și echipamente specializate pentru a facilita recuperarea fizică și de a corecta eventuale deficiențe de mișcare.

Astfel, un centru de kinetoterapie poate fi împărțit în două zone distincte: o zonă de analiză unde se realizează diagnosticele și analizele medicale și o zonă de tratament unde se desfășoară tratamentul propiu-zis.

CAPITOLUL 4. Spații contemporane dedicate kinetoterapiei

4.1. )Introducere

Pentru a putea realiza o propunere de centru kinetoterapeutic, este necesară o documentare solidă prin analiza unor exemple de referință.

4.2.)Centrul pentru persoane cu dizabilități ASPAYM ÁVILA

Fundația ASPAYM, pentru persoanele cu dizabilități, cu ocazia celei de-a XXV-a aniversări, a decis să construiască acest mic centru lângă Ávila (Spania). Programul se învârte este structurat în jurul spațiului de reabilitare, care este o extensie a sălii. Aceste zone sunt polivalente și permit utilizări diverse și există compartimentări flexibile și transparente. Toate spațiile, băile, mobilierul și camerele sunt concepute special pentru persoane cu dizabilități.

Fig.17. Fațadă laterală

La parter, clădirea este un pavilion dreptunghiular și se desfășoară de-a lungul străzii. Se optează pentru autonomia unui volum ermetic, cu o prezență materială puternică. Intreaga stuctură este rezolvată cu un tavan cu grinzi din lemn stratificat care plutește, astfel se creează ideea de un corp unitar. Acoperișul este un element important în compoziția spațiului, deoarece utilizatorii realizează o bună parte din activitățile de reabilitare întinși pe targă cu fața în sus sau au o viziune scăzută, datorată utilizării scaunelor cu rotile.

Fig.18. Plan parter

și secțiune

Fig.19.Vedere interioară sală de

recuperare fizică

4.3.) Piscine terapeutice pentru Școala La Esperanza

Bazinele sunt proiectate ca o instalație terapeutică destinate utilizării copiilor cu dizabilități fizice cu vârste cuprinse între 5 și 16 ani. Se remarcă culoarea „verde speranza” cu tenta gălbuie a exteriorului și cuvântul „speranza” („speranță”) scris pe fundul bazinului principal. Aceasta este prima structură de acest fel din Puerto Rico.

Fig.20. Fațadă frontală

Elementele principale ale acestui spațiu sunt lumina și cerul. Una dintre cele mai importante intenții ale proiectului a fost crearea unui spațiu unic în care lumina naturală transformă constant atmosfera din interior. S-a dorit crearea unei legături directe între utilizator și natură și facilitarea procesului de vindecare.

Fig.21. Imagine iluminator ansamblului

Fig.22. Secțiune ansamblu

Fiecare bazin este tratat ca o curte; ansamblul se constituie ca un element prototipic de design portorican, înrădăcinat în arhitecturile coloniale și vernaculare ale insulei. Din interiorul piscinelor, deschiderile tavanului cu parapetele lor cilindrice înalte încadrează cerul, generând o relație directă între utilizatori și bolta cerească. Acest lucru este important deoarece copiii fac terapii în timp ce plutesc pe spate, privind în sus.

Fig.23. Plan ansamblu

4.4.)Sport and Fitness Center for Disabled People / Baldinger Architectural Studio

Având experiența obținută de la proiectarea și construcția primei faze și un angajament mereu accentuat de a elimina toate barierele, aici arhitectul a îmbinat perfect funcția, considerațiile de mediu și estetica ridicată într-un „mediu total” care se extinde de la șantier la clădiri.

Fig.24. Fațadă frontală

SpoFit îndeplinește cerințele și obiectivele programului propus, promovând în același timp sănătatea, starea de sănătate și participarea activă la activități sportive și de fitness ale celui mai larg grup de utilizatori abilitați; fie că este utilizatorul individual, sportivul olimpic, un club sportiv local sau o echipă națională.

Fig.25. Plan întreg de ansamblu al complexului

Cea mai mare realizare a campusului este „mediul total” care oferă o libertate deplină de mișcare și activitate, într-un mediu sigur și sănătos. Acest „mediu total” bine perceput contribuie la mândria deținătorilor de acțiuni în proprietate, o comunitate care de prea mult timp a trebuit să se adapteze la soluții de schimbare.

Fig.26.Curte interioară

complex

Fig.27.28. Perspective

interioare

Într-o perioadă scurtă de timp, campusul a devenit un centru identificabil pentru activități sportive culturale, educaționale, sociale, recreative și sportive pentru comunitatea cu handicap din mărețul Phoenix.

4.5.) Vandhalla” Egmont Rehabilitation Centre / CUBO Arkitekter + Force4 Architects

Liceul Egmont deține o poziție de lider în Danemarca pentru instituția persoanelor cu dizabilități fizice. Accesibilitatea polivalentă caracterizează entitatea școlilor și toată lumea este dedicată acestei responsabilități. Noul centru de reabilitare oferă un model, un reper care expune nevoile funcționale ale școlii din punct de vedere arhitectural și asigură astfel o identitate reînnoită clădirilor vechi ale școlii. O identitate care va fi vizibilă către artera principală a orașului Hou.

Fig.29. Fațadă

frontală

Designul complex se află în jurul dressingului seminal, care formează un hub funcțional înconjurat de diversele funcții de agrement. Caracteristica principală este o alunecare de apă accesibilă pentru utilizatorii de scaune cu rotile. Partea de sus este atinsă fie cu scări, fie cu lift, iar înainte de a aluneca cei 90 de metri, utilizatorii se pot bucura o vă bucurați de priveliște asupra piscine și dar si de perspectiva vederea spre insula Endelave.

Fig.30. Imagine interioară piscină Fig.31. Imagine interioară piscină specială

Alunecarea de apă va fi folosită pentru antrenarea simțului echilibrului și a conștientizării corpului studenților, iar accesul la bazine este posibil și prin rampele și scaunele cu rotile special dezvoltate, care pot rezista la clor. Piscina de hidroterapie cu apă caldă are un fund reglabil pentru a sprijini diverse nevoi de exercițiu și o sală multifuncțională, deoarece o lărgire a celor existente, generează peisaje de acoperiș dinamice împreună cu nevoia de anumite înălțimi pentru alunecarea de apă.

Vandhalla respectă standardele existente și ajută la dezvoltarea de ultimă generație în domeniul handicapului. Oferă școlii facilități foarte necesare și importante, cu posibilitatea de a combina formarea abilităților cognitive și sociale cu pregătirea fizică.

Fig.32.Plan ansamblu

Fig.33.Secțiune ansamblu

4.6.) Day Centre and Housing for the Disabled / Archea Associati

Zona de proiect este o parcelă din spatele unei creșă de copii, alături de o zonă care va deveni un parc public, situat într-un cartier rezidențial dezorganizat. Programul funcțional, destinat persoanelor cu dizabilități, include activități primare și complementare – săli de clasă și ateliere – concepute ca structuri esențiale pentru desfășurarea activităților socio-educative asociate cu prezența persoanelor cu dizabilități.

Fig.34.Fațadă frontală

Proiectul formează o relație specială cu împrejurimile, ipotezând un parc accesibil de către un utilizator de scaune cu rotile, deoarece copacii „perforează” un pervaz în beton neted, reprezentȃnd pavajul acestui tip de pădure artificială.

Astfel, zona a fost reproiectată ca continuarea naturală a parcului, care se apleacă să formeze volumul arhitectural al cărui pervaz este transformat din trotuar în acoperiș.

Fig.35.36.Vederi pervaz trasformat în acoperiș

O fațadă este astfel deschisă în timp ce cealaltă este închisă, cu excepția tăierii care definește intrarea, la care se poate ajunge printr-o rampă accesibilă vehiculelor. Planul dreptunghiular se dezvoltă de-a lungul coridorului, comunicând cu diferitele încăperi, care sunt, de asemenea, conectate la exterior printr-o cale pasarelă acoperită.

Fig.37. Plan ansamblu

4.7.) Concluzii:

Deși aceste exemple, prezentate mai sus, sunt diferite ca dimensiune și formă, toate respectă aceleași principii pe care le-am mentionat deja.

-Mișcarea fizică constituie elementul important în tratamentele de recuperare fizică.

-Toate încăperile și căile de acces sunt proiectate pentru a oferii accessibilatea tuturor utilizatorilor.

-Sala de sport sau bazinul de înot sunt elementele importante în compoziția centrului de kinetoterapie.

-Lumina, textura, sunetul și culoarea sunt folosite atât ca instrumente arhitecturale, dar și ca instrumente medicale care ajută în tratamentele pacienților.

CAPITOLUL 5. Designul universal și accesibilitatea ca factori cheie in spatiile destinate kinetoterapiei

Termenul „design universal” a fost inventat de arhitectul Ronald Mace pentru a descrie conceptul de proiectare a tuturor produselor și a mediului construit pentru a fi estetic și utilizabil în cea mai mare măsură posibil de toată lumea, indiferent de vârsta, capacitatea sau statutul lor în viață. Cu toate acestea, a fost lucrarea Selwyn Goldsmith, autorul “Proiectării pentru persoanele cu handicap” (1963), care a fost cu adevărat pionier în conceptul de acces gratuit pentru persoanele cu dizabilități. Realizarea sa cea mai semnificativă a fost crearea bordurii abandonate – acum o caracteristică standard a mediului construit.

Designul universal a apărut din concepte anterioare fără bariere, mișcarea de accesibilitate mai largă și tehnologie adaptivă încearcă, de asemenea, să îmbine estetica în aceste considerente de bază.

Medicina modernă crește rata de supraviețuire a celor cu leziuni, boli și defecte la naștere semnificative, existȃnd un interes din ce în ce mai mare pentru designul universal. Există multe industrii în care designul universal are o penetrare puternică a pieței, dar există multe altele în care nu a fost încă adoptat într-o mare măsură. Proiectarea universală este aplicată și la proiectarea tehnologiei, instrucțiunilor, serviciilor și a altor produse și medii.

Tăieturile pentru borduri sau rampele trotuarelor, esențiale pentru persoanele din scaunul cu rotile, dar dealtfel folosite de toți, sunt un exemplu comun. .Un alt contrast este folosirea de culori laterale intense care îi ajută pe cei cu probleme vizuale sau de dexteritate

Fig.38. Exemple de rezolvarea trotuarelor la intersecție

Fig.39. Amplasarea ușilor

la un coridor înfundat

5.1.) Principile designului universal

PRINCIPIUL 1: utilizare echitabilă

Designul este util și aplicabil pentru persoane cu abilități diverse.

Caracteristicile acestui tip de design sunt următoarele:

– Punerea la dizpoziție a acelorași mijloace de utilizare pentru toți pacienții.

– Evitarea segregării ș a stigmatizării utilizatorilor;

– Aplicarea nediferențiată a aspectelor privind confidențialitatea, securitatea și siguranța tuturor utilizatorilor;

– Un design atractiv pentru toți utilizatorii.

PRINCIPIUL 2: Flexibilitate în utilizare

Designul adaptează o gamă largă de preferințe și abilități individuale.

Caracteristicile acestui tip de design sunt următoarele:

-Oferirea posibilității de a alege metodele de utilizare.

-Accesibilitatea și utilizarea ambelor părți de circulție, dreaptă și stângă.

-Facilitarea preciziei parcursului utilizatorulor.

-Oferirea adaptabilității conform cu ritmul utilizatorului.

PRINCIPIUL 3: Utilizare simplă și intuitivă

Utilizarea proiectării este ușor de înțeles, indiferent de experiența, cunoștințele, abilitățile lingvistice sau nivelul de concentrare actual al utilizatorului.

Caracteristicile acestui tip de design sunt următoarele:

-Eliminarea complexității inutile.

-A fi consecvent cu așteptările și intuiția utilizatorului.

-Adaptilitatea la o gamă largă de abilități de alfabetizare și limbaj.

-Aranjarea informațiilor în concordanță cu importanța acesteia.

-Oferirea unui feedback prompt și eficient în timpul și după finalizarea activității.

PRINCIPIUL 4: Informații perceptibile

Designul comunică informațiilor necesare utilizatorului în mod eficient, indiferent de condițiile ambientale sau de abilitățile senzoriale ale utilizatorului.

Caracteristicile acestui tip de design sunt următoarele:

-Utilizarea diferitelor moduri (pictoriale, verbale, tactile) pentru prezentarea redundantă a informațiilor esențiale.

-Oferirea unui contrast adecvat pentru distingerea informațiilor esențiale ȋntr-un anume context spațial.

-Maximizarea „lizibilității” informațiilor esențiale.

-Diferențierea elementelor în moduri care pot fi descrise (adică, ușor să oferiți instrucțiuni sau indicații).

-Asigurarea unei compatibilități cu o varietate de tehnici sau dispozitive utilizate de persoane cu limitări senzoriale.

PRINCIPIUL 5: Toleranță pentru eroare

Proiectarea minimizează pericolele și consecințele adverse ale acțiunilor accidentale sau neintenționate.

Caracteristicile acestui tip de design sunt următoarele:

-Ierarhizarea elementelor pentru a minimiza pericolele și erorile: cele mai utilizate elemente, cele mai accesibile; elemente periculoase eliminate, izolate sau protejate.

-Furnizarea de avertizări despre pericole și erori.

-Prezentarea caracteristicilor sigure de eșec

-Descurajarea desfășurii unor acțiuni inconștiente pe parcursul desfășurării unor sarcini care necesită vigilență.

PRINCIPIUL 6: Efort fizic scăzut

Designul poate fi utilizat eficient și confortabil și cu un minim de oboseală.

Caracteristicile acestui tip de design sunt următoarele:

-Permiterea utilizatorului să mențină o poziție neutră a corpului.

-Utilizarea de forțe operaționale rezonabile.

-Minimizarea acțiunilor repetitive.

-Minimizarea efortului fizic susținut.

PRINCIPIUL 7: Mărimea și spațiul pentru abordare și utilizare

Dimensiunea și spațiul corespunzător sunt oferite pentru abordare, atingere, manipulare și utilizare indiferent de dimensiunea corpului, postura sau mobilitatea utilizatorului.

Caracteristici:

-Oferirea unei linii clare de vedere pentru elemente importante pentru orice utilizator așezat sau în picioare.

-Realizarea accesului la toate componentele confortabile pentru orice utilizator așezat sau în picioare.

-Adaptarea variațiilor în ceea ce privește dimensiunea mâinii și a mânerului.

-Asigurarea unui spațiu adecvat pentru utilizarea dispozitivelor de asistență sau asistență personală.

5.2.) Contextul accesibilității în arhitectura modernă

Discursul arhitectural a devenit treptat incoerent ȋn contextul nevoilor sociale și etice ale orașului contemporan. Odată cu aprofundarea relației dintre teorie și practică, lipsa de relevanță socială în proiectare este omniprezentă. Arhitecții consideră frecvent teoria ca fiind ezoterică și netransmisibilă, în timp ce mulți teoreticieni nu își manifestă ideile în realitate și construiesc ȋn absența unui demers arhitectural susținut de un concept.

Odată ce conexiunea dintre proiectare si accesibilitate se realizează, arhitectul concepe o idee pentru a promova și a motiva existența unei valori reale a lucrării sale.

Conceptele propuse nu sunt aplicabile numai proiectării arhitecturale, dar sunt relevante și adaptabile tuturor domeniilor publice din viața unui oraș. Inspirat de principiile designului universal, arhitectul poate crea un spirit nou, necesar pentru eradicarea inechităților sociale în designul urban. După cum spunea Albert Einstein: „Dacă faptele nu se potrivesc cu teoria, schimbați faptele”.

Fig.40. Conformarea coridoarelor

5.3.) Funcționalitate și dizabilitate

Se implică faptul că ființele umane au de fapt sau, eventual, unele limitări în funcționarea corpului tău, personale sau sociale asociate unei stări de sănătate. De fapt, există un continuum de niveluri și grade de funcționalitate. Pentru persoanele cu handicap, în toate dimensiunile sale, este întotdeauna mereu amplasat la gradul relativ fiind mereu pe mai important funcționarea oamenilor “normali”. Astfel se creeză multe feluri de bariere:

– Bariere urbane: cele găsite pe drumurile și spațiile de utilizare public

– Bariere arhitecturale: cele care se află în accesul și interiorul clădirilor publice sau private.

– Bariere în transport: cele găsite în transportul terestru, aerian și maritim.

– Bariere de comunicare: orice impediment în exprimarea și primirea mesajelor prin media sau în utilizarea mijloacelor tehnice disponibile. Modificările naturale generate de-a lungul vieții ne fac vulnerabili să trecem sau să abordăm linia care ne separă de dizabilitate, comparativ cu un mediu care a fost conceput istoric pentru un model specific de a fi om.

5.4.) Diferența dintre designul accesibil, utilizabil și universal

În ultimii ani, au apărut mai mulți termeni care descriu concepte similare, dar oarecum distincte. Termenii de design accesibil, design utilizabil și design universal sunt abordări ale designului care pot duce la produse mai ușor de utilizat de către toți, inclusiv persoanele cu dizabilități. Aceste concepte se aplică pentru proiectarea mediului construit, a serviciilor pentru clienți și a celorlalte produse și medii, inclusiv tehnologii informaționale precum hardware, software, multimedia, cursuri de învățare la distanță, site-uri web, curriculum și instrucțiuni.

5.4.1.) Design accesibil

Proiectarea accesibilă este un proces de proiectare în care nevoile persoanelor cu dizabilități sunt luate în considerare în mod specific. Accesibilitatea se referă uneori la proprietatea că produsele, serviciile și facilitățile pot fi utilizate în mod independent de către persoanele cu o varietate de dizabilități. Accesibilitatea, ca problemă de proiectare, are o istorie lungă, dar conștientizarea publicului cu privire la accesibilitate a crescut odată cu trecerea legislației precum Actul cu handicap american (ADA).

5.4.2.) Proiectare universală

Designul universal este un concept mai larg, care este definit de “The Center for Universal Design din North Carolina State University” ca fiind proiectarea produselor și a mediilor care să poată fi utilizate de toată lumea, în cea mai mare măsură posibilă, fără a fi nevoie de adaptare sau design specializat.

Trotuarele cu tăieturi de bord și ușile care se deschid automat atunci când o persoană se apropie de ele sunt exemple de produse concepute respectănd principiile designului universal. De acestea vor putea beneficia persoanele cu dizabilități, părinții cu cărucioare pentru bebeluși, lucrătorii de livrare și altele. Caracteristicile umane luate în considerare în modele universale sunt studiate ȋn designul universal indiferent de vârstă, sexul, statura, rasa / etnia, cultura, limbă maternă și preferințele de învățare.

Fig.41. Conformarea și amplasarea obiectelor de mobilier urban pe traseele de deplasare

Fig.42. Traversarea străzilor cu lățime mai mare de 4 benzi de circulație

5.4.3.) Proiectare utilizabilă

Ca și designul accesibil și universal, designul utilizat servește la crearea de produse ușor și eficiente de utilizat. Utilizabilitatea a fost definită de Organizația Internațională pentru Standardizare drept „eficacitatea, eficiența și satisfacția cu care un set de utilizatori dat poate realiza un set de sarcini specificat într-un anumit mediu”. Inginerii de utilizare testează ușurința cu care utilizatorii pot învăța să opereze un produs și își amintesc cum să facă acest lucru atunci când revin la produs ulterior.

Din păcate, persoanele cu dizabilități nu sunt întotdeauna incluse în testele de utilizabilitate. Prin urmare, multe produse care funcționează bine în testele de utilizare nu sunt accesibile persoanelor cu dizabilități. Specialiști din domeniul utilizabilități abordează din ce în ce mai mult aspectele legate de accesibilitate și design universal.

Utilizabilitatea împărtășește câteva obiective cheie cu accesibilitatea și designul universal. Designerii din cele trei discipline caută să creeze caracteristici ale produsului care să fie ușor de descoperit și ușor de utilizat de către utilizator. Inginerii de accesibilitate sunt preocupați de aspecte din experiența utilizatorului, apelȃnd la principiile designului universal:

-Învățare: utilizatorii pot învăța cu ușurință cum să opereze.

-Coerență: caracteristicile produsului.

-Eficiență: abilitatea utilizatorilor de a îndeplini sarcini cu un efort minim și de a-și atinge obiectivele cu succes.

5.5.) Design universal și arhitectura organică

“Arhitectura este prea importantă pentru a fi lăsată arhitecților.”

Filosoful marxist Antonio Gramsci (1897-1937) formulează o teorie care surprinde diferența ȋntre intelectualii „tradiționali” și cei „organici”. „Intelectualii tradiționali” sunt acei profesioniști a căror viziune implică o abordare dezinteresată, psedesign universalo-științifică a cunoașterii și care sunt conectați la instituții care mențin relații de putere extrem de asimetrice cu utilizatorii. În contradicție, „intelectualii organici” reflectă interesele și experiențele grupurilor subordonate și marginalizate din punct de vedere politic. În timp ce „intelectualii tradiționali” doresc să considere ideile lor ca fiind oarecum distincte de viața socială cotidiană, conținând „soluții” autoritare la problemele sociale ale celor mai puțin puternici, „intelectualul organic” este încorporat în lumile foarte sociale cu care se angajează și sunt adesea critici exprimați cu privire la structurile și practicile propriilor profesii (unde mențin inegalități sau obstrucționează responsabilitățile pentru impactul deciziilor profesionale).

Noțiunea de profesioniști a lui Gramsci ca și „convingători permanenți”, dispuși să-și distrugă expertiza și resursele în slujba rezultatelor, mai favorabile pentru ursul dominat.

Plecând din perspectiva lui Gramsci, o provocare-cheie pentru arhitecții de design universal devine nu numai proiectarea rezultatelor construite accesibile, ci și orientarea unui mod de abordare a procesului de proiectare în sine care evită procesele „cutii negre” și ierarhiile inegale între proiectant și proiectat.

O critică a practicilor și proceselor arhitecturale obișnuite, normalizate, care conduc la astfel de rezultate nefavorabile construite este cu siguranță implicată de conturile design universal, dar provocarea noțiunilor dominante ale utilizatorului ca „caracteristică scenică” în acest proces înseamnă a face mai explicită politica de proiectare. , întotdeauna implicat de design universal, dar adesea lăsat nesigur. Cu alte cuvinte, arhitecții designului universal nu se pot baza pe principiul normativ implicit pentru a încultura și integra schimbările în proiectare; aici și în altă parte, am susținut că o astfel de sarcină presupune în mod necesar o critică explicită a modurilor existente de a practica arhitectura, care nu țin cont suficient de diferență.

Deși a funcționat într-o tradiție intelectuală diferită de Gramsci, Otto Neurath a avut foarte mult de spus despre cunoștințele profesionale în societățile democratice. Argumentând că profesiile nu au o perspectivă privilegiată asupra răspunsurilor „corecte” la problemele sociale – ele sunt întotdeauna prin definiție întrebări normative pentru domeniul politic – Neurath critică căutarea unei baze „științifice” obiective care să justifice intervențiile tehnice ca punct de plecare problematic. Neurath a considerat că responsabilitatea majoră a profesiilor constă în identificarea unei serii de răspunsuri alternative la problemele sociale și în stabilirea parametrilor și a rutelor diferitelor strategii care ar putea fi urmărite în același scop, decis în mod democratic.

Învățarea și predarea arhitecturală oferă o oportunitate majoră de a angaja generații de arhitecți ai viitorului în această sarcină, iar accesul pedagogiei design universal este ceva cu care s-au angajat pe deplin variante ale mișcării.

Dar de la Neurath și Gramsci, dacă designul universal urmează să furnizeze resurse pentru o critică culturală susținută ca parte integrată a pedagogiei proiectării arhitecturale, aceasta va necesita evitarea tendinței de a lua în considerare dezirabilitatea normativă sau politică a unor astfel de intervenții.

Păstrarea simțului naturii politice încurcate și a problemelor implicate în arhitectura designului universal nu înseamnă a diminua rolul profesionistului, ci a sugera o implicare cu rolul social al arhitectului și relația lor cu utilizatorii – care poate merge mai departe decât în ​​prezent. Facilitarea activă a controlului procesului de proiectare de la cei din afara „cutiei negre” a proiectului înseamnă însă că arhitecții trebuie să încerce să dezvăluie presupunerile în joc și să conteste astfel iluzia bazei „obiective, științifice” a design universalecății profesionale.

5.6.) Accesibilitatea universală

Accesibilitatea universală este condiția pe care trebuie să o aibă orice mediu urban, clădire, produs, serviciu sau mediu de comunicare pentru a fi utilizat în condiții de confort, securitate, egalitate și autonomie prin toți oamenii, chiar și cei cu diferiți abilități motorii sau senzoriale. Accesibilitatea bună trece neobservată utilizatorilor.

Această „accesibilitate neobservată” implică ceva mai mult decât să oferim o alternativă la pasul de acces, căutarea unui design echivalent pentru toată lumea, confortabil, estetic și în siguranță. Reprezintă calitate și siguranță, aceasta din urmă fiind o cerință fundamentală în proiectare.

Dacă singuranța în utilizare lipsește în cazul unui spațiu pentru un anumit grup de oameni, acest spațiu nu va mai fi accesibil. Marele avantaj al „accesibilității neobservate ”este valoarea adăugată pe care aceasta o conferă designului, deoarece nu restricționează utilizarea clădirii la un tip sau grup de vârstă oameni. In acest fel, mediile, produsele sau serviciile pot fi folosite confortabil de toată lumea.

5.7.) Arhitectură și proiectare pentru persoanele cu dizabilități

Dizabilitatea nu este doar o limitare pentru câteva persoane, ci presupune, de fapt, o parte a vieții umane pe care toată lumea ar putea să o experimenteze la un moment dat, temporar sau permanent. Ar putea apărea ȋntrebarea de ce anume arhitectura trebuie să se ocupe de problematica persoanelor cu dizabilități

Răspunsul la această este, evident, unul afirmativ ȋntrcăt arhitectura vizează creare unui mediu performant pentru utilizatori, pentru ca aceștia să-l experimenteze în condiții optime de confort. Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități are ca scop promovarea, protejarea și asigurarea drepturilor lor egale, precum și respectarea acestora.

Arhitecții s-au implicat în campanii de conștientizare pentru promovarea proiectării pentru personae cu dizabilități. Un astfel de eveniment a avut loc în 2013, unde arhitecți precum arhitecții Zaha Hadid, asociați din Adjaye, AMODELS și mulți alții au participat la o licitație caritabilă a „clădirilor în miniatură”, unde au prezentat case minuscule proiectate de ei. Astfel, arhitecți de renume care se ocupă cu proiecte vaste în fiecare zi, s-au reunit și s-au dedicat dezvoltării unor noi soluții pentru persoanele cu handicap.

5.7.1.) Influența proiectării pentru dizabilități asupra creativității

Au fost prezentate o mulțime de argumente potrivit cărora proiectarea pentru dizabilități contribuie la îmbunătățirea creativității unui proiect, ducând de obicei la un design mai universal și mai inovator benefic. Lucrul în limitele vă accentuează atenția și vă obligă să priviți problema dintr-un punct de vedere diferit. Având în vedere nevoile celorlalți în designul inițial, în loc să adaptezi unul pentru a se potrivi cerințelor suplimentare, ar putea fi ceea ce te ajută să identifici deficite în designul pe care poate că nu l-ai avut în vedere vreodată.

5.7.2.) Accesibilitate integrală

Prin adoptarea acestei abordări, mediul construit este amenajat astfel încât tuturor li se permite accesul la acesta în cel mai independent și natural mod posibil. Trei termeni încapsulează esența accesibilității integrate tuturor, independenți și firești.

Termenul „toată lumea” înseamnă că niciun fel de diferențe nu vor fi impuse de mediu asupra individului. Termenul „independent” înseamnă capacitatea de a acționa fără a fi nevoie să apelezi la o mână de ajutor. Acest lucru ar putea să nu fie întotdeauna posibil și, prin urmare, poate implica o dependență pe care individul o va descoperi. În măsura în care dorința de îndepărtare a independenței este resimțită în întreaga societate europeană, aceasta ar trebui să se bucure de toată lumea. Termenul „natural” subliniază aspectul integral al definiției. Aceasta implică faptul că dispozițiile cu acces larg și utilizabilitate sunt percepute ca normale și nu în beneficiul unor grupuri sau persoane particulare. Cu toate acestea, accesibilitatea este adesea asociată doar cu „persoanele cu handicap”. Această atitdesign universal ine duce la prevederi care sunt percepute ca adăugări speciale, cum ar fi ușile speciale pentru utilizatorii de scaune cu rotile lângă ușile rotative.

Accesibilitatea trebuie privită ca o facilitate de bază pentru toată lumea. Utilizarea mediului construit este una naturală când instalațiile pot fi percepute ca fiind normale. Acest lucru este posibil numai atunci când „domeniul de aplicare extins” este recunoscut ca fiind normal și atunci când accesibilitatea tuturor este o premisă de bază în cadrul procesului de proiectare. Informațiile despre gradul de accesibilitate în mediul înconjurător ar trebui să fie disponibile publicului în permanență.

Cu toate acestea, este imposibil de a face din toată mediul urban accesul complet tuturor. în planificarea unei călătorii, cineva ar trebui să fie capabil să se conștientizeze de obstacolele pe care le poate întâmpina. Pentru fiecare conurbație, ar trebui să existe o „diagramă de accesibilitate” actualizată periodic.

5.8.) Concluzii

Arhitecții care implementează designul universal ca o modalitate de „proiectare mai bună” se confruntă cu o provocare-cheie în ceea ce privește dezvoltarea și integrarea modurilor adecvate de participare a utilizatorilor la proces. În timp ce design universal continuă să joace un rol important în „dezvoltarea [politicii de design] care să conteste sursele dezactivării în societate”, până acum această implicare a fost în primul rând tehnică, cu o analiză critică a nexusului decizional pentru utilizatorii profesioniști la prezent subdezvoltat.

Într-adevăr, „utilizatorii” sunt adesea poziționați în moduri problematice în conturile design universal, cu reprezentarea tehnică a organismelor și a mobilităților care prezintă un rol important, în timp ce capacitatea „non-profesioniștilor” de a modela material deciziile și rezultatele rămâne în proporție mare.

Aici s-a sugerat că încercările de reconfigurare a arhitecturii profesionale ca fiind mai participative în acest sens pot adăuga mult design universal, analizând astfel de relații de putere iluminatoare între utilizator-arhitect și protejându-se de orice noțiuni romantice de participare care pot servi pentru a părăsi politica. dintre aceste intervenții transformatoare necontestate.

Popularitatea de până acum a design universal este explicabilă în parte datorită capacității sale de a funcționa ca un „steag al comodității” sub care multe inițiative proiectate pentru toate se pot „naviga”, cu succesul mișcării evident în tonul interacțiunilor între ele. O serie de site-uri de practică. Este ceva paradoxal că ​​proliferarea demersurilor design universal a fost însoțită de o căutare aprofundată a fundamentelor epistemologice.

Pentru a realiza un centru de kinetoterapie funcțional, trebuie ca acesta să fie accesibil tuturor categoriilor de persoane, indiferent de tipul sau natura de dezabilitate. Insă este la fel de important să se stimuleze nevoia și abilitatea de mișcare fizică.

CAPITOLUL 6 Concluzii

6.1.) Sinteza și rezultatele cercetarii

După efectuarea analizelor mai sus menționate, putem concluziona că procesul de proiectare a unui centru de tratament kinetoterapeutic, indiferent de amplasament sau formă, trebuie să abordeze următoarele aspecte:

accesibilitatea este o cerință pincipală a unui centru de recuperare medicală. Orice centru de tratament trebuie să faciliteze transportul cu ușurință atȃt ȋn incintă, căt și interiorul complexului, fără a elimina complet nevoia de efort fizic.

forma, fiind unul din elementele principale care defineste spațiul ȋn două aspecte. Primul aspect este cum este perceput spațiul respectiv, astfel trebuie să se facă distincția clară ȋntre un spațiul destinat vindecării și orice alt tip de spațiul. Cum este menționat mai sus orice centru de recuperare fizică trebuie să fie accesibil tuturor, dar să ȋncurajeze mișcarea fizică. Astfel, se poate propune un traseu care să necesite un minim de efort fizic pentru parcurgerea sa.

Cel de-al doilea aspect al formei este decorativismul. Insă, datorită naturii centrelor medicale, funcțiunea primează asupra esteticii. Astfel, singurele elemente estetice care se pot folosi sunt contrastele ușoare ȋn forma spațiului și elementele decorative foarte mici.

lumina este elementul care pune ȋn valoare spațiul. Pentru a asigura atât iluminatul centrului medical, cât și intimitatea pacienților, voi propune deschiderea spațiului pentru zone importante, precum spațiile verzi sau curțile interioare și ȋnchiderea sa către spații neimportante sau chiar dăunătoare, precum străzi cu trafic sau alte ansambluri de clădiri.

textura, culoarea și alte elemente estetice cad sub umbra funcționalității, textura trebuie să netedă pentru a facilita traversarea scaunelor cu rotile și a altor echipamente pe roți, iar culoarea are rol funcțional de indicare și semnalizare a diferitelor ȋncăperi. Ȋnsă ele pot avea și rol decorativ. Prin diverse forme și combinații de culori sau prin o singură culoare, se pot imprima diverse stări emoționale, care pot ajuta pacientul ȋn etapele tratamentului. Astfel, aceste elemente decorative pot avea și rol terapeutic, medical.

Prin combinarea acestor elemente, se poate realiza un centru de tratament și recuperare fiziokinetoterapeutică funcțional, accesibil și ușor de integrat ȋn orice țesut urban.

6.2.) Contribuția originală

In prezent, ȋn România, nu există centre de tratament kinetoterapeic care să corespundă standardelor europene. Multe dintre instituțiile care se ocupă de recuperarea fizică sunt mici cabinete medicale, care adesea sunt situate ȋn spații improprii sau apartamente de bloc.

Astfel, prin acest proiect, se va ȋncerca crearea unui centru de recuperare fizică de sine stătătorare care să implementeze standardele europene și internaționale pe teritoriul României, prin facilitarea accesului și tratarea tuturor utilizatorilor, fără a face discriminare ȋntre persoanele normale și persoanele cu dizabilități.

Pentru a construi o clinică de recuperare originală, voi propune următoarele abordări:

– folosirea elementelor naturale precum vegetația, apa, lumina, nu doar ca instrumente arhitecturale, dar și ca părți componente care pot fii integrate ȋn procesul de recuperare fizică.

– configurarea spațiului sălii de sport/ bazin de ȋnot astfel ȋncât acesta să nu fie doar o ȋncăpere pentru desfășurarea tratamentelor, dar să se constituie chiar sub forma unui instrument important ȋn procesul de recuperare fizică.

– implementarea unui traseu cu obstacole, ȋn compoziția culoarelor și a holurilor, care să stimuleze exercițiul fizic, făra a afecta ȋnsă accesibilitatea centrului.

– crearea unei legături cu cadrul natural ȋntr-un mediu urban ȋnchis.

6.3,) Direcții noi de cercetare

După realizarea analizelor de mai sus, am stabilit ce obiective și cerințe trebuie ȋndeplinite pentru a realiza un centru de kinetoterapie care să ȋndeplinească nu numai standardele europene, dar și standardele internaționale.

Insă, există multe abordări care nu au fost implementate ȋn structura unui centru de kinetoterapie, dar care, prin studiul lor, pot genera soluții benefice unui astfel de centru:

-Culoarea, având efect terapeutic și un rol important ȋn medicină.

-Problematica accesibilității care are potențial de a genera forme unice ȋn designul de clădiri.

-Tratamente și remedii naturale superioare medicamentelor comercializate adeseori pe piață.

-Implementarea unei clinici de recuperare moderne ȋntr-o țară cu un sistem medical a cărui eficiență necesită imperativ a fi imbunătățită.

6.4.) Premizele proiectului de diplomă

BIBLIOGRAFIE

WEBOGRAFIE

Surse imagini

Fig.1. http://theconversation.com/hippocrates

Fig.2. https://www.wikiwand.com/en/Pottery_of_ancient_Greece

Fig.3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Medicina_Renașterii

Fig.4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_medicinei

Fig.5. http://thechart.blogs.cnn.com/2014/04/16/

Fig. 6. https://www.archdaily.com/592385/day-centre-and-housing-for-the-disabled-archea-associati

Fig. 7. https://www.archdaily.com/907249/center-for-people-with-disabilities-aspaym-avila

Fig.8.https://www.archdaily.com/587732/sport-and-fitness-center-for-disabled-people-baldinger-architectural-studio

Fig.9.https://www.archdaily.com/587732/sport-and-fitness-center-for-disabled-people-baldinger-architectural-studio

Fig.10. https://www.easterlingconsulting.com/2014/08/

Fig,11.https://www.shutterstock.com/image-photo/equipment-medical-devices-hybrid-operating-room-672030043

Fig.12. https://www.cnbc.com/2019/01/24/medmodular-prefab-hospital-rooms-on-amazon.html

Fig.13.https://www.wbrcae.com/project/cary-medical-center-acute-care-unit-patient-room-renovations/

Fig.14. Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000, pag.59

Fig.15. Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000, pag.59

Fig.16. https://monatomic-orme.com/how-sound-waves-affect-our-brain/

Fig.17.https://www.archdaily.com/907249/center-for-people-with-disabilities-aspaym-avila-amas4arquitectura

Fig.18.https://www.archdaily.com/907249/center-for-people-with-disabilities-aspaym-avila-amas4arquitectura

Fig.19.https://www.archdaily.com/907249/center-for-people-with-disabilities-aspaym-avila-amas4arquitectura

Fig.20.https://www.archdaily.com/777428/therapeutic-pools-for-la-esperanza-school-fuster-plus-architects

Fig.21.https://www.archdaily.com/777428/therapeutic-pools-for-la-esperanza-school-fuster-plus-architects

Fig.22.https://www.archdaily.com/777428/therapeutic-pools-for-la-esperanza-school-fuster-plus-architects

Fig.23.https://www.archdaily.com/777428/therapeutic-pools-for-la-esperanza-school-fuster-plus-architects

Fig.24.https://www.archdaily.com/587732/sport-and-fitness-center-for-disabled-people-baldinger-architectural-studio

Fig.25.https://www.archdaily.com/587732/sport-and-fitness-center-for-disabled-people-baldinger-architectural-studio

Fig.26.https://www.archdaily.com/587732/sport-and-fitness-center-for-disabled-people-baldinger-architectural-studio

Fig.27.https://www.archdaily.com/587732/sport-and-fitness-center-for-disabled-people-baldinger-architectural-studio

Fig.28.https://www.archdaily.com/587732/sport-and-fitness-center-for-disabled-people-baldinger-architectural-studio

Fig.29.https://www.archdaily.com/474130/vandhalla-egmont-rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-architects

Fig.30.https://www.archdaily.com/474130/vandhalla-egmont-rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-architects

Fig.31.https://www.archdaily.com/474130/vandhalla-egmont-rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-architects

Fig.32.https://www.archdaily.com/474130/vandhalla-egmont-rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-architects

Fig.33.https://www.archdaily.com/474130/vandhalla-egmont-rehabilitation-centre-cubo-arkitekter-force4-architects

Fig.34. https://www.archdaily.com/592385/day-centre-and-housing-for-the-disabled-archea-associati

Fig.35. https://www.archdaily.com/592385/day-centre-and-housing-for-the-disabled-archea-associati

Fig.36. https://www.archdaily.com/592385/day-centre-and-housing-for-the-disabled-archea-associati

Fig.37. https://www.archdaily.com/592385/day-centre-and-housing-for-the-disabled-archea-associati

Fig.38. Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000, pag. 34

Fig.39. Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000, pag.50

Fig.40. Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000, pag. 48

Fig.41. Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000, pag.32

Fig.42. Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000, pag.30