Dizertatie 08.02.2020 [631606]

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIEȘTI
FACULTATEA INGINERIA PETROLULUI ȘI GAZELOR

PROIECT DE DIPLOMĂ
TEMA DE PROIECT

ANALIZA PERFORMANTELOR FIRMEI
ENGIE ROMANIA S.A.

ȘEF CATEDRĂ:
Prof. Dr. ing. LAZĂR AVRAM

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC:
CONF. UNIV. DR. ALBU MĂDĂLINA

Absolvent: [anonimizat]
2020

Cuprins

CAP I – Teorie legata de tema max 10 pag
CAP II – prezentarea generala a SC…. max 10 pag
CAP III – Analiza performantelor firmei. Studiu de caz la … aprox 30 pag

Bla bla

Intro
Analiza performanței de afaceri se referă la o varietate de tehnici utilizate pentru a
cuantifica performanțele unei companii într -o anumită perioadă de timp. O analiză a
performanței ar putea fi realizată pe aproape orice domeniu al unei afaceri, cu condi ția ca
indicatorii corecți de performanță să fie incluși în analiză.
Lucrarea de față este concepută sub forma unei analize financiare asupra un uia
dintre cei mai impoertanti actori al pieței de energie și unul dintre cei doi mari distribuitori
de gaze din România . Lucrarea își propune să realizeze o analiză atât a performanței
financiare a întreprinderii cât și a poziției acesteia , rezultatele fiind utile investitorilor sau
potențialilor investitori în sc opul luării unor decizii. Aceasta implică a d eosebi dacă
acțiunile deținute merită păstrate sau vândute pentru că nu sunt sau în scurt timp nu vor
mai deveni profitabile – pentru investitori, și dacă în urma unei investiții se poate obține
profit, și deci ar fi indicat să se investească în acțiunile firmei – pentru potențialii investitori.

––––––-

CAPITOLUL I
Activitatea oricărei firme, în contextul reformei și al tranziției la economia de piață, se
desfășoară într -un mediu dinamic și agresiv. În general, tranziția, reprezintă o perioadăde
așezare a lucrurilor și conceptelor în ordinea lor firească, deci o schimbare, cu grija firească
privind adaptarea noilor structuri la cerințele economiei de piață în condiții concurențiale tot
mai aspre și mai bine definite (legiferate).
Problemele fundamentale cu care se confruntă fiecare firmă vizează, în principal,
stabilirea și consolidarea locului pe care aceasta îl ocupă în spațiul economic concret în care
activează, obiectivul major spre ca re se îndreaptă, costurile implicate și șansele de izbândă.
În acest context, firma este determinată să se raporteze permanent la cererea de piață,
trebuie să anticipeze mișcările concurenței, să -și autoevalueze resursele de care dispune și să
acționeze î n direcția creșterii eficienței utilizării acestora etc.
În abordarea sistemică a problematicii firmei un rol deosebit revine analizei
economico -financiare, ca instrument de supraveghere a activității și performanțelor acesteia.
Analiza economico -financi ară prin metodologia, procedeele și tehnicile specifice de
care dispune, concură la diagnosticarea stării diferitelor procese și fenomene, le descoperă
structura, stabilește relațiile de cauzalitate, factorii care le guvernează, descoperă legile
formării ș i dezvoltării lor, iar pe această bază oferă conducerii posibilitatea adoptării deciziilor
privind îmbunătățirea activității în viitor.
1.1. Obiectul analizei economico -financiare
În spațiul socio -economic în care activează, întreprinderea trebuie să -și probeze
permanent viabilitatea, capacitatea de concurențăși adaptare, performanța economico –
financiară. Toate acestea, își găsesc reflectarea în eficiența activităților care au la
bazădeterminări cantitativ -calitative ale factorilor producției, randamente maxime ale utilizării
acestora etc .

1.1.1. Definirea obiectului analizei economico -financiare
Analizei îi revine sarcina, ca prin metodele, procedeele și tehnicile pe care le
utilizează, să concure la descoperirea mecanismelor factoriale, a intimităților cauzal e ale
fenomenelor cercetate și pe această bază să permită diagnosticarea stării acestora în scopul
fundamentării acțiunilor de reglare și funcționare stabilăși eficientă a întreprinderii în sistemul
economiei de piață.
Întreprinderea își desfășoară activi tatea fiind influențată de o serie de factori externi
(economici, sociali, politici, tehnologici, ecologici etc.), asupra cărora nu poate avea o
influență directă, deoarece evoluția acestora nu este controlabilă la nivel microeconomic. În
schimb, ea poate acționa și influența asupra elementelor discreționare ale mediului economic
(clienți, furnizori, competitori etc.), amortizându -le într -o anumită măsurăefectele.
Analiza activității societăților comerciale cu caracter industrial, este o disciplină
științif ică al cărui obiect de studiu îl constituie procesele și fenomenele economico -financiare
legate de activitatea industrial -productivă a acestora.
Activitatea de producție și comercializare, reprezintă pentru oricare firmă, indiferent
de forma de proprietat e, rațiunea de a exista, respectiv de a produce bunurile necesare
satisfacerii unor nevoi sociale.
Capacitatea întreprinderii de a răspunde cerințelor și reacțiilor pieței este dependentă
de asigurarea cu resurse materiale, umane și financiare, dar fără a pierde din vedere aspectele
privind eficiența utilizării acestora.
Asigurarea din punct de vedere cantitativ, calitativ și la termen cu produse și servicii,
trebuie realizată pe baza identificării corecte a solicitărilor și motivațiilor clienților. Aceast a
constituie o modalitate de a răspunde cerințelor pieței, fiind expresia utilizării eficiente a
factorilor de producție (natura, munca și capitalul) ai întreprinderii.
Asigurarea întreprinderii cu personal, vizează pe lângă latura cantitativă și aspecte de
ordin calitativ, exprimate prin gradul de calificare a salariaților. Analiza economică are deci ca
obiectiv, în acest caz, determinarea gradului de asigurare cu personal din punct de vedere
cantitativ, pe structură, la termen și calitativ, precum și ut ilizarea acestuia prin prisma timpului
de muncă utilizat și al eficienței utilizării.

Existența bazei tehnico -materiale sau a potențialului material, constituie o condiție
indispensabilă a desfășurării activității.
Analiza evoluției costurilor trebuie fă cută în strânsă dependență cu scopul propus,
respectiv cu masa efectelor generate. Mecanismul formării rezultatelor întreprinderii cât și
dimensiunea și structura acestora, constituie consecința firească a consumurilor de resurse
circumscrise aceleiași sfe re de cuprindere.
Analiza performanțelor unei întreprinderi, inclusiv a rentabilității acesteia, sunt
necesare pentru o corectă apreciere și evaluare a eventualelor modificări esențiale privind
resursele economice pe care le -ar putea controla în viitor. Im portanță deosebită
prezintăvariația performanței în viitorul previzibil, determinându -se în acest scop aspectele
legate de generarea de fluxuri de trezorerie în funcție de resursele existente. În ceea ce privește
orientarea întreprinderii către noi resurse financiare, analiza performanței va trebui săfurnizeze
concluzii asupra impactului pe care l -ar avea utilizarea de resurse suplimentare.
Totodată, analiza financiară urmărește să evidențieze modalitățile de realizare ale
echilibrului financiar pe termen mediu și lung (obiectiv al analizei pe bază de bilanț) și treptele
de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii (obiectiv al analizei pe
baza contului de profit și pierdere).
Scopul analizei financiare îl constituie întocmirea dia gnosticului financiar al
întreprinderii, în vederea evidențierii punctelor forte și a punctelor slabe , adică a stării de
sănătate sau de slăbiciune financiară a întreprinderii, precum și a potențialului
managementului financiar.
Activitatea oricărei întreprinderi trebuie apreciată atât din punct de vedere social cât și
din punct de vedere economic prin gradul de asigurare a unei oferte de produse și servicii
adecvate care să asigure satisfacerea cerințelor clienților.
Necesitatea analizei ca metodă a cunoașterii și utilizatorii rezultatelor acesteia
Cunoașterea mecanismului de formare și manifestare a fenomenelor și proceselor
economico -financiare, precum și a legăturilor cauzale dintre acestea, constituie in contextul
economico -social dat o necesitate de prim rang.

În analiza fenomenelor economice, un rol însemnat revine puterii de abstracție, ceea ce
exclude posibilitatea experiențelor pure în scopul desprinderii acțiunii izolate a unui factor, așa
cum este posibil în domeniul științelor na turii. Meritul revine logicii, al cărei demers este
hotărâtor în asigurarea unei gândiri coerente în procesul analizei economice.
Analiza economică, presupune cercetarea unui fenomen sau proces din punct de vedere
economic, ceea ce implică corelativ, evid ențierea eforturilor dimensionate prin consumul de
resurse materiale, umane și financiare, cât și a efectelor, circumscrise rezultatelor ca valori
sociale utile.
Ca metodă a cunoașterii, analiza este proprie oricărei științe. Ca activitate practică,
analiza utilizează, în scopul realizării obiectivelor sale, un ansamblu de concepte, metode,
tehnici și procedee care asigură culegerea, verificarea și prelucrarea inf ormațiilor în vederea
formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația unui agent economic (nivelul și
Procesul continuu de perfecționare a științelor în general și al analizei economico –
financiare, în special, are loc pe principii de finaliat e. Rolul analizei economico -financiare,
poate fi considerat ca fiind esențial, deoarece prin rezultatele sale permite satisfacerea
cerințelor diferiților utilizatori.
1.1.2. Tipologia analizei economico -financiare
Diversitatea activităților desfășurate de către o întreprindere și varietatea situațiilor
întâlnite privind conținutul, nivelul și caracteristicile performanțelor economico -financiare ale
acesteia, reclamă necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după
mai multe criter ii:
a) În funcție de raportul dintre momentul în care se efectuează analiza și momentul
desfășurării fenomenului, distingem:
• Analiza post -factum, post -operativă sau analiza activității, constituie un
instrument de “supraveghere și reglare” a modului de funcționare a unei
întreprinderi, ceea ce presupune cercetarea rezultatelor acesteia potrivit relațiilor
cauzal -funcționale și implicit relevarea gradului de realizare a obiectivelor
programate (încadradrea în limitele stabilite de managementul firmei).

• Analiza previzională sau prospectivă, presupune determinarea evoluției
viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor (a relațiilor de
cauzalitate), a acțiunii lor în perspectivă (inclusiv cu luarea în considerare și a altor
factori decât cei cunoscuți).
b) Din punct de vedere al urmăririi însușirilor esențiale sau al determinărilor
cantitative ale fenomenelor, deosebim:
• Analiza calitativă, urmărește es ența fenomenului, însușirile sale esențiale,
factorii care sunt de aceeași natură cu fenomenul analizat.
• Analiza cantitativă presupune cercetarea fenomenului prin determinări
comensurative exprimate prin greutate, volum, suprafață, număr, durată etc.
c) După nivelul la care se desfășoară analiza, distingem:
• Analiza microeconomică cercetează fenomenele economico -financiare la
nivelul întreprinderii sau al compartimentelor funcționale din cadrul structurii sale
organizatorice. Acest tip de analiză centrată la scara întreprinderii, vizează
relevarea comportamentului acesteia privind realizarea produselor, lucrărilor și
prestărilor de servicii, potrivit obiectului de activitate, în raport cu obligațiile
asumate pri n contarctele încheiate cu beneficiarii, performanțele economico –
financiare realizate etc.
• Analiza mezoeconomică studiază fenomenele și procesele la nivelul
sectorului sau al ramurii de activitate în scopul evidențierii poziției firmei pe piață,
a capac ității concurențiale a acesteia etc.
• Analiza macroeconomică presupune studierea fenomenelor la nivelul
economiei naționale sau al economiei mondiale (conjunctura internăși
internațională, legislație și reglementări, factori demografici, de culturăși cre dință,
nivel de dezvoltare, probleme sociale, factori climaterici etc.), operând
preponderent cu mărimi globale sau agregate ca de exemplu produs național brut,
produs intern brut etc.
d) După modul de urmărire în timp a fenomenelor, distingem:
•Analiza stat ică studiază fenomenele, precum și elementele și factorii care
influențează asupra acestora la un moment dat, relevând pe baza relațiilor existente

între acestea, o anumită poziție a fenomenului supus analizei. Noțiunea de static
este legată de modul de ef ectuare a analizei și nu de natura fenomenului, deoarece
fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
•Analiza dinamică cercetează fenomenele economice în mișcare, relevând
poziția lor într -un șir de momente. Evidențierea legăturii dintre diferitele po ziții
succesive ale fenomenelor economice se face pe baza cercetării factorilor care au
determinat aceste schimbări.
e) După orizontul de timp pe care se cercetează fenomenul, distingem:
•Analiza pe termen scurt servește managementului întreprinderii pentru
conducerea operativă a activității pe perioade de timp de până la un an de zile.
Acest tip de analiză operează preponderent cu modele de tip determinist.
•Analiza pe termen lung operează cu date care depășesc termenul de un an,
utilizând în acest scop mod ele de tip statistic sau stocastic. În țările cu economie de
piață, se operează frecvent, la nivel microeconomic cu modele în care intervalul de
timp analizat este de 3 -5 ani.
f) După criteriile de studiere a fenomenelor, distingem:
•Analiza tehnico -economică îmbină caracterul tehnic cu cel economic.
Acțiunea de creștere a producției fizice este rezultatul unei analize tehnico –
economice efectuate de specialiști cu cunoștințe tehni ce și economice (în mod
similar, pot fi tratate și acțiunile care vizează la nivel de produs reducerea costului
sau cele privind creșterea rentabilității pe produs).
•Analiza economico -financiară tratează corelațiile dintre activitatea economică
(de explo atare) și cea financiară (analiza riscului financiar trebuie corelată cu
analiza riscului de exploatare).
•Analiza financiară vizează cu predilecție fluxurile financiare care se formează
la nivelul întreprinderii, modul de gestionare și plasare a capitalu lui etc.
g) În funcție de poziția analistului, distingem:
•Analiza internă are un caracter parctic, facilitatea efectuării acesteia rezidădin
faptul că analistul are o poziție privilegiată deoarece beneficiază de o serie de
informații despre întreprinderea analizată. Pe baza acestor informații, analistul
poate detecta stările de dezechilibru din diferite domenii ale activității

întreprinderii, precum și cauzele acestora, stabilind totodată măsurile care se impun
în vederea remedierii.
•Analiza externă se ef ectuează de partenerii externi. În fundamentarea
deciziilor lor, partenerii externi ai întreprinderii se bazează pe informațiile furnizate de
analiza financiară (diagnosticul financiar extern). Exemplul clasic îl constituie
procedura utilizată de bănci pen tru studierea cererilor întreprinderilor privind
acordarea de credite, care urmăresc capacitatea acestora de a -și achita obligațiile.
1.1.3. Conținutul procesului de analiză economico -financiară
Drumul parcurs de analiză este inversul evoluției reale a fenomenului. Analiza
pornește de la rezultatele procesului încheiat către elemente și factori. Conținutul procesului
de analiză economico -financiară, inclusiv îmbinarea acesteia cu sinteza, presupune
parcurgerea următoarelor etape:
a) Delimitarea obiectul ui analizei, constă în identificarea anumitor fapte, fenomene,
rezultate, care se exprimă sub forma indicatorilor economico -financiari. Delimitarea obiectului
se face în timp și spațiu, cantitativ și calitativ, utilizând anumite metode de evaluare și calcu l.
b) Determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat.
Descompunerea în elemente presupune o analiză structurală. Factorii se stabilesc în mod
succesiv, trecând de la cei cu acțiune directă la cei care acționează indirect, prin interm ediul
celor cu acțiune directă, până la stabilirea cauzelor finale. Potrivit principiului descompunerii
în trepte, procesul cunoașterii este adâncit de la o esență mai puțin profundă, către alta mai
profundă.
c) Stabilirea relațiilor de condiționare dintr e fiecare factor și fenomenul analizat pe de
o parte, cât și dintre diferiții factori care acționează asupra acestuia, pe de altă parte. În acest
scop este necesar a se determina relația cauză -efect, respectiv raporturile de condiționare.
Parcurgerea acest or trei etape conduce la elaborarea modelelor de analiză ale proceselor și
fenomenelor analizate.
d) Măsurarea (cuantificarea) influențelor diferitelor elemente sau factori asupra
fenomenului analizat. În această etapă intervine analiza cantitativă, care pe baza unei

metodologii proprii permite măsurarea influențelor, dimensionarea rezervelor interne și
aprecierea cât mai exactă a rezultatelor.
e) Sinteza rezultatelor analizei, constituie etapa stabilirii concluziilor și aprecierilor
asupra activității de sfășurate (în funcție de obiectul analizei). Elaborarea măsurilor, respectiv
al deciziilor menite a contribui la utilizarea optimă a factorilor de producție, la obținerea unor
randamente maxime ale utilizării acestora în vederea asigurării marjei concurenț iale, a
viabilității întreprinderii.
Caracterul științific al analizei ca metodă a cunoașterii, este condiționat de parcurgerea
acestor etape. Respectarea etapelor este obligatorie, iar parcurgerea lor se impune cu ocazia
analizei oricărui fenomen economi co-financiar .
1.1.4. Rolul analizei economico -financiare în realizarea funcțiilor
manageriale

Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de intervenții prin care se
prevede, organizează și coordonează activitatea întreprinderii, considerată ca fiind un
sistem complex socio -economic, dinamic și deschis, se iau decizii și se controlează
activitatea acesteia în vederea realizării obiectivelor curente și de perspectivă, respectând
criteriile de eficiență economică și de utilitate soci ală.

Analiza economico -financiară realizează, prin ea însuși, în procesul conducerii o
serie de funcții:
a) funcția informațională , asigură valorificarea datelor furnizate de întregul sistem
de evidență economică, în scopul informării centrelor de decizie asupra modului de
realizare a performanțelor economico -financiare, precum și a cauzelor care au generat
eventuale dereglări, în vederea reglării lor în perioada următoare, poziționarea unor stări
comparativ cu standardele normative, niveluri ale co ncurenței pe diferite piețe etc.
b) funcția de evaluare a potențialului tehnico -economic al întreprinderii , deși
definită ca având caracter autonom, rolul său constă în a transpune în practică cerințele
funcției anterior prezentate.
c) funcția de fundament are a deciziei pe criterii de eficiență , reprezintă o

cerință obiectivă a desfășurării activității în oricare domeniu al vieții economico -sociale.
d) funcția de reflectare a gestionării eficiente a patrimoniului și de evaluare a
performanțelor managementului se realizează cu ajutorul contabilității.Contabilitatea
reprezintă un bun universal, ea fiind temeiul cunoașterii prezentului în
economie, dar și un consilier indispensabil al viitorului.
e) funcția de realizare a conexiunii c u mediul exterior economico -financiar ,
presupune analiza relațiilor cu: furnizorii de capital (acționarii și consultanții acestora,
investitorii în obligațiuni, băncile și alți investitori, bursa de valori), partenerii de afaceri
(furnizorii, clienții etc. ), statul (fiscul, guvernul și organizațiile cvasi -guvernamentale,
autoritățile locale), alți utilizatori (organizațiile profesionale, analiștii și consultanții externi,
auditorii, organele de urmărire penală sau instanțele de judecată, publicul).

1.1.6. Factorii care determină schimbări de stare în funcționarea
sistemelor microeconomice

Factorii, ca forțe motrice ale dezvoltării, determină formarea și modificarea unui
fenomen economic, a unui rezultat. Ei, de regulă, nu acționează izolat, ci interdepend ent,
într-un sistem de legături cauzale bine definit.
Factorii care explică rezultatele economico -financiare pot fi grupați după mai multe
criterii, astfel:
a) După conținutul (natura) lor , distingem următoarele categorii de factori: tehnici,
tehnologici, organizatorici, economici, social -politici, demografici, psihologici, biologici,
naturali etc.
b) După caracterul lor în cadrul unei relații cauzale , distingem:
• factori cantitativi , care sunt purtătorii materiali ai celor calitativi,
reprezentând condiția preliminară și indispensabilă a acțiunii acestora;
• factori calitativi , care sunt de aceeași natură cu fenomenul analizat,
deosebindu -se de acesta prin gradul de extensie;
• factori de structură , care intervin în situația în care rezultatul analizat se
referă la mărimi agregate (compuse din mai multe elemente). De regulă, factorii de
structură sunt conținuți de factorii cantitativi, dar acționează prin intermediul celor calitativi

(ei reprezintă raporturile dintre componentele feno menului analizat).
Utilitatea teoretico -practică a acestei grupări este condiționată de cunoașterea
procesului de formare a fenomenului analizat cât și a modului de combinare a factorilor
care influențează asupra acestuia.
c) După modul cum acționează , deo sebim:
• factori cu acțiune directă , sunt acei factori care își exercită nemijlocit
influența asupra fenomenului analizat;
• factori cu acțiune indirectă (factori de gradul 2, 3, …, n), sunt cei care
acționează asupra fenomenului analizat prin intermediu l primei categorii.
d) În funcție de efortul propriu al întreprinderii , distingem:
• factori dependenți de efortul propriu , sunt acei factori care își au originea
în eforturile depuse de întreprindere privind utilizarea eficientă a patrimoniului său;
• factori independenți de efortul propriu , sunt în principal proveniți din
mediul în care întreprinderea își desfășoară activitatea.
e) După gradul de sintetizare , distingem:
• factori simpli , sun cei care nu mai pot fi descompuși având în vedere sfera
de desfășurare a analizei:
• factori complecși , sunt cei care sunt determinați de o serie de alți factori
simpli sau complecși, dar cu un grad redus de complexitate.
f) După izvorul acțiunii lor , distingem:
• factori interni (endogeni) , care își au originea î n interiorul întreprinderii
(organizarea internă a producției, ritmicitatea producției, calitatea producției etc.);
• factori externi (exogeni) , care își au originea în mediul exterior întreprinderii
(modificarea cursului de schimb, inflația, concurența, n ivelul dobânzii etc.).
g) După stadiul circuitului economic , se disting factori specifici aprovizionării,
producției și vânzării producției.
h) După posibilitățile de previziune , distingem:
• factori previzibili (cerți sau determinabili) , care acționează în cadrul unor
procese controlabile, fără a implica anumite riscuri;
• factori imprevizibili (aleatori) , sunt cei acre acționează necontrolat ca
urmare a unor abateri de la desfășurarea normală a proceselor economice sub impulsul

unor factori ex teriori necontrolabili (piața externă, forțele naturii etc.).
i) După intensitatea acțiunii lor , distingem:
• factori dominanți (cheie) a căror influență este hotărâtoare în obținerea
rezultatelor.
• factori secundari a căror influență nu este decisivă în obținerea rezultatelor.

––––––––
CAPITOLUL II

ENGIE este o companie franceza multinationala de utilitati electrice , cu sediul in La
Defense , Courbevoie , care opereaza in domeniile tranzitie energetica , generarea si distributia
de nergie electrica , gaze naturale , energie nucleara , energie regenerabila si petrol.
Este unul dintre puținii actor i din sector care dezvoltă abilități de expertiză atât în
activități upstream (inginerie, cumpărare, exploatare, în treținere), cât și în downstream
(gestionarea deșeurilor, demontare).
Compania, formata la 22 iulie 2008 prin fuziunea dintre Gaz de France si Suez , isi
are originile la universal Compania Canalului de Suez înființată în 1858 pentru a
construi Canalul Suez .
Cu 2018, ENGIE are 158.505 de persoane angajate în întreaga lume cu venituri de
60,6 miliarde de euro.
Înființată în anul 2000, în urma restructurării Romgaz, Distrigaz Sud este o companie
de distribuție în industria gazelor natur ale. În 2005, Gaz de France a achizitionat de la stat
30% din acțiuni după care a majorat capitalul cu încă 21%, ajungând ca francezii să dețină
51% din acțiunile Distrigaz Sud. În 2009 compania devine GDF Suez iar în 2015 își schimbă
numele in ENGIE.

ENGIE Roman ia SA este o societate pe actiuni al carei obiect de activitate consta in
furnizarea gazului natural. Societatea a fost creata in urma Hotararil de Guvern nr.491/1998,
pusa in aplicare lncepand cu data de 31 august 1998 si denumirea sa s -a modif icat in aprilie
2009 din S.C. DGN DISTRIGAZ SUD SA in GDF Suez Energy Romanla SA. Incepand cu 21
martie 2016, denumirea sociata a Socletatli s -a schimbat din GDF SUEZ Energy Romania SA
in ENGIE Romania.
ENGIE, distribuie gaze naturale în 17 județe din par tea de sud a țării,
în Oltenia , Muntenia și Dobroge a și are aproximativ 1,4 milioane clienți în 611 localități.
Rețeaua de conducte are lungimea de 17.000 km .

DIstrigaz Sud Retele SRL a fost infiintata in martie 2008 ca urmare a procesului de
separare juridica si contabila a activitatitor de furnizare si distributie a gaze lor naturale si a
serviciilor adiacente din activitatea ENGIE Energy Romania SA. Societatea a preluat prin
transfer o parte a patrimoniulul societatii -mama si a devenit titularul contractelor de
concesiune a serviciului de distributie a gazetor naturate si a licentei de distributie.
Distrigaz Sud Retele este o societate cu raspundere limitata. La 31 decembrie 201 8, ca
urmare a procesului de divizare si i ntegrare a societatil Congaz, ENGIE Romania detine
99.9722% din partile sociale. Societatea este condusa de Adunarea Generala a Asociatilor
fiind condusa de un Consiliu de Administratie.
Obiectul de activitate al Societatii ii constitufe in princIpal acti vitatea reglementata de
distributie a gazelor naturate. Pe langa aceasta Societatea mai desfasoara si alte activitati
nereglementate cum ar fi accesul la sistemul de distributie. Este organizata teritorial in 4
Directii Regionale (neinregistrate ca entitat i juridice) si 5 1 de puncte de lucru inregistrate la
Registrul Comertutui.
ENGIE Servicii SRL a fost infiintata la data de 1 iulie 2009 in urma aprobarii noilor
norme tehnice pentru distributia de gaze naturale, care au permis efectuarea activitatitor de
verificari si revizii ale instalatiilor de utilizare pentru consumatorii casnici si de catre alte

societati in afara operatorilor de distributie. De asemenea, prin Ordinul ANRE 7/2009 s -au
modificat conditiile de valabilitate a licentei de distributie, car e au permis externalizarea
activitatilor de verificari si revizii a insta latiitor de utilizare.
Activitatea operationala a Societatii a inceput la data de 1 octombrie 2009, prin transfer
de activitate de la S.C. Distrigaz Sud Retele .
ENGIE Servicii este o societate cu raspundere limitata. 99,99% din pachetul de parti
sociale este detinut de ENGIE Romania SA. Societatea este condusa de Adunarea Generala a
Asociatilor fiind condusa de un Cons iliu de Administratie. Obiectul principal de activitate al
Societat ii il constituie activitatea de verificari si revizii instalatii de utilizare, precum si servicii
conexe. Incepand cu 21 martie 2016, denumirea sociala a Socletatii s -a schimbat din Distrigaz
Confort in ENGIE Servicii.
Braila Winds SRL este o soc ietate cu raspundere limitata infiintata in anul 2009 si
achizitionata de catre ENGIE Energy Romania SA in proportie de 99,995% in decembrie
2011. Obiectul de activitate este productia de energie electrica eoliana. Licenta de productie de
energie electrica eoliana a fost obtinuta la inceputul anului 2013.
Alizeu Eolian SA este o societate pe actiuni, infiintata in anul 2010 si achizitionata de
catre ENGIE Romania SA in proportie de 99,995% in decembrie 2012. Obiectul de activitate
este productia de energie etectric a eoliana. Licenta de productie de energie electrica eoliana a
fost obtinuta la sfarsitul anului 2013.
ENGIE Building Solutions SRL este o Societate cu raspundere limitata, achizitionata
de ENGIE Servicii in octombrie 2016 (100% din parti sociale achiziti onate de la Cofely
Holding GmbH si de la Cofety GEBAUDETECHNIK GmbH). Obiectul principal de activitate
al societatii este executarea de lucrari de instalatii sanitare, de incalzire si de aer conditionat,
precum si prestarea de servicii technice pentru clie nti industriali. Denumirea societatii s -a
modificat in urma achizitiei, din Cofely Building Services and Maintenance SRL in ENGIE
Building Solutions SRL.

➢ NUMELE SOCIETĂȚII: ENGIE România S.A.
➢ Cod C.A.E.N. / domeniu de activitate: 3523 / Comercializarea combustibililor gazosi,
prin conducte
➢ C.I.F.: 13093222
➢ Număr înregistrare la registrul comerțului: J40/5447/2000
➢ Capital social: 199 245 530 lei
➢ Sediu: Bd. Mărășești, nr 4 -6, Sector 4, București, 040254
➢ Telefon: 021. 9366
➢ Președinte Directo r General: Eric STAB
Firma ”ENGIE România” este o persoană juridică română, avand forma juridică de
societate comercială cu capital pe acțiuni. Societatea își desfășoară activitatea în conformitate
cu prevederile legilor române și cu statutul propriu.
Consiliul de Administrație al ENGIE Romania este prezidat de Eric STAB și are în
componență următorii membri:
• Olivier Bloeyaert
• Marleen Delvaux
• Etienne Jacolin
• Răzvan Ionuț Pațaliu
• Dorel Olteanu
• Maria Gabriela Horga