Dizertatia Reintegrare Corectata In 9 Iunie [614744]

1
CUPRINS

Capitolul 1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 3
Capitolul 2. REINTEGRAREA SOCIALĂ ȘI MEDIUL DIN PENITENCIAR ………………………… 9
Capitolul 3. RĂSPUNSUL SOCIETĂȚII PRIVIND REINTEGRAREA FOȘTILOR DEȚINUȚI
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 11
3.1. Principali actori sociali ai reintegrării ………………………….. ………………………….. …………………. 11
3.1.1. Sistemul de probațiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 11
3.1.2. Comunitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 12
3.1.3. Organizațiile neguvernamentale ………………………….. ………………………….. ……………………. 13
3.1.4. Voluntarii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 14
3.1.5. Administrația Națională a Penitenciarelor (Statul) prin intermediul Str ategiei națională de
reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2012 -2016 ………………………….. ………………. 15
3.2 .Teorii privind reintegrarea foștilor deținuți ………………………….. ………………………….. …………… 17
3.2.1.Teoria anomiei . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 18
3.2.2.Teoria comportamentismului ………………………….. ………………………….. ………………………… 19
3.2.3.Teoria asocierilor diferențiale . ………………………….. ………………………….. ………………………. 19
3.2.4.Teoria dezorganizării sociale …………………………… ………………………….. ………………………… 19
3.2.5.Teoria controlului social . ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 20
3.2.6.Teoria subculturilor delincvente ………………………….. ………………………….. …………………….. 20
3.2.7. Teoria etichetarii sociale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 21
3.3.Factorii sociali ai reintegrării foștilor deținuții ………………………….. ………………………….. ……….. 21
Capitolul 4. ATITUDINEA FAȚĂ DE REINTEGRAREA FOȘTILOR DEȚINUȚI ………………. 24
4.1. Studii anterioare privind atitudinile comunității față de ex-deținuți. ………………………….. ………. 24
4.2. Măsuri și defic iențe privind limitarea marginalizării sociale a ex -deținuților. ………………………. 27
Capitolul 5. CERCETAREA -Percepțiile și atitudinile tinerilor față de persoanele private de
libertate și reintegrarea socială a acestora. ………………………….. ………………………….. ………………… 29
5.1. Designul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 29
5.1.1.Motivația cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 29
5.1.2. Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
5.1.3.Ipotezele /întrebările de cercetare ………………………….. ………………………….. …………………… 29
5.1.4.Locația și perioada derulării cercetării în teren ………………………….. ………………………….. …. 31

2
5.1.5.Eșantionul/loturile de subiecți ………………………….. ………………………….. ……………………….. 31
5.1.6.Metode, tehnici și instrumente utilizate ………………………….. ………………………….. …………… 32
5.2. Rezultatele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 33
5.3.Concluziile cercetării și recomandări ………………………….. ………………………….. ……………………. 58
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 58
Recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 59
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 60
ANEXĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 62

3
Capitolul 1 . INTRODUCERE
Orice societate apreciază comportamentul membrilor săi din punctul de vedere al confo rmării
acestora la normele moral e și juridice. Nerespectarea acestor norme atrage după sine măsuri corective
sau punitive. Datorită acestui fapt fenomenul infracțional capătă caracteristicile unei probleme sociale
de importanță majoră pentru întreaga societate iar consecințele și moduri le de soluționare se resimt la
toate nivelurile ei.
După liberarea persoane lor care au comis infracțiuni ( ex-deținuți) se pune problema reintegrării
acestora în socie tate. Astfel, începând cu anul 2008, în România, sunt înregistrate eforturi pentru
crearea unor structuri de economie socială cu scopul de a crește șansele de incluziune pe piața muncii a
foștilor deținuți (Buzducea, 2013, p. 156).
O parte a acestor iniția tive de economie socială s -au concentrat pe pregătirea deținuților în
vederea ocupării, încă din timpul detenției. În acest sens amintim proiectul Economia socială -o nouă
provocare în inserția pe piața muncii a deținuților , derulat de Centrul Român pentru Educație și
Dezvoltare Umană și cofinanțat prin Fondul social European. Prin proiect s -a urmărit formarea
profesională a unui număr de 356 de deținuți, în anul 2010 încep ând primul curs de formare
profesională în meseria d e bucătar.
Un alt proiect care se adresează deținuților liberați la termen sau condiționat este Social –
Strategia de ocupare, calificare prin învățare și activități pentru libertate , implementat de Federația
Filantropia în parteneriat cu Administrația Națională a Penitenciarelor cu finanțare POSDRU. Proiectul
prevede înființarea a două întreprinderi sociale, la Craiova și la Timișoara, cu obiect de activitate
panificația în care vor fi angajați simultan 20 de foști deținuți (Buzducea, 2013, p. 156).
Principalul risc al proiectelor finanțate din fonduri europene îl constituie sustenabilitatea
acestora. Cele mai multe stategii de sustenabilitate se bazează pe autofinanțare, dar după cum se poate
observa din experiența altor state , de cele mai multe ori ven iturile obținute nu pot acoperi inte gral
costurile. Din acest motiv , în multe state europene, inițiativele de economie socială se bucură de
coparticiparea d irectă sau indirectă a statului ( Buzducea, 2013, p. 157).
Schimbările legislative din sfera penalului și procedurii penale din februarie 2014 au adus
modificări în ceea ce privește modul în care sunt reintegrați în societate infractorii, în sensul că pe de o
parte, s-a schimbat valoarea unora dintre infracțiuni și încadrarea acestora, iar pe de altă parte, s-a
reconsiderat atitudinea față de infractori, punându -se mai mult accentul pe recuperarea și reintegrarea
acestora în societate (Botezatu, 2014).
Prin introducerea unor noi instituții în Noul Cod Penal, precum: renunțarea la aplicarea
pedepse i, amânarea aplicării pedepsei, dar și menținerea instituției suspendă rii executării pedepsei sub

4
supraveghere, se poate observa intenția legiuitorului de a pune accentul pe resocializarea infractorului
în sfera comunității și doar a celor cu o periculozit ate crescută în mediul carceral. Totuși, și în cazul
celor din urmă , prin instituția liberării condiționate și a prevederii unui termen de supraveghere se
observ ă prioritatea dată tratării și reintegrării infractorului pe cât posibil în mediu deschis, cu largul
concurs al comunității .
În sensul celor de mai sus este și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 252/2013, privind organizarea și
funcționarea sistemului de probațiune, care prevede că „activitatea sistemului de probaț iune se
desfășoară î n interesul comunit ății, î n scopul reabilit ării sociale a infractorilor, al diminuarii riscului de
săvârșire a unor noi infracțiuni și al creș terii gradului de siguran ță în comunitate ”, iar alin. (3) prevede
că „ promovarea sancțiunilor și măsurilor comunitare urmă rește reducere a costurilor sociale ale
execută rii sanc țiunilor și mă surilo r penale prin diminuarea populaț iei din uni ățile pe nitenciare,
valorificarea potenț ialului s ocio-economic al infractorilor și menț inerea si guranț ei comunit ății”.
Preocuparea pentru diminuare a fenomenul ui infracționalității , regăsit în cele mai diverse forme,
reprezintă o actualitate a fiecărei societăți.

Fig.1. Evoluția infracționalității în perioada 2011 -2016
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică
Măsurile luate pentru o reintegrare socială eficientă a foștilor deținuți, pot fi ilustrate printr -o
comparație între dinamica și st ructura efectivă a persoanelor private de liberate, între iunie 2016 și
ianuarie 2017 , conform datelor publicate de Administr ația Națională a Penitenciarelor .
În perioada 01 -30.06.2016, în unitățile din cadrul ANP, au fost aduse 1.163 de persoane, dintre
care 1.037 nou intrate, 125 revenite în urma cercetărilor desfășurate de organele poliției și 1 revenită în
urma întreruperii executării pedepsei. Tot în această perioadă, au ieșit din penitenciar 1.238 de 05001000150020002500
2011 2012 2013 2014 2015 1016Numarul persoanelor
care au comis
infractiuni
Numarul persoanelor
condamnate definitiv
la 100.000 de locuitori
( rata criminalității)

5
persoane, dintre care 1.083 liberate, 143 ridicate în urma cercetărilor desfășurate de organele poliției, 8
decedate și 4 liberate prin întreruperea executării pedepsei.

Fig. 2. Situația persoanelor încarcerate
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

Fig. 3 . Situația persoanelor care au ieșit din închisoare
Sursa datelor: Institutul Național de Statistică

La data de 30.06.2016, în unitățile penitenciare se regăseau 28.234 de persoane, dintre care
26.813 bărbați și 1.421 femei. Din acest total, 27.389 de persoane se regăseau în penitenciar, 532 în
centre de detenție și 313 în centre educative. Față de 31.05.2016, efectivul de deținuți și minori
existenți în u nitățile penitenciare, scăzuse cu 75 de persoane.
Prin comparație, în perioada 01 -31.01.2017, în unitățile din cadrul ANP, au fost aduse 998 de
persoane, dintre care 935 nou intrate, 55 revenite în urma cercetărilor desfășurate de organele poliției și
020040060080010001200
Nou
intrate Revenite
după
cercetareRecidiviști01.06.2016-30.06.2016
01.01.2017-31.01.2017
05001000150020002500
Persoane
liberatePersoane
ridicate
urmare a
cercetărilorPersoane
liberate prin
intreruperea
executării
pedepseiPersoane
decedate
01.01.2017-31.01.2017
01.06.2016-30.06.2016

6
8 persoane revenite în urma întreruperii executării pedepsei. În această perioadă, au ieșit din
penitenciar 1.117 de persoane, dintre care 1.036 liberate, 69 ridicate în urma cercetărilor desfășurate de
organele poliției, 7 decedate și 5 liberate prin întrerup erea executării pedepsei.
La data de 31.01.2017, în unitățile penitenciare se regăseau 27.336 de persoane, dintre care
25.928 bărbați și 1.408 femei. Din acest total, 26.500 de persoane se regăseau în penitenciar, 490 în
centre de detenț ie și 341 în centre educative.

Fig.4 . Numărul persoanelor private de libertate pe sexe

Față de 31.12.2016, efectivul de deținuți și minori existenți în unitățile penitenciare, scăzuse cu
119 persoane.
Potrivit Administrației Naționale a Penitenciarelor, în data de 19.12.2017, în Români a sunt
private de libertate, 23. 710 persoane1.

Fig.5 . Evoluția numărului de persoane private de libertate 2016 -2017

Situația, mai sus menționată, ne arată că într -o mică măsură, demersurile întreprinse pentru
reabilitarea persoanelor private de libertate, înregistrează un succes parțial. Așa cum se poate observa

1 http://anp.gov.ro/ , accesat în 19.12.2017
050001000015000200002500030000
2016 2017Barbați
Femei
210002200023000240002500026000270002800029000
30.06.2016 01.01.2017 19.12.2017Numarul persoanelor încarcerate
Numarul
persoanelor
încarcerate

7
din Figura 5 numărul persoanelor private de libertate a sc ăzut în luna decembrie 2017 cu 4.524 față de
luna iunie 2016, ceea ce reprezintă un procent de ap roximativ 16 %. Prin urmare, oricare ar fi strategiile
sau programele utilizate pentru facilitarea reintegrării foștilor deținuți, este unanim acceptat că aceșt ia
au nevoie de ajutor pentru o integrarea reușită. Pentru a se descurca și a trăi în societate, aceștia trebuie
să fie implicați în activități sociale, într -un mediu constructiv și benefic, având nevoie de o comunicare
continuă cu familia, cu organizațiil e implicate și, nu în ultimul rând, cu comunitatea.
Cu toate că se observă o scădere a numărului de persoane încarcerate, șansele celor e liberați din
detenție de a se reintegra în societate , de a-și găsi un loc de muncă , nu sunt foarte mari, fie datorită
reticenței publicului referitoare la acest subiect fie necunoașterii unei meserii sau a unei calificări ce nu
are căutare pe piață. În aceste condiții riscul de recidivă este unul crescu t. Acest lucru se poate observa
și din datele cuprinse în bilanțul Adm inistrației Naționale a Penitenciarelor din anul 2014 care arătă că
doar un număr d e 3. 390 deținuți au desfășurat activități lucrative remunerate pe bază de contracte de
prestări servicii . Tot în anul 2014 u n număr de 2. 310 deținuți au participat la cursu ri de formare
profesională și 259 la cursuri de inițiere profesională organizate în penitenciare în anul 2014, pentru a
putea obține un certificat de calificare în diverse profesii .

Fig.6 . Situația pregătirii profesionale și a celor care desfășoară activități remunerate, din rândul
persoanelor private de libertate

S-a demonstrat că a ctivitățile educaționale și asistența psihosocială oferit e în perioada de
detenție nu este suficientă pentru asigurarea unei reinserții sociale de succes , ea trebuind să fie susținută
și în perioada de post -detenție de către instituții le și autorități le publice, asociații le și organizații
neguvernamentale și nu în ultimul rând de comunitate. Comunitatea are un rol foarte important în
reintegrarea acestor persoane, astfel că nu este suficient ca cei care au săvârșit infracțiuni să-și dorească
să se întoarcă în societate, ci și setul de atitudini, receptarea socială a infracționalității trebuie să
12.01%8.18%0.92
%Numar total de detinuti
Numarul celor ce desfasoara
activitati lucrative remunerate
Numarul de detinuti care urmeaza
cursuri de formare profesionala
Numarul de detinuti care urmeaza
cursuri de initiere profesionala

8
sprijine integrarea. Atitudinea pe care societatea o are față de aceste persoane este un factor de o
importanță majoră în reintegrarea de succes a lor sau în eșecul reintegrării și comiterea de noi
infracțiuni.
Ne pune m întrebarea dacă rolul societății, atitudinea acesteia față de cel ce comite o infracțiune
și reintegrarea acestuia în societate, nu este unul major în vederea scăderii ratei infracționalității.
Cercetarea de față își propune să studieze atitudinea comuni tății față de persoanele care au
săvârșit infracțiuni și reintegrarea lor în societate. Se lansează ideea cercetării variabilelor de ordin
socio -demografic ( credință, experiență de victimizare, gen, mediu de reședință ) și relația acestora cu
atitudinea față de infractori și reintegrarea acestora în societate .

9
Capitolul 2. REINTEGRAREA SOCIALĂ ȘI MEDIUL DIN PENITENCIAR
Potrivit definiției din DEX, a reintegra înseamnă " I. tr. a repune (pe cineva) în drepturi, într -un
post etc.; a restabili. II. tr., refl. a (se) include, a (se) reîntoarce în familie, în societate; a (se)
omogeniza, a (se) contopi2". Pornind de la această definiție, reintegrarea socială a foștilor deținuți
presupune reîncadrarea lor în societate, în viața lor intervenind necesitatea de a se simți reacceptați de
societate și de a resocializa cu familia, cu colectivele din care au provenit, etc., anterior încarcerării.
Trăind într -o lume care se schimbă permanent, calitatea vieții depinde de capacitatea noastră de
a ne adapta acestor schi mbări și de contribuția fiecăruia la viața comunității. Spațiul penitenciar este
prin definiție un spațiu închis, „ determinat de tacticile de influențare ale cadrelor și de cele de
rezistență ale deținuților ” (Cerneavschi, 2014, p. 1). Adaptarea la acest m ediu este dificilă datorită
lipsurilor la care este supus deț inutul și a noilor reguli și comportamente. Traiul în acest mediu,
generează o serie de efecte asupra fiecărui individ în parte, efecte care sunt resimțite diferit, în funcție
de vârstă, structur ă psihologică, nivel de maturizare socială și cultură (Neamțu & Stan, 2005 , p. 245).
Potrivit avocatului Chira Vasile Valentin (2011) , experiența închisorii reprezintă un rit de
trecere, care are efecte variante în funcție de individ. Astfel, pentru unii închisoarea reprezintă a
perioadă benefică, care îi ajută să își schimbe viețile în bine. Pentru alții, această perioadă duce la
intensificarea sau dezvoltarea atitudinilo r antisociale, putând culmina cu îmbrățișarea unei identități
criminale, iar în anumite situații, închisoarea îi poate dezumaniza pe deținuți, aceștia fiind incapabili să
își revină după executarea sentinței.
Indiferent de situație, p roblemele apar în mome ntul în care, după executarea sentinței, un
deținut este eliberat și acesta trebuie să se confrunte cu lumea din afara închisorii . Prin pronunțarea
sentinței de condamnare, scopul principal urmărit este de a pedepsi și înlătura din societate o persoană
găsită vinovată de comiterea unei infracțiuni și nu de a găsi o modalitate prin care să se asigur e
programe, privind reeducarea ș i ulterior reintegrarea ei, programe care să faciliteze această tranziție.
Lipsurile din închisoare, devin factori care influențe ază puternic personalitatea deținuților, pe
mulți dintre ei găsindu -i nepregătiți sufletește, pesimiști, convinși că vor fi marginalizați și etichetați tot
restul vieții, în ciuda eforturilor pe care le vor face (Neamțu & Stan, 2005, p. 245).
Aceste proble me se amplifică pe f ondul existenței unor relații proaste cu familia și comunitatea,
dar și datorită lipsei unui loc de muncă, prin intermediul căruia să își poată permite un trai decent.
Acest lucru, îi poate determina să reia cercul vicios al criminali tății, pentru a se susține financiar,
datorită respingerii din partea societății, reticenței angajatorilor , etichetării și marginalizării de către
comunitate (Milicenco,2005) .

2 https://dexonline.net/definitie -reintegrare , accesat în 17.12.2017

10
Cele enunțate mai sus, ne arată că un rol esențial în procesul de rein tegrate a l foștilor deținuți, îl
joacă comunitatea, membrii societății trebuind să găsească un echilibru între neîncredere și oferirea
unui suport social pentru aceștia. În articolul " Reintegrarea socială a infractorilor ", avocatul Chira
Vasile Valentin (2011 , apud Solomon, Johnson, Travis & McBride , 2004) , susține că există trei faze
necesare pentru ca reintegrarea socială să aibă suc ces:
1. protejarea și pregatirea prin intermediul programelor instituț ionale,
2. controlul și refacerea prin intermediul programelor de tranziție în comunitate
3. susținerea și suportul prin tr-o combinație de programe ce vizează comunitatea pe un termen
lungi (.paragr.6)
La rândul său, Jeremy Travis face referire la cinci principii esențiale, pentru ca reintegrarea să
aibă succes, și anume: pregătirea pentru reintegrare , construirea unor legături între comunitate și
închisoare , momentul eliberării, întrucât ieșirea din închisoare nu reprezintă încheierea procesului ,
formarea unui cerc de sup ort cu influențe pozitive și promovarea unei reintegrări reușite (Visher &
Travis, 2004, p. 4). Acest lucru evidențiază faptul că, sistemul penitenciar trebuie să fie interesat de
soarta deținuților și să desfășoare diferite programe prin care să îi pregătea scă pe deținuți pentru viața
post-detenție.
Astfel, pentru ca acest proces de tranziție să poată fi mai ușor pentru foștii deținuți, este
important ca actorii comunității să poată trece peste prejudecățile privind persoanele care au săvârșit
infracțiuni, pentru a -i putea ajuta să se integreze, din n ou, într -un mediu în care a luat naștere inteția și
în care s -a produs comiterea infracțiunii, respectiv comunitatea. Acest lucru este foarte imp ortant ,
întrucât reintegrarea, pe termen lung, a foștilor deținuți depinde de o serie de factori, precum:
circu mstanțele anterioare închisorii (mediul familial, calificarea și experiența profesională);
experiențele din închisoare (durata pedepsei, participarea la programe de suport și/sau tratament,
contactul cu prietenii și/sau familia, pregatirea anterioară elibe rării); experiența imediată momentului
eliberării (suportul familia, nevoia unei locuințe, nevoia unui loc de muncă); experiențele integrării în
comunitate (influența apropiaților, legătura cu familia, serviciul social de suport) (Visher & Travis,
2004, p . 4).

11
Capitolul 3. RĂSPUNSUL SOCIETĂȚII PRIVIND REINTEGRAREA FOȘTILOR DEȚINUȚI
3.1. Principali actori sociali ai reintegrării
3.1.1. Sistemul de probațiune
Direcția Națională de Probațiune este o structură cu personalitate juridică și funcționează în
cadrul Ministerului Justiției, având la bază Legea 252/2013, privind organizarea și funcționarea
sistemului de probațiune și Hotărârea 1079/2013. Întreaga activi tate a Direcției Naționale de Probațiune
este coordonată direct de către m inistrul justiției.
Ca serviciu public de interes național, sistemul de probațiune contribuie la: înfăptuirea actului
de justiție; desfășurarea activitățiilor în scopul reabilitării sociale a infractorilor și diminuarea riscului
de săvârșire a unor noi infracțiuni; menținerea siguranței comunității; reducerea costurilor sociale, prin
diminuarea populației din unitățile penitenciare și valorificarea potențialului socio -economic al
infractorilor3.
În România, există 42 de structuri teritoriale, denumite servicii de probațiune. Activitatea
desfășurată de serviciile de probațiune locale, se realizează prin intermediul consilierilor de probațiune,
care sunt coordonați de șeful serviciului.
Probațiunea poate fi definită ca o măsură de constrângere juridico -penală, dispusă printr -o
hotărâre a unui organ competent, care este aplicată anumitor categorii de infractori, constând în
executarea uneia sau mai multor obligații stabilite, în scopul reintegrării sociale a infractorului în
comunitate și a prevenirii comiterii de noi infracțiuni (Spoială, 2009, p. 16). Această măsură, se aplică
cu prioritate, în cazul infracțiunilor ușoare și al liberării condiționare, înainte de încheierea termenului
de executarea a pedepsei privative de libertate, prevăzută de instanță.
Totuși, măsurile aplicate prin intermediul serviciul de probațiune, nu sunt suficiente de unele
singure, fiind necesară o legătură strânsă între acesta și alte instituții sau organizaț ii, ale căror metode
de lucru, scopuri și atitudini să se muleze cu conceptele necesare implementării, cu success, a
probațiunii.
Cu toate acestea, cea mai importantă condiție, pentru ca serviciul de probațiune să înregistreze
un real succes, în ceea ce p rivește măsurile și obligațiile impuse, o reprezintă acordul făptuitorului de a
fi supus probațiunii, deoarece aceste tipuri de sancțiuni, nece sită cooperarea făptuitorului ( Institutul din
Manhattan, 2000). Acest fapt ne arată că, fără acordul persoanei, c onsilierii de probațiune nu vor
înregistra rezultate favorabile reintegrării în societate a făptuitorului, deoarece dacă acesta nu va dori
să-și execute obligațiile în cadrul comunității, consilierii de probațiune nu pot să îi impună să se

3 http://www.just.ro/directia -nationala -de-probatiune/ , accesat în 20.12.2017

12
integreze într -un anumit mediul social; lipsa acordului făptuitorului făcând imposibilă regenerarea
legăturilor dintre acesta și societate.
Această regenerare presupune reînnoirea legăturilor cu familia; oferirea suportului pentru ca
inculpatul să își găsească un loc de m uncă stabil și/sau să își definitiveze studiile; devoltarea idee de
utilitateîn societate ( Dean, 2008, p.682). Probațiunea presupune că infractorul trebuie să își schimbe
comportamentul, dar în același timp, recunoaște și faptul că în comunitate există anu mite elemente,
care trebuiesc schimbate la rândul lor, deoarece încurajează comportamentul criminal al infractorului.
Implementarea sancțiunii de probațiune reprezintă avantaje multiple, aceasta fiind mai potrivită
pentru anumite tipuri de infracțiuni și infractori, în comparație cu executarea unei pedepse privative de
libertate. Datorită faptului că evită încarcerarea și privarea de libertate, fiind centrată pe reintegrare și
reabilitare, probațiune este mai umană. Așadar, aplicarea acestei instituții va conduce la evitarea
efectelor colaterale datorate încarcerării, precum: reducerea șanselor, celor care au săvârșit pedepse
privative de libertate, de a -și găsi un loc de muncă; afectarea sănătății fizice și mentale a foștilor
deținuți; izolarea și marginal izarea venite din partea familiei; pericolul ca stilul de viață și valorile
închisorii să fie transpuse în comunitate (Spoială, 2009, p. 26).
3.1.2. Comunitatea
Aportul comunității în ceea ce privește procesul de reintegrare socială, a persoanelor aflate sub
supravegherea serviciului de probațiune, este foarte foarte important, întrucât, delicventul trăiește, în
aparență, într -o lume amenințătoare și lipsită de confort. Neavând un statut socia l de apărat, acesta nu
este motivat de teama de a -l pierde și, nu va căuta să facă eforturi în direcția c onformării cu normele
sociale ( Abraham, Nicolăescu & Iașnic, 2001, p. 223). Din acest motiv, rolul și scopul final al
probațiunii este de a asigura rei ntegrarea socială a persoanei aflate sub supravegh ere. În vederea
atingerii acestui scop este necesară abordarea unei metodologii bune, care să vizeze atragerea
membrilor comunității, estimarea riscului de recidivă sau posibilitatea prevenirii recidivei. C u alte
cuvinte, reintegrarea socială presupune o restructurare a caracterului infractorului, astfel încât acesta să
poată activa în societate fără a comi te noi infracțiuni pe viitor ( Garner, 2001, p. 184).
Implicarea societății în procesul reintegrării s ociale, nu este un proces atât de simplu. Volumul
și gradul de implicare al comunității, depinde de nivelul de aprobare al sancțiunii, venite din partea
societății. Alexandru Spoială (2009) susține că „… dacă societatea aprobă politica statului î n domeniul
probațiunii, atunci ea va susține, direct și/sau indirect, executarea acestei sancțiuni. Acceptarea
sancțiunii din partea comunității este necesară…pentru realizarea scopului pedepsei… ” (p. 188).
În prezent, populația autohtonă nu prezintă un interes sporit în a se implica activ în procesul de
reintegrare a foștilor deținuți, din considerente ce țin de diferite fenomene, precum faptul că foștii

13
infractori sunt priviți prin prisma manifestărilor lor , criminale, noțiunea de infractor fiind asociată cu
cea de hoț, tâlhar, criminal e tc. Cu toate acestea, Spoială (2009) afirmă că „ rolul comunității în
resocializarea persoanelor supuse probațiunii este imens, deoarece comunitatea este mediul în care
apare intenția de a săvârși infracțiunea, mediul în care se săvârșește infracțiunea, în care are loc
pedepsirea persoanei, în care se execută nemijlocit pedeapsa ș i în care persoana urmează să trăiască și
să activeze în continuare toți actorii actului infracțio nal” (p. 192). Pentru reabilitarea persoanei aflate în
procesul de reintegrare, comunitatea nu trebuie folosită ca un mecanism de supraveghere, ci ca un
instrument prin intermediul căruia se urmărește conformarea infractorului, cu normele morale existente
în cadrul comunității respective. Ideal ar fi, ca intervenția comunității, să îl determine, în cele din urmă,
pe infractor să își conștientizeze fapta greșită și să accepte cenzura existentă cu privire la unele fapte
antisociale, regretând, în același timp , faptele comise. În acest fel, persoana supusă probațiunii nu va fi
respinsă de membrii comunității, dispunând de șanse mari pentru o reintegrare reușită.
3.1.3. Organizațiile neguvernamentale
Deși în urmă cu ceva timp, nu se acorda o importanță prea mar e problemelor legate de
reintegrarea în societate a foștilor deținuți, odată cu aderarea la Uniunea Europenă, a înmulțirii
numărului de deținuți din penitenciare și al interesului sp orit al sociologilor, aceast as pect s-a
transformat într -o problemă social ă majoră. Datorită statutului lor, societatea nu le acorda mare
importanță foștilor deținuți, aceștia fiind priviți cu reticență. Prin intermediului organizațiilor
neguvernamentale, care au manifestat interes în problema reintegrării sociale a foștilor deț inuți și care
au încercat să creeze programe pentru aceștia, această problemă a fost adusă în atenția publicului.
Odată făcută publică această situație, s -au început demersuri pentru formarea unui sistem
educațional, privind reintegrarea în societate a per soanelor care au executat pedepse privative de
libertate.
Pe perioada de detenție, datoria administrației penitenciare lor este de a -i ajuta pe deținuți să se
adaptateze și să se integreze, dar și să îi facă să conștientizeze că penitenciarul are un caract er
socializant, având două funcții: una custodială și alta socio -educativă ( Dindăreanu, 2013) . Prin umare,
este necesar să se asigure o tranziție eficientă, nu doar de la starea de detenție la cea de liberare, ci și
invers, prin desfăș urarea unor activități specific, cum sunt: alfabetizarea deținuților, pregătirea pentru
liberare, întreținerea și dezvoltarea legăturilor acestora cu familia și comunitatea , dimin uarea
agresivității deținuților și nu în ultimul rând programe pentru prevenirea recidive i.
Existența acestor programe, în mediul penitenciar, ne arată că sistemul penitenciar sprijină
reintegrarea socială a deținuților, ținând cont de necesitățile lor sociale individuale, educaționale și

14
terapeutice. Odată ce deținutul, trece prin aceste acti vități de suport și ajutor, el înregistrează șanse mai
mari de reintegrare ușoară în societate la momentul liberării din detenție.
Toate aceste programe sunt susținute și de organizațiile neguvernamentale care oferă servicii de
mediere și consiliere pentru găsirea unui loc de muncă și organizează ateliere și cursuri de calificare în
penitenciar.
În România, conform art.1 alin.(1) din Legea nr. 246/2005, organizațiile neguvernamentale sunt
persoane juridice care desfășoară activități în interes general sau î n interesul unor colectivități locale și
care lucrează independent de activitatea guvernului, cu toate că unele organizații neguvernamentale
sunt parțial sau integral finanțate de acesta.
Prin intervenția lor socială, organizațiile neguvernamentale, urmăre sc o strategie generală de a
influenț a politicile publice, în ceea ce privește reintegrarea soc ială a foștilor deținuți.
Asociația Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului (GRADO ), urmărește dezvoltarea
unui program de reintegrare socială a deținuț ilor, intitulat Rămâi liber! Prin intermediul acestui proiect,
derulat pe perioada februarie 2017 -ianuarie 2019, se urmărește dezvoltarea unui sistem de servicii care
să contribuie la creșterea șanselor de reintegrare socială a foștilor deținuți, reducerea numărului de
recidive și creșterea siguranței comunității4.
Obiectivele principale ale acestui proiect sunt reprezentate de p articiparea deținuților la
programe de reintegrare socială , dezvoltarea unei rețele de instituții, în număr cât mai mare, care să se
implice activ în asistarea post -detenție , dezvoltarea serviciilor pentru deținuți, în timpul detenției și
post-detenție, de către organizațiile neguvernamentale , etc.
GRADO și -a propus ca un număr de 300 de deținuți și 700 de persoane, membrii ai famil iilor
acestora, să benefizieze de pe urma proiectului , precum și dezvolta rea unei rețele de instituții publice și
private care să fie pregătite pentru a asista foștii deținuți, în vederea deprinderilor de viață pro -sociale5.
3.1.4. Voluntarii
Organizația Crucea Roșie Oslo lucrează cu și pentru foștii deținuți cu o echipă de 150 de
voluntari6, pregătiți în cadrul unei sesiuni de formare de o zi și monitorizați pe parcursul desfăș urării
lor de un responsabil din cadrul organizației.
Aproximativ 220 de ex -deținuți, participă anual la programele lor. Aceste programe se
desfășoară prin întâlniri periodice, între voluntarii organizației și deținuții care urmează a fi liberați.

4 "Rămâi liber! – Reintegrarea socială a persoanelor private de libertate ", http://grado.org.ro/ramii -liber-reintegrearea -sociala -a-
persoanelor -private -de-libertate/ , accesat în 21.12.2017
5 Ibidem
6 "O nouă abordare în reintegr area foștilor deținuți ", 20.05.2016, http://www.alternativesociale.ro/ru_RU/o -abordare -noua -in-
reintegrarea -fostilor -detinuti/ , accesat în 21.12.2017

15
Aceste întâlniri, continuă și după momentul liberării, având drept scop susținerea fo stului
deținut în procesul de adaptare la viața în liberate. Această metodă de lucru, are la bază principiul
creerii unei relații de la egal la egal, fiind bazată pe dezvoltarea unei relații de încredere reciprocă și
promovarea comportamentelor prosociale, ceea ce conduce la formarea unui grad de familiarizare între
voluntar și deținut.
Reprezentanții Crucii Roșii Oslo, au menționat că în programele lor sunt incluși deținuți care
arată un nivel crescut de motivație pentru schimbare, încă din timpul întâlnir ilor care au loc în
penitenciar. „ Pentru noi este important să lucrăm cu oameni care își doresc să colaboreze astfel încât să
nu se întoarcă în închisoare. Altfel, munca noastră ar fi în gol. De aceea evaluăm încă de la începutul
relației cu deținutul nive lul său de motivație pentr u intrarea în programul nostru.” (Eileen Svendsen –
coordonator de program). Pe lângă aceste programe, organizația, în parteneriat cu penitenciarele din
Norvegia, desfășoară mai multe tipuri de activități în aer liber, precum plim bări cu barca7.
Cu acest tip de beneficiari lucrează și alte filiale, cum este Crucea Roșie din Irlanda, care
implementează un program de instruire pentru deținuți în domeniul sănătății populației și acordării
primului ajutor.
Scopul acestor programe ale Crucii Roșii este acela de a infirma o realitate a acestei categorii
sociale ( foștii deținuți) cum că O nouă pedeapsă începe în ziua în care au fost eliberați .
Persoanele care au săvârșit o pedeapsă privativă de libertate, sunt vulnerabile în fața
problemelor sociale și economice din comunitate, fiind expuse pericolului de a nu se putea integra în
societate, ceea ce poate conduce la săvârșirea unor fapte nechibzuite, în mod repetat. Ex -deținuții sunt
considerați persoane defavorizate, aceștia având nevoie de ajutor din partea instituțiilor statale, central e
sau locale (Pintican & Hognogi, 2013, p. 3) care să faciliteze procesul de integrare al ex -deținuților în
societate , în caz contrar, aceștia putând recurge la comiterea unor noi infracțiuni care î i va duce din nou
în detenție.
3.1.5. Administrați a Națională a Penitenciarelor (Statul ) prin intermediul Strategiei
național ă de reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2012 -2016
Sistemul administrației penitenciare lor, constituit din Administrația Națională a Penitenciarelor
și unitățile subordonate, reprezintă un serviciu public care contribuie la apărarea ordinii publice și a
siguranței naționale prin asigurarea pazei, escortării, supravegherii, aplicării sistemului de detenție și
organizării de activități educaționale și asistență psihosocială, destinate reinserției sociale a persoanelor
private de libertate. În acest sens, ANP evaluează permanent nevoile educaționale, de asistență
psihologică și socială ale persoane lor private de libertate, acest proces stând la baza strategiei de

7 Ibidem

16
reintegrare socială a acestora. Activitățile de instruire școlară și de formare profesională, coordonarea și
planificarea programelor educaționale și asistența psihologică, constituie activ ități desfășurate la
nivelul tuturor unităților penitenciare8.
Însă, activitățile și asistența oferită în perioada de detenție, deși o condiție necesară, nu este
suficientă pentru asigurarea unei reinserții sociale de succes. Astfel, devine necesară o col aborare între
personalul implicat în programele de reintegrare și alte sectoare de activitate, în ciclul primire -formare –
liberare, pentru a crește șansele de reintegrare a persoanei private de libertate în societate, cu riscuri
diminuate de recidivă. Demer surile educaționale și de asistență psihosocială demarate în perioada de
detenție, trebuie să fie susținute de către instituții, autorități publice, asociații și organizații
neguvernamentale și în perioada de post -detenție.
Legislația în domeniul execuțion al-penal, prevede responsabilitatea instituției penitenciare de a
organiza și desfășura activități educaționale, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență
socială, instruire școlară și formare profesională, pe perioada detenției, cu sc opul de a facilita
reintegrarea socială a persoanei custodiate. Așadar, pregătirea pentru liberare și reinserție socială
începe imediat după primirea în locul de detenție, prin stabilirea unui regim de executare a pedepsei,
implicând întocmirea unui Plan d e evaluare și intervenție educativă și terapeutică, pentru fiecare
condamnat în parte9.
Activitatea recuperativă, presupune crearea unui cadru de suport comunitar, prin care să se
faciliteze reinserția socială, cu ajutorul stabilirii de parteneriate cu se ctorul public și privat. Prin
menținerea legăturii persoanelor private de libertate cu mediul de suport și cu comunitatea, se
urmărește diminuarea efectelor negative care apar în perioada de detenție și implicarea societății în
procesul de reintegrare soci ală. Pentru asigurarea vizibilității și continuității demersurilor derulate la
nivelul unităților penitenciare, este necesară o permanentă mediatizare și promovare a activităților
realizate cu sprijinul partenerilor sociali.
Ținând cont de faptul că persoa nele private de libertate aparțin comunității, instituția de detenție
oferă un serviciu esențial pentru societate. ANP consideră prioritară colaborarea cu instituțiile,
autoritățile publice și organizațiile neguvernamentale, cu atribuții în derularea proce sului de liberare și
cu posibil rol în asistența post -detenție.
Prin intermediul Strategiei național e de reintegrare socială a persoanelor private de libertate ,
ANP își propune crearea unui sistem coerent, cu implicarea instituțiilor și a suportului comun itar, care
să răspundă nevoilor de reintegrare socială a persoanelor private de libertate.

8 "Strategia națională de reintegrare socială a persoanelor private de libertate ", p. 1, http://anp.gov.ro/blog/strategia -nationala -de-
reintegrare -sociala -persoanelor -private -de-libertate/ , accesat în 21.12.2017
9 Ibidem, p.2

17
Actual, principalele aspecte problematice privind reintegrarea socială, vizează:
 Includerea persoanelor private de libertate, într -un număr insuficient de demersuri
recuperative și eficiența redusă a activităților educaționale și a asistenței psihosociale;
 Insuficiența soluțiilor privind diminuarea fenomenului infracționalității;
 Numărul redus al măsurilor și sancțiunilor neprivative de libertate;
 Cooperarea deficita ră, la nivel interinstituțional.
Reglementările actuale nu fac referire, într -o manieră suficient de sistematică, la aspectele
privind cooperarea în asigurarea asistenței acordate persoanelor private de libertate, de către personalul
unităților penitenciar e, alături de consilierii de probațiune sau de reprezentanții altor instituții publice,
asociații sau organizații, cu rol în asistența post -detenție. Deși activitățile unității penitenciare se
intersectează cu cele ale serviciului de probațiune, nevoile re ale ale populației carcerale, reclamă
existența unui cadru normativ și a unui sistem interinstituțional, care să asigure un plus de
interactivitate și funcționalitate, în acest sens fiind necesară crearea unui cadru de colaborare și
complementaritate, într e instituțiile publice, asociații și organizații neguvernamentale, cu rol în
asistența post -detenție10.
Potrivit ANP, implementarea Strategiei Naționale de reintegrare socială a persoanelor private de
libertate, trebuie fundamentată pe modele de bune practi ci, existente în domeniul reintegrării sociale,
având la bază următorele principii generale11:
 Derularea activităților în sensul resocializării și reintegrării sociale a foștilor deținuți;
 Respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, potrivit legii;
 Promovarea colaborării interinstituționale, a transparenței proceselor decizionale și de
implementare, în vederea garantării eficienței acestora;
 Colaborarea eficientă între factorii instituționali, cu rol în reintegrarea socială;
 Promovarea egalită ții de șanse și a accesului individual la măsurile promovate;
 Realizarea activităților în condiții de imparțialitate și responsabilitate.
3.2 .Teorii privind reintegrarea foștilor deținuți
Viața și activitatea oamenilor sunt guvernate de un ansamblu de norme sau reguli scrise sau
nescrise, care arată ce este drept sau nedrept, moral sau imoral , licit sau ilicit, legal sau ilegal, corect
sau incorect. Aceste norme stabilesc limitele permisive ale acțiunii și comportamentului indivizilor.
Abaterea comporta mentului de la normele de viață și de la valorile sociale, morale și culturale ale unui
grup particular sau ale unei societă ți poartă numele de devianță . Dacă , devianța se referă la încălcarea

10 Ibidem, p. 5
11 Ibidem, p. 7

18
normelor sociale în general, delincvența se referă la încălcarea normelor legale, a legilor scrise, și are o
dimensiune statistică, juridică, sociologică, psihologică, economică, prospect ivă și culturală. În opinia
lui Sutherland (1969, p.2 -3) comportamentul delicvent are următoarele caracteristici:
-prejudiciază interesele întregii societăți având o serie de caracteristici sociale negative ;
-face obiectul unor intedicții sau constrângeri formulate de legea penală ;
-prezintă o intenț ie antisocial ă deliberateă, urmâ nd un scop distructiv;
-cuprinde fuzionarea intenției cu acțiunea culpabilă ;
-fapta este probată juridic ș i sanc ționată ca atare.
Pentru analiza delicvenței și a cauzelor apariției acesteia, de a lungul timpului, au fost elaborate
numeroase teorii sociologice, care fie s -au completat între ele fie s -au exclus unele pe altele, dintre care
cele mai reprezentative sunt:
3.2.1. Teoria anomiei are la baza ei conceptul de „anomie” creat de Durkheim și preluat mai
târziu de către Merton (1938, p. 676). Potrivit acestei teorii atât conformitatea cât și neconformitatea
socială sunt răspunsuri ale individului la un anumit tip de structură socială care oferă idealuri identice
membrilor ei, dar de cele mai multe ori fără a le pune la dispoziție și mijloace egale în atingerea lor.
Această discrepanță între idealuri și mijloace de realizare poate conduce la încălcări ale normelor
sociale. Termenul de anomie descrie tocmai această prăbușire a cadrului normativ, ținând cont de cele
două variabile: scopurile (idealurile) pentru care oamenii apreciază că merită să acționeze și mijloacele
formale ori acceptate pentru atingerea scopurilor. În acțiunile lor indivizii manifestă 5 tipuri d e
modalități de adaptare: conformarea, inovarea, ritualismul, retragerea și rebeliunea. Pentru Merton,
actul deviant e ste determinat de anomie întrucâ t ea conduce la încălcarea normelor admise și la
perpetuarea conduitelor ilegale. Aceste reacții se datore ază plasării indivizilor în anumite tipuri de
structuri și organizări sociale care nu le oferă mijloacele legitime de a accesa scopurile societății.
In lucrarea “ Diviziunea muncii sociale”, E. Durkheim (2008, p.392) afirmă că o societate
funcționează nor mal când îndeplinește trei condiții:
-între elementele care constituie ansamblul social există un ansamblu de relații solidare;
– conștientizarea acestei solidarități de către elementele în cauză;
-existența unei forme de reglementare a funcționării ansamblului social care pregătește modul în
care elementele întregului trebuie să conveargă între ele.
În concepția sa studiul unei societăți trebuie să înceapă cu studiul solidarității sociale, deci a
legăturilo r sociale. Orice societate (unitate de indivizi) este compusa din populații ( un anumit număr
de membrii) și din legăturile sociale dintre membrii unei populații. Sol idaritatea socială se realizează
prin diviziunea muncii.

19
Solidaritate socială în funcție de tipul de sancțiuni se împarte în: solidaritate socială mecanică
căreia îi corespunde sancțiunile represive (dreptul represiv) și solidaritate socială organică căreia îi
corespunde sancțiunile restitutive (dreptul restitutiv).
3.2.2. Teoria comportament ismului arată că diversele forme ale învățării sunt esența
comportamentului uman (Goodwin, 1999). Potrivit acestei teorii cauzele actelor antisociale sunt
datorate societății, mediul fiind elementul principal care contribuie la formarea și dezvoltarea
comp ortamentului infracțional . Potrivit lui Goodwin, c aracteristicile personale ale unui individ sunt
bazate pe experiențele de viață din trecut și prezent , ca urmare a procesului de socializare care are loc
înlăuntrul mediului de existență. În accepțiunea acestei teorii , închisorile sunt utilizate ca instrumente
de control a criminalității .
3.2.3. Teoria asocierilor diferențiale Reprezentantul teoriei asoci erilor diferențiale , sociologul
și criminologul american Edwin Shuterland (1947) , susține că înțelegerea și explicarea
comportamentului criminal se poate realiza ținând cont de procesul de comunicare care are loc în
interiorul grupurilor sociale . În lucrarea Principles of Criminology (1966, p.85 -108) Shuterland arată că
în viața social ă oamenii se confruntă cu modele de comportament de conduită pozitivă respectiv
negativă. Aceste două tipuri de comportamente nu se transmit pe cale ereditară, nu se imită, ci se învață
în cadrul proceselor de comunicare și relaționare socială între oameni și grupuri sociale. Astfel,
comportamentul delincvent nu se dobândește printr -un simplu proces de comunicare sau imitație, ci
prin învățarea și operaționalizarea tehnicilor și procedeelor de comitere a delictelor. Pentru că
personalitatea unui individ dep inde de tipul de cultură din care provine, putem spune c ă șansele ca un
individ să devină infractor cresc semnificativ dacă intră în contact cu mai mulți infractori decât
noninfractori. Practic, comportamentul delincvent este învățat în cadrul contactelor dintre individ și
grupuri de infractori, printr -o comunicare verbala și nonverbală. Astfel, a cei oameni care se vor asocia
grupurilor care respectă normele legale, nefiind în contact cu modele delincvente, se vor adapta mai
ușor, în societatea bazată pe c onsens.
3.2.4. Teoria dezorganizării sociale aparține școlii de la Chicago, care a încearc at să explice
impactul negativ asupra relațiilor interumane a proceselor de schimbare și dezvoltare socio -economice
și culturale în unele zone din societatea americană , pe fondul exploziei criminalității î n societate .
Creatorii și adepții teoriei, C.R Shaw ș i H.D Mckei au constatat utilizând metode statistice că în zonele
puternic industrializate și urbanizate rata delincvenței asupra persoan ei, proprietății și moravurilor este
mult mai ridicată.
Teoria dezorganiz ării sociale arată că sursa delincvenț ei provine chiar din interiorul comunit ății
în care funcțiile de socializare ș i control social sunt foarte reduse. In acest context social delincvenț a

20
este consecinț a derivat ă a proceselor de urbanizare , industrializare ș i dezvoltare economica . Astfel,
oamenii crescuți și educați î n zonele defavorizate social comit delicate mai multe decâ t cei trăiesc în
zone rezidenț iale selecte . Așa cum condiț iile de reziden ță și locuire sunt apreciate ca bune sau rele, tot
așa și comportamentul o amenilor este evaluat ca fiind bun sau ră u în raport cu aceste condi ții.
3.2.5. Teoria controlului social explică comportamentul infracțional ca fiind rezultatul lipsei
controlului intern al individului și a unor mecanisme eficiente de control social extern. Punctul de
plecare al aces tei teorii a fost cartea Causes of delinquency a lui de Travis Hirschi (1969, p.58 -59) a
cărei temă central ă este legătura dintre individ și societate cu cele patru componente: atașamentul față
de ceilalți membri ai societății sub forma legăturilor afective; angajamentul față de direcțiile obișnuite
de acțiune care presupun e investiții de timp și energie pentru a trăi în societate; implicarea în activități
ca urmare a angajamentului; credinț a în normele juridice și morale. Actele deviante apar atractive
pentru indivizi, dar legăturile sociale sunt cele care stopează majoritatea populației să le comită.
3.2.6. Teoria subculturilor delincvente alături de cultura dominantă a unei societăți exist ă și
anumite subculturi de natură delincventă care au apărut ca o formă de protest la normele și valorile
grupului dominant. Fiecare grup dominant urmărește prin pârghiile pe care le deține să instituie reguli,
bariere și interdicții pentru anumite grupuri sociale, fapt care generează în rândul membrilor aparținând
diferitelor subculturi, sentimente de anxietate, frustrare și nemulțumire. Devianța este analizată prin
prisma raportării indivizilor la cultura de proveninență care e marginalizată de către cult ura dominantă
și care își consolidează puterea prin transformarea normelor culturale în norme juridice. Exponentul
curentului teoretic culturalist este A. Cohen (1955) care a apreciat delincvența ca fiind forma de protest
a grupurilor și culturilor sociale marginalizate de c ătre grupul dominant iar r eacția acestor subculturi
delincvente îmbracă forma unor activități ilegale care se nasc și se perpetuează în procesele de
socializare ale membrilor grupurilor respective (p.26).
În lucrarea (Delinqent Boys, Glencoe, The Free Press, 1953) Cohen a identificat grupurile
neprivilegiate a căror norme și valori sunt incompatibile cu cele ale societății dominante.
Oamenii din aceste grupuri au o situație periferică și marginală în societate. Acest statut social
periferic și marginal generează sentimente de izolare și frustrare, de insatisfacție socială și individuală.
La rândul lor, a ceste sentimente genereaz ă opinii și atitudini de respingere a normelor și valorilor
societății prin care se construiesc modele și norme proprii de comportament și conduită. Acestea vor
orienta comportamentul grupului pentru satisfacerea necesităților prin acțiuni delincvente.

21
3.2.7. Teoria etichetarii sociale. Această teorie are o mare relevanță în domeniul probațiunii, cu
atât mai mult cu cât evidențiază reacția societății civile asupra actele delincvente. Reprezentanții
teoriilor reacției sociale se centrează pe rolul pe care îl are reacția de răspuns în apariția delincvenței.
Delincvența nu este o trasătură sau o proprietate a unui comportament, ci o însușire conferită acelui
comportament de către oamenii care dețin puterea și influența. Această teorie susține că analiza
delincv enței trebuie făcută într -un anumit cadru social, cultural și normativ.
In teoria etichetarii sociale se consideră că delincvența implică întotdeauna un proces de
interacțiune între cel puțin două categorii de indivizi, cei care comit actul delincvent și restul societății.
Etichetarea este înțeleasă ca fiind o „interacțiune umană”, un mod de „construire socială a
discriminărilor și diferențelor, într -un un mod peiorativ” (Gochman, 1982, p. 169).
Delincvența nu este o stare, care să fie prezen tă în anumite tipuri de comportament și absentă în
altele, ci este o etichetă ce reprezintă reacțiile unor oameni sau instituții sociale față de
comportamentele altor oameni.
Într-o societate există anumite categorii și grupuri de oameni care stabilesc nor me și reguli pe
care le aplica comportamentului celorlalți, iar in cazul nerespect ării sau încalcării aces tora, oamenii
aceea sunt scoș i în afara legii, devenind “outsideri” așa cum a evidențiat . H.S. Becker (1963 ) Outsider:
Studies in Sociology of deviance. New York: Free Press . Oamenii care se abat de la standardele sociale
sunt sancționați de societate și izolați față de ceilalț i indivizi . Această stigmatizare din partea societății
va influenț a în mod considerabil cariera lui de viitor delincvent, deoarece din acest moment individul se
va comporta î n conformitate c u eticheta aplicat ă de comunitate căutând compania unor indivizi care
sunt eticheta ți în același fel cu el. Pentru acești oameni revenirea la o un mod de viață obișnuită este
mult îngreun ată.
3.3.Factorii sociali ai reintegr ării foștilor deținuți i
Relațiile sociale constituie o totalitate de raporturi, care contribuie la maturizarea individului.
Astfel, maturizarea socială are loc în cadrul relaț iilor interpersonale, individu l dezvoltându -se dat orită
capacității sale de intera cțiune socială (Rusu & Slisarenco, 2012, p. 52).
Pornind de la acestă premisă, putem susține faptul că impactul încarcerării și mai apoi cel al
liberării, are un efect puternic asupra individului, întrucât controlul strict din penitenciar, impunerea
unui regi m sever, limitarea fluxului comunicaț ional cu exteriorul, generează stări tensionale accelerate,
pentru persoanele private de libertate (Pintican & Hognogi, 2013, p. 3). Acest lucru ilustrează faptul că
în perioada imediat următoare momentului liberării, aceste persoane sunt vulnerabile, ele putând să se
confrunte cu o serie de probleme, precum: adaptarea la viața din comunitate, dificultăți în găsirea unei
locuințe și a unui loc de muncă, stigmatizarea din partea celor din jur, dificultăți de integrare în familie.

22
Pe lângă acestea, persoanele liberate din închisoare se confruntă și cu percepția societății,
discriminare și etichetare; lipsa școlarizării și a locului de mu ncă; lipsa unui sistem instituționalizat de
suport social12. „Prin urmare, reu șita adapt ării sociale a persoanelor liberate, î n mare parte, va depinde
de anturajul social î n care ele vor ajunge dup ă liberare, adic ă de acele microgrupuri î n care vor trebui
să-și îndeplineasc ă rolurile și func țiile sociale” (Rusu & Slisarenco, anul2012, p. 52 ).
Pierderea identității civile și sociale face din condamnați niște necunoscuți. Singura lor
identitate socială este aceea de deținut, identitate pe care o au toți cei închiși, fără a fi un element de
distincție. De aceea, pentru a comunica și trăi în acest univers, deținuții trebuie să știe cine este celălalt
și deci trebuie să -și atribuie singuri o identitate.
Deținutul, fiind obligat să trăiască alături de indivizi de vârste, origini etnice, culturale și sociale
multiple și diferite, dar mai ales cu cond amnați pentru crime și delicte diverse, cu trecuturi carcerale
diverse, fără posibilitatea de a -i cunoaște decât prin intermediul crimelor și condamnărilor, acesta
trebuie să se diferențieze, să se distanțeze, dacă vrea să fie el însuși, acordându -și o ide ntitate
personală.Alături de diferențele datorate izolării, există și dorința de a se opune, a se diferenția, a fi el
însuși ( Levi -Strauss, 1997, p.17).
Identitățile nu sunt numai categorii, sunt proprietăți, valori produse de judecăți. Deținutul
devine ceea ce s -a presupus a fi făcut și ce poate să facă ( Dubar, 1997, p.135 -141).
Pe perioada detenției, deținuții își pot crea o imagine distorsionată asupra realității, ajungând la
concluzia că datoriă eșecurilor din viața lor, încarcerarea și atitudinea br utală și înjositoare a
personalului din penitenciar, este un lucru îndreptățit. Aceste stări sunt amplificate, în momentul
liberării, de atitudinea cetățenilor care consideră ju stificată atitudinea severă față de ex -deținuți și nu
admit necesitatea manifes tării față de aceste persoane a unor acte de caritate (Rusu & Slisarenco, 2012,
p.53) .
Neîncrederea manifestată de oamenii din cadrul societății, conduce la etichetarea și
stigmatizarea acestor persoane, primii căutând să evite orice fel de relații cu cei din urmă. Acest
răspuns din partea, societății, poate să contribuie, într -o mare măsură, la persistența fostului condamnat
în activitatea infracțională, el devenind în mod inevitabil, marginalizat. Această reacție de respingere,
determină o contrareacție din partea ex -deținutului, care se manifestă printr -o puternică opoziție față de
normele legale, de unde rezultă dificultatea, pentru cel din urmă, de a se smulge din cercul infracțional
și de a se integra în societate (Stănoiu, 1989, p. 171).

12 "Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal " în Pachet informativ – Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal și
care aparțin unor grupui vulnerabile, p. 5, http://penalreform.ro/filea dmin/pri/media/Reintegrarea_fostilor_infractori_ -_resurse.pdf ,
accesat în 19.12.2017

23
Pentru ca foștii condamnați să poată face progrese, în ceea ce privește reintegrarea în societate,
aceștia au nevoie, pe lângă programe de reintegrare desfășurate pe perioada detenției, de sprijinul
familiei și al mediului social.
Menținerea ș i îmbunătățirea relați ilor de familie, acolo unde este necesar, trebuie să rep rezinte
un obiectiv prioritar, prin care să se faciliteze reinserția socială a persoanelor care au executat o
pedeapsă privativă de libertate. În acest sens, familia joacă un rol foarte important, în procesul de
reintegrare, sprijinul acesteia obligandu -i moral, pe ex -deținuți să își a sume responsabilitatea de a
deve ni părinți sau tați mai buni, de exemplu. Înțelegerea, dragostea și suportul oferit din partea
membrilor familiei, joacă un rol importanta pentru starea psihică a fostului condamnat, acesta simțind
că aparține unui mediu care are efecte pozitive asupra comportamentului său, ceea ce reduce riscul de
recidivă ( Pintican& Hognogi, 2013, p.11).
În facilitarea procesului de reintegrare socială, un rol important îl joacă și găsirea unui loc de
muncă. Acest lucru este esențial, deoarece prin găsirea unui loc de muncă, fostul deținut descoper ă
respectul de sine și ia contac t cu persoane noi, de la care poate învăța, dezvoltându -se ca om. Dar,
pentru ca munca să fie eficientă în reintegrarea socială a persoanelor condamnate, trebuie ca și acestea
să fie cu adevărat interesat e în munca respectivă și nu să caute a câștiga doar reducerea pedepsei cu
închisoarea sau executarea unei sentințe în comunitate prin muncă în folosul comunității13.
Angajatorii cer seriozitate din partea angajaților săi, ori de cele multe ori persoane le care au
executat pedepse privative de libertate nu sunt motivate să lucreze, în multe cazuri ele prefer ă să
lucreze pe piața neagră și să beneficieze de venit ul minim pe economie, ceea ce le asigură acces și la
alte drepturi, precum asigurări sociale sau o masă caldă la cantinele sociale14.
Alături de reacceptarea în cadrul familie i și găsirea unui loc de muncă stabil, un rol impotant în
procesul de reintegrare socială a fostului condamnat îl au și activitățil e de educație și de asistență
psihosocială , precum: cultivarea încrederii în sine, descoperirea și încurajarea intereselor prosociale
(munca, alfabetizarea, educația etc.), influența pozitivă a pri etenilor și colegilor de muncă
Sistemul penitenciar sprijină reintegrarea socială a tuturor persoanelor private de libertate,
pornind de la necesitățile in dividuale sociale, educaționale și terapeutice ale fiecărei persoane private
de libertate și, mai ales, nu sancționează persoanele care după liberare nu au fost acceptate de
comunitate și au recidivat.15"

13 Ibidem, p.6.
14 Ibidem, pp. 6 -7.
15 Ibidem, p. 7 .

24
Capitolul 4. ATITUDINEA FAȚĂ DE REINTEGRAREA FOȘ TILOR DEȚINUȚI
4.1. Studii anterioare privind atitudinile comunității față de ex-deținuți.
În cadrul lucrării se va studi a atitudinea comunității, în particular a unui eșantion de 175 de
studenți față de persoanele care au comis infracțiuni , ca element esenț ial în preluarea foștilor deținuți de
către societate, pentru tratare a și reintegrare a socio -profesională și descoperirea unor factori
demografici și psihologici care se află în legătură cu această atitudine.
Easton (2011) evidențiază faptul că în prezent, în societate, există încă o lipsă considerabilă de
simpatie pentru infractori și sunt unele indicii care atestă faptul că atitudinile societății sunt mai ostile
acum comparativ cu 20 de ani în urmă, tocmai de aceea ne propunem să redăm principalele cercetări
realizate asupra atitudinii față de infractori, surprinzând și factorii considerați a fi în legătură cu această
atitudine.
Unul dintre cele mai vechi studii vizând atitudinea față de persoanele care comit infracțiuni,
realizat de Glaser D. în 1969 (cit. in Melvin, Gramling, Gardner1985), sublinia importanța atitudinii
față de infractori a ofițerilor corecționali, ca factor al reintegrării de succes al acestora. Mai târziu,
Melvin, Gramling și Gardener (1985) au evidențiat în urma studiilor că deținuții și persoanele angajate
în reabilitare și în reforma pentru deținuți sunt cei mai suportivi față de infractori, comparativ cu
studenții, membrii comunității, ofițerii corecționali, care manifestă un grad mai scăzut de acceptare față
de această categorie de persoane. O atitudine negativă au înregistrat ofițerii care aplică legea .
Park (2009), a studiat atitudinea față de deținuți și reintegrarea lor în societate, precum și
identificarea factorilor asociați cu această atitudine, grupați în: factori demografici (gen, rasă, nivel
academic, mărimea orașului), preferințe personale (specializare, religie, valoarea religioasă a iertării,
partid politic) și expe riențe personale cu infracțiuni și infractori (experiența victimizării și cunoaș terea
unor deținuți). Rezultatele studiului au relevat faptul că persoanele de culoare, respondenții din zonele
urbane, respondenții care sunt la un nivel academic mai înalt, democrații și non-creștinii sunt mai
suportiv i față de infractori și de reintegrarea foștilor deținuților
(Muraru, 2013) , într-o cercetare realizată pe 120 subiecți – adolescent și adulți, a obținut un
nivel mediu al atitudinii față de infractori (media = 73,73) prin aplicarea chestionarului ATP (Melvin,
Gramling și Gardner, 1985). În ceea ce privește genul și vârsta nu au fost remarcate diferențe
semnificative statistic, ci doar o tendință a femeilor și a adolescenților de a fi mai suportivi față de
infractori, însă s-au remarcat diferențe semnificative la nivelul moralității și empatiei. Rezultatele
acestei cercetări au indicat o relație semnificativă, slabă și negativă între moralitate și atitudinea față de
infractori și o relație semnificativă, medie și pozitivă între empatie și atitudinea față de infractori.

25
Alte cercetări au relevat chiar o legătură între moralitate și empatie. Astfel, Martin Hoffman
susține că rădăcinile moralității se află în empatie, întrucât aceasta ne determină să ne pese de
potențialele victim e și să le împărtășim suferința, să le ajutăm (Goleman, 2008), empatia fiind legată de
principiile morale și reprezintând baza preocu pării mai mari pentru ceilalți și pentru justiție (Eisenberg
& Morris,2001).
Moralitatea este definită ca „abilitatea de a distinge binele de rău, de a acționa în conformitate
cu această distincție și de a experimenta mândria atunci când se acționează așa cum este corect și
vinovăția sau rușinea în cazul în care se acționează greși t” (Sigelman și Rider, 2009, p. 381;Sigelman și
Rider, 2012, p. 423).
Empatia se regăsește deseori ca trăsătură esențială în munca cu anumite categorii de persoane
cum sunt și cele care au săvârșit infracțiuni (consilieri de probațiune, personalul din cadrul penitenciarelor,
polițiști etc.). Această trăsătură este nelipsită chiar în tehnicile de lucru cu aceste persoane pentru ca ele
să dea rezultate (de exemplu interviul motivațional utilizat de consilierii de probațiune).
În studiul privind Atitudinile și percepțiile publicului față de pedeapsa cu închisoarea (Banciu și
colaboratorii, 2016 , p.10 -12) se evidențiază faptul că statul este principalul responsabil și decident care
trebuie să se implice în reintegrarea socială a deținuților , în special în asigu rarea unei locuințe. În ceea
privește factorii care ar ajuta deținuții să se rein tegreze cu succes în societate un rol important îl au
calificarea într -o meserie, asigurarea unui loc de muncă după liberare , prestarea unei munci pe timpul
detenției , școlarizarea și într -o mai mică măsură educația religioasă , o mai bună înțelegere din partea
opiniei publice și legătura dintre penitenciar și familii. Subiecții studiului au recunoscut faptul că unul
din motivele pentru care foștii deținuți nu reușesc să se reintegreze pe piața muncii îl reprezintă
stigmatizarea socială și atribuirea etichetei de „fost pușcăriaș”. Cercetările întreprinse de criminologii și
sociologii străini au arătat, în acest sens, că atât angajatorii, cât și membrii comunităților în care revin
persoanele care se liberează din penitenciare, etichetează deținuții ca fiind periculoși, iresponsabili,
necinstiți și au tendința să îi excludă de la activitățile sociale și economice convenționale .
Problematica angajabilității foștilor deținuți recidiviști în spațiul românesc a fost analizată și în
cadrul unui studiu (Chipea și colaboratorii, 2012) care prin intermediul metodei focus -grup a investigat
4 grupuri sociale: deținuți recidiviști care urmează să fie puși în libertate în cel mult 30 de zile; foști
deținuți care au reușit să se integreze pe piața muncii; specialiști implicați în procesul de reinserție pe
piața muncii a persoanelor care au suferit condamnări penale și angajatori dispuși să angajeze persoane
din această categorie. Rezultatele studiului indică faptul că procesul de reintegra re socială a deținuților
se desfășoară cu dificultate și că cei care au șanse de succes sunt cei care beneficiază de sprijinul altor
persoane bine intenționate din mediul social de proximitate. Primele două grupuri investigate se

26
aseamană prin faptul că au avut o experiență comună, trăind aceleași sentimente de stigmatizare, de
respingere, atât din partea celor din interiorul instituției, cât și din partea celor din afară. În general,
foștii deținuți obțin cu greu un loc de muncă în țară din cauza cazierulu i, care devine un stigmat greu de
ascuns; muncesc cel mai adesea fără forme legale, în meserii slab calificate și slab remunerate; încearcă
să ascundă adevărul cu privire la istoricul lor infracțional; apelează la locuri de muncă în străinătate ori
afaceri proprii pentru a evita situațiile de respingere și excluziune cu care s -ar putea confrunta.
Un studiu privind nivelul de adaptare pe piața muncii a grupurilor vulnerabile în regiunea
Centru (Gorski și Corman, 2011), a analizat problematica integrării pe piața muncii pentru deținuții din
penitenciarele Aiud, Codlea, Miercurea -Ciuc și Târgu -Mureș. S-a constatat că șansele unui deținut de a
putea fi integrat pe piața muncii după liberare cresc dacă: are o calificare, vrea să se schimbe, are
capacitatea de a utocontrol, are o vârstă medie, este sănătos fizic și mental, este perseverent , păstrează
legătura cu familia, are experiență anterioară în muncă, nu este recidivist, a lucrat pe timpul detenției,
are un domiciliu stabil după eliberarea din penitenciar, pa rticipă la cursuri de formare profesională.
Enumerând câteva din cele mai relevante cercetări asupra atitudinii comunității față de
infractori, în continuare se dorește o aprofundare a legăturii dintre atitudinea față de infractori respectiv
reintegrarea acestora în societate după eliberare și factorii demografici precum genul, experiența de
victimizare, și credința, pe care ne propunem să îi investigăm în prezentul studiu.
Literatura de specialitate indică adeseori printre factorii delincvenței și impli cit ai recidivei,
elemente specifice excluziunii sociale . Excluziunea este, folosind o metaforă geologică, „o falie
structurală care se deplasează printr -o societate în care ea este expusă ca fiind ilegitimă” (Murphy,
1985, p.234) ceea ce poate conduce la un conflict care să zguduie temeliile societății. Astfel, falia
structurală a excluziunii este o sursă a unei bătălii morale și ideologice care poate avea un rezultat
ascuns ori transparent, legitim sau ilegitim.
Forma de excluziune cel mai des întâlnită în cazul foștilor deținuți este cea de pe piața muncii.
Mulți dintre ei afirmă că există o legătură foarte strânsă între existența unui loc de muncă și comiterea
de infracțiuni: atunci când indivizii au un loc de muncă, este puțin probabil ca ei să comită infracțiuni.
Este prin urmare important să se depună toate eforturile posibile pentru a promova inserția profesională
a deținuților la momentul în care aceștia părăsesc penitenciarul (Mellow și colaboratorii, 2008).
O altă formă de excluziune a foștilor deținuți este cea de la locuire. Ea a fost evidențiată în
Marea Britanie în cadrul unui raport al National Association for the Care and Resettlement of
Offenders (NACRO, 2000), care prezintă o serie de studii ce evidențiază severitatea problemei lipsei de
locuință și a delincvenței asociate acesteia . Deși nu există evidențe că absența unei locuințe, sau
locuințele improprii, ar duce direct la săvârșirea de noi delicte, este sigur că o astfel de experiență poate

27
cauza o recidivă. Intr-un studiu, care a evaluat 600 de persoane după momentul liberării din închisoare,
s-a scos la iveală faptul că doar 30% dintre deținuții care aveau o locuință la care să se întoarcă , au fost
condamnați din nou, în comparație cu cei 69 % dintre deținuții fără locuință.
Se poate constata că în reintegrarea infractorului în societate este important ă atât interven ția
institu țiilor statului cât și sprijinul familiei, mediul social . Așadar, reintegrarea infractorilor în societate
ar trebui făcută la toate niveluri care vizeaz ă „toate ariile de viață în care apar probleme pentru
persoanele condamnate penal: munc ă, educa ție, familie, locuin ță (Durnescu 2006 -2008, p. 4).
4.2. Măsuri și deficiențe privind limitarea marginalizării sociale a ex-deținuților.
Actualmente, potrivit legii 116/200016 privind combaterea marginalizării sociale, este asigurat
cadrul legat pentru sprijinirea foștilor deținuți prin oferirea de acompaniament social, de c onsiliere și
mediere a muncii ( Buzducea, 2013, p.153) dar și de angajare în baza unui contract de solidaritate.
Contractul de solidaritate se încheie cu Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă pentru o
perioadă de 2 ani.
În perioada de pregătire pentru liberare, persoanele priva te de libertate pot urma cursuri gratuite
de calificare sau cursuri școlare, în schimbul cărora primesc recompense de natură financiară. De
asemenea, pe perioada detenției, persoanele private de libertate au posibilitatea de a desfășura activități
de muncă , ceea ce poate reprezenta o recomandare pozitivă pentru acestea. Acest lucru poate contribui
la generarea unui impact pozitiv asupra încrederii societății în general, dar și asupra angajatorilor.
Calificările obținute și experiența dobândită pot conduce l a găsirea cu mai mare ușurință a unui loc de
muncă după punerea în libertate.
Insă, legislația actuală este restrictivă, limitând numărul persoanelor care pot primi suport
social, cum este și cazul contractului de solidaritate ale cărui costuri sunt acope rite din bugetul
asigurărilor de șomaj, care poate asigura sprijin pentru un număr mic de cazuri, dar care oferă avantaje
considerabile pentru angajatori. De asemenea, legea de executare a pedepselor nu permite persoanelor
private de liberate, să desfășoar e activități de voluntariat, cu toate că acest lucru ar avea un impact
pozitiv și ar atrage simpatia comunității. Potrivit acestei legi, munca este opțională și nu reprezintă o
obligație pentru deținuți. Conform legislației actuale, deținuții pot beneficia de cursurile de formare
profesionale, doar cu 9 luni înainte de liberare, ac este luni fiind echivalente perioadei de șomaj, în care
cursurile se susțin gratuit17.

16 "Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal " în Pachet informativ – Reintegrarea socială a persoanelor condam nate penal și
care aparț in unor grupui vulnerabile, pp. 9 -10, http://penalreform.ro/fileadmin/pri/media/Reintegrarea_fostilor_infractori _ -_resurse. pdf,
accesat în 19.12.2017
17 Ibidem

28
O altă deficiență în procesul reintegrării o constituie lipsa asigurării de asistență post -detenție,
ceea ce ne permite să firmăm că, nu se poate vorbi de o eficiență a programelor de reeducare din
penitenciare, dacă acestea nu sunt continuate prin programe de asistență în comunitate și dacă ex –
deținuții nu sunt monitorizați și sprijiniți în com unitate.
După detenție, adaptarea la noile condiții de viață și la un mediul social normal, depinde de trei
grupuri de factori, precizați de Cerneavschi ( 2014 ): " particularitățile individuale de personalitate;
condițiile mediului social; condițiile din p enitenciarul în care a ispășit pedeapsa privativă de libertate,
care influențează comportamentul în primele luni după eliberare " (p.2). Adaptarea persoanei liberate
din detenție se realizează prin asimilarea informațiilor, a cerințelor și normelor sociale și prin
acomodarea la un medi u social nou; în caz contrar apa r problemele de reintegrare socială (Cerneavschi,
2014, p.2).
Primele 3 -6 luni, după liberarea din detenție, reprezintă perioada cea mai problematică de
reintegrare, fiind necesară monitorizarea atentă a acestui proces. Situațiile în care ex -deținutul nu își
găsește un loc de muncă sau părăsește locul de muncă pe care îl are; nu are un loc stabil în care să
locuiască sau se mută frecvent; încalcă ordinea publică ne indică faptul că procesul de re integrare
decurge problematic, existând motive reale pentru recidivă18.
Pentru a se reintegra, descurca și trăi în societate, ex -deținuții trebuie să fie implicați în
activități sociale, într -un mediu benefic și constructiv, având nevoie de o comunicare continuă cu
membrii familiei, cu organizațiile implicate și cu comunitatea.

18 www.IRP.md , accesat în 19.12.2017

29
Capitol ul 5. CERCETAREA -Percepțiile și atitudin ile tinerilor față de per soanele private de
libertate și reintegrarea socială a acestora.

5.1. Designul cercetării
5.1.1.Motivația cercetării
Cercetarea de față își propune să studieze modul în care tinerii percep persoanele private de
libertate și care este atitudinea acestora față de reintegratea foștilor deținuți în societate. Se lansează
ideea cercetării variabilelor de ordin socio -demografic ( credință, experiență de victimizare, gen, mediu
de reședință) și relația acestora cu atitudinea față de infractori și reintegrarea acestora în societate.

5.1.2. Scopul și obiectivele cercetării
Scopul cercetării este acela de a arăta modul în care este posibilă reintegrarea foștilor deținuți
după ispășirea pedepsei, odată cu revenirea acestora în comunitate.
Prin prezenta c ercetarea se dorește să se evidențieze modalitățile prin care reintegrarea este
posibilă.
Obiectivele cercetării urmăresc:
1.-să arate care este percepți a comunității față de persoanele private de libertate ;
2.-să arate care este percepția comunității față de procesul de r eintegrare al foștilor deținuți;
3.-să reliefeze care sunt strategiile ce pot contribui la reintegrarea foștilor deținuți;
Problema științifică abordată este reprezentat ă de conceptul de reintegrare al foș tilor deținuți în
cadrul co munității. Dimensiunile acesteia sunt: percepțiile, atitudinile comunității , gradul de
periculozitate și reacțiile instituționale și comunitare la acestea.

5.1.3 .Ipotezele /întrebările de cercetare
Întrebarea de cercetare care răspunde scopului demersului de cunoaștere este ” Cum sunt
percepute persoanele care au fost private de libertate la momentul întoarcerii acestora în colectivitate?”.
Pentru a răspunde la această întrebare propunem un design d e cercetare structurat pe o analiză
cantitativă.
Având în vedere importanța teoretică și științifică a fiecărei cercetări, ipotezele prezentei
cercet ări, au pornit de la d iferitele cercetări cu tematica foștii deținuți , referitoare la șansele de
angajare, găsirea unui spațiu de locuire, simpati a pentru foștii infractori, ref orma penitenciarelor în
S.U.A ( Silvia P.,J., Graham J.,S. și Hawley C.,N., 2005 , p. 35,248 -258) și se dorește a veni în
continuarea contribuției la literatura de specialitate.

30
Ipotezele cercetării sunt următoarele:
Ip.1.-Suferința persoanelor chestionate se asociază semnificativ cu încrederea în
reintegrarea foștilor deținuți în societate.
VI: suferința respondenților (Secțiunea III) cuprinde 5 itemi măsurați pe o scală nominală (1 -da, 2 -nu).
Prin adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global variind de la 5 la 10, pentru care, cu cât scorul
este mai mic, cu atât suferința cauzată de infracțiuni asupra persoanelor din eșantion este mai mare,
adică acestea au fost supuse unor agresiuni.( M= 9.21, AS=1.22).
VD: reintegrarea foștilor deținuți ( Secțiunea VI) are o validitate internă slabă ( Cronbach alpha =
0.514) ce reprezintă o variabilă compusă din 14 itemi măsurați pe o scală de tip Likert de la 1 (
dezaco rd total) la 5 ( acord total). Prin adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global care variază de
la 26 la 70, unde scorul mai mare reprezintă o atitudine pozitivă cu privire la reintegrarea foștilor
deținuți.( M= 45.50 , AS= 8,96 )
Ip.2. – Există diferențe semnificative referitoare la reintegrarea foștilor deținuți în funcție de
variabile individuale ( gen, reședință și experiența de victimizare ) .
VI: variabile individuale sunt cele care se referă la caracteristicile sociale ale studenților participanți la
studiu:
 Genul măsurat pe o scală nominală ( 1 -masculin, 2 – feminin).
 Reședință măsurată pe o scală nominală ( 1 -urban, 2 -rural )
 Experiența de victimizare măsurată pe o scară nominală (1-participanții au cunoscut infracțiuni
produse asupra lor, 2-nu au cunoscut infracțiuni produse asupra lor)
VD: reintegrarea foștilor deținuți ( Secțiunea VI) are o validitate internă slabă ( Cronbach alpha =
0.514) ce reprezintă o variabi lă compusă din 14 itemi măsurați pe o scală de tip Likert de la 1 (
dezacord total) la 5 ( acord total). Prin adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global care variază de
la 26 la 70, unde scorul mai mare reprezintă o atitudine pozitivă cu privire la reintegrarea foștilor
deținuți.( M= 45.50, AS= 8,96)
Ip.3. – Există o corelație între măsurile comunității și reintegrarea foștilor deținuți în
societate.
VI: participarea tinerilor ca membri i ai comunității cu anumite măsuri care să vină în sprijinul foștilor
deținuți cum ar fi: plata unor taxe suplimentare pentru cearea și aplicarea programelor de reintegrare,
închirierea locuințelor pe care le dețin și angajarea foștilor deținuți. Pentru a evidenția modul în care
comunitatea dorește să contribuie la reintegrare s -au luat în calcul itemii ” Sunt dispus/ă să plătesc mai
multe taxe, pentru a contribui la programele de reintegrare socială a foștilor deținuți ”, ” În situația în
care, aș deține un imobil, l -aș închiria cu încredere unui fost deținut ” și ” Ca angajator, nu m -ar deranja

31
să angajez un fost deținut ” , cu o validitate internă acceptabilă ( Cronbach alpha = 0 .669). Prin
adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global variind de la 3 la 15, pentru care, cu cât scorul este
mai mare, cu atât măsur ile de reintegrare sunt mai eficiente .( M=8,15, AS=2,73).
VD: reintegrarea foștilor deținuți ( Secțiunea VI) are o validitate internă slabă ( Cronbach alpha =
0.514) ce reprezintă o variabilă compusă din 14 itemi măsurați pe o scală de tip Likert de la 1 (
dezacord total) la 5 ( acord total). Prin adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global care variază de
la 26 la 70, unde scorul mai mare reprezintă o atitudine pozitivă cu privire la reintegrarea foștilor
deținuți.( M= 45.50, AS= 8,96)

5.1.4.Locația și perioada derulării cercetării în teren
Chestionarele completate le -am distribuit direct studenților în luna martie , înainte de vacanța de
primăvară, la sediul facultății, cu rugămintea de a le completa într -o perioadă de două săptămâni. La
sfârșitul acestei perioada m -am întâlnit din nou cu ei pentru a aduna chestionarele completate.
La momentul distribuirii le -am explicat că sunt studentă și am nevoie de datele rezultate din
completarea chest ionarelor pentru lucrarea de dis ertație. I -am asigurat că răspunsurile lor rămân
confidențiale, chestionarele nefiind necesar a fi completate cu numele respondentului.

5.1.5.Eșantionul/loturile de subiecți
Pentru efectuarea cercetării am utilizat un eșantion de conveniență asupra unui grup de 175 de
studenți de la Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Asistență socială și Facultatea de Științe
Umaniste și Sociale din carul Universității ” Aurel Vlaicu” Arad.
În cadrul acestui grup din totalul de 175 de studenți chestionați 51 sunt de g en masculin și 124
de gen feminin. În ceea ce privește reședința acestora , din numărul total de 175 de studenți doar 50
provin din mediul rural.
Tabel 1 -Caracteristi cile participanților la studiu
Caracteristică Procente valide(%) Frecvență(N)
Gen
Masculin
Feminin
Total
29,10
70,90
100
51
124
175
Reședință
Urban
Rural
Total
71,40
28,60
100
125
50
175

32
5.1.6.Metode, tehnici și instrumente utilizate
Sondajul de opinie este și va rămâne multă vreme vedeta cercetărilor sociale.
Prin opinie se înțelege o stare sau predispoziție mentală față de un anumit referent. Opinia se
compune din credințe și atitudini.
Sondajul de opinie este o metodă indirectă de colectar e a datelor , fiind în special o metodă
cantitativă.
Sondajul de opinie se realizează prin aplicarea unei liste de întrebări standardizată, prin
intermediul unei anumite tehnico, unor respondenți care constituie o parte ( eșantion) din întreaga
populație.
Tehnica prin care se realizează sondajul de opinie este cea a chestionarului auto -administrat,
( Șandor, p.110) cercetătorul a distribuit întrebările, subiecții au răspuns la ele apoi cercetătorul a
colectat răspunsurile.
Avantajele sondajului de opinie prin utilizarea chestionarului le reprezintă costurile mici, timpul
redus de răspuns și o calitate bună a răspunsurilor deoarece tematica chestionarului este una de interes
social general iar chestionarele completate sunt colectate personal de către cercetător.
Validitatea cercetării este indicate de rata de răspuns care se calculează ca raport dintre numărul
de respondenți și numărul total de cazuri din eșantion.
Nu există o rată de răspuns indicată. Autorii care fac astfel de recomandări tind de seori să fie
prea optimiști. Babbie, pe baza studierii literaturii de specialitate, consideră că o rată de 50% este
adecvată pentru analiză, 60% este considerate bună și 70% este foarte bună.
Instrumentul de bază al sondajului de opinie este chestionarul care trebuie să cuprindă o parte
introductivă în care se precizează cine este cercetătorul, care este afilierea sa și scopul cercetării. Tot în
această parte introductivă subiecții sunt asigurați că răspunsurile lor rămân confidențiale.
Chestionarul preze ntat în Anexă este structurat pe 6 secțiuni și cuprinde următoarele categorii
de întrebări:
 factuale – referitoare la situații cunoscute de subiecți;
 de opinie -referitoare la atitudinile și credințele celor chestionați;
 de identificare sau clasificare – referitoare la a umite caracteristici socio –
demografice ( sexul, reședința).
Întrebările chestionarului sunt întrebări închise, cercetătorul oferind variantele de răspuns
subiecților. Întrebările din chestionare au fost codificate pe secțiuni pentru a ușura introducerea datelor.
Secțiunea I și II cuprinde câte o întrebare, care ne arată dacă cei care au completat
chestionarele au legătură cu persoane private de libertate, fie că au un membru al familiei, cunoștință

33
sau prieten care a fost arestat, fie pur ș i simplu cunoașt e pe cineva care a fost arestat, măsurată pe o
scală nominală (1 -da, 2 – nu).
Secțiunea III cuprinde 5 întrebări care să reflecte dacă cei care au participat la studiu au
cunoscut experiența de a fi victima unor acte infracționale, cu o valabilitate internă acceptabilă,
( Cronbach alpha= 0.663) măsurate pe o scală nominală (1 -da, 2 – nu). Prin adunarea răspunsurilor
scorul global variază de la 5 la 10. Cu cât scorul înregistrat este mai mic cu atât suferința cauzată de
infracțiuni perso anelor chestionate este mai mare.
Secțiunea IV cuprinde un număr de patru întrebări măsurate pe o scală de tip Likert în patru
trepte de la 1 ( dezacord total) la 4 ( acord total), având ca tematică religia, cu o valabilitate internă
bună ( Cronbach alpha= 0.803) . Prin adunarea răspunsurilor scorul global variază de la 4 la 16. Cu cât
scorul înregistrat este mai mic cu atât persoanelor chestionate nu consideră importantă religia.
Secțiunea V cuprinde 32 de întrebări pentru o observa cum sunt percepute persoanele private
de libertate măsurate pe o scală de tip Likert în cinci trepte de la 1( dezacord total) la 5 ( acord total) cu
validitate internă slabă ( Cronback alpha=0.552). Prin adunarea răspunsurilor scorul global vari ază de
la 50 la 141. Cu cât scorul înregistrat este mai mare cu atât persoanelor chestionate percep în mod
pozitiv persoanele private de libertate.
Secțiunea VI cuprinde întrebări necesare pentru observarea atitudinii respondenților, legate de
reintegrarea socială a foștilor deținuți. S -a folosit o scară cu 14 de itemi sub forma unei scale Likert în 5
trepte de la 1( dezacord total) la 5 ( acord total), cu o valabilitate internă slabă (Cronbach alpha =
0,514). Prin adunarea răspunsurilor scorul global variază de la 26 la 70. Cu cât scorul înregistrat este
mai mare cu atât persoanelor chestionate au o atitudine pozitivă față de reintegrarea foștilor deținuți. .
5.2. Rezultatele cercetării
Rezultatele cercetării încep să prindă contur odată cu pr elucrarea datelor colectate prin
completarea chestionarelor. Pentru prelucrarea statistică a datelor s -a folosit programul special SPSS –
Statistical Package for the Social Sciences , versiunea Statistics Standard.
Dacă la întrebarea Cunoașteți pe cineva, c u excepția unui membru de familie, prieten sau
cunoștință, care a fost/este arestat? , 79 dintre respondenți (45,10%) au răspuns DA, totuși la întrebarea
Aveți un membru al familiei, cunoștință sau prieten, care a fost/este arestat?, doar 26.90% au răspuns
DA, ceea ce ne arată că un procent redus dintre cei chestionați au o persoană apropiată care a fost sau
este privată de libertate.

34

Fig.7 . Cunoașterea unor persoane care au fost sau sunt arestat e?

Suferința participanților la studiu -rezultate descriptive
Secțiunea III cuprinde 5 întrebări care să ne arate dacă cei care au participat la studiu au
cunoscut experiența de a fi victima unor acte infracționale, cu o valabilitate internă acceptabilă,
( Cronbach alpha= 0.663) măsurate pe o scală nominală (1 -da, 2 – nu).
Infracțiune Intrebare DA NU
1 Cineva a intrat prin efracție în casa sau
apartamentul dumneavostră 1 2
2 V-au fost furate bunuri din casă sau
apartament 1 2
3 V-a fost spartă mașina 1 2
4 V-a fost furat portofelul sau poșeta 1 2
5 Cineva v -a amenințat că vă va bate sau
jefui 1 2

Fig. 8 . Persoanele chestionate au avut parte de cel puțin o infractiune comisă asupra lor

DA050100150
Membru al familiei
/cunoștiință/prieten arestatAlte persoane arestate4779128
96
DA
NU
2128 29 32 29154147 146 143 146
020406080100120140160180
Infractiune 1 Infractiune 2 Infractiune 3 Infractiune 4 Infractiune 5DA
NU

35
După cum se poate observa din figura de mai sus , tinerii participanți la studiu au avut o
experiență negativă cu referire la agresiuni asupra lor . Un număr de 21-32 dintre respondenți au fost
victimele uneia din cele cinci infracțiuni incluse în chestionar, avut ceea ce reprezintă un procent
cuprins în tre 12 -18,3%.
Întrebările din această secțiune reflectă suferința cauzată de infracțiuni le comise asupra
persoanelor din eșantion . Astfel, vom introduce o nouă variabilă Sufe rința care a fost calculată prin
însumarea itemilor care se referă la cele cinci tipuri de infracțiuni , suferinta=PERSPOL1+PERSPOL2+
PERSPOL3+ PERSPOL4 + PERSPOL5 . Prin adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global care
variază între 5 și 10. Un scor mic arată faptul că persoana chestionată a cunoscut suferința cauzată de
cel puțin o infracțiune comisă asupra ei, în timp ce un scor mare ne indică faptul că nu au cunoscut
suferința cauzată de o infracțiune.
Indicator ii tendinței centrale ai va riabile Suferința sunt redate mai jos:
Statistics
Suferinta
N Valid 175
Missing 0
Mean =Medie 9.2057
Median =Mediana 10.0000
Mode =Modul 10.00
Std. Deviation =Abaterea
standard 1.22379
Variance =Varianța 1.498
Minimum 5.00
Maximum 10.00

Fig.9 . Scala valorică a relației dintre respondent și infracțiuni

36
Din cei 175 de tineri chestionați 72 au avut parte de cel puțin o experiență negativă cu
infracțiuni comise asupra supra lor ceea ce reprezintă un procent de 41,10% în timp ce 103 tineri,
reprezentând 58,90% nu au cunoscut o astfel de experiență.

Fig. 10. P onderea participanților care au suferit datorită unei infracțiuni
Calcul ând coeficientului de variație C v=Abaterea standard / media variabilei
=1,22379/9,2057=0,133 care este mai mic decât 1, ceea ce ne indică faptul că valorile variabilei
Suferință sunt în jurul tendinței centrale , eșantion ul fiind unul destul de omogent iar distribuția este
alungită puțin spre stânga.

Religiozitatea participanților la studiu -rezultate descriptive
Pornind de la întrebările incluse în s ecțiunea IV măsurate pe o scală de tip Likert în patru trepte
de la 1 ( dezacord total) la 4( acord total), având ca tematică religia , am generat o variabilă nouă
Religiozitatea cu o valabilitate internă bună ( Cronbach alpha= 0.803) , reigiozitate=AFIRM 1+
AFIRM 2+ AFIRM 3+ AFIRM 4 .
Dezacord
total Dezacord Acord Acord
total
Religia este o parte importantă din viața mea 1 2 3 4
Consider că este important să respecți poruncile lui
Dumnezeu 1 2 3 4
Pentru a primi iertarea lui Dumnezeu, este important să
îi iertăm pe cei care ne greșesc 1 2 3 4
Dacă cineva a trăit o viață de infracțiuni, el/ea trebuie să
fie iertat/ă pentru greșelile comise, dacă îi pare cu
adevărat rău 1 2 3 4
41.1%
58.9%au cunoscut infractiuni
nu au cunoscut infractiuni

37
Prin adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global care variază de la 4 la 16, unde scorul mai
mare arată că religia are implicație semnificativă în viața participanților la studiu.
Indicatorii tendinței centrale pentru această variabilă sunt:
Statistics
Religiozitate
N Valid 175
Missing 0
Mean 12.4457
Median 12.0000
Mode 12.00
Std. Deviation 2.64275
Variance 6.984
Minimum 4.00
Maximum 16.00

Fig.11. Scala valorică a relației dintre religie și reintegrare

Dintre cei 175 de respondenți 135 dintre ei , reprezentând 77.14 % sunt de acord și acord total
cu faptul că religia este o parte importantă din viața lor iar 135 de persoane , adică 77.14 %, consideră că
dacă cineva a trăit o viață de infracțiuni, trebuie să fie iertat pentru greșelile comise, dacă îi pare cu
adevă rat rău .

38

Fig.12 . Religia este o parte im portantă din viață

Fig.13 .Cei care comit infracțiuni trebuiesc iertați pentru greșelile lor
Un număr însemnat dintre respondenți sunt de acord, 77 persoane, și de acord total, 72
persoane, cu afirmația că pentru a primi iertarea lui Dumnezeu, este important să îi iertăm pe cei
care ne greșesc , ceea ce ne arată faptul că 85,14% dintre cei chestionați cred că iertarea joacă un rol
determinant în întoarcerea omului către Dumnezeu și reluarea unei legături vii cu acesta.

Fig.14 . Pe cei care greșesc trebuie să -i iertăm pentru a primi la rândul nostru iertare divină

142676
59
01020304050607080
Dezacord total Dezacord Acord Acord totalNumăr respondenți
Număr respondenți
73390
45
020406080100
Dezacord
totalDezacord Acord Acord totalNumăr respondenți
Număr respondenți
020406080
9177772Număr respondenți
Număr respondenți

39
Percepția persoanelor private de libertate de către participanții la studiu -rezultate descriptive
Pentru evidențierea atitudinii față de persoanele private de libertate s-a folosit o scară cu 32 de
întrebări sub forma unei scale Likert în 5 trepte de la 1( dezacord total) la 5 ( acord total) , validitate
internă slabă ( Cronback alpha= 0.552 ). Prin adunarea răspunsurilor s -a obținut un scor global care
variază de la 50 la 141. Cu cât scorul înregistrat este mai mare cu atât persoanele private de libertate
sunt percepute în mod pozitiv de către participanții la studiu.

Tabelul nr. 2.- Percepția respondenților față de persoanele private de libertate
Percepția Dezacord
total (%) Dezacord
(%) Nehotărât
(%) Acord
(%) Acord total
(%)
Persoanele private de libertate sunt
diferite față de alte persoane (-) 10,90 18,90 30,30 31,40 8,60
O mică parte dintre persoanele
incarcerate sunt periculoase (+) 6,90 22,90 20,60 38,90 10,80
Persoanele private de libertate nu se
schimbă niciodată (-) 12,00 45,10 24,00 14,30 4,60
Majoritatea celor încarcerați, sunt
victime ale circumstanțelor și merită să
fie ajutați (+) 4,60 25,10 30,90 31,40 8,00
Cei ce comit infracțiuni au sentimente,
la fel ca restul oamenilor (+) 3,40 12,00 17,70 56,90 16,00
Nu este indicat să ai încredere într -o
persoană care a fost/este privată de
libertate (-) 6,90 25,10 37,70 26,90 3,40
Consider că aș putea simpatiza
persoane care au fost private de
libertate (+) 8,00 18,90 28,00 40,00 5,10
Condițiile rele din închisoare contribuie
la înverșunarea deținuților (+) 5,70 18,30 28,60 37,10 10,30
Consider că o persoană încarcerată va
profita de privilegiile acordate (-) 2,90 14,90 41,70 34,90 5,70
Deținuții au nevoie de afecțiune și
laudă, la fel ca restul oamenilor (+) 5,10 13,10 24,60 44,00 13,10
Nu trebuie să ai așteptări prea mari din
partea unei persoane private de libertate
(-) 4,60 36,60 25,70 30,30 2,90
Reabilitarea persoanelor încarcerate
este o pierdere de timp și bani (-) 20,60 42,30 23,40 9,70 3,40
Nu poți ști dacă un deținut îți spune
adevărul (-) 5,10 17,70 29,70 37,70 9,70
Persoanele private de libertate nu sunt
mai bune sau mai rele, decât alți
oameni (+) 6,30 19,40 29,10 35,40 9,70
În general, persoanele încarcerate
gândesc și acționează asemănător (+) 5,70 26,90 40,60 24,00 2,90

40
Dacă ești respectuos cu un deținut și el
va fi la fel (+) 7,40 16,60 41,70 27,40 6,90
Persoanle private de libertate se
gândesc doar la binele lor (-) 4,60 23,40 43,40 22,90 5,70
Există persoane încarcerate, cărora le -aș
încredința viața mea (+) 44,00 24,00 22,30 8,60 1,10
Persoanele încarcerate pot fi raționale
(+) 1,70 11,40 27,40 44,60 14,30
Majoritatea deținuților sunt prea leneși
pentru a câștiga un venit cinstit (-) 9,10 29,10 32,00 25,10 4,60
Nu m -ar deranja dacă aș avea ca vecin,
un fost deținut (+) 17,10 11,40 26,90 34,30 9,10
Deținuții sunt, prin definiție, persoane
rele (-) 15,40 37,70 23,40 20,60 2,90
Persoanele încarcerate încearcă să
profite de alți oameni (-) 6,90 26,90 36,60 26,90 2,30
Persoanele private de libertate, au
aceleași valori ca noi ceilalți (+) 4,60 20,00 30,90 38,90 5,70
Nu aș vrea ca fiica/fiul meu să aibă o
legătură romantică cu un/o fost/ă
deținut/ă (-) 9,70 14,30 24,00 29,70 22,30
Majoritatea celor încarcerați sunt
capabili să iubească (+) 1,70 8,60 20,60 53,70 14,90
Persoanele private de liberate, sunt prin
definiție, imorale (-) 10,90 35,40 36,00 14,30 3,40
Persoanele încarcerate trebuie
disciplinate aspru (-) 17,10 29,70 29,10 22,90 1,10
Majoritatea deținuților pot fi reabilitați
(+) 1,10 16,00 23,40 49,10 10,30
O parte dintre persoanele private de
libertate, sunt simpatice (+) 4,00 14,90 44,00 33,10 4,00
Cei privați de liberate au respect doar
pentru forța brută (-) 16,60 34,30 33,10 9,10 6,90
Dacă o persoană se comportă bine, în
închisoare, aceasta ar trebuie eliberată
condiționat (+) 8,60 29,10 28,60 25,10 8,60
Întrebările formulate reflectă atât percepții pozitive ( +) asupra persoanelor private de libertate,
cât și percepții negative ( -), marcate corespunzător în Tabe lul nr. 2 .Prin adunarea răspunsurilor de la
fieca re întrebare a acestei secțiuni s-a obținut un scor global care variază de la 50 la 141.Cu cât scorul
este mai mare cu atât percepția respondenților față de persoanele private de libertate este mai puternică.
Pe baza datelor de mai sus am generat o nouă variabilă care să ne reflecte ca re este percepția
persoanelor din eșantion față de persoanele private de libertate, Perceptia =(6-PERSA1) + PERSA2 +
(6 – PERSA3) + PERSA4 + PERSA5 + (6 – PERSA6) + PERSA7 + PERSA8 + (6 – PERSA9) +
PERSA10 + (6 – PERSA11) + (6 – PERSA12) + (6 – PERSA13) + PERSA14 + PERSA15 + PERSA16
+ (6 – PERSA17) + PERSA18 + PERSA19 + (6 -PERSA20) + PERSA21 + (6 – PERSA22) + (6 –

41
PERSA23) + PERSA24 + (6 – PERSA25) + PERSA26 + (6 – PERSA27) + (6 – PERSA28) + PERSA29
+ PERSA30 + (6 – PERSA31) + PERSA32 , având următorii indi ci ai tendinței generale:
Statistics
Perceptia
N Valid 169
Missing 6
Mean 101.6450
Median 101.0000
Mode 97.00a
Std. Deviation 15.57560
Minimum 50.00
Maximum 141.00

Fig. 15.Scala valorică a percepției persoanelor private de libertate de către eșantionul chestionat
În ceea ce privește m odul în care persoanele private de libertate sunt percepute de către
responde nți, în funcție de gen, prin prelucrarea datelor, au putut fi co nstatate următoarele:

Fig.1 6. Majoritatea celor încarcerați, sunt victime ale circumstanțelor și merită să fie ajutați
3.931.425.531.47.8
4.822.633.131.58.0
0 5 10 15 20 25 30 35Dezacord totalDezacordNehotărâțiAcordAcord total
Procent(%) Feminin
Procent(%) Masculin

42
Un procent de 39,35% din totalul respondenților, în egală măsură femei și bărbați sunt de acord.

Fig. 1 7.Cei ce comit infracțiuni au sentimente, la fel ca restul oamenilor
Persoanele de sex feminin au răspuns afirmativ într -o proporție mai mare,70,1% , comparativ cu
persoanele de sex masculin care au răspuns afirmativ doar în proporție de 58,8 %. Per total se
înregistrează un procent de 64,45% din totalul respondenților care este de acord cu faptul că cei care
comit infracțiuni au sentimente, la fel ca restul oamenilor.

Fig.1 8.Consider că aș putea simpatiza persoane care au fost private de libertate
Barierele sociale pot fi depășite în societatea noastră văzând că generația tânără ar putea
simpatiza cu persoanele care au fost private de libertate într -un procent de 46. 35%.
2.015.723.545.113.7
4.010.515.353.216.9
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0Dezacord totalDezacordNehotărâțiAcordAcord total
Procent(%) Feminin
Procent(%) Masculin
5.813.731.447.12.0
8.721.026.637.16.5
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0Dezacord totalDezacordNehotărâțiAcordAcord total
Procent(%) Feminin
Procent(%) Masculin

43
Din graficul anteri or se poate observa că persoanel e de sex masculin au mai mult curaj în a
stabili o legătură socială cu acest tip de persoane fiind de acord sau de acord total în procent de
49.10%.

Fig.1 9.Deținuții au nevoie de afecțiune și laudă, la fel ca restul oamenilor
Da, deținuții au nevoie de afecțiune și laudă, la fel ca restul lumii spun 57,95% din persoanele
chestionate.

Fig.20 .Reabilitarea persoanelor încarcerate este o pierdere de timp și bani
În dezacord sau dezacord total au răspuns un un procent de 63,15 %, ceea ce arată o anumită
preocupare pentru reabilitarea persoanelor încarcerate, astfel încât la ieșirea din mediul carceral acestea
să poată să se integreze în societate, să nu mai constituie un pericol pentru ceilalți cetățeni și binențele
să nu recidiveze în comiterea unor infracțiuni noi.
9.89.221.643.715.7
3.214.525.844.412.1
0 10 20 30 40 50Dezacord totalDezacordNehotărâtAcordAcord total
Procent % Feminin
Procent % Masculin
15.747.117.617.62.0
22.840.725.96.54.1
0 10 20 30 40 50Dezacord totalDezacordNehotărâtAcordAcord total
Procent % Feminin
Procent % Masculin

44

Fig.21.Persoanele private de libertate nu sunt mai bune sau mai rele, decât alți oameni
46,8% dintre respondenți consideră că persoanele private de libertate sunt la fel cu ceilalți
oameni din societate , adică nici mai bune nici mai rele.

Fig.22 . Dacă ești respectuos cu un deținut și el va fi la fel
Se observă că la această afirmației numărul respondenților nehotărâți este cel mai mare , cca
41,5%, acest lucru datorându -se probabil și faptului că nu este specificat tipul infracținii pentru care au
fost privați de libertate . Cu toate aceste 16,42% sunt de acord cu această afirmație iar la polul opus
12,55% nu sunt de acord cu ea.
3.917.627.539.211.8
7.320.229.833.88.9
0 10 20 30 40 50Dezacord totalDezacordNehotărâtAcordAcord total
Procent % Feminin
Procent % Masculin
9.819.641.223.55.9
6.515.341.929.07.3
0 10 20 30 40 50Dezacord totalDezacordNehotărâtAcordAcord total
Procent % Feminin
Procent % Masculin

45

Fig.23 .Persoanele private de libertate, au aceleași valori ca noi ceilalți
Un procent de 45.3% din numărul respondenților consideră că persoanele private de libertate au
aceleași valori ca și ceilalți cetățeni. Respondenții de sex masculin cred acest lucru într-un procent mai
mare.

Fig.24.Majoritatea celor încarcerați sunt capabili să iubească
Da, d e acord și de acord t otal, au răspuns 68,1% dintre respondenți.
2.023.527.543.13.9
5.618.532.337.16.5
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0Dezacord totalDezacordNehotărâtAcordAcord total
Procent % Feminin
Procent % Masculin
2.03.927.552.913.7
1.610.617.954.515.4
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0Dezacord totalDezacordNehotărâtAcordAcord total
Procent % Feminin
Procent % Masculin

46

Fig.25. Dacă o persoană se comportă bine, în închisoare, aceasta ar trebuie eliberată condiționat
Dacă 37,6% dintre respondenți nu cred că ar trebui eliberată condiționat o persoană care se
comportă bine în închisoare, la polul opus 33,2% dintre respondenți cred că acest lucru este bun.

Fig.26. Majoritatea deținuților pot fi reabilitați

Fig.2 7. Procentul global al respondenților privind faptul că m ajoritatea deținuților pot fi reabilitați
11.825.527.427.57.8
7.330.629.024.28.9
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0Dezacord totalDezacordNehotărâtAcordAcord total
Procent %
Feminin
Procent %
Masculin
0.021.629.443.15.9
1.613.721.051.612.1
0.0 10.0 20.0 30.0 40.0 50.0 60.0Dezacord totalDezacordNehotărâtAcordAcord total
Procent % Feminin
Procent %
Masculin
0.8
17.6
25.247.49Total respondenți ( %)
Dezacord total
Dezacord
Nehotărât
Acord
Acord total

47
Peste 50% dintre respondenți consideră că cea mai mare parte a deținuților pot fi reabilitați.
Din răspunsurile date cu referire la modul în care sunt percepute persoanele private de libertate,
și ținând cont de cele afirmate de Melvin, Gramling și Gardner ( 1985) se poate observa că persoanele
chestionate au o atitu dine suportivă față de acestea, deoarece ele consideră că majoritatea infractorilor
sunt victimele circumstanțelor și merită să fie ajutați, că aceștia au sentimente, că sunt capabili să
iubească, că au nevoie de afecțiune și laudă ca oricine altcineva și că nu sunt nici mai buni nici mai răi
decât alte persoane.
O atitudine suportivă se poate remarca și prin faptul că valorile celor mai mulți sunt
aproximativ aceleași cu ale celorlalte persoane. Această atitudine suportivă se observă și din faptul că
mai mult de jumătate din respondenți cred că majoritatea infractorilor pot fi reabilitați.
Totuși, un grad de suportivitate mai redus se observă cu referire la faptul că dacă ești respectuos
cu un deținut și el va fi la fel precum, și la afirmația că dacă o persoană se comportă bine, în
închisoare, aceasta ar trebuie eliberată condiționat , unde au fost înregistrate procente de răspuns pro
și contra destul de apropriate, diferențele înregistrate fiind cuprinse între 3,5 -4,5%.

Atitudinile participanților la studiu față de reintegrarea socială a foștilor deținuți -rezultate descriptive
Întrebări le care descriu diferite atitudini legate de reintegrarea socială a foștilor deținuți
(secțiunea VI ) sunt prezentate sub forma unei scale Likert în 5 trepte de la 1 ( dezacord total) la 5 (
acord total), c scriu u o valabilitate internă slabă (Cronbach alpha = 0,514). Aceste întrebări se referă
atât la atituni pozitive (+) ale participanților la studiu față de reintegrarea socială a foștilor deținuți cât
și la atitudini negative ( -).
Dezacord
total Dezacord Nehotărât Acord Acord
total
Legea privind eliberarea deținuților,
datorită supraaglomerării din închisori,
mă face să mă simt în nesiguranță (-) 1 2 3 4 5
Cred că o mare parte dintre foștii
deținuți, reprezintă un pericol pentru
siguranța publică (-) 1 2 3 4 5
Deținuții, trebuie să lucreze în
închisoare, pe perioada detenției, pentru
a dezvolta abilități de lucru, pentru
viața din afara închisorii (+) 1 2 3 4 5
Pe perioada detenției, trebuie asigurate
training -uri, pentru ca deținuții să poată
beneficia de oportunități de angajare,
odată ieșiți din închisoare (+) 1 2 3 4 5
Consider că deținuții trebuie să fie
eliberați condiționat, după ce participă 1 2 3 4 5

48
la programe de reabilitare, organizate în
închisoare (+)
Prizonierii eliberați trebuie să
beneficieze de programe de formare
profesională (+) 1 2 3 4 5
Sunt dispus/ă să plătesc mai multe taxe,
pentru a contribui la programele de
reintegrare socială a foștilor deținuți (+) 1 2 3 4 5
Aș lua toate măsurile necesare, în
situația în care aș afla că un fost deținut
s-a mutat în cartierul meu, pentru a -l
alunga (-) 1 2 3 4 5
În situația în care, aș deține un imobil,
l-aș închiria cu încredere unui fost
deținut (+) 1 2 3 4 5
Ca angajator, nu m -ar deranja să
angajez un fost deținut (+) 1 2 3 4 5
Nu m -ar deranja, dacă un coleg/o
colegă de lucru ar fii un fost/ă deținut/ă
(+) 1 2 3 4 5
Consider că dreptul de a vota, ar trebui
restituit persoanelor care au comis
infracțiuni, după ispășirea pedepsei cu
închisoarea (+) 1 2 3 4 5
Consider că permisul de conducere, ar
trebui restituit persoanelor care au
comis infracțiuni, după ispășirea
pedepsei cu închisoarea (+) 1 2 3 4 5
Sunt de părere ca statul ar trebui să le
ofere foștilor deținuți un loc de trai (+) 1 2 3 4 5

Prin adunarea răspunsurilor de la fiecare întrebare a acestei secțiuni s -a obținut un scor global
care variază de la 26 la 70.Cu cât scorul este mai mare cu atât încrederea în reintegrarea foștilor
deținuți este mai ridicată.
Pe baza datelor de mai sus am generat o nouă variabilă care să ne reflecte care este percepția
persoanelor din eșantion față de persoanele private de libertate, Reintegrare =(6 – ATFDET1) + (6 –
ATFDET2) + ATFDET3 +ATFDET4 + ATFDET5 + ATFDET6 +ATFDET7 + (6 – ATFDET8) +
ATFDET9 + ATFDET10 + ATFDET11 + ATFDET12 + ATFDET13 + ATFDET14 , având următorii
indici ai tendinței generale:
Statistics
Reintegrare
N Valid 174
Missing 1
Mean 45.5000

49
Median 45.0000
Mode 43.00a
Std. Deviation 8.95896
Minimum 26.00
Maximum 70.00
Fig. 2 8. Scala valorică a relației dintre respondent și reintegrare

Fig.2 9. Deținuții, trebuie să lucreze în închisoare, pe perioada detenției, pentru a dezvolta abilități de lucru,
pentru viața din afara închisorii

Dezacord total
2%Dezacord
1%Nehotărât
7%Acord
45%
Acord total
45%Other
90%

50

Fig.30. Pe perioada detenției, trebuie asigurate training -uri, pentru ca deținuții să poată beneficia de
oportunități de angajare, odată ieșiți din închisoare
După cum se poate observa respondenții sunt de părere că pe perioada detenției, deținuții
trebuie să lucreze și să li se asigure traning -uri pentru a dezvolta abilități de lucru și cunoștiințe,
specializări în diverse meserii, astfel încât la ieșirea din închisoare să poată beneficia de angajare.

Fig.31. Ca angajator, nu m -ar deranja să angajez un fost deținut
Cu toate că respondenții sunt de părere în proporție de 83 -90% că deținuții trebuie să lucreze și
să li se asigure cursuri de formare profesională, pe perioada detenției, doar 46.30% dintre respondenți,
dacă ar fi angajatori, ar fi de acord s ă angajeze foști deținuți.
Dezacord total
1%Dezacord
1%Nehotărât
15%Acord
43%
Acord total
40%Other
83%
12.00%16.00%25.70%
39.40%
6.90%46.30%Dezacord total
Dezacord
Nehotărât
Acord
Acord total

51

Fig. 3 2.Prizonierii eliberați trebuie să beneficieze de programe de formare profesională

Fig.3 3.Sunt dispus/ă să plătesc mai multe taxe, pentru a contribui la programele de reintegrare socială a foștilor
deținuți
Deși, 62,30% dintre cei chestionați sunt de acord cu înființarea programelor de formare
profesională de care să beneficieze foștii deținuți, doar 22,30% dintre ei ar fi de acord să plătească mai
multe Reintegrarea foștilor deținuți în societate este o nec esitate, de importanță majoră, pentru societate
care poate contribui semnificativ la faptul ca foștii deținuți să nu mai recidiveze.

Fig. 34.Sunt de părere ca statul ar trebui să le ofere foștilor deținuți un loc de trai

6.30%
16.00%
15.40%
45.10%17.20%
Dezacord total
Dezacord
Nehotărât
Acord
Acord total
28.60%
29.70%19.40%14.90%7.40%
Dezacord total
Dezacord
Nehotărât
Acord
Acord total
22.20%
18.30%
22.90%29.70%6.90%
Dezacord total
Dezacord
Nehotărât
Acord
Acord total

52
În ceea ce privește asigurarea de către stat a unui spațiu de locuit foștilor deținuți 40 .60% nu
sunt de acord cu acest lucru în timp ce 36 .60% și -au exprimat acordul în aces sens. Procentul mai mare
al celor care nu sunt de acord ar putea decurge și din faptul că odată ce su nt pregătiți într -o anumită
meserie, în perioada detenției, foș tii deținuți ar trebui să fie capabil și să -și dorească să găsească un loc
de muncă pentru acoperirea necesităților proprii, inclusiv asigurarea unui spațiu de cazare.

Testarea ipotezelor
Interpretarea rezultatelor chestionarului ca întreg este completată de rezultatele obținute în urma
plasării ipotezelor, și care odată cu aplicarea testelor necesare evidențiază rezultatele cercetării,
rezultate care pot să vină în completarea literaturii de specialitate sau pot reliefa diferențe, diferențe ce
sunt determinate de caracteristicile lotului de subiecți chestionați.
Prin urmare, conform ipotezei 1 : Suferința persoanelor chestionate se asociază semnificativ
cu încrederea în reintegrarea foștilor deținuți în societate , prin aplicarea corelației se poate afirma cu
o probabilitate de 95% că există o relație semnificativă dar negativă între suferință cauzată de pe urma
infracțiunil or comise asupra persoanelor chestionate, deci au experiență de victimizare [ r(172)= –
0,177, p=0,019] și reintegrare.
Correlations
reintegrare suferinta
reintegrare Pearson Correlation 1 -.177*
Sig. (2 -tailed) .019
N 174 174
suferinta Pearson Correlation -.177* 1
Sig. (2 -tailed) .019
N 174 175
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

Pentru a vedea cât de puternică este relația dintre cele două variabile vom calcula pătratul
coeficientului de corelație, r.
r2= 0,031 care este mai decât 0,2 , ceea ce ne arată o corelație foarte slabă între cele două
variabile.
Park (2009) în studiul privind atitudinea față de infractori și reintegrarea lor în societate a
arătat că cei cu experiențe personale cu infracțiuni și infractori (experiența victimizării și cunoaș terea
unor deținuți) nu sunt suportivi față de reintegrarea foștilor deținuților, ceea ce se confirmă și în cazul
nostru , deoarece între suferința cauzată de experiența personală cu infracțiuni și reintegarea foștilor

53
deținuți există o relație semnificativă dar negativă care ne arată că dacă variabilă independentă (
suferința ) crește atunci variabila dependentă ( reintegrarea foștilor deținuți ) scade.
Ipoteza 2 – Există diferențe semnificative referitoare la reintegrarea foștilor deținuți în
funcție de variabile individuale ( gen, reședință și experiența de victimizare).
Pentru a vedea în ce măsură există diferențe între reintegrarea foștilor deținuți și genul,
reședința și experiența de victimizare vom fo losi Compararea mediilor .
Report
Reintegrare
GEN Mean N Std. Deviation
masculin 44.9804 51 9.20758
feminin 45.7154 123 8.88314
Total 45.5000 174 8.95896

Pentru a vedea în ce măsură diferențele sunt semnificative am ales analiza de varian ță
(ANOVA)
ANOVA Table
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
reintegrare * GEN Between Groups (Combined) 19.479 1 19.479 .242 .624
Within Groups 13866.021 172 80.616
Total 13885.500 173

F(1)= 0,242 la p=0,624, deci p este mai mare de 0.050, deci se poate afirma că nu există
diferență semnificativă între băieții și fetele din eșantion cu referire la reintegrarea foștilor deținuți,
ceea ce se observă și din tabelul măsuri i de asociere , eta pătrat fiind de 0,001, adică g enul
respondenților contribuie în proporție de 0,1% la diferențele privind reintegrarea dintre cele două
genuri, ceea ce este nesemnificativ.
Measures of Association
Eta Eta Squared
reintegrare * GEN .037 .001

În ceea ce privește mediul din care provin subiecții din lot chestionat, urban și rural, avem
următoarele date:

54
Report
Reintegrare
RESEDINTA Mean N Std.
Deviation
urban 46.0323 124 9.16066
rural 44.1800 50 8.38047
Total 45.5000 174 8.95896

ANOVA Table
Sum of
Squares df Mean
Square F Sig.
reintegrare * RESEDINTA Between Groups (Combined) 122.249 1 122.249 1.528 .218
Within Groups 13763.251 172 80.019
Total 13885.500 173

Measures of Association
Eta Eta Squared
reintegrare * RESEDINTA .094 .009

F(1)=1,528 la p=0, 218 deci p este mai mare de 0.050, deci se poate afirma că nu există diferență
semnificativă între studenții care provin din mediul urban și rural cu referire la reintegrarea foștilor
deținuți, ceea ce se observă și din tabelul măsurii de asociere , eta pătrat fiind de 0,001, adică mediul d e
reședință al respondenților contribuie în proporție de 0,9% la diferențele privind reintegrarea dintre
cele două medii, ceea ce este nesemnificativ.
Din datele prezentate anterior se poate afirma că rezultatul este similar cu cel rezultat din
studiil e de specialitate în care s -a arătat că nu există diferențe semnificative statistic în funcție de gen
(Muraru, 2013) . Aceeași tendință se poate observa și funcție de mediul din care provin subiecții
chestionați.
In ceea ce privește experiența de victimizare , prin compararea mediilor , se observă că există
diferență semnificativă între persoanele care au fost victimele unei infracțiuni și cele care nu au
cunoscut nici o infracțiune produsă asupra lor, referitor la reintegrarea foștil or deținuți.

55
Report
reintegrare
sufinfrac Mean N Std.
Deviation
au cunoscut infractiuni 47.3056 72 9.64969
nu au cunoscut infractiuni 44.2255 102 8.24970
Total 45.5000 174 8.95896

ANOVA Table
Sum of
Squares df Mean
Square F Sig.
reintegrare *
sufinfrac Between Groups (Combined) 400.408 1 400.408 5.107 .025
Within Groups 13485.092 172 78.402
Total 13885.500 173

Measures of Association
Eta Eta Squared
reintegrare * sufinfrac .170 .029

F(1)=5.107 la p=0, 025, deci p este mai mic de 0.050 care este valoarea pragului statistic, deci se
poate afirma că există diferență semnificativă între cei care au cunoscut și cei care nu au cunoscut o o
infracțiune comisă asupra lor și reintegrarea foștilor deținuți. Din tabelul măsurii de asociere , eta pătrat
fiind de 0,029, adică experiența de victimizare contribuie în proporție de 2,9% la diferențele privind
reintegrarea dintre cele două categorii.

Ipoteza 3 – Există o corelație între măsurile comunității și reintegrarea foștilor deținuți în
societate.
Pentru a calcula variabila Masuri , care se referă la măsurile adoptate de comunitate , am adunat
din secțiunea VI întrebăr ile care se referă la acțiunile pe care participanții la studiu le -ar face pentru a
veni în sprijinul reintegrării foștilo r deținuți. Prin însumarea răspunsurilor la aceste întrebări se obține
un sco r care variază de la 3 la 15. Cu cât scorul are valori mai mari cu atât măsurile adoptate contribuie
în mai mare măsură la procesul de reintegrare.
Astfel, Măsurile comunității = ATFDET7 + ATFDET10 + ATFDET9. Indicatorii tendinței
centrale a acestei variabile sunt :

56

Fig.35. Scala participanții la studae d valorică a măsurilor ce pot fi adopta
Pentru a explica reintegrarea foștilor deținuți în funcție de măsurile pe care le -ar putea adopta
direct membrii comunității ( tinerii) vom realiza o analiză de regresie liniară prin care se va testa
predictibilitatea unei variabile în funcție de cealaltă.

Model Summary
Mode
l R R Square Adjusted R
Square Std. Error of the
Estimate
1 .861a .741 .740 4.57019
a. Predictors: (Constant), masuri
Puterea explicativ ă a modelului este dată de R2=0,741 .

Statistics
Masuri
N Valid 175
Missing 0
Mean 8.1486
Median 8.0000
Std. Deviation 2.73140
Minimum 3.00
Maximum 15.00

57
ANOVAa
Model Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression 10292.995 1 10292.995 492.802 .000b
Residual 3592.505 172 20.887
Total 13885.500 173
a. Dependent Variable: reintegrare
b. Predictors: (Constant), masuri
Din tabelul ANOVA se observă că modelul este semnificativ deoarece valoarea lui Sig este
0,00, sub pragul statistic.

Coefficientsa
Model Unstandardized Coefficients Standardized
Coefficients t Sig.
B Std. Error Beta
1 (Constant) 22.524 1.091 20.638 .000
masuri 2.817 .127 .861 22.199 .000
a. Dependent Variable: reintegrare
Măsurile comunității asupra reintegrării au o influență semnificativă asupra reintegrării foștilor
deținuți, Sig. este 0,00. Coeficientul Beta =0,861 ne arată că aceasta este pozitivă și puternică.
Ecuația de regresie este Y(reintegrarea)=22,544+ 0,861*măsurile comunității. Această ecuație
ne arată că se poate prezice reintegrarea pe baza măsurilor pe care comunitatea le poate adopta pentru
procesul reintegrării foștilor deținuți.

Correlations
reintegrare masuri
reintegrare Pearson
Correlation 1 .861**
Sig. (2 -tailed) .000
N 174 174
masuri Pearson
Correlation .861** 1
Sig. (2 -tailed) .000
N 174 175
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).
Se poate spune cu o probabilitate de 99% că există o relație semnificativă între măsurile pe care
le poate adopta societatea și reintegrarea foștilor deținuți r(172)=0,861 . Intensitatea relației este una

58
puternică, R2= 0,731 fiind mult apropiată de valoarea 1 iar relația dintre variabile este pozitivă, adică cu
cât se vor lua mai multe măsuri de reintegrare cu atât reintegrarea va fi una de succes.
Reprezentarea grafică a asocierii dintre cele două variabile s -a realizat prin intermediu l
diagramei Scatterplot( Norul de puncte ) prezentat în figura de mai jos.

Fig.36. Reprezentarea grafică a asocierii

5.3.Concluzii le cercetării și recomandări
Concluzii
 Cu toate că f oștii deținuți reprezintă un grup exclus din societate s -a putut observa că cei
chestionați conștientiz ează necesitatea de a le oferi suport pentru ca aceștia să se reintegreze în
societate .
 Etichetarea foștilor deținuți se poate răsfrânge ca un efect de bumerang asupra
atitudinilor și comportamentelor acestora în societate.
 Genul și mediul din care provin participanții la studiu nu au influență asupra reintegrării
foștilor deținuți.
 Suferința cauzată de infracțiuni asupra respondenților influențează în mod negativ
reintegrarea.

59
Recomandări
 Depunerea unor eforturi conjugate, continue ,din partea societății și a statului, orientate spre
eliminarea stereotipurilor și prejudecăților de orice fel și diminuarea atitudin ilor și comportamentelor
ostile.
 Derularea de campanii de informare în vederea creării unei percepții clare și corecte despre
scopul leii privind eliberarea deținuților datorită supraaglomerării închisorilor.
 Desfășurarea unor activități de instruire în s copul înțelegerii esenței fenomenului de
discriminare și conștientizării efectelor acestuia lui în societate.
 Consolidarea eforturilor tuturor actorilor statului în desfășurarea activităților și programelor de
reintegrare a foștilor deținuți.
 Înființarea ș i susținerea de către stat a unor unități lucrative în care să fie angajate persoanele
care au fost private de libertate.
 Construirea de locuințe sociale pentru a se asigura condiții de locuire celor aflați în nevoie.
 Promovarea respectului pentru diferenț ă și diversitate, prin aducerea împreună a diferit elor
grupuri .
 Încurajarea mediului respectuos în unitățile de învățămînt.
 Creșterea c apacități i de implicare activă ale persoanelor foste deținute în realizarea și apărarea
drepturilor fundamentale.
 Promovarea unei imagini pozitive prin consolidarea capacități i mass media de a -și îmbunătăți
modul în care foștii deținuți sunt prezentați publicului larg.

60
BIBLIOGRAFIE

AUTORI
1.Abraham , P., Nicolăescu , V. și Iașnic , Ș., B. (2001), Introducere în probațiune , București :Editura
Național , p. 223 .
2.Becker , H.S. (1963),” Outsider: Studies in Sociology o f deviance”, New York: Free Pres.
3.Buzducea, D.(2013), Economia Socială a grupurilor vulnerabile, Iași: Editura Polirom.
4.Cocaină ,A. (1995), Recidiva în dreptul penal român , București: Editura Lumina Lex, p. 11-12.
5.Cohen, A. (1953), Delinqent Boys , Glencoe, The Free Press, 1953
6.Cerneavschi, V. "Reintegrarea soci ală a persoanelor ex -deținute" , p. 1 ,2.
7.Champion ,D.,J.(2008), Probation and Parole Community Corrections , Editura Prentice Hall, ediția a
6-a, p. 682 .
8.Dubar, C.(1998), Socialisation et construction identitaire , L identite Editions Sciences humaines,
p.135 -141.
9. Eisenberg, N., & Morris, A. S. (2001). The origins and social significance ofempathy -related
responding. A review of empathy and moral development:implications for caring and justice by M. L.
Hoffman , Social Justice Research ,vol. 14 no. 1, pp. 95-120.
10.Gochman, D. ,S.(1982 ), ”Labels, Systems and Motives: Some perspectives for future research and
Programs” . Health Education și Behavior, vol.9.
11.Garner Bryan , A. (2001) , A Handbook of Basic Law Terms , Minnesota, p. 184 .
12.Goleman, D. (2008), Inteligenț a emoțional ă, (Ediția a III-a), Bucure ști: CurteaVeche.
13.Goodwin , C.,J. (1999), A history of modern psychology, New York , NY: John Wiley and Sons.
14.Grigore ,A.,I., "Pericolul faptelor comise în stare de recidivă ", Facultatea de Drept, Universitatea
din București, p. 2 ,3,7.
15.Levi -Strauss, C.(1997), Race et Historie, Paris, Gallimard Folio Essais, p.17.
16.Merton , R.(1970) , Social structure and anomie , M.E Wolfgang, New York.
15.Milicenco , S.(2005), "Integrarea socioprofesională a persoanelor care și -au ispășit pedeapsa ", în:
Asistența socială și justiția ju venilă, modalități de integrare și cooperare. Culegere de articole
elaborate în baza comunicărilor la Conferința științifică din 22 aprilie , Chișinău, p. 4 -7.
17.Neamțu , G. și Stan, D. (2005), "Asistența socială , Iași : Editura Polirom, p.245 .
18.Pintican , I.și Hognogi , I.(2013), "Fără prejudecăți!…fiecare om reprezintă o valoare ", ghid elaborat
de Centrul de Reintegrare Socială ONISIM, Bistrița, p.3 ,8,11 .

61
20.Dr.Rusu, O. și Slisarenco I .(2012), "Rolul societății civile în procesul de integrare socială a
persoanelor liberate " în Analele științifice ale Academiei "Ștefan cel Mare" a MAI al Republicii
Moldova , ediția a XII -a, nr. 1 , Chișinău, p.52,53.
21.Silvia,P.,J.,Graham, J.,S. și Hawley,C.,N.(2005), Changing attitudes toward prison reform: Effects
of si milarity to prisoners on attraction an rejection , Journal of Applied Social Psychology, p.35și
p.248 -258.
22.Spoială , A. (2009), Probațiunea și reintegrarea socială a infractorilor , Editura Centrul editorial al
UASM , ediția a doua, Chișinău, p. 16 ,19,26,188,192.
23. Stănoiu , R., M. (1989), ”Introducere în criminologie ”, București : Editura Academiei, , p. 171 .
24. Sutherland, E. și Cressey,D .(1968), ” Principes de criminologie ”, Paris, Edition Cujas, pag.2 -3.
25. Șandor, S.,D., Metode și tehnici de cercetare în științele sociale –suport de curs, Cluj -Napoca,
p.10.
26.Visher ,C. și Travis , J. (2004), ”Transitions from Prison to Community: Understanding ", p.4 .

ARTICOLE
1.Botezatu , A.,(2014), ”Reabilitarea infractorilor: de ce ați accepta să lucrați alături de un fost
deținut ” https://www.avocatnet.ro/articol_36285/Reabilitarea -infractorilor -de-ce-ati-accepta -sa-lucrati –
alaturi -de-un-fost-detinut.html .
2.Banciu, D., Dâmboeanu, C.și Pușcaș, M., ”Atitudinin și percepții ale publicului față de pedeapsa cu
închisoarea ”, http://revistadesociologie.ro/en/sites/default/files/03 -banciu.pdf .
3. Chira ,V.,V.(2011), "Reintegrarea socială a infractorilor ", http:/ /www.dreptonline.ro/articole/
articol.php?i d_articol=53 .
4. Dindăreanu ,E.,G. (2013), Emilia Georgiana , ” Reintegrarea socio profesională a foștilor deținuți în
România ", în Blogul cursului de s ociologie publică și jurnalism,
https://sociologiepublica.wordpress.com/2013/05/21/reintegrarea -socio -profesionala -a-fostilor -detinuti –
in-romania/ .
5. Durnescu , I."Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal " în Pachet informativ –
Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal și care aparțin unor grupui vulnerabile, p. 5, 6,
7,9-10,69 -84,http://penalreform.ro/fileadmin/pri/media/Reintegrarea_fostilor_infractori_ -_resurse.pdf .
6.Hirschi ,T.(1969 ), ”Causes of delinquency ”, University of California Press, Berkely, California,
http://www.sagepub.com/upm -data/36812_5pdf .
7. Institutul din Manhattan (2000), Transforming Probation through Leadership: The „Broken
Windows”Model , , New -York, p. 57

62
8. Administrația Națională a Penitenciarelor , " Notă privind situația pe luna iunie 2016 și pe luna
ianuarie 2017 a dinamicii și structurii efectivelor de persoane private de libertate ",
PAGINI WEB
1.http://anp.gov.ro/ .
2.https://dexonline.net/definitie -reintegrare .
3.http://anp.gov.ro/organizare/unitati -subordonate/?search_blo g_name=Peniten .
4.www.IRP.md .
5.http://www.just.ro/directia -nationala -de-probatiune/ .
6.https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bie_neguvernamental%C4%83 .
7.http://www.alternativesociale.ro/ru_RU/o -abordare -noua -in-reintegrarea -fostilor -detinuti/ , "O nouă
abordare în reintegrarea foștilor deținuți ", 2016.
8.http://grado.org.ro/ramii -liber-reintegrearea -sociala -a-persoanelor -private -de-libertate/ ,"Rămâi liber!
– Reintegrarea socială a persoanelor private de libertate ".
9.http://anp.gov.ro/blog/strategia -nationala -de-reintegrare -sociala -persoanelor -private -de-libertate/ ,
"Strategia națională de r eintegrare socială a persoanelor private de libertate ", p. 1 .

63
ANEXĂ
CHESTIONAR NR. __________

Bună – ziua!
Numele meu este Portaru Sigina – Maria, sunt studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență
Socială, specializarea: Masterat în Asistență socială în spațiul justiției. Probațiune și mediere și am
vârsta de 24 de ani.Acesta este un chestionar pe care, vă rog, să îl completați răspunzând la următoarele
întrebări privind percepțiile și atitudinile dvs. față de persoanele p rivate de libertate, care comit
infracțiuni, și reintegrarea socială a acestora. Nu există răspunsuri corecte sau greșite, doar opinii.
Importantă este părerea dvs., cu privire la tematica abordată. Chestionarele au caracter confidențial, de
aceea, vă rog, să nu vă scrieți numele, și nici școala în care studiați. Chestionarul ca atare reprezintă
parte componentă din lucrarea mea de disertație, iar d atele obținute prin completarea chestionarului vor
fi utilizate ulterior în analize statistice. Prin urmare, v ă rog, să răspundeți la chestionare cât de sincer
puteți având în vedere că răspunsurile dumneavoastră sunt anonime.
Mulțumesc!

I.MARES Aveți un membru al familiei, cunoștință sau prieten, care a fost/este arestat? :

1. DA 2. NU

II.CARES Cunoașteți pe cineva, cu excepția unui membru de familie, prieten sau cunoștință, care
a fost/este arestat?

1. DA 2. NU

III.PERSPOL Ați fost victima uneia dintre următoarele infracțiuni?
DA NU
Cineva a intrat prin efracție în casa sau apartamentul dumneavostră 1 2
V-au fost furate bunuri din casă sau apartament 1 2
V-a fost spartă mașina 1 2
V-a fost furat portofelul sau poșeta 1 2
Cineva v -a amenințat că vă va bate sau jefui 1 2

IV.AFIRM Vă rugăm să alegeți una din variantele care vi se potrivesc pentru afirmațiile de mai jos.
Dezacord
total Dezacord Acord Acord
total
Religia este o parte importantă din viața mea 1 2 3 4
Consider că este important să respecți poruncile lui
Dumnezeu 1 2 3 4
Pentru a primi iertarea lui Dumnezeu, este important să
îi iertăm pe cei care ne greșesc 1 2 3 4
Dacă cineva a trăit o viață de infracțiuni, el/ea trebuie să
fie iertat/ă pentru greșelile comise, dacă îi pare cu 1 2 3 4

64
adevărat rău

V.PERSA Următoarele afirmații se referă la modul în care sunt percepute persoanele private de
libertate.
Dezacord
total Dezacord Nehotărât Acord Acord total
Persoanele private de libertate sunt
diferite față de alte persoane 1 2 3 4 5
O mică parte dintre persoanele
incarcerate sunt periculoase 1 2 3 4 5
Persoanele private de libertate nu
se schimbă niciodată 1 2 3 4 5
Majoritatea celor încarcerați, sunt
victime ale circumstanțelor și
merită să fie ajutați 1 2 3 4 5
Cei ce comit infracțiuni au
sentimente, la fel ca restul
oamenilor 1 2 3 4 5
Nu este indicat să ai încredere într –
o persoană care a fost/este privată
de libertate 1 2 3 4 5
Consider că aș putea simpatiza
persoane care au fost private de
libertate 1 2 3 4 5
Condițiile rele din închisoare
contribuie la înverșunarea
deținuților 1 2 3 4 5
Consider că o persoană încarcerată
va profita de privilegiile acordate 1 2 3 4 5
Deținuții au nevoie de afecțiune și
laudă, la fel ca restul oamenilor 1 2 3 4 5
Nu trebuie să ai așteptări prea mari
din partea unei persoane private de
libertate 1 2 3 4 5
Reabilitarea persoanelor
încarcerate este o pierdere de timp
și bani 1 2 3 4 5
Nu poți ști dacă un deținut îți
spune adevărul 1 2 3 4 5
Persoanele private de libertate nu
sunt mai bune sau mai rele, decât
alți oameni 1 2 3 4 5
În general, persoanele încarcerate
gândesc și acționează asemănător 1 2 3 4 5
Dacă ești respectuos cu un deținut
și el va fi la fel 1 2 3 4 5
Persoanle private de libertate se
gândesc doar la binele lor 1 2 3 4 5

65
Există persoane încarcerate, cărora
le-aș încredința viața mea 1 2 3 4 5
Persoanele încarcerate pot fi
raționale 1 2 3 4 5
Majoritatea deținuților sunt prea
leneși pentru a câștiga un venit
cinstit 1 2 3 4 5
Nu m -ar deranja dacă aș avea ca
vecin, un fost deținut 1 2 3 4 5
Deținuții sunt, prin definiție,
persoane rele 1 2 3 4 5
Persoanele încarcerate încearcă să
profite de alți oameni 1 2 3 4 5
Persoanele private de libertate, au
aceleași valori ca noi ceilalți 1 2 3 4 5
Nu aș vrea ca fiica/fiul meu să aibă
o legătură romantică cu un/o fost/ă
deținut/ă 1 2 3 4 5
Majoritatea celor încarcerați sunt
capabili să iubească 1 2 3 4 5
Persoanele private de liberate, sunt
prin definiție, imorale
1 2 3 4 5
Persoanele încarcerate trebuie
disciplinate aspru 1 2 3 4 5
Majoritatea deținuților pot fi
reabilitați 1 2 3 4 5
O parte dintre persoanele private
de libertate, sunt simpatice 1 2 3 4 5
Cei privați de liberate au respect
doar pentru forța brută 1 2 3 4 5
Dacă o persoană se comportă bine,
în închisoare, aceasta ar trebuie
eliberată condiționat 1 2 3 4 5

VI.ATFDET Afirmațiile de mai jos, descriu diferite atitudini, legate de reintegrarea socială a foștilor
deținuți. Prin reintegrare socială, înțelegem aplicarea unor programe și activități, menite să
pregătească foștii deținuți de reîntoarcerea în comunitate, unde să trăiască ca cetățeni care respectă
legea. Pentru fiecare dintre acestea, notați numărul din dreptul răspunsului care vi se potrivește:
Dezacord
total Dezacord Nehotărât Acord Acord total
Legea privind eliberarea
deținuților, datorită
supraaglomerării din închisori, mă
face să mă simt în nesiguranță 1 2 3 4 5
Cred că o mare parte dintre foștii
deținuți, reprezintă un pericol
pentru siguranța publică 1 2 3 4 5
Deținuții, trebuie să lucreze în 1 2 3 4 5

66
închisoare, pe perioada detenției,
pentru a dezvolta abilități de lucru,
pentru viața din afara închisorii
Pe perioada detenției, trebuie
asigurate training -uri, pentru ca
deținuții să poată beneficia de
oportunități de angajare, odată
ieșiți din închisoare 1 2 3 4 5
Consider că deținuții trebuie să fie
eliberați condiționat, după ce
participă la programe de reabilitare,
organizate în închisoare 1 2 3 4 5
Prizonierii eliberați trebuie să
beneficieze de programe de
formare profesională 1 2 3 4 5
Sunt dispus/ă să plătesc mai multe
taxe, pentru a contribui la
programele de reintegrare socială a
foștilor deținuți 1 2 3 4 5
Aș lua toate măsurile necesare, în
situația în care aș afla că un fost
deținut s -a mutat în cartierul meu,
pentru a -l alunga
1 2 3 4 5
În situația în care, aș deține un
imobil, l -aș închiria cu încredere
unui fost deținut 1 2 3 4 5
Ca angajator, nu m -ar deranja să
angajez un fost deținut 1 2 3 4 5
Nu m -ar deranja, dacă un coleg/o
colegă de lucru ar fii un fost/ă
deținut/ă 1 2 3 4 5
Consider că dreptul de a vota, ar
trebui restituit persoanelor care au
comis infracțiuni, după ispășirea
pedepsei cu închisoarea 1 2 3 4 5
Consider că permisul de conducere,
ar trebui restituit persoanelor care
au comis infracțiuni, după ispășirea
pedepsei cu închisoarea 1 2 3 4 5
Sunt de părere ca statul ar trebui să
le ofere foștilor deținuți un loc de
trai 1 2 3 4 5

Date de clasificare
Sex 1.masculin 2.feminin
Mediu de resedinta 1.urban 2.rural