Divortul Si Efectele Asupra Copilului

Cuprins

Introducere

Capitolul 1 : Noțiuni privind familia

Definirea și formele familiei

Funcțiile familiei

Principiile generale ale dreptului familiei

Capitolul 2: Divorțul modalitate de desfacere a căsătoriei

2.1 Definirea termenului de divorț și tipurile de divorț

2.2 Cauzele generale ale divorțului

2.3 Factorii determinanți ai divorțului

2.4 Efectele divorțului

Capitolul 3 : Evoluția divortalității

3.1 Date statistice privind divorțul

3.2 Modificarea atitudinii față de divorț

3.3 Efectele ale divorțialității

Capitolul 4 : Procedura de divorț

4.1 Motivele de divorț

4.2 Procedura de divorț

4.3 Cererea de divorț

4.4 Legislația privind divorțul

Capitolul 5 : Efectele divorțului asupra copiilor

5.1 Efectele divorțului cu privire la raporturile dintre părinți și copii lor minori

5.2 Efectele divorțului asupra relațiilor personale dintre părinți și copii

5.3 Încredințarea copiilor minori spre creștere și educare

5.4 Exercitarea ocrotirii părintești privind persoana copilului

Capitolul 6 : Studiu de caz

Bibliografie

INTRODUCERE

Divorțul este un fenomen ce reprezintă destrămarea familiei,la ruperea relațiilor între membrii familiei.

Familia este un grup de persoane legate între ele prin căsătorie sau rudenie.Divorțul reprezintă un proces complex,are mai multe aspect care intervin:stressul emoțional,încredințarea și îngrijirea copiilor . Divorțul îi afectează pe oamenii,conflictele și tensiunea permanent existentă în familie au avut mai multe efecte atât în plan psihologic cât și comportamental asupra persoanelor divorțate.

Dezorganizarea familiei prin divorț este cel mai dramatic eveniment ce intervine în viața unui cuplu,un moment de criză și de ruptură ce datorează acumularea unor frustări și a mai multor conflicte care nu și-au putut găsi rezolvarea decât prin separarea definitivă a celor doi șoți.

Capitolul 1 : Noțiuni privind familia

Definirea familiei și forme de familie

Familia reprezintă un grup de persoane legate între ele prin căsătorie sau rudenie.Familia este formată din soții și copii lor,părinții soților,și alte persoane cu care se află în relații de rudenie . Noțiunea de familie prezintă doua puncte de vedere: sociologic și juridic. În sens sociologic,familia,ca formă specifică de comunitate umană reprezintă grupul de persoane unite prin casătorie,filiație sau rudenie care se dezvoltă prin comunitate de viată,interese și întrajutorare. În cadrul relațiilor de familie apar aspecte morale,fiziologice,psihologice și economice.

Dreptul familiei prezintă normele juridice care reprezintă raporturile personale și patrimoniale ce rezultă din casătorie,rudenie,adopție și raporturile similare de lege,sub mai multe aspecte în scopul ocrotirii familiei. Noțiunea sociologică și noțiunea juridică a familiei conceptul de familie este definit de sociologi dar poate formula și o definiție juridică insă cele două sensuri ,cel sociologic și cel juridic nu au trasături comune și nu coincid.

Din punct de vedere sociologic , familia reprezintă un grup social care se realizează prin căsătorie , alcătuit din persoane care trăiesc impreună , au gospodărie comună și sunt legați prin anumite relații natural biologice , psihologice , morale și juridice.

Din punct de vedere juridic , familia este formată din acel grup de persoane care au drepturi și obligații ca urmarea incheierii unei căsătorii , și a mai multor raporturi judice sau sociale asimilate de lege a relațiilor de familie. Din aceste două puncte de vedere obeservăm anumite diferențieri de exemplu situația a doi frați , care iși intemeiază familii diferite prin căsătorie astfel juridic rămân in continuare legați prin raporturi juridice de familie , din punct de vedere sociologic , ei fac parte din familii diferite. Familia reprezintă un grup care este cel mai important dintre toate grupurile sociale pentru că influențează și modelează persoana umană. Unele cercetări evidențiază importanța a doua variabile familiale și anume : coeziunea și adaptibilitatea grupului . Coeziunea familial desemnează o legătură emoțională intre membri . Adaptabilitatea grupului este capacitatea unui sistem familial care își schimbă toate structurile de putere , regulile si rolurile .

Familia constituie :

O realitate biologic , prin căsătorie, uniunea dintre bărbat și o femeie ;

O realitate socială , prin comuniunea de viață dintre soți, dintre părinți , copii precum și toți membrii familiei ;

O realitate juridică , prin reglementările legii cu privire la familie.

Forme de familie :

Familia nucleară (numită si familie simplă) este acea familie compusă din soț, soție împreună cu copiii minori care locuiesc și se gospodăresc împreună. Acesta combinație este considerată unitatea minimală de organizare socială, ea reprezentand nucleul tuturor celorlalte forme de structuri familiale.

Familia extinsă (numită și familie lărgită sau familie compusă) cuprinde pe lângă nucleul familial și alte rude sau alte generații. Ea include suplimentar față de copii și părinții acestora, bunicii copiilor  (părinții celor doi părinți), unchii și mătușile copiilor (adică fratii și surorile părinților împreună cu soții și soțiile lor), verii primari . De regula, într-o familie extinsă traiesc și se gospodaresc împreună trei generații: copiii, parintii, și bunicii.

Familie monoparentală reprezintă acel tip de familie în care copiii locuiesc doar cu unul dintre părinți. Acest lucru se poate întâmpla ca urmare a divorțului, a separării părinților, a decesului unuia dintre părinți sau ca urmare a deciziei unei femei de a da naștere unui copil fără a fi căsătorită sau fără a locui cu un bărbat .

Raporturile de familie sunt reglementate de anumite norme :

Raporturile de căsătorie – sunt raporturile personale și patrimoniale dintre soți, incheierea , incetarea, desființarea și desfacerea căsătoriei ) ;

Raporturile rezultate din adopție – adopția este un act juridic unde se stabilesc anumite raporturi de rudenie între adoptat și descendenții săi .

Raporturile cu privire la ocrotirea părintească ;

Raporturile formate din rudenie ( filiația față de mamă și față de tată etc .) . Prin rudenie se realizează o legatură dintre mai multe persoane care coboară unele de altele cum ar fi tată, fiu , nepot ). Astfel încât tatăl și fiul sunt rude de gradul unu , iar bunicul și nepotul sunt rude de gradul al doilea .

Raporturile asimilate de lege , din anumite puncte de vedere , a raporturilor de familie cu privire la următoarele relații :

Relațiile dintre un soț și copiii celuilalt soț ;

Din unele relații dintre foștii soți ;

Relațiile cu privire la tutelă ;

Relațiile rezultate din luarea unui copil spre creștere fără să se intocmească formele pentru adopție .

Funcțiile familiei

Familia,privită in sens larg , asigură dezvoltarea societății prin trei functii și anume :

Reproducerea populației, perpetuarea specie umane;

Funcția educativă ;

Funcția economică ;

Funcția de reproducere a populației și perpetuare a specie umane această funcție are rolul de a asigura reproducerea populației , deoarece fără perpetuarea specie societatea este de neconceput. Funcția biologică a familiei poate fi realizată de către societate. Creșterea populației depinde foarte mult de o structură economică și de politica societății ce privește natalitatea. Stimularea creșterii natalității se realizează prin sprijinirea unor mijloace juridice și sociale .

Funcția educativă este o funcție foarte importantă deoarece copilul invață să fie politicos , să iși aprecieze comportarea proprie și a altora și iși formează un anumit mod de viață. Această funcție are un anumit scop să formeze dezvoltarea personalității și formarea caracterului. Tentația copiilor este de a imita tot ce ii inconjoară și inva ață un anumit comportament de la părinți ,rude și vecini.Este foarte important modelul pe care il oferă părinții copilului. În familie copiii iși găsesc dragostea adevărată care constituie un cadru favorabil pentru dezvoltarea lor fizică, intelectuală și morală . Familia este un mijloc primar în societate , o trăsătură in care se transmite valorile sociale și comportamentale colective ,un punct de legătură individ și comunitate. Familia prezintă mediul de dezvoltare , de intervenție și educația copiilor.

Dispozițiile art.486 noul C. Civ.prevăd că părinții sunt datori să crească copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică , pshică și intelectuală ,de educația , învățătura și pregatirea profesională a acestuia , potrivit propriilor lor convingeri , însușirilor și nevoilor copilui.În dispoziția noului cod civil , părinții au indatorirea prin felul lor de viață și comportament să aibă un exemplu pozitiv pentru copiii lor .

Funcția economică a familiei această reprezintă dezvoltarea economică și condițiile material necesare vieții și dezvoltării membrilor care fac parte din familie. Familia trebuie să intrețină gospodăria casnică și să acumuleze un venit al familiei.

1 .3 Principiile generale ale dreptului familiei

Dreptul familiei reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale și patrimoniale ce rezultă din căsătorie , rudenie ,adopție și raporturile assimilate de lege cu raporturile de familie , in scopul ocrotirii familiei .

Importanța acestor principii desemnează cunoașterea dreptului familiei care utilizează niște soluții in acele situații in care se impune completarea normelor de dreptul familiei si cu legislația civilă.

Principiile generale ale dreptului familiei pot fi astfel :

Principiul ocrotirii căsătoriei și familiei ;

Principiul căsătoriei liber consimțite între soți ;

Principiul egalității în drepturi dintre bărbat și femeie ;

Principiul exercitării drepturilor și îndeplinirii îndatoririlor părintești în interesul copiilor ;

Principiul ocrotirii intereselor mamei și copilului ;

Principiul potrivit căruia soții sunt datori să își acorde unul altuia respect reciproc, fidelitate și sprijin moral și material ;

Principiul monogamiei ;

Principiul ocrotirii căsătoriei și familiei acest principiu este prevăzut in art.258 alin (2) în care este formulat că statul sprijină consolidarea și dezvoltarea familiei prin mai multe măsuri economice și sociale . Prin căsătorie se realizează egalitatea dintre soți . Ocrotirea familiei se realizează prin normele dreptului familiei și prin norme juridice , prin măsuri sociale și economice.

Principiul căsătoriei liber consimțite între soți acest principiu este prevăzut în art.258 și art.271 noul C. și prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între șoți.Viitori soți sunt liberi să decidă singuri incheierea căsătoriei, fără a fi constrânși.Ambi soți au drepturi la egale la încheierea căsătoriei , pe durata căsătoriei și la desfacerea ei . Căsătoria nu poate fi incheiată decât cu consimțământul liber și deplin al soților. Familia reprezintă elementul natural și are un rol foarte important in societate și de aceea are dreptul la ocrotire din partea societății și statului.

Principiul egalității în drepturi dintre bărbat și femeie acest principiu are la bază egalitatea femeii cu bărbatul, in relațiile lor personale și patrimoniale dar și in raporturile lor cu copiii. Acest principiu poate fi aplicat in toate domeniile vieții sociale .

Bărbatul și femeia au drepturi egale în căsătorie iar soții hotărăsc de comun acord în tot ceea ce privește căsătoria .

Principiul exercitării drepturilor și îndeplinirii îndatoririlor părintești numai în interesul copiilor – reprezintă orice măsură cu privire la copil și exercitarea drepturilor și indatoririlor părintești se realizează numai în interesul superior al copilului , indiferent dacă aceștia sunt din căsătorie , din afara căsătoriei sau din adopție .

Principiul ocrotirii intereselor mamei și copilului – Statul sprijină prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea și consolidarea familiei și apără interesele mamei și a copilului și manifestă o deosebită grijă pentru creșterea și educarea tinerei generații .Conform art. 1alin. 2 din Codul familiei ,prezintă ocrotirea intereselor mamei și a copilului si se realizează prin mai multe măsuri dispuse într-un act normativ :

Obligația de întreținere ;

Măsurile de ocrotire a copiilor minori;

Stabilirea filiației față de mama sau față de tată ;

Adopția

Principiul potrivit căruia soții sunt datori să își acorde unul altuia respect reciproc, fidelitate și sprijin moral și material : în tot ceea ce privește căsătoria soții hotărăsc de comun acord asupra măsurilor cu privire la persoana și bunurile copiilor . Acest principiu este prevăzut ,in privința relațiilor dintre soți . Soții își datorează reciproc respect , fidelitate , sprijin material și sprijin moral.

Principiul monogamiei : este interzis încheierea unei noi căsătorii de către o persoană care este căsătorită, astfel incât se desprinde interdicția bigamiei .

Încălcarea principiului monogamiei este sancționată din punct de vedere civil , cu nutilitatea absolită a căsătoriei și din punct de vedere penal , fapta reprezinta infracțiunea de bigamie și atrage pedeapsa închisorii .

Capitolul 2: Divorțul modalitate de desfacere a căsătoriei

Căsătoria , este un izvor al familiei, care poate fi definită astfel : reprezintă uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie și incheiată prin dispozițiile legale , având scopul de a întemeia o familie , și reglementată de normele legii.

Noțiunea de căsătorie are următoarele sensuri :

Este un act juridic ,prin care viitori soți vor să se căsătorească în condițiile și în formele prevăzute de lege ;

Instituția juridică , adică reglementează normele juridice cu privire la căsătorie ;

Reprezintă statutul legal a soților ;

Ceremonia , va avea loc la sediul serviciului de stare civilă la data stabilită , în fața ofițerului de stare civilă.

Desfacerea căsătoriei prin divorț este un mijloc juridic prin care se pune capăt existenței căsătoriei pe cale judecătorească sau administrativă. Este o modalitate de disoluție a căsătoriei valabil incheiată .Căsătoria se poate desface prin divorț pe baza unei hotărâri judecătorești . În conformitate cu dispozițiile Codului familiei desfacerea căsătoriei se realizează prin divorț în timpul vieții soților printr-o hotărâre judecătorească , pentru care există mai multe motive care fac imposibilă continuarea căsătoriei. Pentru a se putea recurge la desfacerea căsătoriei este necesar să existe acordul soților .

Desfacerea căsătoriei  pe calea divorțului  este reglementat în Noul Cod Civil , în art. 373 – 403. Potrivit art. 373 din Noul Cod Civil, divorțul poate avea loc:

Prin acordul soților , la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți care este acceptată de celălalt ;

La cererea unuia dintre soți , după o separare care a durat cel puțin doi ani ;

La cererea soțului , a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei , desfacerea căsătoriei se realizeză fără a se face mențiune despre culpa soților ;

Atunci când , din cauza a mau multor motive temeinice iar raporturile dintre soți sunt foarte grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă .

Desfacerea căsătoriei prin acordul soților poate fi pronunțată prin mai multe căi :

Divorțul administrativ: desfacerea căsătoriei de către ofițerul stării civile ;

Divorțul la notar ;

divorțul la mediator ;

divorțul judiciar: în fața instanței de judecată .

Pentru desfacerea căsătoriei care se realizează prin divorț este nevoie de următoarele condiții :

trebuie să existe mai multe motive temeinice pe care instanța de judecată le analizează cu atenție ;

continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Desfacerea căsătoriei este o procedură specială deoarece este o decizie individuală pe care trebuie să o asume, și să fie pregatit de consecințe . Căsătoria în unele situații nu mai trebuie menținută: „Când justiția constată că credința ce și-o doresc soții nu mai există iar căsătoria a devenit o situație necinstită din dosul căreia se ascund relații ilicite , sau că legătura sufletească dintre soți , e inlocuită prin dispreț , aversiune și relații ostile , care nu e în interesul copiilor , nici al familiei , nici al societății , de a se impune menținerea unei situații legale care nu mai corespunde realității.” Potrivit articolului 38 din Codul Familiei „ Instanța judecătorescă poate desface căsătoria prin divorț când există motive temeinice și raporturile dintre soți sunt grav vătămate și nu se mai poate continua căsătoria .

2.1 Definirea termenului de divorț și tipurile de divorț

Divorțul reprezintă desfacerea căsătoriei și este pronunțată prin hotărâre judecătoreasă , din cauza unor motive temeinice sau prin acordul ambilor soți. Divorțul reprezintă actul de desfacere a căsătoriei in mod legal . Este un fenomen psihosocial și reprezintă forma finală de desfacere a căsătoriei , având numeroase efecte aupra partenerilor de cuplu conjugal .

Divorțul se poate realiza printr-un proces, și se realizează prin două căi: divorțul din motive temeinice sau divorțul prin acordul ambilor soți. În măsura în care există copii  ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării Custodiei asupra minorilor. Prin care se formează o familie de tip monoparental  în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.

Divorțul, prin procedura sa obișnuită, se poate realiza dacă există mai multe motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și căsătoria nu mai poate continua. Divorțul se pronunță și fără precizarea motivelor dacă părțile aleg această cale, din vina ambilor soți sau numai a unuia dintre ei. Divorțul este un eveniment neplăcut, prin care o căsnicie se desface, deoarece aceasta nu mai semnifică ceea ce ar trebui să fie: o uniune intre doi oameni care se iubesc, se respecta, trec prin anumite probleme impreună și se susțin reciproc. Dacă toate aceste caracteristici lipsesc, relația nu mai functionează, apar problemele certurile si intr-un final, divoțtul. In urma cu câțiva ani, divortul era o problema mai complicată , pe când in ziua de astăzi, desfacerea unei căsătorii poate fi efectuată prin divort la notar  sau la ofițerul starii civile.

Fiecare cuplu simte când apar probleme in relație , dacă aceste probleme nu sunt rezolvate adică nediscutarea lor atunci se provoacă o ruptură între soți . Dacă soții comunică, își exercită îndatoririle familiale și există ințelegere , problema divorțului nu poate interveni. În familiile unde comunicarea lipsește se manifestă și intervine divorțul deoarece apar probleme în continuarea căsătoriei. Din punct de vedere psihologic ,dacă un soț ajunge să decidă să divorțeze în mintea sa , semnifică că divorțul emoțional a avut loc .În Social Origins of Depression ( 1978 ), George Brown și Tirril Harris identifică divorțul părinților drept unul dintre cele mai stresante evenimente de viață prin care au trecut femeile care suferă de tulburări nevrotice-depresive . Sunt dovedite și efectele nocive pe care le au asupra indivizilor care divorțează disputele legale în legătură cu copiii . Divorțul nu trebuie să fie confundat cu noțiunea de separație . Uneori se intâmplă ca soții să se despartă și să trăiască un timp separați , de fapt în terminologia juridică are denumirea de separație . Există o deosebire dintre divorț și sepatația este evidentă : divorțul reprezintă desfacerea căsătoriei iar separația menține căsătoria cu toate efectele personale și patrimoniale pentru care Codul Familiei le reglementează . Separația nu poate desface căsătoria însă devine o căsătorie fără menaj . În multe familii cei doi soți nu mai au o viață comună , dar datorită copiilor sau din alte motive , nu vor să divorțeze. Divorțul fiind o modalitate de disoluție a căsătoriei deja incheiate , divorțul rezolvă conflictele , și are rolul de a diminua traumatizarea copiilor ca urmare a disputelor dintre părinți , dar poate genera unele probleme de ordin material sau psihologic , poate cauza dificultăți și conflicte .

Există trei sisteme privind divorțul și anume :

Sistemul divorțului sancțiune – divorțul este o sancțiune în destrămarea relațiilor de familie ;

Sistemul divorțului remediu – divorțul intervine numai in cazul imposibilității continuarii căsătoriei ;

Sistemul mixt al divorțului remediu-sancțiune – reprezintă cele două sisteme, în primul rând , divorțul este un remediu și prin excepție, poate fi o sancțiune . Se pronunta ipoteza in care un sot ( sau ambii) au săvârsit fapte culpabile, care fac cu neputință continuarea casatoriei.

Codul civil a adoptat sistemul divorțului pentru niște cauze de exemplu ( adulterul ,insulte grave , cruzimi etc) , acest sistem poate fi regăsit in Codul familiei în care legea nu precizează motivele de divorț.

Cu toate ca orice casatorie se realizeaza pornind de la intentia celor doi soti de a-si petrece intreaga viata impreuna, din anumite motive atat subiective cat si obiective, ea se poate desface prin divortdaca exista motive temeinice care au vatamat grav raporturile dintre soti si casatoria nu mai poate continua. Daca la incheierea casatoriei este necesar consimtamintul liber al sotilor, vointa acestora trebuie sa fie luata in considerare si atunci cand ea se manifesta si in sensul desfacerii acesteia, astfel, oricare dintre soti are dreptul sa ceara desfacerea casatoriei prin divort. Divortul reprezinta, in primul rand, o decizie. Cu toate ca fiecare din noi suntem confruntati zilnic cu necesitatea luarii unei decizii, decizia privind initierea demersurilor privind divortul nu este usor de luat, cu atat mai mult cu cat ea va putea afecta si alte persoane (copii, alte rude). 

Trebuie inteles, mai intai, ca divortul va presupune, de cele mai multe ori si luarea unor alte decizii, intre acestea putandu-se numara:

 stabilirea domiciliului copiilor minori la unul dintre parinti, stabilirea unei autoritati parintesti comune sau exclusiv in sarcina unuia dintre parinti, dupa divort

 problema spatiului locativ: unde veti locui dupa divort

 impartirea bunurilor comune din casatorie – partajul

 stabilirea unei pensii de intretinere pentru minorii incredintati catre celalalt parinte – pensia alimentara, cum este folosita in limbaj popular (desi din punct de vedere juridic, acest termen are o alta semnificatie)

 stabilirea unui program de vizitare, stabilirea dreptului unui parinte de a avea relatii personale cu minorul, dupa divort si incredintarea copilului catre celalalt parinte

 revenirea sotiei la numele anterior casatoriei