Divortul Ca Problema Sociala

Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………….

Capitolul 1- Familia

Familia- definire…………………………………………………………………………

Tipuri de familie…………………………………………………………………………….

Funcțiile familiei…………………………………………………………………………….

Emanciparea femeii………………………………………………………………………….

Părinții: factor de influență asupra copiilor…………………………………………………

Capitolul 2- Disoluția familiei prin divorț

2.1 Divorțul- definire……………………………………………………………………

2.2 Divoțul- mijloc de desfacere a căsătoriei……………………………………………………

2.3 Cauzele generale ale divorțului………………………………………………………………

2.4 Factorii determinați ai divoțului…………………………………………………………..

2.5 Efectele divorțului…………………………………………………………………………

2.6 Consecințele divorțului…………………………………………………………………..

Capitolul 3 Metodologia cercetarii

3.1 Aria cercetării…………………………………………………………………………………

3.2 Întrebări generale…………………………………………………………………………….

3.3 Obiectivele cercetării…………………………………………………………………………

3.4 Ipotezele cercetării…………………………………………………………………………..

3.5 Universul populației…………………………………………………………………………..

Capitolul 4

4.1 Analiza datelor…………………………………………………………………………………

4.2 Intrepretarea datelor……………………………………………………………………………

Concluzii………………………………………………………………………………………..

Bibliografie………………………………………………………………………………………

Anexe……………………………………………………………………………………………..

INTRODUCERE

În cadrul lucrării de fața ,, Divorțul ca problema sociala” am încercat sa identific urmările divorțului asupra membrilor din familie având în vedere ca obiectiv specific, general identificarea factoriilor, condițiilor care au determinat divorțul într-un cadru familiar.

Cercetarea a fost desfăsurată pe parcursul anului școlar 2014-2015. Locul de desfăsurare al acestui mediu a fost Municipiul Drăgășani.

Ca obiective specific, am pus accentul pe identificarea efectelor divorțului asupra comportamentului copiilor din familii; analiza performanțelor școlare ale copiilor proveniți din familii a căror părinții au divorțat; și ultimul obiectiv: identificarea responsabilitătiilor care provin părintelui în grija căruia rămane copilul după divorț. Ca și ipoteză general am pornit de la ideea că în urma divorțului, dezorganizarea familiei ridică probleme și dificultăți puternice pentru membrii familiei, afectând stabilitatea familiei; astfel am urmărit ca și ipoteze specifice lucrării de licențe: copiii care provin din familii separate în urma unui divorț, vor fi afectați în integrarea socială a lor; cu cât părinții din familiile separate în urma unui divorț, se implică în educarea copilului, cu atât copilul se integrează cu mai multă ușurință în societate; dacă părintele în grija căruia a rămas copilul, nu poate să preia rolurile și a celuilalt părinte, atunci copilului îi va fi mai greu să se adapteze noilor schimbării.

Scopul cercetării a fost identificarea factoriilor, condițiilor care au determinat divorțul într-un cadru familiar, astfel încât am urmat urmatoarele întrebările puse să îsi găsească răspuns:

Care sunt efectele divorțului asupra membriilor din familie?

Ce consecințe apar atunci când există un divorț în familie?

Care sunt factorii care au determinat divorțul într-un cadru familiar ?

De-a lungul timpului s-au efectuat cercetări cu privire la creșterea ratei divorțului și în special rolul familiei care este de neînlocuit în dezvoltarea intelectuală, afectivă și socială a copiilor. De aceea problemele de adaptarea a copiilor în urma părințiilor separați prin divorț , pot fi prevenite și rezolvate în mod eficient numai dacă fiecare părinte îsi asumă partea sa de rol de părinte.

Prentarea lucrării de licență este structurată în patru capitol; fiecare capitol îi corespunde subcapitole specifice.

Capitolul 1 denimit ,,Familia” se axează pe cinci subcapitole fiind următoarele: în primul subcapitol am abordat concept și definiții ale familiei, în al doilea subcapitol am suprins tipuri de familie, urmat de alte subcapitole funcțiile familiei, emanciparea femei, și ultimul subcapitol părinții- factor de influență asupra copiilor.

Capitolul 2 intitulat ,,Disoluția familiei prin divorț a fost impărțit în șase subcapitole, în cadrul cărora am definit termenul de divorț, divorțul – mijloc de desfacere a căsătoriei, cauzele generale ale divorțului, factorii determinați ai divorțului, efectele divorțului și consecințele divorțului.

Capitolul 3 denuimit Metodologia cercetarii în cardul căreia am realizat cercetarea propriu-zisă, am evidențiat aria de cercetarea, întrebăriile de cercetarea, alături de obiective și ipoteze urmărite în cadrul cercetarii; pe lângă acestea am cuprins metodele de cercetare, instrumentele și tehnicile folosite în cerecetare.

Capitolul 4 evidențiază analiza și intrepretarea datelor obținute în urma cercetării. Ultima parte a lucrării de licență cuprinde concluziile care rezultă în urma efectuării cercetării și bibliografia.

Metodele și tehnicile folosite pentru culegerea datelor au fost ancheta pe bază de chestionar, ghidul de interviu, și observația aplicate părintiilor și copiilor din familii separate în urma unui divorț.

În concluzie, în urma cercetării efectuate am constatat că menbrii unei familii separate în urma unui divorț, vor avea probleme și dificultății în integrarea socială, afectând stabilitatea familiei.

CAPITOLUL 1

FAMILIA

Familia- definire

De-al lungul istoriei familia a evoluat, fiind considerată un grup între două sau mai multe persoane diferite ca sex, care au ca scop producerea de noi născuții ai mediului din care fac parte. Familia este caracterizată ca fiind un sistem de forme și relații de organizare într-un mediu dat.

Din punct de vedere sociologic, familia ,,înseamnă grupul de personae care se unesc prin căsătorie, filiație sau rudenie care se descrie prin comunitate de viață, sentimente și aspiratii” (Voinea, 1993,p:5). Tot din punct de vedere Cl. Levi-Strauss crede că ,, familia este forma de comunitate umană alcătuită cel puțin din doi indivizi uniți prin legături de căsătorie și sau paterne, realizând mai mult sau mai puțin lautura biologică sau și psihologică”(Batâr, D.,2004,p:64). Familia este considerată ,, o unuitate socială constituită din adulți și copii, între care există relații de filiație, naturală sau socială-indiferent de orice alte considerente”(Batâr, D.,2004:64)

Cei care au propus definirea familiei pentru prina dată în urma studiilor și cercetărilor făcute au fost antropologii. G. Murdock definește familia ca fiind ,, un grup social caracterizat prin rezidență comună, cooperare economică și reproducere”(Batâr, D.,2004. p:63).

Familia este vazută ca ,,un grup având la bază căsătoria, alcătuit din soț, soție și copii născuți în acest cadru, pe care îi unesc drepturi și obligații morale, juridice, econoice și sociale. Ei au obligații și aspirații comune și se ocupă de creșterea copiilor, asigurându-le existența materială și un climat favorabil afectiv și climat moral”(Ciofu, C.,1989:p.128).

Familia constituie un grup formal care ia naștere în urma încheierii căsătoriei, între doi membrii care au legaturi de sânge și în cadrul căreia există valori și un mod de viață comun. Membrii unei familii dețin drepturi și obligații, și locuiesc împreună, ei formează un grup, este normal ca între aceștia să se formeze relații speciale.

Din perspectivă juridică familia ,, este un grup de persoane între care există drepturi și obligații cu originea în acte juridice: rudenia, căsăoria, înfierea, sau alte situații asimiliate relațiilor de familie, tutore, plasamentul familial, etc.”(Filipescu,C.,I.1993.p:17).

Familia este un grup social fiind constituit de persoane bazat pe relații de căsătorie în care există drepturi și obligații, sentimente.

Ioan Mihăilescu definește familia din perspectivă sociologică, ,, un grup primar în care predomină relațiile directe, informale. Calitatea de grup primar nu semnifică absența normelor și reglementărilor. Dimpotrivă, familia este unul dintre grupurile primare cu cea mai mare încărcătură normativă”(Mihăliescu,I.2003.p:157).

Familia îndeplinește anumite relații sociale dobândite prin anumite norme sociale sau juridice, și aceste sunt următoarele:

relațiile între membrii familiei (soți) prin căsătorie;

relațiile dintre părinți și copii;

relațiile între copii;

relațiile între membrii din cadrul familial (relații de rudenie: socri, cumnați, verișori,).

Pe lângă relațiile pe care le îndeplinește fiecare membru din cadrul familial, familia constituie și roluri și anumite statusuri sociale. Partenerii cupulului din familie îndeplinesc rolul și statusul de soț și soție. Membrii familie trăiesc într-o comunitate, unde îsi configurează un set de comportamente de rol(rolul de copil, rolul de soră, rolul de frate). În cazul în care nu vor fi respectatea aceste comportamente de rol, pot apărea eșecuri în exercitarea rolurilor.

Familia este o instituție socială, formată dintr-un grup de indivizi, care indeplinesc anumite relatii,reguli, roluri și norme într-un mediu familal.

Neagoe Alexandru spune că în familia se ,,dezvoltă legături emoționale puternice și împărtășesc o varietate de roluri și funcținui familiale.”( Neagoe, Alexandru. 2007)

Tipuri de familie

Familia prezintă o anumită structură, fiind un grup social primar. Această caracterizare a structurii, este reprezentată de mai multe tipuri de familie. După D.Batâr, familiile sunt clasificate în funcție de următoarele criterii:

după tipul localitățiilor de rezidență, familiile se împart în:

– familii rurale-care au locuința în mediul rural, la sat;

– familii urbane- care au locuința în mediul urban, la oraș:

2. după criteriul religios- instituțiile religii admit căsătoriile mixte doar în urma unor ceremonii, ritualuri, dar există si anumite secte sau culte în care se realizează numai formarea unor cupluri conjugale mixte

3. după ocupație- există familii de agricultori, familii de muncitori, familii de mineri, familii de intelectuali, etc.

4. după standardul de viață- în funcție de resursele și veniturile membriilor din familie, avem:

-familii bogate care au un nivel de viață ridicat;

– famili medii care au un nivel de viață decent;

-familii sărace care au un nivel de viață scăzut și nu-și pot satisface trebuințele primare;

– familii aristocratice.

5. după rolul structurii familiei

– familii normale, numite și familii tipice, acestea se constituie legitim și au două sau mai multe generații între care sunt stabilite anumite tipuri de relații;

– familii anormale, numite și familii atipice, aceste cuprind unul din elementele structurii părinți-copii, și anume: familii fără copii, familii cu un singur părinte sau familii incomplete ( monoparentale), familii fără ambii părinții, familii cu sau făra bunici.

Mai există două tipuri de familii al structurii, date de numărul membrilor din care este compusă familia și numărul de generații:

familia extinsă;

familia nucleară.

Familia extinsă este familia compusă dintr-un cuplu, care conține mai multe genrații de copii acestui cuplu și rudele lor( bunici, frați, surori, nepoți, mătuși, unchi), trăind în aceeași gospodărie exercitând anumite roluri( conjugale, patrim, matrim) și anumite tipuri de relații.

Familia nucleară poate fi considerată și o familie conjugală dacă este compusă din două sau mai multe persoane care sunt legați printr-o relație de căsătorie care convețuiesc împreună în aceeași gospodărie. Familia nucleară constă în soț, soție și copiii acestora. Pot fi incluși în familia nucleară atît copii născuți în interiorul cadrului familiar, cât și cei adoptați de către părinți. Cea mai răspândită formă, este familia nucleară, în majoritatea societățiilor din lume.

Familia monoparentală este acea familie formată dintr-un singur părinte și copiii acetuia care trăiesc într-un domiciliu comun. Aceste familii pot apărea în urma unui deces din cadrul familiar, în urma unui divorț, a unui abandon dintre un membru din familie, sau chiar adopția unui copil, fără a avea posibilități fiziologice( sterilă) și doreste să crească un copil sau mai mulți copii.

Elisabeta Stănciulescu ,,construiește conceptul de familie monoparentală în planul cunoașterii științifice și administrative o populație riguros delimitată și omogenă către care pot fi orientate măsuri de asistență normalizate, conform unui principiu al egalității sociale”( Stănciulescu, E.2002.p.138).

Familia atipică-monoparentală ,, este vazută de multe ori ca o formă neacceptată deviantă atât din perspectiva familiei extinse cât și din cea nucleară”(Batâr, D.2004.p:72). Ar putea produce dezechilibru în evoluția familiei, având resurse insuficiente necesare pentru un trai decent,posibilități limitate, ajungând la concuzia unei socializării neadecvate ale copiilor în societate( cum ar fi în mediul școlar, aceștia vor dobândi rezultate mai slabe, chiar și în mediul familiar, în relații cu alți membri din familie) atât în perioada copilăriei și adolescenței cât și ca adult. Gradul accentuat de sărăcie, formele de organizare socială, religioase,etnice sunt dimensiuni care influențează socializarea negativă a copiilor din familii monoparentale. Cauzele care au condus la asemenea familii atipice, sunt obținute în urma unui deces în cadrul familial, părăsirea familiei de către celălalt membru din familie, dar și cel mai important – divortul care este considerat o soluție de desfacere a căsătoriei, în care sunt rezolvate problemele în viața persoanelor din familie, ajungând la o stare de normalitate.

Funcțiile familiei

Familia este o formă de organizare socială care relizează funcții multiple, clasificate în diverse moduri, fiind abordate de către cercetătorii, au găsit mai multe funcții ale familiei, fiind prezentate de D. Batâr (2004) astfel:

G.Murdock sugerează patru funcții ale familiei:

– functia sexuală;

– funcția reproductivă;

– funcția economică;

– funcția de educare;

– funcția de socializare.

G.F. Osborn propune șase funcții ale familiei: funcția de reproducere, economică, educativă, recreațională, religioasă și social/ psihologică.

H.H. Stahl efectuază la Școala Sociologică de la București, monografii, iar în contextul acestora intrepretează următoarele functii:

a) interne: biologice și sanitare, economice de consum și producere,de solidaritate, pedagogice;

b) externe: de socializare, de conștentiarede sine ca instituție socială, de a asigura forța de muncă pentru societate și realizarea dimensiuniilor familiale.

După aceste clasificării ale funcțiilor, pentru realizarea lucrării de licența, voi lua în considerare următoarele functii specifice: funcția sexuală, funcția de procreere, funcția de socializare, funcția economică, funcția de control.

Funcția sexuală este un mijloc de exprimare a atracției reciproce între soț și soție, având drept scop manifestarea sentimentală, prin mijloace care asigură așteptările și atribuțile care presupune satisfacerea trebuințelor sexuale într-un cuplu. Fiecare membru al cuplului are așteptări din partea celuilalt membru,având consecințe neplăcute și neacceptate, urmând ca partenerul să răspundă la fel. Pentru obținerea satisfacțiilor așteptate, factorii care influențează mediul intim dintre cei doi parteneri prin modul de atracție exercitată, gradul de afectivitatea, modul cum se comportă partenerii- comportamentul exprimat prin atitudini, sentimente.

Funcția de procreere ,, constă în materializarea capacităților cupului conjugal de a da naștere copiilor prin reproducerea naturală ca urmare a desfăsurării actelor sexuale”( Batâr, D. 2004.p:103).

Funcția de socializare se realizează atât de familie cât și în societatea din care fac parte. Prin socializare individul învață, cunoște, identifică anumite norme, obiceiuri, comportamente, pe care le va aborda în societate. Funcția de socializare presupune ,, transmiterea de cunoștințe făcute de la o generație la alta cu ajutorul părinților, aceștia fiind substituiți de instituțiile sociale”( Enache,Rodica. 2011. p:14).

Socializarea ,, este procesul prin care un individ este orientat în a-și dezvolta comportamentul actual în concordanță cu așteptările și standardele grupului din care face parte” (Batâr, D. 2004.p:106).

Funcția economică presupune activitățiile pe care familia le produce, consumă ( bunuri) pentru a-și satisface nevoile și trebuințele specifice(legate de alimentație, vestimentație). Activitățile pe care familia le produce și le consumă, pot avea loc în interiorul cadrului familial cât și în exteriorul familiei. Familia produce bunuri de consum prin activități gospodărești și poate vinde sau schimba pentru alte bunuri pe care nu le poate produce, in interiorul mediului familiar. Membrii familiei obțin anumite venituri care le pot utiliza în funcție de nevoi, datorită activităților ocupaționale sau profesionale pe cale le dețin. Familia poate dobândi o anumită poziție socială, dar și un anumit prestigiu, datorită statusului ocupațional și profesional al membrilor ei, prin această funcție.

Funcția de control presupune ansamblul de relații prin mijloace de manifestare a comportamentelor, atitudiniilor care presupune control asupra normelor, modelelor , pincipiilor pe care le are un individ. Funcția de control se realizează în interiorul familiei, cât și în exteriorul familiei.

Teoria funcționalistă identifică familia ca orice formă de organizare socială atâta timp cât se realizează funcții de către cupulu și se desfașoară roluri specifice fiecărui membru din familie. Din punct de vedere funcționalist, dacă unul dintre parteneri nu îsi desfășoară anumite roluri in cadrul familial, reprezintă o realizarea nesatisfăcătoare, asigurând o disfuncție a cupului. Concepția funcționalistă impune existența unor relații, având la bază rolurile îndeplinite de indivizi în mediul familial, și existența unor funcții care să le îndeplinească.

George Peter Murdock spune ca familia nucleară îndeplinește patru funcții ale acesteia: funcția sexuală, funcția economică, funcția reproductivă și funcția educațională. Aceste patru funcții arată că familia nucleară este o familie universală, deoarece prima funcție, cea sexuală și reproductivă, dacă vor înceta nu va mai exista nici o societate, iar fără funcția educațională, cultura ar înceta să existe și aceasta.

Emanciparea femeii

Teoriile feministe sunt centrate in sociologia familiei pe problema raporturilor dintre sexe, a rolurilor și puterii în domeniul activitățiilor gospodărești și mai ales a celor profesionale. Teoriile feministe sunt sugerate ,, în mod nejustificat, cu ideologiile care au susținut mișcările sociale de emancipare a femeilor”( Stanciulescu,E. 2002.p:241). Persoanele de sex feminin sunt supuse discriminări în societățile contemporane. Discriminarea nu se limitează doar în spațiul privat al familiei, ci se menține și în spațiul public, în domeniul locuriilor de muncă- angajăriilor, predomină locurile de muncă prost plătite a femeilor.

CAPITOLUL 2

DISOLUȚIA FAMILIEI PRIN DIVORȚ

2.1. Divorțul- definire

Divorțul este ,,modalitatea prescrisă social și legal de disoluție a căsătoriei”( Zamfir,Cătălin,Vlăsceanu, Lazăr. 1993. p:179).

Divorțul presupune ,,ruperea legală a căsătoriei; cauze: punerea sub semnul întrebării a familiei în forma sa tradițională, emanciparea femei, flexibilitatea legislației; aproape întotdeauna divorțul este punctul final al unei neînțelegeri conjugale, gravă și durabilă, a cărei origine poate fi sexuală, caracterizată de cultură”( Sillamy, Norbet. 2000. p:105).

Divorțul este o modaliatate de rezolvarea a problemelor din mediul familiar rezultat în urma căsătoriei. Căsătoria se realizează între doi parteneri soț- soție, având intenția de a-si petrece viața împreună. Există multe motive obiective și subiective care duc la desfacerea căsătoriei prin divorț, și relația parteneriilor de cuplu nu mai poate continua.

Divorțul ,,nu mai este decât o etapă, o stare pasageră, perioada de după divorț reprezentând favorizarea apariției unor noi categorii familiale”( Segalen, Martine. 2011.p: 145).

2.1 Divorțul- mijloc de desfacere a căsătoriei

În societatea modernă, divorțul este un mijloc de desfacere a căsătoriei , devenind un eveniment din mediul familial foarte obișnuit. Singura soluție a căsătoriei este divorțul mai ales că rata divorțurilor este mai ridicată în primi ani de căsătorie, maxim cinci ani, fiind anumite perioade critice între membrii familiei.

În perioada divorțului și separării, partenerii care divorțează, parcurg anumite stadii. Stadii prin care trece anumite cuplurii care sunt separate prin divorț, sunt urmatoarele:

Divorțul emoțional

Din punct de vedere emoțional, cuplu din familie prezintă neîntelegeri, conflicte și comportamente negative, lipsă de afectiune și de susținere.

b) Divorțul legal- căsătoria se face pe cale legală și oficială;

c) Divorțul economic- din punct de vedere economic, cuplu divorțat trebuie să partajeze bunurile;

d) Divorțul co-parental- decizii legate de custodia copiilor din familie și drepturile parentale;

e) Divorțul comunitar- relațiile cu prietenii și familia suferă anumite modificări;

f) Divorțul fizic- fiecare membru din familia separată în urma divortului, se adaptează la noile situații sociale.

Divorțul presupune mai multe etape prin care trec partenerii unui cuplu conjungal înainte de a se desparții:

Disoluție și eroziune;

Separarea premergătoare;

Disoluția legală;

Acomodarea în perioada de după divorț;

2.3 Cauzele generale ale divorțului

Dacă ținem cont de personalitatea, de nevoi, trebuințele și de așteptările fiecărui membru din familie , aceste forme sunt motivate de anumite cauze, cum ar fi: violența, infidelitatea, dependența de alcool, fiind cele mai importante.

Cea mai importantă cauză este violența sub mai multe forme: violența fizică, violența verbală, emoțională,psiho-logică.

Teoreticienii sugerază anumite concepte și termeni, teorii pentru identificarea cauzelor generale ale divorțului. Teoria conflictualistă presupune starea conflictuală între partenerii de căsătorie, fiind reprezentată de către factori microsociali și factori macrosociali. Se creează o situație tensională și conflictuală atunci când un soț are așteptări din partea celulialt. Pentru menținerea unei stări tensionate în familie, Mitrofan I. și Ciupercă C. Propune factorii microsociali și factori macrosociali:

– ,, relatii tensionate ale cuplului cu familia de orientare sau/și de origine;

– relații deficitare cu grupul de prieteni ale ambilor sau ale unuia dintre ei, cu vecinii;

– dezechilibre în bugetul de venituri și cheltuieli;

– fapte incidentale- situaționale care pot declanșa unele disfuncții latente”( Mitrofan, I., Ciupercă, C.1998).

Aceste patru categorii de factori pot declanșa o stare tensională, afectând evoluția cuplului conjugal.

Interacționalismul simbolic ,, propune ideea că și familia e o unitate socială, care oferă posibilitatea comunicării sinelui cu el însuși și cu ceilalți identificând și utilizând simboluri prin care poate fi mediată întelegerea în cadrul interacțiunilor reciproce” ( Batâr,D. 2004. p:126) .

2.4 Factorii determinanți ai divorțului

Într-un mediul familial separat prin divorț, motivele invocate de membrii cuplului sunt identificați prin doua categori de factori: factori de ordin psihologic și factori psihosocial. Aceste doua categori de factori sunt sugerate de urmatoarele motive pentru desfacerea căsătoriei: infidelitatea partenerului, nepotrivirea de caracter, agresivitatea verbală, agresivitatea fizică, alcoolismul.

Familia este un grup de indivizi în care au loc într-un climat familal tensiuni și conflicte. Tensiunile și conflictele din familie sunt determinați de anumiți factori.

Alte două categorie de factori, sunt urmatoarele:

Factori interni ( rolurile dintre parteneri, gradul de satisfacție, gelozia);

Factori externi.

Principalele surse care duc la tensiunii și conflicte în familie, sunt: gelozia, situația financiară, violența, alcoolismul, neîndeplinirea rolurilor, neîncrederea, locul de muncă,

2.6 Consecințele divorțului

Atunci când există neînțelegeri, scandaluri și certuri într-un climat familal, aceste urmări pot conduce la consecințe între membi familiei. Consecințele pot fi de mai multe tipuri: imediate, directe, indirecte.

Consecințele de tip imediate pot include următoarele evenimente: psihotraumatizarea membiilor din familie, psihotraumatizarea copiilor atunci cand există neînțelegeri în familie, separarea copiilor de unul dintre parteneri după divorț, separarea bunurilor comune.

Atunci când climatul din familie este tensionat și conflictual, acesta poate avea consecințe indirecte, afectând comportamentul copiilor. Lipsa afecțiunii părințiilor, cât și autoritatea și controlul acestora, îi determină pe membri familiei, copii acestora să adopte un comportament antisocial, și integrarea acestora în societate să fie cât mai dificilă. Mitrofan Iolanda și Mitrofan Nicolae (1991) propun că ,, lipsa de afecțiune părintească, de grijă atentă și de control echilibrat, brutalitatea și indiferența, climatul relașional rece și neprimitor nu numai că provoacă mari modificări de ordin psihologic și afectiv, în modul lor de a vedea lumea și de a se raporta la ea, ci fac din ei adesea victimele delincvenței”(Mitrofan Iolanda și Mitrofan Nicolae. 1991.p:123).

Divorțul poate influența negativ performanțele școlare, atitudinile și emoțiile copiilor.

BIBLIOGRAFIE

Batâr, Dumitru. 2004. Familia în dinamica societății. Sibiu: Editura Universității Lucian Blaga;

Ciofu, Carmen. 1989. Interacțiunea părinții-copii. București: Editura Științifică și Enciclopedică;

Enache, Rodica. 2011. Elemente de psihodiagnoză, consiliere și terapia familiei. Constanța: Editura Ovidius University Press;

Filipescu, C., I. 1993. Tratatul de dreptul familiei. București: Editura All;

Mitrofan, I., Ciupercă, C. 1998. Incursiune în psihosexologia familiei. București: Editura Press Mihaela;

Mitrofan Iolanda și Mitrofan Nicolae. 1991. Familia de la A…la Z. Mic dicționar al vieții de familie.București: Editura Științifică.

Mihăilescu, Ioan.2003. Sociologie generală: Concepte fundamentale și studii de caz. Iași: Editura Polirom;

Murdock, George, Peter. 1949. Social Structures.

Neagoe, Alexandru. 2007. Asistența social a familiei. O abordare sistematică. Timișoara: Editura Universității de Vest;

Segalen, Martine. 2011. Sociologia familiei. Iași: Editura Polirom;

Sillamy, Norbet. 2000. Dicționar de psihologie Larousse. București: Editura Universității Enciclopedică.

Stănciulescu, Elisabeta. 2002. Sociologia educației familial. Volumul I: Strategii educative ale familiilor contemporane. Iași: Editura Polirom;

Vlăsceanu, Lazăr. 2011. Sociologie. Iași: Editura Polirom;

Voinea, Maria.1993. Sociologia familiei. București: Editura Facultatea de Sociologie, Filosofie și Pedagogie;

Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr. 1993. Dicționar de sociologie. București: Editura Babel;