Divinitatea Lui Isus Cristos In Noul Testament

Prin Isus Hristos, pe care Îl recunoaștem ca Dumnezeu întrupat, a devenit posibilă o întîlnire directă și personală între noi și Dumnezeu. Tema divinității poate fi regăsită în relatarealui Luca despre întîlnirea dintre pruncul Isus și Simeon ( Luca 2:25-35). Aici Luca ne permite, cu delicatețe, să fim martori la reacția unui om în vîrstă, care își dă seama că a venit, în sfîrșit, momentul pe care el și nenumărați alții l-au așteptatplini de speranță – venirea lui Dumnezeu la poporul Său ( Luca 2:29-32 ).

De ce cred creștini că Isus este Dumnezeu? Trebuie subliniat faptul că aceasta nu a fost o concluzie excentrică, la care să fi ajuns, de unul singur, vreun gînditor creștin timpuriu rătăcit, ci a reprezenta judecata deliberată a tuturor membrilor comunității creștine, atunci cînd au reflectat la dovezile pe care le premiseră direct – prin viața și mai ales, prin moartea și învierea lui Isus Hristos – sau la mărturia în sprijinul acestor dovezi. Conținut în documentele Noului Testament.

Dovezile în favoarea divinități Lui fiind numeroase. Prima dovadă constă în atribuirea unor nume divine. Într- adevăr, lui Isus Îi sunt atribuite cam șaisprezece nume, fiecare dintre ele atrăgînd atenția asupra dumnezeirii Lui. Iată cîteva dintre aceste nume. Isis este descis de patruzeci de or ca find “Fiul lui Dumnezeu”; se spune despre El că este “Fiul Lui (Fiul lui Dumnezeu)”; Dumnezeu Îl numește în mod audibil “Fiu Meu”. Așadar calitatea aceasta are cîteva forme “Fiu”, “Fiul lui Dumnezeu”.

De cinci ori se spune despre El că este: “singurul Fiu al lui Dumnezeu”. În Ioan 1: 18 “Singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui”- și sunt multe alte texte:, un exemplu notabil este cel din parabola vierilor, cînd Dumnezeu zice: “Vor primi cu cinste pe Fiul Meu” (Matei 21: 37). Învățătura din acel loc este cît se pate de clară. Cuvintele sunt rostite de Însuși Domnul nostru.

În apocalipsa 1:17, El este descris “Cel dintîi și Cel de pe urmă”, iar în versetul 11 al aceluiași capitol este descris “ Alfa și Omega “, începutul și sfîrșitul. Aceștia sunt termeni ai dumnezeirii; nu există nimic înainte de început și nimic după sfîrșit. Cînd Petru predică în Ierusalim – predica înregistrată în Fapte 3:14 se referă la Cristos numindu-L “ Cel sfînt “: “ Voi va-ți lepădat de Cel Sfînt și Neprihănit”. Și aceștia sunt termeni ai dumnezeirii.

Să luăm apoi foarte importantul apelativ “Domnul”, folosit de cîteva sute de ori în Noul Testament. Cuvîntul acesta este echivalentul termenului “Iehova”, din Vechiul Testament, care formează cel mai înalt titlu atribuit lui Dumnezeu. Un alt termen des întrebuințat este “Domnul slavei”, Îl găsim în 1 Corinteni 2:8: “Căci dacă ar fi cunoscut-o”, zice Pavel, “n-ar fi răstignit pe Domnul slavei”. Este un termen extrem de înălțător.

Apoi El este numit și “ Dumnezeu “ ; toma a zis : “ Domnul meu și Dumnezeul meu “ ( Ioan 20:28 ). I se mai spune “ Emanuel “ … Dumnezeu este cu noi, în Matei 1:23, iar în Tit 2:13 întilnim o afermație remarcabilă prin care Cristos este numit “ Marele nostru Dumnezeu și Mîntuitor Isus Cristos “ o altă denumire la fel de remarcabilă este cea pe care o găsim în Romani 9:5 : “ Patriarhi , și din ei a ieșit, după trup, Cristosul, Care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvintat în veci.

Prin urmare acestea sunt cîteva nume care sunt atribuite lui Cristos și care sunt toate nume divine.Biblia subliniază cîteva dintre atributele Sale divine. De exemplu omnipotență: Evrei 1:3 spune ca El ține “ Toate lucrurile prin Cuvîntul puteri Lui “ – nu se poate rosti o aermație mai puternică decît aceasta – și că “ a pus totul sub picioarele Lui “ ( 1 Corinteni 15:27 ).

După aceea, Lui Îi este atribuită și omnisciența: În Matei 11:27 citim : 20 , El spune “ și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele pînă la sfîrșit …”. În Ioan 3:13 găsim o afirmație uluitoare : “ Nimeni nu sa suit în cer, afară de Cel ce Sa coborît din cer, adică Fiul Omului care este în cer “. El a rostit acele cuvinte în timp ce era pe pămînt – Fiul Omului care este “ în cer”. De fapt, apostolul Pavel scrie în acest sens : “ El împlinește totul în toți “ ( Efeseni 1:23 ) – o altă afermație cuprinzătoare.

Un alt atribut divin este eternitatea Lui : “ La început a fost Cuvîntul “ ( Ioan 1:1 ). Mai găsim afirmații și cu rivire la imutabilitatea Lui : El nu Se poate schimba. În Evrei 13:8, ni se spune : “ Isus Cristos este același ieri și azi și în veci “. Apoi bineînțeles că Biblia afirmă preexistența Lui. Coloseni 1:17 ne spune : “ El este mai înainte de toate lucrurile “. În Ioan 17:5 El se roagă : “ și acum, Tată, proslăvește-Mă la Tine Însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea “. În acel important pasaj din Filipeni 2:6 Pavel afirmă că El era în “ chip” de Dumnezeu înainte de întruparea Sa.

În al treilea rînd sunt funcțiile Lui divie despre care vorbeste Scriptura. În primul rând, creația: “ Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut,n-a fost făcut fără El ( Ioan 1:3 ). Același lucru este repetat în Coloseni 1:16 și apoi în Evrei 1:10. Dar ni se mai spune și că El ține totul. Evrei 1:3 Îl descrie ca fiind Cel care “ ține toate lucrurile prin Cuvîntul puteri Lui “. Iar în coloseni 1:17 găsim “ prin El se țin toate lucrurile “. Observăm că El n-a ezitat să pretindă că are puterea să ierte păcatele. El a zis omului paralizat : “ Păcatele îți sunt iertate “ ( Marcu 2:5 ). El a avut puterea să învie morții; găsim mennționat acest lucru de căteva ori în Ioan 6:39 – 44 ; “ Îl voi învia “ a zis El, “ în ziua de pe urmă “. Apostolul Pavel pretinde că El are și puterea să schimbe trupurile noastre : “ El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Si supue toate lucrurile “ ( Filipeni 2:21 ).

Și judecata Îi este dată tot Lui : Ioan 5:22 – 23 : “ Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dato Fiului “ . Același lucru îl spune Pavel în Fapte 16:31 și îl regăsim în 2 Timotei 4:1 : “ Cristos Isus, care are puterea să judece vii și morții”. Deci, puterea judecății îi este dată Lui și la fel Îi este dată și puterea de a da viața veșnică: “ Eu le dau viață veșnică “ ( Ioan 10:28 ). Ioan 17:2 spune același lucru “ … ca să dea viață veșnică tuturor acelora, pe care I – ai dat Tu “.

În final, ca să rezumăm totul, spunem că mai există o altă afirmație foarte sugestivă privind divinitatea Lui, și anume în Cooseni 2:9 unde Pavel spune “ Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dmnezeirii”. În întreg Noul Testament găsim argumente în vafoarea divinității lui Isus Hristos. Astfel nu ne rămîne decît să credem ceea ce spune Sfînta Scriptură.

Bibliografie:

1. Alister Mc Grath, Doctrina Trinității rolul, relevanța și semnificația, Editra LOGOS, 2007.

2. D Martin Lloyd- Jones, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Editura Făclia, Oradea.

3.I. Sîrbu, Loredana (trad.), Trinitatea în lumina Revelației, Editura: Viață și Sănătate, Bucuraști, 2007.