Diversitatea Serviciilor Turistice Si Strategia Privind Dezvoltarea Turismului Balnear DIN Statiunea Voineasa

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumător științific:

Lect. Dr. Mocanu Nicolae

Absolvent:

Olteanu Alexandra Cristina

BUCUREȘTI

2015

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Geografia Turismului

DIVERSITATEA SERVICIILOR TURISTICE ȘI STRATEGIA PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI BALNEAR DIN STAȚIUNEA VOINEASA

Îndrumător științific:

Lect. Dr. Mocanu Nicolae

Absolvent:

Olteanu Alexandra Cristina

BUCUREȘTI

2015

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………. 6

CAPITOLUL I.

Definirea unor concepte

Conceptul de stațiune balneară ………………………………………………………………….. 8

Conceptul de stațiune climaterică ……………………………………………………………….. 8

Conceptul de stațiune balneo-climaterică ……………………………………………………….. 8

CAPITOLUL II.

Contextul geografic al stațiunii

2.1. Așezare matematică și localizare geografică …………………………………………………… 9

2.2. Elemente de morfometrie …………………………………………………………………….. 11

2.3. Elemente de geolologie ………………………………………………………………………. 11

2.4. Elemente de climatologie …………………………………………………………………….. 13

2.5. Elemente de hidrografie ……………………………………………………………………… 16

2.6. Elemente de vegetație ………………………………………………………………………… 18

2.7. Elemente faunistice …………………………………………………………………………… 21

2.8. Elemente pedogeografice ……………………………………………………………………… 22

2.9. Elemente demografice ………………………………………………………………………… 22

2.9.1. Așezările și satul Voineasa – sat turistic ……………………………………………… 23

2.10. Istoricul cercetării în domeniu ……………………………………………………………….. 24

2.11. Factori favorabili ai localizării ………………………………………………………………. 26

2.12. Factori restrictivi ai localizării ……………………………………………………………….. 28

CAPITOLUL III.

Valorificarea potențialului turistic al arealului stațiunii Voineasa

3.1. Potențialul turistic ……………………………………………………………………………… 31

3.2. Potențialul turistic natural ……………………………………………………………………… 32

3.2.1. Pădurile ………………………………………………………………………………… 32

3.2.2. Munții …………………………………………………………………………………. 33

3.3. Potențialul turistic antropic …………………………………………………………………….. 34

3.3.1. Biserica “Sf. Ierarh Nicolae” ………………………………………………………..… 34

3.3.2. Monumentul Eroilor ……………………………………………………………………. 35

3.3.3. Elemente de etnografie și folclor ……………………………………………………… 36

3.4. Motivații turistice ……………………………………………………………………………… 38

3.5. Tipuri și forme de turism ………………………………………………………………………. 38

3.6. Metode de tratament ……………………………………………………………….………….. 41

3.7. Analiza pieței de marketing ………………………………………………………………..….. 42

CAPITOLUL IV.

Baza tehnico-materială

4.1. Infrastructura turistică și capacitatea de cazare ……………………………………………….. 46

4.2. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de alimentație publică …………………………….. 55

4.3. Dotări ale infrastructurii turistice și serviciile oferite …………………………………………. 55

4.4. Prețuri și tarife în cadrul unităților de cazare ………………………………………………….. 57

4.5. Scurt studiu de caz – Pensiunea-hostel Voineasa, Voineasa ………………………………….. 59

4.6. Infrastructura de transport ……………………………………………………………………… 62

4.7. Marcajele turistice …………………………………………………………………………..… 63

CAPITOLUL V.

Turismul și influențele sale

5.1. Apariția și dezvoltarea turismului în spațiul local …………………………………………….. 63

5.2. Circulația și fluxurile turistice …………………………………………………………………. 66

5.3. Strategii de promovare și dezvoltare a stațiunii ………………………………….……………. 72

5.4. Transalpina Ski Resort …………………………………………………………………………. 80

5.5. Analiza SWOT ………………………………………………………………………………… 82

CONCLUZII …………………………………………………………………………………….…. 85

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………… 87

ANEXE ………………………………………………………………………………………….…. 90

INTRODUCERE

Lucrarea de față are ca studiu principal stațiunea climaterică Voineasa din județul Vâlcea, nordul Olteniei. O stațiune deosebită, cu mult potențial și frumusețe naturală. Alegerea mea, față de această stațiune, dintr-o mulțime de alte posibilități, prezintă diverse motivații.

În primul rând, afinitatea pe care o am față de spațiul montan, pe care l-am vizitat în numeroase rânduri m-a determinat să îmi îndrept atenția spre o locație a Carpaților românești. Senzația de bine, de liniște, prospețime și reconfortare pe care mi-a oferit-o muntele în fiecare vacanță petrecută în inima sa m-a făcut să îl îndrăgesc foarte mult. Astfel, am considerat că analiza unui spațiu montan va fi un lucru ușor de realizat pentru mine, îmbinând utilul cu plăcutul.

În cel de-al doilea rând, am ales Voineasa datorită situării sale în județul Vâlcea, pe care am avut ocazia să îl vizitez, ca o zonă de tranzit, județul fiind relativ apropiat de cel natal, Teleorman. Munții sudici ai Carpaților Meridionali, în special munții Lotrului, au fost cei mai vizitați în decursul plimbărilor mele cu familia, așadar mi-au devenit familiari și îmi dau un sentiment de apartenență.

În cel de-al treilea rând, dorința de a cunoaște și de a descoperi acest spațiu asupra căruia circulă numeroase “legende” despre frumusețea și peisajul admirabil, m-au făcut să îmi îndrept atenția spre stațiunea Voineasa și să o consider alegerea potrivită. Perioada de glorie din primii ani de existență pe care stațiunea o are în spate mi-a trezit interesul spre a afla cât mai multe și spre a vedea cât mai multe locuri ale sale. Vizita făcută în scopul documentării, vizită pe care sunt bucuroasă că am avut ocazia să o fac cu acest prilej, mi-a demonstrat că zvonurile care circulă sunt fondate, iar stațiunea are într-adevăr un potențial natural imens, remarcabil, așa cum este caracteristic ai noștrilor frumoși Carpați.

Din păcate însă, valorificarea acestui potențial nu se face în limitele sale maxime, lucru dezamăgitor având în vedere posibilitățile multiple. Se fac totuși mici pași spre o dezvoltare a turismului, iar apariția unităților de cazare dintre cele mai moderne și din ce în ce mai numeroase, constituie un important punct de plecare și o dovadă că stațiunea este căutată de turiști. Am încercat, în cadrul acestei lucrări, să fac o analiză asupra elementelor de importanță turistică și asupra bazei tehnico-materiale din punct de vedere cantitativ, calitativ, spațial, atât sub aspect pozitiv, cât și negativ. În linii mari, infrastructura turistică de cazare se adaptează cerințelor actuale și înregistrează o ascensiune în evoluția sa, cu toate că există și anumite componente care necesită corectare. Urmărind modul de desfășurare al lucrurilor și starea actuală a turismului în zonă am constatat lipsa anumitor elemente pe care le-am inclus în cadrul unei strategii de dezvoltare a acestei stațiuni, elemente care ar putea transforma și ridica nivelul stațiunii și al importanței ei în circuitul turistic.

CAPITOLUL I

Definirea unor concepte

Statutul Voinesei de stațiune apare diferit de la o publicație la altă: în unele dintre ele se consideră a fi stațiune climaterică, pe când în altele apare și cu funcțiunea balneară, fiind încadrată în categoria stațiunilor balneo-climaterice. Asta nu înseamnă însă că această catalogare este corectă. Prin definirea celor două concepte se va demonstra că Voineasa are doar funcțiune climaterică.

Prin stațiune balneară se ințelege “localitatea sau/și arealul care dispune de resurse de substanțe minerale, științific dovedite și tradițional recunoscute ca eficiente terapeutic, de instalații specific pentru cură și care are o organizare ce permite acordarea asistenței medicale balneară în condiții corespunzătoare”.

Prin stațiune climaterică se înțelege “localitatea sau/și arealul situat în zone cu factori climatici benefici și care are condiții pentru asigurarea menținerii și ameliorării sănătății și/sau capacității de muncă, precum și a odihnei și reconfortării”.

Prin stațiune balneo-climaterică “se înțelege localitatea și/sau arealul care îndeplinește atât condițiile îndeplinite de stațiunea climatică, cât și cele îndeplinite de stațiunea balneară”.

Se pot vedea diferențele clare între cele 2 concepte și se poate spune că Voineasa îndeplinește doar caracteristicile stațiunii climaterice prin ale sale proprietăți curative datorate climatului, cu aer curat, reconfortant încărcat cu esențe volatile de brad. Particularitățile climatice, cele ale reliefului și vegetației sunt cele care au transformat această comună într-o stațiune de renume. Nu se remarcă existența unor resurse de apă ce ar putea fi valorificate medical sau economic. Ideea este susținută chiar și de domnul director al hotelului Lotru, Dănuț Moldoveanu, care la întrebarea pe care i-am adresat-o și anume “Care sunt tratamentele balneare realizate în stațiune?” acesta a răspuns în felul următor: “In stațiune nu se desfășoară un turism balnear, deoarece nu există izvoare minerale pe care le-am putea utiliza. Tratamentele pe care le realizăm se fac în bazele de tratament din cadrul hotelurilor, iar procedurile ar putea coincide cu cele utilizate în cadrul stațiunilor balneare. În stațiune valorificăm numai proprietățile aerului, asupra căruia am realizat și numeroase studii”. Așadar, se poate spune că Voineasa este o stațiune strict climaterică, singura asemănare cu o stațiune balneară fiind poate anumite proceduri medicale comune realizate în bazele de tratament care nu implică utilizarea unor ape minerale.

CAPITOLUL II.

Contextul geografic al stațiunii

2.1. Așezare matematică și localizare geografică

Voineasa este o stațiune climaterică și de odihnă ce se găsește pe teritoriul satului Voineasa, sat reședință a comunei Voineasa din județul Vâlcea. Alături de satul acesta, comunei Voineasa îi mai aparțin și satele Valea Măceșului și Voineșița. Reprezintă cea mai mare dintre cele 78 de comune ce se găsesc în cadrul județului Vâlcea. Localitatea se află în partea de nord a județului, la o distanță de 75 km de municipiul Râmnicu Vâlcea care este orașul reședință de județ.

Comuna se învecinează la nord cu orașele Talmaciu și Cisnădie, comunele Râul Sadului și Jina, din județul Sibiu și comuna Șugag din județul Alba; la sud este mărginită de comuna Crasna și orașul Novaci din județul Gorj și comuna Malaia din județul Vâlcea; la est vecină este comuna Malaia, iar la vest orașul Petrila din județul Hunedoara. Se poate observa că stațiunea se învecinează cu 4 județe distincte: Alba, Sibiu, Gorj și Hunedoara fiind singura comună din România care prezintă o astfel de caracteristică.

Din punct de vedere al localizării la nivel global, putem spune că meridianul de 24 de grade longitudine estică este cel care traversează această localitate a cărei suprafață este de 15 ha din cele 46.181 ha al comunei Voineasa.

Din punct de vedere hidrografic, stațiunea este situată la confluența văilor Lotru și Voineșița, în bazinul superior al Lotrului, Voineșița fiind râul care traversează această localitate.

2.2. Elemente de morfometrie

Din punct de vedere geomorfologic Voineasa se află în cadrul unei depresiuni de eroziune, cu altitudini de 600-700m închisă de Munții Lotrului (în partea de Nord) și munții Căpățânii (în partea de sud), munți cu altitudini medii ce fac parte din grupa Parâng a Carpaților Meridionali. Acest bazin este înconjurat de următoarele vârfuri: vârful Dâlme (1293m) – în nord, vârful Balturi (1117m) – în sud, vârful Runculeț (1465m) – în vest, vârful Pesii (1502m) -în est, vârful Săscioare (1042m), dealul Socilor, vârful Chica Lupului (1123m).

Foto: Munții Lotrului

Sursa:

Elemente de geologie

Ca și alcătuire geologică, la nivelul localității se regăsesc rocile răspândite în munții Lotrului și munții Parângului cele mai multe dintre ele fiind roci metamorfice (roci ce caracterizează cea mai mare parte a Carpaților Meridionali) la care se adaugă și unele roci sedimentare; astfel există Cristalinul Parângului cu șisturi slab metamorfozate: șisturi cloritoase, sericitoase sau grafitoase, calcare cristaline, cuarțite și în proporții mai reduse gnaise și amfibolite, iar peste acesta se află Cristalinul Lotrului cu micașisturi, filitoane, permatite, gnaise micacee alcătuite din cuarț, feldspat, disten, silimanit, muscovite, biotit, granați, dar și roci ultrabazice de tipul serpentinitelor.

Foto: structura geologică

Pânza Getică are cea mai mare extindere în lungul Văii Lotrului regăsindu-se astfel și în cea mai mare parte a teritoriului Voinesei. “Cercetările geologice au scos în evidență faptul că șisturile cristaline din munții Lotrului se încadrează în 3 complexe litostratigrafice: complexul paragnaiselor, situate în bază; complexul amfibolitelor și al gnaiselor cuarțo-feldspatice;complexul micașisturilor”. Primul complex, cel al paragnaiselor, prezintă în alcătuirea sa dominant paragnaise micacee și câteva roci de tipul micașisturilor și cuarțitelor. Cel de-al doilea complex, al paragnaiselor micacee este “constituit din paragnaise micacee, gnaise cuarțo-feldspatice, ortoamfibolite, șisturi și gnaise amfibolice, la care se adaugă într-o proporție mai redusă gnaise fine biotitice, cuarțite, micașisturi, calcare cristaline și șisturi cu silicate de mangan și fier”. Ultimul complex, cel al micașisturilor, prezintă dominant roci de tipul micașisturilor, dar și paragnaise. Aceste 3 complexe mărginesc Voineasa astfel: în partea de vest se află primul complex, în partea de est a Voinesei este cel de-al doilea complex, iar în partea de nord-est a localității cel de-al treilea complex.

Dintre aceste roci, un rol important în istoria și dezvoltarea localității l-a avut muscovitul (mică albă), zăcământ mineral ce a fost valorificat și exploatat în spațiul comunei Voineasa.

Elemente de climatologie

Având în vedere amplasarea sa în inima munților, stațiunea Voineasa se caracterizează printr-un climat de “culoar montan”, verile fiind răcoroase, uneori scurte iar iernile geroase și lungi; în Voineasa dominant este topoclimatul de depresiune.

Ca și temperaturi, cea medie anuală este cuprinsă între 6-7◦C; minimele se înregistrează în luna ianuarie fiind de -6, -7◦C, iar cele mai ridicate valori ale temperaturii sunt atinse în luna august, acestea ajungând până la aproape 19◦C. Caracteristice zonei sunt și inversiunile de temperatură, având în vedere amplasarea localității în cadrul unei depresiuni.

Cea mai mică valoare a temperaturii înregistrată în Voineasa, de-a lungul existenței sale, este cea de – 25,8◦C, în anul 1954, din data de 6 februarie; maximumul de temperatură înregistrat aparține anului 1952, la 17 iulie, când s-au atins 34,5◦C.

Sursa

Cantitatea precipitațiilor care cad în Voineasa este de 800-1000 mm/an, în timpul verii producându-se ploi rapide și abundente (cele mai mari cantități în lunile lunile mai, iunie) – acest fenomen este datorat procesului de convecție termică ce face ca în decursul a numai câteva ore, precipitațiile căzute să fie media lunii celei mai ploioase. În lunile februarie și septembrie cad cele mai puține precipitații. Precipitațiile care cad determină creșterea imediată a debitului râurilor (a Lotrului și a afluenților săi). O mare parte din cantitățile de precipitații sunt solide, iar iarna ninge liniștit, fără viscole.

Sursa

Voineasa este ferită de vânturile de creastă puternice și viscolele iernii. Calmul este de 71,6 %, iar direcția vânturilor este est-vest.

Sursa: Starea mediului în județul Vâlcea-2010

Apropierea de unitățile montane unde zăpada persistă mai mult datorită altitudinilor înalte, influențează climatul localității. Masele de aer rece din Munții Lotrului ajung și în localitatea Voineasa primăvara, dar și la sfârșitul anotimpului cald menținând astfel temperaturile reduse. Pe lângă temperaturile moderate, localitatea se caracterizează și printr-o umiditate ridicată, de la 80% până la 96%, numărul zilelor înnorate fiind de 150 în decursul unui an. Fenomenele meteorologice, manifestate în principal în sezonul cald și a căror frecvență este justificată prin umiditatea mare, sunt roua și bruma care influențează în mod direct cantitatea de apă existentă la nivelul solului, determinând creșterea ei.

În Voineasa zăpada apare chiar și în luna septembrie, dar condițiile climatice nu permit depunerea ei. În cele mai multe dintre cazuri, prima zi cu ninsoare corespunde lunii noiembrie (când are loc primul îngheț al solului), iar ultima sfârșitului lunii aprilie. Numărul zilelor cu ninsoare este de aproximativ 25-30 zile/an, vânturile locale grăbind topirea zăpezii. Grosimea stratului de zăpadă este în medie de 30cm uneori ajungându-se și până la 1-2 m, iar durata stratului de zăpadă este de aproximativ 70 zile de cele mai multe ori, însă stratul de zăpadă poate persista și până la 200 zile.

În cadrul localității există o stație meteorologică ce deține 2 puncte de observație de-a lungul râului Voineșița.

2.5. Elemente de hidrografie

Localitatea Voineasa se află pe râul Voineșița, unul din principalii afluenți ai Lotrului. La rândul său Voineșita s-a format prin unirea mai multor râuri și anume: Jidoaia, Rânjeu Mare și Mic, Ivănușu și Delușelu care coboară din munții Lotrului; lungimea sa este de 16 km, iar suprafața bazinului hidrografic de 85km2.

Foto: Râul Lotru și Munții Lotrului

Lotrul mai are ca afluenți în această zonă râurile Latorita și Vasilatu, râul Mănăileasa, Priboiasa, Repedea, râuri ce determină creșterea debitului său. Lotrul izvorăște din Munții Parâng (din partea de nord) și se varsă (perpendicular) în apele Oltului care traversează județul Vâlcea de la nord la sud, trecând prin partea estică a Munților Lotru și Căpățânii. Lotrul are o lungime de aproximativ 80km, suprafața bazinului de 1024km2, iar debitul său este de 18,1 mc/s. Debitul multianul la Voineasa este de 6,55mc/s crescând simțitor în această zonă având în vedere faptul că aici râul primește o mare parte din apele afluenților, atât din partea stânga (Voineșita) cât și din partea dreaptă (Mănăileasa, Latorița, Repedea). Râul Lotru se varsă în Olt, la est de Voineasa și respectiv în estul județului Vâlcea, punctul de confluență al Lotrului cu Oltul fiind cel mai jos – 320m. Lotrul este împărțit în 3 mari sectoare: primul se desfășoară între izvoarele Lotrului și Vidra, cel de-al doilea între Vidra și confluența Dobrunului cu Lotrul, iar ultimul sector de la această confluență cu Dobrunul până la vărsarea Lotrului în râul Olt.

Foto: Râul Voineșița

Se poate spune că rețeaua hidrografică densă din apropierea Voinesei, se reflectă în densitatea fragmentării reliefului. Văile pe care se desfășoară aceste râuri sunt văi înguste și adânci, în trepte.

Avându-și obârșia în zona de munte aceste râuri beneficiază de o alimentație bogată prin topirea zăpezilor și cantitățile ridicate de precipitații (nu capătă însă un caracter de torențialitate) ceea ce explică faptul că cele mai mari creșteri de nivel corespund lunilor mai-iunie ( după topirea zăpezilor) și scurgerea ridicată în intervalul aprilie-iunie. Însă, aceste creșteri de nivel au un caracter negativ, ele producând viituri, fenomen cu grave consecințe asupra localității Voineasa de-a lungul anilor.

Având în vedere temperaturile scăzute caracteristice zonelor montane, în anotimpul rece râurile se confruntă cu fenomenul de îngheț, ceea ce explică minimumul creșterii de nivel al apelor ce corespunde lunii ianuarie și scurgerea redusă a lunilor ianuarie, februarie, martie.

Prezența a multiple cursuri de apă în cadrul Munților Lotru a favorizat dezvoltarea a numeroase așezări în lungul lor datorită avantajelor proximității față de acestea, cum este și cazul stațiunii Voineasa, care are o mulțime de beneficii datorită amplasării pe râul Voineșita, ce reprezintă în primul rând o sursă de alimentare cu apă, iar pe lângă aceasta, are și o funcție turistică, prin posibilitatea practicării pescuitului sportiv.

2.6. Elemente de vegetație

O largă răspândire în zona Voineasa și de-a lungul Văii Lotrului o are etajul forestier montan reprezentat prin pădurile de molid formate din Picea excelsa (dominante la nivelul stațiunii) și prin pădurile amestecate de molid și fag, brad sau amestec de brad cu fag. În aceste păduri, pe lângă molid, se mai întâlnesc și arbori precum paltinul (Acer pseudoplatanoides), sorbul (Sorbus cretica), zada (Larix decidua var polonica), bradul alb.

Foto: Păduri de molid

Sursa: Ocolul Silvic Voineasa

La nivelul comunei Voineasa o mare parte din suprafață este acoperită de păduri, între care molidul este specia dominantă (78%). Acestea aparțin Ocolului Silvic Voineasa. Accesibilitatea fondului forestier este de 89%. 

Ca și specii ale stratului arbustiv caracteristice acestui etaj sunt speciile de cununiță (Spiraea ulmifolia), speciile de soc (Sambucus racemosa). Poate să apară și arborete de arin alb (Alnus incana). În stratul subarbustiv o largă răspândire o are afinul (Vaccinium myrtillus), alături de care se mai găsește zmeurul (Rubus idaeus), zburătoarea (Chamaenerion augustifolium) și bisacanul ( Epilobium montanum). Stratul ierbaceu este constituit din numeroase specii de mușchi, ferigi, dicotiledonate și ciuperci (acestea din urmă utilizate de locuitori în diferite scopuri: pentru comercializare, ca sursă de hrană).

Între plantele existente la nivelul acestei localități, se remarcă și existența unor plante ocrotite și anume laricele sau zada (Larix decisua) și bulbucii de munte (Trollius europaeus).

Ca și rezervații naturale, ce aparțin administrativ comunei Voineasa, în ordinea dimensiunii lor, se regăsesc următoarele: cea mai mare Miru Bora, ce se întinde pe o suprafață de 25ha, fiind urmată de Jnepenișul Stricatul cu 15ha; Rezervația Sterpu Dealul Negru care are 5ha și Rezervația Cristești ce acoperă o suprafață de doar 3ha. Acestea sunt de diferite tipuri și conservă în principal corpuri de jnepeniș ce necesită o atenție deosebită datorită rolului protectiv în calea viiturilor, a avalanșelor și asupra animalelor al căror habitat îl constituie. “Una din cele mai importante funcții este aceea de a acumula apa din precipitații, eliberând-o apoi în perioadele de secetă, salvând astfel păduri și terenuri agricole.”. Aceste rezervatii s-au inființat din anul 1983.

Rezervația Miru Bora este o rezervație complexă (floristică, peisagistică, zoologică) extinsă în cea mai mare parte în munții Latoriței. Denumirea îi revine de la Căldarea Bora și pârâul Miru din apropierea Vf. Bora, cel mai înalt al munților Latoriței. Formațiunile de jnepeni existente pe fațada estică au fost tăiate, iar aspectul deosebit dat de această Căldare este că găzduiește o suprafață de jnepeniș, “cel mai compact din munții Latoriței, în care își găsesc adăpost vara, cele mai mari exemplare de urs carpatin.”

Jnepenișul Stricatul, de asemenea o rezervație de tip complex, dar numai în sens peisagistic și floristic, spre deosebire de cea anterioară. Este localizată la nivelul munților Lotru, iar existența ei este datorată tot unei formațiuni de jnepeniș, prin importanța sa ecologică.

Sterpu Dealul-Negru, este o rezervație strict floristică, existentă și ea în cadrul munților Lotru. Din cauza defrișărilor masive a apărut necesitatea protejării acestei formațiuni de jnepeniș, care împiedică eroziunea să aibă efecte dezastruoase printr-o activitate intensă.

Singura dintre rezervațiile aparținătoare comunei Voineasa care nu se constituie în totalitate din corpurile de jnepeniș este Rezervația Cristesti. Aceasta face parte din categoria rezervațiilor de tip mixt (floristică și geomorfologică), aflată în partea de vest a munților Lotru, unde se află vârful Cristești, de unde derivă și denumirea rezervației. Există totuși un corp de jnepeniș ce necesită protecție datorită stării în care se află, el necesitând refacere. Se deosebește în cadrul acestui vârf o “Piatră Cântătoare”, ce reprezintă de fapt un bloc de piatră care sub acțiunea vântului, emite anumite sunete. Este reprezentat relieful glaciar prin lacul Zănoaga Cristeștilor care, bineînțeles, atrage prin frumusețea sa.

Există și un areal ce se dorește a fi integrat în categoria rezervațiilor naturale și anume Rezervația Găuri, existența sa rezumându-se la a fi doar una teoretică. Rezervația este foarte complexă (floristică, speologică, geomorfologică chiar și faunistică). Situată în munții Parâng, denumirea ei provine de la Căldarea Găuri. O mare răspândire la nivelul acestui spațiu o au formele de relief carstic de tipul cheilor, și peșterilor. Se remarcă prezența caprei negre și a elementul floristic endemic Aubrietia croatica, la care se adaugă numeroase alte plante cu o valoare deosebită (Aster alpinus, Draba Simonkaiana, Primula halleri s.a.)

“Siturile Natura 2000” au și ele o largă reprezentare la nivelul spațiului vâlcean, respectiv în zona Voinesei. Munții care mărginesc stațiunea fac parte din aceste situri, atât munții Lotrului, cât și munții Parâng, conservându-se astfel elementele vegetative și faunistice ale acestora. Cea mai mare parte a sudului munților Lotru reprezintă arealul constituent al acestui sit, acoperind și o parte a teritoriului comunelor Voineasa, Malaia, Brezoi, Câineni. Suprafața ocrotită a munților Parâng are o desfășurare mare “între Obârșia Lotrului-Curmătura Cibanului – Vf.Coasta lui Rus – Vf.Mohoru- Vf. Păpușa-Vf.Micaia-Curmătura Oltețului-Lacul Galben-Muchia Borcii-Pârâul Miru-Valea Lotrului-Obârșia Lotrului (Comunele Malaia și Voineasa).”

Elemente faunistice

Fauna populează în cea mai mare parte pădurile de molid. În cadrul acestor păduri trăiesc mamifere ca: iepurele (Lepus europaeus), viezurele (Meles meles) , râsul (Lynx lynx), ursul (Ursus artos) – acesta îsi poate face apariția în localitate în special toamna, cerbul carpatin (Cervus elaphus carpathicus), cerbul lopătar (Dama dama), jderul de scorbură (Martes martes), jderul de piatră (Martes foina), mistrețul (Sus scrofa), veverița (Sciurus vulgaris fuscoater), șoarecele glubrat (Apodemus tauricus), parsul (Glis glis), căpriorul (Capreolus capreolus) – poate fi întalnit vara. Lupul, râsul și vulpea sunt în efective mai puține.

Foto: căpriorul (Capreolus capreolus)

Ca și păsări pot fi întalnite potârnichea (Perdix perdix), ierunca (Tetrastes bonaisa) și cocoșul de munte (Tetrao urogallus).

Printre reptile sunt răspândite șopârla de munte (Lacerta vivipara), vipera comună (Vipera berus) și broasca brună.

Ca și insecte pot apărea scorpionul carpatic (Euscorpius carpathicus), lăcusta (Callitamus italicus), lepidopterul (Argymis Pandora).

Speciile faunistice care beneficiază de ocrotire sunt râsul, cocoșul de munte, cerbul carpatin – acesta este prezent în efectiv de 300 de exemplare în Munții Lotrului.

Fauna acvatică este alcătuită din păstrăv (Salmo trutto fario), lipan (Thymallus phoxinas), boiștean (Phoxinas phoxinas), cicar (Eudontomyzon mariae), zgăvoace (Cottus gabia), moioaga (Barbus meridionalis petenyi), grindel (Noemacheilus).

Elementele pedogeografice

La nivelul localității Voineasa sunt răspândite solurile etajului forestier respectiv solurile brune acide ce aparțin clasei cambisolurilor fiind bogate în material scheletic în care predomină humusul brut. Acestea au fost afectate de acțiunile antropice desfășurate de-a lungul anilor astfel că exploatările forestiere și lucrările hidroenergetice de pe Valea Lotrului au determinat creșterea pericolului alunecărilor de teren și de asemenea au determinat o eroziune mai intensă a solurilor. Având în vedere situarea în lungul unei văi (Valea Voineșita) sunt prezente și solurile aluviale.

Elemente demografice

Conform ultimelor date înregistrate, în anul 2013 populația totală a Voinesei era de 1565 persoane, dominantă fiind populația masculină: 803 bărbați și 762 femei. De-a lungul anilor, populația a prezentat fluctuații în ceea ce privește populația dominantă: feminină în detrimentul celei masculine și invers, diferențele fiind mici, însemnând câteva procente, ca și în momentul actual. Numărul ridicat al locuitorilor încadrează Voineasa în categoria satelor mari ale județului Vâlcea. În cea mai mare parte, la nivelul județului sunt răspândite satele mici, cu o populație sub 500 locuitori. Cu toate acestea, ruralul domină la nivelul județului Vâlcea, în proporție de aproximativ 60% (58,7% mai exact), populația urbană reprezentând 41,3%. Comuna Voineasa se confruntă cu fenomenul îmbătrânirii demografice (pensionarii reprezintă un procent de aproximativ 60% din populație) mulți dintre tinerii locuitori părăsind locul din diferite motive: condițiile problematice locuirii din cauza inundațiilor, incendiilor, eroziunii intense a solului, reliefului accidentat, pericolului căderii de pământ și pietriș de pe pereții versanților; căutarea unei noi locații de stabilire a reședinței mult mai ofertantă din punct de vedere economic, cu mai multe posibilități de găsire a unui loc de muncă; preferențialitatea mediului urban în detrimentul celui rural, mult mai ofertant din punct de vedere cultural, social; plecarea la studii în cadrul orașelor sau chiar în alte țări și în multe cazuri, stabilirea în locațiile respective, după terminarea studiilor;

Aproximativ 80% din populație se ocupă cu agricultura, pomicultura și creșterea animalelor. Dintre acestea, principala ocupație ar fi creșterea animalelor datorită suprafețelor cu pășuni și fânețe naturale foarte extinse; încă din cele mai vechi timpuri, creșterea animalelor a reprezentat o sursă de venit pentru locuitori, precum și o sursă de hrană (prin produsele lactate, carne). Agricultura nu are o extindere ridicată în această zonă cu înălțimi mari suprafețele arabile fiind reduse. Restul de 20% din populație este antrenată în sectorul serviciilor, în domeniul turistic, al exploatărilor forestiere și cel hidroenergetic. Densitatea populației este scăzută, sub 20 loc/km2. Potrivit Institutului Național de Statistică, ultimele date înregistrate din stațiunea Voineasa asupra efectivelor de animale corespund anului 2003. Cele mai numeroase sunt ovinele (un total de 795), după care urmează porcinele (722), iar în final, bovinele, cu efective mult mai puține comparativ cu cele menționate, mai exact un număr de 351 efective (cu aproximativ jumătate mai puțin). Bineînțeles, păsările se găsesc într-un număr foarte ridicat: 9800 exemplare. Păstoritul reprezintă cea mai veche și prima ocupație a locuitorilor de pe Valea Lotrului. De asemenea printre activitățile întreprinse de locuitorii Văii Lotrului, foarte mare răspândire o are culesul fructelor de pădure și al ciupercilor ce sunt apoi vândute sau chiar utilizate drept sursă de hrană.

Culturile existente la nivelul comunei sunt alcătuite din porumb, cartofi și legume astfel: cele mai răspândite sunt culturile de cartofi – 35ha, după care urmează culturile de legume cu doar 7ha și porumbul cu o desfășurare de 5ha de cultură, potrivit situației intregistrate în anul 2003. Dezvoltarea acestor culturi este favorizată de prezența solurilor aluviale. În anii precedenți efectivele de animale erau mult mai numeroase, scăzând tot mai mult cu fiecare an.

Așezările și satul Voineasa – sat turistic

Așezările existente de-a lungul timpului în spațiul comunei Voineasa au fost atât permanente, cât și temporare, sub diverse forme. În primele faze ale prezenței omului în această zonă s-au identificat obștile, ulterior stânele, așezările miniere în perioada exploatării micăi în zonă și așezările muncitorilor de la Hidrocentrala Lotru. În final, cele care există în prezent, sunt așezările permanente sub forma gospodăriilor localnicilor sau a unităților de cazare și așezările temporare turistice ce apar sub forma campingurilor, corturilor sau șederii cu rulote a turiștilor. Dintre cele 568 sate ale județului Vâlcea, Voineasa se numără printre cele care au cunoscut o evoluție și dezvoltare rapidă datorită resurselor disponibile. Voineasa, prin modul de dispunere al așezărilor umane face parte din categoria satelor răsfirate, sate preponderant răspândite la nivelul spațiului montan românesc, însă prin caracteristicile sale, constituie un sat turistic, trăsăturile care îi conferă acest statut fiind următoarele: specificul său (sat montan), resursele sale bogate (aerul curat, nepoluat, ideal în tratarea anumitor boli, fondul forestier extins, resursele de mică), infrastructura de cazare bine dezvoltată, precum și cea de alimentație publică. Prin aceste elemente el beneficiază de atractivitate și îndeplinește cerințele practicării turismului atât național cât și internațional. Așadar, tipul satului este impus în principal de relief și condițiile naturale care au favorizat dezvoltarea sa ca stațiune balneoclimaterică și a amenajărilor care au permis intrarea sa în circulația turistică.

În funcție de potențialul turistic existent, putem spune că Voineasa intră în categoria satelor peisagistice ce este axat în principal pe o anumită funcție și anume, funcția climaterică, ceea ce face ca Voineasa să fie o stațiune climaterică. De asemenea, se dorește ca în viitor, aceasta să își mai dezvolte o funcție, în vederea atragerii unor categorii și a unui număr și mai mare de turiști, mai exact, recunoașterea stațiunii că fiind ideală practicării sporturilor de iarnă.

2.10. Istoricul cercetării în domeniu

Valea Lotrului a fost locuită din cele mai vechi timpuri, având în vedere situarea ei în interiorul munților, la loc de adăpost, ideal pentru refugierea oamenilor. Numeroase popoare au traversat valea de-a lungul timpul printre care cel dac, român, autriac și ungar. Resursele, bogăția deosebită a naturii și prezența apelor au favorizat și facilitat dezvoltarea așezărilor în mod rapid. Se spune că în vremurile îndepărtate din apele Lotrului se culegea aur, lucru ce a determinat apariția în număr mare a rudarilor, de unde a derivat și numele altor văi secundare precum Valea Rudarului sau Valea Rudăreasa. Așezările s-au mai dezvoltat și prin utilizarea materialului lemnos al pădurilor, practicarea agriculturii, răspândite fiind culturile cu mei, porumb, creșterea animalelor (care ofereau pe lângă produsele alimentare, lână sau piei – în cazul oilor, ce putea fi utilizate în alte scopuri). De asemenea pădurea era și locul ideal de procurare a hranei, prin practicarea vânătorii în formele ei cele mai simple. Primele sate ce se consideră că au existat aici s-au constituit în jurul secolul al-XVI-lea. Au existat numeroase conflicte între acestea privind hotarele, împărțirea spațială, a unor forme de relief sau monumente și mânăstiri construite (cum ar fi “Disputa cu satul Cernădia, județul Gorj, pentru stăpânirea muntelui Mănăileasa”). Legat de toponimia Voinesei circulă numeroase idei, mai mult mai putin dovedit a fi adevarate, dar se consideră că denumirea ar proveni de la “Voyna de Loysta, un stăpân mai de seamă care îsi avea curtea la Voineasa”. “Prima mențiune documentară a acestui toponimic a fost făcută în hrisovul din 9 iunie 1520”. Mulți dintre locuitorii Voinesei îsi au originea în Transilvania, numeroși “ungureni” stabilindu-se aici, fapt ce se reflectă și in prezent prin obiceiurile, tradițiile, portul popular cu influențe din zona Sibiului. Pornind de la ocupațiile tradiționale, satul a început să se dezvolte treptat, ajungându-se la o exploatare mai complexă a lemnului și a comercializării sale mai intense în cea de-a doua jumătate a secolului al-XIX-lea, Valea Lotrului ajungând să se numere printre cele mai mari centre forestiere ale României. Acest lucru atrage investitori străini, precum inginerul ceh Carol Novac (acesta a construit o fabrică de cherestea ce a fost distrusă ulterior în urma unui incendiu), investitori austrieci (care au pus bazele altor unități forestiere), italieni dar și investitori români, luând astfel naștere multiple societăți forestiere. Produsele lemnoase ajung în cele din urmă să fie exportate peste granițele țării, în state precum Elveția, Anglia, Franța, Italia, Irak etc. Acest lucru a dus la dezvoltarea economică a satului, a infrastructurii de transport precum și la creșterea numărului populației. Inițial satul a aparținut comunei Malaia din anul 1864 până în anul 1908 când Voineasa a devenit comună. În această perioadă “sunt construite în munți case de vânătoare, adăposturi pentru turiști”, comuna este alimentată rețelei de telefonie, se constituie un post de jandarmi. Mai târziu se înființează școala (în anul 1838), o cale ferată (în anul 1925), clădirea primăriei, Căminul cultural, se dezvoltă industria extractivă – prin exploatarea de mică (în jurul anilor 1940), se realizează racordarea la sistemul energetic național (în anul 1965) ,se construiesc grădinița și Liceul Voineasa (în anul 1968, liceul fiind ulterior desființat) iar în preajma anului 1966 se încep lucrările la hidrocentrala de pe râul Lotru, lucrări ce au durat până în anul 1970. Astfel, “Valea Lotrului a devenit valea luminii electrice, deoarece celor 510 kw ai uzinei electrice de la Ciunget, li s-au adăugat centralele electrice din aval, așezate pe albia râului Malaia și Brădișor și cele trei microcentrale de pe râul Mănăileasa, lângă localitatea Voineasa”.

Datorită construcției hidrocentralei, Voineasa a reușit să se alăture stațiunilor turistice de renume ale României luând naștere în anul 1976 și cunoscând o puternică dezvoltare între anii 1981-1986. În această perioadă Voineasa a atins punctul maxim demografic, având o populație de până la 4000 de locuitori datorită atracției pe care o exercită această dezvoltare înfloritoare a comunei. Peisajul deosebit remarcat de turiști chiar și din timpuri mai străvechi, pe care veneau să îl admire în limita posibilităților și a accesibilității, poate fi acum admirat de orice iubitor de natură. Prin transformarea barăcilor construite în scopul adăpostirii muncitorilor hidrocentralei, s-au pus bazele infrastructurii de cazare ale Voinesei. Astfel au apărut vilele turistice, 20 la număr (dintre care unele existente și astăzi prin reconstruire), acestea reprezentând nucleul stațiunii, la care se adaugă un număr de 14 blocuri și 3 pensiuni. Acestea însumează un total de aproximativ 3000 locuri de cazare. Li se adaugă bineînțeles bazele de tratament, unitățile de alimentație publică, unitățile comerciale, culturale sau de agrement. Se punea foarte mare accent pe dezvoltarea culturală prin diferite construcții. De precizat este și prezența unei baze sportive constituită din 5 terenuri sportive cu specific diferit, unele dintre ele fiind utilizate sub formă de pationare în anotimpul rece. În această perioadă s-a consolidat baza tehnico-materială a stațiunii prin adăugarea a numeroase alte construcții cu funcții diverse (comercială și de locuință). Structurile de primire turistică de la acea vreme erau mult mai numeroase și mai ofertante comparativ cu cele existente în prezent și cu un grad mai mare de complexitate. Lucrări de întreținere și modernizare s-au realizat, în limita posibilităților, până în prezent.

Stațiunea a purtat diferite denumiri de la începuturile sale și până în zilele noastre. Inițial s-a numit “Casa de Odihnă și Tratament a Sindicatelor Voineasa” până în anul 1992 când apare sub numele de “S.C. Sind România S.R.L.”.

“Cea mai spectaculoasă dezvoltare din istoria Carpaților Meridionali, atât din punct de vedere organizatoric, cât și a bazei tehnico-materiale s-a realizat în epoca contemporană. Au apărut practic multe stațiuni noi” printre care și Voineasa. La începuturile existenței sale ca stațiune, Voineasa a cunoscut o foarte rapidă dezvoltare. Primele unități de cazare construite aici au fost vilele familiare ce dispuneau de 100 de locuri, ajungându-se în scurt timp la 1800 locuri prin apariția hotelurilor. Timp de 3 decenii stațiunea Voineasa s-a numărat printre cele mai frumoase și vizitate de turiști stațiunii ale României.

Factori favorabili ai localizării

Localizarea stațiunii reprezintă și ea într-un fel sau altul un element al potențialului natural. Faptul că stațiunea a luat naștere în această zonă îi conferă o multitudine de posibilități de dezvoltare. Zonele montane reprezintă o destinație mult mai preferată de turiști care se pot bucura de acestea în orice sezon, în moduri diferite (în cele mai multe dintre cazuri, inclusiv în cazul zonei montane a stațiunii Voineasa), comparativ cu alte zone ce pot fi vizitate doar sezonier. Pe lângă avantajele situării stațiunii în cadrul unei zone montane, mai sunt și alte aspecte favorabile ale localizării, nu doar din punct de vedere natural, ci și al infrastructurii disponibile care oferă diverse posibilități. Spre exemplu, șoseaua Sebeș-Oasa-Vidra-Voineasa-Brezoi este în parte asfaltată și circulată, permițând astfel facilitarea accesului în stațiune. Distanța relativ mică fațăƒde aeroportul internațional de la Sibiu, aceasta fiind sub 100 km, reprezintă de asemenea un avantaj pentru turiștii care vin din străinătate sau doresc să ajungă cât mai aproape de stațiune folosind transportul aerian. Aflarea stațiunii în apropierea șoselei Transalpina este cel mai mare avantaj al stațiunii Voineasa, din punct de vedere al fluxului de turiști pe care îi aduce aceasta. Mulți dintre cei dornici să cunoască această șosea trec și prin stațiunea Voineasa, de multe ori înnoptând aici, așadar crescând fluxul turistic.

Accesibilitatea ușoară și rapidă către alte puncte de atracție din zona turistică a munților Lotru și nu numai reprezintă de asemenea un avantaj pentru stațiune. Acest lucru se reflectă în faptul că turiștii sosiți în Voineasa își pot extinde șederea aici datorită posibilității de vizitare a locurilor din apropiere, revenind apoi în stațiune. Astfel vizita lor nu se rezumă doar la cunoașterea spațiului voineșan, ci și a zonelor limotrofe; privind situația în sens invers, turiștii ce vizitează zone precum Obârșia Lotrului, Stațiunea Vidra și lacurile de acumulare Vidra, Petrimanu, Malaia vor ajunge să viziteze și stațiunea Voineasa. Această situare în lungul Văii Lotrului, vale cu mare potențial turistic, transformă stațiunea într-un punct turistic ce ar fi imposibil de ratat în traversarea acestei văi, fiind cea mai importantă stațiune a Văii Lotrului. Urmărind un traseu de la vest la est, stațiunea Voineasa ar reprezenta ultimul punct turistic al Văii Lotrului, dar nu și cel din urmă.

Potrivit celor expuse, se poate vedea că stațiunea dispune de poziționare strategică. Chiar și distanța nu foarte mare față de reședința de județ Râmnicu Vâlcea, este benefică. Stațiunea ar reprezenta locația ideală pentru o escapadă la munte, într-un weekend sau o vacanță, pentru locuitorii orașului, obosiți de stresul urban. Poate fi vizitată și de pasionații de drumeții, de vânătoare sau de pescuit ce vor găsi păstrăv (indigen, curcubeu, fântânel) în apele Voineșitei și cele din împrejurimi: apele râului Lotru, Latorița sau chiar ale lacurilor de acumulare Vidra, Petrimanu, Galbenul, Brădișor care au un fond piscicol bogat (acest aspect are de asemenea și o importanță economică).

2.12. Factori restrictivi ai localizării

În paralel cu dezvoltarea și modernizarea stațiunii prin tot felul de acțiuni și construcții, principalul element afectat este mediul prin defrișările realizate din diverse motive: mărirea spațiului necesar construcțiilor sau pentru utilizarea multiplă a lemnului, exploatarea în mod ilegal a întinse suprafețe acoperite cu păduri. Se produc astfel modificări estetice ale peisajului și are loc de asemenea, diminuarea calității aerului.

Prăbușiri apăr îndeosebi primăvara și toamna. În anul 2008 stațiunea Voineasa s-a confruntat cu o perioadă caracterizată prin precipitații abundente, fapt ce a avut consecințe pe termen lung asupra teritoriului acesteia, prin activarea unor suprafețe cu risc de alunecări de teren neînsemnat până la acel moment. În stațiunea Voineasa, din categoria proceselor gravitaționale, se mai pot manifesta și căderile de pietre. Rocile dure sunt cele care influențează o scurgere mai intensă, fapt ce se va manifesta prin producerea unor viituri – fenomen care apare destul de des și cauzează numeroase probleme.

Efectele negative cauzate de aceste întâmplări pot fi diminuate prin sporirea refacerii mediului. Acest lucru presupune realizarea a diferite acțiuni cum ar fi reîmpadurirea a cât mai multe suprafețe posibile, realizarea de corecții de torenți. Riscul producerii de cutremure în zonă este unul mediu, iar între toate așezările de pe Valea Lotrului, Voineasa deține cel mai redus risc de producere a unui cutremur.

În cazul producerii unor situații de urgență cum ar fi inundații masive, incendii devastatoare, alunecări de teren s.a. populația din cadrul stațiunii cât și populația satelor comunei Voineasa, se vor refugia în principal în interiorul Hotelului Lotru, având în vedere poziționarea sa pe culmea cea mai înaltă din stațiune și cea mai ferită zonă de aceste fenomene distrugătoare. În fața primăriei Voineasa este amplasat un panou publicitar unde sunt afișate numeroase informații utile, de protecție a oamenilor în diverse situații cum ar fi: prevenirea incendiilor (ce s-ar putea isca prin folosirea necorespunzătoare a aparatelor electrocasnice, în cazul în care ia foc o tigaie), instrucțiuni de utilizare corectă a lumânărilor, de comportament în cazul producerii unui incendiu etc. Observăm că în mare parte informațiile fac referire la incendii, riscul de producere al acestora fiind foarte mare luând în considerare fondul forestier și pajiștile extinse, iar producerea și a celui mai mic incendiu ar putea afecta mare parte din populație și din suprafața localității prin posibilitatea de extindere rapidă a acestuia.

Resursele naturale existente in zonă, prin valorificarea și exploatarea lor, au avut și influențe nocive asupra mediului și populației locale, respectiv asupra turismului. Astfel că exploatarea de mică în mina de la Cataractele Lotrului (la 12 km de satul Voineasa), prezintă odată cu trecerea anilor, tot mai multe consecințe ale acestei activități industriale. Ceea ce odată a reprezentat un element de dezvoltare economică și demografică (prin crearea locurilor de muncă și a căilor de comunicație), astăzi este doar o sursă de factori distrugători socio-umani și ai peisajului natural. Fosta mină de la Cataractele Lotrului este privită ca un factor ce periclitează imaginea peisajului local, distrugând treptat elementele turistice ale stațiunii. Exploatarea micăi, a feldspatului și a cuarțului a încetat în anul 1975. “Au lucrat câteva sute de muncitori mineri, ce perforau în galerii zăcământul scos la suprafață din subteran cu vagoneți și care alegeau mica de diferite dimensiuni și calități care apoi era transportată la Brezoi. La Cataracte era amenajată o colonie cu dormitoare, cantină, club pentru distracții.” Urme ale activității umane în cadrul acesteia reprezintă astăzi doar ruine, amenajările existente fiind părăsite și neatinse de mâna omului de ani de zile. Depozitele de reziduuri rămase afectează suprafețelele limitrofe, aria de influență extinzâdu-se până în comuna Brezoi (în estul stațiunii Voineasa). De-a lungul timpului reziduurile au fost răspândite în zonă prin acțiunea factorilor externi, în special a precipitațiilor care favorizau transportarea lor. Cu toate că apa reprezintă un bun factor de diluare a acestora, procesul nu se realizează în totalitate, astfel că reziduurile continuă să se raspandească tot mai mult cu fiecare an. De asemenea și alte procese cum ar fi curgerile nivale sau pluvio-nivale, eolizația favorizează și ele împrăștierea acestor reziduuri. Consecințele asupra mediului se reflectă prin degradarea solului, apelor afectând prin urmare “fauna acvatică și edafică, habitatul vertebratelor și nevertebratelor, stratul vegetal și fondul forestier”. Impactul ecologic este vizibil prin “prezența de pulberi în suspensie și a unui miros neplăcut în aer; suspensiile în apele de suprafață si influențele asupra variațiilor de debit ale acestora; modificări ale regimului de curgere și a proprietăților organoleptice a apelor subterane”. Prin degradarea continuă a solurilor, fertilitatea acestora va deveni tot mai redusă, utilitatea lor ajungând să fie una neînsemnată. Astfel populația locală nu va mai avea posibilitatea de a le utiliza într-un mod productiv. Pădurile vor avea și ele de suferit din cauza contaminării solului, fapt ce s-ar putea manifesta prin reducerea fondului forestier, reducerea proprietăților curative ale acestora, uscarea arborilor sau imposibilitatea regenerării pădurilor prin creșterea altor copaci.

Afecțiunile sunt vizibile nu numai în peisaj, ci și în cadrul populației satului Voineasa. Locuitorii prezintă numeroase disconforturi cauzate de existența minei în vecinatate, respectiv a reziduurilor poluante generate. Aceștia pot enumera doar aspecte negative asupra minei, cum ar fi: mirosuri neplăcute, uneori chiar insuportabile, prezența unor gaze sau a prafului în aer, acestea manifestându-se, de la un caz la altul, prin “lăcrimare, usturimi ochi, tuse, greață, cefalee, oboseală, vomă, sufocare, insomnie, amețeli”. Sensibilitatea mai mare la aceste afecțiuni o prezintă bineînțeles femeile și copiii. Poluarea ambientală, disconfortul creat asupra oamenilor și afectarea sănătății acestora se numără printre factorii determinanți ai plecării definive a unei părți din populație. Așadar și turiștii riscă să se confrunte cu asemenea situații neplăcute, mai mult sau mai puțin sesizabile, în funcție de sensibilitatea fiecăruia. Însă nu ar fi un lucru deloc încurajator pentru motivarea acestora să se întoarcă în stațiunea în care căutând vindecare (sau relaxare, odihnă) au avut parte de alte afecțiuni pe lângă cele de care sufereau deja.

Având în vedere că stațiunea Voineasa este una dintre stațiunile care tratează diferite boli, existența acestor factori poluanți pot influența eficiența curelor și a metodelor de tratament ale turiștilor. Este necesară îndreptarea atenției autorităților spre remediererea acestui aspect, atât pentru binele populației locale cât și pentru turismul din stațiune. Nu se pot preciza în mod exact daunele cauzate turismului, prin statistici concrete (procente) în urma unor analize sau alte precizări, dar răspunsul este simplu și clar, dat de modul indirect prin care turismul are de suferit de pe urma acestui aspect. Prin diminuarea calității mediului, restrângerea resurselor naturale și degradarea lor este evident că se va reduce și gradul de atractivitate al stațiunii, așadar turismul acestei arii montane va avea de suferit.

CAPITOLUL III.

Valorificarea potențialului turistic natural al arealului stațiunii Voineasa

3.1. Potențialul turistic

Existența stațiunii este datorată în primul rând potențialului turistic natural bogat. Amplasarea într-o zonă montană aduce de la sine o mulțime de elemente naturale atractive.

Stațiunea dispune pe de-o parte de un potențial turistic activ, valorificat sub forma unei baze de tratament climaterică, iar pe de altă parte, dispune și de un potențial turistic latent: ne referim aici la marile posibilități existente ce ar putea transforma această stațiune în una a sporturilor de iarnă. Pârtiile sunt ideale pentru schiat, iar amenajarea acestora prin dezvoltarea unei infrastructuri specifice, ar putea reprezenta un nou element de atractivitate pentru turiștii pasionați să schieze în munții Carpaților românești. Această pârtie de ski ar putea funcționa independent față de stațiune ca un element de atractivitate pentru un public mai larg. Însă, involuntar, proximitatea acesteia față de stațiune, va mări și numărul turiștilor din Voineasa, în special datorită infrastructurii de cazare existente aici.

3.2. Potențialul turistic natural

Stațiunea beneficiază de un potențial turistic inepuizabil, mai exact condițiile climatice care oferă stațiunii un climat blând, plăcut, răcoros și relaxant. Vânturile nu reprezintă un impediment în desfășurarea activităților turistice, care se pot desfășura în voie fără crearea unui disconfort termic. Relieful montan oferă peisaje deosebite și va reprezenta mereu un element de atractivitate, precum și apele, care vor constitui un element de atractivitate în special pentru pasionații de pescuit, toate acestea fiind parte integrantă a peisajului geografic. Însă, elementul de foarte mare importanță pentru stațiune il reprezintă pădurile, care din păcate, sunt un element al potențialului turistic epuizabil. Pericolul epuizării pădurilor este reprezentat în special de riscul defrișărilor masive, care, cu trecerea timpului ar scădea din intensitatea efectelor benefice exercitate de acestea. Cu reducerea fondului forestier, în consecință va fi determinată și epuizarea faunei sau a unor elemente floristice existente în habitatul pădurilor printre care și specii protejate, rare și atractive. De asemenea ar fi afectat și solul, va crește pericolul producerii alunecărilor de teren, al avalanșelor în timpul iernii. În condițiile în care s-ar ajunge la epuizarea acestor resurse, stațiunea nu va avea altă soluție, decât orientarea spre un nou profil, mai exact valorificarea relieful motan, respectiv trecerea de la o stațiune climaterică la una destinată exclusiv sporturilor de iarnă.

3.2.1. Pădurile

Pădurile contribuie în mare parte la menținerea aerului curat, ozonat și deloc poluat – cea mai importantă și atractivă caracteristică a stațiunii. Faptul că Voineasa este înconjurată de culmile munților înalți acoperite de păduri, reprezintă poate, cel mai mare avantaj pentru stațiune care dobândește o serie de elemente datorită acestor păduri. Pădurile îndeplinesc numeroase funcții. În primul rând pădurile acționează ca o bordură în calea vânturilor reci provenite din munți, evitând astfel apariția viscolelor, vânturilor puternice și distrugătoare, în stațiune ajungând doar brize răcoroase, plăcute ce mențin temperaturile moderate caracteristice localității (pădurile îndeplinesc astfel funcția de protecție climatică). De asemenea, ele funcționează și ca o bordură în calea aluviunilor care apar în perioadele cu ploi abundente, aluviuni ce ar putea duce la formarea unor blocaje ale căilor de acces în stațiune (șosele, drumuri) sau chiar ar determina creșterea inundațiilor locale (aceasta este funcția antierozională). Funcționează și ca un blocaj în calea radiației solare, aceasta fiind neuniform răspândită și mai puțin dăunătoare. De asemenea au și o funcție estetică, prin peisajul deosebit de atractiv pe care îl crează. Turiștii se simț mai apropiați de natură, mulți dintre ei sunt atrași de viața în sălbăticie. Fără aceste păduri, fauna locală ar fi foarte săracă, atât în specii, cât și în numărul efectivelor, pădurile constituind în cele mai multe dintre cazuri, habitatul animalelor și sursă de hrană. De asemenea, vegetația ar fi și ea săracă; acestea ajută la dezvoltarea unor forme de vegetație, ce ar deveni inexistente în lipsa pădurilor. De asemenea, mulți dintre copacii acestor păduri sunt folosiți sub formă de marcaje turistice. Prin reunirea acestor caracteristici, care crează atractivitate, pădurile îndeplinesc și funcția turistică, reprezentând un element indispensabil pentru stațiune. Sunt ideale pentru drumeții, parcurgerea unor trasee turistice de cei pasionați, constituind cadrul ideal recreerii, prin acțiunea benefică asupra turistului îndeplinind astfel funcția socială (păduri de interes social). Pădurile au avut și o importantă funcție economică, exploatarea lor ducând la creșterea productivității localităților din zonă. Lemnul acestor păduri a fost folosit de către locuitori și sub forma materialelor de construcție, în vederea realizării locuințelor (bârne de brad, șindrilă de brad) sau pentru construirea mobilierului caselor, a unor ustensile sau utilaje de muncă. Materialul lemnos a fost folosit și pentru crearea a diverse obiecte meșteșugărești, însă acesta este un obicei care a dispărut odată cu trecerea anilor.

3.2.2. Munții

Prezența munților reprezintă un element important pentru stațiune, aceștia având o importantă funcție turistică; mai exact situarea la poalele munților Lotrului reprezintă cel mai mare plus. Potrivit ierarhizării munților din România, în funcție de potențialul turistic al reliefului acestora, munții Lotrului ocupă locul 10 din 28, încadrându-se în categoria I din IV. În ierarhizarea munților în funcție de condițiile climatice existențe la nivelul acestora, munții Lotrului ocupă de asemenea locul 10 din 19, încadrându-se în categoria I din IV. Așadar, potrivit acestui clasament, se poate spune, că Munții Lotrului ocupă o poziție suficient de bună și avantajoasă, prin urmare, acești munți oferă un peisaj destul de atractiv și condiții climatice care permit turiștilor să se bucure de peisajul existent, prin posibilitatea organizării drumețiilor în munți, fără prea mari impedimente (vânturi puternice, ploi torențiale sau neîntrerupte) mai ales în sezonul cald. Relieful permite totuși dezvoltarea a diverse activități sau amenajări.

3.3. Potențialul turistic antropic

Potențialul antropic nu are o foarte mare reprezentare, atracțiile turistice de acest gen fiind reduse. Mai deosebite în acest sens ar fi manifestările culturale ale localnicilor cu ocazia a diferite sărbători, care au păstrat o tradiție puternică acestea fiind recunoscute pentru încantare, veselie, joc, cântece și voie bună. Din categoria obiectivelor social culturale face parte Căminul Cultural Voineasa, din categoria obiectivelor de cult Biserica “Sf. Ierarh Nicolae” (singura existentă în stațiune), iar în categoria monumentelor istorice intră Monumentul Eroilor Neamului, cel mai recent construit.

3.3.1. Biserica “Sf. Ierarh Nicolae”

Biserica€“Sf. Ierarh Nicolae” are o lungă istorie în spatele existenței sale. Cea care se află acum pe culmile centrale ale satului Voineasa este Biserica Nouă, construită la începutul secolului XX. Vechea Biserică, ce a fost construită cu hramul Sf. Treimi data din secolul al XIX lea și prezenta ca materiale de construcție resurse locale precum lemnul de rășinoase și piatra de râu. Realizarea ei a fost posibilă prin eforturile comunității, ale voineșarilor care și-au înălțat propria biserică. Cu trecerea timpului și odată cu dezvoltarea localității, prin creșterea demografică, respectiv a numărului credinicioșilor, s-a manifestat necesitatea constituirii unei noi biserici, aceasta fiind prea mică, în stare de degradare și cu un aspect neîngrijit. S-a continuat folosirea ei doar în scopul realizării slujbelor de înmormântare pentru o perioadă de câteva decenii, fiind ulterior demolată în anul 1964. Actuala biserică sau Biserica Nouă este și ea rodul muncii voineșarilor, fapt ce denotă unitatea, hărnicia, implicarea și dedicarea ce caracterizează acești oameni ai munților. Inclusiv terenul pe care este amplasată construcția este donat de un localnic, iar biserica “s-a zidit din telemie, zugrăvit și înzestrat cu toate odoarele trebuincioase prin nevoința și cheltuiala sătenilor voineșari”. În primăvara anului 1910, în ziua de 4 mai, s-au început lucrările de construire. S-a folosit de asemenea lemnul arborilor de brad și de molid, dar necesarul fiind mai ridicat, s-a apelat la resursele aparținătoare Ocolului Silvic Brezoi, aproximativ 800 de bucăți, obținute prin aprobare în urma unor demersuri. Forma bisericii este cea a unei cruci, lungimea este de 22 de metri, prezintă 2 turle a căror înălțime este egală. Picturile interioare o infățișează pe Fecioara Maria, Iisus Hristos și Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Sfințirea bisericii s-a făcut în data de 4 ianuarie 1915, o zi cu “soare strălucitor ca primăvara, cum rar se întâmplă iarna la munte”, în prezența a numeroase oficialități și personalități religioase, motiv de mândrie pentru localnici, a căror muncă a fost astfel apreciată. Evenimentele petrecute în timpul Primului Război Mondial au adus mari daune la nivelul satului, al populației și asupra bisericii. Aceasta se dorea a fi închisă de către trupele străine ce au ocupat Valea Lotrului, iar numeroase obiecte de valoare ale bisericii din aur sau argint au fost furate. S-a încercat chiar distrugerea acestei biserici, însă eforturile soldaților germani au eșuat. În ciuda greutăților întâmpinate, biserica a ajuns la un secol de existență, iar lucrările de întreținere au permis menținerea ei într-o stare perfectă de funcționare până în prezent, modificând totodată aspectul acesteia, modernizându-l.

3.3.2. Monumentul Eroilor

Monumentul este unul simplu, dar impunător, situat în centrul unui mic parc din stațiune, mai exact în Centrul Civic construit în anul 2005. În acest an a fost sfințit și monumentul. Acesta simbolizează recunoștința față de localnicii care și-au sacrificat viața pentru binele poporului român în timpul Primului și celui De-al Doilea Război Mondial. Ocupația trupelor străine pe o perioadă de câțiva ani a instaurat teroare și frică în rândul sătenilor, care erau tratați cu brutalitate, mulți dintre ei părăsindu-și casele și adapostindu-se în alte sate de peste munți. Cei rămași erau în cea mai mare parte persoane incapabile de a se deplasa cum ar fi bătrânii sau persoanele bolnave, rănite și bineînțeles autoritățile locale care au ales să nu își părăsească posturile. Numărul celor care au pierit în timpul luptelor crunte între poporul român și trupele autro-germane nu este cunoscut cu exactitate, dar se apreciază că numai în timpul Primului Război Mondial până la 20 de localnici și-au găsit sfârșitul pe front.

Foto: Monumentul Eroilor Neamului

3.3.3. Elemente de etnografie și folclor

Tradițiile și obiceiurile formate în cadrul comunității voineșarilor au influențe din zonele vecine (Sibiu, Gorj), acestea constituindu-se cu timpul în manifestări deosebite cu specific local. Din punct de vedere istoric s-au pastrat numeroase mituri și legende. Un element de mare mândrie pentru locuitori și cu o importantă valoare pentru ei îl reprezintă colindele. Obicei răspândit în multe părți ale țării în preajma sărbătorilor de iarnă, acesta transformă Crăciunul într-o frumoasă zi de sărbătoare. Specific este colindul numit “Ziorel” care se interpretează în dimineața zilei de Crăciun, înainte de a se servi masa de prânz. Numărul mare al colindelor transmise prin viu grai din generație în generație umple zilele de cantec și voie bună. În versurile lor acestea fac referire la ocupațiile tradiționale precum păstoritul, vânătoritul (“Colindele când se intră-n casă – colind de cioban, Colinde de băiat – de vânător”); sunt menționate nume a mari personalități istorice ca cel al lui Mihai Vodă (“Colind pentru doi baieți”). Numeroase alte cântece și doine pe aceleași teme (“De păstorie”, “Strigătura de transhumanță”) și nu numai (cântece de dragoste, de veselie, dor) îmbogățesc folclorul tradițional. Pasiunea pentru cântec s-a concretizat în formarea ansamblului folcloric “La Obârșia Lotrului”-Voineasa, ansamblu ce reprezintă comuna în cadrul a diverse concursuri locale organizate precum “Serbările Lotrului”. Caracteristice zonei erau și “nedeile”, acele serbări populare cu origini pastorale organizate cu precădere în zonele montane.

Obiceiurile specifice prin care se deosebesc voineșarii sunt legate de căsătorie, naștere sau înmormântare. Modul prin care se fac invitațiile la nuntă reprezintă un element aparte, mai puțin întalnit în alte zone ale țării: atât mirele cât și mireasa au datoria de a merge personal la cei pe care îi doresc la nunta lor și le oferă să bea țuică (în cazul mirelui) sau vin (în cazul miresei). Fiecare dintre ei este însoțit de alte persoane numite “frate de ginere” respectiv “soră de mireasă”. Nunta se desfășoară în decursul a mai multe zile, cu ziua de joi începându-se diferite manifestări tradiționale (se dansează, se cântă, are loc obiceiul de împodobire a unui brad), în ziua de sâmbătă are loc cununia civilă, iar duminica nunta propriu-zisă. Un obicei interesant legat de nașterea copiilor constă în numirea acestora după bunici sau părinți. Curățarea copiilor se făcea cu apa în care erau puse inele și flori – în cazul fetelor sau bani – în cazul baieților, apă ce se arunca apoi la rădăcina unui copac “ astfel încât copilul să crească sănătos și plin de viață”. De asemenea tinerei mame nu i se permite să își părăsească locuința timp de șase săptamâni de la naștere.

Casele în care locuiesc sătenii Voinesei au început să se dezvolte de la cele mai simple, care conțineau doar o cameră pentru locuit și alături o “tindă”, ajungându-se astăzi la structuri din ce în ce mai moderne, mai mari și mai încăpătoare și bineînțeles, mult mai solide. Materialul de construcție al celor mai vechi dintre case este lemnul, cu precădere lemnul de brad, material îndrăgit de voineșari și adoptat în numeroase construcții, chiar și a bisericii (prima biserică existentă în sat). Poate fi admirat modul de construcție tradițional al caselor construite chiar dinaintea secolului al-XX-lea, existente și astăzi în sat. Se consideră că cea mai veche dintre ele datează din anul 1870.

Printre meșteșugurile tradiționale cel mai răspândit în rândul femeilor, încă din cele mai vechi timpuri, este torsul și țesutul la război prin intermediul căruia se realizează covoare, haine, diverse părți compenente ale portului popular, pături, velince, prosoape artizanate, carpete sau macaturi cu diverse ilustrații și rol decorativ. În rândul bărbaților există ocupații dintre cele mai vechi și cele mai diverse. Există numeroși brutari, cojocari, croitori. Aceștia se ocupă din cele mai îndepărtate timpuri cu prelucrarea fierului (cei care se ocupă de construcția căruțelor împreună cu fierarii poartă denumirea de “rotari”), a lemnului (cei care se ocupă în principal de construcția caselor folosind material lemnos se numesc ”dulgheri”), a sâmburilor de nucă sau a semințelor de dovleac, realizându-se ulei. Această din urmă ocupație intră în categoria celor dispărute odată cu trecerea timpului și prin progresul tehnologiei; la fel și de cea de vărar (persoană care se ocupă cu producerea varului utilizat în vopsirea interiorului casei);

Portul popular evidențiază ocupația primară a voineșarilor, acea de păstor. Mânecile vestelor portului bărbătesc sunt mărginite de lâna oilor, iar altele sunt decorate cu diverse motive simple, dar de efect (forme geometrice precum romburi, triunghiuri sau cercuri). Bineînțeles, motivele existente pe vestă trebuie să se afle în concordanță cu cele ale cămășilor purtate sub acestea. Cojoacele ce aveau să fie purtate în timpul ierni erau acoperite de lână, iar în cazul în care ciobanii înnoptau afară, le utilizau chiar și sub formă de pernă. Se remarcă simplitatea acestui port, nu foarte încărcat de culori – pe fondul deschis, în general alb, se folosește în decorare numai negrul sau auriul. Se consideră că această combinație simbolizează întâlnirea luminii cu întunericul.

3.4. Motivații turistice

Vizitarea stațiunii ar putea avea diferite motivații, nu numai tratarea anumitor boli în bazele de tratament. Potențialul turistic al acestei zone este unul ridicat și deosebit. Peisajul montan este punctul forte și de atractivitate al stațiunii. Vizitare oricărui spațiu montan, în general, este benefică și relaxantă pentru organismul uman, pentru oricare turist în căutare de odihnă și recreere, însă vizitarea stațiunii are beneficii duble, având în vedere că în acest spațiu gradul de poluare este 0 și poate chiar singurul spațiu din România ce prezintă această caracteristică. Este un aspect asupra căruia ar trebui să se insiste mai mult în promovarea turistică. Mulți dintre vizitatori poate chiar sunt necunoscători ai acestui aspect.

Faptul că nu se adresează unui grup țintă neapărat și faptul că este deschisă oricui, oricând, nu este o stațiune sezonieră, reprezintă un plus pentru Voineasa. Nu se concentrează pe atragerea unui anumit public, efectele benefice sunt ideale pentru orice vizitator; turiștii sosiți aparțin unor categorii diverse de la tineri la bătrâni, sportivi sau familii aflate în vacanță. Serviciile oferite corespund tuturor grupelor de vârstă, se găsesc și spații de joacă pentru copii, spații de entertainment pentru tineri, iar traseele turistice ideale pentru drumeții se găsesc la tot pasul.

O altă motivație, poate nu foarte comună precum celelalte, dar totuși existentă, ar putea fi dată de interesul turiștilor față de elementele tradiționale și etnografice locale. Doritori ai cunoașterii tradițiilor și obiceiurilor din zonele montane și pastorale ar putea vizita stațiunea cu acest scop. Portul tradițional, cântecele și dansurile populare, festivalurile și manifestările locale, gastronomia specifică sau arhitectura caselor voineșarilor, micile meșteșuguri legate de prelucrarea țesăturilor (a lânii, a inului) sau chiar și prelucrarea lemnului reprezintă elemente de atractivitate pentru turist, în proporții mai mari sau mai mici, în funcție de preferințele fiecăruia.

3.5. Tipuri si forme de turism

Turismul în stațiune se poate practica sub diferite forme de la cele mai simple la cele mai complexe. Având în vedere localizarea stațiunii, aici se practică în primul rând un turism montan, dar și de odihnă.

Stațiune deschisă tot timpul anului, în Voineasa se practică un turism continuu, aceasta primind turiști atât din țară, cât și de peste hotare, așadar se practică și turismul național și internațional.

După cum denotă și specificul stațiunii, se practică turismul de tratament și cură climaterică, acesta fiind principalul scop al vizitei multora dintre turiști (în special a celor din categoria populației de vârstă a treia, mai vulnerabilă, ce necesită o atenție și îngrijire medicală sporită). Numeroase afecțiuni ce pot fi tratate prin diverse practici și tehnici atrag turiștii spre revenire pentru menținerea unei sănătăți stabile.

Turismul montan pedestru sau drumeția montană, cea mai potrivită formă pentru descoperirea acestei zone montane deosebite. Se poate realiza atât pe cont propriu, cât și însoțiți de personalul de specialitate, ghizi turistici, pe distanțe scurte sau foarte întinse, pe trasee amenajate sau improvizate, durate mai mici sau mai mari de timp (până la câteva zile), în funcție de posibilitățile fiecăruia, fiind necesară o bună condiție fizică. Acest tip de turism poate fi practicat în limita unor restricții și nu se adresează tuturor categoriilor de turiști cum ar fi cei cu vârste înaintate, cei care suferă de anumite afecțiuni sau copiii care nu află în condiția realizării unui efort atât de solicitant.

Enduroturismul – “o formă a motociclismului care se desfașoară pe trasee montane accidentate. În România, această formă de turism este organizată de Fundația Română de Motociclism (FRM) în colaborare cu Uniunea Europeană de Motociclism și cu fundația EnduRoMânia”.

Turismul de vânătoare – o excelentă alternativă de petrecere a timpului liber pentru iubitorii de natură. Probabil una dintre cele mai vechi și cele mai simple forme de turism ce se pot practica în zonă, alături de turismul piscicol. Pădurile întinse oferă o mare bogăție faunistică (iepurele, căprioara, mistrețul, potârnichea fiind animalele cu cea mai mare răspandire în fondul cinegetic) și posibilitatea practicării acestui sport și în extremitățile stațiunii, îndeosebi în zona montană.

Turismul piscicol, un mod relaxant de petrecere a timpului pe malurile râurilor de munte pline cu pești. Numeroasele râuri din apropiere dau turiștilor variate posibilități de alegere: apele râului Voineșița, Lotru, Latorița sau ale celor de acumulare Vidra, Petrimanu, Galbenul, Brădișor.

Turismul cultural se poate realiza prin intermediul Căminului Cultural și a Bibliotecii Publice Voineasa, a cinematografului și sălii de spectacole a Hotelului Lotru, prin arhitectura populară a locuințelor voineșarilor, festivalurile și manifestările populare care au loc de-a lungul anului, prin interacționarea turiștilor cu locuitorii și cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor acestora.

În cele din urmă putem spune că se practică și turismul rural, având în vedere că Voineasa aparține mediului rural, fiind parte a unei comune. Pornind de la definiția conform căreia turismul rural este “o formă de turism care valorifică resursele turistice locale (naturale, culturale și economice) ca și dotările și echipamentele turistice, inclusiv pensiunile turistice rurale” ce constituie “o alternativă la turismul tradițional, clasic, desfășurat în stațiuni și îmbracă variate forme de activități cu un spectru larg de motivații: odihnă și recreere, tranzit, cultură, cunoaștere, religie, practicarea unor sporturi etc.” (Glavan V., 2000) se poate spune că practicarea sa în Voineasa este incontestabilă. Prin turismului rural este valorificat întreg potențialul turistic al stațiunii. Caracterul rural este dat de aspectul rustic al așezărilor care constituie reședințele locuitorilor satului, tradițiile păstrate de aceștia, caracterul pitoresc al drumurilor forestiere care pornesc din stațiune către comunele din apropiere, însă între acestea se pot remarca și influențele urbane ale infrastructurii de cazare (vile, pensiuni, hoteluri). “În ultimii ani turismul rural a început să se dezvolte mai ales în nordul județului în zona Brezoi-Malaia-Voineasa, unde se concentrează cele mai multe pensiuni din județ”. Transformarea de către locuitori a unor camere din propriile gospodarii în spații destinate cazării turiștilor reprezintă forma de agroturism dezvoltată în cadrul stațiunii Voineasa – această formă se referă strict la cazare de cele mai multe ori, serviciile oferite neincluzând masa clienților. Astfel, agroturismul nu se practică la un nivel înalt, fiind absente și fermele agroturistice ale căror servicii ar include activități specifice care ar putea fi desfășurate în cadrul lor. Are loc interacțiunea umană între gazde și turiști, făcându-se schimburi de experiențe, concepții și mentalități prin dezvoltarea funcției de comunicare. Agroturismul s-a dezvoltat treptat, pe de-o parte datorită necesității de excedent de cazare în stațiune, iar pe de altă parte, datorită necesității locuitorilor de obținere a unui excedent financiar.

În funcție de mijloacele de transport utilizate de turiștii sosiți în stațiune, aici se poate practica doar turismul rutier. Turiștii se pot folosi de mașină personală, autocare, autobuze sau orice alte vehicule. Din păcate, nu există posibilitatea realizării turismului feroviar, mai ieftin și mai accesibil unui număr mai ridicat de turiști. Cea mai apropiată gară este gara Lotru, de unde turiștii pot lua microbuze pentru a ajunge în stațiune pe traseul Gura Lotrului – Voineasa. Utilizarea mașinii proprii permite turistului și vizitarea împrejurimilor.

De asemenea se practică atât turismul individual cât și cel de grup. Turiștii sosiți vin atât singuri cât și împreună cu familia, pot sosi în diverse grupuri de tineri (tineri sportivi, tineri aflați în tabără/în excursie/în practică, tineri aflați în vacanță cu prietenii, persoane aflate în teambulding, grupuri de motocicliști ce parcurg trasee montane etc.

Turismul organizat este reprezentat de acei turiști sau grupuri de turiști sosiți în stațiune prin intermediul oficiilor de turism sau cu bilete de tratament, turiști ce au făcut o rezervare anterior sosirii în stațiune, în special turiștii sosiți în grupuri bine organizate, ce au în vedere îndeplinirea unor scopuri. În egală măsură în stațiune se practică și turismul neorganizat prin turiștii care sosesc în cele mai multe dintre cazuri cu mașina personală, nu au un loc de cazare asigurat sau o perioadă stabilită a șederii lor. Cel mai mult se practică turismul organizat de weekend – deoarece timpul nu le permite, turiștii vin să se recreeze chiar și pentru câteva zile.

3.6. Metode de tratament

Stațiunea Voineasa are un bioclimat tonic stimulent de munte, fără praf și alergeni, bogat în aerosoli ionizați, radiații ultraviolete și esențe volatile de brad datorită amplasării sale la poalele Munților Lotru, acoperiți de întinse păduri și vegetație de munte. Având în vedere situarea stațiunii la o altitudine nu foarte înaltă, acest bioclimat nu este foarte solicitant, însă destul de eficient în tratarea a numeroase afecțiuni. Prin factorii mobili ai atmosferei (umiditatea ridicată ce este caracteristică zonei, vântul și viteza sa moderată, prin presiunea mai redusă, puritatea aerului), factorul cosmic (radiația solară) turistul beneficiază de o cură climaterică benefică organismului său. Se practică așadar climatoterapia, definită ca “folosirea acțiunii diverselor tipuri de climat în scop profilactic și curativ”. Stresul bioclimatic în cadrul acestei stațiuni este de doar 30%, așadar nu se exercită prea mare presiune asupra organismului.

Stațiunea este indicată pentru tratarea a numeroase afecțiuni: persoanele care lucrează în domenii care le-ar putea dăuna căilor respiratorii, în special în industrie, medii cu noxe furnizate de materiale grele, medii cu o poluare intensă a aerului, fumători ce au renunțat la țigări, își pot curăța organismul urmând o cură terapeutică în cadrul stațiunii Voineasa; persoane care suferă de sinuzită, rinită, traheo-bronșită, afecțiunile rino-sinusale și faringolaringiene cronice, suprasolicitare fizică și intelectuală, stări de convalescență, anemii secundare, afecțiuni ale unei alimentații cu orar neregulat, rahitism și tulburări de creștere la copii se pot trata de asemenea printr-o astfel de cură terapeutică; nevrozele astenice de diferite forme pot fi și ele combătute prin curムterapeuticムși recuperarea recidivelor; afecțiuni ale aparatului locomotor: ortopedo-traumatice, leziunile posttraumatice ale tendoanelor și capsuloligamentare și ale meniscurilor se pot trata printr-o curăƒde recuperare. Printre efectele benefice ale acestui bioclimat asupra organismul se numără “tendința de creștere a tensiunii arteriale; creșterea tonusului neuro-psihic tradusă printr-o senzație de confort, odihnă fizică și psihică, echilibru psihic, senzație de calm și optimism; creșterea poftei de mâncare și de efort de orice natură.”

Ca și metode de tratament sau proceduri sunt utililizate băi de plante, aerosoli și inhalații, împachetări cu parafină, electroterapie, kinetoterapie, masoterapie, terapie respiratorie, saună, gimnastică de recuperare.

Hotelurile care dispun de bază de tratament sunt Hotelul Lotru, care desfășoară chiar și 500 de proceduri într-o zi pentru tratarea acestor boli și Hotelul ,,Brădișor”, acesta din urmă realizând mai puține proceduri decât hotelul Lotru. Ambele sunt dotate cu aparatură modernă, iar procedurile se realizează în prezența unor cadre medicale.

3.7. Analiza pieței de marketing

În vederea întocmirii analizei de piață de marketing asupra stațiunii Voineasa se vor urmări următoarele puncte majore: pentru început va fi analizată piața stațiunilor montane și climaterice, dar și dedicate sporturilor de iarnă existente în România, apoi se va face o evaluare a produselor și serviciilor oferite în cadrul stațiunii în studiu, o analiză a concurenței existente pe piață, a consumatorilor, precum și a prețurilor practicate și a promovării care are loc asupra acestei destinații turistice.

Piața stațiunilor montane și climaterice din România se bucură de o extindere amplă având în vedere dimensiunile spațiului montan carpatic ce reprezintă 36% din teritoriul României. Altitudinile și relieful permit valorificarea potențialului acestui spațiu în proporții ridicate și/sau în mod permanent. ”România este o țară ideală pentru turism. Spre deosebire de crestele ascuțite din alte țări, munții țării noastre au culmi domoale, ușurând accesul omului”. Descoperirea apelor minerale, termale și a proprietăților curative ale aerului montan au permis valorificarea acestui potențial natural îndeosebi sub forma stațiunilor balneare, termale și climaterice, care se regăsesc în oricare din cele trei grupe ale Carpaților. Astfel la nivelul spațiului românesc există aproximativ 60 de stațiuni turistice montane cu diferite funcțiuni cele mai multe dintre ele fiind stațiuni balneoclimaterice – aproximativ 60-70%, fiind urmate de cele climaterice reprezentând 10-15% din total, iar în final restul stațiunilor sunt exclusiv stațiuni de odihnă și relaxare fiind răspândite în cel mai mic număr. Între acestea, multe și-au dezvoltat și o altă funcție, aceea de stațiuni dedicate sporturilor de iarnă prin pârtiile de schi existente. Analizând statutul actual al Voinesei ca stațiune turistică cerută pe această piață, se poate spune că ocupă o poziție medie. Ea nu se numără printre cele mai solicitate stațiuni, însă nu se află nici printre cele mai nesemnificative. Poziția medie este deținută și în cadrul stațiunilor locale, fiind mai puțin populată de turiști decât celelalte stațiuni precum Călimănești, Olănești sau Căciulata. Locul stațiunii Voineasa pe piața stațiunilor montane este asigurat de elementul său de unicitate și specificitate, climatul sedativ cu o răspândire restrânsă în spațiul românesc, regăsindu-se doar în zona Olteniei. Așadar, această caracteristică îi asigură continuitatea și existența în cadrul acestei piețe, în cadrul căreia la un moment dat ocupa o poziție fruntașă. Stațiunea Voineasa începe să se remarce tot mai mult pe piața stațiunilor montane datorită pârtiei Transalpina Ski Resort care atrage tot mai mulți turiști, deosebindu-se prin peisajele spectaculoase, pârtiile de schi și dotările sale. Pentru a se dezvolta pe piața turistică stațiunea trebuie să se adapteze cerințelor turistice la un nivel internațional, pentru a avea deschidere și către piețele turistice din afară și pentru a atrage mase tot mai mari de turiști și segmente turistice cât mai variate. Pe piața turistică stațiunea Voineasa nu beneficiază de o imagine potrivită, de promovarea corectă, astfel încât să poată avea parte de atenția potrivită din partea turiștilor. Este necesară îmbunătățirea imaginii sale printr-o politică de promovare adecvată care să reliefeze aspectele pozitive, atenuandu-le pe cele negative.

Produsele și serviciile sunt simple și nu se deosebesc prin ceva diferit și/sau inovativ de celelalte produse oferite în majoritatea stațiunilor românești; este așadar necesară o dezvoltare și o modernizare a acestora. Produsele oferite în cadrul stațiunii derivă din funcția sa climaterică așadar se oferă numeroase proceduri și tratamente de vindecare a anumitor afecțiuni, iar în vederea susținerii acestora s-a dezvoltat o bază de primire turistică (cazare, alimentație publică, baze de tratament și agrement). Produsele sunt înglobate în diferite pachete și oferte turistice. Spre exemplu, Hotelul Lotru – unde se realizează peste 500 proceduri medicale zilnice, oferă pachete precum: “Decada balneară”, “O săptămână de refacere” care includ servicii de cazare, mic dejun și tratament la un preț mai avantajos. Hotelul Zan oferă de asemenea pachete turistice precum “Vacanță de relaxare în stațiunea Voineasa” ce include cazare în cameră dublă, mic dejun bufet suedez, acces la piscină, sală de fitness, teren de sport, jacuzzi, saună, solar, parcare, wi-fi. Produsele sunt oferite în principal în colaborare cu agențiile de turism care primesc un anumit comision prin pachetele turistice vândute – cu cât numărul de zile incluse în pachetul turistic este mai mare, cu atât și comisionul agenției va fi mai ridicat. De asemenea produsele sunt vândute și sub forma bileletelor de tratament ce pot fi obținute de pensionari de la Casele de Pensii Județene prin anumite demersuri întreprinse cu o anumită perioadă de timp înaintea intervalului solicitat. Aceștia beneficiază de anumite reduceri asupra produsului turistic datorită statutului lor de pensionari. Biletele astfel obținute pot fi utilizate numai în cadrul Hotelului Lotru. Se poate spune că stațiunea Voineasa oferă și produse ce se bazează pe resursele culturale prezente, dar care sunt oferite într-un mod mai redus. Între acestea ar putea fi incluse spectacolele care se pot ține în sălile Hotelului Lotru și ale Căminului Cultural Voineasa. Nu există însă un program al reprezentațiilor, ele având un caracter ocazional.

Concurența este reprezentată de celelalte stațiuni ce au apărut și s-au dezvoltat de-a lungul timpul pe teritoriul României, dar și cele existente în afara ei. Concurența atrage potențialii clienți/turiști prin oferte mai avantajoase, produse diverse și inovative și prin servicii dintre cele mai satisfăcătoare. Concurența este aceea care deține elemente cheie ce nu se regăsesc și la nivelul stațiunii, determinând consumatorii să își schimbe alegerea precum și oferte mai avantajoase, ce includ mai multe servicii. În România foarte bine cunoscută este Valea Prahovei pentru ale sale numeroase stațiuni de iarnă, numărându-se printre cele mai populate zone turistice. Stațiunea Voineasa are mari șanse să ajungă la un potențial asemănător cu al Văii Prahovei prin proiectele ce se doresc a fi realizate aici. Astfel prin dezvoltarea pârtiei de schi Transalpina, prin existența în cadrul ei a parcului Adrenalin Mountain Park și prin construirea parcului “Adventure Park” în cadrul localității Voineasa gradul de atractivitate al zonei va spori, Voineasa ajungând să aibă un loc important pe piața turistică. Oferta pe care pârtia de ski Transalpina a avut-o în anul 2012, odată cu inaugurarea sa, a atras numeroși turiști și potențiali clienți ai pârtiilor de schi concurente, fapt ce a dus la nemulțumirea celorlalte destinații montane. Oferta consta în accesul și utilizarea gratuită a dotărilor pârtiei timp de o lună, până la 31 decembrie, turiștii fiind astfel preocupați doar de costurile cazării. Locațiile concurente s-au alarmat și au întocmit demersuri ce au redus termenul acestei oferte până la 15 decembrie. Cu toate acestea, timpul a fost suficient ca o mulțime de turiști să ajungă să cunoască această partie de ski, pe care au plăcut-o, dovadă stând fluxurile tot mai mari ale anilor precedenți. Prin pârtia de ski Transalpina, Voineasa are de câștigat în fața concurenței prin perioadei mai lungi de existență a zăpezii în cadrul acesteia datorită tunurilor care mențin zăpada până în luna mai. Acest lucru nu este posibil în toate stațiunile montane din țară, așadar Transalpina va fi tot mai populată în acest “sezon de iarnă” prelungit. Prin amenajarea corespunzătoarea a pârtiei Transalpina stațiunea Voineasa s-ar putea transforma într-o stațiune concurentă atât pe piața românească, cât și pe piața internațională.

Consumatorii sau turiștii sunt cei ce reprezintă clienții stațiunii, respectiv consumatorii de bunuri și produse ale acesteia; sunt cei care sosesc pentru odihnă, relaxare sau tratament și utilizează structurile de primire turistică pe parcursul vizitei lor. Sunt cei care prin cheltuielile efectuate în spațiul stațiunii contribuie la circuitul turistic. Prin satisfacerea clienților aceștia vor reveni în stațiune și cu alte ocazii, așadar este necesară o tratare cât mai bună a lor. Privind consumatorii stațiunii Voineasa, aceștia sunt mulțumiți de serviciile de tratament cât și de cazarea turistică în cele mai multe cazuri. Neajunsurile și nemulturimirile sunt generate de lipsa unităților de alimentație publică mulți dintre ei plângându-se de acest aspect. Există o pizzerie în centru orașului, câteva supermarket-uri nu foarte mari și restaurantele aferente unităților de cazare (acolo unde există). Așadar posibilitățile de alegere nu sunt foarte mari și necesită eforturi din partea consumatorilor în alegerea unui loc potrivit pentru servirea mesei. Nemulțumirile apărute mai pot fi legate și de lipsa unei baze mai largi de agrement care să le permită consumarea timpului liber într-un mod cât mai interesant și plăcut, dar și diversificat.

Prețurile practicate sunt avantajoase, iar raportul calitate/preț este bun. Comparativ cu prețurile altor stațiuni climaterice pe unități de cazare/alimentație publică și tehnici de tratament acestea sunt medii. Există stațiuni ce practică prețuri mult mai mari, dar și stațiuni unde prețurile sunt mai reduse decât în Voineasa. În principal diferența este dată de calitatea serviciilor oferite, dar și de popularitatea zonei respective: cu cât aceasta este una mai cunoscută și constant circulată de turiști, cu atât prețurile sunt mai mari, clienții fiind nevoiți să se adapteze acestora. În cazul ofertelor turistice ale Hotelului Lotru mai sus prezentate pentru “Decada balneară” care include 9 nopți prețul pe persoană/pachet este de 650lei, iar pentru “O săptămâna de refacere” care include 6 nopți prețul pe persoană/pachet este de 270lei. Se poate observa cum pentru 3 zile extra se plătește aproape dublul celor 6 zile, astfel se poate spune că cea de-a doua ofertă este mult mai avantajoasă – aceste oferte sunt din anul 2010 și aparțin Organizațiilor Sindicale. În cadrul pachetului turistic oferit de Hotelul Zan “Vacanță de relaxare în stațiunea Voineasa” costurile sunt exprimate în euro și sunt disponibile două variante ale acestui pachet: prima variantă include 6 nopți/7zile la un preț de 125euro (5500 lei), iar cea de-a doua variantă oferă 10nopti/11zile la un preț de 180euro (800 lei) -pachetul aparține anului 2014. După cum am spus, Hotelul Lotru este singurul din Voineasa inclus pe lista stațiunilor românești în care se poate ajunge cu bilet de tratament prin Casa de Pensii. Prețul acestui bilet este asemănător cu al celorlalte stațiuni, mai exact 1,388 lei. Cele mai scumpe bilete ajung la maxim 1,450 lei (ex: Amară, Sângeorz Băi), iar cele mai ieftine ajung la 897 lei (ex:Vatra Dornei). Prețurile sunt de actualitate și corespund anului 2015. Consultând și lista prețurilor anului 2014 se observă o mărire a prețului biletului pentru Voineasa cu 16 lei, de la 1,372lei. În cazul alegerii camerelor, mai avantajoasă este alegerea unei camere duble, decât a unei camere single, prețul acesteia reprezentând 80% din cel al camerei duble. Comparând cu stațiunile dedicate sporturilor de iarnă, mai exact cele de pe Valea Prahovei, prețurile din Voineasa sunt mai reduse, atât pentru unitățile de cazare cât și pentru cele de agrement – adică din cadrul pârtiei Transalpina. Turiștii ar prefera să utilizeze serviciile de aceeași calitate oferite de stațiunea Voineasa, dar la un preț mai redus.

Promovarea stațiunii nu se face la o scară foarte largă. Așa cum numele anumitor stațiuni apare constant în ofertele turistice și în spații cât mai vizibile (bannere, panouri etc.), numele stațiunii Voineasa este mai puțin promovat. Prin consultarea agențiilor de turism se pot obține toate informațiile necesare; există ghiduri turistice, pliante și broșuri însă nici distribuirea acestora nu se face la o scară largă. Promovarea stațiunii a început să aibă un succes în mediul online prin site-ul de socializare numit Facebook. A fost creată o pagină oficială a stațiunii, în anul 2010, fiind administrată de Horia Brănescu. Aici există o activitate continuă și sunt postate diverse articole, fotografii și link-uri utile privind activitățile și evenimentele care se desfășoară în spațiul stațiunii. Activitatea paginii se axează în principal asupra acestui aspect și asupra promovării estetice a stațiunii.

CAPITOLUL IV.

Baza tehnico-materială

4.1. Infrastructura turistică și capacitatea de cazare

Potrivit ghidului turistic al stațiunii Voinesei care deține o prezentare complexă a zonei și a infrastructurii turistice, pe teritoriul comunei Voineasa se găsesc următoarele unități de cazare: 7 hoteluri, 1 hostel, 30 de pensiuni (agro)turistice și 14 vile familiare care oferă împreună un total de 2 357 locuri de cazare.

Sursa

În cadrul stațiunii există un singur hostel clasificat la 3*** cu o capacitate de cazare de 24 locuri. În cazul hotelurilor se poate observa absența celor de 3*** și 5***** precum și prezența dominantă a hotelurilor de 1*. Hotelurile însumează un total de 1 926 de locuri, cea mai mare capacitate de cazare având-o Hotelul Lotru (400 de locuri în 173 camere), iar la polul opus, cele mai puține locuri de cazare le deține hotelul Zan (40 locuri în 20 de camere). Numărul de locuri de cazare în cadrul hotelurilor reprezintă mai mult de 2/3 din total, ceea ce înseamnă că acestea domină cantitativ la nivelul structurilor de cazare. Hotelurile sunt grupate în vestul stațiunii, pe culmile mai înalte, excepție făcând Hotelul Zan care se află la ieșire din stațiune. Dintre acestea unele au un caracter sezonier: Hotelul Lotrișor este deschis pe timpul verii și în preajma sărbătorilor de iarnă; hotelul Vidruța este închis momentan, pe o perioadă nedeterminată; la fel și hotelul Brădișor.

Sursa

Pensiunile turistice oferă un total de 375 de locuri de cazare, între care 293 locuri de cazare sunt oferite de pensiunile de 2** (aproximativ 24 de pensiuni) și 82 locuri de cele de 3*** (aproximativ 6 pensiuni). Între pensiunile de 2 stele cele mai multe locuri sunt oferite de Pensiunea Popasul Haiducului (28 de locuri), iar cele mai puține de Pensiunea Ștefănescu (4 locuri). În cazul pensiunilor de 3*** numărul locurilor de cazare existente variază între minimumul de 4 locuri – în cadrul Pensiunii Apolo și maximumul de 24 locuri, oferite de Pensiunea Piatra Lotrului.

Foto: a) Pensiunea Dalia b) Pensiunea Passiflora cu două corpuri

Foto: a) Vila Traian b) Hanul Haiducului

Stațiunea oferă și un complex de vile familiare, în număr de 14, amplasate în partea cea mai înaltă a stațiunii, puțin mai sus de Hotelul Lotru, într-un cadru ideal pentru relaxare, relativ izolat, liniștit, fiecare vilă fiind înconjurată de copaci și vegetație, cu veverițe ce se pot întâlni la tot pasul.

Vilele sunt numerotate de la 1 la 14 și poartă denumiri diferite. Spre ex: vila nr. 4 se numește Ghiocelul, vila nr. 9 – Panseluța, vila nr. 12 – Cireșul, vila nr. 13 – Mesteacănul, vila nr. 14 -€“ Zambila etc.

Foto:Vile familiale

Stațiunea dispune de un număr redus de unități de cazare cu un un grad de confort ridicat, respectiv unități de lux – referindu-ne aici la cele de 4 sau 5*****; acestea sunt puțin numeroase și cu un număr redus de locuri disponibile. Preponderent sunt răspândite unitățile de cazare cu un grad minim de confort de 1* și 2*. Pe de-o parte există și o parte pozitivă a acestui aspect, costurile de cazare fiind mai reduse, așadar mai mulți turiști își pot permite vizitarea stațiunii. Însă, cei aflați în căutarea unui confort mai ridicat și a unor servicii mai bune, pot fi nemulțumiți de cele găsite în stațiune și nu vor mai fi atrași să se reîntoarcă aici. Putem spune, că din punct de vedere al infrastructurii de cazare, aceasta atinge un nivel mediu, fiind mult prea puțin dezvoltată. “In urmă deplasărilor în localitățile turistice din județul Vâlcea – și enumăr aici Voineasa […] am observat că aceste localități întâmpină mari dificultăți în asigurarea unei infrastructuri turistice de calitate. Cauza acestei stări de fapt este lipsa unei infrastructuri rutiere decente și a utilităților publice”. Multe dintre unitățile de cazare, păstrate încă de la începutul dezvoltării Voinesei ca stațiune, se află în stare de degradare sau chiar în paragină, cu un aspect deloc plăcut și fără funcționalitate. Dacă acestea ar fi reabilitate, modernizate și s-ar oferi condiții mai bune, aspectul stațiunii ar fi cu totul schimbat, mult mai atractiv, modificările aducând ceva nou și mai ofertant. Numărul turiștilor cazați în hotelurile de 1* și 2** este foarte redus de-a lungul anului, între acestea Hotelul Lotru fiind cel care încă mai primește un număr decent de turiști. Este de la sine înțeles acest fenomen cu care se confruntă hotelurile având în vedere gradul de confort oferit de acestea. Condițiile puse la dispoziția turiștilor sunt aceleași din perioada comunistă, fără vreo altă îmbunătățire, așadar serviciile nu sunt tocmai potrivite vremurilor și cerințelor actuale, nefiind în stare să țină pasul cu cele noi apărute.

Sursa: Institutul Național de Statistică

Analizând evoluția capacității de cazare în funcțiune din cadrul stațiunii Voineasa prin numărul de locuri/zile în intervalul 2001-2013, mai exact în decursul a 12 ani, putem observa schimbări majore în cadrul acestora. În primul rând se poate constata o diversificare a unităților prin apariția de-a lungul timpului a popasurilor și cabanelor turistice. Dacă la început dominau hotelurile prin numărul de locuri oferite și preferabilitatea lor din partea turiștilor, iar pensiunile agroturistice aveau parte de o atenție scăzută, în prezent s-a ajuns ca acestea să se afle la cea mai mare căutare din partea turiștilor. Scăderea drastică a preferabilității față de hoteluri poate fi condiționată de evoluția și dezvoltarea pensiunilor agroturistice care sunt unitățile de cazare cele mai ocupate dintre toate cele existente. Aflate într-o stare incipientă de dezvoltare la începutul anilor 2000, în prezent pensiunile agroturistice au ajuns să reprezinte 60% din capacitatea de cazare turistică. Vilele turistice au păstrat valori relativ constante menținându-și o poziție bună în cadrul unităților de cazare preferate, reprezentând aproximativ 17% din capacitatea de cazare turistică. Evoluția capacității de cazare turistică evidențiază alegerile turiștilor care au tendința de a se orienta către unitățile de cazare mai mici (pensiuni, vile turistice) în detrimentul celor mari (hotelurile). Motivele ar putea fi diverse și subiective, însă între acestea s-ar putea număra condițiile mai bune, gradul de comoditate mai ridicat, posibilitatea de a închiria o vilă/pensiune pentru un grup mai mare de turiști care se cunosc între ei creându-se astfel un cadru familiar. Făcând comparație între hoteluri și pensiuni, se poate observa că acestea din urmă, fiind mai recent construite și faptul că sunt modernizate astfel încât să poată satisface nevoile clienților, dețin un procent mai mare de preferențialitate din partea turiștilor, în special a celor tineri.

Fără o infrastructură de cazare adecvată, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, potențialul și resursele zonei nu pot fi valorificate la un nivel superior, prin urmare nici câștigurile obținute prin turism nu vor reprezenta maximumul posibil. Este necesară implementarea unei strategii eficiente prin care să se dezvolte baza tehnico-materială, să se ajungă la standarde conforme celor internaționale. Infrastructura de transport necesită și ea o atenție deosebită, fiind necesară dezvoltarea ei, în vederea creării unei accesibilități cât mai mari în și spre stațiune. Turiștii vor fi întotdeaua atrași de cele mai bune condiții și de modul cât mai rapid de obținere a acestora. O amenajare strategică a unui spațiu turistic trebuie să țină cont în primul rând de dorințele, preferințele și interesele turiștilor pentru a le îndeplini și pentru a pune la dispoziția acestora elementele căutate. Pentru a atrage turiști străini, stațiunea trebuie să se adapteze și să corespundă standardelor internaționale. Turiștii sosiți de peste hotare nu ar trebui să resimtă o diferență sub aspect negativ în serviciile și condițiile pe care le vor găsi aici, comparativ cu cele din țările de origine, respectiv din alte țări vizitate. Este necesară crearea la nivel general a unei imagini bune asupra turismului montan din spațiul românesc pentru a crește numărul vizitatorilor străini și pentru a-i determina să revină: nu doar pentru peisajele spectaculoase, istorie sau cultură ci și pentru condițiile primite și oamenii întâlniți.

Dotările de agrement sunt reduse, aflate la un nivel mic de modernitate. Diversificarea lor reprezintă un punct ce necesită a fi atins: realizarea unor structuri de agrement corespunzătoare tuturor grupelor de vârstă, iar utilitatea acestora indiferent de anotimp, ar fi ideală. Originalitatea ar reprezenta un punct forte în dezvoltarea stațiunii. Crearea unor amenajări mai puțin întâlnite, chiar unice ar mări gradul de atractivitate atât față de alte stațiuni locale, naționale, chiar și internaționale. Unitățile de cazare ce se doresc a fi create este necesar să se caracterizeze prin confort și condiții dintre cele mai bune. Urmând exemplul celor 14 vile, care la momentul intrării lor în circuitul turistic, au avut mare succes, construcțiile s-ar putea axa pe aceeași idee. Aspectul pitoresc al acestora este mult mai potrivit în peisajul montan și crează o mai mare apropiere față de natură comparativ cu un hotel de mari dimensiuni, luxos sau chiar alte construcții care nu își au locul într-un mediu natural precum cel al stațiunii Voineasa. Reabilitarea vilelor și aducerea lor la standarde corespunzătoare de confort, precum și crearea unui alt complex de vile ar reprezenta un real succes prin dublul efect obținut: (re)utilizarea unor resurse (materiale) deja existente și dezvoltarea bazei de cazare. Aceste vile ar reprezenta și niște construcții de efect, prin simetria, concordanța lor și aspectul plăcut creat. S-ar crea de altfel aspectul unor mici comunități montane, apropiind turistul de natură, de spațiul locului, chiar și turiștii între ei, întărind comunicarea și făcându-i pe aceștia să se simtă tot mai mult ca acasă.

4.2. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de alimentație publică

Unitățile de alimentație publică includ în cea mai mare parte restaurantele ce aparțin hotelurilor. Cele mai mari dintre ele sunt ale Complexului hotelier Lotru, mai exact Restaurantul Voineasa, cu o capacitate de 500 de locuri; la acesta se adaugă și restaurantul propriu al hotelului cu 250 locuri, barul de zi cu 100 de locuri, berăria cu terasă de 250 locuri.

Foto: Restaurantul Lotru

Hotelul Brădișor, Hotelul Lotru, Hotelul Lotrișor fiecare au câte 250 locuri în unitățile proprii de alimentație publică. Hotelul Vidruța deține o terasă, salon pentru mic dejun, cofetărie și restaurant.

Hotelul Zan deține restaurantul propriu numit “Floare de colț” cu 80 de locuri.

4.3. Dotări ale infrastructurii turistice și serviciile oferite

Pentru a se ajunge la Hotelul Lotru, în partea înaltă a reliefului din stațiune, este necesară parcurgerea unui drum pietros, cu serpentine. Hotelul s-a păstrat același de pe vremea apariției sale, în perioadă ceaușistă, fără alte intervenții și din fericire, s-a reușit o întreținere destul de bună a sa. Prin urmare mobilierul aparține acelor vremuri: mesele din restaurant, scaunele. La Hotel Lotru fiecare cameră dispune de baie proprie, balcon, Tv/cablu și frigider. În cadrul acestuia mulți dintre turiști sosesc cu bilet prin sindicat. Complexul hotelier Lotru pune la dispoziția turistului anumite dotări, unele dintre ele fiind singurele la nivelul stațiunii: bibliotecă ce are și sală de lectură de 100 de locuri, sală de spectacole cu o capacitate de 322 de locuri, o saună și o sală de forță destinată exclusiv grupurilor de turiști sportivi, terenuri sportive (volei, handbal, badminton), discotecă și 2 săli de billiard (300 locuri). Hotelul Lotru este singurul care oferă mai multe spații destinate petrecerii timpului liber al turiștilor.

Hotelul Vidruța oferă saună, bibliotecă, parcare și teren de sport.

Având în vedere că Hotelul Zan este singura unitate de cazare de 4**** existentă în cadrul stațiunii, serviciile oferite de acesta sunt mai numeroase și mai ofertante, includ și piscină, centru SPA, jacuzzi, cramă, teren de sport multifuncțional cu nocturnă. Bineînțeles, dispune și de indispensabilele dotări: semnal GSM, internet, aer condiționat, restaurant, bar, parcare. Prețul pentru o noapte de cazare în acest hotel este de 130lei/cameră pentru 2 persoane, 2100 ron/cameră dublă. Hotelul oferă spre închiriere și biciclete.

Vilele familiare dispun de câte 2 dormitoare, baie, bucătărie și un living room. Bineînțeles, baza de tratament nu este inclusă în dotări, acestea regăsindu-se numai în cadrul hotelurilor. Vilele, aflate la foarte mare căutare de către turiști în trecut, acum sunt mai puțin populate și numai câteva dintre ele reușesc să îndeplinească condițiile așteptate din partea unor unități de cazare de 3***. Aproximativ 5 vile din cele 14 dispun de mai multe dotări; celelalte vile în schimb, lasă de dorit în privința calității serviciilor oferite: se constată lipsa curentului electric și prezența igrasiei. În principal, această situație este cauzată de un conflict de interese existent în cadrul stațiunii. Vilele au fost împărțite în cadrul mai multor sindicate, ce sunt acum responsabile de funcționarea acestora. Lipsa curentului electric se explică prin faptul că unul dintre aceste sindicate dispune de monopolul curentului electric și refuză să îl ofere și celorlalte sindicate, prin urmare, vilelor aflate în subordinea acestora.

Pensiunile turistice dispun de parcare proprie, semnal GSM, TV, internet, spațiu pentru copii sau teren de sport, sală de conferințe, chioșc și grătar/foișor/restaurant/ bar sau terasă, după caz; grădină, pisicină, bazin de păstrăvi, bucătărie utilată, sală de fitness, roomservice sau chiar magazin propriu. Serviciile oferite diferă de la o pensiune la alta, în funcție de gradul de comfort și mărimea acesteia, însă nu reușesc a fi toate reunite în cadrul aceleiași pensiuni: dotările prezente în unele pensiuni lipsesc în altele.

Bazele de tratament se găsesc în cadrul Hotelurilor Lotru, Vidruța, Poienița.

4.4. Prețuri și tarife în cadrul unităților de cazare

Tarifele existente la nivelul hotelurilor din stațiune nu pot fi identificate pentru fiecare dintre ele având în vedere că acestea nu sunt intrate în circulația turistică în totalitate. În cadrul Hotelului Lotru prețurile pentru închirierea unei camere de 2 persoane, fără masă inclusă, ajunge la aproximativ 40lei, iar cu aceasta se ajunge la 50- 60 lei. Procedurile ce se pot realiza în cadrul hotelului sunt opționale, în funcție de preferințele turiștilor, iar prețul unei ședințe sau zi de tratament este de 15lei. În cadrul Hotelului Zan prețurile pentru o cameră dublă variază între 130-180lei, iar pentru o cameră matrimonială între 140-240lei.

Pentru închirierea vilelor turistice se cer în principal 350 lei/zi.

În cadrul pensiunilor (agro)turistice prețurile încep de la 50lei/noapte ajungându-se la 100lei/noapte în cadrul celor de 3***.

În cadrul camerelor localnicilor oferite spre închiriere, prețul diferă de la o gospodărie la alta și de la un sezon la altul: în timpul sezonului rece prețurile sunt mai ridicate, iar în timpul sezonului cald, mai reduse (diferența de preț fiind cauzată bineînțeles de costurile mai mari necesare încălzirii locuințelor). În cadrul unora dintre gospodarii prețurile sunt aceleași ca și în cadrul unor pensiuni, cu toate că raportul calitate/preț nu se aseamănă. Condițiile și servicii oferite diferă după caz, turiștii având posibilitatea de a alege opțiunea cea mai potrivită pentru ei. Deasemenea, numărul de persoane care se pot caza într-o cameră poate fi unul standard, ca în cazul hotelurilor, pensiunilor (de la 2, la 3 sau 4 persoane), dar sunt și gazde care nu sunt interesate prea mult de acest aspect, permițând turiștilor să se cazeze chiar și într-un număr mai mare într-o cameră.

Se poate observa cum cele mai multe dintre pensiuni dețin camere duble matrimoniale spre închiriere. O largă răspândire o au și camerele triple, iar o parte din pensiuni oferă și apartamente cu 2 camere ideale pentru turiștii sosiți în grup. Prețurile diferă de la o pensiune la alta, indiferent de categoria căreia aparțin – 2** sau 3***, fiind determinate de amplasarea (centrală, la periferie), dotările și serviciile oferite de către unitățile respective. Pentru o cameră dublă matrimonială în general prețul este de 70 lei/zi, dar se poate ajunge și la 100 lei/zi. Camerele triple sunt disponibile în cele mai multe dintre cazuri la prețul de 90 lei/zi, iar prețul standard pentru apartamentele cu 2 camere este de 140 lei/zi, acestea reprezentând cele mai costisitoare dintre camerele aflate la dispoziția turiștilor în cadrul pensiunilor.

4.5. Scurt studiu de caz – pensiunea Hostel Voineasa, Voineasa

În vederea unei analize mai concrete asupra unităților de cazare am considerat potrivită expunerea unor aspecte esențiale din cadrul unei structuri de primire turistică. În vederea atingerii acestui scop am luat ca exemplu pensiunea hostel Voineasa, pensiune cu un grad de confort de 2**, în cadrul căreia am înnoptat în decursul a două zile. Pot adăuga astfel unele concluzii și impresii reale, poate subiective, reprezentând modul personal de a vedea lucrurile, prin comparație cu alte unități de cazare, cu același grad de confort, dar din destinații montane, altele decât Voineasa, pe care am avut ocazia să le vizitez.

Pensiunea are o poziție centrală și ieșire către DN7A, drumul principal al stațiunii. În privința localizării aș putea spune că pensiunea se bucură de o amplasare dintre cele mai bune, fiind ușor de găsit, ușor vizibilă (prin colorit și masivitate), cu un aspect plăcut care atrage atenția. Este ușor de găsit și în mediul online, prin simpla accesare a site-urilor care înglobează unitățile de cazare existente în destinațiile turistice ale României. Pensiunea deține deține 2 etaje plus mansardă în cadrul cărora sunt incluse camere double sau apartamente cu 2 camere. Capacitatea totală este de 24 de locuri incluse în cadrul a 9 camere. Cele double sunt mai numeroase, fiind în număr de 6, iar apartamentele sunt în număr de 3. Prețul standard pentru un apartament este de 120lei, iar în sezonul cald se reduce la 90 lei, iar camera dublă, cu 2 locuri, se poate închiria pentru 80 lei, respectiv 60 lei în sezonul cald. Având în vedere cele prezentate, se poate spune că prețul nu este ridicat, iar raportul calitate/preț este unul dintre cele mai bune.

În privința serviciilor oferite pot spune că acestea au fost ireproșabile, având în vedere clasificarea ei ca o pensiune de 2**. Cu toate că mobilierul nu era neapărat foarte modern, din punct de vedere al curățeniei, al servirii și ospitalității personalului, serviciile s-au ridicat la nivelul așteptărilor. Pensiunea reprezintă o afacere de familie, proprietarii care constituiau în același timp și personalul pensiunii, fiind locuitori ai Voinesei.

Foto: Interiorul unui apartament cu două camere

Sub aspectul dotărilor incluse, fiecare cameră dispune de un balcon și baie proprie, mini-frigider, televizor/cablu tv și internet, încălzire centrală. Pensiunea are o mică terasă la etaj, cu vedere spre râul Voineșita și peisajul munților acoperiți de brazi. Coborând se ajunge în curtea interioară a pensiunii, cu terasă, amenajată cu balansoar, teren de baschet, grătar și un mic spațiu amenajat către râu, loc ideal pentru pescuit. Din curte se ajunge în sala de mese și în bucătăria pensiunii, căreia nu îi lipsește nimic. Restul camerelor de la parter sunt dedicate exclusiv petrecerii timpului liber al turiștilor cazați: o încăpere cu mese de biliard și fotbal de masă, televizor, sală de fitness, sală cu mese de ping-pong. Pensiunea oferă condiții dintre cele mai bune clienților săi, care nu se vor plictisi aici și vor avea numeroase opțiuni de petrecere a timpului liber, chiar și în cadrul unei zile ploioase. Există o gamă largă a activităților ce pot fi întreprinse prin prisma acestor dotări, unele mai dinamice decât celelalte, dar distractive. Prin dotările de agrement se compensează asupra amenajării camerelor care ar putea reprezenta o problemă pentru anumiți turiști.

Existența unei bucătarii la dispoziția turiștilor este foarte la îndemână având în vedere problema unităților de alimentație publică prezente într-un număr restrâns. Foarte la îndemână, la parterul pensiunii, se găsește un magazin mixt, de unde turistul își poate achiziționa rapid cele necesare. O idee la fel de bine gândită, turiștii cazați în pensiune alimentându-se de aici, generând venituri suplimentare pensiunii. Prin ieșirea către drumul principal al stațiunii, circulat de majoritatea turiștilor, magazinul atrage de asemenea numeroși alți clienți, aflați chiar și în trecere prin stațiune.

Consider că amenajarea pensiunii se adaptează cerințelor pieței turistice, oferind elemente proprii de agrement, practice și la îndemână, care au fost corect amplasate în spațiul său restrâns. Faptul că la parter se află toate cele necesare turiștilor generează circulația acestora strict în acest spațiu, etajele superioare rămânând liniștite și oferind posibilitatea de odihnă și relaxare turiștilor cazați. Potrivit informațiilor obținute de la proprietari pensiunea este de multe ori închiriată în totalitate de grupuri mari care vin în weekenduri, dar și pentru perioade mai lungi de timp. În preajma organizării unor evenimente locurile sunt rezervate cu mult timp înainte. Nu au lipsit nici grupurile de turiști străini care au apelat la serviciile acestei pensiuni.

4.6. Infrastructura de transport

Infrastructura de transport nu îndeplinește cele mai ridicate standarde, așa cum ar fi indicat și necesar. Drumurile existente în stațiune nu sunt asfaltate în totalitate, în mare parte sunt acoperite de pietriș, iar în cazul unor precipitații mai abundente, deplasarea pe aceste drumuri devine dificilă. Există doar câteva artere principale care sunt asfaltate, însă din păcate, nici starea acestor șosele nu este tocmai bună. Șoseaua principală, care traversează stațiunea, este D.N.7.A. Brezoi-Voineasa-Obârșia Lotrului, construită în jurul anilor ‘70 în scopul facilitării transportului lemnului exploatat în zonă. Cu trecerea anilor, această a ajuns într-o stare de degradare, care nu conspunde standardelor unei stațiuni turistice. Cu toate că “D.N.7.A Gură Lotrului-Brezoi-Voineasa-Obârșia Lotrului nu mai este ca în anul 1965, acest drum trebuie reabilitat pentru simplul motiv că Valea Lotrului este o zonă turistică deja intrată în rețeaua națională și internațională a turismului”. Numeroase gropi și discontinuități însoțesc drumurile existente în cadrul stațiunii, ceea ce reprezintă un aspect negativ, atât sub formă estetică, cât și prin neplăcerile produse turiștilor și vehiculelor lor. Neglijarea acestui aspect ar putea duce la o și mai mare deteriorare a drumurilor, în cele din urmă putând reprezenta chiar și un pericol de accidente, având în vedere relieful cu pante, denivelări ce ar putea deveni și mai problematic în diverse situații (inundații, alunecări de teren). Bineînțeles, este de datoria autorităților locale să se asigure de starea drumurilor astfel încât să fie posibilă o bună circulație și să se evite eventualele blocaje din cauza zăpezii depuse în urma ninsorilor abundente în sezonul rece. Riscul producerii unor situații neplăcute este foarte ridicat în zonele montane, iar turiștii ar trebui să ia toate măsurile de precauție necesare pentru a nu își pune sănătatea în pericol: consultarea continuă a stării vremii, evitarea drumețiilor în zone izolate, fără marcaje turistice, semnal telefonic, unde s-ar putea rătăci sau ar putea rămâne înzăpeziți ( situație frecventă în timpul sezonului rece).

4.7. Marcajele turistice

Aspectul pozitiv al modalităților de informare a turiștilor este dat de prezența și răspândirea acestora în diferite puncte ale stațiunii. Sunt vizibile marcaje turistice în cadrul pădurilor acestea fiind destinate drumeților sau motocicliștilor dornici de aventură, dar și în zonele mai populate, în apropierea unităților de cazare, există indicatoare explicite de direcționare spre acestea. Aspectul negativ constă în faptul că unele dintre aceste marcaje din cauza vechimii lor sunt șterse, neclare și nu pot oferi ajutor turistului în orientare, așadar utilitatea lor este nulă.

Capitolul V.

Turismul și efectele sale

5.1. Apariția și dezvoltarea turismului în spațiul local

Apariția și dezvoltarea turismului în satul Voineasa a a adus schimbări în viața locuitorilor, prin numeroasele locuri de muncă generate. Astfel, ocupațiile locuitorilor s-au diversificat, trecându-se de la ocupațiile tradiționale, pastorale, la noi activități desfășurate în domeniul hotelier, în cadrul pensiunilor (bucătari, ospătari s.a.). Se estimează că aproximativ 20% din populația locală este antrenată în sectorul turistic al activităților. S-ar putea spune însă că în realitate acest procent este mult mai ridicat datorită faptului că “se poate considera că activează în turism și persoane care lucrează în muzee, personalul de la casele de cultură, poștă, comerț, alte servicii […] o parte a personalului silvic de la cabanele de vânătoare, cantoane zoo-pastorale, de la unele monumente ale naturii (parcuri, rezervații) […] toți cei care deservesc bazele de cazare și de alimentație publică”. Prin diverse servicii care servesc turismului, aceștia au și ei o contribuție la dezvoltarea sa și la servirea turiștilor. Spre exemplu, personalul de la casele de cultură, chiar și în lipsa unor studii specializate de ghidaj și informare turistică, pot să ofere unui turist, în limita cunoștințelor deținute în domeniul lor, numeroase informații cu privire la istoria, evoluția, cultura locală a zonei respective. Bibliotecarii de asemenea, pot recomanda monografii, cărți de specialitate, turiștii având astfel posibilitatea de a cunoaște zona turistică prin intermediul lor. Prin vizitarea Căminului Cultural Voineasa – care deține o sală de spectacole și o bibliotecă, am avut accesul la o serie de informații utile doar prin vizionarea unor pancarte cu informații istorice asupra învățământului local, a înființării primăriei, dispensarului, bisericii și nu în ultimul rând asupra înființării căminului și a bibliotecii. Lipsa unui muzeu în Voineasa a determinat reinventarea și transformarea acestui cămin cultural prin adăugarea unor expoziții: de fotografie, de costume sau alte elemente populare și diplome câștigate de-a lungul timpului de voineșari. Doamna bibliotecar oferă cu drag informații detaliate asupra acestor obiecte de mândrie locală asumându-și foarte bine rolul ei de “ghid turistic” în acest mic “muzeu” și contribuind în special la promovarea culturală a Voinesei. Biblioteca a câștigat chiar și un concurs local în anul 2000, “Cea mai bună bibliotecă comunală din județ”, la care au mai participat alte 5 biblioteci vâlcene. Personalul care lucrează la poștă poate deservi de asemenea turismului prin ghidurile și hărțile turistice, vederile și cărțile poștale cu peisaje ale zonei pe care le vând, realizându-se astfel promovarea spațiului turistic. Chiar și personalul angrenat în domeniului transportului public, activează în mod neoficial în turism. Prin cursele regulate, obișnuite, de zi cu zi, are loc transportul nu numai al locuitorilor comunității locale, ci și al turiștilor care doresc să ajungă la destinație. Astfel, prin intermediul lor, este facilitat accesul turiștilor în stațiune. Prin vizitarea instituțiilor (sau a site-urilor acestora) precum Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Ocolul Silvic Voineasa sau cele mai mici care deservesc pădurile și rezervațiile din zonă (4 la număr), turiștii interesați ar putea obține informații asupra mediului natural, în special asupra pădurilor și vegetației locale, asupra speciilor cu valoare turistică deosebită, care necesită protecție sau care o dețin deja prin lege. Are loc astfel promovarea turistică prin atragerea atenției asupra elementelor vegetative importante, reducându-se de asemenea riscul degradării lor, ce are loc frecvent, în necunoștință de cauză a turiștilor slab informați. În ceea ce privește personalul ce aparține structurilor de cazare, acesta contribuie și el la promovarea turistică, prin recomandările pe care le pot face turiștilor interesați. În funcție de cunoștințele fiecăruia, ei pot face recomandări dintre cele mai variate, pornind de la elementele de atractivitate ale zonei, localizarea lor și direcționarea turiștilor către acestea, pot de asemenea recomanda unele spații de cazare sau de alimentație căutate (unii turiști pot fi interesați de cabane turistice și nu de hoteluri, pot fi în căutarea unui spațiu de campare, a unui supermarket etc.) sau pot recomanda unele specialități locale s.a.m.d. În acest fel, apariția turismului a condus la dezvoltarea economică a stațiunii, determinând și creșterea nivelului de trai al populației locale careœse impune ca parte a potențialului turistic, constituind forță de muncă” .

Fiind o piață sigură, continuitatea în dezvoltarea turistică a zonei va avea efecte pozitive asupra sa, de aceea sunt necesare investițiile în acest domeniu. Valea Lotrului, în întreg ansamblul ei, dispune de un mare potențial turistic ce putea fi exploatat, iar spațiul acesteia va permite construirea de noi capacități de cazare sau amenajări. Aceste efecte pozitive ale turismului se reflectă și asupra mediului natural prin axarea spre promovarea unor anumite specii vegetale sau faunistice determinând protejarea lor. Însă, practicarea turismului poate afecta localitatea și într-un mod negativ prin construirea infrastructurii de cazare ce ar putea schimba cu totul aspectul satului și prin gradul tot mai mare de urbanizare. Fumul creat de mașini sau alți factori de poluare ar putea afecta calitatea aerului. Neglijența turiștilor care nu își strâng deșeurile menajere afectează calitatea solului (prin produsele nu tocmai biodegradabile), dar și albia râurilor precum și calitatea apei în cazul în care deșeurile sunt depozitate în aceasta. De asemenea, unitățile de cazare trebuie să își asume responsabilitatea asupra deșeurilor produse, să se asigure că acestea nu vor afecta vegetația, solul sau apele din apropierea lor. Prin poluarea apei ar fi afectată și fauna acvatică și cea locală (animalele care consumă apa râurilor).

Pe lângă poluarea mediului, prin activitatea turistică se poate produce și o poluare estetică. Estetica are un rol esențial în amenajarea unui spațiu turistic, respectiv în atragerea turiștilor. Un spațiu dezordonat, necalculat este mai puțin preferat față de un spațiu care dispune de o amenajare strategică, gândită astfel încât să ofere cele mai mari beneficii. Apariția poluării estetice este determinată de modul de amenajare și dispunere a infrastructurii de cazare. În stațiunea Voineasa acestea nu respectă un anumit plan, o concordanță sau simetrie. Există unități de cazare ce se deosebesc atât prin dimensiuni, forme, vechime, categorii de confort cât și prin cromatică (alb, albastru, roz, galben, verde etc.). În acest caz turistul are tendința de a-și îndrepta atenția către unitățile cele mai aspectuoase, mai noi considerând că acestea le-ar putea îndeplini cerințele dorite. Astfel, clădirile vechi, ce dau impresia de sobru și neîngrijit au de pierdut în detrimentul celor noi, mult mai populate de turiști. Apar în acest fel diferențe ale fluxului turistic respectiv al câștigurilor între unități, dezvoltarea uneia dintre ele, influențând sau determinând dispariția celeilalte. Dacă între unitățile de cazare nu ar fi existat diferențe atât de vizibile, iar condițiile oferite de fiecare ar fi fost aproximativ aceleași, nu ar fi apărut situații precum supraaglomerarea anumitor unități sau lipsa turiștilor în altele. De asemenea și îmbrăcămintea personalului angrenat în activitatea turistică are o importantă valoare estetică. Este indicat ca acesta să poarte o uniformă adecvată (de bucătar, ospătar, recepționer etc.). Din acest punct de vedere, stațiunea Voineasa se confruntă cu anumite lipsuri. Având în vedere că în multe dintre cazuri, structurile de cazare, mai exact pensiunile, au ca proprietari locuitori ai satului sau aceștia cazează turiști chiar în propriile locuințe, nu se respectă un anumit cod al vestimentației. Ei sunt cei care îndeplinesc chiar mai multe funcții: aceea de gazdă, de răspunzător cu masa clienților, curățenia, decorul și amenajarea pensiunii sau funcția de vânzător în magazinele aferente unității de cazare (în cazul în care există). Bineînțeles, aceste funcții sunt îndeplinite prin contribuția tuturor membrilor familiei. Așadar nu există un anumit echipament, destinat strict unei funcții, pe care l-ar putea folosi, având în vedere “specializarea” lor multiplă. Această “specializare” nu se știe cât este de reală, însă experiența și cunoștințele privind piața turistică locală îi ajută să îndeplinească cerințele clienților, în funcție de nivelul de pregătire al fiecăruia.

5.2. Circulația și fluxurile turistice

Analizând situația la nivelul județului se poate spune că stațiunea Voineasa nu se află printre destinațiile preferate de turiști, indiferent de modul lor de proveniență (din țară sau din afara țării). O foarte mare parte a fluxului turistic este îndreptată către stațiunile Călimănești-Căciulata, chiar peste 60%. Spre ameliorarea situației și creșterea numărului de turiști, este necesară sporirea eforturilor de atragere a turiștilor, modernizarea bazelor de tratament, diversificarea serviciilor etc. Cei mai mulți turiști sosesc în stațiune în timpului sezonului cald, considerat sezon de vârf, fapt ce se explică prin deplasarea mai facilă și prin posibilitățile mai mari de realizare a activităților în spațiul montan: plimbările, drumețiile etc. Deși este deschisă tot timpul anului, în perioada sezonului rece numărul de turiști este mai redus. În preajma sărbătorilor de iarnă în schimb, se ajunge la ocuparea aproape în totalitate a spațiilor de cazare, mulți dintre turiști alegând să petreacă aceste sărbători într-o zonă montană. La sfârșitul sezonului de iarnă al anului 2015 numărul turiștilor sosiți în Voineasa a fost de aproximativ 100.000 turiști. În apropierea Anului Nou, la sfârșitul lui 2014, s-au înregistrat peste 1000 de turiști în stațiune, fapt datorat pârtiei de ski Transalpina Ski Resort. Comparând cu anul 2013 numărul acestora s-a înjumătățit, în aceeași perioadă fiind peste 2000 de turiști atrași de pachetele promoționale de sărbători. Absența dotărilor de agrement este principala cauză a lipsei turiștilor. Dacă posibilitățile de petrecere a timpului în stațiune ar fi fost mai numeroase și circulația turistică ar fi prezentat valori mai ridicate. Astfel, lunile aprilie-mai și septembrie octombrie sunt considerate extrasezon.

Acțiunile întreprinse în vederea atragerii turiștilor în zonă cresc de la un an la altul și impresionează prin fel și fel de evenimente organizate, cum ar fi: petrecerea în aer liber „Transalpina Dub Avalanche”, organizată pe pârtia de ski Transalpina, concursul „Cupa Allianz Țiriac-Auto Schunn” ce constă într-o întrecere a schiorilor pe pârtie ce trebuie să depășească obstacole pentru a reuși să ajungă la linia de finish, programe de magie sau stand-up în cadrul pârtiei; anul acesta s-a sărbătorit Ziua Mondială a Zăpezii, pe 18 ianuarie, prin oferte făcute copiilor: acces gratuit întreaga zi la instațiile de transport pe cablu, lecții gratuite de ski și snowboarding sau posibilitatea de a participa la workshop-uri de instruire (despre mediul înconjurător, practicarea sporturilor etc); concursul de ciclism montan “Voineasa Mountain Bike”, maratonul de alergare montană “Voineasa Mountain Run”. Anual la Voineasa au loc Serbările Zăpezii și un carnaval cu ocazia sărbătorilor de iarnă. De asemenea, odată cu diversificarea ofertei turistice se dorește atragerea atenției unui număr cât mai mare de turiști prin scăderea prețurilor anumitor servicii sau crearea unor pachete avantajoase. Foarte numeroși sunt vizitatorii motocicliști, veniți din toate părțile lumii în special în timpul verii, perioadă în care se organizează concursuri destinate acestora cum ar fi raliul de hard enduro “Red Bull Romaniacs”, raliul “Raid-Moto” internațional, competiția sportivă “Enduro- Maniaco- Depresiv”. Participanții vin din țări de pretutindeni precum Arabia Saudită, Ungaria, Polonia, Germania, Italia, iar pentru aceștia zona montană a stațiunii Voineasa și împrejurimile se numără printre traseele preferate din România.

Sursa: Institutul Național de Statistică

Analizând statistica sosirilor în stațiunea Voineasa se poate observa că valorile medii sunt situate în jurul numărului de 15.000 sosiri, prezentând fluctuații de la un an la altul. Apogeul maxim atins a fost de aproximativ 20.000 sosiri în cadrul anului 2008. Ulterior numărul sosirilor începe să scadă sub pragul de 15.000, înregistrându-se o scădere drastică și în același timp minimumul de sosiri în anul 2010, fapt explicat de criza economică ce afecta țara (și nu numai) la acel moment. Acest lucru a făcut ca numărul sosirilor să fie de 3 ori mai mic – doar 5.000 în 2010, prezentându-se ușoare creșteri cu următorii ani, depășindu-se cu puțin 10.000 sosiri în decursul anului 2013. Creșterea numărului de turiști în ultimii ani ar putea fi corelată și cu apariția pârtiei de ski Transalpina Ski Resort inaugurată în anul 2012. Interesul turiștilor asupra zonei a crescut automat, aceștia vizitând zona fie și doar din interesul de a cunoaște această partie, iar prin vizitarea spațiului local, șansele de a reveni au crescut și ele.

Sursa: Institutul Național de Statistică

În privința evoluției înnoptărilor turistice se poate observa o scădere treptată, dar continuă a numărului de înnoptări, începând cu anul 2001 fapt ce sugerează, pe de-o parte că numărul turiștilor sosiți s-a redus, dar și faptul că mulți dintre ei nu au înnoptat în stațiune. Comparând numărul maxim de înnoptări înregistrate de aproximativ 120.000 în anul 2001 cu minimumul de înnoptări înregistrat în anul 2010, observăm că acesta s-a redus extrem de mult, cu aproape 100.000 de înnoptări. Așadar, o astfel de scădere, în decursul a 12 ani, deși s-a făcut relativ treptat, este o scădere mare și îngrijorătoare. Deși în anul 2008 evoluția înnoptărilor prezintă o ascensiune, ajungându-se la aproximativ 80.000 de înnoptări, a urmat apoi o altă scădere, valorile înnoptărilor menținându-se scăzute în ultimii ani, între 20.000-25.000 înnoptări. Prin comparație cu sosirile, se poate observa cum acestea după anul 2010 cresc, însă înnoptările se reduc.

Sursa: Institutul Național de Statistică

După cum am precizat și la capitolul cu numărul IV – “Baza tehnico-materială”, infrastructura de cazare turistică a stațiunii Voineasa s-a diversificat în ultimii ani din ce în ce mai mult. Acest lucru explică și scăderea sosirilor în cadrul unităților hoteliere și creșterea lor în cadrul celorlalte noi structuri, mai exact în cadrul pensiunilor agroturistice. Se poate observa cum acestea dețin cel mai mare număr de sosiri turistice, ajungând să îl depășească pe cel al hotelurilor. Aceste schimbări sunt însoțite pe de altă parte și de scăderea numărului de sosiri turistice în general, fiind mult mai scăzut în prezent comparativ cu începutul anilor 2000. O influență importantă asupra sosirilor turistice în hoteluri o are și caracterul sezonier al acestora, multe dintre ele fiind închise în ultimii ani. Astfel fluxul turistic este obligat să se orienteze spre alte unități de cazare cu disponibilitate, iar dezvoltarea de pensiuni a completat cu succes acest aspect.

Sursa: Institutul Național de Statistică

Înnoptările prezintă o scădere și mai mare decât a sosirilor turistice ajungându-se la un nivel foarte redus al acestora. Este vizibil și în acest caz declinul înnoptărilor hoteliere, iar factorii determinanți sunt aceiași ca în cazul sosirilor. Turiștii pot alege să înnopteze în cadrul unor structuri turistice mai mici ca dimensiuni, dar variate ca și format: pensiuni, vile, cabane sau popasuri turistice.

Calculând durata medie a șederii se poate observa cum aceasta prezintă valori reduse ceea ce semnifică în principiu o scădere a numărului de turiști care vizitează stațiunea, dar și o perioadă din ce în ce mai redusă a șederii acestora în cadrul stațiunii. Cele mai lungi șederi corespund anilor 2001, 2002, 2004, ani cu valori ridicate atât ale sosirilor cât și ale înnoptărilor. Durata șederii începe să se reducă foarte mult începând cu anul 2010, ajungând să fie de aproximativ 3x mai mică decât în 2001, mai exact 2,23% în anul 2013. Șansele sunt mari ca și în anii următori (2014, 2015) valorile să fie la fel de reduse, având mai mult sau mai puțin de 2%. Luând în considerare duratele tot mai reduse de ședere ale turiștilor în stațiune este necesară întreprinderea unor acțiuni de dezvoltare a acesteia care să îi atragă pe turiști și care să îi determine să rămână în stațiune pe o perioadă mai mare de timp.

Evoluția ratei de ocupare a unităților de cazare existente în cadrul stațiunii Voineasa arată cum acestea nu au reușit să fie ocupate nici măcar în proporție de 50%. O astfel de situație explică măsurile care s-au luat în prezent și anume închiderea multora dintre unități (mai ales hoteluri) sau introducerea unui caracter sezonier al acestora, fiind incluse în activitatea turistică doar în perioadele de maximă circulație. Cele mai ridicate rate de ocupare corespund începutului anilor 2000 când acestea variau între 35-41%. Începând cu anul 2005 apar fluctuații tot mai mari, ajungându-se la o rată de ocupare din ce în ce mai redusă, astfel că în anul 2013 s-a ajuns la un procent de 15%. O astfel de valoare este îngrijorătoare; printr-o ocupare atât de redusă a structurilor de cazare costurile de întreținere, dar și de continuitate a activității lor nu vor putea fi acoperite.

5.3. Strategii de promovare și dezvoltare a stațiunii

Pe parcursul studiului și documentării realizate asupra locației Voineasa am putut constata care sunt principalele elemente de importanță turistică, elemente care, prin valorificarea lor strategică, ar putea aduce mari beneficii atât stațiunii în sine, cât și la nivel local, regional și/sau național. Prin axarea pe dezvoltarea turismului stațiunea ar putea atinge cele mai înalte standarde ajungând să se numere printre stațiunile carpatice de renume ale României. Astfel am dezvoltat o strategie de dezvoltare turistică potrivit schemei următoare care vizează 5 puncte majore:

Urmează în continuare o prezentare detaliată a fiecărui punct și a elementelor care ar îmbunătăți calitatea serviciilor în stațiunea Voineasa lucru ce s-ar materializa ulterior printr-o creștere a notorietății și a numărului de turiști.

Diversificarea formelor de turism

Diversificarea formelor de turism ar putea avea loc prin adăugarea unor elemente de noutate sau prin extinderea formelor de turism deja existente, dar aflate în stare incipientă, cu un proces lent de evoluție. Gradul ridicat al diversității crește posibilitățile de alegere și combate monotonia, turiștii confruntându-se des cu acest fenomen în condițiile existente la momentul actual în cadrul stațiunii.

Având în vedere specificul Voinesei de stațiune climaterică de tratament și odihnă acest concept ar putea fi extins și dus la un alt nivel constituind punctul forte al stațiunii. Mai exact prin intermediul și ajutorul unor medici specializați de renume ar putea fi introduse tehnici inedite de tratare, unice în țară și nu numai. S-ar putea găsi tehnici de tratare mai rapide, tehnici care ar mări satisfacția pacientului pentru care adoptarea unor tratamente de lungă durată ar putea fi solicantă, obositoare sau mult prea costisitoare. Gama procedurilor oferite ar putea fi îmbogățită și prin adăugarea unor tratamente de înfrumusețare care vor fi îndrăgite cu siguranță de femei și numai. Acestea pe lângă vindecarea unor afecțiuni și-ar putea oferi și momente de răsfăț. Automat numărul turiștilor ar crește simțitor și astfel ar lua formă turismul medical pentru care mulți dintre ei ar fi dispuși să viziteze stațiunea. Acest lucru ar determina apoi necesitatea creșterii numărului bazelor de tratament, îmbunătățirii aspectului lor și modernizării dotărilor.

Datorită climatului benefic organismului uman recomandate ar fi realizarea de cât mai multe activități sportive în acest mediu. Turismul sportiv (aflat la un nivel redus în momentul actual) ar trebui îmbogățit prin extinderea posibilităților (activităților posibil a fi realizate) și prin diversificarea bazei sportive. Cele câteva terenuri existente (de fotbal, tenis) ar putea fi completate cu tipuri distincte de terenuri: terenuri de golf (sport cu o mare notorietate în multe dintre statelele lumii așadar atractiv pentru turiștii străini); piste pentru bicicliști, terenuri pentru alergare, terenuri de baschet, handbal, tenis, ping-pong etc; terenuri și piscine în aer liber dar și acoperite ce pot fi utlizate în orice moment al anului; săli de fitness cu echipament modern. Toate acestea ar putea fi chiar reunite în cadrul unui club sportiv acompaniat de dotările necesare de alimentație, îngrijire corporală – dușuri, spa, saună astfel încât turistul să poată trece ușor de la o activitate la alta. S-ar putea construi chiar și un mic centru de inchiriere a bicicletelor pentru cei care nu dispun de echipament, dar ar fi interesați să viziteze zona în acest fel. Pe timpul iernii s-ar putea amenaja chiar și un patinoar, având în vedere condițiile climatice permisive.

Cei care însă nu sunt iubitori ai sporturilor de iarnă își pot consuma energia prin facilitățile sportive oferite în stațiunea Voineasa. De foarte mare succes în zonă în cadrul sporturilor este enduroturismul și mountainbike-ul care înregistrează o ascensiune rapidă aducând stațiunii o multitudine de vizitatori străini. Aceste activități turistice ar trebui încurajate, iar desfășurarea lor facilitată în continuare.

O mare oportunitate în domeniu o constituie pârtia de ski din apropiere Transalpina Ski Resort. Prin intermediul acesteia sunt încurajate sporturile de iarnă prin numeroase concursuri și competiții/întreceri sportive care au loc: Cupă AllianzTiriac, Cupa Sănătății la Rânca, Revoluția Zăpezii Big-Extreme Party etc.

Ca o ramură derivată a turismului sportiv s-ar putea dezvolta turismul nautic prin intermediul lacurilor de acumulare existente în proximitatea stațiunii: Vidra, Petrimanu etc. Prin amenajările adecvate (ambarcațiuni de agrement) s-ar putea realiza activități de la cele mai simple la cele mai pretențioase: plimbări cu barca, cu hidrobicicletele, kaiac-canoe, schi nautic. Cei mai încântați ar fi bineînțeles copiii. S-ar putea realiza mici competiții sportive de întreceri cu barca.

Turismul de vânătoare și cel piscicol ar putea fi dezvoltate având în vedere numărul ridicat al pasionaților în domeniu. Aceștia ar putea fi atrași prin organizarea a diverse concursuri și competiții la anumite intervale de timp ținându-se cont de condițiile și limitele locale, fără a fi periclitat fondul cinegetic și mediul. Trofeele vânătorești reprezintă o mare atracție pentru colecționarii de gen, atrăgându-i să viziteze zona pentru acest motiv. S-ar putea stabili chiar și un sezon de vânătoare;s-ar putea crea unități de alimentație publică cu specific vânătoresc și pescăresc, unități cu produse specifice și unități de cazare adecvate precum cabane vânătorești. Pentru ce pasionați de pescuit ar trebui amenajate pontoane de agrement, foișoare, măsuțe, scaune, sau cel puțin să existe o unitate care se va ocupa cu închirerea sau comercializarea acestora și a altor produse pescărești: umbrele, pălării de protecție împotriva soarelui, undițe etc.

O formă de turism din ce în ce mai căutată în special de străini și de oamenii care provin din mediul urban este turismul rural care are șanse reale de a căpăta o dezvoltare maximă în spațiul stațiunii Voineasa. Turismul rural promovează legătura strânsă dintre om și mediul natural și într-un fel sau altul ecologia/turismul ecologic (ducând la o dezvoltare durabilă) referindu-se în principal la petrecerea vacanțelor în mediul rural în cadrul unor unități de cazare specifice de tipul locuințelor gospodărești sau hanurilor. Agroturismul se referă la petrecerea timpului în gospodăriile oamenilor sau în cadrul unor ferme care oferă turiștilor atât cazare, masă – obținută din producție proprie, cât și posibilități de petrecere a timpului liber desfășurând activități tradiționale specifice: de hrănire a animalelor, de cultivare a unor plante, de obținere a unor produse. În cadrul stațiunii Voineasa răspândite fiind culturile de porumb, cartofi, legume sau cele pomicole, turiștii ar putea lua parte la etapele de cultivare, îngrijire și recoltare a acestora în mod fracționar sau total, în funcție de durata șederii și/sau dorința turistului. Acesta ar putea utiliza roadele pentru obținerea anumitor produse prin diferite tehnici (ex:sucuri, gemuri sau dulcețuri din fructe). O mare răspândire în rândul activităților voineșarilor o are creșterea animalelor astfel că turiștii ar putea fi martori la procesul nașterii micilor animale, ar putea urmări creșterea lor și ar învața cum să utilizeze produsele oferite de acestea: lapte – transformare în produse lactate, lâna oilor – transformare în îmbrăcăminte s.a. Turiștii ar putea învața să gătească preparatele locale, ar putea cunoaște ocupațiile vechi ale locuitorilor: țesutul la război, prelucrarea lemnului pentru obținerea a tot felul de produse, prelucrarea fierului. S-ar putea realiza tururi de vizitare a producțiilor, a fermelor pentru cei care nu doresc să participe întru totul la activitățile rurale. Ar putea fi create programe pentru copii-ex: programe de echitație. Ar putea fi realizate festivaluri tematice precum “Recoltarea porumbului”, “Tunsul oilor”, “Festivalul Păstoritului”, “Festivalul activităților meșteșugărești” acompaniate de cântece populare și veselie. Schimbarea mediului de viață pentru un timp reprezintă o reală experiență pentru oameni care vor cunoaște un alt stil de viață și vor căpăta noi cunoștințe și abilități. Pentru dezvoltarea acestei forme de turism ar fi necesară crearea unor ferme cu specific agroturistic care să ofere aceste servicii reunite sub forma unei game largi din care turistul să își poată alege ce dorește, în funcție de preferințe. Fermele ar trebui să aibă o arhitecturală tradițională așadar lemnul fiind elementul reprezentativ al zonei, ar putea fi în mare parte materialul de construcție al acestora.

Turismul ecologic ar putea lua naștere ca o formă derivată a turismului rural. Prin acest lucru s-ar evidenția faptul că unitățile de cazare, unitățile agroturistice folosesc produse 100% naturale, obținute în cadrul gospodăriei și le oferă turiștilor în cadrul meselor incluse. De asemenea prin programele turismului ecologic turiștii ar putea afla informații privind mediul, ariile naturale, speciile vegetative și faunistice protejate; turiștii ar trebui să constate importanța îngrijirii mediului și efectele nocive pe care le au acțiunile lor de negljență asupra sa. S-ar putea realiza spre exemplu programe împotriva poluării, programe de colectare a deșeurilor persoanele implicate având ocazia să viziteze zona cu acest prilej realizând drumeții; interesante ar fi programele de supraviețuire în natură prin care participanții ar învața diverse tehnici de bază – acest program ar fi ideal în cadrul unor tabere pentru tineret. Astfel, prin informarea turiștilor gradul de conservare al mediului ar fi mai ridicat, oamenii ar învața să fie mai protectivi.

Turismul cultural are o reprezentativitate redusă la momentul actual. Ideală ar fi crearea unui muzeu în care să existe expoziții de costume și obiecte populare, îmbrăcăminte păstorească, expoziții fotografice pe diferite teme: istoria dezvoltării stațiunii, obiectivele turistice locale și înconjurătoare etc. Ar putea fi create săli de teatru, de film sau de spectacole unde să poată avea loc diverse reprezentații. S-ar putea crea programe zilnice, prin rotație: “Seara de film”, “Seara de teatru”, “Seara de spectacole: de păpuși, de mimă, de retorică, de poezie pentru amatori” etc. astfel încât turiștii să poată avea constant parte de un moment de cultură. S-ar putea organiza mici concursuri de cultură generală atât pentru copii cât și pentru adulți ca o formă plăcută de divertisment.

Ca o nouă formă de turism ar putea fi dezvoltat turismul tematic, axat pe manifestări specifice zonei. Astfel ar putea fi promovate anumite obiceiuri (nunta, botezul etc.), festivaluri locale, activități tradiționale (precum păstoritul) în principal elemente caracteristice mediului rural și/sau spațiului montan. S-ar putea organiza în scop turistic reprezentări periodice ale acestora asemenea celor din marile muzee țărănești ale lumii care înfățișează viața tradițională. S-ar constitui un calendar al acestor reprezentări astfel încât turiștii să poată alege sau să își programeze vizita în stațiune în funcție de evenimentul pe care doresc să îl vizioneze. S-ar putea organiza evenimente cu diverse tematici, spre exemplu cu tematică fotografică. Frumusețea peisajului este ideală spre a fi surprinsă sub formă fotografică, iar cei interesați, atât profesioniști cât și simpli pasionați ai genului, ar ajuta la promovarea zonei prin intermediul fotografiilor realizate. S-ar putea organiza și unele tururi tematice: ale plantațiilor locale, ale rezervațiilor naturale din împrejurimi, ale stânelor, ale celor mai vechi case cu o arhitectură deosebită sau chiar un tur tematic al Văii Lotrului care să includă toate obiectivele existente de-a lungul acesteia, atât naturale cât și antropice sau culturale printre care și cele aparținătoare stațiunii Voineasa; tur tematic pescăresc sau vânătoresc prin care să fie prezentate zonele apropiate destinate practicării acestor activități.

În prezent, dezvoltat la un nivel scăzut este turismul de afaceri pentru care posibilitățile de desfășurare nu sunt chiar extraordinare. Aceasta însă este o formă de turism dintre cele mai profitabile. În vederea extincției sale s-ar putea crea spații destinate acestui tip de turism cum ar fi săli/centre de conferință, săli de presă, săli de expoziție etc. acompaniate bineînțeles de dotările corespunzătoare. Spațiile respective ar putea fi dezvoltate atât în incinta unităților de cazare, în limitele disponibile sau chiar ar putea fi dezvoltate unități destinate strict turismului de afaceri. Ar putea fi create pachete turistice atractive destinate persoanelor interesante de acest domeniu. În principal turismul de afaceri solicită existența unei baze tehnico-materiale cu cele mai înalte standarde, prin urmare condițiile oferite trebuie să se ridice la înălțimea așteptărilor (cazare, alimentație, pregătirea și ospitalitatea personalului). Prin vizita unei destinații în interes de serviciu șansele de a reveni ulterior alături de familie sunt foarte ridicate. Astfel prin turismul de afaceri ar avea de câștigat și turismul clasic prin creșterea popularității. De asemenea prin cunoașterea zonei oamenii de afaceri ar putea deveni interesați să investească sau chiar să contribuie la regenerarea sa.

Însă, pentru dezvoltarea turismul de afaceri și nu numai, va fi necesară dezvoltarea infrastructurii de transport.

Dezvoltarea infrastructurii de transport

Un lucru de bază, neapărat necesar este o infrastructură de transport adecvată pentru a se permite accesul cât mai ușor în stațiune. În primul rând trebuie rectificată situația drumurilor care traversează stațiunea, DN7A fiind singurul asfaltat, dar și acesta se află în stare de deteriorare. Având în vedere condițiile climatice favorabile apariției condițiilor de ploaie, drumurile neasfaltate deseori riscă să se umple de nămol și să îngreuneze circulația, ba chiar să o oprească în condiții de ninsoare abundentă. Este necesară de asemenea și o diversificare a formelor de transport. Cursele rutiere de transport public prin microbuz ar trebui să aibă o frecvență mai ridicată având în vedere că la momentul actual are loc aproximativ o singură cursă/zi din fiecare locație apropiată: Sibiu, Malaia, Brezoi, Obârșia Lotrului, Petroșani, Vidra etc. Sibiu fiind locația cea mai apropiată care dispune de un aeroport, iar Brezoi locația care dispune de gară cel puțin aceste curse ar trebui să fie în număr mai mare. Ideală ar fi construirea unei gări pentru a permite accesul și pe cale feroviară.

Dezvoltarea infrastructurii de cazare turistică

O altă oportunitate de dezvoltare ar fi constituită de diversificarea infrastructurii turistice de cazare. Aceasta trebuie să aibă un nivel de atractivitate mai ridicat atât la nivel estetic cât și al condițiilor oferite. Bazei tehnico-materiale actuale (hoteluri, pensiuni și vile turistice) i s-ar putea adăuga: mai multe popasuri turistice care la rândul lor să aibă o bază minimă de facilități mai exact o bucătărie și dușuri sau alte instalații de igienă. Cabanele turistice se potrivesc de minune în peisajul montan și ar trebui să fie mai numeroase, fiind practic un stereorip: oricine își imaginează un spațiu montan asociază acestuia o cabană montană. De aceea cabanele turistice reprezintă structurile de cazare care ar aduce un mare plus stațiunii și ar fi preferate de turiști. Cabanele turistice din lemn ar completa cu succes peisajul și ar apropia turistul de natură. S-ar putea crea o tabără pentru copii care să ofere programele tipice îndrăgite de aceștia. Atragerea publicului tânăr este importantă, acesta fiind mult mai atras de petrecerea timpului în aer liber și mult mai atașat de un lucru astfel că șansele de a reveni sunt mai ridicate.

Dezvoltarea infrastructurii de alimentație publică

Baza de alimentație publică este cea care înregistrează în prezent cele mai multe minusuri din partea turiștilor. Posibilitățile de alegere sunt reduse, există doar câteva restaurant în incinta unor unități de cazare. Turistul irosește timp căutând un loc unde poate servi o masă pe gustul lui, mai ales dacă unitatea de cazare la care s-a înregistrat nu prezintă și astfel de servicii. Crearea mai multor unități de alimentație care să ofere un meniu mai bogat ar ușura cu mult situația turistului. S-ar putea amenaja spații pentru picnic pentru cei care doresc să ia masa în inima naturii.

Dezvoltarea infrastructurii de agrement

Stațiunea Voineasa are de suferit din cauza slabelor amenajări de agrement. Pe lângă amenajările prezentate anterior în vederea dezvoltării anumitor forme de turism (pentru turismul nautic, sportiv și spațiile de picnic) s-ar putea adăuga și alte elemente care ar completa în mod eficient baza de agrement precum piscine, cluburi, traversarea pe corzi mobile, traersarea cu tiroliană, spații de joacă pentru copii, terenuri de paintball etc. În felul acesta posibilitățile de petrecere a timpului liber ar fi mai numeroase, iar turiști ar putea petrece în cadrul stațiunii Voineasa o vacanță plină de distracție.

În prezent se află în derulare multiple proiecte pentru dezvoltarea stațiunii Voineasa, iar unele dintre obiectivele proiectelor respective coincid cu acțiunile propuse a fi realizate în cadrul strategiei de dezvoltare mai sus menționată. Astfel, potrivit datelor anului 2014, în comuna Voineasa vor avea loc modificări asupra următoarelor aspecte:

– dezvoltarea infrastructurii de agrement prin proiectul “Adventure Park Voineasa” prin realizarea unui Alpine Coaster, “a unei piste pentru kart-uri și trotinete, dar și achiziționarea a 20 de trotinete, 20 de kart-uri pentru copii și 20 de kart-uri pentru adulți. De asemenea, va fi amenajat un parc de aventuri, așa cum sunt în Austria sau Elveția, vor fi achiziționate echipamente de protecție, vor fi realizate tiroliene, două covoare rulante cu sistem tubing și pârtie de schi”;

– se dorește dezvoltarea turismului nautic prin amenajarea unui debarcader și a unui ștrand sau patioar plutitor pe Lacul Vidra și construirea unui centru de agrement nautic; prin realizarea de plimbări cu vaporașul; se dorește construcția în stațiunea Vidra a trei noi terenuri sportive și a unui centru de echitație;

Se dorește astfel diversificarea activităților turistice și practicarea unui turism controlat, mai exact în timpul sezonului rece atracția principală va fi pârtia de schi Transalpina, iar în sezonul cald, atenția se va îndrepta către Lacul Vidra și stațiunea Voineasa, ideală pentru drumeții și relaxare în aer liber;

– modernizarea rețelei de drumuri locale;

– lucrări de împădurire;

– extinderea și reabilitarea Căminului Cultural;

– crearea de locuri de joacă pentru copii;

– se dorește dezvoltarea promovării turistice locale prin montarea a diverse panouri informaționale și hărți turistice;

5.4. Transalpina Ski Resort

Pârtia de ski Transalpina se numără printre cele mai frumoase pârtii de schi ale României, fiind și cea mai nouă. Denumirea sa provine de la situarea pe drumul Transalpina (DN67C), recunoscut în întreaga țară pentru altitudinea ridicată la care se află. Recent intrată în circuitul turistic (în anul 2012) pârtia a câștigat simpatia turiștilor care o consideră una dintre cele mai bune pârtii ale țării, fiind comparată chiar cu pârtiile din Austria.

Începute în anul 2011 lucrările aveau în vedere construcția a 7 pârtii de schi și a dotărilor aferente ajungând astfel să existe 2 teleschiuri, o telegondolă și un telescaun, un centru de închiriere echipamente sportive, două restaurante precum și baruri apres-ski pe o suprafață de 9,5 km. Golurile alpine existente au favorizat construirea sa. Pârtia 1 si 4 au o dificultate medie, iar pârtiile 2,3,5,6 și 7 au o dificultate ușoară. Există și tunuri de zăpada artificială ce se alimentează din lacul Vidra și ajută la menținerea zăpezii pe o perioadă mai lungă de timp, chiar și în luna mai. Funcționarea pârtiei de schi a fost gândită astfel încât mediul înconjurător să nu fie afectat, să nu se exercite presiune asupra sa, de aceea metodele de alimentare sunt cât mai ecologice. La începutul anului 2015 s-a reușit despădurirea unei suprafețe de 10.000m² pentru extinderea pârtiei. Domeniul schiabil este situat între munții Parâng, Lotru și Cîndrel, la 30-34 km distanță de stațiunea Voineasa, fiind necesară aproximativ o oră pentru parcurgerea acestei distanțe. Domeniul pornește din apropierea lacului Vidra, al stațiunii Vidra (dincolo de Voineasa), continuându-se către Obârșia Lotrului, însă primăria Voineasei este cea care se ocupă de această pârtie în cea mai mare parte. În cadrul pârtiei se află un alt punct de atracție și anume snowparcul “Adrenalin Mountain Park” pentru pasionații de snowboard, fiind considerat cel mai bine dotat parc al sporturilor alternative de iarnă din România.

Numărul turiștilor sosiți pe pârtia Transalpina din anul 2012 și până în prezent, a crescut rapid ajungându-se de la 45.000 la 60.000 și chiar 100.000 în acest an, în cadrul sezonului rece perioadă în care pârtia reprezintă cea mai mare atracție a zonei.

Lucrările la acest domeniu schiabil au ajuns să fie realizate în proporție de 92% și nu se pot finaliza din cauza unor inconveniente apărute. Compania ce s-a ocupat de construcția pârtiei nu a fost plătită pentru serviciile oferite astfel că s-a ajuns în situația de a se judeca cu primăria Voinesei și de a câștiga procesele; prin urmare la cheltuielile deja făcute pentru realizarea pârtiei s-au adăugat și o mulțime de alte penalități. Din acest motiv în prezent toate câștigurile înregistrate de pârtia de schi sunt îndreptate către firma constructoare în vederea recuperării datoriilor. Având în vedere succesul pe care l-a avut pârtia chiar și în condițiile date se dorește ca acest proiect să aibă finalitate. Astfel rețeaua de drumuri pe care se realizează accesul către pârtia Transalpina nu este în stare perfectă de circulație și îngreunează deplasarea turiștilor, iar dotările existente pe pârtie nu sunt complete, alte inconveninente fiind: lipsa locurilor de parcare, existente în număr redus – 350 de locuri; hotelul ce se dorește a fi construit la baza pârtiei nu este finalizat; structurile de alimentație publică sunt foarte reduse (există doar cele două restaurante). Recent și-au făcut apariția investitori străini proveniți din Marea Britanie și din Italia care sunt doritori să dezvolte stațiunea Voineasa și să preia acest proiect rezolvând problemele pe care primăria le are prin achitarea datoriilor sale către pârtia de schi. În cazul în care s-ar realiza acest lucru, investitorii ar dori pregătirea Voinesei într-o stațiune capabilă să susțină Jocurile Olimpice. În acest fel s-ar investi în îmbunătățirea infrastructurii de cazare (prin adăugarea de noi hoteluri), dar și de agrement, precum și la finalizarea pârtiei de schi, prin extinderea ei și dezvoltarea instalației de transport pe cablu. Având în vedere potențialul ridicat al acestei zone, acest domeniu schiabil ar putea fi ridicat la standardele internaționale. Din cauza problemelor existente legate de neplata datoriilor primăriei a fost întreruptă derularea proiectului turistic “Adventure Park” Voineasa care ar fi avut mari șanse de reușită și ar fi mărit interesul turistic asupra stațiunii.

5.5. Analiza SWOT

CONCLUZII

– Analiza întocmită asupra spațiului stațiunii Voinesei s-a bazat atât pe informații teoretice colectate din diverse surse bibliografice menționate, cât și pe o analiză efectuată pe teren și prin interacțiunea cu localnicii respectiv persoanele care activau în domeniul turismului. Cercetarea la față locului a permis o mai bună percepere a situației existențe la acest moment în cadrul stațiunii climaterice și la întocmirea unei lucrări cât mai concrete și conform cu realitatea.

– În realizarea analizei statistice am întâmpinat anumite dificultăți în sensul că datele necesare prelucrării nu au putut fi obținute de la o sursă locală pe motivul lipsei lor, singura posibilitate fiind colectarea din mediul online (site-uri de statistică, ghiduri turistice, alte publicații).

– În realizarea lucrării am urmărit atât o analiză a potențialului natural, cât și a celui antropic, dar mai ales a infrastructurii turistice de cazare precum și a celorlalte componente ale bazei tehnico-materiale (infrastructura de alimentație publică, de agrement și de transport) care au o importantă influență asupra turismului. De asemenea am putut realiza o evoluție a turismului în spațiul cercetat și am prezentat impactul său asupra spațiului local atât la nivel social cât și fizic (asupra mediului asupra aerului, apei, solului și biodiversității).

– Am reușit realizarea unui studiu al unităților de cazare, luând ca exemplu concret, Pensiunea Hostel Voineasa, prin intermediul căreia am putut demonstra că unitățile de cazare se adaptează noilor cerințe și devin din ce în ce mai ofertante. Sub aspectul condițiilor și serviciilor oferite aș putea spune că infrastructura de cazare se îndreaptă într-o direcție corectă singurele discrepanțe fiind generate de vechile unități de cazare neglijate care prezintă o adaptare mai dificilă și mai lentă. Însă, printr-o atenție deosebită acordată acestora și prin modernizarea lor s-ar putea ajunge la un tot unitar și la o “armonie” la nivelul acestor structuri de primire turistică.

– În urma studiului de cercetare efectuat asupra stațiunii Voineasa am constatat că aceasta are de suferit din cauza unei strategii de valorificare ineficiente. Potențialul său natural este ridicat și atractiv, dovadă stând fluxurile turistice existente în anii precedenți. Stațiunea este încărcată de liniște și pace și de o frumusețe caracteristică zonelor montane carpatice. Cu timpul, prin degradarea bazei tehnico-materiale și prin stagnarea acțiunilor de promovare turistică procentajul acestora a scăzut considerabil. Se observă însă eforturi de “revitalizare” a zonei și de încercare a transformării sale într-o stațiune montană de succes. Continuarea acestora ar determina schimbarea percepției turiștilor asupra zonei și reconsiderarea ei ca o locație ideală pentru petrecerea timpului liber.

– Aș putea spune că simpla vizită a stațiunii oferă o senzație de bine și relaxare, dar turistul a fost întotdeauna atras de varietate și a fost doritor de mai mult, așadar va avea tendința să aleagă o destinație cu dotări multiple. Prin urmare stațiunea Voineasa trebuie să se adapteze standardelor cerute pentru a satisface în proporție cât mai ridicată dorințele turiștilor.

– Prin intermediul strategiei de dezvoltare turistică am încercat să propun diverse acțiuni care ar putea îndrepta lipsurile a căror existență am observat-o în urma cercetării efectuate. Am putut constata că instituțiile locale se confruntă cu probleme privind finanțarea anumitor proiecte (spre exemplu asfaltarea drumului care leagă Voineasa de stațiunea Vidra și de șoseaua Transalpina, proiect finalizat în proporție de 92% traseul putând fi realizat cu greutate). Așadar șansele de întâmpinare a unor dificultăți în dezvoltarea turistică a stațiunii sunt destul de mari și ar îngreuna demersurile ce se doresc a fi aplicate.

– Practicarea unui turism durabil reprezintă o direcție principală ce trebuie urmărită având în vedere posibilitatea epuizării și/sau degradării resurselor, iar utilizarea lor în acest fel, pe o perioadă mai lungă de timp este mai profitabilă decât ar fi utilizarea lor până la epuizare. De aceea ideală este axarea pe turism și nu pe industrie – spre exemplu industria lemnului și utilizarea bazei forestiere în totalitate ar distruge potențialul natural și ar aduce câștiguri doar pe o perioadă limitată de timp. Prin dezvoltarea turistică a zonei se va îmbunătăți economia locală respectiv cea națională. Atragerea fluxurilor turistice străine ar avea o mare contribuție asupra acestui lucru. Astfel oferta turistică a stațiunii trebuie să fie atractivă și să se adreseze tuturor categoriilor de vârstă sau/și de turiști pentru a se evita catalogarea/etichetarea ei drept ideală doar pentru anumite tipuri de turiști.

BIBLIOGRAFIE

Balint Nela Tatiana, Anghel Mihaela, Practică în stațiuni balneare și climaterice, Editura Alma Mater, Bacău, 2011.

Băltescu Codruța Adina, Strategii de marketing în turismul montan românesc, Editura Universității “Transilvania”, 2010.

Cândea Melinda, Tamara Simon, Elena Bogan, Patrimoniul turistic al României, Editura Universitară, București, 2012.

Dobrin Petria, Voineasa, Trecut și prezent – monografie, București, 2002.

Erdeli George, Istrate Ioan, Potențialul turistic al României, Editura Universității din București, 1996.

Gheoghe Cîrstea și Dorel Constantin, Județele Patriei (Vâlcea-Monografie), Editura Sport-Turism București, 1980.

Gheorghe Ploaie, Valea Lotrului, Editura Sport-Turism, București, 1983.

Gheorghe Sporiș și colab., Ghid turistic Voineasa, Editura Printex, Craiova.

Grigore Posea și colab., Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1982, pag. 785-800.

Institutul de economia comerțului interior și a turismului, tipărit de Vasile Glavan, Studii de turism, a-V-a sesiune de comunicări știintifice noiembrie 1977, vol. II turism montan, București, 1978.

Marinoiu C., Initerare vâlcene, Editura Sport-Turism București, 1987.

Moga Nicolae, Moga Maria-Magdalena, Biserica “Sf. Ierarh Nicolae” Voineasa, Vâlcea, Editura Offset Color Râmnicu-Vâlcea, 2001.

Moga Nicolae, Gheorghe Stanciu, Voineasa-paradigma identității, Editura Timpul Reșita, 2002.

Moga Nicolae, Loviștea în date, Editura Agnos, Sibiu, 2011.

Mosor Gheorghe, Geografia teoretică și aplicată a nordului județului Vâlcea, Editura Psihomedia, 2003.

N.Danes, Enciclopedia județului Vâlcea, Vol. I, Editura Fortura, Râmnicu Vâlcea, 2010.

Pelin Florin, Stroe Stelian, Vasilescu Dumitru, Turism montan, Editura Printech, 2007.

Petria Petre, Vâlcea ieri și azi în imagini comentate, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2010.

Preda Mircea, David Ana Sofia, Filip Maria, Județele și orașele României în cifre și fapte (Vol. I – Județele României), Editura Departamentul pentru administrația publică și locală, București, 1994, pag 599-612.

Roangheș-Mureanu Ana-Maria, Turismul balnear și climacteric (Subcarpații Vâlcii), Editura Universitătii din București, 2012.

Talabă Ion, Talabă Elena-Monica, Apetrei Raluca-Maria, Turism în Carpații Meridionali (Cunoaștere, dezvoltare si valorificare economică), Editura PIM, Iași, 2011.

Vasile I.Berbece, Costea Marinoiu, Aurel Matei, Gheorghe Mamularu, Vâlcea-ghid turistic al județului, Editura Sport-Turism, 1976.

Vintilă Adriana, Potențialul turistic al județului Vâlcea, Editura Larisa, Câmpulung Muscel, 2013.

Vintilescu Cerasela, Potențialul turistic al județului Vâlcea, Editura Legis, Craiova, 2011.

Teze de doctorat:

Borogean Simona Elena, Țara Loviștei, Cluj-Napoca, 2010.

Ceană Daniela-Edith, Impactul ecologic al unei activități de tip minier, Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș, 2008.

Gînjulete Dana Maria, Evaluarea vulnerabilității așezărilor umane din bazinul Lotru, București, 2012.

Gheorghe Viorel Ilinca, Valea Lotrului – studiu de geomorfologie aplicată, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, Școala doctorală “Simion Mehedinți”, 2010.

Publicații on-line:

Bălteanu Ramona, Stațiunea Voineasa, în proces de degradare, dar cu o panoramă unică, Ziarul Impact Real, 26 mai 2014.

Bălteanu Ramona, Proiectul turistic Adventure Park tăiat de la finanțare, Ziarul Impact Real, 15 martie 2015.

BNSind turism balneo, Hotel Lotru 2** Voineasa, Ofertă organizații Sindicale, 2010.

Bran Corneliu, Un posibil model: Dacă la Voineasa se poate, la noi de ce nu?!, Ziarul Văii Jiului, 22 aprilie, 2015.

Ilie Florentina, Turism fără mari investiții la Voineasa, Ziarul Jurnalul 24, 9 ianuarie, 2014.

Popa Marielena, Turism sindical în faliment, la Voineasa-Vâlcea, Ziarul Indiscret in Oltenia.

Rîpan Irina, Concurs de schi și petrecere cu muzică  raggae pe Transalpina Ski Resort, Ziarul Adevărul Râmnicu Vâlcea, 7 februarie 2014.

Rîpan Irina, Enduro –Maniaco-Depresiv, la Voineasa, Ziarul Adevărul Râmnicu Vâlcea, 21 iunie 2013.
Primul maraton din Munții Latoriței, Ziarul Impact Real, 07 iunie 2014.

Rîpan Irina, Hotelurile de la munte, aglomerate de sărbători. Ce variante au turiștii care vor să meargă la schi în Vâlcea, Ziarul Adevărul Râmnicu Vâlcea, 12 decembrie 2014.

Consiliul Județean Vâlcea, Strategia de dezvoltare a turismului în județul Vâlcea, 2007-2013.

arh. Mihai Prădatu (șef proiect) și colab., Studiu de fezabilitate, Dezvoltarea infrastructurii de agrement în stațiunea turistică Voineasa, județul Vâlcea, 2009.

arh. Mihai Prădatu (șef proiect) și colab., Plan urbanistic zonal în comuna Voineasa, 2010.

Site-uri web:

www.insse.ro

www.cnpas.org

www.autogări.ro

D E C L A R A Ț I E

Subsemnata Olteanu Alexandra Cristina, candidat la examenul de finalizare a studiilor universitare de licență la Facultatea de Geografie a Universității din București, în domeniul Geografie, programul de studii universitare de licență Geografia Turismului, declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din teză nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică.

Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

Data, Semnătura,