Diversificarea Si Promovarea Turismului Cultural In Judetul Iasi

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I: ASPECTE GENERALE PRIVIND TURISMUL CULTURAL

1.1 Istoric al turismului cultural românesc

1.2 Definirea conceptului de turism cultural

1.3 Forme de manifestare și particularități ale turismului cultural

CAPITOLUL II: DESCRIEREA OFERTEI ȘI ANALIZA CERERII TURISTICE DIN JUDETUL IASI

2.1 Prezentarea ofertei turistice în judetul Iasi

2.1.1 Potențialul turistic al judetului Iasi

2.1.2 Echipamentele turistice ale judetului Iasi

2.2 Analiza principalilor indicatori turistici ai cererii turistice din judetul Iasi

2.2.1 Sosirile turistice în judetul Iasi

2.2.2 Înnoptările turistice în judetul Iasi

2.2.3 Durata medie a sejurului în judetul Iasi

CAPITOLUL III: PROPUNERI DE DIVERSIFICARE ȘI PROMOVARE A TURISMULUI CULTURAL ÎN JUDETUL IASI PE BAZA PREVIZIUNII CIRCULAȚIEI TURISTICE

3.1 Căi de diversificare a ofertei turistice din judetul Iasi

3.2 Proiecte de dezvoltare și valorificare a turismului cultural în judetul Iasi

3.3 Posibilități de promovare a turismului cultural în judetul Iasi

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
ANEXE

INTRODUCERE

Județul Iași este un important centru cultural, aici formându-se personalități de seamă ce au intrat în grațiile filelor de istorie. De asemenea judetul Iasi beneficiază de o bogată tradiție istorică, culturală și spirituală, îmbină în mod echilibrat tradiționalul cu modernul și trecutul cu prezentul, potențialul acesteia putând fi folosit pentru dezvoltarea infrastructurii, a zonelor rurale, a turismului și a resurselor umane.

Nenumăratele obiective turistice și posibilități de agrement, completate de peisajele pitorești constituie un potențial turistic ridicat pentru județul Iași

Scopul lucrării de față este acela de a realiza o analiză a situației actuale a dimensiunilor turistice culturale existente în prezent în judetul Iasi, a gradului de dezvoltare a infrastructurii turistice și a oportunităților de îmbunătățire a capacității turistice a regiunii.

Obiectivele lucrării urmăresc stabilirea aspectelor generale ale activității turistice culturale și modalități de promovare a acestei în general, prezentarea pe scurt a ofertei turistice și analiza cererii de turism a regiunii și realizarea de propuneri de diversificare și promovare a turismului cultural în judetul Iasi.

Motivația abordării subiectului diversificării și promovării turismului cultural în judetul Iasi îl reprezintă paradoxul existent în regiunea Nord-Est, acela că deși regiunea deține un potențial turistic bogat, are statutul de „cea mai săracă regiune din țară”. Acest paradox, consider că obligă la reflecție și la conștientizarea adecvată a factorilor implicați care să creeze premisele exploatării potențialului geografic, cultural, religios, natural al regiunii în sensul dezvoltării infrastructurii turistice, dar și a celei adiacente de transport, comunicații și o mai bună promovare de marketing pentru a crea condiții benefice pentru atragerea unor segmente cât mai largi de turiști, pe tot parcursul anului.

Așadar, în contextul creșterii concurenței între destinațiile turistice în căutare de capacități de a atrage fluxuri de vizitatori, pe de o parte și de a garanta satisfacția turiștilor pe de altă parte sunt necesare strategii de marketing și publicitate adecvate de abordat pentru a oferi cea mai mare vizibilitate zonei turistice și a prezenta condițiile competitive ale regiunii. Totuși, condiția necesară pentru a face față acestei concurențe constă în capacitatea locului de a deveni produs turistic sau de a-și asuma anumite conotații atractive în termeni de factori disponibili, de segmente de piață vizate, de imagine selectată și de notorietate.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND TURISMUL CULTURAL

Turismul a devenit în ultimii ani domeniul prioritar pentru multe din statele lumii, poate contribui cu success la acest demers, în special pentru componentele sale ecologice și culturale.

Societatea actuală atribuie un nou sens culturii, mult mai complex, prin urmare a fost necesară apariția și consolidarea unei noi legături între aceasta și turism. Factorii care au generat dezvoltarea turismului și cea a consumului cultural sunt aproximativ identici. De aceea, nu este o surpriză că turismul de masă și consumul cultural de masă se întrepătrund.

Legătura turism – cultura este o urmare a dezvoltării economico-sociale. Dezvoltarea care a luat-o consumul cultural a identificat anumite schimbări: de exemplu, instituțiile culturale nu își mai pot permite să aibă doar un rol estetic.

Cultura și turismul sunt două noțiuni aflate în legătură continuă, directă, influențându-se reciproc. Sensul cultură-turism conduce, conform opiniei doamnei Țală Mădălina Lavinia, exprimată în cartea Religie, cultura, turism, la următoarele concluzii:

Cu cât obiectul de cult/obiectivul este mai valoros cu atât fenomenul turistic va fi mai amplu. Astfel trebuiesc precizate: valoarea intrinsecă a resursei și modul în care este pusă în valoare (promovată). Patrimonial cultural mondial este extrem de amplu, dar și insuficient valorificat. Sunt numeroare zone ale lumii, mai puțin dezvoltate, a căror cultură rămâne încă parțial nedescoperită. Pe de altă parte, destinații sau obiective inferioare din punct de vedere al valorii sunt puse într-o lumină bună de către comunitățile locale și, fără a fi impresionante, reușesc să atragă fluxuri considerabile de turiști.

Arta nu are garanție. Pe fondul liberalizării circulației la nivel mondial, accesul către destinațiile cu caracter cultural se face mult mai ușor. Consumatorul de cultură nu este interesat de locația obiectului de cult, ci de valoarea spirituală pe care o crează.

Fiecare zonă geografică are propria cultură, unică. Lumea este un mozaic de tradiții, obiceiuri, evenimente. Din combinația lor rezultă specificitatea și unicitatea locurilor. Apropierea prin turism, către orice zonă culturală, conduce automat la un consum individualizat cu probabilitate mică de repetare. Chiar și pentru cei care călătoresc deseori către aceleași destinații, cu alt scop decât cel cultural, elementul de noutate nu dispare în totalitate. Asimilarea de informații locale se face în timp, iar obținerea unei imagini complete este idealistică.

Specificitatea culturală determină un anumit consum turistic. O dimensiune a consumului este timpul sau durata. În acest mod, aceasta poate să aibă o durată mică de timp (vizitarea unui obiectiv cultural izolat) sau o durată mai mare de timp (participarea la un festival de film ce se desfășoară pe parcursul mai multor zile).

Crearea de locuri de muncă în sfera turismului și implicit de venituri pentru comunitatea locală. Valoarea atracțiilor culturale determină creșterea numărului persoanelor care, în mod frecvent, aparține comunității locale. Aceste angajări produce venituri pentru localnici, ce se întorc în comunitate sub formă de taxe și impozite și apoi se regăsesc în investiții.

Sensul invers turism – cultura implică:

Valorificarea corectă a resurselor. Acest lucru presupune protecția și conservarea patrimoniului printr-o repartizare corectă a numărului de vizitatori în funcție de capacitatea de suport a obiectivului/mediului. Un rol fundamental revine managementului practicat la nivelul localităților: gestiunea durabilă a spațiului și corelarea cu indicatorii de suport trebuie să fie mereu în centrul preocupărilor dacă se intenționează desfășurarea unei activități turistice pe termen lung.

Punera în valoare a comuniăților locale, făcându-le cunoscute la nivel regional, național sau internațional. Prin efectuarea de călătorii care au drept scop principal componenta culturală, turiștii se conectează involuntar la realitățile locale și capătă informații cu caracter general sau particular, pe care le utilizează la locurile de reședință.

Integrarea culturilor locale în aria largă a culturii universale. Unicitatea culturală a spațiilor este incontestabilă. Cu toate acestea, sunt o serie de aspecte care se întrepătrund și care sunt comune uneori și unor localizări aflate la mii de kilometri depărtare. Prin turism, se realizează frecvent contactul între culturi, schimbându-se informații între comunitatea gazdă și turiști.

Relația dintre cultură și turism este considerată ca fiind reciproc benefică fiind create fluxuri de venituri suplimentare pentru ambele și, ca o consecință, se vor menține și ameliora resursele culturale care, altfel ar putea să dispară.

De asemenea, condiționările reciproce dintre turism și cultură în secolul al XXI-lea, vor fi din ce în ce mai ample. Cu toate aceastea atâta timp cât se respectă principiile dezvoltării durabile, efectele vor fi pozitive pentru ambele părți. Astfel turismul, ca și cultura, trebuie privite ca două componente sociale care fac viața mai placută, mai complexă, mai bogată, iar orice eforturi de susținere sunt binevenite.

1.1 Istoric al turismului cultural românesc

Turismului cultural poate fi abordat prin prisma evoluției sale istorice luând în considerare două aspecte majore: prezentarea etapelor istorice importante ale societății umane în relație strânsă cu apariția și diversificarea obiectivelor culturale și apoi precizarea primelor forme de manifestare a turismului cultural ca parte componentă importantă a oricărei industrii turistice.

În ceea ce privesc etapele istorice importante ale societății umane în relație cu apariția și diversificarea obiectivelor culturale, descoperirile arheologice au adus primele dovezi de organizare a comunităților umane. Sub influența legăturilor cu alte civilizații mediteraneene în provincia Dacia a fost construit complexul religios de la Sarmisegetuza Regia, cu rol administrative și militari în același timp. Bazilicile de tip roman din Dobrogea, din fostele colonii grecești (IV-VI î. Hr.) din zona de coastă a Mării Negre sunt mărturii ale existenței unei forme de practici a unei religii monoteiste. Dezvoltarea fenomenului de creștinare religioasă, de aplicare a unor reguli urbanistice noi de către Imperiul Roman, impuse și în provinciile cucerite, se concretizează în creșterea numărului de temple și bazilici bogat ornamentate din punct de vedere arhiectural și artistic.

Odată cu dezvoltarea socio-economică apărută în urma evoluției politico-militare apar numeroase biserici, catedrale și mănăstiri. Astfel apar două stiluri arhitecturale și artistice, cel romanic și cel gotic care au lăsat adevărate bijuterii monumentale (bisericile de zid din România).

Poziția geografică și istoria zbuciumată a poporului român au dus la dezvoltarea unui stil arhitehtonic propiu cu influențe romane, slave, otomane, ș.a.

În ceea ce privește clasicismul architectural, acesta este mai puțin prezent în România, putând fi totuși regăsit în cadrul unor clădiri cum sunt: Primăria Cluj-Napoca (1843-1946), Mitropolia Nouă din Iași (1833-1888), Hotelul Bulevard (1865-1867) din București.

Sfârșitul secolului al XIX-lea aduce în prim plan două noi influențe arhitecturale, eclectism și stilul Secession. În țara noastră și-a făcut simțită prezența prin intermediul numeroaselor locuințe, bănci, ministere, palate de justiție, gări (Banca Națională a României, Palatul Cecului, etc.) construite în aceste stiluri.

Prezența conținutului cultural în cadrul călătoriilor turistice, s-a manifestat la început prin intermediul pelerinajelor, deplasărilor cu caracter religios și a celor determinate de participarea la diverse evenimente.

De asemenea, secolul XIX fiind o perioadă de dezvoltare socială și economică, de deschidere către lumea europeană modernă, s-a resimțit acest lucru și în plan cultural, dar mai ales în domeniul turismului și călătoriilor. Prin consecință a existat o dorință mai mare de a vizita alte locuri cunoscute pentru atracții naturale și culturale deosebite. În acest mod și numărul vizitatorilor străini a crescut, al celor care au început diferite afaceri în România, în aceeași măsură în care și tinerii români au început să urmeze universități și diverse forme de specializare în țările europene dezvoltate, aceștia alegând cu precădere Franța și Germania.

Cerințele legate de domeniul turismului cultural pot fi privite și prin punctul de vedere al derulării unor activități de dezvoltare generală a turismului. În România turismul cultural s-a manifestat în plan religios, în contextul în care multe evenimente istorice provocau o stare de nesiguranță.

Așadar în Antichitate și perioada feudală erau dominante călătoriile pentru comerț, participarea la manifestări religioase, utilizarea empirică a unor resurse balneare, ulterior începe să se contureze mai bine motivația culturală singulară. Următoarele perioade istorice (Renașterea, Iluminismul) au adus în atenție călătoriile de studii, vizitele între familii și prieteni, a unor locuri religioase deosebite, aventuri către descoperirea altor regiuni continentale. Astfel odată cu dezvoltarea mijloacelor de transport terestru și maritim se multiplică numărul călătorilor la nivel mondial.

La jumătatea secolului XX, în urma realizării unor evaluări a resurselor din numeroase țări cu economie dezvoltată sau în curs de dezvoltare, a condus la schimbarea multor obiective culturale principala motivație publică pentru realizarea unor călătorii la distanțe mari.

România dispune de un potențial important, atât în domeniul turistic, cât și în domeniul cultural. Totodată, activitatea culturală, pe lângă rolul important pe care îl joacă pentru punerea în valoarea a patrimoniului material și imateriale, poate și trebuie corelată cu activități în domenii complementare, precum activitățile în domeniul educației, formării profesionale, dezvoltării comunitare și, în special, cu acțiunile în domeniul dezvoltării durabile la nivelul teritoriului, atât urban, cât și rural.

Aspectele problematice cu care se confruntă acest tip de turism sunt legate de infrastructură de acces la siturile arheologice, monumentele de arhitectură învechită și insuficientă, lipsa spațiilor de parcare dotate cu puncte de informare și promovare a obiectivului cultural, lipsa punctelor de belvedere pentru fortificații, cetăți medievale, biserici, monumente istorice și mănăstiri, lipsa spațiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj.

1.2 Definirea conceptului de turism cultural

Afirmarea și manifestarea turismului cultural sunt determinate de curiozitatea oamenilor, de creșterea nivelului de instruire și de civilizație. Dezvoltarea culturii reprezintă un factor stimulator al călătoriilor cu această motivație. În acestă circumnstanță definirea noțiunii de turism cultural și înțelegerea mecanismelor sale de funcționare a reprezentat o problema dezbătută de-a lungul timpului de diverse organizații de profil, dar și de specialiști din domeniu, fiind adaptată în permanență odată cu schimbările apărute în cadrul acestei forme de turism.

În anul 1985, Organizația Mondială a Turismului (OMT), a descris turismul cultural ca fiind “mișcarea persoanelor având ca scop principal motivațiile culturale, cum ar fi călătorii de studiu, spectacole, călătorii culturale, festivaluri, vizitarea locurilor istorice, și monumentelor, folclor și pelerinaj”. În 1991, Asociația Europeană pentru Educația în Turism (ATLAS) definește turismul cultural prin: “deplasarea persoanelor spre atracții culturale îndepărtate de locul lor de reședință, cu intenția de a acumula informații și experiențe noi pentru a-și satisface nevoile culturale”.

Alte definiții folosite de diverse organizații naționale sau internaționale pun accentul pe caracteristicile cererii, astfel turismul cultural reprezintă: toate deplasările persoanelor în scop turistic deoarece astfel este satisfăcută nevoia umană pentru diversitate, crește nivelul cultural al individului, sunt dobândite noi cunoștințe, experiențe (World Travel Organisation – definiția în sens larg); participarea vizitatorilor la unul sau mai multe dintre următoarele activități culturale: festivaluri (muzică, dans, comedie, arte vizuale, tradiții) sau târguri, spectacole sau concerte (teatru, balet, operă, muzică contemporană sau clasică) muzee și galerii de artă, clădiri istorice sau de patrimoniu, situri, monumente, studiouri de artă și artizanat, expoziții culturale sau etnografice.

Cu toate acestea definiția care surprinde cel mai bine sfera de cuprindere a conceptului este următoarea: „turismul cultural cuprinde vizitele persoanelor din exteriorul comunităților gazdă, motivate în întregime sau parțial de interesul pentru oferta/patrimoniul istoric, artistic, științific sau stilul de viață al unei comunități, regiuni, grup sau instituții.” De asemenea, diverși specialiști și-au exprimat părerea în legătură cu acest concept, Dean MacCannell, susținând „că tot turismul este o experiență culturală”, în timp ce Urry J. merge mai departe, spunând că „turismul este cultură”.

Pentru ca o călătorie să fie considerată ca făcând parte din sfera turismului cultural, ea trebuie să îndeplinească trei condiții:

să fie determinată de dorința de cunoaștere, de cultivare;

să aibă loc consumul unui produs turistic cu semnificație culturală (monument, operă de artă, spectacol, schimb de idei);

să presupună intervenția unui mediator – persoană, document scris, material audio-vizual – care să pună în valoare, să realizeze produsul cultural.

Pe lângă aceste trei tipuri de condiții specifice, produsul turistic cultural trebuie să integreze elementele componente ale oricărui produs turistic: organizarea primirii, cazarea, alimentația, agrementul, în funcție de categoriile de turiști implicate.

Cultura – componentă de bază a turismului cultural

Cultura constă din valori materiale și caracteristici non materiale, valori de apreciere și coduri de conduită care diferențiază:

o așezare de orice tip;

un grup de oameni de orice mărime, sau interacțiunea dintre cele două în trecut și în interacțiunea dintre cele două în trecut și în prezent.

Comisia Mondială pentru Cultură și Dezvoltare a UNESCO privește cultură că reprezentând „moduri de conviețuire”. Plecând de la această idee, Banca Mondială o definește că fiind „ansamblul complex de trăsături distincet spirituale, materiale, intelectuale și emoționale ce caracterizează o societate sau un grup social. Ea include nu numai artă și literatură, ci și stiluri de viață, sisteme de valori, tradiții și credințe.

Un set de definiții unanim acceptate la nivel internațional au stat la baza elaborării acestei lucrări. Astfel, din perspectiva recentă a Comisiei Europene “cultura se află în inima dezvoltării și a civilizației umane. Cultura este aceea care face oamenii să spere și să viseze prin stimularea simțurilor și oferind noi moduri de a vedea realitatea. Ea aduce oameni împreună prin dialog și pasiune înflăcărată, într-un mod care unește și nu divide. Cultura ar trebui văzută ca un set de trăsături distincte spirituale și materiale care caracterizează o societate sau un grup social. Ea îmbrățișează literatura și artele precum și modul de viață, sistemele de valori, tradițiile și credințele.”

“Cultura nu poate fi înțeleasă decât ca element al ansamblului vieții sociale. Ea reprezintă o rezultantă a schimbului realizat între procesele vieții sociale, în intercondiționarea lor reciprocă (de acumulare, cunoaștere, reflectare, creație și valorizare)”. Din definiție rezultă că noțiunea este una polisemantică, ea putând avea o semnificație personală și o alta colectivă.

Patrimoniul cultural reprezintă o resursă inestimabilă pentru orice societate. Accesul la acest patrimoniu este esențial pentru cei ce vor să câștige o înțelegere profundă a societății respective.

1.3 Forme de manifestare și particularități ale turismului cultural

Formele de turism reflectă structura mediului care le-a generat, adică structura societății omenești, modalitățile de acoperire a motivațiilor și posibilitățile tehnico-economice de procesare a fenomenului turistic. În literatura de specialitate s-au conturat diferite clasificări ale formelor de turism, în funcție de numeroase criterii.

Astfel, în cadrul unei clasificări a turismului ce ia în considerare motivația care a generat călătoria, pot fi identificate următoarele forme de turism:

Turismul de odihnă și recreere;

Turismul de agrement;

Turismul cultural (muzeistic, etnografic, artistic);

Turismul de tratament balneo-medical;

Turismul sportiv (alpinism, vânătoare, pescuit, sporturi extreme – zborul cu parapanta, rafting, orientare turistică, mountainbike, schi etc.);

Turismul de reuniuni interne și internaționale;

Turismul de afaceri;

Turismul religios;

Turismul tehnic;

Turismul științific prin participări la sesiuni de comunicări științifice, cursuri internaționale, colocvii.

Turismul cultural este prezentat ca acea formă de turism care, cuprinde călătoriile și participările la festivaluri de artă, care conferă unei persoane ceva mai mult decât ieșirea din cotidian, răspunzând motivației de cunoaștere, dobândirii de noi cunoștințe, dezvoltării personalității umane, contactării marilor galerii și colecții ale celor mai importante realizări ale spiritului omenesc (artă, știință, tehnică, habitat), mod de viață, comportament, vestimentație, religie etc.

În viziunea experților OMT, turismul cultural cuprinde: turismul pentru tineret, în care predomină aspectul cultural-educativ, inclusiv călătorii de studiu, pentru învățarea unei limbi străine, taberele internaționale pentru tineret; schimburi reciproce de artiști, scriitori etc. și manisfestările prilejuite; turism rural, sejururi la familiile regiunii sau țării vizitate; sejururi în sate de vacanță integrate mediului cultural local; participarea la festivaluri regionale, naționale, internaționale; circuite cu temă culturală, care includ vizitarea de muzee, locuri istorice și participarea la diverse manifestări culturale; pelerinaje la locuri și monumente istorice, religioase.

De asemenea, atracțiile turistice pot fi clasificate astfel:

primare – de la început, originare, principale, de gradul întâi, spre exemplu Colosseum-ul sau Acropolele – excursiile la Roma, respectiv la Atena.

secundare – care urmează, care sunt în al doilea rând și de mai mică importanță în raport cu primele: Portugalia – Peninsula Arrabida – Cacilhas, port de feriboturi, un lanț de restaurante orientate spre râu și cu vedere spre Lisabona;

locale – oferite predominant vizitatorilor locali – cetățenii municipiului Lugoj în vizită la Muzeul de Muzică sau cei din Timișoara, în vizită la Muzeul din subsolul Catedralei Ortodoxe etc.;

regionale – vizitarea Muzeului N. Lenau din județul Timiș, comuna Lenauheim, Casei Memoriale – Muzeu I. Slavici și E. Monția, comuna Șiria, județul Arad;

naționale – Mănăstirea Putna – Mormântul lui Ștefan cel Mare Alba, Cetatea Sarmisegetusa. Gorunul lui Horea, etc.;

internaționale – Parisul: Catedrala Notre Dame, Muzeul Louvre, Centrul cultural Georges Pompidou, cimitirul Pere Lachaise.

Printre cele mai căutate tipuri de atracții culturale se numără: siturile arheologice, monumentele și clădirile istorice, siturile industriale, muzeele si galeriile de artă, comerțul cu amănuntul și evenimentele.

Aceste atracții împreună cu destinațiile culturale se află la baza organizării produselor turistice. În funcție de tipul lor și de modul de organizare acestea se pot împărți în trei categorii principale de produse turistice culturale, după cum se poate remarca și în figura de mai jos, fiind astfel: produse bazate pe investiții, pe elemente de patrimoniu/stil de viață și produse bazate pe evenimente.

Figura nr. 1 – Tipuri de produse turistice culturale

Sursa: Țigu Gabriela, Țală Mădălina, Talpeș Adela, Resurse și destinații turistice pe plan mondial, Editura Uranus, București, 2003, p. 140

De asemenea, această clasificare a atracțiilor turistice a fost reprelucrată de către Țală Mădălina Lavinia în cartea Religie, cultură, turism, împărțind turismul cultural în patru (vezi Anexa 1): instituții, patrimoniu, stil de viață și evenimente. În funcție de această clasificare se pot da naștere unor produse culturale specifice, ce pot sta ulterior la baza altor forme de turism, cum sunt turismul etnic, istoric, contemporan, de artă, ș.a. Însă cel mai des, ele se suprapun și compun un produs mai complex, cu o adresabilitate mai largă.

Alături de formele generale care se pot mula și pe turismul cultural au fost identificate și forme particulare după cum urmează: turismul etnografic; turismul religios; turismul educațional; turismul prilejuit de manifestările știintifice și culturale; turismul gastronomic; turismul de vizitare și turismul de tranzit.

Această clasificare îmbină elemente ale culturii (religie, gastronomie) cu aspecte noi, cum ar fi manifestările științifice și repere spațio-temporare (tranzit sau vizitare).

O altă clasificare, în concordanță cu specificul valorilor componente ale patrimoniului cultural, cuprinde următoarele categorii:

vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric: vestigii arheologice, istorice, monumente, castele, edificii religioase, ansambluri urbane și rurale, parcuri și grădini;

vizitarea muzeelor: pinacoteci, de arheologie, istorie, știinte naturale, specializate sau tematice, naționale sau regionale, grădini botanice, parcuri zoo;

participarea la evenimente culturale: spectacole de operă, balet, teatru, concerte, festivaluri de muzică, dans, film, folclorice, sărbători tradiționale, expoziții, târguri;

turism industrial și tehnic – situat, în opinia specialiștilor, între cel cultural și cel de afaceri – caracterizat prin vizitarea unor obiective economice (industriale), construcții specifice (baraje, viaducte, poduri, tuneluri, canale), ansambluri arhitectonice urbane – modeme sau tradiționale, cunoașterea organizării vieții sociale etc.

Analizând tipologia formelor turismului cultural, putem constata cu ușurință caracterul complex al acestuia, care combină elemente tradiționale, legate de istoria sau religia din timpuri stravechi, cu elemente actuale, legate de spectacole, concerte sau chiar parcuri industriale.

În ceea ce privește particularități ale acestei forme de turism pot fi identificate următoarele:

independența față de sezonalitate. Turismul cultural este una dintre dintre formele cele mai puțin sensibile la modificările de vreme, comparativ cu turismul litoral sau cel montan de iarnă, de exmplu.

trecerea de la un turism adresat unor anumite categorii de populație (cu o anume pregătire și nivel intelectual) spre un turism de masă. Astfel, caracterul complicat, elitist al turismului cultural ce reclamă o anumită pregătire se transformă prin intermediul mijloacelor moderne, al creativității și adaptării într-un caracter general, ușor accesibil tuturor oamenilor.

interferența în diferite puncte cu toate formele de turism. Inserarea aspectului cultural în orice tip de călătorie este incontestabil. Fie că este vorba de o vizită într-un loc nou, fie că există un consum repetat, este absolut imposibil ca elementul de noutate să fie total eliminat.

dezvoltarea în anumite zone mai puțin valorificate din punct de vedere turistic. Această caracteristică se poate transforma cu ușurință într-un avantaj pentru comunitățile locale, putând fi privită și ca o strategie de dezvoltare a unor zone mai puțin valorificate (fie prin absența resurselor, fie prin lipsa unor activități de marketing). Sigur, nu este ușor de alocat fonduri pentru o catedrală sau un muzeu, însă existența acestora ar putea determina o dezvoltare turistică în lanț.

Pe lângă aceste particularități, pot fi menționate și altele cum sunt:

antrenarea ambelor categorii de populație, urbană și rurală, cu preponderență pe cea dintâi, deoarece aceasta este mai puțin absorbită în activitățile productive auxiliare (timpul liber al orășeanului fiind mai lung decât al celui de la sate, antrenat în munci gospodărești);

durata este de obicei limitată, majoritatea călătoriilor destinate cunoașterii având o durată medie de 3-7 zile; o durată mai îndelungată ascociată cu un traseu prea bogat în obiective turistice ar duce la apariția fenomenului de “saturație și inhibiție” în planul receptării, respectiv la scăderea eficienței actului instructiv;

eficiența economică a turismului cultural este cea mai redusă dintre toate celelalte tipuri. Fenomenul se explică prin caracterul său de tranzit și prin apelarea la infrastructura turistică numai în cazuri de exccepție. Creșterea ponderii celor care utilizează automobilul și rulotele creează o mare independență față de bazele de cazare în detrimentul funcționalității acestora;

turismul cultural vizează în principal obiective turistice de proveniență antropică, spre deosebire de turismul de recreere sau curativ, pentru care cadrul natural oferă majoritatea motivațiilor.

Diferența dintre turismul cultural și alte forme de turism o constituie funcția de învățare. Este vorba atât de o învățare activă, cât și de o învățare prin percepție. În urma unui consum cultural, turistul adună o serie de informații și de senzații. Unele dintre ele sunt volatile, iar altele au caracter permanent.

Turismul cultural se suprapune peste alte forme de turism în proporții diferite și include cu generozitate diverse forme, după cum urmează.

Turismul cultural are cele mai multe părți comune cu turismul urban, a cărui componentă majoră este. Turismul urban se referă, în genere, la petrecerea timpului liber, a vacanțelor în orașe, pentru vizitarea acestora și pentru desfășurarea unor activități de natură foarte diversă, cum ar fi: vizite la rude, întâlniri cu prietenii, vizionarea de spectacole, expoziții, efectuarea de cumpărături, etc.

O altă formă de turism care are și o componentă culturală evidentă este turismul rural. Într-o comunitate rurală, impactul turismului este adesea mult mai vizibil decât în mediul urban. Din cauza dimensiunii reduse a teritoriului „ciocnirea” dintre turiști și localnici este mai frecventă. Comunitățile mici au propriile valori și mod de viață, turiștii fiind mai ușor de identificat. Principalul motiv pentru care turiștii aleg spațiul rural este acela al mediului natural, curat, nealterat, eliberat de zgomotele mult prea variate și putemice ale orașului. De cele mai multe ori însă, în consumul rural apar – și aspecte culturale. Ele sunt mai vizibile în cazul agroturismului, care necesită consumarea de produse agricole din gospodăria respectivă și participarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, la activitățile specifice. Activitățile sunt adesea posesoare ale unor tradiții și valori culturale, păstrate din generație în generație.

Relația turismului cultural cu ecoturismul se face în special pe linia componentei antropice. Legătura dintre cultură, patrimoniu, mediu natural și turism este din ce în ce mai vizibilă. Cu toate acestea, nu există foarte multe demersuri comune pentru a proteja aceste resurse. Ecoturiștii sunt în general persoane mai educate, mai bine informate, interesate de aspecte ale mediului natural, dar și de înțelegerea modului de viață specific comunităților din respectivele areale. Adaptarea ecoturismului în turismul cultural înseamnă crearea unor produse bazate pe tradiții locale, artă și elemente de patrimoniu, respectându-se populația gazdă și mediul existențial al acesteia. Turismul cultural trebuie sa fie o componentă de bază a oricărui produs ecoturistic.

Turismul cultural interferează într-un mod interesant cu turismul de afaceri. Desfășurat cu precădere în centrele urbane, turismul de afaceri ajunge să aibă, în cele mai multe cazuri, și un aspect cultural, datorită curiozității (dorința de a completa timpul rămas dupa activitățile profesionale cu vizite la diferite obiective, cu evenimente de altă natură decât profilul muncii lor, cu un consum culinar specific zonei, regiunii, țării), dar și datorită interesului acordat de gazde și implicării lor active în informarea turiștilor (propuneri concrete din partea lor pentru oaspeți cu privire la posibile programe – propuneri care de cele mai multe ori au un aspect cultural puternic).

Relația turismului cultural cu turismul montan, litoral sau balnear este dată de structura atracțiilor culturale din respectivele zone. Astfel, o destinație litorală aflată într-o zonă istorică de renume prezintă mai mult potențial și de aceea și consumul turistic poate fi completat – o vacanță pe litoralul românesc capată și legături culturale dacă pe lângă băile de apă și soare zilnice se include și o vizită la muzeul arheologic Callatis din Mangalia. Turismul balnear are vechi rezonanțe, în special în Europa, proprietățile curative ale apelor fiind recunoscute încă de pe vremea romanilor. De aceea, stațiunile de azi păstrează puternice aspecte cultural-istorice (vestigii). Turismul montan în relație cu cel cultural se diferențiază în special după arealul unde se desfășoară – cu cât zona este mai antropizată cu atât elementele culturale sunt mai frecvente. Cu toate acestea, o serie de elemente arheologice foarte valoroase se găsesc și în zonele montane nelocuite (mine ale cetăților, vetre de așezări datând din timpuri străvechi etc.).

CAPITOLUL II
DESCRIEREA OFERTEI ȘI ANALIZA CERERII TURISTICE
DIN JUDEȚUL IAȘI

2.1 Prezentarea ofertei turistice din județul Iași

Iași este unul dintre cele mai frumoase orașe ale României, fiind cunoscut și sub numele de capitală Moldovei. Centru cultural, economic și academic, Iași este cunoscut pentru facultățile sale valoroase, printre care Universitatea Alexandru Ioan Cuza, cea mai prestigioasă instituție academică din România.

Faimosul oraș a fost locul de baștină pentru numeroase personalități care și-au pus amprenta pe poporul român: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Mihail Sadoveanu sau Mihail Kogălniceanu. De asemenea, multe dintre vedetele din zilele noastre s-au născut la Iași: regizorul Cristian Mungiu, Catrinel Menghia, Iulia Vântur, Laura Cosoi, Monica Bârlădeanu sau actrița Ana Maria Marinca.

Iași este un oraș fascinant, plin de istorie, de oameni calzi, primitori care te vor face să te simți că acasă. "Orașul celor șapte coline", comparat în 1691 de italianul Marco Bandini ca fiind "O nouă Roma", Iașiul a fost atestat prima dată într-un document din secolul al XV-lea, emis de către Alexandru cel Bun (1400-1432), prin care acordă privilegii comerciale negustorilor polonezi din Lvov. Istoria orașului este, însă, mult mai veche.

Situat în nord-estul României, județul Iași face parte din Regiunea de dezvoltare Nord-Est, alături de județele Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău și Vaslui. Delimitat la est de râul Prut și

de granița României cu Republica Moldova, județul Iași asigură o importantă punte de legătură funcțională, economică dar și social între țara noastră și spațiul estic, extracomunitar. Totodată, această poziționare geografică „la est de vest, la vest de est” îi confera o serie de caracteristici distincte, care decurg direct din situarea în cea mai săracă regiune a României și a Uniunii Europene, la interferența cu influențele culturale venite din zona estică.

La nivelul Regiunii Nord-Est, Municipiul Iași reprezintă principalul centru urban, având de două ori mai mulți locuitori decât următorul clasat – Municipiul Bacău, cu 144.307 locuitori. Din punct de vedere al relațiilor funcționale cu celelalte județe, Iașiul face parte din zona aflată pe malul a Siretului (râu care „împarte” regiunea Moldovei în două zone, pe axa nord-sud), având legături cu județele Vaslui și Botoșani. Transversal pe axa Siretului și în contrapondere cu aceasta se remarcă axa Iași-Neamț, de mai mică anvergură.

Municipiul Iași, reședința de județ, păstrează eleganța și elitismul de fostă capitală a regiunii istorice Moldova și a României, între anii 1916 și 1918, constituind un spațiu în puternic

contrast cu restul teritoriului județean. Nivelul său de dezvoltare îl poziționează ca principalul centru urban din nord-estul României, pol național de creștere cu rol important la nivelul întregii regiuni.

La finele anului 2014 județul Iași se compunea din două municipii (Iași și Pașcani), trei orașe (Hârlău, Tg. Frumos și Podu Iloaiei), 93 comune și 418 sate. Orașul Iași este municipiu și reședința județului cu același nume. A fost capitala Moldovei până în anul 1861 și temporar (1916-1918, în perioada Primului Război Mondial) a Regatului României. Este denumit orașul celor 7 coline, cu o suprafață de 93,62 km2, o populație de 892 215 locuitori (2014) și o densitate medie a populației de 3 307,3 locuitori/km2. Din totalul locuitorilor orașului, 47,13% sunt de sex masculin, iar 52,87% sunt de sex feminin.

Iașiul este recunoscut ca un oraș de cultură, cu cel mai vechi centru universitar care datează din 1860. Orașul unde s-a inițiat Unirea de la 24 ianuarie 1859 este renumit pentru parfumul de tei (teiul lui Eminescu din parcul Copou) și oaza de verdeață și flori de la Grădina Botanică. În anul 2010, Iașiul a sărbătorit 600 ani de existență.

Orașul Pașcani, cel de-al doilea municipiu al județului Iași este situat în partea de nord-vest a județului, pe valea Siretului. Suprafața este de 75,49 ha, cu o populație de 44 049 locuitori

(iulie 2014), structurată pe sexe: 49,1% bărbați și 50,9% femei. Este atestat documentar din anul 1419. Fost oraș industrial înainte de 1990, este recunoscut și azi pentru perdelele produse și mai nou pentru amploarea activității comerciale.

Evaluarea potențialului turistic al județului se referă la analiza infrastructurii și a tipurilor de atracții și servicii turistice disponibile sau care pot fi sprijinite. Pornind de la premisa că județul dispune de un bazin de atragere de potențiali turiști, se analizează modul în care poate fi valorificată această oportunitate din punct de vedere economic.

Cultura, tradiția și creativitatea sunt recunoscute ca principalele elemente ce diferențiază Iașiul de alte județe și formează identitatea locală.

2.1.1 Potențialul turistic al județului Iași

Patrimoniu natural

Județul Iași este bogat în arii protejate de interes local și național. Amenajate și protejate corespunzător, acestea pot influența semnificativ atât calitatea vieții rezidenților, cât și dinamicitatea economiei locale. Astfel, perimetrele speciale forestiere precum pădurile Ciric, Socola, Pădurea Brândusa-Ticau-Cârlig, sunt importante mai ales pentru calitatea lor de a oferi o “centură verde” față de localități și pretabilitatea lor pentru întreprinderea de activități de agrement. Eleșteiele Jijiei și Miletinului, lunca Siretului Mijlociu, Pădurea Bârnova, Pădurea Miclești – desemnate arii speciale avifaunistice, contribuie la diversitatea peisagistică și practicarea pescuitului sportiv. Mai mult, pe teritoriul județului Iași există o serie de situri Natura

2000, fiecare având potențial de a fi valorificate.

Grădina Botanică a fost înființată la Iași în anul 1856, sub organizarea medicului și naturalistului Anastasie Fătu. Suprafața actuală este de aproape 100 ha și cuprinde cca 2000 specii de arbori și arbuști. Este cea mai mare grădină botanică din țară;

Parcul Copou – amenajat în anul 1834 prin decizia luată de către domnitorul Mihail Sturdza, fiind prima grădină publică din Iași;

Rezervația paleontologică Repedea (Bucium) este amplasată în apropierea Releului de televiziune pe dealul Repedea;

Parcul Expoziție;

Pădurea Breazu;

zona de agrement Ciric cuprinde Lacurile Ciric I și Ciric II și Pădurea Ciric;

faimoasele podgorii de la Bohotin și Cotnari.

Patrimoniu cultural – muzee și colecții

Județul Iași beneficiază de un patrimoniu construit spectaculos, aici fiind înregistrate 1.630 de monumente de patrimoniu construit, ceea ce poziționează județul pe locul al doilea pe plan național, după București și pe primul loc în regiune, din datele INS pe 2014 (interpretate și redate în Analiza socio-economică a Regiunii Nord-Est 2014-2020), reiese că județul Iași (comparativ cu județele Suceava și Neamț), „deși prezintă cel mai mare număr de bunuri culturale (38,76 % din totalul regiunii) și cea mai mare suprafață de expunere (81,78% din totalul regiunii), reușește să adune doar aproximativ 18,42% dintre vizitatori”. Există o explicație care decurge din includerea în această statistică a grădinilor botanice din cele trei județe, dar care se dovedește de fapt insuficientă. „Neconcordanțele dintre aceste seturi de date se pot explica prin prezența la Iași a celei mai mari grădini botanice din România, având 831.800 mp, 1.028.037 de bunuri culturale și peste 288.457 de vizitatori în 2014. Este reflectată astfel parțial importanța socio-economică, politică și culturală deosebită a regiunii și, respectiv, a municipiului Iași în istoria Moldovei și României.

Dintre cele mai importante monumente clasate de către Ministerul Culturii amintim:

Palatul Culturii – ridicat între anii 1906-1925 și inaugurat în 1926 de către Ferdinand de Hohenzollern, al doilea rege al României moderne, este creația cea mai însemnată a arhitectului I.D. Berindei.

Catedrala Mitropolitană – pusă în funcțiune în anul 1887 și găzduind picturi de Gheorghe Tătărescu, catedrala găzduiește racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

Mănăstirea Sf. Trei Ierarhi – ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, structura exterioară rămâne unică în cadrul arhitecturii ecleziastice românești.

Mănăstirea Golia – veche ctitorie a marelui logofăt Ioan Golia, datând din secolul al XVI-lea. Turnul Goliei este cea mai veche construcție arhitecturală din Iașii secolului al XVI-lea.

Muzeul Unirii – deschis în 1959, când se sărbătorea centenarul Unirii, muzeul își are sediul în palatul de secol XIX ce a servit drept reședință domnitorului Al.I. Cuza.

Palatul Ruginoasa – Reședința de vară a domnitorului Al. I. Cuza, palatul a fost construit la începutul secolului al XIX-lea.

Muzeul arheologic Cucuțeni – este amenajat în situl unde au fost descoperite primele vestigii ale culturii neolitice Cucuțeni.

Muzeele reprezintă o componentă semnificativă a punctelor de atracție frecventate de către vizitatori. La nivel regional, în 2013 existau 124 muzee înregistrate oficial care atrag un număr total de 1.471.030 vizitatori.

Tabelul de mai jos ilustrează faptul că în Regiunea Nord-Est funcționează un număr mare de muzee și colecții publice, deținând 124 de astfel de unități culturale.

Tabel 1: Distribuția regională și județeană a numărului muzeelor și colecțiilor publice

Sursa: Baza de date TEMPO-online a INS

Din cele 124 de muzee și colecți publice, 10 sunt de importanță națională (localizate în cea mai mare parte în județul Iași – 9), iar 27 sunt de importanță regională.

Iașiul deține un număr impresionant de muzee și colecții, 20 la număr. Dintre acestea, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic, Muzeul de Istorie, Muzeul de Știință și Tehnică sunt închise

temporar, ca urmare a lucrărilor de restaurare a Palatului Culturii Iași, sediu principal pentru aceste muzee ce fac parte din Complexul Național Muzeal „Moldova“ Iași. Mai mult, complexul muzeal are în administrarea sa obiective muzeale însemnate din județ, precum Palatul Memorial „Al. I. Cuza“ Ruginoasa, Muzeul Arheologic de sit din Cucuțeni și Muzeul Viei și Vinului din Hîrlău.

Tabel 2: Distribuția regională și județeană a numărului de vizitatori în muzeele și colecțiile publice

Sursa: Baza de date TEMPO-online a INS

Se remarcă de asemenea Muzeul Literaturii Române, cu 12 case și muzee dintre care putem enumera Casa „Otilia Cazimir”, Casa „Mihai Sadoveanu”, Casa „Nicolae Gane” Bojdeuca lui Ion Creanga, Muzeul „Vasile Pogor”, Muzeul „George Topârceanu”, Muzeul memorial „Vasile Alecsandri”, Muzeul „Costache Negruzzi” Muzeul „Mihai Eminescu” etc., a cărui activitate a devenit tot mai intensă și mai diversificată, incluzând ateliere de creație sau organizarea de festivaluri.

Din Raportul privind Restaurarea Monumentelor iulie 2014, realizat de Direcția Județeană pentru Cultură Iași, reiese că există o serie de șantiere ce includ 19 monumente sunt în proces de restaurare (fie în plin proces de execuție, fie avizate dar fără finanțare, fie cu buget alocat parțial); 18 monumente aparținând cultelor sunt restaurante din fondurile preponderent de la Ministerul Culturii; iar patru obiective industriale sunt încadrate ca monumente istorice abandonate, aflate în stare gravă de degradare (Fabrica de Cărămizi Ciurea, Fabrica de Țigarete, Fabrica de Bere și Fabrica Nicolina).

Cu toate că diversitatea și numărul ridicat al monumentelor istorice implică provocări semnificative legate de finanțarea mentenanței și restaurării acestora – în special în mediul rural–o serie de acțiuni de reabilitare și restaurare au fost finalizate cu succes în ultimii ani, în special în contextul planului integrat de dezvoltare urbană (PIDU) pentru polul de creștere Iași. Menționăm astfel lucrările efectuate la situri precum Biserica Sf. Sava din Iași, Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și Mănăstirea Golia. De altfel, în 2012, premiul Europa Nostra a fost acordat pentru recunoașterea excelenței în conservare a Ansamblului Monument Istoric Mânăstirea Golia Iași.

Patrimoniu cultural – tradiții și momente specifice identității locale

Spiritul Iașiului – fie că vorbim de municipiu sau de întreg teritoriul administrativ – este încărcat de o efervescența caracteristică inovării și diversității culturale, dublată de un cadru istoric tumultuos.

Pot fi astfel precizate episoade cheie pentru specificul românesc și al construcției statutului națiune, precum prima carte de legi în limba română (Carte românească de învățătură de la pravilele împărătești și de la alte giudețe, 1646), prima reprezentație de teatru în limba română, primul muzeu din România (Muzeul de Istorie Naturală din Iași, 1834), prima universitate română (Universitatea din Iași, 1860), Asociația culturală Junimea (1863). Pol urban important, municipiul Iași a servit atât drept capitală a României în vremuri de restriște, dar a fost și scena unor evenimente tragice, precum Pogromul de la Iași.

Tradiția unei mediu intelectual și a unei istorii bogate se reflectă în prezent printr-o constant preocupare față de excelența în educație și cercetare (un exemplu în acest sens fiind Salonul de Inventică Iași), dar și prin diversele tipuri de festivaluri, menite să stimuleze consumul și specificul cultural și creativ local.

Astfel, odată cu redeschiderea în 2012 a Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, viața teatrală s-a revitalizat până la includerea în stagiune a punerilor în scenă realizate de regizori invitați. Un festival internațional tematic de teatru (altul decât Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr organizat de Teatrul pentru copii și tineret „Luceafărul“) lipsește însă de pe piața culturală ieșeană. Și dinamica teatrului alternativ este relativ amorțită, dacă avem în vedere atât potențialul existent (facultatea de teatru de la Iași este un reper al breslei la nivel național), cât și activitățile teatrelor independente (precum Teatrul Bonton și Teatrul Fix) sau pentru artiști amatori (Casa de Cultură a Studenților, Școala Populară de Arte „Titel Popovici”, Casa municipală de cultură „Mihai Ursachi” etc.).

Figura nr. 2 – Numărul biletelor vândute la spectacole și reprezentații artistice în județul Iași

Sursa: Baza de date TEMPO-online a INS

Din graficul de mai sus se poate observa o creștere spectaculoasă a numărului de spectatori între anii 2012 și 2013, fapt explicabil și prin aceea că anul 2012 este cel al redeschiderii Sălii Mari a Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, după aproape un deceniu în care sala nu a găzduit spectacole.

Activitatea Operei Naționale Române Iași s-a dinamizat în mod semnificativ, spectacolele organizate bucurându-se de aprecierea publicului larg. Lucrurile stau însă diferit pentru Filarmonica de Stat Moldova din Iași, mai ales din cauza condițiilor improprii în care funcționează, având sediul parțial transformat în șantier (iar clădirea fiind în litigiu). Faima extraordinară a Filarmonicii ieșene a depășit granițele țării, un singur exemplu în acest sens fiind funcționarea a două cvartete de coarde în interiorul ei (și numeroasele concerte la care au participat pe plan internațional). Totuși, Filarmonica nu este suficient promovată în regiune (deși e singura instituție de gen de asemenea factură din regiunea Nord-Est) și asta și din cauzele menționate mai sus.

Cu situația sediului impropriu se confruntă în prezent și Biblioteca Județeană „Gh. Asachi”, care are nevoie de un spațiu nou de funcționare, viabil pentru fondul de carte existent și

evenimentele culturale pe care dorește să le desfășoare în viitor. Alte biblioteci importante din Iași (precum Biblioteca Central Universitară „Mihai Eminescu” și Biblioteca Filialei Iași a Academiei Române) care funcționează în sedii adecvate și bine amplasate, au început să acorde în ultima perioadă o mai mare importanță includerii de evenimente pentru publicul largîn programele lor.

Târgul național de ceramică Cucuțeni 5000 care a ajuns la a 32-a ediție și se desfășoară în fiecare lună iunie în Parcul Copou și cu sprijinul autorităților locale, precum și Festivalul Folcloric Trandafir de la Moldova ajuns în octombrie 2014 la a 46-a ediție, organizate de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, ne arată că este posibilă continuitatea proiectelor la nivel de tradiții și meșteșuguri, ele fiind un gen de manifestări apreciate de public.

Fenomenul are loc și la scară restrânsă, respectiv prin evenimentele din diferite comune dedicate păstrării obiceiurilor și datinilor strămoșești, fie ele ale familiei (nuntă, înmormântare etc.), fie ale satului (de iarnă, de seceriș, de Sânziene etc.). Dacă tradiționala confruntare a mascaților de la Ruginoasa (între Deleni și Văleni) de Anul Nou nu este doar faimoasă, dar a fost și împiedicată să se desfășoare, pentru prima dată în decembrie 2012, alte obiceiuri precum cel de Mărțișor, Sipetul Bunicii (de Florii) sau Șezătorile prind contur în anumite comune datorită colaborării dintre școală, biserică (după caz) și autoritățile locale sau județene (prin centrul numit). Și obiceiul culesului a început să fie valorificat în zona podgoriilor cu tradiție, din octombrie 2012 având loc anual Festivalul de Folclor Cotnari – primul vin al anului.

Totuși, observăm că eforturile pentru evidențierea meșteșugurilor și tradițiilor ar mai putea fi intensificate, atât pentru dezvoltarea unor activități specifice în cadrul Complexului de la Marginea (precum ateliere de olărit pentru copii, tineri, adulți, în școli de vară sau rezidențe), precum și prin deschiderea de case-muzeu în sate bogate în obiecte tradiționale vechi, situate în apropiere de orașe cu potențial turistic, respectiv în comunele de pe Axa Târgu Frumos – Ruginoasa – Cucuteni – Hîrlău– Deleni.

Ajungând cu trecerea în revistă la categoria Festivaluri, nu putem să nu menționăm proaspătul Festival de Literatură și Traducere Iași, un eveniment de anvergură aflat la a II-a ediție în octombrie 2014 și care a beneficiat de un buget semnificativ alocat de Consiliul Județean Iași prin intermediul Muzeului Literaturii Române. Din Raportul preliminar al FILIT, reiese că în 5 zile de festival au avut loc 100 de evenimente, cu 180 de invitați din țară și din străinătate (autori, traducători, directori de festivale internaționale etc.) și 100 de jurnaliști români și străini acreditați și 16.000 de vizitatori la evenimentele FILIT. De remarcat este intensitatea promovării evenimentului la nivel regional și intenția organizatorilor de a avea aderență în timp și la publicul de peste Prut.

În același registru, observăm că aceste manifestări sunt firești în Iași, având un public interesat, poate și ca urmare a importanței industriei de carte în zonă. Se remarcă fără doar și poate activitatea Editurii Polirom, editura ieșeană de renume național, considerată „una dintre cele mai mari edituri de pe piața locală”,dar și celelalte edituri active, precum Editura Timpul, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Editura Alfa, Editura Gama etc.

Un alt eveniment semnificativ pentru dinamică vieții sociale ieșene și recunoscut la nivel național pentru numărul uriaș de vizitatori este cel numit generic Sărbătorile Iașiului, care au loc înainte și după data de 14 octombrie, când de ziua Sfintei Paraschiva un număr impresionant de oameni vizitează Iașul (peste jumătate de milion în ultimii ani).

Totuși, în această efervescența culturală a județului Iași, fie ea inspirată de contribuția tinerilor autori români publicați de Editura Polirom, fie de noile stagiunile propuse de Opera Iași sau Teatrul Național Iași, fie de diversitatea festivalurilor (de la șezători și festivaluri de ceramică la estival de teatru pentru tineret și un grandios festival de literatură și traducere), fie de

densitatea monumentelor de patrimoniu și a instituțiilor de cultură, se remarcă de departe lipsa spațiilor sau a sediilor improprii desfășurării de evenimente culturale. Numărul extrem de mic (conform datelor INS la nivelul anului 2014) de cinematografe publice (3), de săli de spectacole sau concerte (4), de galerii de artă etc. ne atrage atenția asupra lipsei alocării constante de fonduri pentru activități publice sau a unei alocări deficitare.

Sectorul independent, reprezentat de organizații neguvernamentale, fundații și asociații care derulează activități în domeniul cultural, începe și el să fie tot mai activ, câteva remarcându-se, precum: Fundația „Corona”, Asociația culturală „Junimea 90”, Asociația culturală „Zona literară”, Asociația „Compania FaPt”, Asociația „Vector”, Fundația Culturală Timpul, Asociația

„Revista Convorbiri Literare” etc. Evoluția sectorului independent este esențială pentru dinamică

vieții culturale ieșene, iar în acest sens conținutul de calitate ridicată, parteneriatele și deschiderea spre sprijin financiar sunt elemente-cheie pentru vizibilitatea și continuitatea activităților lor.

Un spațiu comercial care se pare că reușește să suplinească lipsa spațiilor adecvate pentru evenimente culturale, sportive și de divertisment este complexul Palas Mall Iași. Situat în spatele Palatului Culturii, a fost deschis în mai 2012 și de atunci găzduiește (cu preponderență fără niciun cost din partea organizatorilor) o gamă largă de evenimente, de la recitaluri de pian, vioară, saxofon, teatru de păpuși, parade de modă, târguri tematice, proiecții de filme în aer liber, piese de teatru la spectacole ale Operei sau Filarmonicii ieșene. Amplasarea acestui mall în apropierea Palatului Culturii și împărțirea unui spațiu comun extrem de bine amenajat, respectiv grădina palatului, potențează în viitor transferul vizitatorilor complexului comercial spre sălile muzeale ale Palatului Culturii. În condițiile în care se estimează un trafic de 30.000 de persoane pe zi (mai mult de 10 milioane de persoane pe an), estimăm că numărul vizitatorilor plătitor de bilet va crește în momentul în care Palatul Muzeelor își va deschide porțile.

În urma unei analize SWOT a județului Iași din punct de vedere cultural, se pot stabili următoarele elemente specifice:

Puncte tari:

Număr ridicat al monumentelor istorice;

Resurse naturale și de patrimoniu care se pretează la activități turistice și de agrement;

Investiții recente ce au valorificat puncte de atracție importante din municipiul Iași;

Investiții recente în organizarea unor evenimente culturale de mare amploare;

Reședința de județ, municipiul Iași, este catalizator pentru întreg județul – centru universitar de elită de importanță națională, unul dintre cei șapte poli de creștere desemnați la nivel național, centru cultural și istoric;

Bogăția culturală și patrimoniu cultural impresionant;

Punct de atracție pentru talente și tineri – municipiul Iași;

Dinamica vieții culturale în zona literară (industria de carte, târgurile de profil, FILIT etc.);

Instituții de cultură și de educație de prestigiu – Teatrul Național, Filarmonica de Stat, Opera Iași, Universitatea Al.I. Cuza, BCU etc.;

Existența unor centre culturale străine active pe plan local (British Council, Goethe-Institut, Institut Français etc.);

Complexul Muzeal Național Moldova-Iași 1.630 de obiective istorice înscrise în lista monumentelor județului Iași (locul II după București);

20 de muzee și colecții (număr impresionant comparativ cu alte județe);

Industrii creative cu cifre de afaceri importante (software și servicii conexe are, tipărire și editare, design vestimentar);

Spații viabile (dar nemodernizate) pentru organizare a unor școli de vară/ tabere de creație/ ateliere de meșteșugărit în preajma unor așezări care au deja tradiție în acest sens (Cucuțeni, Marginea, Deleni etc.).

Puncte slabe:

Lipsa unei coagulări, precum și caracterul sporadic al sectorului cultural independent;

Lipsa culturii manageriale în domeniul cultural (atât pentru sectorul independent, cât și pentru administrația publică);

Numărul mic de cinematografe, săli de teatru/spectacol la nivel de județ;

Lipsa indicatoarelor stradale pentru orientarea spre diferite instituții de cultură;

Alocarea preferențială/netransparentă a fondurilor publice pe zona cultural;

Slaba colaborare dintre diferiți operatori culturali, economici, autorități etc.;

Efervescența unor tineri care au deja acumulată experiență pe partea de organizare evenimente/structurare proiecte, dar nu au capacitatea unei inițiative private;

Neconștientizarea în timp util a nevoii profesionalizării generației de manageri culturali;

Inconsecvența sprijinirii proiectelor cultural (determinată, printer altele, de lipsa de capital sau a informațiilor privind alte surse de finanțare);

Obiective importante de patrimoniu – situl Cucuțeni – slab valorificat;

Slaba dezvoltare a itinerariilor turistice culturale;

Oportunități:

Posibilitatea accesării de fonduri europene sau de alt tip nerambursabile;

Posibilitatea stabilirii de parteneriate în domeniul cultural, sau de schimburi de experiență;

Posibilitatea dezvoltării de proiecte culturale cu țările învecinate: Republica Moldova și Ucraina;

Disponibilitatea finanțărilor nerambursabile pentru prezervarea și valorificarea resurselor patrimoniului natural și construit și extinderea infrastructurii turistice;

Riscuri:

Piedici din partea administrației publice;

Lipsa informațiilor/educației în sensul asigurării unui management performant;

Neaccesarea combinată a fondurilor naționale și a celor europene pe diferite paliere;

Resurse umane cu potențial atrase de București;

Deschiderea artiștilor și a produselor lor creative către piețe străine (de la lucrări de artă la design vestimentar și produse de software;

Echipamentele turistice ale județului Iași

Sectorul turismului aduce o contribuție limitată la economia județeană. Doar 1,92% din cifra de afaceri generată la nivel de județ în anul 2012 provenea din activității de tip HORECA și activitatea tur-operatorilor. De asemenea, doar 4,82% din populația activă lucrează în acestor sector.

Structurile de primire turistică, cu funcțiuni de cazare, reprezintă componenta principală a bazei tehnico-materiale a turismului, cazarea turistică făcând parte din serviciile turistice de bază.

Unitățile de cazare turistică sunt acele construcții special amenajate și dotate, clasificate după gradul de confort oferit și după funcțiunile pe care le îndeplinesc, a căror principal scop este de găzduire a turiștilor și de prestarea unui set de servicii pe toată perioada șederii turiștilor în respectivele unități.

Baza materială pentru alimentație publică cuprinde totalitatea localurilor în care au loc o serie de activități complexe, de la preparare a mâncărurilor, a produselor de cofetărie și patiserie, până la servirea acestora, împreună cu alte produse, gen băuturi alcoolice și nealcoolice, clienților/turiștilor, într-un mediu relaxant, plăcut, astfel încât să fie satisfăcute cerințele acestora.

În județul Iași unitățile de alimentație publică sunt întâlnite în special în cadrul complexurilor hoteliere, care oferă astfel funcțiuni multiple turiștilor. O altă categorie de unități de alimentație publică, dezvoltată în special în ultimii ani o reprezintă, restaurantele cu specific românesc, unde întâlnim produse tradiționale ale zonei, foarte atractive pentru turiști.

Acestea apar fie în cadrul pensiunilor agroturistice, deci în zona turismului rural, fie în zona traficului turistic cel mai ridicat, respectiv a stațiunilor turistice, a orașelor sau în zona mănăstirilor – cea mai cunoscută și mai apreciată.

Figura nr. 3 – Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în județul Iași 2014

Tabel nr. 3: Numărul structurilor de cazare, în funcție de tipologie, 2010‐2014 în județul Iași

Sursa: Baza de date TEMPO-online a INS

Din tabelul de mai sus se poate observa ca numărul structurilor de cazare a avut în perioada 2010-2014 o tendință de creștere. Așadar, evoluții pozitive au fost consemnate în anii 2012 și 2014 la categoria hoteluri și pensiuni turistice.

Prezentarea principalilor indicatori turistici pentru județul Iași

Turismul este analizat și urmărit în evoluție printr-un sistem de indicatori bazați pe o metodologie de calcul statistic uniformizată pe plan mondial. Printre aceștia se numără: dimensiunea ofertei de cazare turistică exprimată în număr de structuri de primire turistică cu funcțiuni de primire turistică, locuri existente de cazare turistică, capacități de cazare turistică în funcțiune etc., pe baza acestora se pot stabili indicatori de dinamică a căror evoluție trebuie urmărită pentru a stabili unde trebuie aduse îmbunătățiri pentru dezvoltarea turismului în județul Iași.

Tabel nr. 4: Număr de unități în județul Iași

Sursa: Baza de date TEMPO-online a INS

Având în vedere că oferta turistică nu este promovată unitar, dar mai ales deoarece majoritatea obiectivelor din județul Iași nu sunt incluse în pachetele integrate ale tur-operatorilor, nivelul de utilizare al structurilor de cazare înregistrează praguri modeste. Structurile de cazare nu sunt utilizate la întreaga lor capacitate, în 2014, indicele de utilizare netă fiind de 35,80%, în crestere față de anul 2010 când acesta ajungea la 33,33 %.

Figura nr. 4 – Evoluția numărului hotelurilor și a totalului unităților de cazare în județul Iași

Sursa: Prelucrare pe baza datelor din tabelul nr. 4

Se poate observa o creștere în timp în valoare absolută a structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică din anul 2010 până în anul 2014, cât și a numărului de hoteluri. Totuși, se poate observa ca ponderea unităților de cazare tip „hotel” a crescut în totalul structurilor de primire turistică.

Tabel nr. 5: Locuri existente în județul Iași

Sursa: Baza de date TEMPO-online a INS

Figura nr. 5 – Evoluția numărului locurilor de cazare existente în total și în hoteluri

în județul Iași

Sursa: Prelucrare pe baza datelor din tabelul nr. 5

Evident, odată cu creșterea numărului de spații de cazare a crescut și numărul de locuri destinate serviciilor turistice. Astfel, din anul 2010 până în anul 2014 se observă o creștere continuă a locurilor existente totale.

Tabel nr. 6: Capacitatea de cazare turistică în funcțiune în județul Iași

Sursa: Baza de date TEMPO-online a INS

Figura nr. 6 – Evoluția capacității de cazare în funcțiune în total și în hoteluri în județul Iași

Sursa: Prelucrare pe baza datelor din tabelul nr. 6

Conform graficului de mai sus se poate observa că, de la an la an, a avut loc o creștere constantă a capacității de cazare turistică în funcțiune, pe când cel al hotelurilor a avut o creștere mai lentă.

Analiza indicilor de dinamică și ritmurilor de evoluție a ofertei de cazare turistică în județul Iași

Tabel nr. 7: Analiza indicilor de dinamică și ritmurilor de evoluție a numărului de hoteluri

În urma analizei realizate pentru 5 ani de activitate turistică în județul Iași se constată următoarele modificări de dinamică și anume:

valoarea medie a numărului de hoteluri a fost de 25 hoteluri;

spor mediu pozitiv de 1,75, însemnând că numărul hotelurilor a crescut în medie pe an cu 1,75;

indicele mediu supraunitar de 1,07, înseamnând că numărul locurilor hotelurilor s-a modificat 1,07 ori pe an;

ritm de evoluție de 7%, însemnând că numărul hotelurilor a crescut în medie cu 7 procente.

Tabel nr. 8: Analiza indicilor de dinamică și ritmurilor de evoluție a locurilor existente în hoteluri

Având în vedere analiza realizată pentru 5 ani de activitate turistică în județul Iași se constată următoarele modificări de dinamică și anume:

valoarea medie a locurilor de cazare existente în hoteluri de 2341;

sporul mediu pozitiv de 181,25, însemnând că numărul locurilor de cazare existente în hoteluri a crescut în medie pe an cu 181,25;

indicele mediu supraunitar 1,07, însemnând că numărul locurilor de cazare existente în hoteluri s-a modificat de 1,07 ori pe an;

ritmul de evoluție de 7%, însemnând că numărul locurilor de cazare existente în hoteluri a crescut în medie cu 7 procente.

Tabel nr. 9: Analiza indicilor de dinamică și ritmurilor de evoluție a capacității de cazare în funcțiune din hoteluri

Analizând situația dată, realizată pentru 5 ani de activitate turistică în județul Iași se constată următoarele modificări de dinamică și anume:

valoarea medie a locurilor de cazare existente în hoteluri de 811944;

sporul mediu pozitiv de 56591,75, însemnând că numărul locurilor de cazare existente în hoteluri a crescut în medie pe an cu 56591,75;

indicele mediu supraunitar de 1,06, însemnând că numărul locurilor de cazare existente în hoteluri s-a modificat de 1,06 ori pe an;

ritmul de evoluție de 6% însemnând că numărul locurilor de cazare existente în hoteluri a crescut în medie cu 6 procente.

Determinarea coeficientului de utilizare a capacității de cazare în județul Iași

Coeficientul de utilizare a capacității este un indicator al ofertei de cazare turistic. Determinarea acestuia se face după formula:

CUC= x 100

– capacitatea efectiv utilizată este exprimată de numărul înnoptărilor sau indicatorul “zile-turist”;

– capacitatea maxim posibilă se mai numește și capacitatea turistică în funcțiune, este exprimată în locuri-zile se și calculează sub forma relației număr de locuri x număr de zile de funcționare;

CUC2010= x 100 = 29,19%

CUC2011=x 100 = 30,34%

CUC2012= x 100 = 30,98%

CUC2013= x 100 = 29,36%

CUC2014=x 100 = 28,51%

Analizând coeficientul de utilizare a capacității de cazare județul Iași, se observă o evoluție crescatoare în perioada 2010-2014. Astfel, se înregistrează o scădere a coeficientului de utilizare a capacității în anul 2010, an de criză economică și o îmbunătățire a situației gradului de ocupare pentru anii 2011-2012. Din păcate anul 2014 aduce o diminuare a gradului de ocupare și ajunge la valoarea de 28,51%.

2.2 Analiza principalilor indicatori turistici ai cererii turistice din județul Iași

2.2.1 Sosirile turistice în județul Iași

Tabel nr. 10: Sosiri turiști în județul Iași

Sursa: Baza de date TEMPO-online a INS

Figura nr. 7 – Evoluția turiștilor sosiți în județul Iași

Sursa: Prelucrare pe baza datelor din tabelul nr. 10

După cum se observă din graficul trasat pe baza datelor culese, la toți indicatorii urmăriți s-a înregistrat o creștere progresivă în perioada 2010-2014. Cea mai puternică fluctuație, s-a înregistrat la indicatorul ”turiști străini” care a menținut o valoare în creștere.

Numărul turiștilor în județul Iași a rămas la un nivel relativ constant în perioada 2010-2014. În 2012 se înregistrau 161.816 turiști români, ce reprezentau numai 24,84% din turiștii români din regiune, și doar 2,68% din numărul turiștilor înregistrați la nivel național. Pentru turiștii străini, pragul de 24.130 de persoane reprezenta 27, 06% din totalul regiuni, și doar 1,45% din nivelul național.

Discuțiile din cadrul focus-grupurilor au relevat pe de-o parte concentrarea activităților turistice în municipiul Iași, dar și relativa izolare pentru atracțiile turistice din județul Iași față de alte puncte de interes- precum siturile UNESCO din Bucovina sau obiective importante din Republica Moldova (precum crama Mileștii Mici). Astfel, o viitoare strategie pentru impulsionarea turismului din județ ar trebui să ia în considerare specializarea și comunicarea unei valori adăugate clare pentru potențialul turist. Exemple pot include turismul de afaceri, turismul pentru servicii de sănătate, dar și activitățile de agrement – itinerarii culturale, practicarea sporturilor în aer liber etc.

2.2.2 Înnoptările turistice în județul Iași

Tabel nr. 11: Număr înnoptări ale turiștilor în județul Iași

Sursa: Baza de date TEMPO-online a INS

COMENTARIU

2.2.3 Durata medie a sejurului în județul Iași

Durata medie a sejurului reprezintă „numărul mediu de zile de ședere a turiștilor într-o anumită zonă el; este rezultatul raportului între numărul înnoptărilor și cel al turiștilor”. Se determină împărțind numărul de zile turist la numărul de turiști cazați în structurile de primire turistică.

Sj.2010 = = 1,98 nopți/turist

Sj.2011 = = 1,91 nopți/turist

Sj.2012 = = 1,96 nopți/turist

Sj.2013 = = 1,94 nopți/turist

Sj.2014 = = 1,98 nopți/turist

Vizualizând rezultatele de mai sus, constatăm tendința descrescătoare a numărului de zile alocate deplasărilor în scop turistic, de odihnă sau divertisment. Tendința comparativă între anii 2010 și 2014 este evident în detrimentul turismului în județul Iași. Dacă în anul 2010, durata medie a vizitelor era de 1,98 zile, în anul 2011 ajunsese la 1,91, la cea mai scăzută valoare a perioadei de până atunci, o scădere bruscă, foarte importantă pentru turismul zonei.

CAPITOLUL III

PROPUNERI DE DIVERSIFICARE ȘI PROMOVARE A TURISMULUI CULTURAL ÎN JUDETUL IAȘI PE BAZA PREVIZIUNII CIRCULAȚIEI TURISTICE

3.1 Căi de diversificare a ofertei turistice culturale din județul Iași

3.2 Proiecte de dezvoltare și valorificare a turismului cultural în județul Iași

3.3 Posibilități de promovare a turismului cultural în județul Iași

Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași lansează anual programul de finanțare a proiectelor din domeniul culturii – respectiv cultura scrisă și proiecte culturale – educative. Printre acestea fac parte:

• Expoziția națională de Artă Naivă „Saloanele Moldovei” reunește și ilustrează compartimentele picturii și sculpturii naive ce aparțin universului artistic popular, punând în valoare, atât la nivel național cât și internațional, individualitatea stilistică, talentul și creativitatea fiecărui participant.

• Târgul național de ceramică tradițională „Cucuțeni – 5000” atrage meșteri olari din importante centre de ceramică ale țării și din Republica Moldova având ca scop promovarea și stimularea acestui meșteșug străvechi. Târgul de la Iași se impune an de an prin participarea unui număr însemnat de meșteri, care păstrează nealterată ceramica tradițională, prin frumusețea, varietatea și calitatea exponatelor, acordând totodată o mare atenție promovării tinerilor olari.
• Festivalul de cântece și jocuri populare tradiționale „Trandafir de la Moldova” reunește formații artistice, grupuri de interpreți, soliști vocali și instrumentali din diferite zone folclorice ale țării și în special din Moldova, precum și din afara granițelor, având în vedere păstrarea specificului zonal sau local, acuratețea costumelor, autenticitatea textelor poetico-muzicale precum și ineditul unor dansuri prezentate în festival.

• Festivalul folcloric „Datini și obiceiuri de iarnă” vizează cunoașterea și valorificarea, pe mai multe planuri, a patrimoniului de datini și obiceiuri păstrate și practicate în cadrul Sărbătorilor de iarnă, având ca repere fundamentale Crăciunul și Anul Nou. Festivalul de la Iași, beneficiind de bogăția fără egal a acestor datini în spațiul moldovenesc,  urmărește stimularea interesului, în special a tinerilor și copiilor, pentru acest gen de obiceiuri tradiționale.

• „Cultura populară tradițională în satul contemporan” este un proiect de cercetare a spațiului etnocultural al județului Iași, având ca instrumente activități de prospecțiune și inventariere a patrimoniului material și imaterial local.

• „Sărbătoarea Mărțișorului” își propune revitalizarea frumoaselor obiceiuri strămoșești prin stimularea tinerilor în cunoașterea și deprinderea tehnicilor de lucru pentru realizarea acestui simbol al primăverii.

• „Șezători la noi în sat” este un proiect care vizează viața spirituală a satului, dominată timp îndelungat de întâlniri la casele gospodarilor, unde se promovau îndeletnicirile practice și talentele artistice locale.

• „Din bătrâni,  din oameni buni” este un festival-concurs pentru interpreții de muzică populară (vocală și instrumentală) dedicat tinerilor dornici de afirmare în acest domeniu artistic. Proiectul este realizat în parteneriat cu Casa de Cultură a Studenților din Iași și Asociația folclorică „Doina Carpaților”.
• „Tradiții românești – cultură europeană” propune un dialog cultural internațional de promovare a obiceiurilor, tradițiilor și meșteșugurilor populare, prin participarea unor creatori și formații artistice la evenimente organizate de parteneri europeni.

• „Vetre folclorice ieșene în context național”. Prin acest proiect sunt stimulate schimburile cultural-artistice interjudețene și prezența artiștilor creatori din județul Iași la diverse festivaluri, concursuri, târguri, expoziții și alte manifestări etnofolclorice din țară.

• „Obiceiuri strămoșești” este un proiect de susținere a inițiativelor locale în promovarea potențialului etnocultural din satele județului Iași, prin organizarea unor manifestări cultural-artistice destinate revitalizării vieții spirituale din mediul rural.

Bibliografie:

http://iasi2021.ro/

http://www.iasi-info.ro/

Iasi, Centru Cultural si Intelectual

http://www.iasi.djc.ro/

http://www.infotravelromania.ro/iasi.html

http://www.cimec.ro/Colectii-muzeale.html accesat la data de 23.04.2015

http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/ accesat la data de 23.04.2015

http://www.traditii-Iași.ro/

http://iasi2021.ro/propunere-de-strategie-culturala-a-municipiului-iasi-2015-2025/ accesat la data de 27.04.2015

Proiecte de dezvoltare și valorificare a turismului cultural in judetul Iasi