Diversificarea Ofertei Turistice In Cadrul Statiunii Baile Felix Si Atragerea Turistilor Straini

Introducere 1

Capitolul I. Produsul turistic 2

Oferta turistică 5

Componentele ofertei turistice 6

Capacitățile de cazare ca segment al produsului turistic 8

Politica de produs 10

Capitolul II. Calitatea serviciilor în turism 13

Serviciile turistice și importanța lor 14

Serviciile turistice de bază și suplimentare 16

Capitolul III. Piața turistică 18

3.1 Cerere 18

3.2. Ofertă 20

Capitolul IV. Băile Felix –prezentare 22

4.1 Așezare geografică 22

4.2 Scurt istoric 24

4.3 Tratamentul balneofizical 26

Capacități de cazare 27

Capitolul V. Băile Felix –situația economico-financiară 33

Capitolul VI. Promovarea produsului turistic 37

Capitolul VII. Diversificarea ofertei turistice prin lansarea de noi 40

produse turistice

Concluzii 42

bibliografie

=== Doc1 ===

CUPRINS:

Introducere 1

Capitolul I. Produsul turistic 2

Oferta turistică 5

Componentele ofertei turistice 6

Capacitățile de cazare ca segment al produsului turistic 8

Politica de produs 10

Capitolul II. Calitatea serviciilor în turism 13

Serviciile turistice și importanța lor 14

Serviciile turistice de bază și suplimentare 16

Capitolul III. Piața turistică 18

3.1 Cerere 18

3.2. Ofertă 20

Capitolul IV. Băile Felix –prezentare 22

4.1 Așezare geografică 22

4.2 Scurt istoric 24

4.3 Tratamentul balneofizical 26

Capacități de cazare 27

Capitolul V. Băile Felix –situația economico-financiară 33

Capitolul VI. Promovarea produsului turistic 37

Capitolul VII. Diversificarea ofertei turistice prin lansarea de noi 40

produse turistice

Concluzii 42

INTRODUCERE

Turismul este o activitate importantă a vieții economice și sociale, într-o continuă evoluție și se manifestă pe plan cultural, politic, economic și social. Etimologic cuvântul “turism” derivă din verbul englez “a călătorii”- “tour”.

Scopul sau mobilul și deplasarea sunt cele două elemente care stau la baza definirii turismului. În funcție de conținutul acestor două elemente există mai multe definiții: într-o definiție dată recentă turismului este “o latură a sectorului terțial al economiei unde acțiunea prestată are ca scop organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement, recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni și include consumul de bunuri și servicii”.

Putem spune că noțiunea de turism este complexă și dinamică în raport cu schimbările care au loc în viața economică socială. Clasificarea conceptului de turism se face prin corelarea cu noțiunea de turist.

Turistul este persoana care călătorește pentru propria plăcere sau alte motive, participare la manifestații internaționale de afaceri și recreere.

Fără îndoială, turismul a reprezentat și va continua să reprezinte în tot mai mare măsură o formă specifică de utilizare agreabilă a timpului liber al populației.

În sfera de acțiune a turismului sunt cuprinse:

furnizarea de informații;

comercializarea de vacanțe;

efectuarea unor prestații ( transport, cazare, alimentație, tratament);

Corespunzător etapelor pe care le parcurge un turist de la reședința sa permanentă până la destinația călătoriei și înapoi, se desfășoară un complex de activități menite să satisfacă nevoile variate de consum, în funcție de preferințele solicitanților de servicii. În mod inevitabil, aceste activități de prestații de servicii turistice se află într-o strânsă interdependență, iar realizarea lor necesită existența unor unități economice prestatoare, specializate pentru serviciile respective, dotate cu o bază materială adecvată, dispunând de un personal calificat și organizate corespunzător caracterului activităților pe care le desfășoară.

Produsele turistice oferite de aceste unități sunt solicitate în contextul petrecerii timpului liber al turiștilor și, ca atare, ele trebuie să ofere acestuia satisfacția deplină în urma consumului turistic.

Veniturile populației, în gândirea majorității specialiștilor, sunt principala condiție pentru manifestarea cererii turistice, sporirea lor determinând structura consumului și implicit accesul la turism. Ele influențează intensitatea circulației turistice, durata călătoriei, distanța de deplasare, caracterul organizat sau particular al călătoriei, destinația călătoriei.

Prețurile sau tarifele pot stimula sau limita călătoriile. Tarifele ridicate trebuie să reflecte calitatea serviciilor și să existe unele diferențieri de exemplu sezoniere. Oferta turistică determină amploarea și orientarea fluxurilor turistice.

Lansarea pe piață de noi produse turistice, ca urmare a creării de obiective turistice sau a dezvoltării obiectivelor turistice preexistente devine în tot mai mare măsură o problemă de competitivitate ce nu mai poate fi nesocotită în cadrul politicii comerciale a nici unui stat.

1

CAPITOLUL I.

PRODUSUL TURISTIC

Este rezultatul concret al ofetei complexe de turism. El este un ansamblu complex, eterogen dar unitar constând nu doar în alăturarea ci și în întrepătrunderea a o serie de elemente legate de transport, animație.El este fabricat în întreprinderi de profil caracterizându-se printr-o serie de particularități față de producția clasică.

Nu poate fi stocat și nu se poate adapta cererii în aceași manieră ca produsele materiale, oferta, cererea și consumul propriu zis se suprapune, în sensul că se consumă concomitent cu producerea și, dacă nu se realizează. Pentru consumul produsului turistic, acesta nu se poate deplasa, ci clientul este cel care se deplasează. Calitatea produselor turistice depinde de contactele dintre client și prestator. Acestea sunt multiple, adesea cu diverse persoane, iar complexitatea și eterogenitatea produsului turistic face ca să nu poată fi întotdeauna garantată calitatea.

Conceperea produsului turistic trebuie realizată printr-o cunoaștere aprofundată a realităților înconjurătoare și despre propria activitate, în scopul unei orientări către cerințele pieței, unui raport corespunzător între calitatea ofertei și prețul solicitat și păstrării unui loc avantajos în lupta de concurență. Datele ce trebuie avute în vedere la construirea concretă a produsului turistic sunt în principal următoarele:

Piața:

Clientela ( clienții individuali sau familii, naționalitate și proveniențe, profesiuni, vârste)

Concurența ( orientare și natura concurenței, noutăți în lupta câștigării pieței și avantajelor de piață )

Dotările:

Mărimea și natura lor

Proprii

Subcontractabile

Alte resurse:

Umane ( alte date umane, pe lângă cele privind clientela privesc propriul personal, furnizorii și subcontractanții)

Alte materiale, mijloace( surse de alimentare cu bunuri alimentare și de altă natură, surse de apă, energie)

Animații , atracții

Locul, durata și momentul fiecărui voiaj:

În sensul aprecierii corecte în funcție de factorii referitori la perioada de sezon, contrasezon, anotimpul efectiv.

Astfel în preocuparea de oferi clientului tot ceea ce are nevoie sau ce ar mai putea cumpăra, pe lângă cluburi de noapte, parcuri, muzee, plaje, și alte puncte de atracție și distracții, acestuia i se mai facilitează accesul la diverse magazine, la magazine

2

specializate pe suveniruri și articole exotice, inclusiv la farmacii, bănci, birouri de schimb, agenții de asigurări.

Includerea mai multor servicii conexe într-un “produs” unic este valabilă îndeosebi pentru serviciile în rețea și mai mult decât atât, favorizează dezvoltarea în rețea a serviciilor. Turistul vine pentru aer montan și peisaj, pentru ape, pentru plajă, pentru întruniri, manifestări sportive și nu pentru ca să mănânce, să doarmă, să dea telefoane, să i se care bagajele. Cu toate aceste, dacă scopul este odihna, cazarea poate deveni principală, iar elementele de animație pot lua diverse forme, contând mai puțin natura exactă a lor important este doar ca ele să existe.

Toate prestațiile trebuie adecvate la tipul de turism, la segmentul de clientelă respectiv, la persoană, după care, corelate cu prețurile și pretențiile de calitate, de lux. Turismul este cel mai tipic caz de serviciu-agregat ce poate atinge o complexitate deosebită, prin corelarea și introducerea în același “produs turistic” a diverse servicii de importanță simțitor apreciate, fiecare din ele cu o serie de servicii auxiliare și cu alte produse și activități anexe. Construirea unui produs turistic particular necesită în principiu, următoarele etape:

alegerea intinerariului sau circuitului;

stabilirea amănunțită a tuturor etapelor;

luarea în considerare a tuturor elementelor semnificative (plaje, monumente);

detalierea pe zile cu indicarea drumurilor folosite, locurilor de cazare, de masă;

stabilirea programului complet al excursiei care are în vedere distanțele exacte de parcurs, orele de plecare și sosire, duratele opririlor, vizitelor, meselor;

Un intinerer corect stabilit trebuie să nu aibă distanțe prea mari de parcurs zilnic dar nici timpi de oprire mai mari în cursul călătoriei, decât timpul de călătorie însuși.

Produsul turistic este conceput, realizat și consumat plecând de la niște elemente foarte variate:

-în primul rând trebuie să avem în vedere dimensiunea spațială a turismului. Nu există produs turistic fără deplasarea în spațiu. Cadrul geografic poate să fie mai apropiat sau mai îndepărtat, dar esențial este să fie diferit de cadrul obișnuit de reședință al clientului. Nu cadru în sine este important ci cadrul perceput în sensul că acesta trebuie să-i apară clientului diferit de al vieții sale zilnice și de locul său de proveniență. Cadru geografic mai trebuie să fie și accesibil sub aspect juridic ( vize, autorizații ) sau de accesibilitate fizică ( probleme de transport ). Bunurile libere devin prin efortul includerii în produsul turistic bunuri economice, capătă preț, o anumită clientelă este dispusă să plătească pentru ele. Turistul nu plătește de fapt pentru consumația principală ( soare, aer, apă ) ci plătește transportul, cazarea, accesul, mâncarea, deci plătește serviciile complementare beneficiarului de aceste date, deci serviciile de turism și celelalte ceea ce constituie o diferență majoră față de produsele materiale, în cazul cărora plata se face pentru bunul consumat.

-dimensiunea tehnico-materială, constă în elemente de valoare umană participativă, corelativă și mijloace prin care acestea ajung la client: mesaje scrise, audio- vizuale și

3

celelalte forme de comunicare firma- clientelă și de imagine asupra turismului, firmei,

legate de cultura de întrprindere și alte aspecte, de unele specificuri locale ale cererii.

Produsul turistic trebuie cunoscut de către client indiferent de calitatea lui, pentru că dacă

nu este cunoscut poate să nu fie solicitat. Clientul potențial își face o anumită reprezentare despre produs în funcție de ce a auzit, văzut sau citit, în funcție de ceea ce a cunoscut efectiv . Această imagine pe care și-o face clientela, trebuie cunoscută de către ofertant și trebuie orientată în așa fel încât să fie nu numai atractivă dar încât produsul să corespundă într-o măsură suficientă acestei imagini. În realizare produsului turistic dar și în construirea imaginii despre el, ofertantul trebuie să se inspire și din așteptările profunde, sensurile, imaginiile, percepțiile și dorințele clienților, ținând cont în mod deosebit de ierarhia nevoilor. În acest sens se are în vedere cunoscuta ierarhizare a nevoilor:

nevoi fiziologice: hrană, sete, adăpost;

nevoia de securitate și oarecare stabilitate, mai ales că turistul se află într-o stare și în locuri diferite de cele obișnuite;

nevoi de apartenență, de a fi identificat cu o anumită categorie de clientelă;

nevoia de stimă față de sine, de a avea o bună idee față de propria persoană;

nevoia de localizare, de a se simți apreciat în mod diferit de alții;

-în centrul atenției economiștilor și întreprrrinzătorilor este dimensiunea financiară și economică. În primul rând, produsul turistic are un cost, diferit în structură și de la un produs la altul, diferite componente și înregistrat pe aceste diverse elemente de imput:

prețul plătit de turist este, de regulă, global pentru toate serviciile și componentele cuprinse sau cel puțin pentru o grupă din acestea luate laolaltă.

Produsul turistic este vândut global sau pe părți de prestatorul imediat, sau de vânzători specializați, respectiv agenți de distribuție, agenții de voiaj. Produsul turistic este realizat de intreprinderi turistice. Dacă nu este foarte simplu firmele care-l concep și, cel puțin în parte, îl prestează efectiv, se numesc operatori de turism.

Sursa: Alexandru, Jivan, Economia turismului, editura NERO-G,Timișoara,1999

4

Produsul turistic poate apărea uneori complet deconectat de cerere sub aspectul

prețului. În plus, sub aspectul ofertei, produsul turistic este întotdeauna altul, diferit de la

un proces prestator la altul, de la un agent economic la altul și chiar, de la client la client. Produsul turistic cerut și, deci, consumat într-o anumită perioadă a anului, se înscrie într-un calendar, specific și variat de la o formă de turism la alta, de la un spațiu turistic la altul, prețul variind automat și în funcție de sezon, de zonă.

Variația de preț în funcție de timp se manifestă nu numai după anotimp ci și pe perioade scurte. Astfel se face că există prețuri diferite pentru aceleași servicii, în plus fără o regulă general aplicabilă. De exemplu, de obicei, la sfârșit de săptămână, prețurile cresc, în cursul acesteia fiind mai reduse, dar tactica întreprinzătorului poate fi, îndeosebi în turism și în alte servicii, exact inversă : reducerea prețului în week-end poate urmări captarea sau mărirea clientelei, față de restul săptămânii, când clienții sosiți nu au, de regulă, încotro plătind prețuri mai mari.

Noțiunea de produs turistic este un mix de diverse elemente, ce pot fi cuprinse în mod global în același tarif. Dozajul permite realizarea unei note particulare a produsului turistic, dar firul director pentru această operațiune de structurare a produsului turistic, care trebuie să-l conducă pe manager, trebuie să fie satisfacerea cât mai mare a clientului, în sensul atragerii și păstrării lui. Nu se poate merge pe linia de a se oferi turiștilor câte puțin din toate serviciile posibile, ce trebuie cunoscut ce așteaptă clientela de la ofertant pentru împlinirea acestor așteptări.

. OFERTA TURISTICĂ

În literatura de specialitate au fost formulate mai multe definiții ale ofertei turistice. Una dintre ele este: “ Oferta turistică cuprinde resursele turistice naturale și antropice, echipamentul de producție a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare, industriale destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activități specifice, infrastructura turistică și structurile de primire, condițiile de comercializare ( prețuri, tarife)” . Altă definiție: ” Ansamblul condițiilor care facilitează deplasarea și sejurul, constituie, alături de patrimoniul natural și cultural, elemente de atracție și motive pentru alegerea unor destinații turistice, reprezentând oferta turistică.”

Oferta turistică a unei zone se bazează, în principal, pe resursele naturale de care dispune teritoriul respectiv și care formează oferta primară.În al doilea rând, oferta turistică se bazează pe resursele antropice, adică pe patrimoniul cultural și istoric. A treia componentă, derivă din factorii antropici, o constituie baza materială a turismului și infrastructura. A treia componentă include rețeaua de cazare și de alimentație publică, căile și mijloacele de transport, mijloace de agrement.

Prezentarea turiștilor într-o destinație turistică înseamnă consum efectiv de servicii. Unele dintre aceste servicii pot fi puse la dispoziția clienților cu o elasticitate adaptabilă fluctuației sezoniere a cererii. Altele, cum sunt, utilaje de canalizare, instalațiile și dotările sanitare, presupun realizarea unor lucrări speciale de echipare a teritoriului respectiv cu o capacitate suficientă pentru a face față unei cereri maximale.

5

În cadrul pieței turistice, cererea și oferta se găsesc în raporturi de cauzalitate reciprocă. Din acest motiv, particularitățile produsului turistic induce și ofertei turistice și anumite trăsături specifice în ceea ce privește volumul, structura și diversitatea necesităților de satisfacerea a cererii de consum a clienților participanți la diferite forme de turism:

– oferta turistică cuprinde un ansamblu de bunuri și servicii a căror realizare depinde într-o mare măsură de existența unor capacități corespunzătoare de primire. Deoarece capacitățile de primire limitează oferta turistică în spațiu, aceasta se caracterizează printr-o rigiditate relativă în comparație cu elasticitatea cererii turistice.

– oferta turistică prezintă limite de ordin temporal putând avea un caracter permanent sau sezonier.

– unele componente ale ofertei turistice ce resursele primare nu se consumă în timpul serviciului turistic. În același timp însă, serviciile turistice se consumă integral pe măsura prestării lor. Acest fapt determină ca oferta turistică să nu fie stocabilă.

Relațiile cauzate dintre ofertă și cererea turistică sunt foarte flexibile, ele modificându-se permanent ceea ce face necesară adaptarea atât sub aspect cantitativ, cât și sub aspect calitativ a ofertei la evoluția consumului turistic.

1.2. COMPONENTELE OFERTEI TURISTICE

O componentă a pieței turistice este oferta care se materializează prin producția turistică. Oferta turistică ajunge la potențialii turiști sub formă de informații. În cadrul acestei oferte sunt cuprinse resursele turistice, baza tehnico- materială precum și forța de muncă.

1. Resursele turistice sunt cunoscute și sub denumirea de potențial turistic și cuprind

două categorii de resurse:

a) naturale

b) antropice

Resursele turistice naturale sunt creația naturii, sau format în timp, diferă de la o zonă la alta și sunt influențate de catastrofe naturale, exploatarea necorespunzătoare și de poluare. Ele sunt: geologia teritoriului, relieful, clima zonei, rețeaua hidrologică, flora și fauna.

Resursele turistice antropice sunt creația omului și în majoritatea cazurilor la momentul lor au îndeplinit alte funcții diferite de cea turistică. Se disting următoarele grupe de resurse antropice: vestigiile istorice, așezările religioase, patrimoniul cultural-artistic.

În sprijinul resurselor turistice vin resursle organizatorice:

târgurile;

festivalurile;

serbările;

expozițiile;

carnavalurile;

6

2. Baza tehnico-materială a turismului este formată din totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul în vederea ralizării funcțiilor sale economice și sociale.

Mijloacele materiale utilizate se împart în: mijloace materiale specifice turismului și mijloace materiale comune. Cele din urmă aparținând altor ramuri economice, dar folosite și de către turiști. În cadrul bazei tehnico-materială specifică turismului sunt incluse:

cazarea turistică;

alimentația publică;

baza de tratament;

baza de agrement;

Cazarea turistică este o componentă principală a bazei tehnico-materiale constituind un sprijin real pentru activitatea turistică. Formele de cazare sunt:

principală: hoteluri, hanuri, vile, cabane;

complementară: popasurile, taberele, cămine, internate;

Repartiția spațiilor de cazare în teritoriu evidențiază diferențele existente în cererea turistică precum și în ofertă.

Alimentația publică reprezentată de unități cu activitate permanentă și de unități cu activitate sezonieră. Unitățile de alimentație publică pot fi independente sau unități incluse.

Baza de tratament s-a dezvoltat în stațiunile balneare la început în baze unitare ca pe parcurs să se dezvolte baze integrate în bazele de cazare.

Baza tehnico-materială de agrement are în cuprinsul său mijloacele și dotările necesare asigurării petrecerii plăcute a timpului liber de către turiști.

Prin numărul și structura lor mijloacele materiale turistice specifice, reflectă gradul de dezvoltare turistică a unei zone. Mijloacele materiale comune folosite de turiști fac parte din infrastructura generală, adică căi de acces, de comunicații.

3. Forța de muncă în activitatea turistică are o importanță deosebită. Se cunoaște faptul că: între lucrătorul din turism și consumatori intervine un raport direct; funcționarea impecabilă a activității în turism se bazează în unele sectoare pe pregătirea complexă a forței de muncă angajată.

În sens larg în turism există următoarele activități:

servicii de primire-cazare;

organizarea alimentației;

servicii de distracție și agrement;

organizarea transportului;

prestarea de servicii suplimentare;

La angajare trebuie ținut cont de natura serviciilor pe care urmează să le îndeplinească lucrătorul, ele având o mare importanță. Pentru a realiza servicii de calitate este necesar ca personalul să fie competent, sobru, corect, politicos, să aibă cunoștințe profesionale și însușiri fizice plăcute.

7

1.3. CAPACITĂȚILE DE CAZARE CA SEGMENT AL PRODUSULUI TURISTIC

Într-o zonă, localitate, turismul se poate dezvolta satisfăcător numai în ipoteza că există suficiente posibilități pentru cazarea și odihna vizitatorilor. De aceea, dintre formele de bază tehnico-materială, capacitățile de cazare condiționează, poate în cea mai mare măsură, volumul activității turistice, deși anumite categorii de vizitatori care sosesc într-o localitate de interes turistic, nu recurg întotdeauna la serviciile obiectivelor de cazare.

Prin capacități de cazare se înțeleg acele dotări de bază materială care asigură înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate, diferențiate în funcție de gradul lor de confort, perioada din an ( sezonalitate) în care sunt solicitate serviciile de cazare.

În practica turistică se cunosc mai multe criterii de clasificare a obiectivelor de cazare:

După structura rețelei de cazare pot fi distinse:

Forme de cazare de bază ( hotel, motel, hanul turistic).

Forme de cazare complementare ( popasul turistic, satul de vacanță, satul turistic)

Clasificarea pornește de la considerentul că un obiectiv de cazare reprezintă, de fapt, o ofertă tridimensională rigidă de servicii de cazare ( în timp, în spațiu și volum de activitate), care nu poate satisface în toate împrejurările cererea de cazare a clientelei potențiale în perioadele de vârf de sezon. Capacitățile complementare fiind amenajări relativ simple, se realizează într-un timp mai scurt și cu investiții specifice mai reduse decât capacitățile de bază și sunt destinate în principal să preia o parte din solicitările din perioadele de afluență maximă a clientelei.

După categoria de confort a obiectivelor de cazare:

În țara noastră, hotelurile, vilele, vilele-apartament se clasifică în patru categorii ( lux, categoria I, categoria II-a și a III-a ), motelurile, hanurile, popasurile turistice, casele de odihnă se clasifică în trei categorii, cabanele se clasifică în patru categorii.

Pe plan mondial, nu există un sistem unitar de încadrare în diferite categorii de confort ale obiectivelor de cazare și, în consecință, conținutul categoriilor de confort diferă de la o țară la alta, în funcție de reglementările în materi în vigoare din țara respectivă.

În funcție de regimul ( perioada ) de folosire a obiectivelor de cazare:

Obiective de cazare cu funcționare permanentă;

Obiective de cazare cu funcționare sezonieră: în mod paradoxal aceasta înregistrează sejururi medii, mai lungi în comparație cu funcționarea permanentă.

În funcție de durata sejurului ele pot fi :

8

Obiective de cazare de tranzit, caracterizate prin sejururi medii scurte, ca de exemplu hotelurile din centrele urbane.

Obiective de cazare de sejur, care înregistrează sejururi medii reletiv mai lungi, în funcție de durata aranjamentelor turistice perfectate sau de durata concediilor sau vacanțelor turiștilor.

Obiective de cazare mixte, a căror clientelă se formează atât din turiștii de sejur, cât și din turiștii de tranzit.

În funcție de motivațiile speciale ale turiștilor, deosebim:

motelul, care a apărut ca urmare a dezvoltării automobilismului, preluând funcțiile hotelului și adaptându-le la sejururile scurte ale automobiliștilor;

rotelul, respectiv hotelul rulant utilizat în turismul de circuit, unde autocare de construcție specială permit transformarea fotoliilor în cușete;

floatelul și boatelul sunt obiective de cazare plutitoare ancorate sau cu posibilități de deplasare situate în zonele lacustre de interes turistic;

hipomotelul este un obiectiv de cazare utilizat pe itinerare rurale, iar specificitatea acestuia constă în faptul că rulotele în care sunt transportați turiștii sunt remorcate de cai;

F. În funcție de amplasarea obiectivelor de cazare în diferite localități de tip urban, se disting:

obiective în stațiunile de litoral;

obiective în stațiunile de munte;

obiective în stațiunile balneoclimaterice;

obiective în centrele urbane;

În funcție de capacitatea de primire a obiectivelor de cazare, distingem:

Obiective de cazare mici, care dispun de 20 / 40 de locuri;

Obiective de azare mijlocii, cu un număr care variază între 200 și 400 de locuri;

Obiective de cazare mari, care 400 de locuri;

În cele ce urmează vor fi trecute în revistă cele mai cunoscute forme de obiective de cazare folosite pentru cazarea turiștilor:

Hotelul constituie forma tradițională cea mai cunoscută de cazare a industriei hoteliere, deținând ponderea ridicată în totalul obiectivelor de cazare. În afara funcției principale de cazare, hotelurile îndeplinesc și alte funcții conexe, menite să asigure satisfacerea cât mai deplină a cererii turiștilor pe toată durata sejurului lor.

Motelul este un obiectiv specific de cazare, destinat turiștilor automobiliști, fiind amplasat pe axele rutiere principale, în afara aglomerațiilor urbane sau la periferia acestora. Motelul oferă clientelei în tranzit posibilități de înnoptare și reconfortare ( alimentație și agrement ) și o gamă diversă de servicii necesare în primul rând turiștilor automobiliști, inclusiv parcarea, întreținerea și alimentarea cu carburanți a automobiliștilor.

Hanul turistic poate fi definit ca un obiectiv original de cazare, cu soluții constructive și amenajări interioare în spiritul vechiului stil de arhitectură civilă românească, care

9

asigură în paralel un complex de funcții specifice: alimentație publică, parcarea

autovehiculelor, servicii comerciale etc.

Cabanele turistice reprezintă obiective de cazare amplasate în afara centrelor locuite, în special în zonele muntoase, care asigură cazarea și, de cele mai multe ori, și alimentația turiștilor, la un grad de confort în general mai scăzut decât al hotelurilor, respectiv al restaurantelor turistice.

Popasul turistic ( campingul ) reprezintă o formă de cazare cu o funcționalitate sezonieră, care s-a dezvoltat cu repeziciune îndeosebi după cel de-al doilea război mondial, ca rezultat al influenței a doi factori principali:

realizărilor tehnice, care pun la dispoziția turiștilor o mare diversitate de echipamente necesare campării ( corturi de diferite capacități, saci de dormit, paturi pliante );

creșterii gradului de motorizare a populației, care facilitează atât deplasarea călătorilor la distanțe mari, cât și transportarea echipamentului necesar acestei forme de turism.

Terenurile popasurilor turistice sunt prevăzute cu dotările necesare pregătirii

mâncării direct de către turiști, cu instalații sanitare necesare, cu spații comerciale și de alimentație publică, oferind și unele servicii de facilitare pentru diferite activități de agrement ( terenuri de sport, închirieri de echipament sportiv, de jocuri de societate).

1.4. POLITICA DE PRODUS

Întreprinderea turistică trebuie să “găsească” că ea nu produce servicii sau bunuri, ci că ea cumpără clienți.

Prin urmare, ea trebuie să facă tot efortul pentru ca oamenii să dorească să-i devină clienți.

Una din regulile de bază ale marketing-ului este aceea că un produs nu se va vinde dacă nu corespunde nevoii pieței. O întreprindere se îndreaptă spre declin dacă produsul ( serviciul ) său nu evoluează cu nevoile și gusturile, în continuă schimbare ale consumatorilor sau dacă ignoră concurența de pe piață.

Produsele sau serviciile au o durată de viață mai mare sau mai mică, ele se uzează fizic sau moral. De aceea ele trebuie să se adapteze continuu la cerințele clienților, chiar dacă acest proces necesită noi resurse financiare, noi strategii comerciale, alte structuri și alți oameni. Nici un produs este ferit de îmbătrânire și dacă firma turistică nu se protejează împotriva acestei amenințări, concurența îi va accelera dispariția.

Ciclul de viață al produsului cunoaște patru faze:

faza de lansare ( concepere );

faza de dezvoltare ( pătrunderea pe piață );

faza de maturitate ( prezența optimă pe piață );

faza de declin ( pierderea segmentului de piață ).

10

Riscurile cele mai mari apar în faza de dezvoltare, în timp ce în faza de maturitate se recomandă prudență.

În funcție de rezultatul diagnosticului, se poate stabili: menținerea produsului existent, modificarea prețului pentru acumularea performanțelor sale, retragerea de pe piață, dacă el este uzat sau imposibil de ameliorat și înlocuirea acestuia.

Imaginea produsului este percepția favorabilă sau nefavorabilă de care beneficiază produsul turistic în rândul clienților sau intermediarilor în distribuție. Importanța imagini este considerabilă pentru că ea intervine în mare măsură în decizia de cumpărare. Imaginea produsului turistic este legată de cea a destinației. O imagine negativă va defavoriza în raport cu concurența.

Există două tipuri de imagini:

imagine transmisă de prieteni, rude, de spoturile publicitare, cea pe care o percepe clientul potențial înainte de a efectua călătoria;

imagine trăită, percepția despre produsul sau destinația turistică pe care turistul o păstrează după petrecerea sejurului turistic pe care o va comunica anturajului său.

O firmă turistică trebuie să-și pună un semn de întrebare dacă imaginea trăită variază în mod sensibil de la o persoană la alta. Evoluând în timp și sub acțiunea unor factori de mediu, imaginea poate să se transforme dintr-una favorabilă într-o imagine nefavorabilă.

Atunci când imaginea produsului devine destul de bine împărțită în spiritul consumatorilor se poate vorbi de o imagine de marcă. Importanța acestuia constă în faptul că un act de cumpărare al unui produs cunoscut pe piață creează un sortiment se securitate. Pe de altă parte, prezența pe piață a unor produse identice este din ce în ce mai numeroasă și în condițiile în care prețurile și calitatea acestora diferă, imaginea de marcă are o importanță decisivă în actul de cumpărare.

Diferențierea și personalizare produsului turistic este o necesitate comercială.

Segmentarea este o tehnică ce constă în separarea unei populații de consumatori sau cumpărători în mai multe grupe omogene.

În turism cele mai utilizate criterii de segmentare sunt:

Vârsta. Prin urmare, pentru a vinde cu succes un produs turistic este necesară adaptarea la fiecare din următoarele categorii:

tineri

adulți

familii cu copii

vârsta a 3-a

Tinerii au ca principală motivație dorința de afiliere la un grup.

Prin urmare, produsul turistic trebuie să fie orientat în acest caz pe agrement ( organizare de spectacole, întâlniri culturale și sportive ) și să ofere prețuri avantajoase pentru această categorie.

Produsele adresându-se vârstei a 3-a trebuie să propună programe foarte bine organizate, care să pună accentul pe confort, pe accesibilitatea la diferite echipamente

11

( cazul handicapaților fizic ), pe disponibilitatea și apropierea de servicii medicale, pe securitatea fizică și financiară.

Un alt criteriu de segmentare îl constituie puterea de cumpărare. Din acest punct de vedere clientelele se împart în:

clienți bogați care doresc să-și afișeze generozitatea

clienți foarte entuziaști care sunt motivați pentru practicarea unei anumite activități

tineri care prin însăși prezența lor garantează succesul unui sejur turistic.

12

CAPITOLUL II.

CALITATEA SERVICIILOR ÎN TURISM

Preocupările prestatorilor de servicii turistice, de a îmbogăți oferta turistică cu aranjamente de tipul vacanțelor active, se înscriu în procesul continuu de diversificare a gamei ofertei turistice, pentru că practica turistică consemnează mutații structurale în cererea de servicii și în componența clientelei. Dela un turist cu comportament pasiv se ajunge, deci, la unul activ, care dorește să practice activități sportive, culturale, meserii artizanale și multe altele.

Diversificarea serviciilor tuirstice trebuie concepută în așa fel încât să răspundă următoarelor necesități:

să fie cât mai în măsură să stimuleze interesul fiecărui turist pentru o gamă variată de prestații;

să satisfacă motivațiile și preferințele pentru activitățile recreative ale celor mai diferite categorii de clientelă turistică, de la turismul de masă până la manifestările individualizate, cu caracter de unicat a cerințelor;

să ofere posibilități multiple, cu variante zilnice diferite de petrecere agreabilă a timpului liber, în orice împrejurare, dincolo de condițiile meteorologice nefavorabile;

să dezvolte ofertele atractive în vederea creșterii solicitărilor de servicii turistice;

să pună la dispoziția clientelei mai multe variante de oferte de servicii, ceea ce va permite substituirea unui program cu altul, la fel de atractiv.

În literatura de specialitate a fost evidențiată paleta largă a serviciilor turistice, având în vedere caracterul prestațiilor ce pot fi oferite clientelei.

În acest sens menționăm pe cele mai importante:

servicii de informare turistică;

servicii de intermediere;

servicii de închiriere, de rezervări;

servicii cu caracter special ( servicii pentru organizarea congreselor, simpozioanelor, festivalurilor, expozițiilor );

servicii și activități cu caracter recreativ;

servicii și activități cu caracter cultural-educativ;

servicii și activități cu caracter sportiv;

servicii și activități de tratament;

servicii diverse ( schimb valutar, servicii bancare, asigurări turistice facultative de bunuri și persoane );

Piața de încercare a turismului nostru internațional și intern rămâne – în etapa actuală – asigurarea unor servicii de calitate superioară:

Calitatea serviciilor depinde de o serie de factori:

de competența și educația generală a cetățenilor unei țări,

13

de modul în care cadrele lucrează în acest sector promovează spiritul de relații publice,

de gradul de confort al cazării,

de promptitudunea serviciilor,

de calitatea și diversitatea meniurilor oferite.

Fără a ține seama de multiplele cerințe ale oferirii unor servicii de calitate, eforturile care se fac cu constituirea unor importante obiective nu vor contribui în suficientă măsură la realizarea unui produs turistic competitiv.

Diversificarea genurilor de prestații turistice trebuie să satisfacă atât cerințele turiștilor neorganizați, cât și cele ale turiștilor organizați.

Se va urmări de asemenea, evoluția cererii turistice și vor adopta prestanțele și echipamentul turistic, în funcție de specificul și variațiile acestuia, precum și în concordanță cu caracteristicile mediului natural și vocația turistică a zonei.

Bineânțeles că strategia de îmbunătățire a calității necesită o perspectivă continuă a pieței turistice și o adaptare a ofertei la cerințele turiștilor precum și o continuă influențare a turiștilor potențiali, prin promovarea unei politici promoționale active.

2.1.SERVICIILE TURISTICE ȘI IMPORTANȚA LOR

Serviciul este rezultatul unei activități sociale utile, destinat să satisfacă nevoi materiale sau spirituale, individuale sau colective ale populației. El este un ansamblu de avantaje procurate direct prin întrebuințarea unui bun, pentru care beneficiarul serviciului a dobândit dreptul de folosință ( exemplu: închirieri de echipament, de autoturisme, dreptul de a călători cu un mijloc de transport în comun ).

Serviciul este ca o activitate ( sau produs al activități ) prestată de o instituție sau o întreprindere ( sau o persoană oarecare), care satisface o anumită necesitate, fără a se concretiza într-un produs cu existență de sine stătătoare, producția și consumul coincid în mod necesar în timp, serviciul dispărând odată cu efectuarea lui.

Pe măsura creșterii nevoilor de bunuri materiale și a consumului acestora, asistăm la creșterea într-un ritm chiar mai accentuat, a nevoilor și a cererii de servicii. Dinamica accentuată a cererii de servicii îsi găsesc explicația în faptul că, la un anumit nivel al veniturilor membrii societătii manifestă o cerere sporită pentru servicii, cerere care, în cele mai frecvente din cazuri, cunoaște doar limitele impuse de gradul de solvabilitate.

Aceste mutații ale cererii se explică prin faptul că serviciile satisfac la un nivel mai ridicat nevoile populației, ele însele tot mai elevate și mai ridicate. Serviciile au devenit unele din mijloacele cele mai importante de satisfacere a nevoilor, fie prin intermediul fondurilor de consum social, fie pe seama veniturilor personale, și ca urmare, asistăm la o creștere a ponderii cheltuielilor pentru servicii în totalul cheltuielilor de consum.

14

Sectorul serviciilor cuprinde, în sensul cunoscut al cuvântului, acele activități care nu se materializează în produse cu existență obiectuală, separată de producător și de consumator. Deși litera de specialitate include frecvent în acest sector și întreprinderi a căror activitate se materializează în produse sau produse-obiecte, trebuie subliniat faptul că teoretic este necesar să deosebim sfera propriu-zisă aserviciilor, de sfera serviciilor în genere, care o cuprinde și pe prima, dar nu se reduce.

Prin specificul său, activitatea turistică se sitează în rândul sectoarelor în cadrul cărora serviciile joacă un rol deosebit de important.Acest lucru explică ponderea ridicată deținută în sectorul terțiar, în țările care cunosc o dezvoltare mare a circulației turistice interne și internaționale.

Două mari categorii de servicii sunt specifice turismului, și anume:

serviciile legate de deplasare

serviciile legate de sejur.

Prima grupă include servicii care privesc călătoria propriu-zisă, respectiv serviciile de transport ( feroviar, rutier, aerian, naval ) prin intermediul cărora se asigură deplasarea de la reședința permanentă la locul de sejur, sau deplasarea de-a lungul voiajelor intinerare.

Cea de-a doua grupă de servicii, legate de sejurul turistic, are un caracter complex, incluzând de o parte cazarea și alimentația, iar pe de altă parte agrementul. Serviciul de cazare și alimentație pun la dispoziția turistului mijloace necesare satisfacerii nevoilor de odihnă și hrană, iar serviciile de agrement oferă turistului mijloace necesare pentru pertecerea în mod plăcut a timpului de care dispune. Ele urmăresc să facă sejurul agrreabil prin facilitatea ăi organizarea de activități, care să determine atât prelucrarea sejurului, cât și dorința de revenire în anii următori.

Prestațiile destinate consumului turistic vizează deci, fie satisfacerea unor nevoi cotidiene ale omului ( hrană, odihnă ), nevoi care nu sunt tipice activității turistice, fie satisfacerea unor nevoi specifice turistice ce trebuie raportate direct la dimensiunile fluxurilor turistice ( transport, agrement ). Având deci în vedere nevoia satisfăcută prin intermediul serviciilor, acestea pot fi delimitate în servicii specifice și servicii nespecifice. În prima grupă se încadrează serviciile privind pregătirea și organizarea consumului turistic – voiajul și agrementul – iar în a doua grupă serviciile privind cazarea și alimentația.

Caracteristic pentru toate aceste categorii de servicii este faptul că, prin însăși natura lor, sunt nestocabile și foarte sensibile la conjuctură, fluctuații sezoniere, fiind în același timp supuse imponderabilelor cereri turistice. Serviciul turistic nu rămâne constant, el se poate schimba nu numai sub influența situației economice ci și sub influența unui comportament diferi ale individului, comportament condiționat fie din mediul său social, fie de acțiunile promoționale.

Serviciile turistice se diferențiază în funcție de formele de turism delimitate după modul angajării prestației turistice, respectiv organizat sau neorganizat.

Astfel, în cazul turismului organizat, diversitatea ofertei de servicii nu este atât de mare ca în cazul celorlalte forme de turism; ea se concentrează, în cele mai multe cazuri, în jurul câtorva tipuri de voiaj standard capabile să răspundă unei părți cât mai

15

mari a cererii. Organizarea acestor tipuri de voiaje standard trebuie realizate în așa fel încât să poată profita de o singură ofertă un număr cât mai mare de turiști, și ca această ofertă să poată răspunde nevoilor și dorințelor unor anumitor segmente reprezentative ale populației.

Pentru turismul neorganizat caracterizat, după cum se știe, prin organizarea și derularea individuală a voiajului și sejurului, oferta de servicii trebuie să fie mai diversificată pentru a răspunde unor nevoi mult mai eterogene. Deosebit de importante sunt în acest caz serviciile destinate să informeze turistul asupra itinerariilor, formele de cazare și alimentare, starea căilor de comunicații, mijloacelor de transport. Gama serviciilor prestate pentru turismul neorganizat cuprinde, de asemenea, servicii efective de transport, cazare, alimentație și agrement.

Serviciile turistice sunt prestate fie de unitățile specializate de turism, fie de prestatorii de srvicii, subordonații organelor culturale sau locale, care nu au ca obiect principal activitatea de turism.

În funcție de destinație, serviciile turistice pot fi delimitate în servicii de bază și servicii suplimentare. Dezvoltarea și diversificarea serviciilor turistice, specifice sau nespecifice, de bază sau suplimentare sunt influențate și condiționate de dinamica formelor de turism, de locul și ponderea pe care acestea le dețin în ansamblul circulației turistice.În același sens, influiențează veniturile turiștilor, apartenența la grupe tot mai diversificate de venituri și de preferințe ale acestoa, rezultate din psihologii foarte eterogene.

Multiplicarea și perfecționarea serviciilor turistice trebuie să fie orientate nu numai de evoluția nevoilor și exigențelor cererii turistice, ci în funcție de dezvoltarea economică și socială a diferitelor categoii de turiști.

Modul în care este asigurată prestarea serviciilor turistice condiționează dimensiunile fluxurilor turistice, realizarea produsului turistic și în final, eficiența activității.

2.2. SERVICIILE TURISTICE DE BAZĂ ȘI SUPLIMENTARE

Clasificarea în servicii de bază și suplimentare pornește de la premisa că indiferent de forma de turism, există o serie de servicii la care turistul face apel în mod inevitabil, iar altele care nu sunt solicitate, în toate cazurile, de către toți turiștii.

În sfera serviciilor de bază sunt incluse acelea legate de transport, cazarre și hrană, iar în sfera serviciilor suplimentare toate celelalte servicii oferite turiștilor.

Cele trei mari categorii de servicii de bază contribuie în măsură aproape egală la realizarea circulației turistice, ordinea de prezentare urmărind succesiunea utilizării lor. Fiecare din serviciile menționate pot fi grupate, la rândul lor, după anumite caracteristici particulare.

Astfel, serviciile care țin de organizarea și realizarea transporturilor se diferențiază în funcție de modul de efectuare a acestora, respectiv cu mijloace de

16

transport în comun sau cu mijloace de transport personale. În primul caz, serviciile vizează transportul propriu-zis și toate celelalte prestații puse la dispoziția călătorului pe durata călătoriei, iar în al doilea caz, toate serviciile legate de întreținerea și funcționarea mijlocului de transport personal.

Serrviccile de transport pot fi realizate prin intermediul curselor regulate și de linie, în condițiile comune oferite tuturor călătorilor, sau prin intermediul unor curse speciale și cu acordarea unor avantaje pentru turiști.

Facilitățile pentru călătoriile în circuit, biletele pentru mai multe weekend-uri valabil în toată țara indiferent de distanță, reducerile de tarife pentru grupurile de turiști zborurile charter, clasa turist, sunt câteva din avantajele pe care căile ferate, companiile de transporturi aeriene, sau întreprinderile de transport rutier le acordă turiștilor.

Nevoia de servicii în creștere, cerințele clienților privind serviciile asigurate sunt de asemenea în creștere, iar loialitatea clienților față de furnizorii lor este în descreștere.

17

CAPITOLUL III.

PIAȚA TURISTICĂ

Piața turistică s-a constituit ca orice altă piață și are două componente principale: cererea și oferta. Piața turistică o constituie sfera de interferență a ofertei turistice reprezentată de producția turistică și cererea turistică materializată prin consumul turistic.

Ce este caracteristic pieței turistice, lucru care ne permite să o delimităm de alte categorii de piețe și în special de piața de muncă.

Spere deosebire de piața de muncă, piața turistică se caracterizează prin următoarele particularităti:

locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii ;

oferta turistică apare sub forma informațiilor perecepute de fiecaree turist potențial;

cererea turistică este foarte elastică ( este supusă permanent unor fluctuații ) oferta turistică este rigidă, inelastică în anumite situații.

Aceste caracteristicii ale cererii și ofertei turistice conduce la apariția unui decalaj potențial între ceea ce ne oferă și ceea ce ni se solicită, datorită acestuia în turism apare un risc mai ridicat.

3.1. CEREREA

Cererea este mult influențată de imagine, de anturajul clientului, de prestatori, vânzători, de alți beneficiari, de alți participanți pe piața turismului, de modul concret de formare a percepției și concepției, de luarea deciziei.

La rândul său, oferta este influențată, pe lângă propriile elemente ( personal, echipament ), de către însuși clientul, precum și de multitudinea componentelor sale ( diverși prestatori, conceperea și organizarea produsului turistic ), de legăturile dintre aceștia și alte elemente care intervin într-un fel sau altul ( infrastructuri, nivelul economic local și ansamblul economiei, factori extraeconomici, influențe și determinanți externi ).

Complexitatea turismului, varietatea ofertei turistice și multitudinea modalităților de manifestare a pretențiilor clientelei, după o seri de factori cauzează diversitatea pieței turismului și segmentarea acesteia, compunerea sa din diverse sub-piețe.

Cererea de servicii turistice se află într-o dinamică continuă. Dacă se urmărește dinamica volumului de servicii turistice ea urmează dinamica dezvoltării circulației turistice interne și internaționale, influențată de factori ce concură la dezvoltarea în ansamblu a industriei turismului. Acest fapt este legat și de caracterul în mare măsură

18

spontan al cererii turistice prezentând uneori un grad mare de urgență momentană.

Evoluția structurii cererii de servicii turistice se caracterizează prin elasticitatea proprie ce se modifică permanent sub influența factorilor motivaționali specifici ce concură la elaborarea diferitelor forme de turism, a diferitelor produse turistice, la acceptarea diferitelor destinații ale călătorilor etc.

Se calculează elasticitatea cererii în funcție de venituri și de prețuri. Mutațiile structurale ale consumului de servicii reprezintă un indicator inportant pentru dezvoltarea economică generală, oglindând nu numai direct creștere consumului de servicii turistice, ci și indirect.

Periodicitatea cererii este o altă caracteristică importantă. Sezonalitatea pronunțată a consumului turistic, care trebuie orientată dinspre o rezonalitate de volum spre o rezonalitate de structură, imprimă caracteristici de concentrare în anumite perioade din cursul anului a cererii de servicii turistice sau a cererii de anumite forme specifice.

Managerii întreprinderii de turism trebuie să tragă concluzii privind efortul repartizării cât mai uniform posibil a acoperirii capacităților în cursul timpului, diferențiind structura prestațiilor turistice sau a activităților în general, totul adecvat diferitelor perioade de sezon.

În descrierea specificului turismului, sezonalitatea activității din această ramură – care urmează cererea cu caracter neuniform în timp – urmează curbe deosebite, într-o serie de variante, dintre care se pot schița trei variante principale: pentru turismul estival, montan și balneoclimateric.

Tipul de solicitare a stațiunilor balneoclimaterice este, relativ mai uniform în cursul anului, în sensul că intensitatea variațiilor sezoniere este cava mai redusă. Faptul este valabil și pentru centrele urbane: cererea crește ușor până prin luna februarie- spre martie, urmând din nou, în medie o ușoară scădere, pentru a se relua creșterea, mai accentuat, până spre apogeul lunilor de vară. Scăderea lentă înregistrată după luna august nu va fi niciodată prea mare, în sensul că aceste locuri de cazare, tratament, păstrează în tot cursul anului o anumită cerere, nu numai iarna dar și toamna, și chiar și în lunile de primăvară.

Studierea cererii turistice este importantă pentru înțelegerea proceselor economice ale turismului, a interacțiunii dintre cerere și ofertă, a limitelor pe care le implică și a cheltuielilor pe care le generează, trăgându-se o serie de concluzii importante privitoare la influența turismului asupra economiei. Ofertanții de turism sunt cei interesați în cunoașterea cererii, construindu-și, în funcție de aceasta și de concurență, strategiile proprii de piață.

De exemplu, în funcție de cerere, limbajul turistic distinge sezonul plin, începutul și sfârșitul de sezon și extrasezonul. În funcție de sezonalitatea cererii, se pot concepe politici diferite, de la diferitele forme posibile de continuare totală sau parțială a activității la întreruperea temporară a activității în extrasezon, în cazuri de sezonalitate pronunțată.

Pe lângă cunoașterea frecvenței solicitărilor în cursul anului și în general în timp, analiza cererii turistice implică o abordare spațială, cu conectarea unor cunoștințe de

19

geografie turistică și face legătura cu unele probleme metodologice ale turismului, cu amploare vmai mare în analiza turismului internațional, folosindu-se mijloacele ce pot fi utilizate în analiza cererii turistice, inclusiv obișnuitele anchete, sondaje.

Cererea turistică diferă ca tipologie, după caracterul socio-profesional și motivațional, după resursele financiare ( veniturile ) clientelei, după structura familială, vârste, obiceiuri. Toate aceste aspecte se regăsesc într-un fel sau altul în durata sejururilor sau vacanțelor formele de cazare și de transport alese, forma de turism cerută și alte aspecte ale diversității cererii.

Menționăm că uneori se face distincție între cererea turistică și consumul turistic. Însă din punctul de vedere al științei economice- și din acest punct de vedere abordăm aici turismul- cererea în economia de piață este în realitate cererea manifestată și nu nevoile teoretice, ce pot fi evidențiate după un criteriu sau altul. Pentru rigurozitate, nu vom face deci o asemenea diferențiere.

3.2. OFERTA

Oferta turistică este formată din ansamblul atracțiilor care pot motiva vizitarea lor de către turiști. Practic, oferta turistică a unei țari cuprinde totalitatea elementelor turistice care pot fi puse în valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.

Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice care pot fi puse în valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.

Prin analogie cu clasificarea resurselor turistice, oferta turistică se înparte în oferta turistica primară, care cuprinde totalitatea valorilor resurselor naturale si oferta secundară, incluzând ansamblul resurselor create de mâna omului.

Ansamblul ofertei primare și secundare constituie oferta turistică potențială a unui teritoriu, care va deveni oferta reală ( efectivă ) numai în măsura în care va întruni o serie de caracteristici specifice ale consumului turistic, respectiv atunci când se vor dezvolta condițiile necesare de primire a turiștilor și de petrecere a sejurului lor în ambianța caracteristică a resurselor primare și secundare, prin dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului și a infrastructurii sale tehnice generale și turistice.

Oferta turistică primară și secundară constituie “materia primă” pentru industria turismului, care se pot modela în diferite produse turistice numai printr-un consum efectiv de muncă vie, înglobată în prestațiile de servicii pentru fiecare produs turistic.

Oferta turistică se caracterizează printr-un ansamblu de bunuri și servicii, a căror materializare este o funcție a capacităților corespunzătoare de primire. Deoarece capacitățile de primire limitează oferta turistică în spațiu, oferta turistică se caracterizează printr-o rigiditate relativă în comparație cu elasticitatea cererii turistice.

20

De asemenea, oferta turistică are anumite limite de ordin temporar, putând avea caracter permanent sau sezonier, în funcție de condițiile minime pe care le întrunesc resursele naturale pentru a putea fi acceptate într-o anumită perioadă din an de turiști.

În comparație cu oferta de mărfuri, oferta turistică se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice ale consumului turistic.

Astfel, unele componente ale ofertei, ca resursele turistice primare și secundare, nu se consumă în procesul consumului turistic. În același timp însă, serviciile turistice se consumă integral pe măsura prestării lor.

Caracterul acestor servicii face ca oferta turistică să nu poată fi stocată, oferta potențială de servicii nefavorabilă într-o perioadă echivalând cu diminuarea coeficienților de utilizare a bazei tehnico-materiale turistice.

Elementele de bază tehnico-materiale care concură la realizarea produsului turistic se consumă treptat, pe măsura consumului turistic, prin uzura fizică și morală a bazei tehnico-materiale, necesând o reânnoire periodică a fondurilor fixe utilizate în industria turismului.

Prezintă interes și faptul că raporturile dintre cererea turistică și oferta turistică nu au caracter stabil; aceste raporturi se modifică permanent, urmărind menționarea unei situații de echilibru între cerere și ofertă pe ansamblul pieței turistice naționale, ceea ce justifică preocupările vizând adaptarea sub aspect cantitativ și calitativ a ofertei la evoluția consumului turistic, atât pe plan național, cât și pe plan internațional.

21

CAPITOLUL IV.

BĂILE FELIX-PREZENTARE

4.1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Băile Felix sunt situate în partea de nord-vest a României, în județul Bihor, la distanta de circa 9 kilometri de municipiul Oradea. Din punct de vedere administrativ aparține de localitatea Sânmartin, comună suburbană a municipiului. Stațiunea se află la o altitudine de 140 metri.

Căi de acces:

-rutiere:București-Oradea pe E 60 și Oradea–Băile Felix pe E 76; Satu Mare-Oradea pe DN 19; Timiș–Arad-Oradea pe E 671; Borș ( punct de frontieră cu R. Ungară )-Oradea-Băile F elix pe E 60;

-feroviare: București-Oradea (650 km.); Satu Mare-Oradea (135 km.); Timiș-Oradea ( 178 km.); Episcopia Bihorului-Oradea (16 km.). De la Oradea la Băile Felix există curse auto.

-aeriene: Bucurrești-Oradea și curse externe speciale.

Relieful

Regiunea în care se găsește stațiunea este dominată de un relief determinat de contactul câmpiei piemontane a Miersigului cu ultimele dealuri coborâte spre vest din munții Pădurea Craiului. Dealurile Șimleu, Betfia, Cordău și Apateu ce înconjoară stațiunea au o înălțime redusă, circa 300 m .

Extremitatea nord- vestică a câmpiei, în care se află și stațiunea Băile Felix, prezintă un relief format din terenuri netede, în pante ușoare, dispuse în trepte. În dreptul stațiunii Băile Felix, valea Hidișelului a săpat adânc zona, condițonând dezvoltarea inițială a stațiunii, într-un loc adăpostit dinspre est și nord-vest.

Clima

Stațiunea Băile Felix, beneficiază de un climat continental- moderat de șes, cu ierni blânde sub influența unor elemente de nuanță mediteraneană. Clima este condiționată de așezare geografică, la adăpostul munților Apuseni, care se opun pătrunderii maselor de aer și de eterogenitatea maselor subiacente.

22

Temperatura medie anuală este de 10, 4 grade Celsius ( media lunii iulie, 21,3 grade Celsius, iar cea a lunii ianuarie, – 2,1 grade Celsius) este mai ridicată decât în alte zone din țară situate aproximativ la aceiași altitudine. Clima stațiunii se află sub influența anticiclonului Azorelor, centrul baric de natură dinamică care antrenează asupra României mase de aer oceanic umede, reci vara și calde iarna, continentalizate într-o oarecare măsură. De asemenea, depresiunea mediteraneană acționează mai ales iarna, antrenând ciclon în direcția vest-est. Pe de altă parte, lanțul Carpaților adăpostește zona de invazia maselor aerului rece continental, dinspre nord și est. Ca urmare a acestor condiții, în zona stațiunii se manifestă cu ierni blânde și veri lipsite de exces de căldură.

Suprafața terestră cu relifuri, vegetația, rețeaua hidrografică, adică suprafața activă, determină modificările locale ale elementelor climei. În apropierea solului, energia radiantă a soarelui se transformă în căldură și este absorbită de scoarța terestră și redată atmosferei, încălzind aerul din apropiere. Totodată, masele de aer în deplasare suferă influența scoarței terestre și își modifică proprietățile. În aceste condiții ia naștere climatul local, sau topoclimatul.

Relieful deține principalul rol dintre particularitățile suprafeței active, întrcât el generează cele mai importante modificări ale climei. În zona stațiunii, dealurile și terasele din jur protejează stațiunea de vânturi.

În microclimatul stațiunii un rol important îl joacă și suprafețele de apă caldă, termală, din bazinele descoperite care contribuie la modificarea locală a temperaturii aerului.

Hidrografia

În zona Băilor Felix există un colector de ape termale în calcarele carstice. Acesta este alimentat secundar prin ascensiunea pe falii adânci din zăcământul primar. Deoarece zona este amplasată pe un compartiment căzut tectonic și rupt din cea mai largă ramificație calcaroasă a munților Pădurea Craiului, zona prezintă o puternică tectonizare și fracturi adânci, ce asigură căile de ascensionare a apei calde din profunzime.

Potențialul acvifer al zonei Băilor Felix este foarte bine conservat de depozitele pliocene, în grosime de circa 50 metri. Apele din zonă provin din infiltrarea apelor meteorice, în rocile carbonatate triasice și creatice prin carstul de azi din munții Pădurea Craiului, apele urmând coborârea în trepte către depresiunea Panonică încălzindu-se în cursul acestei descendențe. Migrarea ascensională a apelor se realizează în lungul faliei sau prin zone permeabile, ajungând în colectorul creatic din zona Băilor Felix. Din acest colector, apele ajung la suprafață fie prin izvoare sau foraje.

Temperatura ridicată, care ajunge până la 70-90 grade Celsius la unele foraje din Oradea, perrmit utilizarea apelor termale și în alte scopuri decât balneare și anume pentru

23

încălzirea serelor sau a locuințelor.

Pe lângă apele de adâncime, termale de care depinde practic existența stațiunii, mai sunt și apele de suprafață, reprezentate prin rețeaua hidrografică și lacuri naturale și artificiale.

Lacurile artificiale din stațiune, sunt reprezentate de piscinele în aer liber având funcția de ștranduri. Dintre acestea putem menționa ștrandul mare “ Felix”, piscinele ”Apollo I ” și “Apollo II ”, piscinele de la hotelul Termal și Crișana. Pe lângă acestea, în parcul stațiunii sunt amenajate trei bazine cu apă termală, în care trăiesc plante și pești exotici.

Flora și fauna

Flora din regiune oglindește condițiile de climă și relief, precum și modificările provocate de om.

Zona stațiunii Băile Felix era acoperită de păduri seculare de stejar care cu timpul au fost defrișate, făcând loc agriculturii. Rămășițe reprezentative ale acestor păduri, stau astăzi mărturie speciile de stejar care se întâlnesc în zonă: stejar pedunculat ( Quercus robur ), cer ( Quercus ceris ), granita ( Quercus fraineta ) precum și ( Fracsinus excelsior).

În parcurile amenajate în stațiune au fost plantate specii diferite de conifere și foioase care adaugă o notă pitorească peisajului. Spre dealul Șimleu apare fagul, în amestec cu specii de stejar. Stratul subarborescent este reprezentat de alun corn , măceș, calin, lemn câinesc, soc, iedera. În stratul ierbos se găsesc elemente care dau nota de nuanță sudică vegetației.

La Băile Felix au fost aclimatizate unele specii tropicale de lotus, în bazinele cu apă termală, specii provenite din India, Pakistan, Africa, Asia. În aceste lacuri de asemenea , există sub frunzele plantelor tropicale bancuri de pești exotici. Fauna din zonă este condiționată de climă și vegetație, reprezentâd o varietate mare, ea fiind caracteristică câmpiei Crișurilor.

În pădurile din zonă putem întâlni căprioare, fazani. În pajiști întâlnim rozătoare ca: hârciogul, popândăul, precum și iepurele. Dintre păsări amintim: vrabia, ciocârlia, ciocănitoare, turturica, pupăza, cinteza, cucu, etc.

4.2. SCURT ISTORIC

Stațiunea Băile Felix, este un centru turistic de o importanță internațională. Apurtat vreme îndelungată denumirea de Băile Sânmartin, pentru faptul că era situat în perimetrul acestei localități, dar era cunoscut și sub denumirea de Băile Victoria.

24

Existența băilor era cunoscută în Europa încă de la începutul secolului al –XV-lea, în anul 1405, fiind amintită Băile Oradei.

Denumirea de Băile Felix, o ia între anii 1711-1721, când au fost administrate de către Felix Helchner, unul din cei care în trecut au contribuit la dezvoltarea stațiunii.

Un act din anul 1221 pomenește de abatia Hevus de Magno Varadino, prin care se atesta existența apelor termale în zonă. În majoritatea documentelor medievale, băile apar sub denumirea de Thermale Varadinses ( Băile Oradei ) fără a se putea preciza dacă este vorba despre Băile Felix sau despre stațiunea vecină, Băile 1 Mai. Începând din secolul al XV-lea, se înmulțesc însemnările călătorilor străini referitoare la izvoarele termale și puterea lor de vindecare.

Băile Felix- Thermal Varadenensis- au o vechime de milenii. Tătarii, în năvălirea lor spre centrul Europei, și-au lecuit tot aici bolnavii și răniții. De atunci locul sacru de sănătate va fi pomenit în numeroase documente.

Primele construcții care s-au constituit în băi termale datează din anul 1711, în anul 1711 realizăndu-se prima clădire cu etaj care dispunea de camere de cazare. În 1832 s-a construit hotelul Europa, edificiul renumit în acele vremuri pe întreg continent.

Începând cu secolul nostru stațiunea s-a dezvoltat în continuu ajungând astăzi la peste 7000 de locuri de cazare, tratament și alimentație publică.

La expozițiile de la Paris ( 1869 ) și Budapesta ( 1896 ) apele de la Felix au obținut Medalia de Aur și multe diplome de onoare.

În ultimele decenii arhitecții și constructorii s-au întrecut în fantezii și originalitate, definind o stațiune modernă care poate găzdui 10000 de persoane pe serie.

Dintr-o statistică a anului 1926 referitoare la stațiunile balneare, aflăm că în anul respectiv la Băile Felix s-au făcut 11760 băi calde, pentru ca în anul următor să se ajungă la 13325 băi calde. După primul război mondial, Băile Felix au fost arendate unui grup financiar britanic. Până la cel de-al doilea război mondial, stațiunea nu a beneficiat de investiții deosebite, iar în urma retragerii armatelor germano- hortyste, instalațiile și construcțiile au avut de suferi.

După o perioadă de stagnare, generată de război, după anul 1950 stațiunea cunoaște o viață nouă. Cu timpul datorită sporirii debitelor de ape termale, obținute prin mai multe forări între anii 1962-1975 și a cererilor crescânde de cure balneare, baza materială a stațiunii s-a extins și s-a modernizat. Stațiunea Băile Felix a devenit una din cele mai mari și bine dotate stațiuni balneare din România.

Fluxul de turiști a atins puncte maxime între anii 1975-1980 tratându-se aici în special cei din țările de nord ale Europei, precum și turiști arabi. În sezonul de vară, stațiunea este aglomerată în special la sfârșitul săptămânii, datorită fluxului de turiști de tranzit și a deplasării pentru agrement a localnicilor din Oradea și a celor din împrejurimi.

25

4.3. TRATAMENTUL BALNEOFIZICAL

Profilul stațiunii

Stațiunea Băile Felix este profilată tratamentul afecțiunilor reumatismale inflamatorii, degenerative și abarticulare, al afecțiunilor posttrraumatice, neurologice perriferice și centrale, al celor ginecologice, precum și al unor boli asociate ( endocrine, de nutriție și metabolism și unele boli profesionale ).

Factori naturali terapeutici

Principalii factori naturali terapeutici din această stațiune sunt: apele minerale termale, nămolul terapeutic și bio climatul sedativ, de cruțare, cu unele nuanțe de excitare. Hidrochimic, apele termale din zona Băile Felix sunt bicarbonate, sulfatate, calcice, sodice magneziene, silicoase, oligominerale, cu o temperatură cuprinsă între 41- 49 grade Celsius și o mineralizare totală în jur de 1g / l ; nămolul terapeutic este folosit sub formă de împachetări sau băi.

Cura balneară la Băile Felix se recomandă astfel celor mai largi categorii de persoane, tinere sau în vîrstă, fie pentru tratamentul unor afecțiuni ce intră în profilul stațiunilor, fie pentru o cură balneară profilactică activă, de fortificare a organismului.

Indicații terapeutice

În stațiunea Băile Felix sunt tratate o serie de afecțiuni cronice cu largă răspândire, ponderea principală având-o bolile reumatismale. Prezentăm detaliat, bolile tratate în stațiunea Băile Felix:

afecțiuni reumatismale inflamatorii ( poliartrită, spondilită anchilozantă, stări după reumatism articular acut );

afecțiuni reumatismale degenerative ( spondiloză cervicală, dorsală și lombară însoțită sau nu de cervicobrahialgii, lombosciatalgii, artroze, poliartroze);

afecțiuni reumatismale abarticulare ( tendinoze, tendomioze, periartrita scapulohumerală );

afecțiuni posttraumatice ( redori articulare posttraumatice, stări după operații pe articulații, mușchi și oase, stări după fracturi, entorse luxații )

afecțiuni neurologice centrale și periferice ( hemipareze la minimum 6 luni de la data apariției, pareze la minimum 3 luni după mielite, după o operații pe măduvă, diverse pareze și paralizii);

26

afecțiuni ginecologice ( metroanexite, tulburări minore de pubertate sau de menopauză );

afecțiuni asociate ( boli metabolice și de nutriție, boli endocrine ).

Bazele de tratament

Stațiunea Băile Felix dispune de nouă baze de tratament. De asemenea la Băile Felix funcționează o secție a sanatoriului de copii cu o capacitate de 100 de locuri pentru copii între 6 și 16 ani.

Baza de tratament “Felix” , baza centrală a stațiunii, în cadrul căreia se găsește Policlinica Balneară nr. 1, deservește pacienții cazați la hotelurile “Felix” și “Lotus”. Baza este legată de respectivele hoteluri printr-un coridor de trecere care permite aplicarea tratamentului în tot cursul anului. Această bază dispune de 12 cabinete medicale de specialitate, profilate pe balneofizioterapie și recuperare medicală.

Baza de tratament “Termal” deservește pacienții cazați în hotelurile “Termal” și “Nufărul” putând trata 500 de bolnavi pe zi. În cadrul bazei funcționează o secție a Institutului Național de Gerentologie și Geriatrie din București care prin intermediul celor trei cabinete aplică tratament geriatric pacienților români și străini. La aceste hoteluri se poate practica înotul și helioterapia la piscina descoperită a hotelului “Termal”.

Baza de tratament din cadrul hotelului “Internațional” poate caza câte 500 de pacienți pe zi . Această bază dispune de patru cabinete de balneofizioterapie profilate pe tratamente cu gerovital și Pell-Amar.

De cabinete de balneofizioterapie dispun și hotelurile “Crișana”, “Poienița”, “Unirea”, “Mureș”, “Pavilion II”, hoteluri care au între 50 și 1700 de locuri.

În stațiune mai funcționează ca baze de tratament un sanatoriu pentru copii între 6 și 16 ani și un spital de recuperare medicală cu 150 de locuri aparținând de Ministerul Sănătății.

4.4 CAPACITĂȚILE DE CAZARE

Stațiunea se întinde de o parte și de alta a șoselei Oradea- Beiuș, pe o lungime aproximativ 1 km. La intrare în stațiune dinspre Oradea , ne apare în față silueta piramidală a piscinei “Apollo I”, existând și un loc de parcare pentru 500 de autoturisme. Din șosea se desprinde la dreapta și la stânga câte un drum asfaltat care trece la limita superioară a stațiunii. Cel din dreapta merge pe lângă calea ferată și pădure , iar cel din stânga pe terasa peste pârâul Hidișel, unindu-se în aceeași șosea din care au pornit la extremitatea cealaltă a stațiunii.

Pe drumulce se desprinde de la dreapta și care urcă ușor în pantă, întâlnim în ordine succesivă:

27

Casa de odihnă nr. 4 ( Cabana Felix ), care dispune de 15 locuri de cazare, de confort III și care funcționează sezonier;

Hotelul de cură “Nufârul” dispune de 150 locuri de cazare, restaurant, bar, terasă spre parc;

Hotelul de cură “Termal” suspendat parțial pe piloni, placat cu cărămidă roșie, dispune de 300 de locuri de cazare, restaurant, bar, club, piscină cu apă termală descoperită, precum și baza proprie de tratament;

Hotelul de cură “Felix”, policlinica balneară și baza de tratament cu același nume se află pe partea stângă. Dispune de 290 de locuri, restaurant, bar, comunicând direct cu baza de tratament;

Hotelul de cură “Lotus”, aflat alături, are 400 de locuri de cazare, bar, restaurant, pensiune;

Pavilionul nr. 6, situat mai retras dispune de 95 de locuri;

Casa de odihnă și tratament a Sindicatelor “Felix” cu trei corpuri de clădire, dispune de 1700 locuri cazare, de o pensiune cu 5 săli de spectacole, club, bibliotecă, bufet și un punct de desfacere a obiectelor de strictă necesitate. În holul hotelului sun amenajate două buvete cu apă minerală pentru cură internă. Mai jos se află ștrandul, care cuprinde două piscine cu apă termală, vestiare și un loc amenajat pentru aero-helio-terapie;

Hotelul de cură “Internațional” dispune de 400 locuri cazare, restaurant, bar, frizerie, coafură și bază modernă de tratament. În spatele hotelului este amenajat un teren de tenis asfaltat;

Casa de odihnă și tratament a Sindicatelor “Felix II”, cu 1050 locuri cazare, pensiune, sală de spectacole, club, bibliotecă și bază proprie de tratament;

Spitalul clinic de recuperare, dispune de 150 de locuri, precum și de o bază de tratament;

Hotelul de cură “Mureș”, cu 650 locuri cazare, restaurant, bar, bază proprie de tratament;

Hotelurile “Unirea” și “Someș”, primul cu 350 locuri cazare, al doilea cu 300 locuri cazare, restaurant și bază proprie de tratament;

Hotelul “Poienița”, de 300 locuri cazare, restaurant, bar;

Hotelul “Crișana” cu 200 locuri cazare, restaurant, bar, și două piscine care funcționează în tot cursul anului;

Piscina “Apoll I” are în interior un bazin cu apă termală care funcționează în tot cursul anului, o mică bază de tratament cu : duș subacval, vestiare, saloane de odihnă, bar și o terasă pentru aero-helio-terapie. Lângă clădire, catre șoseaua Oradea-Beiuș sunt două bazine cu apă termală în aer liber;

Piscina “Apollo II” lângă cea dintâi, face impresia unei mici cetăți cu turnuri piramidale. Clădirea include un bazin acoperit, cu apă termală, vestiare, bar și terasă pentru aero-helio-terapie. În timpul iernii, accesul în bazin se face direct din vestiare. Vara funcționează cofetăria, iar în apropiere este restaurantul “Nufărul”;

28

Ștrandul “Felix”, cuprinde un bazin mare circular și altul mai mic dreptunghiular pentru înnotători, un restaurant, terasă de vară, teren pentru aero-helio-terapie;

Pavilionul nr.1 are 86 de locuri de cazare;

Pavilionul nr.2 are 80 de locuri de cazare și bază proprie de tratament;

Pavilionul nr.3 are 128 de locuri de cazare;

Pavilionul nr.4 are 120 de locuri de cazare;

Pensiunea stațiunii are o capacitate de 500 de locuri la mese servindu-se curanților meniuri normale și dietetice;

Buvete pentru cura internă se află în spatele pensiunii, folosindu-se apa termală de aici conform prescripțiilor medicale;

Casa de odihnă nr.3 cu 14 locuri cazare;

De asemenea stațiunea mai dispune de un restaurant terasă “Lotus”, iar peste drum de aceasta se află Casa de Cultură a stațiunii. Biblioteca stațiunii dispune de o sală de lectură și un club. În parcul stațiunii se află sala de jocuri distractive;

Hotelurile cu capacitățile de cazare și număr de stele:

Hotel “Belvedere” *** 400 locuri

Hotel “Crișana” ** 213 locuri

Hotel “Felix” ** 288 locuri

Hotel “Internațional” *** 408 locuri

Hotel “Lotus” ** 400 locuri

Hotel “Muncelul” ** 1040 locuri

Hotel “Mureș” ** 648 locuri

Hotel “Nufărul” ** 146 locuri

Hotel “Padiș” * 1490 locuri

Hotel “Poienița” ** 310 locuri

Hotel “Someș” ** 338 locuri

Hotel “Termal” *** 300 locuri

Hotel “Unirea” ** 318 locuri

Vile, camping 127 locuri

Total 6246 locuri cazare

Structura organizatorică

În baza Legii nr 15/1990, Oficiile Județene de Turism care monopolizau toate unitățile turistice din județ, se descentrealizează și se reorganizează în societăți comerciale, iar în conformitate cu Hotărârea Guvernului României nr. 1041/1990, se constituie Societate Comercială și de Turism Felix S.A. În conformitate cu legislația în

29

vigoare baza materială formată în primul rând din hotele, baze de tratament, de agrement și restaurante sunt proprietatea societății comerciale.

Societatea Comercială de Turism Felix S.A. are un capital social în valoare de peste 72 miliarde de lei, reevaluat conform Hotărârii Guvernului României 500/1994. Acționarii societății sunt Fondul Proprietății de Stat care deține 70% din totalul acțiunilor și Fondul Proprietății Private Transilvania din Brașov cu 30%. Managementul societății se realizează în baza unui contract de management semnat între Adunarea Generală a Acționarilor și manager. Personalul care asigură asistența medicală în bazele de tratament aparține Ministerului Sănătății, care asigură coordonarea întregii activități medicale prin intermediul Spitalului de Recuperare din Băile Felix subordonat Direcției Sanitare a județului Bihor.

Structura de organizare, conducere și personal și relațiile dintre managementul comercial, tehnic, economic, și unitățile de producție și compartimente se realizează conform Organigramei și Regulamentului de Organizare și Funcționare aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor.

Societatea este organizată pe complexe hoteliere care cuprind spații de cazare, baze de tratament, restaurante și unități de agrement. Structura unui complex esteastfel concepută încăt asigură bazele de tratament și restaurante direct din holurile centrale ale hotelurilor de cură. Capacitatea acestor complexe variază de la 150 locuri la 650 locuri, cu grade diferite de confort de la o stea la trei stele, dispuse peste tot teritoriul stațiunii Băile Felix.

Societatea are în patrimoniu:

11 complexe hoteliere cu 3569 locuri, cu baze de tratament și unități de alimentație publică;

2 ștranduri de agrement și 3 piscine;

1 teren de sport;

grup gospodăresc, cu depozit de alimente, laborator de cofetărie, carmangerie, spălătorie, centrală termică, atelier tehnic și coloană de transport auto;

Profilul activității și obiective

În conformitate cu Statutul Societății înregistrat la Registrul Comerțului, aceasta este autorizată să desfășoare o mare diversitate de activități economice dintre care amintim:

turism intern și internațional;

tratament balnear;

activitate hotelieră;

comerț-en gross, en-detail, și alimentație publică;

producție industrială: panificație și carmangerie;

agrement;

producerea și distribuirea energiei termice, a apei menajere și termominerale;

prestări servicii ;

30

Toate aceste activități sunt organizate și coordonate în scopul realizării produsului turistic în cadrul societății la nivelul exigențelor turismului internațional.

Obiectivele managementului societății sunt următoarele:

Asigurarea tuturor factorilor care contribuie la realizarea, comercializarea și exploatarea produsului turistic.

Modernizarea bazei tehnico-materiale, creșterea gradului de confort și creșterea nivelului calitativ ale serviciilor turistice.

Recâștigarea pieței turistice tradiționale și promovarea produsului turistic pe noi piețe.

Restructurarea societății și aplicarea legislației privind privatizarea unităților economice din domeniul turismului.

Reducerea cheltuielilor de explotare, îndeosebi cele energetice și creșterea pe această bază a eficienței economice.

Activitatea organizatorică a unității

Din cele 11 complexe hoteliere ale societății în gestionare directă sunt:

complexul Internațional

complexul Nufărul

complexul Poienița

hotelul Felix

pavilioanele

bazele de agrement

grupul gospodăresc Sânmartin

Toate acestea sunt direct coordonate de managerul societății alături de compartimentele de control financiar de gestiune, birou prognoză și resurse umane, agenția de turism și oficiu turistic.

Compatimentul financiar-contabil și oficiul de calcul sunt coordonate de directorul economic.

Compartimentul tehnic și biroul administrativ sunt coordonte de directorul tehnic.

Grupul gospodăresc și biroul comercial sunt coordonate de directorul comercial.

Celelalte complexe hoteliere din patrimoniul societății sunt date în locatie de gestiune pe baza unor contracte.

Societatea comercială S.C. Turism Felix S.A. este administratorul principal al acestei stațiuni. Elementele de succes ale stațiunii Băile Felix sunt date de trei factori principali:

Existența factorilor naturali de cură

O puternică credință istorică în valoarea acesteia, determinată de existența bazelor și instalațiilor de tratament care s-au dezvoltat și modernizat de-a lungul anilor și a remarcabilelor tratamente complexe recuperatorii aplicate cu bune rezultate prin îmbinarea factorilor naturali și fizioterapeutici.

31

Recunoașterea valorii tratamentelor medicale datorită bogăției și conținutului chimic al izvoarelor de ape termominerale.

32

CAPITOLUL V.

BĂILE FELIX – SITUAȚIA ECONOMICO – FINANCIARĂ

Profitul constituie pentru o firmă unul din obiectivele majore, rațiunea de a fi aacestora deoarece de nivelul său depinde orientarea și plasarea capitalurilor.

Ca indicator economico-financiar, profitul reflectă eficiențaunei întreprinderi sub forma rentabilității, adică aptitudinea unei întreprinderi de a genera profit.

Capitalul propriu la S.C. Felix S.A în anul 2000 era de circa 50 miliarde lei la începutul anului iar la sfârșitul anului de 60 miliarde lei ( acționarii au adus aport la capital ) din care:

mijloace fixe 100 miliarde lei;

obiecte de inventar 10 miliarde lei;

În anul 2000 s-a înregistrat următoarea situație:

Tabelul 4.1.

În continuare prezentăm situația din anul 2001:

33

Tabelul 4.2.

Observăm că în anul 2001 unitatea turistică a obținut un profit de 20914092 mii lei, deci mai mult cu 14912026 mii lei decât în anul 2000.

Pentru a reflecta creșterea cifrei de afaceri și a caracteriza gradul de ajustare a numărului de personal la S.C Felix S.A. vom analiza următoarele date din tabel.

Tabelul 4.3.

Pe baza acestor date se pot calcula următorii indicatori:

1.Abaterea absolută a numărului de personal, care se determină cu relația:

Np = Np(2001) – Np(2000)

unde:

Np – abaterea absolută a numărului de personal;

Np(2001), Np(2000) – numărul total de personal în anul 2001, respectiv în anul 2000.

34

2. Indicele cifrei de afaceri și al productivității muncii:

ICA= CA2001 / CA 2000 ICA = 110%

Din analiza acestui indicator se observă că cifra de afaceri a crescut la 110% sau de 1,1 ori.

IW = W 2001/ W2000 IW = 95%

Analiza acestui indicator arată că productivitatea a crescut la 95% sau a crescut de 0,95 ori.

Importanța factorului uman implicat în activități turistice este mult mai mare decât în alte activități economice, datorită caracterului pronunțat individualizat al cererii de servicii turistice, motivației complexe și eterogene a acesteia, suprapunerii în timp și spațiu a actului prestației serviciilor turistice cu cel al consumului propriu – zis.

Pentru dimensionarea necesarului de personal, respectiv, pentru evidențierea potențialului uman de care dispun unitățile de turism se utilizează indicatorul “numărul scriptic al personalului”, care cuprinde totalitatea personalului existent în baza unui contract sau unui alt document generator de drepturi și obligații pentru ambele părți.

Așa cum am arătat în tabelul 4.3 numărul de personal în anul 2000 a fost de 591 iar în anul 2001 de 691. Datorită perioadei de vârf care se realizează în lunile iunie, iulie, august, hotelurile fiind suprasolicitate sunt nevoite să mai angajeze personal mai ales ajutori de ospătar, femeie de serviciu.

În cele 11 complexe își desfășoară activitatea un număr de 651 de salariați grupați pe profesii, situație prezentată în Tabelul 4.4. Clasificarea personalului pe profesii.

35

Tabelul 4.4. Clasificarea personalului pe profesii

36

CAPITOLUL VI.

PROMOVAREA PRODUSULUI TURISTIC

Promovarea produsului turistic este transmiterea pe diferite căi de mesaje și informații cu privire la activitatea de turism, la potențialul turistic și la diferite categorii de operații de turism care se desfășoară în anumite perioade.

Sfera de cuprindere a promovării produsului turistic este foarte vastă și are ca principale instrumente următoarele:

publicitate prin mass-media;

participarea la acțiuni de publicitate directe adică la acțiuni organizate cu potențiali clienți, cu intermediari în activitatea de turism;

folosirea liderilor de opinie, adică a celor persoane care în diferite localități sau cartiere sunt solicitate de grupuri de persoane pentru consultații de ordin tehnic, financiar, juridic, în legătură cu activitatea de turism, persoane care exercită o influență foarte mare asupra formării opiniilor viitorilor turiști;

acțiuni în domeniul relațiilor publice care se concretizează într-un ansamblu de măsuri pe care le iau unitățile turistice pentru a întreține relațiile cu publicul;

organizarea sau participarea la târguri și expoziții în domeniul turismului;

În promovarea internațională o mare importanță o are realizarea unor bune relații cu mediile de comunicare, elaborarea și difuzarea unor știri pozitive referitoare la stațiune. Publicitatea este mai puțin costisitoare decât reclama sau sponsorizarea, și are avantajul că nu trebuie să se plătească în mod direct pentru ea.

În arena internațională, unul din cele mai puternice mijloace promoționale sunt târgurile și expozițiile internaționale. “Târgurile și expozițiile sunt piețe mari cu periodicitate regulată care se țin în același loc, la perioade prestabilite și pe o durată limitată, organizate pentru a permite participanților prezentarea de monstre ale produselor lor, realizări noi și perfecționări tehnice în vederea efectuarii de tranzactii comerciale”.

Târgurile și expozițiile sunt cele mai moderne și mai eficiente căi de reunire în același loc a vânzătorilor și cumpărătorilor. Târgurile pot fi generale, când se expun toate serviciile oferit care se realizează prin comunicare orală cu potențialii clienți în care se prezintă serviciile oferite, tarifele practicate în funcție de gradul de confort al hotelului.

Târgurile internaționale reprezintă modalitatea cea mai importantă de vânzare a produsului turistic, se pot stabili legături cu potențialii clienți, târgurile fiind de multe ori singura modalitate prin care pot fi întâlniți unii clienți potențiali.

Reclama este cel mai utilizat mijloc pe care îl au la dispoziție firmele pentru a se face cunoscute. Ea reprezintă un mesaj plătit de o firmă pentru a fi transmis prin mass-media. Reclama stimulează cererea și pune în evidență avantajele și modul de folosire a produsului sau serviciului. Elaborarea reclamei internaționale este influențată de existența

37

barierelor culturale, tehnice și legale. Restricțiile culturale se referă la următoarele elemente: limba, religia, umorul, muzica, simboluri și culori.

Promovarea produsului turistic constă în transmiterea pe diferite căi de mesaje și informații menită să informeze pe operatorii de turism și pe turiștii potențiali asupra caracteristicilor produsului turistic și asupra elementelor componente ale serviciilor turistice oferite spre comercializare, să le dezvolte o atitudine pozitivă față de întreprinderile prestatoare de servicii turistice cu scopul de a promova modificări faborabile în mentalitatea , obiceiurile turiștilor.

La baza lansării și promovării unui produs turistic stă și segmentarea pieței, selectarea segmentelor de piață care sunt vizate pentru produsul respectiv, pentru determinarea ponderii unui produs turistic pe un segment de piață, comparativ cu ofertele concurente pentru o dozare mai rațională a eforturilor promoționale și de publicitate.

Principalul produs vândut de S.C Turism Felix S.A. pe piața internă și internațională este “tratamentul balnear” produs datorită căruia s-au dezvoltat și alte activități precum hotelărie, alimentație publică, agrement.

Pe piața internă și internațională a turismului balnear, S.C. Turism Felix S.A. a stabilit relații contractuale cu peste 180 de agenții de turism.

Hotelurile vor interveni pentru scrierea lor – cu plată sau gratuit – în ghiduri hoteliere și turistice. Agențiilor de voiaj le va expedia o scrisoare, cu precizarea comisionului acordat pentru rezervarea de camere și cu pliantul hotelului, neomițând prospectul cu tarifele pentru turiștii pe cont propriu.

Birourile de promovare și informare turistică din străinătate pot pune la dispoziție informații utile despre agențiile de voiaj susceptibile să fie interesate de oferta hotelului.

Baza tehnico-materială a societății este constituită din structuri de primire: respectiv 3450 de locuri în hoteluri de ***, “ Internațional” și “ Termal ”, 6 hoteluri de **, “ Nufărul ”, “Poienița”, “Mureș”, “Someș”, “Unirea” și “Lotus”, un hotel de *, “Felix” și 3 vile; spații și capacități pentru servirea mesei: 5920 de locuri în restaurante și cantină; 7 baze de tratament cu 4500 de locuri; parc auto; bază proprie de producție ( laborator de patiserie-cofetărie, carmangerie, spălătorie, ateliare macanice ); baze de agrement: piscine și ștranduri în aer liber, discoteci, săli de sport.

Băile Felix și Stâna de Vale din județul Bihor vor fi incluse într-un program special de promovare în acest an. Strategia de marketing și promovare a Ministerul Turismului se va axa și pe o campanie agresivă de abordare a turismului balnear din România, unul dintre punctele forte fiind Băile Felix.

În cadrul Târgului Internațional de Turism de la Berlin care s-a desfășurat în luna martie în care stațiunea urma să fie promovată ca o nouă destinație pentru segmentul de incoming urmând a fi integrată și în campania derulată sub sloganul “România, mereu surprinzătoare”.

În cadrul stațiunii au loc simpozioane, cum ar fi simpozionul național cu participare internațională Fiabilitatea și Mentenanța Sistemelor Energetice care se v-a desfășura în perioada 07-08 noiembrie 2002.

Formele de promovare practicate de stațiune sunt: mass-media, pliantele care sunt

38

realizate pe întreaga stțiune sau pe un hotel,radio, ziare, și pagini INTERNET care prezintă stațiunea, tarifele practicate de hoteluri, imagini.

Adresa de E-mail: sctfelix.@ oradea.iiruc.ro

Promovarea vânzărilor presupune unele acțiuni dintre care: tarife preferențiale propuse în week-end de hoteluri a căror clientelă obișnuită, din cursul săptămânii, este reprezentată de oameni de afaceri, gratuități de genul “două nopți de cazare la tariful unei singure nopți”, reduceri ale prețurilorla restaurant pentru clienții fideli, cazare gratuită pentru copii în camera părinților.

Pe lângă comportamentul personalului, comercializarea se sprijină pe utilizarea mijloacelor de comunicație. Însuși comportamentul personalului poate fi potențat prin acțiuni de comunicație internă:

comunicația de bază;

lansarea pe piață a hotelului;

crearea imaginii;

materialul publicitar;

mijloace de comunicație de după darea în exploatare a hotelului.

Elementele cominicației de bază sunt: semnalizarea rutieră, firma, aspectul exterior, interior.

39

CAPITOLUL VII.

DIVERSIFICARE OFERTEI TURISTICE PRIN LANSAREA DE

NOI PRODUSE TURISTICE

Transformarea unui hotel cu număr redus de locuri într-o clinică pentru tratarea stresului, prin procedura “punere în formă” după modelul clinicilor din Elveția și Germania.

Gruparea într-un hotel a bolnavilor de diabet și tratarea specială a acestora cu medicamente specifice și cu personal calificat. Realizarea unui meniu special destinat acestora.

Se va promova turismul de agrement, în acest sens se va construi un parc de distracții, care să ofere turiștilor de orice vârstă și în special copiilor diverse activități cum ar fi: curse de mașinuțe, street-ball, bowling, carusel, mini-circ. Construirea unui teren de mini-golf și unui teren de tenis în parcul stațiunii.

Un cinematograf de vară, pe scena căruia se vor prezenta și spectacole. Deschiderea unui club Internet-café, care să ofere celor interesați și pasionați un serviciu 24 din 24.

Redeschiderea cazinoului care să ofere turiștilor senzații și clipe de neuitat, șă ofere un cadru ambiant și relaxant pentru participarea la black-jack și ruletă.

Se vor cumpăra un număr de 10 cai și 6 ponei, pentru a se putea organiza cursuri de călărie pentru cei veniți în stațiune.

Modernizarea centralei telefonice prin înlocuirea ei cu centrale care permit clientului legătura directă cu exteriorul, fără intervenția telefonistei, precum și cuplarea în regim automat cu funcția facturare a sistemului informatic de gestiune hotelieră. În acest sens, rolul telefonistei se reduce la preluarea apelurilor din exterior și comutarea în camerele clienților.

Organizarea de excursii de către Agenția de Turism în zonele de maximă atracție în județul Bihor și județele limitrofe: Valea Drăganului, peștera de la Vadul Crișului, Valea Iadului, ghețarul de la Scărișoara, peștera Urșilor. Transportul este asigurat de Agenția de Turism care se realizează cu autocare sau microbuze în funcție de numărul de turiști care doresc să viziteze aceste locuri.

Diversificarea serviciilor se poate realiza introducând:

rent-a-car;

serviciul pentru transportul bagajelor;

serviciul comisionar-curier;

transportul persoanelor la aeroport sau alte destinații;

Crearea unui centru de afaceri: ansambluri de birouri integral echipate și care beneficiază de o serie de alte facilități. Birourile sunt închiriate pe termen mediu și scurt pentru sume cuprinse între 50 și 80 USD/mp lunar. Centrele de afaceri dispun de săli de conferință și întâlniri.

La sălile pentru menținerea sănătății și condiției fizice există acces direct dinspre

40

zona de vestiare. Echipamentul constă din următoarele: bicicletă ergonomică și cardiometru pentru testarea condiției fizice, echipamente pentru exerciții fizice cu ridicare de greutăți, echipamente de restabilire a ritmului. Se prevăd o sală de gimnastică aerobică, o sală pentru dans și mișcare și o sală pentru exerciții de grup. Echipamentul include un sistem pentru asigurarea fondului muzical.

Percepția consumatorului pentru produsele noi

Procesul de adoptare a unei noi mărci sau cumpărarea unor produse noi reprezintă o situație deosebită, care se impune a fi tratată aparte în demersul privind înțelegerea studiului comportamentului consumatorului.

În fiecare an, mii și mii de produse sunt lansate pe piață având o rată de succes variabilă, iar, marea lor majoritate, nu-și mai recuperează costurile de dezvoltare.

De fiecare dată când un nou produs sau serviciu intră în atenția consumatorului, acesta nu face altceva decât să reitereze toate etapele procesului decizional de cumpărare; comparativ însă cu situația cumpărării unor produse mai vechi, cunoscute deja, etapa culegerii de informații și a evaluării durează, evident, mult mai mult, ceea ce presupune ca o consecință, ca firmele să-și focalizeze mai mult atenția asupra sprijinului pe care trebuie să-l ofere consumatorului în informarea exactă asupra produselor și serviciilor noi lansate pe piață.

Deoarece produsele sunt în mod constant înlocuite de altele noi mai eficiente, firmele caută mereu să dezvolte noi produse.Totuși cea mai mare dilemă a firmelor producătoare o reprezintă răspunsul la întrebarea: “Cât de mult succes va avea un produs sau serviciu lansat nou pe piață ?”.

41

CONCLUZII

Primul capitol denumit “Produsul turistic” prezintă în general principalele segmente ale unui produs turistic care sunt: obiective de cazare, unități de alimentație publică, transportul, și politica de produs.

Acest capitol prezintă toate aspectele care trebuiesc luate în considerare la prezentarea sau descrierea unui produs turistic, indiferent de care ar fi el: hotel, vilă, cabană.

Al doilea capitol intitulat “Calitatea serviciilor în turism”, are în conținutul său diversificarea serviciilor turistice, caracterul prestațiilor ce pot fi oferite clientelei, asigurarea unor servicii de calitate superioară, importanța serviciilor.

În concluzie, ne îndreptăm spre o societate a serviciilor în care calitatea serviciilor în domeniul turismului este esențială. Fiecare furnizor de servicii dintr-o stațiune turistică profită de calitatea celorlalți furnizori de servicii sau, dimpotrivă, poate fi afectat de calitatea necorespunzătoare a acestora. Calitatea serviciilor în turism este aceea care diferențiază un serviciu față de altul, de cel al competiției.

Al treilea capitol “Piața turistică” reprezintă sfera economică de interferență în care produsul turistic se materializează sub forma ofertei turistice, iar nevoile de consum turistic sub forma cererii turistice.

În turism, locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu și cu locul de formare a cererii, interferența dintre oferta și cererea turistică transformându-se de fapt, într-o suprapunere în timp și spațiu a acestor doi factori prin intermediul consumului turistic.

Al patrulea capitol “Băile Felix-prezentare” descrie pe scurt stațiunea Băile Felix, așezarea geografică, istoricul stațiunii, climă, floră, hidrografie, analiza activității de cazare, tratamentul balneofizical și bazele de tratament.

Al cincilea capitol “Băile Felix-situația economico-financiară” se prezintă capitalul unității și clasificarea cheltuielilor și veniturilor pe anii 2000-2001 și realizarea profitului pe acești ani. Se poate observa creșterea cu 18396698 ( mii lei ) a cifrei de afaceri în 2001 față de 2000 și o creștere de 14912026 ( mii lei ) a profitului în 2001 față de 2000.

Al șaselea capitol “Promovarea produsului turistic” prezintă forme de promovare pe care stațiunea Băile Felix le practică pentru a face cunoscut produsul lor, tarifele practicate de aceștia. Unele dintre formele de promovare practicate de Băile Felix sunt: pliantele, mass-media, transmiterea ofertelor prin agențiile de voiaj etc.

Al șaptelea capitol “Diversificarea ofertei turistice prin lansarea de noi produse turistice” se referă la noi produse care să atragă un număr mare de turiști și altfel de clienți, care doresc lucruri noi, activități neobișnuite care să-I facă să iasă din mediul cotidian, să fie interesați de aceste noi produse, să-I facă să caute mai multe informații și să pornească la drum.

Deci în ultimul capitol am prezentat modalități și soluții de atragere a turiștilor români și străini prin diversificarea ofertei turistice.

42

BIBLIOGRAFIE:

1. DANIELA, MORARIU; DIANA PIZMAȘ- COMPORTAMENTUL

CONSUMATORULUI, EDITURA BIBLIOFOR, DEVA,

2001.

-CONCEPTE ȘI POLITICI DE TURISM

INTERNAȚIONAL, EDITURA ALFABET, DEVA, 1999.

2. ION, ISTRATE; FLORINA, BRAN; ANCA, ROȘU- ECONOMIA TURISM

MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, EDITURA ECOMICĂ,

1996.

JIVAN, ALEXANDRU-ECONOMIA TURISMULUI-ECONOMIE DE

RAMURĂ , EDITURA “NERO-G”, TIMIȘOARA, 1999 .

-ECONOMIA SERVICIILOR, TIMIȘOARA1995.

4. NICOLAE, NEACȘU; ANDREEA CERNESCU- ECONOMIA TURISMULUI

STUDII DE CAZ REGLEMENTĂRI, EDITURA

URANUS, BUCUREȘTI, 2002.

5. PUTZ, ECATERINA; FLORENTINA PÂRJOL-ECONOMIA TURISMULUI,

EDITURA MIRTON, TIMIȘOARA, 1996.

LAVINIU, MUNTEANU; SEVER, JURCĂ; LUDOVIC GRIGORE- BĂILE

FELIX – BĂILE 1 MAI, EDITURA SPORT-TURISM,

BUCUREȘTI, 1987.