Distinctia Nume Masiv Nume Numarabil

Multe studii și cercetări lingvistice percep distincția între nume masive și nume numărabile precum o distincție de natură sintactică ce are la bază anumite criterii sintactice, dar mai ales ca pe una de natură semantică datorită trăsăturilor pe care un substantiv le prezintă în anumite contexte. Atât substantivele masive, cât și cele numele numărabile au o distibuție specifică în diferite situații de comunicare în limba română, având în vedere cele două perspective : morfologică și sintactică. Pornind de la ideea că substantivul reprezenintă o clasă lexico-gramaticală deschisă și fundamentală, dar având în vedere și cele trei criterii de clasificare (semantic-referențial, morfologic și sintactic), vom putea distinge o delimitare între sublasele substantivului. Așadar, în funcție de particularitățile semantico-referențiale, substantivul desemnează obiecte (într-o accepție largă), fie neindividualizate, comune (substantive comune), fie unice (substantive proprii). Din punct de vedere morfologic, substantivul prezintă flexiune în raport cu numărul și cu cazul, nu și cu genul, aceasta din urmă fiind considerat o trăsătură inerentă a substantivului. Valorile de număr și de caz se pot exprima atât sintactic (cartea copiilor), dar și analitic (cartea a doi copii). În ceea ce privește criteriul sintactic, substantivul reprezintă centrul grupului nominal combinându-se în această calitate cu determinanți (un copil; acest copil), cu complemente (fratele lui Ion), cu un posesor (cartea elevului) sau cu un modificator (cartea frumoasă).

Ca orice clasă lexico-gramaticală, substantivul prezintă elemente cu un comportament foarte diferit; iar prin varietate semantică și morfosintactică unitățile se caracterizează și se organizează în tipuri și structuri diferite. Parcurgând universul larg al substantivelor, sub raport semantico-logic și gramatical se remarcă substantivele prototipice (cele care denotă un referent concret, având o flexiune regulată în raport cu numărul și cu cazul) și substantivele neprototipice (cele al căror sens special are relevanță în plan gramatical, categoriile gramaticale cunoscând restricții în realizarea opozițiilor semnificative). Astfel, prima categorie, cea a substantivelor prototipice implică substantivele numărabile, în timp ce în clasa substantivelor neprototipice se remarcă numele masive, numele abstracte, numele colective, numele relaționale, numele iconice etc. Dintre toate aceste clase semantice, mă voi opri asupra numelor masive pe care le voi analiza într-o permanentă opoziție sintactică și semantică cu substantivele numărabile, arătând comportamentul pe care acestea îl au în diverse situații de comunicare.

I.1 Caracterul nonnumărabil

Pentru definirea numelor de materie se ținea seama, mai ales de crieteriul numărului (singularia tantum în opoziție cu pluralia tantum), însă termenul ,,masiv” a căpătat treptat două tipuri de accepții: denumește atât numele care indică materia (sânge, icre), cât și substantivele numărabile care au suferit un fenomen de masificare (croissante cu ciocolată, unde substantivul ciocolată desemnează materia).

Descrierea „masivelor” are în vedere atât cele două feluri de citiri: citire prototipică și citire de tip ocurență, cât și opozițiile care se stabilesc în cadrul acestei subclase: discret-continuu numărabil-nonnumărabil și omogen-eterogen. În timp ce substantivele numarabile fac referire la entități discrete, individuale, formate din unități distincte (carte, floare), substantivele nonnumărabile presupun unități continue, neindividualizate (zahar,nisip). De asemenea, în această subclasă pot apărea forme noi de plural prin adăugarea desinenței –uri , care exprimă „sorturi de materie” (uleiuri). În funcție de criteriul morfologic se disting nume singularia tantum și nume pluralia tantum, iar această delimitare are impact asupra repartiției substantivelor masive în funcție de gen. Astfel, „masivele” aparțin genului masculin atunci când satisfac contexte specifice masculinului (acest aur) și genului feminin când satisfac contexte specifice femininului (miere bună). Totodată este posibil ca unele substantive să apară în nespecifice comune masculinului și neutrului (lapte), respectiv femininului și neutrului (spaghete). În acest caz se vorbește de existența unui arhigen. Caracterul nonnumărabil al masivelor se asociază raportului discret-continuu, conform căruia trăsătura [+ discret] corespunde formei de plural, iar trăsătura [+ continuu] corespunde formei de singular. În timp ce substantivele prototipice prezintă forme atât de singular (o carte), cât și de plural (cărți), substantivele masive au în general formă de singular (argint, sânge, porumb). Însă există nume masive care prezintă formă de plural, iar acest lucru se datorează faptului că aceste substantive satisfac acel context în care apare prepoziția partitivă din. Să se compare:

Una dintre fete

Puțin din zahar

Un pic din macaroane

O parte din paste făinoase

În exemplul (1), prepoziția dintre definitorie pentru substantivele numărabile se asociază cu forma de plural, în timp ce în exemplul (2), prepoziția partitivă din se asociază unui masiv singularia tantum, dar și unuia pluralia tantum în exemplele (3) și (4).

Combinarea cu categoria numărului a substantivelor masive antrenează cele două tipuri de citiri: citire prototipică și citire de tip ocurență. Forma de singular a numelor masive antrenează citirea de tip prototipic, în timp ce lectura de tip ocureță este specific formei de plural:

Sângele apă nu se face.

El a cumpărat niște vopsele.

În exemplul (5), numele masiv apă, având formă de singular prezintă citire prototipică, iar în exemplul (6), substantivul masiv vopsele, având formă de plural implică citire de tip ocurență. Totuși, unele substantive masive cu formă de plural care au o citire de tip prototipică (spaghete, icre), dar în acest caz vorbim de substantive ,,pluralia tantum”.

În cazul anumitor nume masive se remarcă o variație de formă în ceea ce privește numărul. Astfel, în DOOM2 (Dicțioanarul ortografic, ortoepic și morfologic, ediția a II-a) substantive precum icre sau tărâțe prezintă și formă de singular (icră, tărâță), însă înțelesul este tot cel al unui nume masiv.

Distincția dintre nume masive și nume numărabile implică cele două abordări: semantică (semnificația lingvistică a unui nume, fără trăsături sintactice) și sintactică (acea distincție sintactică între cele două clase, având în vedere trăsăturile sintactice proprii substantivelor din fiecare clasă în parte). Astfel, substantivele prototipice prezintă aceleași caracteristici sintactice, dar au trăsături semantice diferite. De asemenea, acestora li se asociază o trăsătură sintactică prin care se exprimă apartenența numelui fie în clasa substantivelor numărabile, fie în cea a substantivelor masive:

El a băut un vin.

El a băut din vin.

O abordare sintactică unitară consideră că substantivul vin este fie masiv, fie numărabil. Dacă ne raportăm la exemplul (7) atunci îl încadrăm în clasa substantivelor numărabile, însă utilizarea prepozziției partitive din în exemplul (8) îi conferă statutul de nume masiv. Spre deosebire de abordarea sintactică, abordarea semantică percepe distincția masiv/numărabil doar la nivelul semnificației lingvistice a cuvântului, fără să implice trăsăturile sintactice pe care substantivul le prezintă. Conform acestei abordări, în exemplele (7) și (8) ceea ce diferă este sensul pe care substantivul îl are în cele două propoziții: în exemplul (7) substantivul vin este un substantiv numărabil, iar în exemplul (8) numele capătă semnificație masivă.

I.2 Caracterul omogen al masivelor

Din punct de vedere semantic, numele masive se opun celorlalte nume prin faptul că sunt continue, adică nu se pot diviza în unități distincte. „ Masivele” prezintă trăsătura omogenității, având în vedere două crieterii: cel de subansamblu în care fiecare particulă din întreg înglobează caracteristicile întregului ( o parte din făină este tot făină, dar o parte din copac nu mai reprezintă copacul în întregime) și cel de reuniune conform căruia lapte + lapte = lapte, în timp ce o floare + o floare = flori. Se observă că substantive precum făină, lapte, sânge, aur au proprietăți distincte în raport cu celelalte substantive precum copac, floare, pisică. Astfel, distincția sintactică și semantică a celor două clase de substantive implică o alta de tip omogenitate / eterogenitate în care numele masive sunt omogene, în timp ce numele numărabile sunt eterogene. Chiar dacă cele mai multe nume masive tipice desemnează substanțe lichide (apă, vin, lapte) și mai puțin substanțe gazoase (oxigen, azot) sau nume de materie (aur, argint, nisip), toate aceste nume prezintă trăsătura omogenității care se opune eterogenității obiectelor sau indivizilor desemnați prin substantivele prototipice. Potrivit lui G.Kleiber, caracterul omogen al numelor masive este reprezentat și de faptul că, articularea acestor substantive nu implică o schimbare de sens deoarece referentul lor este omogen. De acceea, masivele au un caracter generic și în momentul în care se combină cu articolul definit. În schimb, în cazul numelor numărabile care sunt articulate hotărât se remarcă folosirea referentului ca fiind omogen, iar acest fapt implică o schimbare de sens.

Caracterul omogen al numelor masive este un alt element care accentuează distincția nume masiv/nume numărabil:

(9) Elevii au început școala.

(10) Zahărul s-a vărsat pe masă.

În enunțul (9) substantivul numărabil elevii implică o perspectivă discontinuă asupra realității deoarece elementele distincte (elev1, elev2, elev3 etc) alcătuiesc o pluralitate, un ansamblu; se observă viziunea eterogenă a acestui substantiv. În schimb, în enunțul (10), numele masiv articulat hotărât, zahăr implică un univers omogen, uniform. Astfel, caracterul omogen al acestor substantive masive este dat atât de proprietatea de subansmablu potrivit căreia subunitățile unui nume masiv formează întregul, dar și de proprietatea contrară acesteia, cea de reuniune conform căreia mai multe subunități masive adunate formează acel ansambul desemnat tot prin numele masiv.

I.3 Conversiunea masivelor în nume numărabile și invers

Opoziția nume masiv/nume numărabil se observă și în ceea ce privește trecerea unor substantive din clasa masivelor în cea a numelor numărabile și invers, având la bază două criterii:

Criteriul referentului (omogen/eterogen)

Crieteriul determinanților din structuri nominale

Se dau următoarele structuri:

(11) Un pahar de lapte

(12) Ai dat niște măr pe masă.

Astfel, se observă că sintagma nominală (11) este una numărabilă, fiind formată dintr-un cuantificator definit un pahar de și un nume masiv, lapte; în timp ce sintagma nominală (12) este una masivă, având în componență un nume numărabil, măr.

Alte substantive prototipice, prin fenomenul de masificare au devenit masive:

Plăcintă cu mere

Plăcintă cu măr

În exemplul (13) avem substantivul propotipic, numărabil mere, în timp ce în exemplul (14) substantivul numărabil devine masiv deoarece indică materia, fiind analizat din punct de vedere intensional.

Conversiunea unor substantive masive în nume numărabile implică atașarea unui modificator care individualizează, dar și cele trei tipuri de citiri descrise de Kleiber în articolele sale. Conform acestuia, masivele însoțite de modificatori prezintă:

O citire de tip ,,varietate/sort/tip”

O citire de tip ,,individ particular”

O citire ,,individualizantă”

Se dau următoarele exemple:

Noi am gustat un pește delicios.

Noi am mâncat un pește delicios.

Mama gătește întotdeauna un pește delicios la cuptor.

Pe plajă, nisipul era foarte fin.

În seara asta, strada este acoperită de o ceață deasă.

Exemplul (15) se referă la citirea de tip ,,sort” deoarece modificatorul delicios se asociază numelui masiv pește, indicând materia, un anumit sort sau tip de pește delicios, de exemplu, un macrou. În exemplele (16) și (17) se remarcă citirea de tip ,,individ particular” deoarece în aceste contexte se vorbește despre un pește unic, propriu, iar modificatorul delicios denotă un individ, nu un tip ca în exemplul (15). Exemplele (18) și (19) scot în evidență citirea ,,individualizantă” conform căreia modificatorul este folosit în raport cu anumite coordonate temporale sau spațiale ( nisipul era fin într-un moment anterior, iar ceața acoperă strada într-un moment care aparține prezentului). Astfel, prezența modificatorului asigură transferul a unui substantiv masiv în clasa substantivelor numărabile, în timp ce absența acestuia le conferă calitatea de nume masive.

I.4 Articularea masivelor

Substantivele masive prezintă anumite caracteristici morfosintactice, în ceea ce privește cazul și categoria determinării, ceea ce le diferențiază de clasa substantivelor comune. Astfel, cele „pluralia tantum” cunoasc urmatoarele opoziții: nedeterminat / determinat nehotărât / determinat hotărât:

În această seara voi găti spaghete/ niște spaghete/ spaghetele.

Numele masive de tip „ singularia tantum” nu sunt, de regulă, articulate hotărât, iar când acest lucru se întâmplă, sensul este diferit, înțelesul numelui masiv fiind acela de „sort” :

Am cumpărat un ulei mai bun pentru prăjituri.

Sub raport cazual, masivele „singularia tantum” apar atât în poziția de subiect cerută de verbele a fi și a exista, dar și de cele reflexiv-pasive precum se vinde, se consumă, se adaugă etc., sensul fiind unul de tip generic :

Miere se vinde.

Sare se adaugă.

De asemenea, anumite nume nearticulate și cu formă de singular care aparțin unor structuri ce reflectă stări fiziologice, pshice sau fenomene naturale sau care formează construcții generice pot ocupa și ele acceași poziție de subiect:

Ți-e ciudă ?

Nu iese fum fără foc.

O altă poziție sintactică pe care masivele ,,singularia tantum” ca nedeterminate o pot ocupa este cea de obiect direct:

Cumpăr lapte./ Cumpăr niște lapte.

Chiar dacă determinantul este absent în acest exemplu, totuși sensul este refăcut cu ajutorul cuantificatorului niște; spre deosebire de numele abstracte care nu se pot combina cu aceasta (El are *niște talent).

În ceea ce privește posibilitatea de combinare a masivelor, acestea se pot combina atât cu articol definit,cât și cu articolul nedefinit; acest fapt implicând totodată cele două tipuri de lecturi: prototipică și cea de tip ocurență. În funcție de context, combinarea masivelor cu articolul definit poate avea fie o natură anaforică (exemplul (27)), fie o natură deictică (exemplul (28)), fie una generică (exemplul (29)):

Aseară am băut ceai. Ceaiul m-a ajutat să-mi revin.

Adu-mi apa din frigider!

Aerul este sursa vieții.

Dacă în exemplul (27), numele masiv ceai apare articulat definit singular și implică o citire de tip ocurență, prin reluarea substantivului masiv, fără să trimită la o sursă generică, în celelalte exemple (28) și (29), numele masive apă și aer însoțite de articolul definit singular prezintă o citire prototipică. Atunci când sunt articulate definit plural, numele masive implică o lectură de tip ocurență (exemplul 30); iar acest lucru este valabil și în cazul structurilor generice (exemplul 31):

Am gustat vinurile aduse de tine.

Uleiurile sunt indicate pentru măștile de față.

Însă, există unele substantive masive cu formă de plural care articulate hotărât au o citire de tip prototipică (spaghete, icre), dar în acest caz vorbim de substantive ,,pluralia tantum”.

De asemenea, substantivele masive se pot combina cu articolul indefinit singular, dar și cu cel cu formă de plural:

El a băut o cafea bună.

El a cumpărat niște pește.

O cafea de dimineață te face mai energic.

În exemplul (32), numele masiv se combină cu articolul indefinit singular și cere prezența unui modificator (bună), în timp ce în exemplul (33) numele masiv articulat indefinit plural nu necesită modificator. În ambele cazuri avem o citire de tip ocurență, spre deosebire de exemplul (34) unde avem o lectură generică.

În structuri exclamative, modificatorul poate lipsi, fiind subînțeles:

Am băut de dimineață o cafea !