Dispozitiv Pentru Utilizarea Eficienta a Rolelor cu Benzi Adezive

MANAGEMENTUL PROIECTULUI

Generalități

Un proiect reprezintă ansamblul de acțiuni sau lucrări destinate realizării unui obiectiv unic și măsurabil.

Unicitatea obiectivului constă în faptul că odată atins acesta este definitiv. Se poate spune că obiectivul este măsurabil dacă se poate evalua, în orice moment, gradul în care acesta a fost atins.

Modelele de management al proiectelor includ politici și strategii, și au la bază următoarele elemente:

Identificarea activităților din proiect;

Analiza derulării logice a acestor activități;

Identificarea și alocarea de resurse pentru proiect;

Cuantificarea activităților prin durate și sarcini ale resurselor.

Aceste elemente se desprind din analiza proiectului, analiză ce necesită formalizarea problemelor ce trebuie rezolvate. Principalele elemente de formalizare utilizate în analiza proiectelor sunt:

STRUCTURA DE DEZAGREGARE A PROIECTULUI (SDP). Aceasta rezultă din descompunerea produsului, considerat sistem, în structuri de ordin inferior, numite subsisteme. Această descompunere poate continua până la nivelul entităților simple din sistem numite piese. Structura de dezagregare a produsului poate avea o formă arborescentă, interpretarea acesteia realizându-se în funcție de sensul de parcurgere:

De sus în jos – „este compusă din”;

De jos în sus – „face parte din”.

Structura de dezagregare a lucrărilor poate fi prezentată schematic ca în figura de mai jos (Fig.1):

Fig. 1 Reprezentarea schematică a SDP

STRUCTURA DE DEZAGREGARE A LUCRĂRILOR (SDL) Este o reprezentare structurală a activităților din proiect, semnificația acesteia fiind „Cum se ajunge la produs?”. SDL are aceeași reprezentare (Fig.2) și interpretare ca și în cazul SDP, între ele existând o legătură indisolubilă.

Fig. 2 Reprezentarea schematică a SDL

STRUCTURA DE DEZAGREGARE A ORGANIZĂRII (SDO) se ocupă cu prezenta-rea tuturor resurselor umane ce participă la realizarea proiectului și stabilește responsabilitățile fiecăruia, cu descrierea amănunțită a ceea ce trebuie să se facă, cu scopuri bine definite. În cadrul SDO se precizează „cine face și ce anume face”, „cine este responsabil – pentru ce anume și al cui”.

REȚEAUA LOGICĂ este reprezentarea grafică a unor elemente specifice managementului proiectelor (activități, durate, resurse, etc.), aflate într-o succesiune logică care urmărește descrierea modului de desfășurare a acestora în vederea atingerii scopului final al proiectului. Reprezentarea grafică a rețelelor logice se poate realiza în mai multe moduri. Un model de reprezentare grafică a elementelor specifice managementului proiectelor este cel prezentat în Fig.3, iar al unei rețele logice, în Fig. 4.

Fig. 2 Reprezentarea grafică a elementelor unei rețele logice

Fig. 3 Model de reprezentare grafică a unei rețele logice

Elementul grafic simbolizează o activitate, extremitatea din dreapta reprezentând începutul, iar cea din stânga sfârșitul acesteia. Lungimea segmentului nu depinde de durata activității.

Elementul grafic simbolizează legătura dintre două activități. Activitatea considerată punct de plecare al se numește predecesor, iar cea considerată punct de sosire succesor.

Din punct de vedere cronologic există trei cazuri:

Predecesorul este înaintea succesorului;

Predecesorul este în paralel cu succesorul;

Predecesorul este în urma succesorului.

În funcție de modul de dependență dintre două activități există patru tipuri de legături:

Sfârșit-început (S-Î) – sfârșitul predecesorului este legat de începutul succesorului. Semnificația acestui tip de legătură este: predecesorul poate începe numai după terminarea succesorului sau mai târziu.

Început-început (Î-Î) – începutul predecesorului este legat de începutul succesorului. Semnificația acestui tip de legătură este: predecesorul poate începe odată cu începutul succesorului sau mai târziu.

Sfârșit-sfârșit (S-S) – sfârșitul predecesorului este legat de sfârșitul succesorului. Semnificația acestui tip de legătură este: predecesorul nu se poate sfârși decât odată cu sfârșitul succesorului sau mai târziu.

Început-sfârșit (Î-S) – începutul predecesorului este legat de sfârșitul succesorului. Semnificația acestui tip de legătură este: predecesorul nu se poate termina decât dacă succesorul a început.

SCENARIUL este rezultatul aplicării tehnicilor manageriale și de conducere a proiectelor unei rețele logice (Fig.). Principalele metode manageriale de programare și conducere a producției sunt:

Managementul proiectelor în funcție de timp (PERT-timp);

Managementul proiectelor în funcție de resurse (PERT-sarcină).

Aceste două metode se pot trata la rândul lor în două situații:

Fără date impuse (asupra activităților din proiect nu acționează nici o restricție);

Cu date impuse (existența de restricții asupra uneia sau mai multor activități din proiect, cauzate de clauzele contractuale și indisponibilitatea temporară a unor resurse).

Fig. 4 Model de scenariu asociat unei rețele logice

Elaborarea caietelor de sarcini

Precizarea și descrierea obiectivului

Obiectivul proiectului este acela de dezvoltare a produsului dispenser, în conformitate cu nevoile clientului, în vederea obținerii unui produs profitabil. După cum se observă, acest obiectiv se descompune în două sub-obiective principale:

Satisfacerea nevoilor clientului;

Realizarea unui produs profitabil.

Un astfel de obiectiv de cercetare-dezvoltare a produsului dispenser necesită o structură de dezagregare, a cărei reprezentare generală este reprezentată în Fig. 5.

Fig. 5 Reprezentarea generală a structurii de dezagregare a produsului dispenser

Proiect Produs

Elementele de simbolizare au ca semnificație:

– reprezintă o acțiune;

– reprezintă rezultatul acțiunii.

Aceste convenții se vor păstra pe tot parcursul realizării caietului de sarcini.

Structura de dezagregare a proiectului(SDP)

Fig. 6 Structura de dezagregare a proiectului (SDP)

Structura de dezagregare a proiectului în lucrări (SDP-lucrări)

Fig. 7 Structura de dezagregare a proiectului în lucrări (SDP-lucrări)

Structura de dezagregare a lucrărilor (SDL)

Fig. 8 Structura de dezagregare a lucrărilor (SDL)

Structura de dezagregare a proiectului în caiete de sarcini

Fig. 9 Structura de dezagregare a proiectului în caiete de sarcini (SDL – caiete de sarcini)

Fig. 10 Relația SDP – SDL

Pentru fiecare din cele 3 subansambluri apar noi produse intermediare (caietul de sarcini și elementele componente) fapt ce va conduce la necesitatea unei noi SDP.

Fig. 11 Structura de dezagregare a produsului SDP – nou

Structura de dezagregare a organizării (SDO)

Fig. 12 Structura de dezagregare a organizării SDO

Caiet de sarcini ETAPA 1: Cercetare inițială de piață

Fig. 13 Caiet de sarcini etapa 1: Cercetare inițială de piață

Caiet de sarcini ETAPA 2: Stabilire specificații obiectiv

Fig. 14 Caiet de sarcini etapa 2: Stabilirea specificațiilor obiectiv

Caiet de sarcini ETAPA 3: Cercetare externă

Fig. 15 Caiet de sarcini etapa 3: Cercetare externă

Caiet de sarcini ETAPA 4: Realizare concepte

Fig. 16 Caiet de sarcini etapa 4: Realizare concepte

Caiet de sarcini ETAPA 5: Proiectare produs

Fig. 17 Caiet de sarcini etapa 5: Proiectare produs

Caiet de sarcini ETAPA 6: Fabricare produs

Fig. 18 Caiet de sarcini etapa 6: Fabricare produs

Caiet de sarcini ETAPA 7: Vânzare produs

Fig. 19 Caiet de sarcini etapa 7: Vânzare produs

Structura de dezagregare a resurselor(SDR)

Pentru programarea și conducerea proiectului de dezvoltare a produsului „DISPENSER ” s-a realizată următoarea structură de dezagregare a resurselor (membrii echipei de cercetare-dezvoltare), reprezentată în Fig. 19.

Fig. 20 Structura de dezagregare a resurselor (SDR)

Structura de dezagregare a organizării în responsabilități

Din elementele de formalizare a structurii de dezagregare a organizării (SDO) este necesar a se identifica „ce responsabilități are fiecare, cine face și ce anume face”, fapt ce a condus la reprezentarea acesteia sub formă tabelară (Tab.1) (permite verificarea mult mai ușoară a responsabilităților fiecărui participant la proiect).

Tab. 1 SDO – responsabilități

Structura de dezagregare a resurselor în sarcini (SDO-sarcini)

Din structura de dezagregare a organizării (SDO) trebuie să se poată identifica și „care este sarcina fiecărui participant la proiect și cât durează realizarea ei”. SDO – sarcini este prezentată în Tab.2 .

Tab. 2 SDO – sarcini

Activitatea A28 va fi realizată în cadrul S.C. munplast, durata acesteia fiind stabilită în funcție de lotul economic și resursele societății, dar nu mai mare de 30 zile.

Considerând că îndeplinirea unei activități presupune realizarea sa în procent de 100%, rezultă următoarele intensități ale resurselor:

Tab. 3 SDO – intensități

1.3 Managementul operativ al proiectului dispozitiv de utilizare a rolelor cu benzi adezive DISPENSER

Structura de dezagregare a lucrărilor

Pentru realizarea produsului este necesară efectuarea lucrărilor identificate în cadrul SDL (fig.8).

Tab. 3 SDL

Elaborarea rețelei logice a proiectului

În fig. 21 este prezentată rețeaua logică aferentă activităților din proiect.

Calculul datelor CMD și CMT, calculul marjelor activităților și stabilirea drumului critic

Modelul de programare și conducere PERT – timp aplicat la programarea și conducerea proiectelor cuprinde o suită de patru etape:

calculul datelor “cel mai devreme” (CMD);

calculul datelor “cel mai târziu” (CMT);

calculul marjelor;

stabilirea drumului critic (DC).

Datele CMD se obțin prin tratarea rețelei logice a proiectului în raport cu o scară de timp care are ca origine o dată t0 si se derulează către viitor. Calculul CMD corespunde, intuitiv, întrebării: dacă proiectul începe la momentul t0, când se va termina el și care sunt termenele intermediare importante? Exprimarea “cel mai devreme” este introdusă prin convenție. în limbajul curent această exprimare poate căpăta diferite semnificații, în funcție de context.

Datele CMT se obțin prin tratarea rețelei logice a proiectului în raport cu o scară de timp care are ca origine o dată tf si se derulează spre trecut. Calculul datelor CMT corespunde intuitiv întrebării: dacă proiectul se încheie la momentul tf, când trebuie să înceapă și care sunt termenele intermediare importante? Și în acest caz exprimarea “cel mai târziu” este introdusă prin convenție.

Marja fiecărei activități este definită ca diferența dintre data de început CMT și data de început CMD. Calculul marjelor presupune realizarea unei corespondențe a scărilor de timp utilizate la calculul datelor CMD și CMT.

Drumul critic este definit ca ansamblul, și nu ca succesiunea, de activități ale căror marje sunt nule. Nu întotdeauna acest drum este cel mai scurt, pornind de la începutul spre sfârșitul proiectului.

În calculul datelor CMD timpul se scurge în sensul natural. În consecință, succesiunea stărilor fiecărei activități este:

activitatea nu este începută;

începutul activității;

activitatea este în curs de desfășurare;

sfârșitul activității;

activitatea este terminată.

În calculul datelor CMT timpul se scurge în sens invers celui natural.

În consecință, succesiunea de stări a fiecărei activități este:

activitatea este terminată;

sfârșitul activității;

activitatea este în curs de desfășurare;

începutul activității;

activitatea nu este încă început

Centralizarea datelor CMD și CMT și a marjelor calculate este prezentată în următorul tabel (Tab.15 )., relația de corespondență fiind

to + 190 = tf

Tab. 15 Date CMD și CMT

În urma calculului datelor CMD și CMT se observă că, în desfășurarea activităților prezentului proiect nu avem un drum critic, deoarece toate activitățile prezintă marje pozitive și diferite de 0.

Mai mult decât atât, mărimea acestor marje ne oferă posibilitatea refacerii sau a detalierii anumitor activități esențiale ale procesului de dezvoltare (generarea conceptelor, selectarea conceptelor, testarea prototipului, etc.) pentru a ve

activitatea nu este începută;

începutul activității;

activitatea este în curs de desfășurare;

sfârșitul activității;

activitatea este terminată.

În calculul datelor CMT timpul se scurge în sens invers celui natural.

În consecință, succesiunea de stări a fiecărei activități este:

activitatea este terminată;

sfârșitul activității;

activitatea este în curs de desfășurare;

începutul activității;

activitatea nu este încă început

Centralizarea datelor CMD și CMT și a marjelor calculate este prezentată în următorul tabel (Tab.15 )., relația de corespondență fiind

to + 190 = tf

Tab. 15 Date CMD și CMT

În urma calculului datelor CMD și CMT se observă că, în desfășurarea activităților prezentului proiect nu avem un drum critic, deoarece toate activitățile prezintă marje pozitive și diferite de 0.

Mai mult decât atât, mărimea acestor marje ne oferă posibilitatea refacerii sau a detalierii anumitor activități esențiale ale procesului de dezvoltare (generarea conceptelor, selectarea conceptelor, testarea prototipului, etc.) pentru a verifica viabilitatea conceptului ales.

Faptul că procesul de dezvoltare este un proces iterativ, caracterizat de un grad de incertitudine relativ ridicat, m-a determinat a elabora planurile de sarcini și nivelarea în funcție de datele CMD.

Elaborarea planurilor de sarcini CMD și CMT, precum și a programelor de lucru aferente

1.4 Structura de dezagregare a costurilor

1.4.1. Costul cercetării-dezvoltării

Volumul total de muncă se calculează cu ajutorul relației de mai jos:

VM CD =

unde : Vmk = volumul de muncă necesar pentru activitatea k a procesului de cercetare – dezvoltare;

VM CD = E + ( ) ks ke kf [oc]

unde: E – volumul de muncă pentru pregătirea ofertei, a ofertelor de contractare și a altor formalități legate de relația cu beneficiarul (E = 100 omc);

NI – norma de baza reprezentând volumul de muncă pentru proiectarea subansamblelor componente din cadrul proiectului de realizat

Ki – coeficient de corecție pentru situații specifice

Kf – coeficient de corecție in funcție de destinația proiectului

Ks – coeficient de corecție pentru concepții speciale de proiectare

Ke – coeficient de corecție funcție de apartenența beneficiarului la piața internă și cea externă

Kf = 0,35 Ks = 1 Ke = 1,2 Ki = k1 k2 k3

k1 – coeficient de corecție în funcție de nivelul de concepție al produsului

k2 – coeficient de corecție legat de complexitatea calculelor

k3 – coeficient de corecție legat de varianta constructivă adoptată

Componentele cercetării-dezvoltării sunt indicate în tabelul 1.

Tab. 1 Componentele cercetării-dezvoltării

În urma calculelor rezultă volumul total al orelor de muncă necesar pentru elaborarea proiectului: Vm CD = 1.718 [om]

1. Calculul costului manoperei la proiectare

Costul manoperei la proiectare se determină cu formula:

CMAN = VM CD Smh

unde: VM CD – volumul de ore de muncă corespunzător cercetării – dezvoltării;

Sm h – salariul mediu orar; Sm h = 55.000 lei/oră

CMAN = 1.718 [ore] . 44.000 [lei/oră] = 75.592.000 lei

2. Calculul cheltuielilor cu contribuția la asigurările sociale

Contribuția la asigurările sociale CAS reprezintă:

CAS = 38 % . CMAN = 0,38 . 75.592.000 = 28.724.960 [lei]

3. Calculul costului la nivelul atelierului de proiectare

CAP = CMAN + CMAT + CAS + CGAP

unde: CMAT – cheltuieli cu materii prime și materiale necesare proiectării

CMAN – costul manoperei la proiectare

CAS – contribuția pentru asigurări sociale CAS = 38 % CMAN

CGAP – cheltuieli cu retribuții indirecte și cheltuieli administrative cu activitățile de proiectare

Introducând în relație datele cunoscute rezultă:

CGAP = RAP ( CMAN + CAS ) = 0,35 . 104.316.960 = 36.510.936 lei

RAP (coeficient de regie) = 35 %

CMAT = 0,15 . 104.316.960 = 15.647.544 lei

CAP = 75.592.000 + 28.724.960 + 15.647.544 + 36.510.936 ≈ 126.475.000 lei

4. Calculul costului complet al proiectării

Determinarea costului total al proiectării se va face utilizând relația:

Ccp = CAP + CD + CAT

CD – cheltuieli legate de desfacere

CD = [ 0,01…0,03 ] CAP = 0,015 . 126.475.000 = 1.897.132 lei

CAT – cheltuieli pentru asistența tehnică

CAT = [ 0,01…0,05 ] CAP = 0,025 . 126.475.000 = 3.161.875 lei

Ccp = 126.475.000 + 1.897.132 + 3.161.875 ≈ 131.534.000 lei

5. Calculul costului parțial al proiectului tehnologic

Devizul proiectului tehnologic reprezintă cheltuielile pentru activități legate de modificarea proiectelor proceselor tehnologice, a proiectelor sculelor și dispozitivelor necesare la realizarea seriei experimentale, precum și cheltuielile de asistentă tehnică la realizarea seriei experimentale.

CT = ( 0,85 … 1 ) Ccp = 0,88 . 131.534.000 = 115.749.926 lei

6. Calculul costului proiectului tehnologic

CT* = CT + Cm + Cast

unde Cm – costuri necesare modificării proiectului

Cast – costuri cu asistența tehnică

Cast = Cm = 0,05 . CT = 0,05 . 115.749.926 = 5.787.496 lei

CT* = 115.749.926 + 2 . 5.787.496 = 127.324.918 lei

Costul total al procesului de cercetare-dezvoltare pentru produsul dispenser este CT = 131.534.000 + 127.324.918 = 258.858.918 lei

1.4.2. Costul produsului finit

Costul produsului finit trebuie să fie max. 22.500 lei/buc. sau 87.500 lei/buc. Dacă se dezvoltă două tipo-dimensiuni ale produsului, sau de max. 87.500 lei/buc. ptr. o singură tipo-dimensiune.

Aceste costuri s-au ales în funcție de produsele existente pe piață. În cazul încadrării în limitele prezentate mai sus, dacă produsul prezintă îmbunătățirile ce se urmăresc a fi aduse, se asigură o marjă a profitului de min. 20% din prețul de cost al produsului.

1.4.3. Evaluarea financiară preliminară

În condițiile descrise de mai sus, considerând că:

numai ½ din profitul realizat este folosit pentru recuperarea costurilor cu cercetarea-dezvoltarea produsului;

ponderea tipo-dimensiunilor în producția realizată este de 50%;

producția este realizată în întreprinderi specializate (investiție inițială doar pentru realizarea matrițelor și stabilirea procesului de fabricație) – costuri estimate la aproximativ 25% din costul total al cercetării-dezvoltării.

vom obține următoarele date privind volum critic de producție:

I0 = 25% . 258.858.918 = 64.714.730 lei

lei pentru două produse , câte una din fiecare tipo-dimensiune

Vcritic = [(258.858.918 + 64.714.730) / 22.000] . 2 = 29.416 produse(14.708 din fiecare tipo-dimensiune).

CERCETAREA INIȚIALĂ DE PIAȚĂ

Oportunități de piață

În cadrul echipei de cercetare-dezvoltare s-au propus următoarele produse identificate ca potențiale oportunități de piață:

Element de legătură pentru îmbinarea rapidă a conductelor utilizate în circuite sub presiune fără a utiliza procedee suplimentare de filetare sau sudare (L.E.C.);

Sistem de evacuare a gazelor arse de la automobile din materiale compozite(S.N.)

Organizator modular pentru birou (P.S.)

În urma analizei acestor produse s-a ajuns la necesitatea alegerii unui alt produs, cu utilitate și piață de desfacere mai mare.

O cercetare mai atentă a activităților desfășurate la locurile de muncă a membrilor echipei, a condus la alegerea produsului „Dispozitiv pentru utilizarea eficientă a rolelor cu benzi adezive” (DISPENSER), datorită inconvenientelor ce apar chiar și în timpul utilizării unor dispozitive deja existente (lipirea accidentală a capătului liber al benzii de corpul dispozitivului sau de suprafața de așezare a acestuia, deteriorarea suprafeței lipite la o manevrare „grăbită” a dispozitivului, dezvoltarea unei tehnici de lipire pentru a crește productivitatea, etc.).

Formularea misiunii

Utilizarea rolelor de benzi adezive este îngreunată de:

lipirea capătului benzii adezive, după utilizarea acestuia;

păstrarea unei direcții de lipire (pentru o lipire rectilinie este necesar a se desface o

lungime de bandă adezivă cel puțin egală cu lungimea obiectelor ce urmează a fi lipite, iar în momentul lipirii este necesară o a treia mână pentru a susține capătul liber al obiectului);

dispozitivele existente pe piață sunt realizate pe tipo-dimensiuni, iar costul lor este relativ ridicat.

Descrierea produsului : Ușurează desfacerea benzii de pe rolă;

: Ghidează banda la lipire;

: Retează banda la lungimea dorită cu precizie ridicată;

: Protejează banda de impurități;

: Fixează capătul liber al benzii;

: Permite lipirea benzii pe suprafețe concave, convexe și profilate;

: Nu deteriorează suprafața pa care a fost aplicată banda.

Obiectivele afacerii:

Lansarea pe piață – 15 IULIE 2004;

Vânzarea la aproximativ 50% din piața utilizatorilor de benzi adezive;

Piața primară: Utilizatorii individuali

Piața secundară : Firmele ce utilizează ca ambalaj de livrare cutiile de carton;

: Personalul T.E.S.A.;

: Instituțiile aparținând Ministerului Sănătății.

Ipoteze restrictive:

Produsul este portabil;

Produsul este utilizabil pentru tipurile de role de benzi adezive existente pe piață;

Produsul acționare manuală.

Persoane afectate: Utilizatorii individuali;

: Vânzătorii en-gross-iști;

: Vânzătorii detail-iști;

: Fabricantul produsului;

: Distribuitorii.

Selectarea potențialilor clienți

Tipuri clienți:

Utilizatorii individuali

Utilizatorii ocazionali – utilizare rară;

Elevi și studenți – utilizare relativ frecventă;

Proiectanți, arhitecți, contabili – utilizare frecventă.

Firmele utilizatoare de ambalaje de carton

Produse unicat – utilizare frecventă;

Produse de serie – utilizare rară;

Personalul T.E.S.A.

Financiar-contabil – utilizare frecventă;

Proiectare produs – utilizare relativ frecventă;

Proiectare proces – utilizare rară;

Agenți publicitate – utilizare frecventă.

Instituțiile medicale (spitale, cabinete particulare)

Cadre medicale medii – utilizare frecventă;

Operatori ambalare( produse de unică folosință pregătite pentru distrugere) – utilizare relativ frecventă

Tab. 1 Matricea de selectare a clienților

Numărul total persoanelor propuse pentru interviu este 15.

Date culese de la potențiali clienți

Identificarea nevoilor clienților urmărește crearea unei baze de plecare pentru întregul proces de dezvoltare a produsului. Este inutil să mai spun că un produs fără utilitate este considerat încă de la început un eșec. De aceea acuratețea și calitatea informațiilor culese de la clienți vor avea o influență determinantă asupra produsului final.

Metodele utilizate pentru culegerea informațiilor brute despre nevoile clienților sunt: interviul, grupul focus și observarea produsului în timpul funcționării. Înregistrarea acestor informații se poate realiza de asemenea prin mai multe metode (4), specifice uneia sau mai multor metode de culegere a informațiilor, cum ar fi: înregistrarea audio, înregistrarea video, notițele și fotografierea.

Metoda utilizată pentru identificarea nevoilor clienților a fost interviul. Ghidul de interviu folosit în culegerea datelor brute urmărește obținerea de răspunsuri la următoarele întrebări:

În activitatea pe care o desfășurați utilizați role de benzi adezive?

Ce necazuri întâmpinați?

Pentru folosirea rolelor folosiți dispenser?

Ce puteți spune despre utilizarea dispenserelor?

Ce vă place la acest produs?

Ce nu vă place la acest produs?

Cum argumentați necesitatea achiziționării acestui produs?

Ce îmbunătățiri ați aduce produsului?

În funcție de răspunsurile / declarațiile persoanei intervievate se vor utiliza și alte întrebări ajutătoare, scopul acestora fiind:

De a aduce discuția la subiectul dorit, în cazul în care aceasta se abate de la cursul urmărit de intervievator;

De a ajuta interlocutorul, când acesta are probleme de exprimare, etc.

Formularul ghidului de interviu utilizat de echipa de dezvoltare a produsului este cel prezentat în cele ce urmează:

Nume:________________________ Intervievatori:_______________________

Prenume:______________________ :_______________________

Ocupația:______________________ Data:_______________

Adresa :_______________________ Segment de piață: ____________________

Tel. : _________________________ Tip client: __________________________

S-a efectuat un număr de 8 interviuri (AnexeleXX.1 – 8), din care s-au obținut 76 declarații ale clienților.

Traducerea declarațiilor clienților în nevoi. Deoarece două sau mai multe din informațiile culese de la clienți pot avea același conținut dar formulare diferită, s-a realizat traducerea declarațiilor clienților în nevoi, regulile după care s-au efectuat aceste traduceri fiind:

exprimarea nevoilor clienților trebuie făcută în termeni de „ce are de făcut produsul” și nu „cum este făcut produsul”;

exprimarea nevoilor clienților trebuie făcută la fel de precis ca în formularea datelor brute;

folosirea de exprimări pozitive și nu negative;

exprimarea nevoilor ca pe o însușire a produsului;

evitarea expresiilor „trebuie” sau ”este obligatoriu”.

În urma traducerii declarațiilor brute s-au identificat 46 nevoi distincte.

Nevoile declarate și nevoile traduse sunt prezentate într-o listă centralizatoare (Tab. )

Tab. 2 Lista nevoi declarate – nevoi interpretate

Cerințele clienților, ierarhizate

În general, un proces de culegere a informațiilor despre nevoile clienților, se va finaliza cu determinarea unui număr destul de mare de nevoi, fapt ce va face foarte grea sau dacă nu imposibilă analiza și centralizarea acestora. O modalitate de reducere a numărului inițial de nevoi traduse este aceea de grupare a lor după gradul lor de asemănare (sens identic, sens asemănător). Ierarhizarea nevoilor clienților a condus la identificarea unui număr de 20 nevoi primare, metodologia urmată pentru realizarea acesteia fiind următoarea:

S-au centralizat nevoile traduse și s-au format cartonașe. Pe fiecare din acestea a fost scrisă central și cu majuscule nevoia clientului, iar sub aceasta numele clientului de la care s-a cules informația. Se identifică nevoile cu înțeles identic, grupul acestora conducând la obținerea unei singure nevoi.

S-au format grupuri de cartonașe cu nevoi cu înțeles asemănător. Nevoile care formează aceste grupuri reprezintă nevoi secundare, eticheta grupului fiind nevoie primară.

Deoarece numărul de nevoi primare obținut după realizarea iterației este optim, s-a oprit continuarea procesului de ierarhizare și s-a trecut la stabilirea importanței relative a acestora.

Stabilirea importanței relative. Deoarece în cadrul procesului de proiectare conceptuală se vor elabora mai multe concepte, fiecare din acestea acoperind un număr cât mai mare de nevoi primare, trebuie să alegem varianta optimă, în funcție de importanța relativă a nevoilor. Pentru stabilirea importanței relative s-a utilizat o scară de notare a importanței relative de la 1 la 5, a cărei interpretare este următoarea:

Nota 1 Proprietatea este nedorită. Nu voi lua în considerare produsele cu această proprietate.

Nota 2 Proprietatea nu este importantă, dar nu deranjează dacă există.

Nota 3 Ar fi bine dacă ar exista, dar nu este necesară.

Nota 4 Proprietatea este necesară.

Nota 5 Proprietatea este decisivă. Nu iau în considerare produsele care nu au această proprietate.

Notele acordate au fost de la 3 la 5, deoarece nu au fost identificate nevoi ce pot influența negativ funcționalitatea produsului.

Ierarhizarea nevoilor și importanța lor relativă este prezentată în Tab. :

Tab. Ierarhizarea nevoilor și importanța lor relativă

Date despre produsele concurente

SPECIFICAȚIILE-OBIECTIV

Matricea cerințe-caracteristici de calitate

Un pas important în dezvoltarea produsului îl reprezintă stabilirea specificațiilor obiectiv ale produsului, acele valori ale mărimilor caracteristice ale nevoilor, pentru care succesul pe piață al produsului este posibil. În funcție de aceste mărimi se realizează proiectarea conceptuală a produsului, precum și arhitectura acestuia.

Stabilirea legăturii mărimi-nevoi. Pentru a determina specificațiile obiectiv trebuie să găsim o corespondență între fiecare nevoie primară și mărimea măsurabilă ce o caracterizează. În legătură cu alcătuirea listei mărimilor se vor lua în considerare următoarele recomandări: mărimile trebuie să fie dependente și nu independente; mărimile trebuie să fie practice; mărimile cu caracter subiectiv se elimină atunci când este posibil; mărimile trebuie să includă criterii populare de comparare.

Nevoile primare și mărimile asociate acestora sunt prezentate în Tab. :

Tab.4 Lista mărimilor

Performanțe ale produselor concurente

Pentru determinarea acestor specificații se va realiza o analiză a produselor concurente (Anexa 3), pentru a identifica valorile mărimilor corespondente cu mărimile identificate de echipa de dezvoltare a produsului. Această identificare este necesară pentru a avea o bază de comparație comună și pentru a stabili limitele specificațiilor obiectiv într-un interval cât mai apropiat de acestea. De asemenea se va realiza și o analiză a ofertelor de role de benzi adezive, pentru a determina spectrul de utilizare a acestor dispozitive, precum și gradul de interschimbabilitate al acestora.

Având în vedere că scopul echipei este de a dezvolta un produs nou, ce va conduce la îmbunătățirea utilizării rolelor de benzi adezive, în general, un prim pas în analiza efectuată de aceasta este de a determina categoriile de role de benzi adezive existente pe piață.

În urma acestei analize s-a realizat o clasificare a rolelor de benzi adezive:

După materialul benzii suport

bandă din polipropilenă

bandă de PVC

bandă din polipropilenă cu întăritură de nylon

bandă din polipropilenă cu întăritură de poliester

bandă din polipropilenă cu întăritură de fibră de sticlă

bandă de hârtie

bandă de pânză

După tipul adezivului

adeziv acrilic

adeziv bazic

adeziv din „rășini naturale”

După destinație

uz general (lipire carton, PVC folosite ca ambalaje pentru obiecte cu greutăți mici și medii)

ambalări speciale (formare de pachete din două sau mai multe obiecte cu greutate relativ mare, banda utilizată având o rezistență la tracțiune ridicată)

izolații electrice (rezistente la umiditate și variații de temperatură)

marcare (formarea de coduri de culori prin utilizarea de benzi de culori diferite)

După caracteristicile geometrice

Caracteristicile produselor concurente analizate sun prezentate în Tab. În tabelul concurenței nu au fost descrise gamele de produse cu caracteristici identice realizate de producători diferiți.

Tab. Tabelul concurenței

(1 „Parțial” reprezintă faptul că nu au fost luate în calcul și situațiile accidentale (lipirea capătului liber de corpul dispozitivului sau de suprafața suportului pe care a fost așezat dispozitivul )

(2 Prețul este cel de vânzare cu amănuntul (include adaosul comercial, TVA, profitul producătorului) pentru utilizatorii finali. Este calculat ca o medie a prețurilor practicate de 2 – 3 vânzători, pentru aceeași categorie de produs.

NOTĂ: În prezentul tabel al concurenței nu au fost descrise modelele identice produse de mai mulți producători.

Valorile obiectiv și limită-acceptabile pentru caracteristici de calitate

PROIECTAREA CONCEPTUALĂ

Funcția generală și funcții componente

Definirea funcției generale

Utilizarea eficientă a rolelor de benzi adezive

Descompunerea funcției generale în funcții componente

Protejează banda de impurități

Împiedică lipirea capătului liber al benzii între două utilizări

Lipește banda în timpul deplasării, pe suprafețe cu forme diferite (concave, convexe și profilate)

Tensionează banda în momentul lipirii

Taie banda cu precizie

Își păstrează ultima poziționare

Ghidează banda în momentul lipirii

Protejează suprafața de lipire

Asigură protecția utilizatorului

Măsoară metrajul de bandă utilizat

Poate fi sterilizat

Evidențierea problemelor critice

Împiedică lipirea capătului liber al benzii între două utilizări

Lipește banda în timpul deplasării, pe suprafețe cu forme diferite (concave, convexe și profilate)

Tensionează banda în momentul lipirii

Taie banda cu precizie

Își păstrează ultima poziționare

Protejează suprafața de lipire

Măsoară metrajul de bandă utilizat

Poate fi sterilizat

Evidențierea fenomenelor naturale aplicabile

Cercetarea externă pentru identificarea de soluții constructive cunoscute

În urma analizei produselor concurente s-au identificat următoarele soluții constructive pentru nevoile identificate:

Protejarea benzii de impurități

Încasetarea rolei și a capătului liber – soluție constructivă utilizată numai pentru rolele cu benzi adezive de diametru mic, al căror bandă suport este din polipropilenă, PVC, hârtie și pânză, fără inserție de întărire.

Împiedică lipirea capătului liber al benzii între două utilizări

Fixare liniară

Lipește banda în timpul deplasării, pe suprafețe cu forme diferite

Funcția de lipire a benzii adezive nu este dezvoltată decât pentru rolele de role cu benzi adezive de dimensiuni mari, ce urmează a fi lipite pe suprafețe plane. Această funcție se realizează prin:

Presarea benzii cu rolă de cauciuc

Presarea benzii cu ajutorul unei suprafețe cilindrice rigide fixă

Tensionează banda în timpul lipirii

Frânare cu frecare frontală reglabilă cu arc elicoidal

Frânare cu frecare periferică fixă

Taie banda cu precizie

Funcția de tăiere a benzii se referă doar la realizarea efectivă a acesteia, fără a accentua precizia de tăiere.

Tăiere cu muchie paralelă

Tăiere prin perforare

Își păstrează ultima poziționare

Această funcție nu este dezvoltată de nici unul din produsele concurente. Se poate vorbi de o păstrare a ultimei poziții de lucru, doar în cazul suprafețelor plane orizontale, atunci când dispozitivul stă liber.

Ghidează banda în timpul lipirii

Ghidare cu element fix – ghidarea se realizează bilateral doar în cazul unei singure lățimi de bandă, pentru lățimile mai mici aceasta fiind unilaterală

Protejează suprafața de lipire

În cazul dispozitivelor ce dezvoltă funcția de tăiere a benzii funcția de protejare a suprafeței pe care a fost lipită banda se realizează prin realizarea tăierii la o anumită distanță față de aceasta. O mânuire neatentă sau necesitatea creșterii vitezei de lipire poate duce însă la deteriorarea suprafeței.

Asigură protecția utilizatorilor

Se impune o atenție deosebită în cazul folosirii acestor dispozitive de către copii care, din neatenție sau din joacă, se pot răni foarte ușor, datorită accesului liber la suprafața de tăiere.

Măsoară lungimea de bandă utilizată

Nu este dezvoltată.

Poate fi sterilizat

Dispozitivele utilizate pentru uz medicinal sunt de unică folosință

Cercetarea internă pentru dezvoltarea de soluții constructive noi

Protejarea benzii de impurități

Încasetarea rolei și a capătului liber

Acoperirea benzii pe partea cu adeziv

Împiedică lipirea capătului liber al benzii între două utilizări

Fixare liniară

Fixare electrostatică

Lipește banda în timpul deplasării, pe suprafețe cu forme diferite

Presarea benzii cu rolă de cauciuc siliconic

Presare cu lamele elastice

Presare cu role oscilante

Presare cu perie fixă

Presare cu perie rotativă (idem rolă cauciuc siliconic – exteriorul este o perie circulară)

Tensionează banda în timpul lipirii

Frânare cu frecare frontală fixă cu arc „disc”

Frânare cu frecare frontală fixă cu arc elicoidal

Frânare cu frecare frontală reglabilă cu arc „disc”

Frânare cu frecare frontală reglabilă cu arc elicoidal

Frânare cu frecare periferică fixă

Frânare cu frecare periferică reglabilă

Frânare cu frecare periferică interioară fixă cu inel elastic

Frânare cu frecare periferică interioară reglabilă

Taie banda cu precizie

Tăiere cu muchie paralelă

Tăiere cu muchie înclinată

Tăiere cu muchie curbilinie

Tăiere prin crestare

Tăiere prin perforare

Își păstrează ultima poziționare

Element magnetic (suprafețe feroase)

Ventuză (suprafețe netede rigide)

Suspendare prin frânare și forța adezivă (poziție verticală)

Poziționare prin înfigere de ace (suprafețe cu duritate relativ scăzută)

Ghidează banda în timpul lipirii

Ghidare bilaterală cu element interschimbabil (se execută câte un element interschimbabil pentru fiecare lățime de bandă ce va fi utilizată)

Ghidare bilaterală cu element reglabil

Ghidare bilaterală cu role multiple

(vezi exemplul de lipire a benzii cu role multiple)

Protejează suprafața de lipire

Element elastic de apăsare și tăierea benzii fără contact cu suprafața de lipire

Asigură protecția utilizatorilor

Muchie tăietoare ascunsă

Acoperirea muchiei tăietoare

Măsoară lungimea de bandă utilizată

Dispozitiv numărător cu rolă tampon

Numărător digital de impulsuri

Poate fi sterilizat

Fierbere sub presiune

Iradiere cu ultraviolete

Sterilizare cu substanțe active (iod, apă oxigenată, etc.)

În urma analizei conceptelor parțiale identificate s-a observat apariția unei funcții auxiliare fixare și conducere bandă. Această funcție a apărut din necesitatea rezolvării funcției de protejare a suprafeței de lipire, a condiției de tăiere a benzii fără contact cu suprafața de lipire. Soluțiile conceptuale dezvoltate pentru rezolvare acestei funcții sunt:

Carcasă combinată mobilă

Element conducător (fixare liniară pe tambur mobil)

Element conducător (fixare liniară pe suprafață cilindrică fixă și crestată)

Arborele de dezvoltare a tuturor conceptelor este prezentat în figura .

Concepte integrale dezvoltate detaliat:

CONCEPT A (cu role oscilante)

Este rezultat ca urmare a combinării următoarelor soluții parțiale:

Încasetarea rolei și a capătului liber

Fixare liniară pe suprafață cilindrică fixă și crestată

Presarea benzii cu rolă de cauciuc siliconic

Presare cu role oscilante

Frânare cu frecare frontală reglabilă cu arc elicoidal

Tăiere cu muchie paralelă

Element magnetic (suprafețe feroase)

Ghidare bilaterală cu role multiple

Element elastic de apăsare

Muchie tăietoare ascunsă

CONCEPT B

Este rezultat ca urmare a combinării următoarelor soluții parțiale:

Încasetarea rolei și a capătului liber

Fixare liniară pe suprafață cilindrică fixă și crestată

Presarea benzii cu rolă din burete

Frânare cu frecare frontală reglabilă cu arc elicoidal

Tăiere cu muchie paralelă

Element magnetic (suprafețe feroase)

Ghidare bilaterală cu role multiple

Element elastic de apăsare

Muchie tăietoare ascunsă

CONCEPT C (cu corp mobil)

Este rezultat ca urmare a combinării următoarelor soluții parțiale:

Încasetarea rolei și a capătului liber

Fixare liniară pe suprafață cilindrică rotativă și crestată

Presarea benzii cu role oscilante

Frânare cu frecare frontală reglabilă cu arc elicoidal

Tăiere cu muchie paralelă

Element magnetic (suprafețe feroase)

Ghidare bilaterală cu role multiple

Element elastic de apăsare

Muchie tăietoare ascunsă

Identificarea conceptului optim

Prin concept optim se înțelege acel concept care rezolvă în cel mai bun mod compromisul dintre performanțe acestuia (atingerea specificațiilor optime) și costurile de realizare ale acestuia (materiale, manoperă, echipamente și dispozitive, etc.).

Procesul de identificare a conceptului optim este compus la rândul său din :

Procesul de triere a conceptelor – reducerea numărului total de concepte generate până la obținerea unui număr acceptabil de concepte semnificative;

Procesul de evaluare a conceptelor – alegerea conceptului optim din cadrul conceptelor semnificative.

Metodele utilizate în cadrul procesului de identificare a conceptului optim sunt:

decizie externă = selectarea este realizată de clienți sau o persoană neutră;

decizia liderului de produs = conceptul este ales de liderul de produs;

intuiție = se bazează pe experiența celui ce face alegerea;

„pro și contra” = alegerea se face pe baza punctelor tari și a punctelor slabe ale fiecărui concept;

prototip și test = se realizează prototipul fiecărui concept și se testează. Pe baza rezultatelor obținute se alege cel mai bun concept.;

matrici decizionale = alegerea se realizează pe baza evaluării conceptelor în funcție de niște criterii de selecție adoptate.

Metoda utilizată în cadrul procesului de identificare a conceptului optim pentru produsul DISPENSER este metoda matricilor decizionale. S-a ales această metodă, datorită beneficiilor asigurate de aceasta, cum ar fi:

obținerea unui produs orientat către client;

obținerea unui produs competitiv;

coordonarea proces – produs este mult mai bună;

timp redus pentru introducerea produsului;

eficiență în luarea deciziilor la nivelul grupului;

consemnarea procesului decizional.

Metoda matricilor decizionale se realizează urmând o metodologie formată din 6 pași:

Alcătuirea matricei de selecție

Matricea de selecție va avea ca date de intrare, pentru procesul de triere, conceptele, criteriile de selecție și referențialui, iar ca date de ieșire conceptele viabile. Pentru procesul de evaluare a conceptelor datele de intrare sunt reprezentate de conceptele alese în urma procesului de triere.

Conceptele. Pentru o triere sau evaluare cât mai obiectivă se recomandă ca acestea să fie etichetate (sub formă grafică sau text) și reprezentate grafic, prin schițe (format A4).

Matricea de selecție se va transpune pe un format ales în funcție de numărul persoanelor care participă la procesul de triere și numărul de criterii.

Dacă există un număr foarte mare de concepte fragmentare, se consideră că numărul maxim de concepte pentru formarea matricei este 12. Obținerea conceptelor ce vor fi considerate se utilizează tehnica multivot.

Criteriile de selecție. Se stabilesc în funcție de numărul nevoilor clienților și nevoile firmei ce dezvoltă produsul, și de procesul pentru care sunt identificate, de triere sau evaluare.

În cazul procesului de triere a conceptelor criteriile sunt prezentate la un nivel înalt de abstractizare numărul lor fiind cuprins între 5 și 10.

Pentru procesul de evaluare a conceptelor criteriile de selecție se stabilesc în funcție de numărul nevoilor clienților și nevoile firmei ce dezvoltă produsul, gradul de detaliere al acestora fiind stabilit în funcție de nevoile echipei. În general se detaliază criteriile folosite în procesul de triere. Există posibilitatea ca unele din criteriile de selecție să nu necesite o detaliere suplimentară ele având o relevanță concludentă în departajarea conceptelor. O soluție de detaliere și alegere a criteriilor de selecție ar fi întoarcerea la etapa de identificare a nevoilor clienților, precum și a nevoilor firmei.

Stabilirea referențialului. Concept de referință poate fi considerat oricare din conceptele considerate. Se recomandă a se alege ca bază de referință un concept verificat de practică.

Analiza conceptelor

Analiza conceptelor constă în aprecierea fiecărui concept în funcție de fiecare criteriu ales în raport cu conceptul de referință.

Pentru triere se folosesc semne ca „+”(mai bun decât conceptul de referință), „-”(mai slab decât conceptul de referință) și „0”(la fel de bun ca și conceptul de referință).

Eliminarea din procesul de analiză a subiectivismului se va realiza prin efectuarea de aprecieri de către fiecare membru al echipei.

Utilizând matricea de selecție în cadrul etapei de triere echipa își poate da seama care din criteriile folosite necesită o detaliere suplimentară în vederea finalizării selecției.

Analiza conceptelor, în etapa de evaluare a acestora, constă în aprecierea fiecărui concept (acordarea de note) în funcție de fiecare criteriu ales în raport cu conceptul de referință. Pentru notarea conceptelor în funcție de criteriile alese se folosesc diferite scări (5 sau 7 niveluri), media acestora fiind atribuită nivelului de referință. Creșterea numărului de nivelului conduce la creșterea sensibilității, dar și la scăderea vitezei de analiză.

Există situații în care pentru obținerea unei rezoluții mai bune se pot utiliza diferite scări de referință pentru diferite criterii de selecție.

Ierarhizarea conceptelor

În procesul de triere a conceptelor se realizează prin numărarea cotelor obținute de fiecare concept și centralizarea acestora. Stabilirea scorului se face prin diferența dintre numărul de „+” și numărul de „-”. Mărimea acestuia stabilește poziția conceptului.

Nota obținută de un concept, în cadrul procesului de evaluare, în raport cu un criteriu de selecție se va înmulți cu ponderea criteriului respectiv (dată de importanța relativă a acestuia) și se va obține nota ponderată. Nota finală este dată de suma notelor ponderate.

Ierarhizarea se va realiza în funcție de notele finale obținute, prin ordonarea în ordine descrescătoare.

Combinarea și îmbunătățirea conceptelor

Examinarea conceptelor cu rezultate pozitive pentru anumite criterii de selecție, dar în ansamblu au un scor redus, conduce la idea combinării acestora cu acele concepte care au obținut rezultate negative pentru respectivele criterii și pozitive la altele.

Selectarea unuia sau mai multor concepte

După realizarea îmbunătățirilor se va relua procesul de triere și se vor considera conceptele ce se situează pe primele locuri.

Și procesul de evaluare se va reface, în cazul îmbunătățirii unuia sau mai multora din conceptele considerate ca bază de intrare, rezultatul final al acestuia fiind însă conceptul optim.

Reflecții asupra rezultatelor și procesului

Acordul tuturor membrilor echipei reduce probabilitatea apariției greșelilor și sporește angajarea tuturor membrilor echipei în activitatea de dezvoltare ulterioară.

Dezacordul unuia sau mai mulți membrii ai echipei poate semnifica:

Lipsa din matricea de selecție a unuia sau mai multor criterii cu importanță relativă ridicată;

Acordarea uneia sau mai multor note eronate.

Având în vedere că cele trei concepte dezvoltate sunt reprezentative pentru mulțimea de concepte dezvoltate, și că produsul are o complexitate scăzută, se realizează numai procesul de evaluare a conceptelor.

Criteriile de selecție utilizate în cadrul procesului de evaluare a conceptelor, precum și rezultatele acestui proces sunt prezentate în Tab. .

Arhitectura produsului

Arhitectura produsului reprezintă modul în care se realizează aranjarea elementelor funcționale ale produsului într-un bloc fizic. Aceasta începe să se contureze încă din timpul dezvoltării conceptelor. Aceasta se produce involuntar, în schițe, diagrame de funcționare și desene de dezvoltare a conceptelor.

Deciziile privind arhitectura produsului trebuie să fie formulate după ce conceptul a fost selectat, dar înainte să înceapă proiectarea detaliată a produsului. Acesta are loc în timpul fazelor de proiectare la nivel de sistem a procesului de dezvoltare a produsului. Pe lângă stabilirea arhitecturii produsului, se mai soluționează și alte probleme, precum stabilirea blocurilor sau componentelor obținute de la furnizori și a furnizorilor, stabilirea elementelor standardizate, modelarea, analiza și testarea performanței produsului la nivel de sistem, alegerea valorilor variabilelor de proiectare cheie.

Prin urmare scopul principal al definirii arhitecturii produsului este acela de definire a blocurilor constructive fizice de bază ale produsului, în termeni de ce funcție are și ce interfață posedă cu restul produsului.

Produsul poate fi descris:

Funcțional

Constructiv

Elementele funcționale sunt operații individuale și transformări care contribuie la funcționarea globală a sistemului. Ele sunt descrise de obicei într-o formă schematică, înainte de a fi redusă la componente, elementele fizice sau condiții de lucru.

Elementele fizice sunt piesele, reperele sau subansamblul ce realizează efectiv funcțiile produsului. Acesta capătă formă pe măsură ce produsul avansează. Unele elemente fizice sunt impuse de conceptul produs, iar altele sunt definite în cazul fazei de proiecte detaliate.

Arhitectura produsului a fost stabilită parcurgând următoarele etape:

Crearea schemei produsului

Listarea elementelor schemei

Conceptul selectat este compus din următoarele elemente constructive și funcționale:

Corp dispozitiv;

Fixare rolă;

Presare bandă;

Tensionare bandă;

Fixare capăt liber al benzii;

Tăiere bandă

Ghidează banda.

Alcătuirea schemei produsului

Stabilirea fluxurilor celor trei entități: energie, material, semnal

Alcătuirea de variante ale schemei

Gruparea elementelor schemei

Gruparea elementelor schemei în blocuri fizice se realizează ținând seama de factorii cu implicații asupra arhitecturii:

Integrarea geometrică și precizia;

Participația funcțiilor;

Capabilitatea producătorului;

Localizarea pentru schimbare;

Adaptarea la variație;

Facilitatea standardizării;

Portabilitatea interfețelor.

Crearea unui plan geometric aproximativ

Identificarea interacțiunilor fundamentale și incidentale

Definitivarea schemei blocurilor și a soluțiilor constructive pentru interacțiunile incidentale