Dispozitiv de Ridicat In Vederea Acrosarii Echipamentelor la Masina de Baza

LUCRARE DE DIPLOMĂ

DISPOZITIV DE RIDICAT ÎN VEDEREA ACROȘĂRII ECHIPAMENTELOR LA MAȘINA DE BAZĂ

Rezumat

Lucrarea de față a fost elaborată în vederea proiectării unui dispozitiv de ridicat necesar în procesele de acroșare a echipamentelor la mașina de bază. Obiectivul principal al lucrării este de a găsi o soluție tehnică optimă atât din punct de vedere tehnologic, cat și economic. În acest scop, în elaborarea lucrării, a fost adoptată urmatoarea structură.

Primul capitol este destinat introducerii în sfera de interes a prezentei lucrări. În acest capitol este formulat principalul obiectiv al lucrării.

Al doilea capitol propune o serie de soluții tehnice posibile pentru realizarea unui dispozitiv de ridicat destinat acroșării echipamentelor. Acestea reies din clasificări și sunt descrise amănunțit din punctul de vedere al construcției și analizate din punctul de vedere al avantajelor și dezavantajelor pe care le prezintă.

În al treilea capitol este prezentată soluția tehnică adoptată în conformitate cu câteva criterii tehnice și economice și indici de analiză a eficienței tehnologice. Construcția și funcționarea acesteia sunt prezentate și într-o schemă cu principalele elemente componente, sistemul de acționare ales și dispunerea acestuia.

În capitolul al patrulea, soluția tehnică adoptată este concretizată prin calcule de dimensionare și verificare la solicitări ale principalelor elemente structurale. Din acest capitol rezultă principalele cote dimensionale ale dispozitivului cu ajutorul cărora au putut fi întocmite modelarea 3D într-un mediu CAD ,desenul de execuție și realizarea practică a dispozitivului.

În finalul lucrării sunt prezentate principalele elemente de calcul a costului de producție și aspecte privind siguranța exploatării dispozitivului.

Concluzionând, se poate afirma că obiectivul propus în introducerea lucrării a fost în cea mai mare parte atins, rezultând, în urma cercetării și elaborării prezentei lucrări un dispozitiv destinat acroșării diferitelor echipamente la mașina de bază cu o construcție relativ simplă cu mecanism de ridicare cu bare articulate de tip “foarfece” și acționare mecano-hidraulică. Dispozitivul prezintă avantajul manevrabilității datorită gabaritului redus, dar și al întreținerii și exploatării ușoare, datorită construcției simple. De asemenea se poate vorbi de gradul de universalitate pe care acesta îl prezintă.

Dispozitivul a fost pus în execuție, procesul tehnologic desfășurându-se fără probleme, iar exploatarea ușoară a acestuia a făcut ca soluția tehnică să aibă un deosebit succes bucurându-se deja de o producție în serie mică.

Cuprins

INTRODUCERE

Importanța și oportunitatea temei

Scurtă descriere a conținutului proiectului de diplomă

SOLUȚII TEHNICE CUNOSCUTE PENTRU SISTEME DE RIDICAT ȘI TRANSPORTAT A ECHIPAMENTELOR ÎN VEDEREA ACROȘĂRII

Generalități

Clasificarea instalațiilor de ridicat și transportat după scopul îndeplinit

Clasificarea instalațiilor de ridicat după sistemul de acționare

Avantajele și dezavantajele sistemelor de acționare

SOLUȚIE TEHNICĂ ADOPTATĂ

Criteriile avute în vedere la adoptarea soluției tehnice

Indici de analiză a eficienței soluțiilor tehnologice

Stabilirea factorilor tehnici efectivi

Descrierea soluției tehnice adoptate

DIMENSIONAREA PRINCIPALELOR ELEMENTE STRUCTURALE ALE DISPOZITIVULUI

Date inițiale

Calculul eforturilor secționale din elementele structurale ale dispozitivului

Dimensionări

ELEMENTE DE CALCUL AL PREȚULUI DE COST AL DISPOZITIVULUI

Considerații teoretice

Calculul efectiv al prețului de cost al dispozitivului

ASPECTE PRIVIND SIGURANȚA EXPLOATĂRII DISPOZITIVULUI

Normele specifice de protectie a muncii pentru manipularea, transportul

prin purtare si cu mijloace nemecanizate a materialelor

Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Capitolul 1:

Introducere

Introducere

Importanța și oportunitatea temei

Tema lucrării „Dispozitiv de ridicat și transportat în vederea acroșării echipamentelor la mașina de bază” a fost aleasă în urma observării necesitășii în procesele de montare, întreținere și exploatare a utilajelor de construcții, dar și în alte domenii ale industriei, a unui dispozitiv cu care să se deplaseze și să se ridice diferite obiecte și materiale, numite sarcini.

Această lucrare are în vedere proiectarea și executarea unui dispozitiv universal ce poate fi folosit la transportarea și ridicarea diferitelor sarcini (echipamente, materiale, persoane etc) ce poate fi folosit cu ușurință atât în industria utilajelor de construcții, cât și în alte industrii , cum ar fi cea aeronautică.

Obiectivul principal al acestei lucrări este de a găsi o soluție constructivă cât mai apropiată de ideal : consum de material minim, randament maxim, cost de fabricație și întreținere redus, exploatare simplă fără a fi nevoie de curs de calificare pentru lucrul cu dispozitivul respectiv.

Scurtă descriere a conținutului lucrării

În elaborarea lucrării s-a adoptat următoarea structură:

Capitolul 1 „Introducere” explică motivul pentru care a fost aleasă această temă, dar și obiectivul principal al lucrării.

Capitolul 2 „Soluții tehnice cunoscute pentru sisteme de ridicat și transportat a echipamentelor în vederea acroșării acestora la mașina de bază” propune o serie de soluții constructive ce pot îndeplini obiectivul impus la început,prezintă avantajele și dezavantajele pe care le prezintă fiecare dintre aceste soluții facilitând astfel alegerea soluției tehnice optime.

Capitolul 3 „Soluție tehnică adoptată” prezintă adoptatrea unei soluții tehnice în urma impunerii unor criterii tehnice și economice și a unor indici de analiză a soluțiilor tehnologice. Tot în acest capitol soluția tehnică adoptată este descrisă amănunțit motivând respectarea obiectivului și a criteriilor impuse. Soluția tehnică este un dispozitiv cu mecanism de ridicat cu bare articulate tip „foarfece” și cu sistem de acționare mecano-hidraulic.

Capitolul 4 „Dimensionarea principalelor elemente structurale ale dispozitivului” prezintă calcule de verificare și dimensionare la diferite eforturi la care acesta este supus, precum solicitările axiale ce apar în principalele elemente componente ale mecanismului de ridicat la aplicarea sarcinii, dimensionarea la forfecare și strivire a bolțurilor, dimensionarea la solicitarea de compresiune a barelor ce intră în componența mecanismului de ridicat. În urma acestor verificări și dimensionări rezultă principalele cote dimensionale de care depinde punerea în execuție a dispozitivului. De asemenea, pe lângă calcule, se evidențiază modelul 3D al dispozitivului, realizat cu ajutorul unui program de modelare în mediul CAD.

Capitolul 5 „Elemente de calcul al prețului de cost al dispozitivului” reprezintă calculul economic al producției dispozitivului, rezultând în final un preț de cost.

Capitolul 6 „Aspecte privind siguranța exploatării dispozitivului” prezintă câteva norme de siguranță și securitatea muncii în timpul exploatării dispozitivului. Acestea se referă la transportul și manipularea materialelor cu dispozitive nemecanizate, la lucrul la înălțimi mici și la portul echipamentului de protecție.

Capitolul 7 „Concluzii” prezintă câteva concluzii formulate în urma cercetării, elaborării și punerii în practică a prezentei lucrări.

Capitolul 2:

Soluții tehnice cunoscute pentru sisteme de ridicat și transportat a echipamentelor în vederea acroșării acestora la mașina de bază

Soluții tehnice cunoscute pentru sisteme de ridicat și transportat a echipamentelor în vederea acroșării acestora la mașina de bază

Genaralități

În procesele de montare, întreținere și exploatare a utilajelor de construcții, dar și în alte domenii ale industriei, este necesar să se deplaseze diferite obiecte și materiale. Deplasarea se poate face în plan vertical, în plan orizontal sau combinat, în planele orizontal și vertical. În mod obișnuit, obiectele și materialele supuse deplasării poartă denumirea de sarcini. Dacă deplasarea sarcinii se realizează între două puncte din spațiu, prin transportarea ei în plan vertical sau, combinat, în planele orizontal și vertical, cu ajutorul unei instalații prevăzute cu mecanism special de ridicare, instalația folosită în acest scop se numește instalație de ridicat. În cazul în care sarcina se deplasează în plan orizontal, în plan vertical sau, combinat, în cele două plane cu ajutorul unei instalații ce nu a fost prevăzută în mod special cu un mecanism de ridicare a sarcinilor, instalația respectivă se numește instalație de transportat.

În general instalațiile de ridicat și cele de transportat pot fi atât instalații staționare, cât și deplasabile (pe o cale de rulare sau prin montare pe un vehicul terestru etc).

Sarcinile deplasate de către instalațiile de ridicat și de cele de transportat pot fi , după cum am menționat anterior, diferite obiecte, ca de exemplu : mașini și utilaje, piese de schimb, colete cu aparatură de control sau de comandă, persoane etc. sau diferite materiale vărsate,ca : nisip, carbune, zgură etc.

În mod obișnuit, instalațiile de ridicat asigură deplasarea unor obiecte, funcționarea unei asemenea instalații având caracter intermitent, în timp ce instalațiile de transportat servesc la deplasarea continuă a materialelor. Există însă situații în care instalațiile de ridicat se folosesc și la deplasarea unor sarcini, dacă ele au fost dotate cu accesorii adaptate transportului tipului de sarcină respectiv.

Clasificarea instalațiilor de ridicat și transportat după scopul îndeplinit

Instalațiile de ridicat și transportat sunt foarte numeroase și variate. Dintre acestea, cele mai răspândite pot fi grupate ca în figura 1, in funcție de scopul pe care acestea îl îndeplinesc, adică de ridicat sau de transportat:

Fig. 2.1. Clasificarea instalațiilor de ridicat și de transportat

Instalații de ridicat

Mecanismele de ridicat sunt mecanisme cu cabluri, lanțuri, roți dințate etc. Folosite pentru ridicarea și deplasarea pe orizontală a sarcinilor. Ele au o construcție relativ simplă și pot fi acționate manual sau mecanizat.

Macaralele sunt instalații obținute prin montarea unuia sau mai multor mecanisme de ridicat pe un schelet metalic; ele servesc la ridicarea sau ridicarea și deplasarea pe orizontală a sarcinilor. Datorită dispozitivelor și mecanismelor auxiliare cu care sunt prevăzute, macaralele reprezintă instalații de ridicat cu grad mare de complexitate. Acționarea macaralelor se face mecanizat și, mai rar, manual.

In figura 2.2 sunt prezentate mai multe tipuri de macarale rotitoare stationare, si anume:

macara cu coloana rotitoare impreuna cu brațul 3, rotirea se face in doua lagare 2 și 2', unul fixat pe podea, iar celalalt pe planseu (fig.2.2.a),

macara cu coloana fixa, iar brațul 3 rotitor pe coloana 1 in lagarul 2 (fig. 2.2.b),

macara cu coloana 1 fixa, iar brațul 3 rotitor in doua lagare 2 și 2" montate pe coloana cu axa de rotire dezaxata de axa coloanei (fig.2.2.c),

macara cu coloana 1 fixa, iar brațul format din doua tronsoane 3 și 3', articulate intre ele, rotitoare in lagarul 2 montat pe coloana 1 (fig.2.2.d).

Fig. 2.2. Tipuri de macarale rotitoare staționare

Ascensorele, figura 2.3, sunt instalații de ridicat complexe, care servesc la ridicarea sarcinilor pe verticală sau pe o direcție înclinată în plan vertical. Acționarea lor se face în exclusivitate mecanizat. . Principale parti componente ale unui ascensor sunt: puf, ghidaje, cabina, contragreutate, mecanismul de acționare, mecanisme de siguranta.

Fig. 2.3. Scheme de ascensoare

(a)ascensor cu mecanismul de acționare la baza;

( b) ascensor cu mecanismul de acționare la partea superioara: 1 – put cu ghidaje; 2- mecanism de ridicare; 3- cabina; 4-cablu de tractiune; 5- cotragreutate

(c)ascensor cu cale de ghidare inclinata: ghidaj inclinat; 2- mecanism de ridicare; 3- platforma pentru materiale; 4- cablu de tractiune.

Instalații de transportat

Instalațiile pentru transport continlanseu (fig.2.2.a),

macara cu coloana fixa, iar brațul 3 rotitor pe coloana 1 in lagarul 2 (fig. 2.2.b),

macara cu coloana 1 fixa, iar brațul 3 rotitor in doua lagare 2 și 2" montate pe coloana cu axa de rotire dezaxata de axa coloanei (fig.2.2.c),

macara cu coloana 1 fixa, iar brațul format din doua tronsoane 3 și 3', articulate intre ele, rotitoare in lagarul 2 montat pe coloana 1 (fig.2.2.d).

Fig. 2.2. Tipuri de macarale rotitoare staționare

Ascensorele, figura 2.3, sunt instalații de ridicat complexe, care servesc la ridicarea sarcinilor pe verticală sau pe o direcție înclinată în plan vertical. Acționarea lor se face în exclusivitate mecanizat. . Principale parti componente ale unui ascensor sunt: puf, ghidaje, cabina, contragreutate, mecanismul de acționare, mecanisme de siguranta.

Fig. 2.3. Scheme de ascensoare

(a)ascensor cu mecanismul de acționare la baza;

( b) ascensor cu mecanismul de acționare la partea superioara: 1 – put cu ghidaje; 2- mecanism de ridicare; 3- cabina; 4-cablu de tractiune; 5- cotragreutate

(c)ascensor cu cale de ghidare inclinata: ghidaj inclinat; 2- mecanism de ridicare; 3- platforma pentru materiale; 4- cablu de tractiune.

Instalații de transportat

Instalațiile pentru transport continuu, denumite pe scurt transportoare, sunt instalații de transportat cu acțiune continuă, prevăzute, de obicei, cu un organ de tracțiune flexibil, fără sfârșit (bandă, lanț etc.) și cu o serie de dispozitive auxiliare pentru transbordarea, încărcarea, depozitarea și descărcarea sarcinilor. Tot în această categorie intră și transportoarele pneumatice sau hidraulice.

Instalațiile pentru transport în tranșe asigură transportarea sarcinilor grupate în cantități bine determinate. Din această categorie fac parte : cărucioarele, vagoneții, funicularele etc.

Clasificarea instalațiilor de ridicat după sistemul de acționare

Pentru asigurarea energiei necesare antrenării în mișcare a mecanismelor de ridicat, acestea sunt prevăzute cu sisteme de acționare. În funcție de natura acționării sistemelor, acestea se pot clasifica în : mecanisme de ridicat cu sistem de acționare manual și mecanisme de ridicat cu sistem de acționare mecanizat.

Mecanisme de ridicat cu sistem de acționare manual

Acționarea manuală folosește pentru transmiterea energiei de la sursa de energie a dispozitivului la organul de lucru acționat forțe de natură mecanică (forțe de contatct, de frecare, elastice etc.).

Din categoria dispozitivelor de ridicat cu acționare manuală fac parte : vinciurile, scripeții, palanele și troliile.

Vinciurile, cunoscute și sub denumirea de cricuri, sunt mecanisme de ridicat destinate ridicării sarcinilor pe verticală, pe o înălțime relativ mică, prin împingerea lor de jos în sus. Ele se amplasează direct pe sol și vin în contact cu sarcina care trebuie ridicată.

În construcția vinciurilor nu intră organe flexibile de ridicare și nici organe pentru suspendarea și prinderea sarcinilor.

În funcție de particularitățile lor constructive, vinciurile pot fi : cu cremalieră, cu șurub sau hidraulice, vezi figura 2.4. și figura 2.5. Elementele esențiale ale fiecărui vinci în parte sunt : mecanismul roată dințată-cremalieră, mecanismul șurub-piuliță și, respectiv, un cilindru în care lucrează un piston.

Fig. 2.4. Cricuri mecanice cu șurub si cremaliera

cricul cu șurub: 1-corpul cricului; 2-piulița; 3-jurub; 4-coroană pentru așezarea sarcinii; 5-manivela de acționare; 6-parghia manivelei; 7-roata de clichet; 8-clichet 9-zavor cu arc

si (c) cricuri cu cremaliera: 1-manivela actionare; 2-transmisia cu roti dintate; 3-cremaliera; 4-coroana pentru așezarea sarcinii; 5-clichet; 6-carcasa transmisiei; 7-talpa; 8-corpul cricului;9-roata de clichet 10-frana cu discuri.

Fig. 2.5. Cric hidraulic

1-cilindru; 2-piston; 3-robinet golire; 4-pistonaș; 5-levier; 6-rezervor; 7- supapa aspirație; 8-supapa refulare.

Scripeții sunt role de cablu sau lanț prinse într-un suport și servesc la ridicarea sarcinilor sau la alcătuirea unor mecanisme de ridicat mai complicate.

Unghiul de înfășurare α al cablului sau lanțului poate avea valoarea maximă de 180°. După felul în care rola este prinsă de celelalte elemente ale scripetului, acestea pot fi:

scripete fix, având posibilitatea de rotire în jurul unei axe fixe;

scripete mobil, având posibilitatea de rotire în jurul unei axe deplasabile.

Palanele sunt mecanisme de ridicat în componența cărora intră organe flexibile (frânghii, cabluri, lanțuri). Ele au construcție simplă și gabarit redus și sunt destinate ridicării sarcinilor sau deplasării lor pe orizontală.

Spre deosebire de vinciuri, palanele sunt amplasate deasupra sarcinilor, ceea ce obligă ca în construcția lor să intre și organe auxiliare pentru suspendarea și prinderea sarcinilor.

În funcție de particularitățile constructive ale mecanismului de acționare, palanele manuale pot fi :

cu scripeți;

cu angrenaj cu roți dințate;

cu angrenaje cu melc.

Fig.2.6. Palane manuale cu scripeți și cabluri

palane simple, b. mufla-părți componente, c. palan cu scripeți multipli

1-cârlig fixare palan, 2- mufla superioară, 3- cablu de sarcină, 4- mufla inferioară, 5- cârlig de sarcină, 6- cercel, 7- bolț, 8- scripete, 9- ax, 10- plăci scut, 11- traversa cârligului

Palanele cu scripeți sunt alcătuite din doi sau mai mulți scripeți care pot fi ficși sau mobili și au ca organ flexibil un cablu care se infășoară pe scripeții celor două mufle. Construcția acestui tip de palane este reprezentată în figura 2. 6 .

Palanele cu angrenaj cu roți dințate au ca elemente principale ce intră în construcția lor angrenaje cu roți dințate cilindrice cu dinți înclinați și un organ flexibil, care este un lanț sudat, calibrat.

Palanele cu angrenaj cu melc,prezentate în figura 2.7. au ca organ flexibil un lanț articulat sau un lanț sudat calibrat. Demultiplicarea forței rezultate din acțiunea sarcinii se face cu ajutorul unui angrenaj melc-roată melcată.

Fig. 2.7. Palane manuale cu angrenaje și lanțuri

a-palan manual cu melc b- schema cinematic a palanului cu melc c- tipuri de roți de lanț

1-cârlig agățare palan 2- roată melcată, 3- roată de acționare, 4- roată de manevră, 5- lanț de manevră, 6- melc, 7-roată de lanț, 8- cârlig pentru sarcină, 9- lanț calibrat pentru sarcină, 10- frână, 11- mecanism cu clichet, 12- sarcină

Troliile, figura 2.8, sunt mecanisme de ridicat cu caracter universal care servesc la ridicarea sau deplasarea pe orizontală a sarcinilor. Datorită multiplelor posibilități de utilizare troliile constituie unele dintre cele mai folosite utilaje în procesele de montaj.

Troliile cu acționare manuală, denumite și trolii manuale, se construiesc în două variante :

trolii manuale pentru montaj;

trolii manuale de perete.

Fig. 2.8. Troliile cu actionarea manuala

(a)vedere in spațiu a troliului cu acționare manuala (b)construcția troliului cu actionare manuala;

(c) schema cinematica a troliu cu acționare manuala: 1-cadru troliului; 2-tambur; 3-manivela; 4-frana de blocare; 5-angrenaj treapta I; 6-angrenaj treapta II; 7-cablu; 8-scripete; 9-carlig cu sarcina.

Mecanisme de ridicat acționate mecanizat

Mecanismele de ridicat acționate mecanizat sunt asemănătoare celor acționate manual atât din punct de vedere constructiv, cât și funcțional. Deosebirile principale constau în sistemul de acționare și în performanțele lor tehnice.

Acționarea mecanizată se referă la :

acționări electrice integrale, ce folosesc pentru transmiterea energiei forțe electromagnetice. Aceste acționări mai sunt cunoscute și sub denumirea de transmisii electrice;

acționări hidraulice integrale, ce folosesc pentru transmiterea energiei între sursa de energie a dispozitivului și organul de lucru acționat forțe de presiune, sau de impuls ale unui fluid puțin compresibil, de obicei ulei mineral. Acționările hidraulice sunt hidrodinamice sau hidrostatice după cum forțele de presiune realizate în fluid sunt preponderent hidrodinamice (de impuls) sau hidrostatice. Acționările hidrostatice mai sunt cunoscute și sub denumirea de transmisii hidrostatice;

acționări peumatice integrale, ce folosesc pentru transmiterea energiei între sursa de energie și organul de lucru forțe de presiune și de impuls ale unui fluid compresibil, de obicei aer.

În clasificarea anterioară noțiunea de acționare integrală se referă la utilizarea în transmiterea energiei numai a forțelor de o anumită natură, și nu combinații ale acestora.

În evoluția sistemelor de acționare spre acționarea ideală au fost realizate combinații ale acționările integrale folosind avantajele fiecărei acționări, realizându-se acționări mixte ce poartă în denumire combinația realizată, spre exemplu : acționarea electro-hidro-pneumatică etc.

Clasificarea din acest punct de vedere a acționărilor mixte depinde de ponderea pe care o are în acționarea mixtă fiecare din acțiunile integrale.

Alt tip de acționare ce poate fi încadrat la acționările mecanizate mai e tipul de acționare sonică, ce folosește pentru transmiterea energiei între sursa de energie și organul de lucru unde sonice vehiculate într-un mediu de natură fluidă sau solidă. Însă acest tip de acționare este rar întâlnit de aceea nu va fi luat în considerare în continuare.

Sistemul de acționare electric. Schema bloc a unui sistem de actionare electric este prezentata in figura 2.9. Ea este valabila pentru orice motor electric. In functie de tipul acestuia se modifica, intr-o proportie mai mica sau mai mare, structura si complexitatea convertorului de putere si algoritmul de comanda.Sistemul ierarhic superior furnizeaza marimile de comanda pe baza cerintelor impuse s a semnalelor de stare primite de la echipamentul de comanda. Echipamentul de comanda, analogic sau numeric, preia marimile prescrise si semnalele generate de senzori (de curent si/sau tensiune) si traductoare (de viteza si/sau pozitie) si, pe aceasta baza, comanda convertorul de putere. Acesta transfera energia sursei de alimentare motorului, care actioneaza asupra mecanismului antrenat (sistemul mecanic).

Fig.2.9. Sistemul de acționare electric

Acționările hidraulică și pneumatică reprezintă ansamblul de operații prin care o instalație execută un lucru mecanic, pentru învingerea unor forțe sau cupluri rezistente active și/sau pasive, prin conversie mecano-hidro-mecanică, respectiv mecano-pneumo-mecanică, în mișcare după traiectorii de translație sau de rotație, cu anumite caracteristici cinematice staționare și dinamice, conform unui program dat.

Dezvoltarea actuală a construcțiilor de mașini este marcată tot mai pregnant de prezența acționărilor hidraulice și pneumatice, care intervin la mijloace de transmitere a energiei de la sursă la organul de lucru, cu avantajul de a realiza ușor, pe lângă nivelul valoric ridicat și deplin controlabil al energiei, și posibilitatea realizăriii unei variații continue, precise și în limite largi a forțelor, cuplurilior, vitezei și poziției.

În principiu, un sistem de acționare hidraulic presupune o generare de energie hidraulică și apoi o transformare a acesteia în energie mecanică, deci o transformare de tipul: MHM, cu avantajul posibilității efectuării unui control ușor și precis a energiei hidraulice intermediare.

Schema de principiu a unei actionari hidraulice in general este prezentata in figura 2.10.:

Fig. 2.10. Schema de principiu a unei acționări hidralice

Fluidul de lucru este uleiul hidraulic, aflat intr-un rezervor, ulei care este absorbit de catre pompa P din rezervor, prin filtru de ulei, anrenarea pompei realizindu-se de catre motorul electric Me alimentat la reteaua trifazata. Uleiul sub presiune debitat de pompa P este trimis atit spre supapa de deversare S.D. cit si spre grupul elementelor de protectie.

Supapa de deversare are rolul de a deversa (intoarce) la rezervor parte din uleiul debitat de pompa care nu este necesar pentru actionare in diversele cicluri de lucru ale instalatiei.

Dupa trecerea de elementele de protectie uleiul este transmis spre elementele de comanda si apoi spre elementele de reglaj ale schemei.

Cele mai răspândite mecanisme de ridicat acționate mecanizat sunt: electropalanele, troliile mecanice de montaj și platformele autoridicătoare.

Electropalanele sunt mecanisme de ridicat cu acționare mecanizată folosite la ridicarea sarcinilor și, uneori, la deplasarea lor pe orizontală. Ele pot funcționa atât în încăperi închise, cât și în exterior, în aer liber.

Față de alte mecanisme de ridicat, electropalanele se caracterizează printr-o greutate proprie mică și gabarit redus, deservire și întreținere simple, randament mare, siguranță în funcționare și cost redus.

Datorită faptului că electropalanele funcționează în poziție suspendată, ele nu ocupă spațiu pe sol.

În mare, un electropalan se compune dintr-o carcasă în care se găsesc înglobate majoritatea elementelor electropalanului: un motor electric, un mecanism de acționare cu roți dințate, un tambur pe care se înfășoară organul flexibil (cablu din oțel sau lanț), dispozitivul de frânare. Sarcina, atârnată de cârlig, poate fi ridicată cu una sau mai multe ramuri de cablu, vezi figura 2.11.

Fig. 2.11. Construcția unui electropalan

Electropalanele se pot utiliza în trei moduri:

suspendate fix, prin montarea lor pe o grindă cu ajutorul unor șuruburi;

suspendate de un cărucior mobil care se deplasează în lungul unei căi de rulare suspendată. Deplasarea căruciorului se poate face manual, prin împingerea sarcinii, sau, mai frecvent, cu ajutorul unui mecanism de acționare, electric.

montate în cadrul unei instalații de ridicat, putându-se deplasa în lungul unei căi de rulare aparținând acestei instalații.

Acționarea pneumatică a mecanismului de ridicare al palanelor este folosită pe scară mai redusă decât acționarea electrică. Marele avantaj al acestui tip de palan îl constituie posibilitatea reglării vitezei de ridicare în limite foarte largi. În schimb, el prezintă dezavantajul că alimentarea cu aer comprimat este mai greoaie decât cea cu energie electrică.

Trolii mecanice de montaj

Acționarea troliilor mecanice este realizată cu ajutorul unui motor electric, fig 2.12, având puterea necesară deplasării sarcinii pentru care au fost proiectate. Componența grupului de acționare este cea clasică: motor electric- reductor de turație- tambur. Menținerea sarcinii la înălțimea dorită este posibilă datorită unei frâne cu saboți și a unui dispozitiv de defrânare cu acționare electromagnetică.

Fig. 2.12. Troliu cu actionare mecanică:

1-cadru; 2-electromotor; 3-frana; 4-reductor; 5- tambur; 6-panou de comanda.

Datorită posibilităților sale de lucru, troliul mecanic de montaj constituie unul din cele mai utilizate mecanisme de ridicat, mai ales în lucrările de montaj, pe șantier, unde pot înlocui alte instalații de ridicat, care, din anumite motive, nu pot fi instalate în locurile respective.

Nacelele și platformele autoridicătoare sunt utilaje folosite la executarea lucrărilor de centrare și sudare a suprafețelor de încălzire ale cazanelor de abur, la verificarea cazanelor de abur, la executarea lucrărilor de înzidire și izolații, la verificarea și repararea barajelor lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor etc.

În principiu, aceste utilaje reprezintă platforme de diferite dimensiuni, pe care stau muncitorii care efectuează diferite operații în cadrul lucrărilor amintite mai sus. Denumirea de autoridicătoare, acordată acestor platforme, arată faptul că ele sunt prevăzute cu mecanisme proprii care le asigură deplasarea pe verticală, în lungul utilajelor și instalațiilor aflate în lucru.

Nacela autoridicătoare este o platformă de dimensiuni mici, alcătuită din nacelă (colivie), mecanism de ridicare, grindă de suspendare și cablu.

Platforma autoridicătoare are dimensiuni mult mai mari decăt nacela, permițând unei întregi echipe de muncitori să efectueze o anumită lucrare la înălțime.

Avantajele și dezavantajele sistemelor de acționare

Pentru alegerea modului optim de acționare a mecanismului, după enumerarea și explicarea tipurilor posibile, este nevoie să se cunoască avantajele și dezavantajele pe care fiecare dintre ele le prezintă.

Avantajele și dezavantajele sistemelor de acționare manuală

Acționările manuale sunt mai rar întâlnite din cauza faptului că prezintă dezavantajul dezvoltării unor forțe și momente mici în comparație cu celelalte tipuri de acționări, totodată nu se poate asigura continuitatea în procesele tehnologice pe care acestea le desfășoară, depind în totalitate de operator. Pe lângă dezavantaje, acționările manuale prezintă și o serie de avantaje precum exploatarea simplă, independența față de surse de energie sau față de agenții de lucru. Costul întreținerii dispozitivelor acționate manual este mai mic decăt la celelalte tipuri de acționări.

Avantajele și dezavantajele sistemelor de acționare mecanizată

Acționările electrice sunt majoritare în momentul actual, datorită avantajelor pe care le prezintă:

Disponibilității cvasigenerale a energiei electrice;

Posibilității racordării simple la sursa de energie;

Robusteții motoarelor electrice, care permit supraîncărcări în limite largi ale sarcinii mecanice;

Performanțelor dinamice foarte bune (timp de răspuns scurt între momentul aplicării comenzii și execuția acesteia);

Randamentului energetic ridicat (>90%);

Fiabilității ridicate;

Prețului de cost scăzut și a costurilor de întreținere reduse;

Posibilitatea modificării turației în limite largi;

Compatibilității dintre sistemele de comandă și motoarele electrice.

Ca dezavantaje se pot aminti:

necesitatea curentului continuu pentru alimentarea excitatiei;

posibilitatile reduse de modificare a vitezei, limitate la comanda prin frecventa;

scheme de comanda complicate;

posibilitatea aparitiei pendularilor la variatia brusca a sarcinii, s.a.

Sistemele de acționare hidrostatică și cele pneumatice s-au impus în ultimele decenii datorită diversificării mașinilor și utilajelor din diverse domenii de activitate, dezvoltarea și perfecționarea acestora rezultând din avantajele acestor sisteme.

Deși folsirea energiei hidraulice în acționări presupune generarea ei, cu consecințe inerente (necesitatea unei alte surse de energie, electrică sau termică), există numeroase avantaje de ordin tehnic și economic care determină extinderea sistemelor de acționare hidraulice. Se menționează:

Capacitatea de a furniza forțe specifice și momente deosebit de mari, în mod curent 30…40MPa (300.. .400 daN/cm2) și excepțional 100MPa (1000 daN/cm2) (în timp ce forța specifică a unui electromagnet de c.c. ajunge la aproximativ 2,2 MPa);

Inerția redusă: la motorul hidrostatic rotativ de exemplu, raportul dintre momentul transmis și momentul de inerție, Mt/Mi este aproximativ 100, în timp ce la motorul electric, același raport este de ordinul 4….6. Aceste însușiri sunt consecința gabaritelor reduse ale motoarelor hidrostatice, rezultate la rândul lor din valoarea mare a presiunii de lucru.

Elementele componente ale sistemelor de acționare hidrostatice sunt mai ușoare și uneori mai ieftine, la performanțe egale, comparativ cu elementele componente ale altor tipuri de sisteme de acționare;

Ușurința realizării unor rapoarte foarte mari de amplificare ale vitezelor, forțelor și ale deplasărilor;

Ușurința schimbării sensului de deplasare, fară eforturi și solicitări dinamice mari;

Funcționarea fără șocuri și vibrații, cu efecte favorabile asupra cinematicii și uzurii instalației;

Uzura redusă, datorită ungerii permanente, prin însăși lichidul de lucru;

Comanda ușoară a mecanismelor acționate, posibilitatea reglării continue și ușoare a vitezei în timpul funcționării după un ciclu prestabilit și ușurința modificării ciclurilor de lucru în cazul sistemelor hidraulice automate;

Posibilitatea largă de tipizare a elementelor componente;

Gabarite mici și mase reduse;

Există posibilitatea stocării energiei în componente specializate acestiu scop (acumulatoare);

Distribuirea fluxului energetic de la o singură sursă de energie la unul sau mai mulți utilizatori simultan sau succesiv;

Căldura generată de pierderile interne în componentele acționării, este preluată de fluidul de lucru și evacuată utilizând răcitoare de agent specializate;

Posibilități largi de automatizare și reglaj utilizând în acest scop comenzi electrice, electrohidraulice, electropneumatice cu suprareglare electronică;

Precizie de execuție a comenzilor prin utilizarea servomecanismelor hidraulice.

Lista avantajelor poate continua, dar se consideră că cele prezentate sunt semnificative pentru a sublinia motivul impunerii acționării hidraulice în domeniul acționării mașinilor și utilajelor.

Este evident faptul că pe lângă avntaje sistemele de acționare hidraulică au și dezavantaje, din care amintim :

Prețul de cost ridicat al componentelor de acționare;

Realizarea unui sistem complet de acționare hidraulică necesită componente diverse ca : pompe, motoare, elemente de comandă, reglaje, acumulatoare, rezervoare etc;

Pierderile din componentele acționării afectează randamentul global al acționării;

Sunt poluante, existând pericolul pierderii agentului de lucru în cazuri accidentale;

Există pericolul autoaprinderii agentului de lucru dacaă nu se respectă riguros normele de exploatare și întreținere;

Există pericolul pierderii calităților lubrefiante ale agentului de lucru, datorită contaminării acestuia;

Întreținerea și repararea componentelor de acționare necesită personal cu calificare superioară;

Avantajele instalațiilor pneumatice se datorează în special proprietăților mediului de lucru și caracteristicilor constructiv-funcționale ale echipamentului pneumatic de execuție. Se pot enumera:

greutate redusă pe unitate de putere în comparatie cu acționarile electrice;

supraîncarcare pâna la oprirea completa, fără pericol de avarii;

posibilitatea reglarii în limite largi a parametrilor funcționali cu mijloace relativ simple;

întretinerea usoara de catre personal cu pregatire medie;

viteze mari de execuție, respectiv turatii mari la motoarele rotative, care scurteaza timpul operatiilor și conduc la cresterea productivitatii muncii;

alimentarea comoda, centralizata, de la reteaua de aer comprimat industriala;

poluarea minima a mediului înconjurator, chiar la aparitia neetanseitatilor în sistem;

siguranta în funcționare în condiții dificile de mediu;

pericol mai redus de accidente.

Dezavantajele se datorează condițiilor de randament în care se produce aerul comprimat și compresibilitatii acestuia. Se amintesc astfel:

randament energetic scazut (17…20%) și pretul de cost ridicat al aerului comprimat;

variatii mari a vitezei de lucru, funcție de sarcina și imposibilitatea pozitionarii precise a elementului acționat, datorita compresibilitatii mari a aerului;

zgomot puternic produs prin destinderea brusca a aerului comprimat la esapari (se poate diminua mult prin montarea de amortizoare fonice).

Aprecierea rentabilității unei instalații pneumatice se face atât pe baza prețului de cost a energiei consumate, cât și pe baza costului instalației și a cheltuielilor de întretinere și exploatare. Analiza atentă a diferitelor procedee de lucru arată că, deși energia pneumatică este relativ scumpă, totuși utilizarea instalațiilor cu acționare pneumatică duce în multe cazuri la prețuri de cost mai scăzute decât cele obținute cu alte tipuri de acționări.

Cercetările și realizările în domeniu ale unor firme cu tradiție au condus la minimizarea dezavantajelor și chiar eliminarea lor și impunerea sistemului de acționare hidrostatică în cât mai multe domenii de activitate. Regăsim sistemele cu acționare hidrostatică și pneumatică în următoarele domenii de utilizare:

Industria sidelurgică;

Industria aeronautică;

Industria alimentară;

Industria petrolieră și minieră;

Industria navală;

Mașini și utilaje de construcții;

Industria militară;

Industria materialelor de construcții;

Mașini-unelte, centre de prelucrare, roboți;

Hidrotehnică civilă;

Industria energetică.

Capitolul 3:

Soluția tehnică adoptată

Soluția tehnică adoptată

Alegerea unei soluții tehnice din mulțimea soluțiilor competitive enumerate în capitolul anterior implică un aspect de decizie, de aceea trebuie analizate cu atenție opțiunile, avantajele și dezavantajele pe care le prezintă fiecare ,dar și să se țină cont de destinația finală a soluției ce urmează să fie adoptată. De aceea se impun anumite criterii decizionale ce au ca scop alegere soluției optime.

Criteriile avute în vedere la adoptarea soluției tehnice

La alegerea celor mai eficiente soluții de utilaje în cadrul proceselor tehnologice mecanizate intervin:

criterii de natură tehnică;

criterii economice.

Criterii de natură tehnică

Criteriile de natură tehnică reprezintă o primă etapă de selectare a utilajelor necesare,în funcție de caracteristicile tehnice constructive și de condițiile de lucru locale.

Factorii tehnici care influențează alegerea mijloacelor de manipulare a materialelor

tipul materialului și modul de ambalare (containerizare);

cantitatea de material ce trebuie manipulat într-un schimb de lucru;

greutatea/volumul materialelor, prefabricatelor sau a containerelor;

asigurarea condiției de continuitate;

caracteristica operației : încărcare/ descărcare, montare/ demontare ;

caracteristica containerului sau a pachetului sub aspectul echipamentului de lucru și a dispozitivului de manipulare utilizat;

specificul frontului de lucru unde se desfășoară operația de încărcare/ descărcare, montare/ demontare a materialelor.

Factori tehnici generali care influențează alegerea mijloacelor de transport a materialelor

tipul materialului și modul de ambalare;

greutatea/ volumul materialelor sau containerelor;

păstrarea calității materialelor pe durata transportului.

Factori tehnici specifici transportului pe orizontală

distanța de transport;

calitatea căii de circulație;

posibilitatea de manevră la obiect;

posibilitatea de acces sub aspectul gabaritului.

Factori tehnici specifici transportului pe verticală

înălțimea la care trebuie ridicat materialul;

posibilitatea de instalare, manevră și deplasare a mijlocului de transport;

accesibilitatea directă sau nu la locul de punere în operă.

3.1.2. Criterii economice

Criteriile economice constituie a doua etapă de selectare,în funcție de costurile de producție care intervin în urma proiectării, elaborării și exploatării utilajului.

Costul unitar de producție

Pentru evaluarea costului unitar de producție a unui proces tehnologic mecanizat se poate utiliza relația:

(3.1.)

unde : – costuri unitare fixe, cum sunt: chiria orară a utilajului (în cazul utilajelor închiriate) sau costul de amortisment (utilaje proprii), cheltuieli cu combustibili și energie electrică etc. ;

– costuri unitare variabile cum sunt: cheltuieli legate de montare/ demontarea și transportul utilajului, precum și cheltuieli privind amenajări tehnologice necesare în cadrul procesului tehnologic mecanizat.

Productivitatea muncii

Productivitatea muncii exprimă eficiența cu care se cheltuiește munca în procesul de producție.

În cadrul lucrărilor de construcție-montaj se utilizează:

productivitatea fizică – ce se poate exprima prin: volum de muncă- definit ca fiind consumul de manoperă pe unitatea de timp, producție –cantitate de produs realizată de un muncitor în unitatea de timp.

productivitatea valorică – reprezintă valoarea produsului realizat de un muncitor într-o unitate de timp.

Indici de analiză a eficienței soluțiilor tehnologice

Selectarea celei mai avantajoase soluții tehnologice de execuție sau de alcătuire constructivă a dispozitivului din mai multe variante se face pe baza indicilor de analiză a eficienței.

Acești indici trebuie sa reflecte:

Manopera înglobata in lucrare

Consumul de materiale si energie

Prețul de cost

Durata de execuție a lucrării

3.2.1. Manopera

Manopera se definește prin consumul total de muncă necesar realizării unui anumit volum de lucrări. Din punctul de vedere al modului de exprimare, manopera poate fi:

Manopera normata (Mn)- reprezintă consumul total de muncă necesar pentru realizarea volumului de lucrări, conform prevederilor normelor

Manopera planificată (Mp)- manopera normată raportată la indicele de realizare a normei planificate (ip- definit prin raportul dintre volum de ore de muncă normat și volum de ore muncă efectiv prestată pentru realizarea unității de produs)

Manopera efectivă (Me)- consumul efectiv de ore de muncă pentru realizarea volumului de lucrări (Q)

Manopera specifică (Msp)- este definită prin raportul dintre Mp si cantitatea de lucru Q

3.2.2. Consumurile specifice de material si energie

Cuprind cantitățile efective de material si energie care intră intr-o lucrare, pierderile tehnologice rezultate prin prelucrare, precum si cele cauzate de manipulare, transport si depozitarea materialelor de la furnizori pana la locul de punere in operă.

Se evaluează in funcție de natura mijloacelor folosite:

– utilaje de construcții;

– mijloc de transport.

3.2.3. Prețul de cost

Eficiența unei soluții tehnologice poate fi exprimată sintetic prin indicatorul preț de cost definit prin suma tuturor cheltuielilor necesare pentru realizarea produsului .

La nivelul proceselor tehnologice simple sau compuse se utilizează indicatorul preț de cost definit prin totalitatea cheltuielilor efective aferente executării unității de produs.

Exprimarea generală a prețului de cost unic indiferent de natura procesului tehnologic manual sau mecanizat are forma :

Cu=Ct/Q [lei/u.m.] (3.2.)

unde:

Ct- cheltuieli totale

Q- volumul total de lucru efectuat.

3.2.4. Durata de execuție

Reprezintă perioada de timp necesară realizării volumului total de lucrări.

Între factorii cu influență determinant asupra creșterii eficienței unei soluții tehnologice, precum si reducerii costurilor aferente acesteia, un loc important îl ocupă scurtarea duratei de execuție.

Principalele măsuri prin care pot fi scurtate duratele de execuție menținând totodată calitatea lucrărilor sunt:

Adoptarea unor soluții tehnologice de execuție moderne prin creșterea gradului de mecanizare si industrializare a lucrărilor.

Calificarea si policalificarea muncitorilor

Organizarea rațională a activității pe șantier, folosirea cat mai bună a timpilor de lucru și întărirea disciplinei de muncă prin respectarea normelor de protecție a muncii.

Stabilirea factorilor tehnici efectivi

În introducerea lucrării s-a propus proiectarea unui dispozitiv de ridicat și transportat destinat acroșării diferitelor echipamente la mașina de bază, însă înainte de adoptarea soluției tehnice trebuie stabiliți următorii factori tehnici ce definesc criteriile ce trebuie avute în vedere, enumerate anterior:

Tipul materialului și modul de ambalare: dispozitivul va fi destinat transportului sarcinilor individuale și nu a celor vărsate;

Greutatea materialelor: sarcina maximă de ridicat va fi stabilită în capitolul de calcul dimesional și va fi cuprinsă între 250-750 kg;

Distanța de transport și calitatea căii de circulație: dispozitivul va fi destinat transportului pe distanțe scurte pe teren normal, deplasarea realizându-se prin tragere și/sau împingere de către 1-2 muncitori dispozitivul fiind dotat cu roți;

Specificul frontului de lucru unde se desfășoară operația de încărcare/ descărcare, montare/ demontare a materialelor: dispozitivul va fi destinat lucrului atât în spațiile deschise, cât și în cele închise: ateliere, hangare, magazii etc.

Accesibilitatea directă sau nu la locul de punere în operă: deoarece acroșarea echipamentelor la mașina de bază presupune o mișcare prin împingere de jos în sus, fiind necesară accesibilitatea în unele zone inferioare acoperite, vor fi excluse soluțiile tehnice de tipul macaralelor, dispozitivelor cu scripeți sau palane și a troliilor, deoarece, în cazul acestora sarcina este suspendată, iar zonele inferioare nu pot fi deservite;

Posibilitate de manevră la obiect: dispozitivul va avea dimensiuni relativ mici și un sistem de manevrare simplu pentru ca gradul de accesibilitate și posibilitatea de manevră, chiar și în spații înguste, sa fie mare.

Înălțimea la care trebuie ridicat materialul: dispozitivul va fi destinat lucrului la înălțimi mici, Hmax < 200 mm.

Descrierea soluției tehnice adoptate

În urma analizării soluțiilor tehnice posibile, a avantajelor și dezavantajelor pe care le prezintă, dar și respectând întocmai criteriile enumerate anterior, s-a adopatat ca și soluție tehnică un dispozitiv de ridicat și transportat ce face parte din categoria vinciurilor, cu acționare mecano-hidraulică.

Vinciurile sunt mecanisme care servesc la ridicarea sarcinilor pe verticală, prin împingere, pe distanțe relativ scurte. Ele se utilizează de obicei la operații de montaj, reparații și întreținere în diferite domenii, atât în aer liber, cât și în ateliere.Sunt cunoscute și sub denumirea de cricuri.

Parametrii principali ai vinciurilor sunt sarcina nominală și înălțimea de ridicare. Vinciurile de uz general sunt realizate pentru sarcini de 0,5-20 t și înălțimi de ridicare de 0,2-0,5 m. Vinciurile de montaj utilaj tehnologic ajung la capacități de ridicare de 300-500 t și realizează curse de același ordin de mărime ca cele de uz general. Toate aceste vinciuri au masă redusă pentru a putea fi transportate în zona de utilizare de către 1-2 muncitori. Ele sunt acționate manual. Există și vinciuri plasate sau încorporate în instalații de ridicare stabile, ca de exemplu vinciurile pentru ridicat în depouri vagoane sau locomotive, tramvaie, troleibuze. Acestea lucrează în tandem și sunt acționate de regulă cu motoare electrice.

Varietatea domeniilor de utilizare a determinat o varietate la fel de mare de soluții constructive, capabile să satisfacă cerințe particulare referitoare la accesul sub sarcină, gabarit, transport, mod de acționare ș.a. din punct de vedere principial însă, adică al soluției teoretice de amplificare a efortului de acționare, vinciurile pot fi: vinciuri cu șurub, vinciuri cu cremalieră și vinciuri hidraulice.

Vinciurile cu șurub de uz general sunt alcătuite din corpul 1, prevăzut la partea superioară cu piulița 2, șurubul de ridicare 3 prevăzut cu piesa pivotantă de susținere a sarcinii 4 și pârghia de acționare simplă sau cu clichet 5, fig. 3.1.

Fig. 3.1 . Vinci cu șurub de uz general

Vinciurile cu cremalieră sunt vinciuri acționate manual cu ajutorul unei pârghii sau a unei manivele de siguranță, la care amplificarea efortului se face cu ajutorul unor angrenaje cu roți dințate, ultimul fiind de tip pinion-cremalieră; acesta asigură ridicarea sarcinii și le conferă denumirea. Sunt dispozitive de ridicat portabile de aceea capacitatea lor de ridicare nu depășește 20 t. Asigură înălțimi de ridicare de 300-400 mm.

Fig. 3.2 . Vinci cu cremalieră cu carcasă mobilă de 5t x 300 mm

Un vinci cu cremalieră cu carcasă mobilă, fig. 3.2, este alcătuit din pârghia de acționare 1, carcasa 2, prevăzută cu piesa suport pentru sarcină 3, cremaliera fixă 4 având talpa de sprijin 5, angrenajele 6 și ghidajele 7. Pentru ridicarea sarcinilor aflate la înălțime joasă, sub care nu se poate introduce vinciul, carcasa acestuia este prevăzută și cu talpa sau pintenul de ridicare 8. Pentru transport sunt plasate mânerele 9.

Vinciurile hidraulice servesc la ridicarea sarcinilor mari (100-750 t) la înălțimi mici (de regulă 200-300 mm) în operațiile de montaj, reparații, înlocuiri. Funcționarea lor se bazează pe principiul presei hidraulice. Acționarea se face cu ajutorul unei pompe manuale cu plunjer și utilizează ca mediu de lucru uleiul hidraulic.

Vinciurile hidraulice de uz general au alcătuirea care rezultă din fig. 3.3. Ele au masă proprie sensibil mai mare decât a vinciurilor de uz general cu șurub sau cu cremalieră, dar cu toate acestea se realizează în varianta portabilă, transportul fiind posibil cu minim doi muncitori și numai pe distanțe scurte.

Părțile principale ale vinciului sunt: corpul 1,confecționat din oțel turnat, pistonul 2, raelizat din fontă, rezervorul 3, blocul pompei 4, cama 5, arborele 6, pârghia de acționare 7, robinetul de coborâre 8, bușonul de umplere și aerisire 9 și mânerele 10. Pompa este alcătuită din blocul 11, plunjerul 12 având tijă de ghidare și locaș pentru cama de acționare și supapele de admisie 13 și de refulare 14. Cu 15 s-au marcat garniturile de etanșare.

Fig. 3.3 . Vinci hidraulic

Soluția tehnică adoptată are schema de principiu prezentată în figura 3.4. și este un dispozitiv cu mecanism de ridicat cu bare articulate de tip “foarfece” acționat de un cilindru hidraulic comandat cu ajutorul unei pompe manuale cu plunjer și un distribuitor.

Construcție:

cadru metalic sau suport pe care este montat mecanismul de ridicat ;

mecanism de ridicat cu bare articulate, de tip “foarfece” ;

roți, asigură deplasarea dispozitivului;

masă pentru susținerea sarcinii;

Instalația hidraulică alcătuită din:

cilindru hidraulic;

distribuitor;

pompă hidraulică;

plunjer;

conducte hidraulice;

rezervor de ulei hidraulic.

Fig. 3.4. Schemă de principiu

Rol:

Rolul dispozitivului este ridicarea și transportarea diferitelor echipamente sau materiale.

Funcționare :

Îndeplinirea funcției de transport se face prin acționare manuală, mai exact, prin tragere de către minim 1-2 muncitori, în funcție de masa și gabaritul materialului transportat, dispozitivul fiind dotat cu trei roți, una anterioară și două posterioare, ce asigură deplasarea.

Funcția de ridicare este asigurată de instalația de forță ce utilizează ca agent de lucru uleiul hidraulic. La acționarea plunjerului 8,de către muncitor se creează presiune ce este transmisă cu ajutorul pompei 7, prin conducta 9, în rezervorul 10. Din rezervor, uleiul sub presiune este trimis prin distribuitorul 6, în funție de poziția acestuia, în una din camerele cilindrului hidraulic A sau B, eliberându-se în același timp uleiul din cealaltă cameră.

La pătrunderea uleiului în camera A a cilindrului hidraulic, figura 3.5, pistonul este împins micșorând volumul camrei B, eliberând astfel uleiul din această cameră. Tija pistonului acționează asupra mecanismului de ridicat de tip “foarfece” prin împingere realizându-se astfel ridicarea.

Coborârea are loc atunci când din distribuitor uleiul pătrunde în camera B a cilindrului hidraulic , impinge pistonul în sensul micșorării volumului camerei A, eliberând uleiul din această cameră.

Fig. 3.5. Cilindru hidraulic

Domenii de utilizare:

Mașini-unelte, centre de prelucrare, roboți;

Mașini și utilaje de construcții;

Industria militară;

Industria materialelor de construcții;

Industria sidelurgică;

Industria aeronautică;

Industria alimentară;

Industria petrolieră și minieră;

Fig. 3.6. Desen de execuție – vedere laterală

Capitolul 4:

Dimensionarea principalelor elemente structurale ale dispozitivului

Dimensionarea principalelor elemente structurale ale dispozitivului

Date inițiale

Sarcina tehnologică maximă :

(4.1.)

Unde: – masa maximă a corpului care trebuie ridicat

= 250 kg (4.2.)

g – accelerația gravitațională

g= 9,81 ≅ 10

Înlocuind în relația (1), obținem :

= 250 ∙ 10 = 2500 N

Coeficient de siguranță. Având în vedere domeniul de utilizare a dispozitivului, precum și nivelul de pericol pe care îl prezintă corpurile manipulate, se adoptă un coeficient de siguranță

c= 2,5

Sarcina de calcul :

(4.3.)

Înlocuind în relația (4.3.), obținem:

N

Având în vedere schema de principiu a dispozitivului prezentată în fig 4.1 , din care rezultă că acesta are simetrie după un plan longitudinal, rezultă ca este suficient sa se dimensioneze elementele structurale.

În baza considerentelor prezentate anterior, sarcina considerată în calculele de mai jos este :

(4.4.)

rezultă

Fig. 4.1. Schema de principiu cu planul de simetrie

Calculul eforturilor secționale din elementele structurale ale dispozitivului

Calculul eforturilor secționale din elementele structurale ale dispozitivului se face pe baza schemei de calcul prezentată în figura 4.2 .

Fig. 4.2 . Schema de calcul

Izolând nodul A , fig. 4.3, și folosind ecuațiile de echilibru static obținem :

(4.5.)

Fig. 4.3 . Schema de calcul a efortului axial din bara AO

Rezolvând sistemul (4.5.) obținem :

(4.6.)

Calculul forței F se face izolând nodul C conform schemei prezentate în figura 4.4. și folosind, de asemenea, ecuațiile de echilibru static:

(4.7.)

Fig. 4.4. Schema de calcul a efortului axial din bara CO

Dimensionări

Pe baza eforturilor secționale calculate în paragraful anterior, precum și pe baza solicitărilor la care sunt supuse elementele structurale ale mecanismului, sunt necesare următoarele dimensionări și verificări:

Dimensionarea la forfecare a bolțurilor din articulațiile A, B, C și D;

Verificarea la strivire a bolțurilor din articulațiile A, B, C și D;

Dimensionarea la forfecare a bolțului din articulația O;

Dimensionarea la solicitarea de compresiune axială a barelor AO, BO, CO și DO;

Dimensionarea cilindrului hidraulic de ridicare

Dimensionarea bolțurilor din articulațiile A, B, C și D

Dimensionarea la forfecare a bolțurilordin articulațiile A, B, C și D se face pe baza schemei de calcul din figura 4.5.

Fig. 4.5. Schema de calcul pentru dimensionarea bolțurilor la forfecare

Relația de dimensionare este:

(4.8.)

Dar

(4.9.)

Unde: i=numărul secțiunilor de forfecare;

Rezultă:

(4.10.)

Unde valoarea maximă a forței axiale, valoare care se obține pentru poziția “închis” a mecanismului.

Calculăm:

(4.11.)

Pentru materialul bolțurilor se adoptă oțel OL 50 STAS 500/88 (S355 SREN 10025/3) cu

și

;

Pentru ,din relațiile (4.6.) rezultă:

(4.12.)

mm

Se adoptă d1=10 mm

Verificarea la strivire a articulațiilor A, B, C și D

Soluția constructivă de principiu a unei articulații din cele analizate este prezentată în figura 4.6.

Pentru realizarea elementelor îmbinării se adoptă materialul S 355 SREN 10025/3 (ușor sudabil).

Fig. 4.6. Soluția constructivă de principiu a unei articulații

Presiunea admisibilă de contact este

Se adoptă g=6. Rezultă: (4.13.)

Dimensionarea la forfecare a bolțului din articulația O

Bolțul se opune forfecării cu o singură secțiune de forfecare, figura 4.7.

Rezultă i=1.

Fig. 4.7. Schema de calcul pentru dimensionarea

bolțului la forfecare din articulația O

Forța tăietoare este :

(4.14.)

(4.15.)

Rezultă:

Se adoptă d2=16 mm.

Dimensionarea la compresiune a barelor AO, BO, CO și DO

Din motive de simetrie este suficient studiul unei singure bare, rezultatele obținute fiind aplicabile la toate barele considerate.

Schema de calcul este prezentată în figura 4.8.

Fig. 4.8. Schema de calcul pentru dimensionarea barelor la compresiune

Mai întâi se va lua în considerare pericolul de pierdere a stabilității elastice.

Pentru bara considerată se adoptă secțiunea transversală prezentată în figura 4.9.

Fig. 4.9. Secțiune transversală a barei

Bara este articulată în planul longitudinal conținând axa z și încastrată în planul longitudinal conținând axa z.

Este necesar a se evalua raportul dintre momentul de inerție și lungimea de flambaj, ,în cele două plane pentru a se putea decide în care din ele s-ar putea produce flambajul.

(4.16.)

(4.17.)

(4.18.)

Raportul mai sus menționat are următoarele valori în cele două plane:

(4.19.)

A rezultat:

(4.20.)

De unde rezultă că pericolul de flambaj se manifestă în planul longitudinal conținând axa y a secțiunii.

Coeficientul de zveltețe în planul considerat este:

(4.21)

unde :

(4.22.)

Înlocuind în relația (4.21) se obține valoarea coeficientului de zveltețe:

(4.23.)

Din rezultatul anterior se trage concluzia că nu există pericol de flambaj.

Fig. 4.10. Schema de calcul a unghiului

(4.24.)

(4.25.)

(4.26.)

(4.27.)

Fig. 4.11. Diagrama de moment încovoietor a barei

(4.28.)

Se adoptă secțiunea prezentată în figura 4.9.

(4.29.)

Rezultă că pentru secțiunea adoptată, bara rezistă la solicitarea de compresiune.

Dimensionarea cilindrului hiraulic de ridicare

Cilindrul se comportă ca un tub cu pereți groși supus la presiunea interioară p, dată de relația(4.30.) :

(4.30.)

în care D este diametrul cilindrului hidraulic.

Se adoptă D=66 mm;

Înlocuind în relația (4.30.) se obține :

În corpul cilindrului se stabilește o stare de tensiune caracterizată de tensiunile:

(compresiune) – pe direcție radială și – pe direcție circumferențială, având expresiile :

(4.31.)

în care , sunt, respectiv, raza exterioară și raza interioară a corpului cilindrului, iar r este raza unui punct curent pe grosimea acestuia. Condiția de rezistență este:

(4.32.)

și se pune pentru valoarea maximă a tensiunii echivalente. Aceasta apare în punctele de pe suprafața interioară a cilindrului: r=ri. Rezultă condiția de dimensionare:

(4.33.)

Din această relație se deduce și condiția :

(4.34.)

(deoarece ) , care admite următoarea interpretare: la presiuni interioare mari asigurarea capacității de rezistență nu se poate face prin mărirea grosimii cilindrului, ci prin utilizarea unor materiale cu rezistențe superioare.

Condiția (4.34.) se verifică.

Rezultă dimensiunile cilindrului: diametrul interior D=66 mm, grosimea pereților g=2 mm

În urma alegerii soluției tehnice și a calculelor de dimensionare a principalelor elemente structurale ale acesteia s-a procedat la executarea modelării 3D folosind programul de specialitate SolidEdge. Câteva vederi ale modelului sunt prezentate în figurile de mai jos:

Fig. 4.12. Vedere izometrică a modelului dispozitivului

cu mecanismul “foarfece” neacționat (închis)

cu mecanismul “foarfece” acționat (deschis)

Fig. 4.13. Vedere frontală a modelului dispozitivului

Fig. 4.14. Vedere din spate a modelului dispozitivului

Fig. 4.15. Vedere laterală a modelului dispozitivului

cu mecanismul „foarfece” acționat, respectiv, neacționat

În realitate, proiectul a fost pus în practică realizându-se un dispozitiv de acest fel, fig 4.16 și 4.17 și este utilizat în domeniul aeronautic-militar în scopul acroșării ehipamentelor la mașina de bază, aceasta din urmă fiind reprezentată de aeronava militară.

Fig. 4.16. Dispozitiv de ridicat în vederea acroșării echipamentelor la mașina de bază (vedere izometrică)

Fig. 4.17. Dispozitiv de ridicat în vederea acroșării echipamentelor la mașina de bază (vedere laterală)

În figurile 4.16. și 4.17. se poate observa adaptarea unui element structural și anume, adaptarea mesei de susținere a sarcinii, la forma și dimensiunile echipamentelor de acroșat specifice domeniului aeronautic-militar, figura 4.18. De aici putem deduce faptul că dispozitivul prezintă și un grad de universalitate în ceea ce privește utilizarea acestuia în diverse domenii de activitate.

Fig. 4.18. Elemente structurale adaptate unor echipamente

specifice domeniului aeronautic-militar

Pentru vizualizarea tuturor cotelor dimensionale ale dispozitivului se poate consulta desenul de execuție în format A2 atașat prezentei lucrări.

Capitolul 5:

Elemente de calcul al prețului de cost al dispozitivului

Elemente de calcul al prețului de cost al dispozitivului

Pentru lansarea în execuție a dispozitivului trebuie alocat un buget în funcție de prețul de cost al acestuia. În continuare se vor defini principalele elemente de calcul al pretului de cost și se va calcula efectiv prețul de cost al unui astfel de dispozitiv.

Considerații teoretice

Pentru obținerea unui produs sunt realizate activități care generează consumuri de factori de producție, dintre care unele consumuri sunt direct, altele indirect legate de executarea produsului sau a lucrării, iar altele sunt necesare procesului de distribuție. Toate acestea formează costul produselor sau lucrărilor respective.

Fluxul cheltuielilor încorporabile pentru calculul costului complet al produselor poate fi schematizat ca în figura 5.1

Metodele de calculație absorbante departajează cheltuielile încorporabile în două categorii:

costuri directe și costuri indirecte.

Fie că determină numai un cost efectiv (istoric sau postoperativ) – în cazul metodelor clasice – fie că determină un cost antecalculat, anticipativ, deci o mărime, față de care costul efectiv se poate raporta existând în același timp și posibilitatea controlului, analizei și influențării costurilor – în cazul metodelor evoluate – orice metodă de calculație bazată pe conceptul costurilor totale aparține categoriei metodelor absorbante. Aceste metode iau în considerare, în calculația costurilor, totalitatea cheltuielilor generate de desfășurarea activităților de exploatare calculând un cost complet pe produs.

Costul de producție cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate în procesul de producție și se calculează între stocajul de materii prime, materialul și stocajul de produse finite.

Complexitatea calculației lui depinde de complexitatea procesului tehnologic și de natura produselor care apar în cursul fazelor (etapelor) de fabricație – materiale recuperabile, rebuturi producție neterminată, semifabricate – a căror valoare influențează costul produselor de bază – produsele finite.

Costul de producție al produsului finit este constituit din:

costuri directe de producție – care cuprind: costul de achiziție aferent materiilor prime și materialelor directe eliberate din stoc pentru consumul productiv, costul cu manopera directă și alte costuri directe (amortizarea unui echipament specific etc.);

costuri indirecte de producție cuprind costurile comune sectoarelor productive (energie, combustibil, reparații și întreținere, amortizare, salariile personalului indirect productiv etc.).

În întreprinderile cu producție individuală și de serie mică, cum este cazul întreprinderilor constructoare de mașini, întreprinderilor industriei electronice, de mobilă, reparații de mașini și utilaje, construcții montaj etc. se aplică metoda pe comenzi.

Bazându-se pe conceptul costurilor integrale, metoda pe comenzi presupune desfășurarea lucrărilor de calculație în etapele succesive specifice metodelor absorbante.

Purtătorul de costuri îl constituie în planificare „produsul”, iar pentru urmărirea și înregistrarea costurilor de producție „comanda” lansată pentru o anumită cantitate (lot) de produse sau semifabricate care prezintă elemente asamblabile (piese, repere, agregate, subansamble) ale produsului finit.

Obiectul comenzii este diferit în funcție de felul producției. De pildă, producția individuală se organizează, de regulă, în varianta „fără semifabricate”, iar producția de serie se poate organiza atât în varianta „cu semifabricate”, cât și în varianta „fără semifabricate”.

La producția individuală și de serie „fără semifabricate” comanda are ca obiect un produs sau un lot de produse, în calculație nefăcându-se separarea costurilor pe componentele acesteia.

Modelul sintetic privind calculația costului este redat de relațiile:

în ipoteza unei comenzi:

cu = CDc + Cic (5.1.)

în cazul unui lot de produse:

cu = (5.2.)

în care:

cu – reprezintă costul unitar

CDc – reprezintă costurile directe ale comenzii

Cic – reprezintă costurile indirecte ale comenzii

Qc – reprezintă numărul de produse din lot

În cazul producției de serie organizată în varianta „cu semifabricate” în care produsul finit se obține prin îmbinarea unor părți componente fabricate anterior sau cumpărate, calculația acestuia va fi precedată de elaborarea calculațiilor pentru părțile lui componente. Modelul de calculație al costurilor în acest caz este:

Cp.f = C1 + C2 + … + Cn + (5.3.)

Unde:

cp.f – reprezintă costul produsului finit;

C1 + C2 + …Cn – reprezintă costurile părților componente;

Cda, Cia – reprezintă costurile directe, respectiv indirecte privind finisarea, îmbinarea și ambalarea;

Q – cantitatea obținută.

Pentru fiecare parte componentă se determină costul de secție al acesteia după relația:

C1 = (5.4.)

Comanda poate avea ca obiect, în varianta cu semifabricate:

un lot sau loturi de piese brute;

un lot sau loturi de piese, repere cumpărate sau din producția proprie care se prelucrează și finisează;

subansamble ce compun produsul finit;

loturi de produse finite.

Costul efectiv pe comandă se stabilește la terminarea comenzii prin relațiile arătate.

În cazul unor comenzi cu ciclu lung de fabricație, dacă unele loturi parțiale se predau la magazie sau clientului, înainte de terminarea întregii comenzi, ele se evaluează la costul antecalculat sau efectiv al produselor similare, fără a depăși însă costurile efective înregistrate la comanda respectivă. metoda de evaluare adoptată la începutul anului pentru aceleași produse se menține până la finele anului.

Diferențele care apar la terminarea comenzii între costul efectiv al ei și costul la care s-au înregistrat produsele predate se includ în costul efectiv al ultimului lot. Producția neterminată este reflectată de totalitatea costurilor de producție privind comenzile aflate în curs de execuție la sfârșitul lunii.

Metoda pe comenzi prezintă avantajul că asigură o individualizare și o calculare a costului unitar al produselor cât mai apropiat de realitate. Cu toate acestea, prezintă și următoarele dezavantaje:

– nu asigură la finele perioadei de gestiune cunoașterea costurilor reale de producție, întrucât execuția unor comenzi continuă și în perioadele viitoare;

– calcularea costului efectiv al comenzii la terminarea acesteia în totalitate nu permite urmărirea operativă a costurilor în cazul comenzilor de lungă durată;

– posibilitatea trecerii unor consumuri de materiale și manoperă în cadrul aceluiași produs de la o comandă la alta, denaturând costul produselor;

– la sfârșitul perioadei de gestiune apar multe comenzi în curs de execuție, iar determinarea și evaluarea producției neterminate necesită un mare volum de muncă, putând influența exactitatea, calitatea și operativitatea indicatorilor calculației;

– evaluarea la costul standard, normat, sau a unor produse similare fabricate anterior a produselor predate parțial clienților înaintea terminării integrale a comenzii face ca devierile față de costul efectiv al produselor să fie suportate de ultima parte din comanda respectivă, denaturându-se astfel costurile perioadei.

Calculul efectiv al prețului de cost al dispozitivului

În cazul dispozitivului de ridicat prezentat calculul prețului de cost se va face luând în considerare varianta „cu semifabricate” în care produsul finit se obține prin îmbinarea unor părți componente fabricate anterior sau cumpărate.

Calculul costului părților componente

Pentru construcția principalelor părți componente ale dispozitivului s-au folosit profile metalice cu secțiune I, respectiv U , tabla de otel cu grosimea de 3mm și rulmenți după cum urmează:

Profil INP,fig 5. 1. , laminat la cald, standard de fabricatie: DIN 1025/1- EN 10024 ; calitate otel: S 235, S 275, S 355.

Destinate constructiilor si confectiilor metalice, la realizarea de hale metalice ; în domeniul industrial, din profile INP se realizeaza diverse piese metalice pentru utilaje grele, postamente metalice, sasie metalice, suporti, etc.

Prețul per kilogram, T.V.A. inclus : 3.37 RON

Pentru H=60 , 1 ml cântărește aprox 5,10 kg => 3,37*5,10= 17,187 RON/ml

Fig. 5.1 . Profil metalic cu secțiune I

Profil UNP, fig 5.2 , laminat la cald, standard de fabricatie: DIN 1026/EN 10025 ; calitate otel: S 235, S 275, S 355.

Destinate constructiilor metalice, hale metalice, diverse confectii metalice, avand diferite aplicatii in domeniul civil sau industrial ; din profile UNP se pot realiza sisteme de rafturi, suporturi, cadre metalice, parti utilaje, imprejmuiri, sustineri, stalpi metalici, grinzi metalice, etc.

Prețul per kilogram, T.V.A. inclus : 3.37 RON

Pentru h= 60 , 1 ml cântărește 7,09 kg => 7,09*3,37=23,90 RON/ml

Fig. 5.2 . Profil metalic cu secțiune U

Otel lat laminat la cald ; standard de fabricatie: EN 10058, calitate otel: S235, S275, S355, toleranta: conform DIN 1017.

Pentru diverse confectii metalice, în constructii civile si industriale ; se pot confectiona diverse elemente decorative, garduri, porti, intarituri elemente metalice, gratare, insertii metalice, armaturi metalice, elemente mobilier, etc. ; se foloseste si in domeniul industrial pentru confectionarea de diverse piese.

Prețul per kilogram, T.V.A. inclus : 3.37 RON

Pentru lațime= 50 mm și grosime 3 mm , 1 ml cântărește 1,170 kg => 1,170*3,37= 3,95 RON/ml

Tablă de oțel : 2.55lei/kg,TVA inclus

Pentru tabla otel de 3x100x100mm, masa= 2,4kg rezultă preț 6,12 RON

Rulmenți radiali cu bile (figurile 5.3. și 5.4.)

Preț per bucată: 4,25 RON

Fig.5.3. Rulment radial cu bile

Fig. 5.4. Schemă rulment radial cu bile

Pentru realizarea dispozitivului s-au achiziționat:

4 ml profil INP

10 ml profil UNP

6 ml otel lat

1 tablă otel 3x100x100mm

Organe de asamblare

În consecință, costul părților componente este:

Cpc=CINP+CUNP+COL+CT+COA (5.5 )

unde:

CINP = cost total profil INP = 4*17,187=68,748 RON

CUNP= cost total profil UNP = 10 * 23,90 = 239 RON

COL = cost total otel lat = 6 * 3,95 = 23,7 RON

CT = cost total tablă = 6,12 RON

COA = cost total organe de asamblare = 37 RON

Rezultă:

Cpc= 375 RON

5.2.2. Calculul costurilor directe și indirecte ale producției dispozitivului

Valoarea costurilor directe și indirecte reprezintă suma valorilor costurilor enumerate mai jos:

costul de achiziție aferent materiilor prime și materialelor directe eliberate din stoc pentru consumul productiv

energie

combustibil

reparații și întreținere

salariile personalului indirect productiv

instalația hidraulică în valoare de 400 RON

Durata de execuție a dispozitivului a fost de două săptămâni și au lucrat doi muncitori.

Costul total al energiei și întreținerii utilajelor a fost în valoare de 100 RON. Nu este cazul a se lua în considerare consumul de combustibil sau reparațiile utilajelor.

Slariile personalului, având în vedere că durata de execuție a dispozitivului a fost de două săptămâni și au lucrat doi muncitori, au fost în valoare de 1000 RON.

Rezultă :

Cda+Cia= 1500 RON

5.2.3. Calculul prețului produsului final

Pentru calcului prețului produsului final se aplică relația (5.3.), pe baza valorilor obținute anterior și se obține:

Cp.f = 375+1420 =1875 RON

Capitolul 6:

Aspecte privind siguranța exploatării dispozitivului

Aspecte privind siguranța exploatării dispozitivului

Normele specifice de protectie a muncii sunt reglementari cu aplicabilitate nationala, care cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfasurarea principalelor activitati din economia nationala în conditii de protectie a muncii.

Respectarea continutului acestor prevederi nu absolva agentii economici de raspundere pentru prevederea si asigurarea oricaror altor masuri de protectie a muncii, adecvate conditiilor concrete de desfasurare a activitatii respective, prin instructiuni proprii.

Normele specifice de protectie a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de reglementari privind asigurarea securitatii si sanatatii în munca, sistem compus din:

– Normele generale de protectie a muncii care cuprind prevederi de protectie a muncii si medicina a muncii, general valabile pentru orice activitate;

– Normele specifice de protectie a muncii care cuprind prevederi de protectie a muncii specifice unor anumite activitati sau grupe de activitati, detaliind prin acestea prevederile Normelor generale de protectie a muncii.

Prevederile tuturor acestor norme specifice de protectie a muncii se aplica cumulativ si au valabilitate nationala indiferent de forma de organizare sau proprietate în care se desfasoara activitatea pe care o reglementeaza.

Structura sistemului national de norme specifice de protectie a muncii urmareste corelarea prevederilor normative cu riscurile specifice uneia sau mai multor activitati si reglementarea unitara a masurilor de protectie a muncii pentru activitatile caracterizate prin riscuri comune.

Structura fiecarei norme specifice de protectie a muncii are la baza abordarea sistemica a aspectelor de protecție a muncii, practicata în Normele generale de protectie a muncii. Conform acestor abordari, procesul de munca este tratat ca un sistem complex structurat, compus din urmatoarele elemente care interactioneaza:

Executantul: omul implicat nemijlocit în executarea unei sarcini de munca;

Sarcina de munca: totalitatea actiunilor ce trebuie efectuate prin intermediul mijloacelor de productie si în anumite conditii de mediu, pentru realizarea scopului procesului de munca;

Mijloacele de productie: totalitatea mijloacelor de munca (instalatii, utilaje, masini, aparate, dispozitive, unelte etc.) si a obiectelor muncii (materii prime, materiale etc.) care se utilizeaza în procesul muncii;

Mediul de munca: ansamblul conditiilor fizice, chimice, biologice si psihologice în care unul sau mai multi executanti îsi realizeaza sarcina de munca.

Reglementarea masurilor de protectie a muncii în cadrul Normelor specifice de protectie a muncii, vizând global desfasurarea uneia sau mai multor activitati în conditii de protectie a muncii, se realizeaza prin tratarea tuturor aspectelor de asigurare a protectiei muncii la nivelul fiecarui element al sistemului, executant-sarcina de munca-mijloace de productie-mediu de munca, propriu proceselor de munca din cadrul activitatilor care fac obiect de reglementare.

Prevederile sistemului national de reglementari în domeniul protectiei muncii constituie, alaturi de celelalte reglementari juridice referitoare la sanatatea si securitatea în munca, baza pentru:

activitatea de conceptie a echipamentelor tehnice si tehnologiilor;

autorizarea functionarii unitatilor;

instruirea salariatilor cu privire la protectia muncii;

cercetarea accidentelor de munca si stabilirea cauzelor si a responsabilitatilor;

controlul realizarii masurilor de protectie a muncii;

fundamentarea programului de protectie a muncii.

Normele specifice de protectie a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare si cu mijloace nemecanizate a materialelor

În contextul general prezentat Normele specifice de protectie a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare si cu mijloace nemecanizate a materialelor au fost elaborate tinând cont de reglementarile existente în domeniu pentru aceste activitati, precum si pe baza studierii proceselor de munca si stabilirea factorilor de risc proprii acestor activitati.

Structurarea acestei norme este facuta pentru fiecare activitate prevederile urmând o succesiune logica, corespunzatoare modului de actiune al executantilor, în procesul de muncă.

Pe lânga prevederile specifice privind activitatile pentru manipularea, transportul prin purtare si cu mijloace nemecanizate structurate pe componentele sistemului de munca, normele mai cuprind un capitol de prevederi privind proiectarea mijloacelor de productie, prevederi care râman valabile pâna la acoperirea problematicii tratate prin standarde în domeniu.

În acelasi timp cu terminologia de protectie a muncii utilizata la elaborare, normele mai cuprind o anexa în care sunt explicati o serie de termeni uzuali.

Pentru ca normele specifice sa raspunda cerintelor actuale, nu numai în ceea ce priveste continutul, dar si forma de prezentare, s-a procedat la utilizarea unor subtitluri care precizeaza continutul articolelor , facilitând astfel, pentru utilizatori, întelegerea si gasirea rapida a textelor necesare.

Prevederi generale

Continut

Art.1 Normele specifice de protectie a muncii pentru manipularea transportul prin purtare si cu mijloace nemecanizate a materialelor cuprind masuri minime de prevenire a accidentarii si îmbolnavirii profesionale, luând în considerare pericolele specifice acestor activitati si cerintele desfasurarii proceselor de munca în conditii de securitate.

Scop

Art.2 Scopul prezentelor norme este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc specifici manipularii, transportului prin purtare si cu mijloace nemecanizate a materialelor, proprii celor patru componente ale sistemului de munca (executant-sarcina de munca-mijloace de productie-mediu de munca) .

Domeniu de aplicare

Art.3 Prevederile prezentelor norme au caracter national, se aplica tuturor persoanelor juridice si fizice care organizeaza si desfasoara activitati de manipulare, transport prin purtare si cu mijloace nemecanizate a materialelor.

Conexiunea cu alte acte normative

Art.4 (1) Prevederile prezentelor norme specifice se aplica cumulativ cu prevederile Normelor generale de protectie a muncii.

(2) Pentru activitatile nespecifice sau auxiliare activitatii de manipulare, transport prin purtare si cu mijloace nemecanizate a materialelor se vor aplica prevederile normelor specifice prezentate în ANEXA 1.

Art.5 Organizarea si desfasurarea activitatii de instruire a salariatilor se va realiza potrivit prevederilor Normelor generale de protectie a muncii.

Art.6 Dotarea salariatilor cu echipament individual de protectie si alegerea sortimentelor adecvate se vor realiza în conformitate cu prevederile Normativului-cadru de acordare si utilizare a echipamentului de protectie.

Revizuirea prezentelor norme

Art.7 Prezentele Norme specifice de protectie a muncii se revad periodic si se modifica ori de câte ori este necesar, ca urmare a modificarilor de natura legislativa survenite la nivel national, a schimbarilor intervenite în tehnologia de lucru si a particularitatilor metodelor de lucru ce urmeaza a fi reglementate din punctul de vedere al securitatii muncii.

Manipularea si transportul prin purtare a maselor

Art.8 Prin manipulare si transport prin purtare sau manipulare manuala a maselor conform definitiei din Normele generale de protectie a muncii, se întelege orice operatie de transport sau sustinere a unei mase de catre unul sau mai multi salariati, inclusiv ridicarea, coborârea, împingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase care, din cauza caracteristicilor sale sau a conditiilor ergonomice nefavorabile, implica riscuri de accidentare sau îmbolnavire profesionala.

Art.9 (1) Conducerea persoanei fizice sau juridice trebuie sa ia masuri organizatorice corespunzatoare sau sa foloseasca mijloace adecvate, în special echipament mecanic, pentru a evita manipularea si transportul prin purtare a maselor de catre salariati.

(2) În toate cazurile în care nu se poate evita manipularea sau transportul prin purtare a maselor, conducerea persoanei fizice sau juridice trebuie sa organizeze locurile de munca astfel încât la manipularea si transportul prin purtare sa fie eliminat sau redus riscul de accidentare sau îmbolnavire profesionala.

Art.10 În cazurile în care manipularea si transportul prin purtare nu pot fi evitate, conducerea persoanei juridice sau fizice, va organiza locurile de munca astfel încât activitatea sa se desfasoare în conditii de siguranta si cu risc cât mai mic pentru sanatate si:

a) Va evalua în prealabil, conditiile de securitate si sanatate pentru activitatea respectiva în ceea ce priveste:

– caracteristicile masei;

– efortul fizic depus;

– caracteristicile mediului de munca;

– caracteristicile activitatii.

b) Va dispune si va urmari realizarea masurilor corespunzatoare în scopul evitarii sau reducerii riscurilor de accidentare sau afectare a sanatatii luând în considerare:

1) Caracteristicile masei cum sunt:

greutatea si dimensiunile;

dificultarea de apucare;

instabilitatea sau riscul deplasarii continutului

plasarea în asa fel încât ea trebuie manipulata la o anumita distanta de trunchi sau cu flexie ori a trunchiului;

susceptibilitatea de producere a unor leziuni datorita marginilor, muchiilor, în special în eventualitatea unei ciocniri.

2) Efortul fizic:

prea mare;

care nu poate fi realizat decât printr-o miscare de rasucire a trunchiului;

care antreneaza o miscare brusca a masei;

care este realizat atunci când corpul se afla într-o pozitie instabila.

3) Caracteristicilor mediului de munca cum sunt:

inexistenta unui spatiu suficient în special pe verticala, pentru realizarea activitatii;

pardoselile alunecoase si/sau care prezinta neregularitati;

imposibilitatea ridicarii manuale la înaltime, în siguranta;

manipularea maselor la mai multe niveluri;

instabilitatea pardoselii pe care sunt manipulate materiale ;

conditiile climatice necorespunzatoare.

4) Cerintele activitatii cum sunt:

efortul fizic frecvent si prelungit;

insuficienta repausului fiziologic sau de recuperare;

distantele mari pentru transportat sarcini;

ritm impus de un proces de munca care nu poate fi schimbat de salariat.

Art.11 (1) La efectuarea operatiilor de manipulare si transport prin purtare a maselor, se vor repartiza numai salariati care corespund din punct de vedere fizic.

(2) Se interzice manipularea frecventa si prelungita a sarcinilor, fara efectuarea unor controale medicale periodice.

Art.12 Conducerea persoanei juridice sau fizice va urmari ca salariatii, care executa lucrari de manipulare si transport prin purtare sa primeasca o instruire adecvata si informatii privind manipularea si transportul prin purtare si riscurile la care se expun în cazul în care aceste activitati nu sunt executate corect.

Art.13 (1) Salariatii vor fi informati asupra masurilor luate de conducerea persoanei juridice pentru asigurarea securitatii, la manipularea si transportul prin purtare.

(2) Conducerea persoanei juridice sau fizice va urmari modul în care salariatii respecta indicatiile tehnice de lucru privind manipularea si transportul prin purtare.

(3) Conducerea persoanei juridice sau fizice, pentru fiecare caz în parte, va indica greutatea sarcinii de ridicat precum si centrul de greutate în cazul unui ambalaj excentric.

Art.14 Conducerea persoanei fizice sau juridice va consulta salariatii sau reprezentantii lor si va permite acestora sa ia parte la discutarea problemelor referitoare la manipularea si transportul manual al maselor care ar putea afecta sanatatea si securitatea în munca.

Art.15 Salariatii sau reprezentantii lor au dreptul sa prezinte propunerile lor si sa ceara conducerii persoanei juridice sau fizice sa ia masuri de eliminarea riscurilor pentru salariatii folositi la manipularea si transportul prin purtare a maselor.

Art.16 Masele manipulate si transportate manual, distantele de transport manual pe orizontala, masele transportate manual pe plan înclinat, înaltimea maxima la care sunt ridicate masele, distanta dintre doua niveluri între care sunt efectuate transporturi manuale sau masele maxime care pot fi transportate pe plan înclinat cu mijloace de transport nemecanizate nu trebuie sa depaseasca valorile maxime cuprinse în Normele generale de protectie a muncii.

Art.17 În timpul manipularii manuale a maselor, salariatul sau salariatii trebuie sa aiba vizibilitate. Se interzice transportul prin purtare a maselor care împiedica vizibilitatea.

Art.18 Conducatorul locului de munca va stabili numarul de salariati care vor efectua manipularea si transportul maselor cu centrul de greutate excentric. Se interzice manipularea de catre un singur salariat a maselor cu centre de greutate excentrice, care pot genera dezechilibrari.

Art.19 Se interzice transportul prin purtare a maselor care nu au sisteme de prindere corespunzatoare.

Art.20 Manipularea în acelasi timp a doua sau mai multe obiecte se va face numai daca sunt fixate între ele corespunzator. Se interzice manipularea sau transportul prin purtare în acelasi timp a maselor care sunt instabile între ele.

Art.21 Obiectele ambalate în cutii, lazi etc., trebuie fixate în interiorul ambalajelor. Se interzice transportul prin purtare a maselor nefixate corespunzator în cutii, lazi etc.

Art.22 Traseul pe care îl parcurge salariatul În timpul transportului prin purtare nu trebuie sa fie cu obstacole, instabil sau alunecos.

Art.23 Manipularea si transportul prin purtare a maselor care au margini sau suprafete taietoare sau care datorita naturii lor pot produce leziuni ale mâinilor se va face numai cu palmare.

Art.24 Se interzice manipularea manuala a maselor în/din locuri în care nu exista spatiu pe orizontala sau verticala corespunzator pentru realizarea acestei activitati, daca nu se iau masuri suplimentare pentru micsorarea riscului de accidentare sau îmbolnaviri profesionale.

Art.25 Planurile înclinate utilizate de salariati pentru manipularea si transportul manual al maselor trebuie sa aiba stabilitate si sa fie prevazute cu parapeti de protectie.

Art.26 În cazul în care conditiile climatice (vânt, ceata, caldura excesiva etc.) nu permit manipularea si transportul manual al maselor în conditii de securitate, conducatorul locului de munca trebuie sa ia masuri suplimentare pentru eliminarea sau micsorarea riscului de accidentare sau îmbolnavire profesionala.

Art.27 Se interzice cresterea numarului de ridicari sau coborâri pe unitate de timp daca nu se respecta art. 14.

Art.28 Se interzice utilizarea salariatilor la manipularea si transportul manual al maselor daca nu au echipament individual de protectie si / sau de lucru corespunzator si în buna stare.

Transportul cu mijloace nemecanizate

Art.29 Alegerea mijloacelor de transport nemecanizate pentru operatiile de încarcare, descarcare si transport (targi, carucioare etc.) se va face în functie de felul si greutatea materialului care se manipuleaza, de natura terenului, precum si de modul de dotare a persoanelor juridice sau fizice.

Art.30 Mijloacele de transport nemecanizate vor fi astfel alese încât sa reziste conditiilor de exploatare si se vor utiliza numai pentru executarea operatiilor pentru care au fost destinate.

Art.31 Înainte de a se trece la încarcarea unui mijloc de transport nemecanizat, se va controla starea lui, insistându-se asupa platformei pe care se aseaza sarcina.

Art.32 Înainte de încarcare se vor examina ambalajele materialelor de catre conducatorul formatiei de lucru. Pentru evitarea ranirilor la mâini, cuiele iesite si capetele parâmelor trebuie sa fie îndoite. Nu se vor încarca materialele ale caror ambalaje sunt deteriorate.

Art.33 Înainte de a începe operatiile de încarcare sau descarcare a vehiculelor la rampa, între aceasta si vehicul se va aseza un podet de trecere pentru preluarea denivelarilor existente. Podetele orizontale sau înclinate, destinate circulatiei si operatiilor de transport manual, vor fi rezistente, astfel încât sa nu se arcuiasca vizibil sub greutatea sarcinii. Ele pot fi sprijinite si dedesubt. Ele nu vor fi alunecoase si vor fi prevazute cu dispozitive de prindere si fixare sigure, pentru evitarea deplasarii lor în timpul lucrului. Panta podetelor înclinate va fi maxim 20%, iar latimea de minimum 1 m (pentru circulatia într-un singur sens) . Podetele orizontale sau înclinate, situate la înaltimi mai mari de 0,7 m fata de sol sau nivelul imediat inferior si unde exista pericol de cadere laterala, vor fi prevazute cu parapeti de protectie.

Art.34 În cazul în care operatiile de încarcare sau descarcare se executa manual, fara mijloace ajutatoare (roabe, carucioare etc.) , podetele înclinate vor fi prevazute cu sipci (nervuri) transversale, fixate la o distanta de 300-400 mm între ele sau cu alte mijloace care sa împiedice alunecarea lucratorilor.

Art.35 Locurile destinate permanent pentru operatiile de încarcare, descarcare si depozitare, precum si caile de acces la aceste locuri vor fi nivelate si amenajate pentru scurgerea apelor. Ele vor fi pavate sau podite. Iarna vor fi curatate de zapada si mentinute în stare nealunecoasa. În cazul lucrului pe timp de noapte, aceste locuri vor fi iluminate conform reglementarilor în vigoare.

Art.36 Înainte de începerea operatiilor de încarcare sau descarcare dintr-un mijloc de transport nemecanizat, acesta va fi asigurat contra deplasarii necomandate, prin frânare cu mecanismul de frânare propriu pe teren orizontal si prin frânare cu mecanism propriu de frânare si cu saboti de oprire pe teren în panta. Se interzice deplasarea vehiculelor în timpul efectuarii operatiilor de încarcare sau descarcare.

Art.37 Distanta minima libera dintre doua mijloace de transport nemecanizate alaturate, ce se încarca sau descarca simultan, va fi stabilita de la caz la caz de catre conducatorul lucrarii, în functie de felul mijlocului de transport, de caracteristicile materialelor manipulate, de conditiile terenului etc. încât sa fie exclusa posibilitatea de accidentare.

Art.38 Pe fiecare mijloc de transport nemecanizat utilizat, tebuie scrisa capacitatea de transport a acestuia.

Art.39 Se interzice utilizarea mijloacelor de transport nemecanizate care prezinta defectiuni.

Art.40 Se interzice utilizarea carucioarelor cu 3 sau 4 roti care au sistemul de autofrânare defect.

Prescriptii de proiectare

Art.41 Mijloacele de transport nemecanizate vor fi astfel construite, încât manevrarea lor sa se faca usor si sa aiba o functionare silentioasa.

Art.42 Ambalajele sau obiectele care sunt manipulate manual nu trebuie sa aiba muchii sau margini taietoare.

Art.43 (1) Carucioarele cu 3 sau 4 roti trebuie sa fie dotate cu sisteme de autofrânare si sisteme de avertizare sonora.

(2) Mijloace de transport nemecanizate vor avea inscriptionate sarcina maxima care poate fi transportata.

Art.44 Toate materialele care sunt manipulate manual trebuie sa fie prevazute cu sisteme de prindere corespunzatoare.

Art.45 În cazul depozitarii materialelor marunte (piese mici, resturi de materiale etc.) în cutii, peretii acestora trebuie sa reziste presiunii exercitate de materialul din interior.

Art.46 Pe ambalaje se va mentiona masa bruta prin scriere directa pe ambalaj sau prin utilizarea unei etichete cu continut corespunzator. În cazul sarcinilor mai mari de 100 kg si cu centrul de greutate excentric se vor indica pe ambalaj punctele de legare de cîrligul macaralei sau de prindere manuala.

Art.47 Ambalajele continând materiale caustice, corosive, inflamabile, explozive sau toxice trebuie sa fie inscriptionate cu denumirea continutului si marcate cu semne avertizoare conform standardelor În vigoare.

Norme specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime

Prevederi generale

Conținut

Art.1 (1) Normele specifice de securitate a muncii pentru lucrul la înălțime cuprind prevederi și reglementări de securitate a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă specifice lucrului la înălțime.

(2) Prin "lucrul la înălțime" se înțelege activitatea desfășurată la minim 2 m, măsurat de la tălpile picioarelor lucrătorului până la baza de referință naturală (solul) sau orice altă bază de referință artificială, baza față de

care nu există pericolul căderii în gol.

(3) Pentru locurile de muncă amplasate până la înălțimea de 2 m se consideră "lucrul la înălțime mică", la care se vor adopta, de la caz la caz, în funcție de pericolele existente, toate sau numai unele dintre măsurile de securitate a muncii prevăzute pentru lucrul la înălțime.

Scop

Art.2 Scopul prezentelor norme specifice este eliminarea sau diminuarea factorilor de risc specifici lucrului la înălțime precum și a accesului la și de la locul de muncă amplasat la înălțime, proprii celor patru componente ale sistemului de muncă (executant – sarcină de muncă – mijloace de producție – mediu de muncă) .

Domeniu de aplicare

Art.3 Prezentele norme au un caracter național și se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activități în locuri de muncă amplasate la înălțime și la înălțime mică, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social și/sau de modul lor de organizare.

Art.4 (1) Prevederile prezentelor norme specifice se aplică cumulativ cu prevederile Normelor generale de protecție a muncii.

(2) Pentru activitățile nespecifice sau auxiliare lucrului la înălțime se vor aplica prevederile normelor specifice prezentate în Anexa 2;

(3) Pentru activitățile și tehnologiile complexe care vor apare, necuprinse în prezentele norme, persoanele juridice sunt obligate să întocmească și să aplice instrucțiuni specifice de securitate a muncii, ținând cont de prezentele norme și de normele complementare, corespunzătoare domeniului respectiv.

Revizuirea normelor

Art.5 Prezentele norme se vor revizui periodic și vor fi modificate, ori de câte ori este necesar, ca urmare a schimbărilor de natură legislativă, tehnică etc. survenite la nivel național, la nivelul persoanelor juridice și fizice sau la nivelul proceselor de muncă.

Prevederi comune pentru lucrul la înălțime

Condiții generale pentru lucrul la înălțime

Art.6 Pentru executarea lucrărilor la înălțime, în orice domeniu de activitate, trebuie să se țină seama de următoarele trei principii general-valabile și obligatorii:

(1) Organizarea tehnologică prealabilă a lucrărilor la înălțime prin realizarea tuturor condițiilor de asigurare colective, în funcție de specificul locului de muncă, pentru toată durata de desfășurare a lucrărilor.

(2) Dotarea cu echipament individual de protecție în conformitate cu condițiile concrete ale locului de muncă, astfel să fie asigurată securitatea executantului.

(3) Obligativitatea instruirii, antrenării și a utilizării dotărilor colective și individuale, corespunzătoare riscurilor locului de muncă și a lucrărilor respective.

Încadrarea și repartizarea lucrătorilor la locul de muncă

Art.7 Încadrarea și repartizarea lucrătorilor pentru lucrul la înălțime se fac pe baza avizului medical eliberat în urma unui examen medical prin care trebuie verificate aptitudinile și capacitățile neuropsihice necesare lucrului la înălțime.

Art.8 În cazul tehnologiilor și a unor condiții de muncă ce se pot schimba pe parcursul unui schimb de lucru, se vor repartiza numai lucrători selecționați în condițiile art.6 și numai aceia care nu au încălcat anterior disciplina tehnologică și prevederile normelor de securitate a muncii.

Art.9 Avizul medical la încadrare se dă numai de către medic (al persoanei juridice care angajează sau al circumscripției teritoriale) pe baza examenelor clinico-funcționale și de laborator.

Art.10 Persoana juridică care angajează este obligată să elibereze lucrătorilor care solicită angajarea "Fișă medicală de angajare"- tip, emisă de către Ministerul Sănătății.

Art.11 Persoana juridică ce angajează are obligația de a preciza locul de muncă la care va fi angajat lucrătorul pentru avizul medical. Lucrătorii vor fi admiși pentru lucrări la înălțime numai dacă au viza medicală cu mențiunea expresă "apt pentru lucrul la înălțime", mențiune ce va fi înscrisă în fișa individuală de instructaj.

Art.12 Toți lucrătorii care lucrează la înălțime vor fi supuși examenului medical periodic. Periodicitatea și examinările clinico – funcționale vor fi stabilite de către Ministerul Sănătății în funcție de caracteristicile locului de muncă.

Art.13 Persoanele sub 18 ani și cei care au depășit vârsta de 55 ani nu vor fi admiși pentru lucrul la înălțime.

Instruirea lucrătorilor

Art.14 Instructajul de securitate a muncii trebuie făcut pe faze, în conformitate cu prevederile Normelor generale de protecție a muncii în vigoare.

2.3. Dotarea cu echipamente individuale de protecție (EIP)

Art.15 Toți cei care lucrează în condițiile lucrului la înălțime, indiferent de domeniul de activitate, vor purta echipament individual de protecție, specific eliminării pericolului căderii în gol.

Art.16 Componența echipamentului individual de protecție pentru lucrul la înălțime se va stabili și se va acorda în funcție de domeniul de activitate, complexitatea tehnologiei aplicate, specificul condițiilor de muncă și de recomandările "Normativului-cadru de acordarea echipamentului de protecție și a echipamentului de lucru", elaborat de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Art.17 Este interzisă utilizarea echipamentelor individuale de protecție care nu sunt realizate și certificate în conformitate cu standardele și normativele de echipamente de protecție în vigoare.

Art.18 Echipamentul individual de protecție specific eliminării pericolului căderii în gol trebuie suplimentat, de la caz la caz, cu echipament individual de protecție pentru combaterea riscurilor de accidentare și îmbolnăviri profesionale, specific activităților desfășurate la înălțime.

Art.19 Pentru lucrul la înălțime mică, echipamentul individual de protecție trebuie acordat în funcție de gradul de periculozitate al activității depuse și de condițiile concrete de muncă, respectându-se art.16 și art.17.

Art.20 Persoana juridică ce acordă echipament de protecție este obligată să-l întrețină în perfecte condiții de utilizare, prin păstrare, curățare și reparare corespunzătoare.

Art.21 Lucrătorii sunt obligați să folosească echipamentul individual de protecție a muncii pe timpul lucrului precum și la accesul la și de la locul de muncă și să-l păstreze în condiții bune de utilizare.

Organizarea locului de muncă

Art.22 Lucrul la înălțime este permis numai dacă locul de muncă a fost amenajat și dotat din punct de vedere tehnic și organizatoric astfel încât să prevină căderea de la înălțime a lucrătorilor.

Art.23 În cazul tehnologiilor și al lucrărilor cu caracter de unicat, proiectul tehnic de amenajare a lucrului la înălțime va fi aprobat de către organele abilitate din domeniul securității muncii. În funcție de evaluarea pericolelor de accidentare posibile și a factorilor de risc existenți la aplicarea acestor tehnologii sau lucrări cu caracter de unicat, organele abilitate din domeniul securității, pot fi din componența persoanei juridice (agentului economic) , din cadrul Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Protecția Muncii sau, în cazuri deosebite, din Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Art.24 Accesul la și de la locurile de muncă amplasate la înălțime trebuie asigurat împotriva căderii în gol a lucrătorilor.

Art.25 Pentru lucrul la înălțime mică, de la caz la caz, în funcție de gradul de pericol existent și de condițiile concrete, specifice domeniului de activitate respectiv, organizarea locului de muncă trebuie să fie făcută luându-se toate sau numai o parte din măsurile tehnico-organizatorice prevăzute pentru lucrul la înălțime, astfel ca pericolul căderii în gol a lucrătorilor să fie eliminat.

Art.26 La organizarea locului de muncă amplasat la înălțime trebuie respectate și aplicate și prevederile și reglementările de securitate a muncii în vigoare, referitoare la posibilele pericole de accidentare specifice activităților depuse în acel loc de muncă, altele decât pericolul căderii lucrătorilor în gol.

Art.27 Lucrul la înălțime trebuie să se desfășoare numai sub supraveghere. În funcție de complexitatea lucrărilor și a gradului de periculozitate existent, persoana desemnată pentru supraveghere este conducătorul locului de muncă sau conducătorul lucrărilor respective, sau altă persoană desemnată, echivalentă ca funcție.

Art.28 Înainte de începerea lucrului, persoana desemnată cu supravegherea activității trebuie să verifice dacă au fost asigurate toate măsurile de securitate necesare pentru prevenirea accidentării și îmbolnăvirii lucrătorilor.

Art.29 Dacă în timpul lucrului la înălțime se produc în mod neașteptat emanații nocive (toxice sau inflamabile) , lucrările trebuie oprite imediat, iar lucrătorii trebuie evacuați, luându-se toate măsurile de evitare a accidentelor și a incendiilor, până la îndepărtarea cauzelor care au provocat apariția emanațiilor.

Art.30 Locurile de muncă amplasate la înălțime și căile de acces la și de la aceste locuri de muncă, trebuie marcate și semnalizate atât ziua cât și noaptea, în conformitate cu standardele în vigoare. Din zona de siguranță, se vor evacua sau proteja echipamentele tehnice, care pot fi afectate de eventualele căderi de obiecte de la înălțime.

Manipulare, transport, depozitare

Art.31 Pentru efectuarea operațiilor de manipulare, transport și depozitare, în condițiile lucrului la înălțime, trebuie numit un conducător al locului de muncă, care conduce operațiile, stabilește măsurile de securitate necesare și supraveghează permanent desfășurarea acestora respectând prevederile Normei specifice de securitate a muncii privind manipularea, transportul prin purtare și cu mijloace mecanizate și depozitarea materialelor.

Art.32 Dacă în timpul efectuării operațiilor de manipulare, transport și depozitare se produc modificări privind condițiile de muncă, conducătorul locului de muncă este obligat să facă lucrătorilor un nou instructaj de lucru și de protecție a muncii, corespunzător noilor condiții.

Art.33 Este interzis accesul persoanelor care nu au o atribuție legată de această activitate la locul de manipulare a materialelor.

Echipamente individuale de protecție pentru lucrul la înălțime

Alegerea echipamentelor individuale de protecție (EIP)

Art.34 Alegerea echipamentelor individuale de protecție trebuie făcută luând în considerație, în mod obligatoriu, situația de lucru la înălțime, echivalentă cu una din cele trei situații în care EIP are rolul de:

a) poziționarea lucrătorului în timpul lucrului;

b) limitarea deplasării lucrătorului în direcția sursei de accidentare prin cădere de la înălțime;

c) poziționarea și suspendarea lucrătorului în timpul lucrului.

Art.35 EIP corespunzătoare situațiilor nominalizate la pct. a) , b) și c) din art.34 se utilizează numai pentru prevenirea accidentării lucrătorului prin cădere de la înălțime.

Art.36 Dacă în cazul utilizării EIP există, în continuare, pericolul căderii în gol datorită unor factori de risc ce nu pot fi eliminați, mijlocul individual de protecție trebuie obligatoriu completat cu echipamentul individual de protecție pentru oprirea căderii.

Utilizarea echipamentelor individuale de protecție (EIP)

Art.37 Este interzisă utilizarea EIP nestandardizate.

Art.38 Este interzisă utilizarea EIP importate, dacă acestea nu sunt certificate din punct de vedere al protecției muncii conform legislației în vigoare.

Art.39 Este interzisă înlocuirea de către utilizatori a componentelor, accesoriilor sau pieselor metalice ale EIP defecte precum și repararea acestora. Aceste operații trebuie executate exclusiv de către producătorii de EIP autorizați.

Art.40 Utilizarea EIP trebuie să se facă conform instrucțiunilor de utilizare emise de către producător și prevederilor acestei norme.

Art.41 Este interzisă utilizarea EIP care nu sunt însoțite de instrucțiuni de utilizare.

Art.42 Conducătorii locului de muncă sunt obligați să completeze instrucțiunile de utilizare a EIP cu prevederile care se impun datorită caracteristicilor concrete ale fiecărui loc de muncă respectiv.

Casca de protecție

Art.43 Pentru lucrul la înălțime, indiferent de domeniul de activitate, este obligatorie purtarea căștii de protecție. Persoanele care coordonează, controlează și îndrumă procesul de muncă vor purta obligatoriu casca de protecție atunci când își desfășoară activitatea în condițiile lucrului la înălțime.

Art.44 Pentru lucrul la înălțime mică, de la caz la caz, în funcție de gradul de periculozitate și în condițiile concrete de muncă, lucrătorii trebuie dotați cu cască de protecție.

Art.45 Dacă se lucrează la nivelele superioare, dar nu pe verticala locului de muncă amplasat la înălțime mică , se va asigura un spațiu de siguranță lateral, stânga-dreapta, proporțional cu înălțimea maximă de lucru și se va purta obligatoriu casca de protecție.

Art.46 La locurile de muncă cu temperaturi scăzute, casca de protecție trebuie purtată peste un capișon călduros.

Art.47 Înainte de începerea lucrului, este obligatorie verificarea de către lucrător a integrității căștii de protecție, a sistemului de amortizare și a posibilității de reglare a acestuia și a curelelor de prindere. Casca de protecție se va fixa obligatoriu folosind curelele de prindere.

Art.48 Este interzisă folosirea căștii de protecție dacă aceasta prezintă spărturi, fisuri ale calotei, defecțiuni ale sistemului de amortizare etc. Casca defectă trebuie scoasă imediat din uz.

Centura de siguranță

Art.49 Pentru lucrul la înălțime, purtarea centurilor de siguranță este obligatorie, dacă măsurile integrate de amenajare și de dotare a locurilor de muncă nu elimină pericolul căderii în gol.

Art50 Dacă în configurația unui loc de muncă amplasat la înălțime există o zonă în care pericolul de cădere în gol se poate manifesta, lucrătorii trebuie să poarte obligatoriu centura de siguranță împreună cu frânghia de siguranță care vor împiedica accesul lucrătorului în zona cu pericol, pe toată perioada lucrului.

Art.51 Dacă locul de muncă amplasat la înălțime nu poate fi amenajat sau dotat prin măsuri integrate pentru eliminarea pericolului de cădere în gol, lucrătorii trebuie să poarte centura de siguranță de tipul și în componența specifică fiecărui domeniu de activitate.

Art.52 Centura de siguranță trebuie folosită fie ca mijloc de sprijin al corpului, fie ca mijloc de protecție prin suspendarea împotriva căderii în gol, fie ca mijloc de oprire a accesului într-o zonă periculoasă. Este interzis a se folosi centura pentru alte funcții de protecție decât cele pentru care a fost proiectată.

Art.53 Lucrătorii trebuie să folosească centurile de siguranță și accesoriile lor numai în cadrul lucrărilor pentru care au fost dotați cu acestea, iar la terminarea lucrului trebuie să le predea conducătorului locului de muncă.

Art.54 Înainte de utilizare, centura de siguranță și accesoriile trebuie verificate în mod obligatoriu. Prin examinarea cu atenție se verifică cusăturile, cordoanele părților metalice, frânghiile, cârligele de siguranță, niturile etc.

Art.55 Este interzisă utilizarea centurilor de siguranță care:

a) prezintă rupturi, pete, destrămări, nituri lipsă sau slăbite, catarame defecte, răscoacerea pielii, ruginirea pieselor metalice, rosături etc.;

b) au fost odată solicitate dinamic (suspendarea corpului lucrătorului căzut de la înălțime) ;

c) au fost scurtate prin coasere (bucle) .

Art.56 Centurile de siguranță și frânghiile acestora (cordoanele de legătură) trebuie păstrate la loc uscat, fără umezeală sau temperaturi excesive, respectând instrucțiunile producătorului.

Art.57 Centurile de siguranță și frânghiile acestora păstrate în magazii o perioadă mai mare (peste 1 an) , înainte de folosire, se supun la încercări dinamice conform instrucțiunilor producătorului.

Echipamente individuale de protecție, altele decât cele specifice lucrului la înălțime

Art.58 Dacă, în timpul lucrului la înălțime, există pericole de accidentare, altele decât pericolul căderii în gol, lucrătorii trebuie să poarte EIP specifice acestor pericole.

Art.59 Conducătorii locului de muncă trebuie să identifice pericolele de accidentare posibile de a se manifesta și să doteze lucrătorii cu EIP capabile să elimine aceste pericole.

Art.60 Purtarea EIP, altele decât cele specifice pericolului căderii în gol, nu trebuie să influențeze în nici un fel capacitatea de protecție a EIP specifice pericolului căderii în gol.

Art.61 În funcție de natura pericolului existent la lucrul la înălțime, altul decât cel de cădere în gol (de ex.: mecanic, electric, chimic) trebuie ales EIP în conformitate cu prevederile normelor specifice conexe și ale "Normativului – cadru de acordare și utilizare a echipamentului individual de protecție și de lucru "

Art.62 Lucrătorii trebuie instruiți în funcție de natura pericolului existent, privind modul de purtare a EIP în condițiile specifice lucrului la înălțime (de ex.purtarea măștii de gaze, măștii cu aducțiune de aer etc.)

Art.63 În cazul unor tehnologii tip unicat, conducătorul lucrărilor trebuie să detalieze instrucțiunile de utilizare a EIP pentru fiecare fază tehnologică, în special acolo unde condițiile de lucru se pot schimba într-un timp scurt și să verifice însușirea și respectarea de către lucrători a acestor instrucțiuni.

Instalații, dispozitive și scule pentru lucrul la înălțime

Art.64 Utilizarea instalațiilor, dispozitivelor și sculelor pentru lucrul la înălțime este permisă numai dacă instrucțiunile de lucru și de securitate a muncii ale acestora sunt adaptate la condițiile concrete ale locului de muncă respectiv.

Art.65 Conducătorul lucrărilor trebuie să asigure alegerea și funcționalitatea optimă a instalațiilor și dispozitivelor necesare fiecărei faze tehnologice sau fiecărei operații specifice.

Art.66 Conducătorul locului de muncă trebuie să verifice zilnic integritatea și starea de funcționare a instalațiilor , dispozitivelor și sculelor folosite pentru lucrul la înălțime precum și modul de asigurare a lucrătorilor de a nu cădea în gol în timpul lucrului. Pentru orice defecțiune sau lipsă constatată trebuie să oprească lucrul și accesul lucrătorilor și să asigure remedierea celor constatate.

Art.67 Lucrătorii trebuie instruiți și verificați cu privire la modul de utilizare a instalațiilor, dispozitivelor și sculelor în condițiile lucrului la înălțime.

Prevederi de proiectare privind lucrul la înălțime

Organizarea locului de muncă

Art.68 Indiferent de domeniul de activitate, amenajările și dotările locului de muncă amplasat la înălțime trebuie realizate obligatoriu după un proiect tehnic aprobat de organul de specialitate al executantului și de către beneficiar.

Manipulare, transport, depozitare

Art.69 Grinzile și planele înclinate trebuie să aibă o pantă maximă de 20%. Lățimea minimă a planelor înclinate și a podețelor este de 1m pentru circulația într-un singur sens.

Art.70 Planele înclinate și podețele utilizate la înălțimi peste 0,7 m , față de sol sau față de o bază de referință artificială, trebuie prevăzute cu balustrade înalte de 1m cu legături intermediare și cu borduri laterale de 10-15cm (denumite în contextul normei: "balustrade de protecție" sau "balustrade") .

Art.71 În cazul în care transportul materialelor se face manual, fără mijloace ajutătoare, planele înclinate trebuie prevăzute cu șipci transversale fixate la distanțe de 20-40 cm.

Mijloace colective de protecție

Art.72 Platforma de lucru trebuie prevăzută cu balustrade pe cele trei laturi exterioare, formate din minimum două elemente paralele dintre care primul montat la 1m de suprafața platformei prinse de bare verticale prevăzute la distanțe maxime de 1,5 m. Barele verticale și bordurile (scânduri de 10-15 cm lățime) se montează la nivelul suprafeței platformei în suporți speciali prevăzuți în acest scop. Balustrada (elemenții orizontali și barele verticale) trebuie să reziste la o forță orizontală de 80 daN aplicată la jumătatea distanței dintre două bare verticale sau la o forță dinamică de 50 daN aplicată în același punct fără ca săgeata să depășească 30 mm.

Art.73 Platformele trebuie să se realizeze astfel încât să permită accesul, lipsit de pericole, la toate subansamblele situate la nivelul respectiv.

Art.74 Locurile de primire a materialelor necesare desfășurării activității vor fi amenajate conform proiectului tehnic elaborat în funcție de configurația locului de amplasare și necesarul de materiale. Proiectul tehnic va fi aprobat de persoana juridică în drept și va fi adaptat ori de câte ori condițiile de muncă se vor modifica.

ANEXA 1

Norme de protectie a muncii complementare normei de protecție a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare și cu mijloace nemecanizate a sarcinii

Normele specifice de protectie a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare si cu mijloace nemecanizate a sarcinii vor fi completate de alte norme, dupa cum urmeaza:

1. Norme generale de protectie a muncii

2. Normativ cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie

3. Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul intern

4. Norme specifice de protectie a muncii la transportul, depozitarea si folosirea materialelor explozive

6. Norme specifice de securitate a muncii pentru fabricarea, depozitarea, transportul si utilizarea oxigenului si azotului.

7. Norme specifice de protectie pentru manipularea, transportul si utilizarea produselor petroliere

8. Norme de prevenire si stingere a incendiilor

9. Norme specifice de protectie a muncii pentru manipularea, transportul si depozitarea produselor petrochimice

10. Norme specifice de protectie a muncii pentru fabricarea, depozitarea si utilizarea hidrogenului

ANEXA 3

Ghid de terminologie de securitate a muncii privind normele prezentate mai sus

Lucrul la înălțime: prin lucrul la înălțime se înțelege activitatea desfășurată la minimum 2 m, măsurată de la tălpile picioarelor lucrătorului până la baza de referință naturală (solul) sau orice altă bază de referință artificială, bază față de care nu există pericolul căderii în gol.

Înălțime mică: înălțimea de maximum 2 m de amplasare a locurilor de muncă, măsurată de la o bază de referință.

Bază de referință artificială: loc amenajat cu măsuri de securitate a muncii integrate unde nu mai există pericolul căderii în gol.

Echipament individual de protecție: totalitatea mijloacelor individuale de protecție cu care este dotat lucrătorul în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă și a accesului la și de la locul de muncă, în vederea asigurării protecției sale împotriva pericolelor la care este expus.

Persoana juridică: în contextul prezentei norme prin persoană juridică se înțelege agent economic și organizație cooperatistă inclusiv cu capital străin, autorități și instituții publice, asociații și organizații nonprofit, ce desfășoară activități pe teritoriul României, precum și agenți economici români care efectuează lucrări cu personal român pe teritoriul altor țări.

Securitatea muncii: situație, stare caracterizată prin nivel de risc mai mic sau egal cu riscul acceptabil, în sistemele de muncă.

Echipamente tehnice: în contextul prezentei norme specifice, prin echipamente tehnice se înțelege mijloacele de producție, adică totalitatea mașinilor, utilajelor, instalațiilor, dispozitivelor de lucru care concură la executarea sarcinii de muncă.

Mediul de muncă: ansamblul condițiilor fizice, chimice, biologice și psihologice, în care, unul sau mai mulți executanți își realizează sarcina de muncă.

Conducătorul lucrărilor: în contextul prezentei norme specifice, conducătorul lucrărilor este echivalentul conducătorului agentului economic, patronului, inginerului șef, șefului de șantier (brigadă) , inginerului șef-punct de lucru.

Conducătorul locului de muncă: în contextul prezentei norme specifice, conducătorul locului de muncă este echivalentul tehnicianului, maistrului, șefului de echipă, responsabilului desemnat (numit) .

Accident de muncă: accident prin care se produce vătămarea violentă a organismului precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia își desfășoară activitatea și care provoacă incapacitatea temporară de muncă de cel puțin trei zile, invaliditate ori deces.

Boală profesională: afecțiuni care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesiuni, cauzate de factori nocivi, fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul muncii.

Dispozitiv de protecție: dispozitivul care reduce sau elimină, singur sau în asociere cu un protector, riscul de accidentare.

Echipament individual de lucru: totalitatea mijloacelor pe care persoanele juridice le acordă unui salariat pentru protejarea îmbrăcămintei și încălțămintei personale în timpul procesului de muncă.

Instructaj de securitate a muncii: modalitatea de instruire în domeniul securității muncii care se desfășoară la nivelul unităților și are drept scop însușirea de către salariați a cunoștințelor și formarea deprinderilor impuse de securitatea muncii, specifice activității pe care o realizează sau urmează a o realiza.

Instrucțiuni specifice de securitate a muncii: componente ale sistemului de reglementări în domeniul securității muncii ale căror prevederi sunt valabile numai pentru activitățile desfășurate în cadrul unei unități.

Instrucțiuni de utilizare: instrucțiuni a căror elaborare este obligatorie pentru orice produs, constituind parte integrantă a documentației pentru certificarea produsului și prin care producătorul trebuie să prezinte toate informațiile necesare utilizării produsului în conformitate cu scopul pentru care a fost creat și necesare asigurării securității muncii.

Prevenire: ansamblul procedeelor și măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru, pentru evitarea pericolelor sau reducerea riscurilor.

Factori de risc: factorii (însușiri. stări, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor componente ale sistemului executant – sarcină de muncă – mijloace de producție – mediu de muncă, și care conduc la o disfuncție a sistemului, pot provoca accidente de muncă sau boli profesionale. Factorii de risc sunt cauze potențiale ale accidentelor și bolilor profesionale. 20. Risc: probabilitatea asociată cu gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătății într-o situație periculoasă.

Protector: mijloc de protectie special conceput si utilizat pentru a realiza protectia, prin interpunere, ca obstacol (fizic) între pericol si persoana expusa.

Parapet de protectie: protector utilizat împotriva caderii de la înaltime. Parapetul de protectie trebuie sa fie rezistent, sa aiba mâna curenta cu înaltimea de 1m, legatura intermediara la 0,5 m si o bordura de 0,15 m la partea de jos.

Capitolul 7:

Concluzii

Concluzii

În urma elaborării prezentei lucrări se pot formula următoarele concluzii:

Proiectul realizat acoperă necesitatea unui dispozitiv de ridicat și transportat cu caracter universal în cadrul nenumaratelor domenii de activitate ceea ce a determinat alegerea temei lucrării.

Soluția tehnică adoptată s-a dovedit a fi optimă atât din punct de vedere tehnologic, cât și economic, cu consum de material minim, exploatare simplă și preț de cost redus.

Adoptarea soluției tehnice s-a făcut în funcție de cateva criterii tehnice și economice impuse, dar și în funcție de indicii de eficiență tehnologică.

Soluția tehnică adoptată reprezintă un dispozitiv cu mecanism de ridicat cu bare articulate tip „foarfece” cu acționare mecano-hidraulică, și prezintă avantajele accesibilității în locuri înguste și a manevrabilității datorate dimensiunilor relativ mici exploatării simple.

Dispozitivul îndeplinește condițiile formulate în obiectivul temei și respectă toate criteriile impuse,de aceea și utilizarea acestuia s-a dovedit a fi una oportună în diverse domenii de activitate.

În urma realizării practice a dispozitivului s-a constatat prin simplitatea procesului tehnologic că atât proiectarea, cât și realizare unui astfel de dispozitiv sunt de o dificultate medie spre mică.

În consecința constatării de la punctul 7, se poate face o analiză în ceea ce privește necesitatea reparațiilor capitale, dacă mai au rost sau dacă nu este mai simplu ca vechiul dispozitiv să fie înlocuit cu unul nou.

De asemenea, datorită relativei simplități în ceea ce privește proiectarea și realizarea practică a unui astfel de dispozitiv ,se poate trece ușor la o altă tipodimensiune destinată ridicării altor sarcini și la alte înălțimi.

Bibliografie

Fl. Dudiță, D. Diaconescu, Gr. Gogu , Mecanisme articulate- Inventică cinematică, Editura Tehnică, București 1989

M. Voicu, A. Măcăriș , Instalații de ridicat și de transportat – Manual pentru licee industriale cu profil mecanic și școli de maiștri ,Editura Didactică și Pedagogică, București 1977

D. Pleșoianu, V. Ceaușescu, V. Serițan, M. Sabău , Mașini, utilaje și instalații pentru construcții și terasamente, Editura Didactică și Pedagogică, București 1978

G. Axinti , A. S. Axinti , Acționări hidraulice și pneumatice – Componente și sisteme, fncții și caracteristici, Editura Tehnica-Info, Chișinău 2008

M. Alămoreanu , T. Tișea, Mașini de ridicat, volumul 2: Dispozitive de siguranță, elemente de construcție metalică și mecanisme simple de ridicat, Editura Tehnica, București 2000

Rezistența materialelor, note de curs anul II

Norme generale de protecție a muncii, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

Valeria Băbăiță, Corina Grosu, Contabilitate și calculația costurilor, vol. III, Timișoara, 1987

www.altdepozit.ro

Bibliografie

Fl. Dudiță, D. Diaconescu, Gr. Gogu , Mecanisme articulate- Inventică cinematică, Editura Tehnică, București 1989

M. Voicu, A. Măcăriș , Instalații de ridicat și de transportat – Manual pentru licee industriale cu profil mecanic și școli de maiștri ,Editura Didactică și Pedagogică, București 1977

D. Pleșoianu, V. Ceaușescu, V. Serițan, M. Sabău , Mașini, utilaje și instalații pentru construcții și terasamente, Editura Didactică și Pedagogică, București 1978

G. Axinti , A. S. Axinti , Acționări hidraulice și pneumatice – Componente și sisteme, fncții și caracteristici, Editura Tehnica-Info, Chișinău 2008

M. Alămoreanu , T. Tișea, Mașini de ridicat, volumul 2: Dispozitive de siguranță, elemente de construcție metalică și mecanisme simple de ridicat, Editura Tehnica, București 2000

Rezistența materialelor, note de curs anul II

Norme generale de protecție a muncii, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale

Valeria Băbăiță, Corina Grosu, Contabilitate și calculația costurilor, vol. III, Timișoara, 1987

www.altdepozit.ro

ANEXA 1

Norme de protectie a muncii complementare normei de protecție a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare și cu mijloace nemecanizate a sarcinii

Normele specifice de protectie a muncii pentru manipularea, transportul prin purtare si cu mijloace nemecanizate a sarcinii vor fi completate de alte norme, dupa cum urmeaza:

1. Norme generale de protectie a muncii

2. Normativ cadru de acordare si utilizare a echipamentului individual de protectie

3. Norme specifice de securitate a muncii pentru transportul intern

4. Norme specifice de protectie a muncii la transportul, depozitarea si folosirea materialelor explozive

6. Norme specifice de securitate a muncii pentru fabricarea, depozitarea, transportul si utilizarea oxigenului si azotului.

7. Norme specifice de protectie pentru manipularea, transportul si utilizarea produselor petroliere

8. Norme de prevenire si stingere a incendiilor

9. Norme specifice de protectie a muncii pentru manipularea, transportul si depozitarea produselor petrochimice

10. Norme specifice de protectie a muncii pentru fabricarea, depozitarea si utilizarea hidrogenului

ANEXA 3

Ghid de terminologie de securitate a muncii privind normele prezentate mai sus

Lucrul la înălțime: prin lucrul la înălțime se înțelege activitatea desfășurată la minimum 2 m, măsurată de la tălpile picioarelor lucrătorului până la baza de referință naturală (solul) sau orice altă bază de referință artificială, bază față de care nu există pericolul căderii în gol.

Înălțime mică: înălțimea de maximum 2 m de amplasare a locurilor de muncă, măsurată de la o bază de referință.

Bază de referință artificială: loc amenajat cu măsuri de securitate a muncii integrate unde nu mai există pericolul căderii în gol.

Echipament individual de protecție: totalitatea mijloacelor individuale de protecție cu care este dotat lucrătorul în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă și a accesului la și de la locul de muncă, în vederea asigurării protecției sale împotriva pericolelor la care este expus.

Persoana juridică: în contextul prezentei norme prin persoană juridică se înțelege agent economic și organizație cooperatistă inclusiv cu capital străin, autorități și instituții publice, asociații și organizații nonprofit, ce desfășoară activități pe teritoriul României, precum și agenți economici români care efectuează lucrări cu personal român pe teritoriul altor țări.

Securitatea muncii: situație, stare caracterizată prin nivel de risc mai mic sau egal cu riscul acceptabil, în sistemele de muncă.

Echipamente tehnice: în contextul prezentei norme specifice, prin echipamente tehnice se înțelege mijloacele de producție, adică totalitatea mașinilor, utilajelor, instalațiilor, dispozitivelor de lucru care concură la executarea sarcinii de muncă.

Mediul de muncă: ansamblul condițiilor fizice, chimice, biologice și psihologice, în care, unul sau mai mulți executanți își realizează sarcina de muncă.

Conducătorul lucrărilor: în contextul prezentei norme specifice, conducătorul lucrărilor este echivalentul conducătorului agentului economic, patronului, inginerului șef, șefului de șantier (brigadă) , inginerului șef-punct de lucru.

Conducătorul locului de muncă: în contextul prezentei norme specifice, conducătorul locului de muncă este echivalentul tehnicianului, maistrului, șefului de echipă, responsabilului desemnat (numit) .

Accident de muncă: accident prin care se produce vătămarea violentă a organismului precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia își desfășoară activitatea și care provoacă incapacitatea temporară de muncă de cel puțin trei zile, invaliditate ori deces.

Boală profesională: afecțiuni care se produc ca urmare a exercitării unei meserii sau profesiuni, cauzate de factori nocivi, fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul muncii.

Dispozitiv de protecție: dispozitivul care reduce sau elimină, singur sau în asociere cu un protector, riscul de accidentare.

Echipament individual de lucru: totalitatea mijloacelor pe care persoanele juridice le acordă unui salariat pentru protejarea îmbrăcămintei și încălțămintei personale în timpul procesului de muncă.

Instructaj de securitate a muncii: modalitatea de instruire în domeniul securității muncii care se desfășoară la nivelul unităților și are drept scop însușirea de către salariați a cunoștințelor și formarea deprinderilor impuse de securitatea muncii, specifice activității pe care o realizează sau urmează a o realiza.

Instrucțiuni specifice de securitate a muncii: componente ale sistemului de reglementări în domeniul securității muncii ale căror prevederi sunt valabile numai pentru activitățile desfășurate în cadrul unei unități.

Instrucțiuni de utilizare: instrucțiuni a căror elaborare este obligatorie pentru orice produs, constituind parte integrantă a documentației pentru certificarea produsului și prin care producătorul trebuie să prezinte toate informațiile necesare utilizării produsului în conformitate cu scopul pentru care a fost creat și necesare asigurării securității muncii.

Prevenire: ansamblul procedeelor și măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru, pentru evitarea pericolelor sau reducerea riscurilor.

Factori de risc: factorii (însușiri. stări, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor componente ale sistemului executant – sarcină de muncă – mijloace de producție – mediu de muncă, și care conduc la o disfuncție a sistemului, pot provoca accidente de muncă sau boli profesionale. Factorii de risc sunt cauze potențiale ale accidentelor și bolilor profesionale. 20. Risc: probabilitatea asociată cu gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătății într-o situație periculoasă.

Protector: mijloc de protectie special conceput si utilizat pentru a realiza protectia, prin interpunere, ca obstacol (fizic) între pericol si persoana expusa.

Parapet de protectie: protector utilizat împotriva caderii de la înaltime. Parapetul de protectie trebuie sa fie rezistent, sa aiba mâna curenta cu înaltimea de 1m, legatura intermediara la 0,5 m si o bordura de 0,15 m la partea de jos.