Disertatie (Recuperat automat).docx [621077]

DATA RAPORTULUI: 2019-06-14 13:31:36
TITLU:
Disertatie (Recuperat automat).docx
Detalii Similitudini
Vă rugăm să aveți în vedere faptul că valori ridicate ale coeficienților nu indică automat plagiat. Raportul trebuie să
fie analizat de o persoană autorizată.AUTOR:
Mihaela Iordan
DATA ÎNCĂRCĂRII:
2019-06-14
13:26:59 OMITEȚI ADRESELE
URL:
i36,74%
CS1 i4,66%
CS2

0,59 %
0,54 %
0,46 %
0,37 %25
Lungimea frazelor pentru
Coeficientul de Similitudine
2 10768
Lungimea în cuvinte 78493
Lungimea în caractere
Avertismente și alerte
Alertă 0
Caractere albe 0
Listele similitudinilor
Parcurgeți lista și analizați în special fragmentele care depășesc lungimea CS2 (marcate cu bold). Folosiți linkul
"Marcare fragmente" pentru a vedea dacă sunt câteva fraze scurte în diverse părți ale documentului (similitudini
întâmplătoare), mai multe fraze scurte și apropiate unele de celelalte (plagiat tip mozaic) sau fragmente mari care nu
sunt marcate drept citate (plagiat).
+Cele mai lungi 10 fragmente (3,91 %)
NUTITLUL SAU SURSA URL (BAZA DE DATE) AUTORNUMĂR DE CUVINTE
IDENTICEȘTERGE MARCAJE
1https://www.scribd.com/document/2
32324111/Raport-de-Evaluare-Bun-
164 arată în text
2https://documentslide.com/document
s/curs-evaluarea-intreprinderii-id-fin
al.html58 arată în text
3http://www.socep.ro/files/pt2015Cu
AOE0923RapEvPh.pdf50 arată în text
4https://www.slideshare.net/xeroxmet
rou/standardele-de-evaluare-a-bunur
ilor-2016-site40 arată în text

0,35 %
0,34 %
0,33 %
0,32 %
0,31 %
0,30 %
14,70 %
11,07 %
2,16 %
1,43 %
1,31 %
1,10 %
0,72 %5https://www.scribd.com/document/3
50546189/Suport-de-Curs-338 arată în text
6http://nancu.ro/wp-uploads/2013/0
1/Evaluarea-economica-si-financiara-
a-intreprinderilor-curs-4.pdf37 arată în text
7http://www.socep.ro/files/pt2015Cu
AOE0923RapEvPh.pdf35 arată în text
8https://www.scribd.com/document/3
50546188/Suport-de-Curs-434 arată în text
9http://nancu.ro/wp-uploads/2013/0
1/Evaluarea-economica-si-financiara-
a-intreprinderilor-curs-4.pdf33 arată în text
10http://nancu.ro/wp-uploads/2013/0
1/Evaluarea-economica-si-financiara-
a-intreprinderilor-curs-4.pdf32 arată în text
+din Resursele Internetului (36,74 %)
NUSURSA URLCUVINTE IDENTICE
(FRAGMENTE)ȘTERGE MARCAJE
1https://documentslide.com/documents/curs-evaluarea-intreprinde
rii-id-final.html1 583 (165) arată în text
2http://nancu.ro/wp-uploads/2013/01/Evaluarea-economica-si-fina
nciara-a-intreprinderilor-curs-4.pdf1 192 (112) arată în text
3https://www.scribd.com/document/42760160/Evaluarea-Intrepri
nderii-Note-de-Curs-Si-Aplicatii-Practice233 (25) arată în text
4http://www.socep.ro/files/pt2015CuAOE0923RapEvPh.pdf 154 (10) arată în text
5https://www.scribd.com/document/232324111/Raport-de-Evalua
re-Bun-1141 (7) arată în text
6http://www.creeaza.com/afaceri/economie/INDICATORII-ECHILI
BRULUI-FINAN868.php118 (14) arată în text
7https://www.slideshare.net/xeroxmetrou/standardele-de-evaluar
e-a-bunurilor-2016-site78 (4) arată în text

0,59 %
0,46 %
0,44 %
0,38 %
0,37 %
0,37 %
0,35 %
0,24 %
0,23 %
0,20 %
0,14 %
0,12 %
0,12 %
0,09 %
0,05 %
0,05 %
0,05 %8https://www.scribd.com/document/267773250/evaluarea-intrepri
nderii63 (11) arată în text
9http://nancu.ro/wp-uploads/2013/01/Evaluarea-economica-si-fina
nciara-a-intreprinderilor-curs-8.pdf50 (4) arată în text
10http://emaconsult.ro/concepte-in-evaluare/ 47 (3) arată în text
11https://vdocuments.site/documents/pagina2-new.html 41 (4) arată în text
12http://www.contabilitateafirmei.ro/resurse/ceccar/suport_de_curs
_evaluare.doc40 (4) arată în text
13https://www.scribd.com/document/350546188/Suport-de-Curs-4 40 (2) arată în text
14https://www.scribd.com/document/350546189/Suport-de-Curs-3 38 (1) arată în text
15https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/management/evaluarea-intr
eprinderii-75995.pdf26 (4) arată în text
16http://xa.yimg.com/kq/groups/21119761/1629122264/name/CA
P_9_1.pdf25 (4) arată în text
17https://www.scribd.com/document/359446387/documents-tips-m
etoda-cash-flow-ului-net-actualizat-doc21 (4) arată în text
18https://www.scribd.com/document/70684896/Metode-de-Evalua
re-a-Intreprinderii15 (3) arată în text
19https://nou.anevar.ro/sites/default/files/page-files/28_glosar_201
8.pdf13 (1) arată în text
20https://www.scribd.com/document/349595708/ev-intrep-Cap-4 13 (2) arată în text
21https://www.scribd.com/document/338779543/Teoria-%C5%9Ei-
Metodologia-Inv%C4%83%C8%9B%C4%83rii10 (2) arată în text
22https://www.scribd.com/presentation/342996424/Metode-de-Ac
tualizare-a-Cash-flow-urilor-Discounted-Cash-flow5 (1) arată în text
23https://vdocuments.site/54127518-evaluare-firma.html 5 (1) arată în text
24https://vdocuments.site/evaluarea-economica-si-financiara-aintre
prinderii.html5 (1) arată în text

Conținutul analizat – similitudinile sunt evidențiate în text în
funcție de sursă::
Vă rugăm să aveți în vedere faptul că sistemul nu dă verdicte. Dacă există suspiciuni, Raportul de Similitudine
trebuie să fie supus unei analize detaliate.
LEGENDĂ
– Resursele Internetului
Evaluarea întreprinderii
Evaluarea este un proces de estimare a valorii care exprima valoarea aproximativa a unui bun
studiat. Evaluarea nu este un calcul exact, ci este o estimare.
Evaluarea înseamnă exprimarea unei opinii în legătură cu valoarea bunului pe care îl
analizează.
Evaluarea unei întreprinderi este o activitate complexa prin care se estimează valoarea
acesteia, in funcție de scopul evaluării.
TIPURI DE EVALUARE:
1. Din punctul de vedere al obiectului evaluării:
1. Evaluări de bunuri
2. Evaluări de grupuri de bunuri
3 Evaluări de active intangibile, care pot sau nu fi înregistrate în contabilitate 4 Evaluări
de active economice (părți ale unei întreprinderi: secții, magazine, depozite, fabrici)
5 Evaluări de societăți comerciale, întreprinderi firme având ca obiect al evaluării
totalitatea afacerii.
2 Din punctul de vedere al metodei utilizate:
6. Evaluări bursiere;
7. Evaluări bazate pe cifra de afaceri;
8. Evaluări prin rentabilitate – se abordează exclusiv partea calitativă, mai exact profitabilitatea;
9. Evaluări patrimoniale – se abordează doar partea cantitativa, patrimoniul;
10. Evaluări combinate – prin care se abordează atât rentabilitatea, cât și patrimoniul.
3. Din punctul de vedere al obiectivului urmărit:
11. Evaluări economice – evaluări care sunt reglementate de Standardele de evaluare, care
scopul de a depista și ajusta toate diferențele care pot fi între valoarea economică și valoarea
contabilă a bunurilor din întreprindere. Prin această evaluare, un bun, o grupa de bunuri, o
întreprindere, un activ sunt aduse la nivelul pieței din punct de vedere valoric 12. Evaluări
administrative – evaluări care sunt prevăzute prin acte normative-impuse de autoritățile
publice primării, guvern, ministere) și au ca și scop modificări ale valorilor contabile pe
baza unor criterii unitare, pentru toate produsele si întreprinderile.
13. Evaluări contabile evaluări reglementate de Standardele de contabilitate și au ca scop
stabilirea valorilor contabile a elementelor patrimoniale ale unei entități in diferite momente
de referință: intrare, ieșire, inventar și bilanț.
– Întreprinderea ca obiect al evaluării
Întreprinderea este o componentă importantă pentru viața economică, având structură de
producție proprie și, de asemenea, caracteristici specifice care o particularizează și
individualizează. Stabilitatea acesteia este relativă deoarece este identificabilă în context
social – economic la care ar trebui să se adapteze constant.
Întreprinderea este un bun negociabil, care poate fi destinat unui proces de vânzare –
cumpărare, din punctul de vedere al evaluării.
Patrimoniul întreprinderii poate fi evaluat în situații diferite, luând în considerare diversele stări

în care poate fi întreprinderea, printre care: asigurarea, relații de creditare, fuziune, vânzarea
unor active ale întreprinderii, vânzarea întreprinderii în totalitate, exproprieri, cumpărarea unor
active etc.
Solicitanți ai evaluării întreprinderii, in funcție de scop și motiv, pot fi:
14. Acționarii – pentru a cunoaște valoarea patrimoniului pe care îl dețin;
15. Investitorii – persoane care dețin capital, care doresc să achiziționeze întreprinderea;
16. Băncile – pentru a vedea calitatea garanțiilor, capacitatea de plată, mărimea riscului la care
s-ar expune;
17. Furnizorii și creditorii întreprinderii respective
18. Salariații – pentru a cunoaște mărimea patrimoniului în vederea majorării salariilor;
19. Instanțele judecătorești;
20. Statul;
Conceptul de preț
Standardele de evaluare afirmă că prețul este suma de bani cerută, oferită sau plătită
pentru un activ În funcție de anumiți factori, cum ar fi capacitățile financiare, motivația sau
interesele speciale ale unui vânzător sau cumpărător, prețul care este plătit poate fi diferit față
de valoarea atribuită activului.
Conceptul de cost
În standardele de evaluare costul este definit ca fiind suma de bani necesară în vederea
achiziției sau producerii activului. Atunci când produsul sau activul a fost achiziționat, costul
devine un fapt cert.
Conceptul de valoare
Valoarea este o opinie și nu un fapt cert O valoare de schimb este un preț ipotetic, iar
ipotezele pe baza cărora se estimează valoarea sunt determinate de scopul evaluării. O
valoare pentru proprietar este o estimare a beneficiilor care ar reveni unui anumit titular
al dreptului de proprietate 1. Diferența între evaluarea contabilă si evaluarea economică
Indiferent de metoda pe care o folosim în evaluarea întreprinderii, punctul de plecare este
bilanțul contabil Din acest punct de vedere bilanțul contabil nu trebuie neglijat, deoarece este
o abordare eronată.
Totodată, este eronat ca evaluarea întreprinderii sa fie efectuată pe baza bilanțului contabil,
deoarece el nu este întocmit după principiile și regulile folosite în evaluare. Acesta este supus
unor diferite corecții, pe baza anumitor factor de influență care nu sunt reflectați in
contabilitate: evoluția prețurilor, cursul valutar, gestiunea internă a întreprinderii, uzura reală a
bunurilor, utilitatea bunurilor.
Pentru justificarea acestor corecții aplicate bilanțului contabil, mai jos voi prezenta o analiză
scurtă a premiselor contabile care sunt ilustrate in bilanț:
1. Convenția costului istoric
Costul istoric este apreciat general acceptabil pentru prima evaluare a elementelor
patrimoniale.
În contabilitate mai este numit valoare de intrare sau valoare contabilă și poate exprima, în
funcție de situație, forma costului de achiziție, a valorii de utilitate, a costului de producție, a
valorii nominale. Acesta este consemnat în documente justificative, care stau la baza tuturor
înregistrărilor în contabilitate. Are o determinare obiectivă și un caracter verificabil deoarece
este rezultat al tranzacțiilor efectuate între întreprinderi.
În timp, costurile istorice vor deforma noua realitate economică. Această deformare este doar
parțial corectată de principiile contabile (amortizări și provizioane pentru depreciere). Corecțiile
nu sunt destul de satisfăcătoare pentru acela care face evaluarea economică.
Pentru o evaluarea economică, valorile contabile vor fi actualizate la o anume valoare de
realizare[0] sau preț stabilit potrivit cu evoluția prețurilor pe piață.
2. Convenția prudenței

Cu toate că este o convenție contabilă oficializată și ajută la realizarea imaginii fidele
perspectiva contabilității, cu toate acestea din punctul de vedere al evaluării distorsionează
realitatea economică.
Acest principiu, corectează costurile istorice doar în situația în care se supraevaluează
elementele patrimoniului. Acest lucru se justifică, din prisma contabilității, prin dorința de a
avea o imagine fidelă cu o tentă pesimistă, decât să se supraevalueze activele si să se
diminueze pasivele, care duce la distribuirea unor dividende fictive.
Întrucât prin această convenție se contabilizează doar minusurile, dar nu și plusurile dintre
valoarea actuală (valoarea de inventar) și costul istoric, duce la crearea unor rezerve
neînregistrare în contabilitate, dar luate în considerare atunci când se stabilește valoarea
întreprinderii prin metoda activului net contabil corectat și metodele bazate pe rentabilitate.
3. Aspectele juridice în contabilitate
Aspectele juridice sunt privilegiate de înregistrările contabile în privința activelor întreprinderii.
Acest lucru este în detrimentul reflectării corecte din punctul de vedere al realității economice.
În sensul acesta există două cazuri:
1. Bunuri luate în leasing operațional
Din poziția juridică aceste bunuri nu se află în proprietatea întreprinderii, așadar nu sunt
înregistrate nici în contabilitate ca imobilizări.
Din punctul de vedere al unui evaluator, mijloacele de producție care ajută la realizarea
exploatării, trebuie sa fie incluse în patrimoniul ei, indiferent daca acestea sunt doar în
folosința întreprinderii sau în proprietatea acesteia. Ele se iau în considerare la calcularea
valorii globale a întreprinderii.
2. Efecte de comerț scontate înainte de scadență
Din punct de vedere juridic, acestea sunt excluse din patrimoniul întreprinderii care face
transferul dreptului său de creanță către banca finanțatoare, deci, și din punct de vedere
contabil.
Din perspectiva unui evaluator, nepăstrarea acestor efecte până la scadența lor,
distorsionează mărimea nevoilor de exploatare, care includ creanțe clienți, dar și calculul
indicatorului de rotație pentru activele circulante, mai exact durata creditului clienți.
2. Scopul evaluării
În cele ce urmează voi prezenta câteva exemple care sa definească mai bine in ce situații este
obligatoriu să se procedeze la evaluarea întreprinderii:
1. Măsurarea calității gestiunii unei întreprinderi
Una dintre cele mai întâlnite modalități de a evalua performanțele "cârmuitorului” unei
întreprinderi este aceea de a determina periodic valoarea întreprinderii pentru a se consta
variațiile acesteia. Dacă evoluția este pozitivă, se constată ca gestiunea este satisfăcătoare, în
caz invers ar trebui tras un semnal, în privința gestiunii afacerii.
2. Atunci când au loc schimbări în structura și mărimea capitalului social al întreprinderii
În acest caz, evaluarea este necesara pentru a putea scoate în evidență influențele care sunt
determinate de actualizarea valorii bunurilor ale unei întreprinderi la data la care se efectuează
in capitalul social, asigurând astfel, protejarea asociaților sau acționarilor întreprinderii.
3. Modificarea numărului și componența asociaților sau acționarilor
În această situație, este necesară evaluarea societății pentru a putea determina cota parte
care i se cuvinte asociatului sau acționarului care părăsește societatea sau pentru negocierea
prețului acțiunii la vânzare.
4. Introducerea la bursă
În momentul introducerii unei întreprinderi la tranzacționarea pe o piață reglementată,
evaluarea este obligatorie și este foarte puternic influențată de metode ale evaluării aplicate de
organismul de bursă.

Abordări și metode de evaluare
Utilitatea procesului de evaluare este acela de a estima credibil tipul valorii definit, pe baza
analizei tuturor informațiilor disponibile. Evaluatorul estimează valoarea întreprinderii prin
metode si tehnici specifice.
Există trei modalități pentru a ajunge la valoarea unei întreprinderi 1. Abordarea prin piață;
2. Abordarea prin venit;
3. Abordarea prin active.
În raportul de evaluare, se pot utiliza fie o abordare, fie două sau toate abordările. Pentru
utilizarea cât mai corecta a utilizării metodelor care sunt înscrise în abordările folosite, se ține
cont de situația întreprinderii la data evaluării, tipul întreprinderii, cantitatea informațiilor,
respectiv calitatea acestora, cât și scopul evaluării.
Pentru a putea fi verificată veridicitatea valorii rezultate prin aplicarea metodei/abordării
relevante, este obligatoriu ca evaluatorul sa aplice mai multe metode de evaluare, care au
relevanța mai mică.
1. Abordarea prin piață
Abordarea prin piață se referă la comparația întreprinderii evaluate cu alte întreprinderi
similare.
Această abordare se bazează pe un proces logic, prin care valoarea de piață este obținută pe
baza analizei tranzacțiilor cu alte întreprinderi similare și relevante, prin compararea firmei
evaluate cu aceste întreprinderi și, estimarea valorii acestei întreprinderi prin utilizare
multiplicatorilor (chei de conversie).
Abordarea prin comparația de piață este bazată pe principiul substituției. Acesta nu cere ca
întreprinderea pe care o folosim ca baza de comparație să fie identică, ci trebuie să fie similară
și relevantă.
Prin întreprindere similară se referă la natura acesteia și cuprinde elemente calitative și
elemente cantitative.
Prin întreprindere relevantă se referă la așteptările si dorințele potențialului cumpărător care se
referă la gradul de risc care este preluat prin investiția in întreprinderea respectivă,
performanțele probabile, lichiditatea investiției si alte aspecte.
Prin această abordare, evaluatorul compară întreprinderea evaluată cu alte întreprinderi
similare, acțiuni sau participații vândute pe piață.
Evaluatorul analizează prețurile de tranzacționare prin utilizarea unor elemente de comparație
care sunt adecvate și în multe situații, acestea sunt ajustate corespunzător deosebirilor din
elementele de comparație ale întreprinderii comparabile versus întreprinderea evaluată.
Elementele de comparație sunt acele caracteristici ale acțiunii/afacerii evaluate, care sunt la
baza diferențelor prețului de tranzacționare.
Cele mai importante elemente în evaluare sunt:
21. dimensiunea întreprinderii
22. motivația părților (aici ne referim la condițiile de vânzare)
23. tipul tranzacției
24. data tranzacțiilor (aproape de data la care se face evaluarea)
25. prețul
26. cantitatea
Aceste elemente de comparație, in mod formal, se reduc la "rate de evaluare/valoare” care
reprezintă, de regulă, rapoarte între indicatori financiari și prețurile de tranzacționare, cum ar fi:
activul net contabil, cifra de afaceri, cash-flow ul profitul etc.
Ratele de evaluare trebuie să fie comparabile și consistente, cu următoarele cerințe explicite:
27. modul de efectuare al calculului al ratelor trebuie sa fie uniform și exact;
28. acestea trebuie să furnizeze informații de substanță și pertinente pentru valoarea firmei;
29. informațiile despre preț este necesar să fie valabile la data în care se face evaluarea 30

în cazul în care este nevoie, se vor realiza ajustări si corecții in vederea asigurării
comparabilității;
31. în cazul în care sunt folosite informații privind tranzacții anterioare, trebuie făcute corecții
care sunt datorate schimbării condițiilor mediului economic, riscului întreprinderii și
performanțelor întreprinderii evaluate;
Această abordare este convingătoare doar atunci când avem suficiente informații de piață.
Sursele de informații la baza cărora stă această abordare sunt următoarele:
1. Tranzacții anterioare cu acțiunile întreprinderii evaluate;
2. Piața pe care sunt vândute și cumpărate întreprinderi în ansamblul lor;
3. Piețele financiare unde sunt tranzacționate participații cu întreprinderi similare.
Metoda comparației este relevantă și adecvată doar atunci când este o piață activă care are
un număr suficient de tranzacții, putând fi confirmate din surse independente.
Asigurarea unei baze de comparație corespunzătoare este esențială pentru abordarea
evaluării prin piață. În standardele de evaluare, criteriile pe baza cărora se aleg întreprinderile
similare și relevante sunt:
32. caracteristicile cantitative care se referă la dimensiunile care ar trebui să fie similare
(numărul salariaților, cifra de afaceri, volumul activelor etc);
33. caracteristici calitative se referă la faptul că întreprinderile comparabile ar trebui să aibă
parametrii calitativi similari (apropiați) de cei ai întreprinderii evaluate;
34. domeniul de activitate se referă la faptul că întreprinderile comparabile trebuie sa fie din
același domeniu de activitate ca firma evaluată, și să aibă aceleași variabile economice (piața
de desfacere, piața de aprovizionare etc)
Pentru întreprinderile comparabile sunt necesare următoarele date generale :
35. denumirea întreprinderii reținută ca și bază de comparație;
36. ramura, subramura de activitate;
37. dimensiunea firmei (capitaluri proprii, volumul activelor, numărul salariaților, cifra de afaceri
etc);
38. structura acționariatului;
39. informații economice-financiare, cu ratele specifice metodei (Preț/ Activ net, PER – Price
Earning Ratio, Preț/ Cifra de afaceri)
– Metoda comparației cu tranzacții de pachete minoritare
Raționamentul acestei metode este faptul că tranzacțiile care au fost realizate pentru
proprietăți similare pune la dispoziție o evidență practică asupra valorii cu privire la valoarea
întreprinderii evaluate. Avantajul principal vine din faptul că rata de creștere si riscul sectorului,
cat și rentabilitatea au impact major pentru toate firmele din ramură. Participanții de pe piața
financiară care tranzacționează pachete de acțiuni au cunoscute aceste caracteristici ce
direcționează valoarea întreprinderilor.
Mai jos am enumerat principalele criterii pentru selecția întreprinderilor comparabile care au
înscris tranzacții cu pachete minoritare:
40. Piața pe care operează;
41. Dimensiunea firmei;
42. Domeniul de activitate;
43. Comparabilitatea performanțelor financiare istorice;
44. Produsele oferite pe piață.
Pentru aplicarea acestei metode, este foarte important să înțelegem procedura de selectare a
întreprinderilor ca bază de comparație, parcurgând următorii pași:
1. definirea criteriilor de selecție;
2. definirea populației din care sunt selectate întreprinderile;
3. selectarea tuturor întreprinderilor care îndeplinesc criteriile;
4. explicarea eliminării din analiză a întreprinderilor care îndeplinesc criteriile stabilite.

Pentru aplicarea metodei de evaluare trebuie să atingem câteva puncte importante:
Conceptul de rate de valoare sau multiplicatori.
Având in vedere atât informațiile furnizate pe piața tranzacțiilor, cât și variabilele financiare ale
întreprinderilor respective, se înțelege că prin îmbinarea celor două seturi de informații, se
obțin indicatori relevanți si utili în evaluarea unei întreprinderi. Spre exemplu, dacă vom analiza
raportul dintre prețul acțiunii și profitul pe acțiune, obținem un multiplicator care indică suma
plătită de investitori în comparație cu profitul anual al acelei proprietăți.
Multiplicatorii folosiți în estimarea valorilor capitalurilor acționarilor
Cei mai utilizați multiplicatori sunt:
45. Preț acțiune/ Profit net pe acțiune (PER) – este cel mai întâlnit multiplicator folosit în
vederea estimării valorii de piață a acțiunii;
46. Preț acțiune/ Cash-Flow brut pe acțiune – acest multiplicator ia in considerare și cheltuielile
non-cash, alături de profitul net;
47. Preț acțiune/ Profitul brut pe acțiune – acest multiplicator este folosit atunci când sunt
niveluri anormale la rata de impozitare;
48. Preț acțiune/ Cifra de afaceri pe acțiune – folosit pentru evaluarea întreprinderilor cu o bază
importantă de clienți
Multiplicatorii utilizați pentru estimarea valorii capitalului investit
Acești multiplicatori au în vedere că numitorul trebuie să țină cont de venitul disponibil pentru
furnizorul de capital, iar la numărător trebui neapărat să conțină valoarea de piață a capitalului
care este investit.
Perioada de evaluare a multiplicatorilor
Perioada de analiză trebuie să fie în primul rând apropiată de data evaluării, putând lua in
considerare următoarele: ultimul an fiscal, media ultimelor 12 luni, estimarea anului în curs,
media ponderată a ultimilor 3-5 ani.
Ajustarea asupra informațiilor financiare
Aceste ajustări au în vedere garantarea compatibilității întreprinderilor selectate cu cea
evaluată, în care evaluatorul trebuie să rețină: ajustarea stocurilor, ajustarea imobilizărilor,
eliminarea elementelor extraordinare.
Selectarea multiplicatorilor
Reprezintă una dintre cele mai importante etape ale acestei metode. Selectarea acestora are
în vedere relevanța și adecvarea informațiilor. Un alt punct de avut in vedere este acela de se
respecta coerența bazelor implicate (un exemplu în acest sens este atunci când se evaluează
capitalul investit, la numitor nu vom utiliza profitul net pe acțiune, ci profitul înainte de dobânzi
și impozit pe acțiune.
Alegerea nivelului multiplicatorului selectat
Întrucât vom obține mai multe niveluri ale multiplicatorului ales, evaluatorul are de ales din mai
multe soluții: mediana, nivelul minim sau maxim al valorii generate de multiplicatorii
întreprinderilor selectate, media aritmetică. Opțiunea este stabilită doar in urma unei analize
comparative a întreprinderii evaluate cu firmele din baza de comparație.
– Metoda comparației cu vânzări de firme necotate
În această metodă, folosim ca și bază de comparație tranzacții cu întreprinderi în ansamblul lor
și tranzacții cu pachete majoritare. Condițiile în care s-au efectuat tranzacții cu întreprinderi
comparabile au o importanță mare, deoarece sunt cazuri în care operațiile de fuziuni și
achiziții, pe lângă ingredientul valoare de piață au și ingredientul sinergie. Din această cauză,
trebuie avut în vedere faptul că prețurile de tranzacționare reprezintă mai degrabă valoarea
investiției decât valoare de piață Metoda comparației cu tranzacții anterioare Nu trebuie
suprasolicitată această metodă chiar dacă în principiu ea oferă cea mai bună imagine a
valorii de piață, în măsura în care baza de comparație reprezintă tranzacții cu acțiuni ale
însăși întreprinderii evaluate Folosind această metodă de cele mai multe ori tranzacțiile și

condițiile tranzacției ne pot îndepărta de la valoarea de piață.
2. Abordarea prin venit
IVS Cadrul general, afirmă că abordarea prin venit oferă o indicație asupra valorii prin
convertirea fluxurilor de numerar viitoare într-o singură valoare curentă a capitalului În
cadrul acestei abordări se estimează valoarea unei întreprinderi, sau a unui pachet de
acțiuni prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate pentru
proprietari/investitori. Din punct de vedere tehnic, aceasta se realizează prin metoda
capitalizării profitului net și sau actualizării cash-flow-ului sau a dividendelor La
metodele bazate pe capitalizare, nivelul reproductibil și reprezentativ al venitului este înmulțit
cu multiplu al venitului considerat sau raportat la rata de capitalizare, transformând venitul în
valoare.
La metodele bazate pe actualizare, dividendele sau cash-flow-ul sunt estimate pe o perioada
explicită de previziune, iar apoi sunt convertite, prin aplicarea ratei de actualizare, în valoare.
O premisă foarte importanta în estimarea valorii prin abordarea bazata pe venit este
continuitatea exploatării și că firma evaluată își va continua activitatea, fără restrângeri
semnificative.
Costul capitalului și rata de capitalizare/actualizare Astăzi valoarea este egala întotdeauna
cu fluxul viitor de lichidități actualizat cu costul de oportunitate al capitalului Atât rata de
actualizare, cât și costul capitalului reprezintă centrul evaluării unei întreprinderi.
Costul capitalului reprezintă rata rentabilității cerută de piață pentru atragerea surselor de
finanțare asupra unei investiții. Costul capitalului este bazat pe principiul substituției care
subliniază faptul că un investitor preferă alternativa investițională cea mai atractivă.
Actualizarea reprezintă calcularea valorii prezentă a unui flux bănesc viitor, la data evaluării.
"Rata de actualizare – o rată a rentabilității utilizată pentru a converti o suma de bani
viitoare sau un flux de numerar viitor într-o valoare actualizată (prezentă Rata de
actualizare este folosită pentru determinare sumei pe care investitorii ar plăti-o pentru a
beneficia de un flux de profituri sau de lichidități viitor.
"Rata de capitalizare – o rată a venitului exprimată procentual ca raport între venitul net
din exploatare al unei proprietăți imobiliare și prețul acesteia Dacă rata de actualizare se
referă la fluxuri variabile, rata de capitalizare vizează un flux constant.
– Metoda capitalizării venitului
Metoda capitalizării venitului este bazată pe un flux constant de venit, prin aplicarea unei rate
de capitalizare.
Această metodă este foarte des folosită de către investitori deoarece este foarte ușor de
înțeles și nu este necesară o previziune a activității întreprinderii pe o perioada lungă.
– Metoda actualizării fluxurilor de lichidități
Metoda actualizării fluxurilor de lichiditate este printre cele mai complexe metode prin care se
face evaluarea întreprinderii, fiind și cea mai corecta din punctul de vedere al teoriei.
Această metodă este bazată pe actualizarea beneficiilor economice plănuite ale întreprinderii,
folosind o rată de actualizare care reprezintă costul capitalului investiției.
Actualizarea presupune atât o valoare reziduală, cât si o perioadă explicită de previziune
Practic, calculul fluxurilor de disponibilități utilizate în evaluare, are în vedere, profitul
net, la care se adaugă alte disponibilități (amortismentele, provizioane si valoarea
reziduală) și se scad nevoile de finanțare a activității, respectiv investițiile pentru
menținerea potențialului tehnic și variația nevoii de fond de rulment Metoda actualizării
fluxurilor de lichidități pentru acționari (CFNA Pentru determinarea fluxului de lichidități
vom parcurge următoarele etape:
Etapa 1: Reanalizarea concluziilor din diagnosticul întreprinderii

Această etapă sintetizează tot diagnosticul firmei evaluate, realizând teste de coerență.
Principalul scop este de a fundamenta următoarele etape care sunt necesare pentru estimarea
valorii întreprinderii.
Etapa 2: Stabilirea parametrilor de evoluție a întreprinderii
Pe baza concluziilor diagnosticului, se precizează variabilele cheie care influențează limitele
generale ale dinamicii și activitatea viitoare a întreprinderii
Etapa 3: Alegerea duratei de previzionare, bazând-se pe următoarele elemente:
– uzanțele duratei de previziune explicită (de regula intre 3 și 7 ani);
– timpul în care întreprinderea ajunge la o dinamică stabila;
– ciclul normal de investire;
– ciclul de viată al serviciilor sau produselor societății;
– calitatea și cantitatea informațiilor puse la dispoziția evaluatorului pentru a putea face
previziunile;
– perioade de previziune utilizate la evaluări similare.
Etapa 4: Stabilirea ipotezelor de previziune
Prin această etapă se stabilesc atât ipotezele generale, cât și ipotezele specifice prin care
realizează previziunea.
Pentru ipotezele generale, trebuie reținute ipotezele la nivel macroeconomic și la nivelul
sectorului în care operează întreprinderea.
Principalele ipoteze specifice se stabilesc ținând cont de:
-Estimarea de necesar a fondului de rulment, care are la bază ipoteze privind viteza de rotație
pasivelor si activelor curente;
-Dinamica volumului de activitate, activitatea operațională, evoluția rezultatelor și a costurilor e
durata de previziune;
-Activitatea investițională , bazându-se pe parametrii de bază ai politicii de investiții ai
întreprinderii pentru următoarea perioada;
-Activitatea de finanțare.
Etapa 5: Estimarea valorii reziduale
"Valoarea reziduală este valoarea anticipată a unui activ la sfârșitul duratei de viață utilă a
acestuia Pentru a determina valoarea reziduală trebuie analizata dacă se estimează valoarea
unei întreprinderi cu durată de viață finită sau durata de viață este nelimitată.
Atunci când se estimează că durata de viață a investiției este finită, în procesul de estimare al
valorii reziduale se va folosi valoarea de lichidare a firmei.
În schimb, atunci când se estimează o durată de viață nelimitată pentru estimarea valorii
reziduale se va face prin capitalizarea venitului.
Fiind vorba despre o valoare în timp, valoarea reziduală este introdusă în estimarea valorii
întreprinderii folosind tehnica actualizării Metoda actualizării fluxurilor de lichidități pentru
capitalul investit (CFNI Pentru a determina fluxurile de lichidități ale capitalul investit, ne vom
ghida după etapele pe care le-am prezentat la metoda actualizării fluxului de lichidități pentru
acționari.
Etapa 1: Reanalizarea concluziilor din diagnosticul întreprinderii;
Etapa 2: Stabilirea parametrilor de evoluție a întreprinderii;
Etapa 3: Alegerea duratei de previzionare;
Etapa 4: Stabilirea ipotezelor de previziune Etapa 5: Estimarea valorii reziduale.
punctează în următorul tabel, diferențele principale dintre cele doua metode.
CFNA CFNI
1 Fluxul de disponibil avut în vedere La dispoziția proprietarilor La dispoziția furnizorilor
de capital 2.Valoarea estimată prin aplicarea formulei de calcul Valoarea capitalului propriu
Valoarea capitalului propriu plus valoarea creditelor 3 Rambursarea creditelor în
estimarea fluxului de lichidități Da Nu
4 Cheltuiala cu dobânda în estimarea fluxului de lichidități Da Nu

5 Rata de actualizare Costul capitalului propriu Costul mediu ponderat al capitalului
Tabel 1. Principalele diferențieri între CFNA și CFNI
Raportând-ne la acest tabel, observăm faptul că, costul creditelor și cash-flow-ul din
finanțare nu influențează estimarea fluxului de lichidități a capitalului investit.
Pentru estimarea valorii reziduale, în această metodă venitul considerat este la dispoziția
furnizorilor de capital adică înainte de dobânzi.
3. Abordarea prin active Potrivit Standardului de evaluare SEV 5 redactat de ANEVAR,
abordarea prin active presupune estimarea valorii întreprinderii utilizând metode bazate pe
valoarea de piață a activelor individuale ale firmei din care se scad datoriile totale ale
acesteia Așa cum am menționat anterior abordarea bazată pe active este susținută pe
principiul substituției care spune că activul nu valorează mai mult decât costul de
înlocuire al tuturor părților sale componente.
Logica abordării este simplă cumpărătorul nu poate plăti pentru o întreprindere mai mult
decât l-ar costa să înființeze o entitate cu o utilitate echivalentă. Ajustările aplicate
activelor și datoriilor firmei se bazează pe una din cele două premise ale valorii menționate
mai jos:
– continuitatea exploatării, care presupune în cadrul metodei activului net corectat (ANC o
evaluare a tuturor datoriilor și activelor la valoare de piață curentă sau la o altă valoare curentă
mai adecvată;
– lichidarea, care presupune în cadrul metodei activului net de lichidare (ANL o evaluare a
tuturor activelor și datoriilor la valoarea netă a acestora pe piață.
În cadrul acestei abordări, bilanțul contabil se bazează în mare parte pe valori ce exprimă
costuri va fi schimbat cu bilanțul ce reflectă toate activele unei firme, corporale și
necorporale și datoriile, la valoarea acestora de piață sau la o valoare curentă adecvată în
cazul în care folosim metoda activului net corectat, respectiv la valoarea netă realizabilă pe
piață în cazul metodei activului net de lichidare (ANL Desigur, rezultatul metodei încadrate
în acest tip de abordare nu trebuie să fie singurul rezultat atunci când evaluăm o firmă
operațională, care va funcționa pe o perioadă destul de previzibilă în viitor.
În cadrul aceste abordări, avem două metode de evaluarea principale:
1. activul net corectat
2. activul net de lichidare.
1. Metoda activului net corectat
Această metodă se bazează pe principiul prudenței și implică neînregistrarea diferențelor de
plus dintre valoarea de intrare și valoarea de inventar pentru active și a diferențelor în minus
pentru elementele de pasiv poate face ca anumite elemente patrimoniale să fie
subevaluate sau supraevaluate în bilanțul contabil din timpul efectuării evaluării
economice a întreprinderii Mai exact, prin această metodă se ajustează valorile contabile ale
activelor și datoriile întreprinderii evaluate, transformându-le în valori de piață.
Pentru a determina activul net contabil, vom parcurge următoarele etape:
3. Prima etapă constă în obținerea bilanțului contabil, la data la care se efectuează evaluarea;
4. În a doua etapă se verifică existența elementelor patrimoniale și datoriile înregistrate în
bilanț;
5. A treia etapă presupune corectarea și evaluarea datoriilor și activelor înregistrate în bilanț;
6. În a patra etapă se evaluează datoriile și activele care nu sunt înregistrate în bilanț, care au
fost depistate la data evaluării;
7. În a cincea etapă se elaborează bilanțul contabil corectat și se determină activul net corectat
Metode de evaluare a activelor necorporale
Metodele de evaluare a activelor necorporale are la bază aceleași trei abordări prezentate
în cadrul lucrării:
– metode înscrise în abordarea pe bază de venit adică metode care analizează avantajul

deținerii acestor active din prisma efectului benefic pentru firma profit);
– metode înscrise în abordarea bazată pe costuri;
– metode înscrise în abordarea prin comparația de piață, pe tranzacții din trecut încheiate în
condiții și pentru active asemănătoare.
Alegerea metodei pentru un caz specific, va depinde întotdeauna de circumstanțe De cele mai
multe ori este nevoie de folosirea mai multor metode de evaluare pentru necesitatea
autoverificării rezultatelor obținute. De asemenea, nu trebuie sa excludem posibilitatea
ca evaluatorul să dezvolte tehnici și metode unice, pentru un caz sepcific utilizând
elemente ale mai multor metode Metode de evaluare bazate pe venit Metoda avantajului
de profit.
Această metodă de evaluare a activelor nemateriale identificabile se aplică în cazul în
care este posibilă estimarea cu o acuratețe cât mai mare a avantajului deținerii și
utilizării activelor intangibile, avantaj ce se exprimă în cele din urmă prin profitul net
Metoda contribuției la variația profitului.
Metoda specificată anterioare se bazează pe profituri aduse direct de activele intangibile.
Sunt însă situații în care nu se poate estima avantajul prețului unitar pentru că nu există
destule informații disponibile și nu se pot face estimări cu o precizie cat mai mare privind
acest avantaj. În realitate se pot întâlni cazuri în care activele intangibile generează un
profit pentru întreaga entitate firma) care îl deține acestea nu se pot atașa direct unui
anume activ nematerial ca în cazul anterior), el fiind unic și identificabil.
Într-o astfel de situație, problema cea mai importantă o constituie punctul de pornire în
dezvoltarea tehnicii de evaluare. Pe baza unui studiu evaluatorul poate, de exemplu, să
aibă disponibilă informația că un produs cu marca X" are un volum mai mare al vânzărilor
superior față de produsele mărcilor "Y" și "Z" prezente pe aceeași piață În acest caz se
pornește de la contibuția de profit rezultată din vânzările realizate în plus.
Aceste prime două metode prezentate creează deseori probleme pentru evaluator în
susținerea valorilor rezultate deoarece presupunerile subiective sunt destul de dese și dificil
de susținut Rezultatul trebuie
întotdeauna să fie cât mai realist, credibil și să poată fi susținut.
Metoda economiei de redevență.
Reprezintă o metodă aplicabilă în primul rând pentru evaluarea licențelor și brevetelor.
Deținătorul unui drept de proprietate intelectuală poate acorda și altora dreptul să
folosească acest activ contra unei redevențe, care de cel mai multe ori este un procent
aplicat la volumul total alvânzărilor generate de folosirea licentei sau brevetului respectiv.
Astfel de drepturi, de obicei, se încadrează între 3-7% din vânzări, cel mai întâlnit nivel fiind
de 5% din vânzări. Acest procent diferă în primul rând în funcție de volumul fluxurilor
determinate de utilizarea activului.
Metoda economiei de costuri.
Determinarea realistă a contribuției la profit sau avantajul prețului poate fi dificilă în
anumite cazuri sau nu se poate aplica în practică. Pe de altă parte, se pot întâlni
circumstanțe în care activele intangibile sunt "responsabile" pentru o economie de
costuri măsurabilă. Prin realizarea acestui avantaj, elementele intangibile aduc o
contribuție directă la realizarea unui profit suplimentar Avantajul de cost poate fi creat
de:
– un contract ce aduce avantaje la achiziționarea de materii prime (de exemplu contracte
pentru furnizarea de petrol un proces sau metodă care produce economie de munca sau
reduce costurile cu materiale;
– un contract de muncă cu angajați valoroși și cu experiență.
– Metode de evaluare bazate pe costuri
În practică ne putem afla in situația de a evalua active necorporale care nu au fost încă

dezvoltate și recunoscute de piață, pentru care nu avem suficiente informații care să ne
ofere estimarea cu o probabilitate cât mai mare a fluxurilor pe care le-ar genera folosirea lor.
O invenție nouă, un proiect de cercetare-dezvoltare procedurile și practicile unei firme,
ansamblul forței de muncă etc. pot fi încadrate în această categorie. În asemenea cazuri
evaluatorul adoptă de cele mai multe ori metode din grupa celor bazate pe costuri
pentru că ele au o mare relevanță și credibilitate în cazurile particulare menționate.
Metoda costului creării.
Costul creării unui nou activ intangibil este foarte rar apropiat de valoarea sa, sunt însă
situații în care metoda costului creării se poate aplica totuși evaluatorul dezvoltând o
tehnică de evaluare ce se bazează pe costul creării unui activ necorporal similar licență,
brevet, proces secret etc.). Aceasta metoda are o aplicabilitate limitată și impusă de lipsa
unor informații care să determine efectele deținerii și utilizării unor astfel de active Aceasta
metoda este foarte folositoare îndeosebi ca modalitate de verificare și testare a concluziilor
rezultate din aplicarea altor metode.
Aplicarea metodei trebuie să se realizeze cu atenție plecând de la premisa că, în multe
cazuri, costul nu semnifică un indicator reprezentativ pentru valoare, ce cele mai multe ori
pentru activele necorporale. În mod clar dacă efectul elementelor nemateriale în fluxurile
afacerii de exemplu în profit sunt mai mici decât costul creării, aceasta nu reprezintă un
avantaj Metode de evaluare bazate pe comparația de piață Metoda costului de cumparare.
În mod ocazional, un activ intangibil poate fi cumpărat de pe piață la un preț considerat
echivalentul valorii sale. Încercarea de a testa prețul de cumpărare nu este o aberație. Se
recomanda folosirea de metode de testare ca economia de costuri, costul creării,
avantajul profitului. La rândul său costul de cumpărare poate fi util ca un test pentru
valoarea licențelor și franșizelor. O serie de active necorporale se vând și se cumpără de
pe piață, dar datele si informațiile obținute de pe această piață trebuie să vizeze fiecare tip
de activ intangibil.
Metoda asimilării Reprezintă o metodă în care evaluatorul tine cont, pe baza informațiilor
certe, de tranzacții încheiate în condiții cât mai apropiate de cazul specific pe care-l
analizează ținând cont de calcul corecțiilor pozitive sau negative, bazate pe experiența
proprie față de condițiile în care s-au încheiat tranzacțiile ce au fost folosite ca bază de
comparație 2.2.2. Evaluarea imobilizărilor corporale
Evaluarea imobilizărilor corporale implică, pe de o parte, cunoașterea situației acestor
active din punct de vedere al contribuției la fluxurile de venit generate de firmă iar pe de
altă parte aprecierea valorii prin metode adecvate, în funcție de poziția celui care
evaluează încadrarea activelor respective ca fiind în exploatare sau în afara exploatării
etc. În cadrul echipei de evaluare, de obicei evaluarea acestor active se realizează de
către persoane care au competență și calificare în evaluarea proprietăților imobiliare.
2.2.2.1. Evaluarea terenurilor
Pentru estimarea valorii unui asemenea activ sunt recunoscute șase metode:
– Metoda comparației directe
Aceasta reprezintă cea mai utilizată și preferată metodă atunci când sunt disponibile
informații privind tranzacții comparabile. Așa cum este fundamentată logica abordării
prin comparație avem nevoie în estimarea valorii unui teren, evaluatorul să dețină
informații privind vânzările și închirierile actuale, precum si oferte, baze de date etc. Pe
baza evaluatorul el va obține informații utile în analiza, compararea și ajustarea vânzărilor
similare în scopul estimării valorii unui anumit teren din patrimoniul societății comerciale.
Elemente frecvente reținute, în comparație sunt: localizarea, caracteristicile fizice ale
amplasamentului condițiile de finanțare, condițiile de vânzare, condițiile de piață etc. Metoda

comparației directe este folosită îndeosebi în cazul terenurilor libere (neacoperite cu
construcții).
– Metoda proporției
Mai este denumita și ca “metoda alocării”, aceasta pleacă de la ideea că există un anumit
raport între valoarea proprietății și valoarea terenurilor (teren plus clădire). Plecând de la
aceasta, un evaluator care știe valoarea construcției va putea estima valoarea terenului
plecând de la raportul tipic considerat că există între cele două componente fizice (teren
și clădire) ale proprietății Bineînțeles acest mod de estimare a valorii terenului este mai
relevant în cazul construcțiilor care sunt relativ noi Ponderea valorii terenului în valoarea
întregii proprietăți crește odată cu trecerea timpului, iar evaluatorul poate avea dificultăți în
estimarea corectă a unui raport valoare teren/valoare proprietate Se recomandată această
metodă atunci când sunt insuficiente informații privind tranzacții comparabile.
– Metoda extracției
Este considerată o alternativă a metodei precedente pentru că ea se bazează pe
“extragerea” valorii terenului plecând de la prețul de vânzare al unei proprietăți din care
se va deduce costul de reconstrucție net al clădirii Estimarea corecte a valorii clădirii,
îndeosebi a deprecierii acestora au o importantă foarte ridicată atunci când folosim aceasta
metodă.
– Metoda parcelării
Este metodă mai simplu de utilizat, se folosește atunci când “cea mai bună utilizare o
reprezintă parcelarea terenului și când datele de piață permit evaluatorului să aibă informații
privind vânzarea unor loturi parcelate.
– Metoda valorii reziduale Atunci când informațiile de pe piață sunt neconcludente si
insuficiente este recomandată utilizarea metodei valorii reziduale. Pentru a putea fi aplicată,
aceasta trebuie să îndeplinirea câteva premise: evaluatorul să estimeze sau să cunoască cât
mai precis valoarea construcției, să trebuie sa cunoască rezultatul operațional al întregii
proprietăți iar de pe piață să poată determina rate de capitalizare distincte atât pentru teren cât
și pentru construcție. Utilizarea metodei valorii reziduale pentru stabilirea valorii terenului
presupune următoarele etape:
a) estimarea cât mai precisă a rezultatului operațional net generat de întreaga proprietate
teren+ construcție);
b) determinarea profitului net aferent construcției cu ajutorul relației: valoarea construcției
noi x rata rentabilității activelor
c) determinarea profitului net aferent terenului (a-b);
d) calcularea valorii terenului prin capitalizarea profitului net aferent terenului la o rată
uzuală pe piață Metoda capitalizării rentei (chiriei) de bază Din punct de vedere tehnic
reprezintă o metodă similară cu metoda capitalizării profitului în evaluarea unei
întreprinderi Se bazează pe capitalizarea la o rată adecvată a rentei de bază câștigul
obținut din cedarea dreptului de folosință a terenului).
2.2.2.2. Evaluarea construcțiilor și echipamentelor tehnologice
Evaluatorul poate să estimeze valoarea întregii proprietăți (teren + clădire) sau poate să
realizeze un demers analitic în care acesta va evalua separat fiecare componentă a
proprietății. În evaluarea construcțiilor și echipamentelor industriale evaluatorul se va folosi
de cele trei abordări ale valorii: abordarea pe bază de venit, abordarea pe bază de costuri
și abordarea prin comparație.
Abordarea pe bază de costuri reține în principiu a) Procedura costului de înlocuire net
(CIN). Costul de înlocuire net (CIN ilustrează o procedură de evaluare utilizată în stabilirea
valorii pentru folosirea existentă în cazul proprietăților specializate care se vând destul de

rar. Aceasta metoda nu este considerată o metodă derivată din piață ci mai degrabă un
substitut. CMBU este un termen esențial în evaluarea proprietăților imobiliare. Explicația
acestei sintagme este următoarea: “utilizarea probabilă logică și utilizarea legală a unei
proprietăți construite sau a unui teren liber, fizic posibilă, fundamentată corespunzător,
realizabilă financiar și care stabilește o valoare "maximă” (înlocuitor) data de valoarea de
piață. În cadrul acestui demers, evaluatorul urmărește să determine costul unei replici a
utilității mijlocului fix b) Procedura costului de reconstrucție net. Această procedură își
dorește să determine costul actual al unui element identic nou, respectiv costul unei
replici a construcției. În marea majoritatea a cazurilor de acest tip, este preferată folosirea
procedurii bazată pe costul de înlocuire net. Procedurile bazate pe costuri se sprijină într-
o mare măsură pe estimarea cat mai precisă de către evaluator a deprecierii.
Deprecierea “reprezintă o pierdere din valoarea proprietății din orice cauză. Aceasta mai
poate fi definită ca o diferență între valoarea de piață și costul de reconstrucție sau de
înlocuire”. Deține o importantă majoră în estimarea deprecierii duratei de viață economică,
respectiv perioada de timp în care modificările aduse proprietății contribuie la sporirea sau
menținerea valorii acesteia.
Pentru evaluare se rețin ca principale tipuri de depreciere:
– deprecierea fizică ce reprezintă pierderea de valoare ca urmare a utilizării și trecerii
timpului;
– deprecierea funcțională, ce reprezintă o pierdere de valoare rezultată din deficiențele de
proiectare. Aceasta poate fi determinată prin trecerea timpului, ca urmare a modificarii
standardelor de construcții, învechirea materialelor utilizate etc. sau din supradimensionarea
construcției ori a dotărilor;
– deprecierea din cauze externe reprezinta o utilitate diminuată a clădirii din cauza
influențelor negative ce provin din vecinătatea clădirii Deprecierea fizică și cea
funcțională pot fi recuperabile sau nerecuperabile în funcție de criteriile de ordin tehnic,
dar in mod special de cele de ordin financiar (costul îmbunătățirii unei anume stări tehnice
sau funcționale este mai ridicat decât creșterea de valoare a proprietății). Pentru evaluare
o importanță majoră o reprezintă estimarea componentei recuperabile și a celei
nerecuperabile din cadrul deprecierii cumulate.
Abordarea prin comparație în evaluarea clădirilor și echipamentelor tehnologice necesita
din partea evaluatorului să urmărească proprietăți asemănătoare și care s-au tranzacționat
pe cât posibil la o dată cât mai apropiată cu data evaluării. Printre factorii importanți
folosiți pentru eventualele ajustări se au în vedere localizarea terenului, data tranzacției rata
de ocupare a terenului topografia terenului, vârsta proprietății, condiții de finanțare etc
2.2.2.3. Evaluarea imobilizărilor corporale în curs de execuție Imobilizările corporale în
curs de execuție reprezintă investiții neterminate executate în regie proprie sau antrepriză.
Evaluarea imobilizărilor corporale în curs se va determina diferit, după cum există sau
nu posibilități de finalizare. În cazul imobilizărilor în curs pentru care există șanse de
finalizare, evaluarea se face la valoarea curentă de piață a imobilizărilor corporale
finalizate din care se scad cheltuielile estimate totale pentru terminarea lucrărilor (la nivelul
costurilor curente). Pentru imobilizările în curs pentru care nu există posibilități de
finalizare, evaluarea se face la valoarea reziduală adică valoarea materialelor care pot fi
realizate prin dezmembrarea imobilizării minus cheltuielile de casare și de vânzare ale
materialelor ce se pot recupera Valoarea reziduală poate fi și negativă.
2.2.3. Evaluarea imobilizărilor financiare
Imobilizările financiare sau investițiile financiare pe o perioadă mai mare de un an sunt
active deținute de o firmă cu scopul creșterii patrimoniului său prin realizarea unor venituri
de natura dividendelor, dobânzilor redevențelor etc., prin creșterea valorii capitalizate
sau prin realizarea unor profituri de genul celor rezultate din vânzarea acestor investiții.
Imobilizările financiare cuprind obligațiuni deținute, titlurile de participare împrumuturi

acordate pe termen lung etc. La intrarea în patrimoniu imobilizările financiare sunt
evaluate la valoarea îndreptățită din momentul cumpărării lor, respectiv costul de
cumpărare al titlurilor de participare, al obligațiunilor etc.
2.2.3.1. Evaluarea titlurilor de participare
Evaluarea acțiunilor deținute la alte societăți se realizează diferit, după cum sunt cotate sau
nu la bursă.
A. Evaluarea titlurilor de participare cotate la bursă:
Evaluarea titlurilor de participare cotate la bursă se realizează, de obicei în funcție de
profitul net pe acțiune (PNA) și coeficientul PER (Price Earning Ratio):
V=PNA x PER
Profitul net pe acțiune arată îmbogățirea teoretică a unui acționar pe perioada unui an,
circumscrisă la o acțiune. În practica bursieră, se folosește o estimare a profitului net pe
acțiune pe termen scurt și mediu.
Multiplul PER se determină pe baza relației:
Actiune penetprofitul
actiuniialbursiercursul
PER = Mărimea coeficientului PER depinde, în special, de calitatea previziuneilor Un PER
superior mediei semnifică cert o rată a rentabilității financiare mai scăzută imediat, dar el
indică totodată că dacă cumpărătorul este dispus să plătească mai mult pentru o unitate
monetară de profit net în prezent, este pentru că el estimează o evoluție favorabilă a
rezultatelor firmei respective în viitor.
Rezultă că valoarea bursieră a titlurilor este o valoare de randament care ține cont de
capitalizarea fluxurilor de venituri viitoare așteptate de la aceste titluri. În cazul
participației minoritare, fără putere de decizie în activitatea societății emitente a
acțiunilor, valoarea titlurilor de participare se determină pe baza relației VB = Na x ca,în
care:
Na-numărul de acțiuni deținute;
ca-cursul unei acțiuni după ultima cotație Valoarea titlurilor de participare dintr-un pachet
majoritar se determina în funcție de valoarea societății emitente (stabilită prin una din
abordările clasice) și cota de participare la capitalul social. De obicei valoarea unei acțiuni
dintr-un pachet majoritar este mai ridicata decât valoarea unei acțiuni dintr-un pachet
minoritar.
B. Evaluarea titlurilor de participare necotate
În cazul firmelor necotate la bursă, evaluarea se poate efectua în mai multe moduri, și
anume:
a) la cursul titlului – numai în cazul în care acesta a făcut obiectul unor tranzacții
frecvente recente și pentru un număr semnificativ de fiecare dată;
b) în cazul firmelor care nu fac obiectul unor cotații În acest caz se pot avea următoarele
tipuri de evaluări.
– Evaluarea acțiunii prin actualizarea dividendelor.
Fundamentul acestei metode este următorul: valoarea de piață a unei acțiuni trebuie să
fie egală cu valoarea actuală a fluxurilor viitoare de lichidități degajate.
– Evaluarea acțiunii prin comparație pe baza coeficientului PER al întreprinderilor cotate.
Valoarea unei acțiuni se determină prin comparație, în funcție de profitul net pe acțiune al
întreprinderilor necotate și un coeficient de capitalizare PER pentru întreprinderile cotate
la bursă, recalculat (PER’):
V=PNA x PER’

Recalcularea coeficientului PER se realizează în funcție de parametrii care diferențiază
cele două întreprinderi, de exemplu lipsa de lichiditate a acțiunilor necotate dependența
față de clienți și frunizori, calitatea activelor etc.
Calcularea valorii unei acțiuni prin comparație presupune ca gradul de asemănare să fie
cât mai ridicat posibil, și anume: aceeași activitate, aceeași zonă geografică, același risc,
aceeași rentabilitate etc.
2.2.3.2. Evaluarea obligațiunilor
Obligațiunea este valoarea mobiliară negociabilă, care oferă deținătorului calitatea de
creditor. El are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei oferite cu
împrumut.
Obligațiunile deținute ca imobilizări financiare pot avea o rata a dobânzii fixă sau variabilă.
Rezultă că valoarea unei obligațiuni cu rată fixă a dobânzii este variabilă, ea modificându-
se în funcție de rata dobânzii pieței. Dacă rd > rf valoarea obligațiunii scade, și invers, dacă
rd < rf valoarea titlului crește 2.2.3.3. Evaluarea împrumuturilor acordate pe termen lung
Împrumuturile acordate pe termen lung altor societății inclusiv filialelor, se pot evalua în
funcție de valoarea rămasă de rambursat și o rată de actualizare determinată ca diferență
dintre rata dobânzii pe piața creditului și rata percepută 2.2.3.4. Evaluarea depozitelor și
garanțiilor pe termen lung
Durata garanțiilor și depozitelor este în funcție de scadența contractului de care sunt
legate. Depozitele și garanțiile pot fi pe termen scurt, mediu sau lung.
În categoria depozitelor și garanțiilor pe termen lung putem include cele constituite la
societățile de electricitate, apă, telefonie etc.
De obicei, depozitele și garanțiile nu sunt purtătoare de dobândă pentru depunător, iar la
depozitar nu sunt supuse reevaluării. În cazul evaluării economice a întreprinderii
depozitele și garanțiile pe o perioada mai mare de un an se va lua în calcul la costul istoric,
respectiv la valoarea înregistrată în contabilitate la data operațiunii.
2.2.4. Evaluarea activelor circulante
2.2.4.1. Evaluarea stocurilor
Stocurile de materii prime și materiale se inventariază și se evaluează, de obicei la prețul
zilei.
Cu ocazia inventarierii se determină cantitățile, și respectiv valorile materiilor prime și
ale materialelor care nu pot fi folosite potrivit destinației inițiale, urmărind a fi valorificate
ca atare.
Produsele finite și mărfurile care fac obiectul unor contracte sau comenzi deja stabilite
se evaluează la prețul prevăzut în contract Producția neterminată se evaluează pe baza
prețurilor produselor finite, corectate cu gradul de finisare tehnică determinat odată cu
inventarierea producției în curs. Deoarece operațiunea este complexă și necesită timp
îndelungat, practic se trece la corectarea soldului producției care se află curs de execuție din
bilanț cu cheltuielile aferente comenzilor oprite, care vor fi valorificate separat. Celelalte
elemente, se vor lua în calcul cu valoarea din bilanț, corectată cu sumele ce reprezintă
contravaloarea bunurilor depreciate.
2.2.4.2. Evaluarea creanțelor
Creanțele sunt drepturile bănești potențiale realizabile la termene diferite. În tranzacțiile de
vânzare-cumpărare, interesul părților este diferit Vânzătorul dorește să-și recupereze prin
preț valoarea totală a creanțelor Cumparatorul o sumă care se va încasa peste un anumit
termen nu mai are aceeași valoare. De aceea, în etapa numita diagnostic, în special dacă
au o pondere foarte mare trebuie să se facă o analiză detaliată a creanțelor în funcție de
vechime, a posibilităților de încasare a acestora și a termenului de

realizare, efectuându-se corecțiile necesare asupra soldului conturilor respective. Astfel
creanțele certe se vor lua în calcul la valoarea contabilă;
– creanțele exprimate într-o altă monedă străină se actualizează în funcție de evoluția
cursului de schimb valutar;
– creanțele pentru care se estimează că încasarea va avea loc cu o întârziere de peste 30
de zile se corectează în funcție de costul imobilizării capitalului pe perioada amânării
încasării (dobânda bancară 2.2.4.3. Evaluarea disponibilităților Disponibilitățile în moneda
națională se iau în calcul la valoarea nominală ele nu se actualizează.
Disponibilitățile în valută se iau în calcul la cursul oficial de schimb din data evaluării.
2.2.5. Evaluarea altor active
În activul bilanțului se mai regăsesc unele poziții, cum ar fi:
– cheltuielile înregistrate în avans (ct. 471 acestea se suporta eșalonat pe cheltuieli, pe
baza unui scadențar în perioadele viitoare de activitate. Pentru cumpărător, acestea sunt
elemente care influențează profitul așteptat Astfel acestea nu se iau în calcul ele se scad
din activ:
– decontări din operațiunea în curs de clarificare (ct. 473). În operațiunea de evaluare, se
specifică natura operațiilor respective, perspectivele de calificare și modalitățile prin care
acestea pot fi soluționate. În funcție de situația respectivă, se decide dacă se vor lua sau nu în
calcul și la ce valoare diferențe de conversie activ (ct. 476), care se definesc prin diferența
nefavorabilă de curs valutar de intrare a creanțelor și datoriilor exprimate în devize și
valoarea acestora la cursul zilei In principiu, reprezintă, o
pierdere pentru întreprindere se scad din activul bilanțului în condițiile în care se apreciază
că deprecierea cursului de schimb al monedei naționale continuă.
2.3. Evaluarea elementelor de natura datoriilor De obicei la elementele de pasiv nu se
realizează corecții, deoarece obiectul operațiilor de vânzare-cumpărare îl reprezintă
bunurile materiale evidențiate în pasivul bilanțului. Totuși, sunt unele elemente care
trebuie să fie analizate sau corectate, prin determinarea activului net corectat (ANC), ca
una dintre metodele patrimoniale de evaluare. Acestea face referire la:
– obligațiile contractate într-o altă monedă, care se actualizează în funcție de cursul de
schimb la data evaluării. În legătură cu obligațiile în cadrul evaluării este important să fie
identificate eventualele obligații
potențiale neînregistrate în contabilitate (în cadrul diagnosticului juridic), cum ar fi:
– litigii de natură fiscală;
– amenzi și penalizări posibil de plătit pentru acțiunile în curs;
– plata unor drepturi salariale sau de altă natură față de personalul propriu ca urmare a
nerespectării contractului colectiv;
– împrumuturile pe termen mediu și lung care intră în componența capitalului permanent,
acestea se corectează cu diferența dintre dobânda zilei și cea cu care a fost contractat
împrumutul, dacă există clauza unei dobânzi fluctuante. Dacă nu există o asemenea
clauză, aceste împrumuturi se iau în calcul cu valoarea din bilanț;
– majorarea obligațiilor cu provizioanele pentru risc și cheltuieli (cont. 151), în cazul că
acestea au o valoare stabilită pentru un scop anume. De exemplu, în momentul
efectuării evaluării, societatea comercială este într-un litigiu privind drepturile salariale
în care instanța s-a pronunțat în favoarea creditorilor, fără ca sentința să fie definitivă, dar
cu puține șanse de a câștiga în final.
Același tratament îl au aceste provizioane dacă echipa de evaluare apreciază că există o
mare șansă de utilizare reală a lor existența unor datorii în devize care devin scadente,
iar cursul monedei naționale are tendință de scădere Dacă cheltuiala pentru care a fost
constituit provizionul a fost specificată înainte de a se încheia exercițiul financiar, cu
echivalentul acesteia se majorează obligațiile prin diminuarea provizionului. Același

regim îl au și provizioanele pentru riscuri, dacă acestea au fost identificate și sunt
inevitabile pentru activitatea societății comerciale. Efectuarea acestor operațiuni se justifică
prin faptul că provizioanele, în general, “au caracterul unor datorii probabile, ocupând o
poziție intermediară între rezervele și obligațiile întreprinderii”. Dată fiind natura acestor
provizioane (de datorii probabile sau venituri, respectiv rezerve),
echipa de evaluare trebu Determinarea valorii de lichidare a unei firme presupune p ie să
le acorde o atenție deosebită, pentru delimitarea corectă a obligațiilor care se vor lua în
calculul activului net. Un alt element care trebuie avut în vedere îl reprezintă deducerea
economiei de impozit latent, aferentă cheltuielilor înregistrate în avans și provizioanele
reglementate. Este cunoscut faptul că prin provizioanele reglementate se asigură o
anumită reglare în timp a raporturilor cu fiscalitatea,
prin sustragerea temporară sau definitivă de la plata unei părți a impozitului pe profit.
Acestea sunt incluse în așa-numita grupă a “impozitelor amânate” și se utilizează prin
dispoziții legale speciale.
2 Metoda activului net de lichidare Această metodă reprezintă, în evaluare, un caz particular
pentru întreprinderile comerciale care își încetează activitatea.
Operațiunea de lichidare poate fi concepută în două situații:
a) Întreprinderea este în dificultate și în conformitate cu procedura legală își încetează
activitatea;
În această situație determinarea activului net contabil se face prin diferența între valoarea
evaluată a activelor și datoriilor b) Întreprinderea este în dificultate temporară, dar este
redresabilă
Într-o asemenea situație, se lichidează ca firmă, dar va continua să funcționeze, prin
fuziune cu altă firmă sau cu alți proprietari. În acest caz, valoarea întreprinderii se
determină prin actualizarea diferenței dintre valoarea la termen și capitalul investit de
cumpărător pentru redresarea societății comerciale Potențiali cumpărători ai unor
întreprinderi aflate în dificultate financiară ar putea fi:
8. Întreprinderile concurente, ce dispun de resurse financiare și vor să-și întărească poziția pe
piață;
9. Investitori care urmăresc creșterea gradului de integrare pe verticală în vederea obținerii
unor profituri suplimentare 10 Investitori care cumpără firma respectivă, urmând să-i
schimbe profilul de activitate în conformitate cu interesele proprii Studiu de caz
Descrierea societății
Societatea comerciala SC BOTTARI ITALO ROMENA SRL este constituita ca fiind societate cu
răspundere limitata.
Firma a fost înființată in anul 2010, cu numărul de înregistrare la Registrul Comertului
J40/12525/2010 si codul unic de înregistrare 27832422.
Domeniul principal de activitate este de “Intermedieri în comerțul cu produse diverse”, cod
CAEN 4619.
Sediul social al societății este în București, sector 6, Splaiul Independentei, nr 319.
Capitalul social al entității este vărsat si are o valoare de 200 lei. Unicul asociat al Bottari Italo
Romena este Bottari Europe SRL.
Prezentarea situațiilor financiare
Analiza situației patrimoniului
1. Analiza echilibrului financiar. Analiza FR, NFR si TN
2014 2015 2016 2017
FR 1,977,012 3,176,396 5,038,211 6,084,168
NFR 1,692,489 2,864,430 5,466,377 5,919,135

TN 284,523 311,966 -428,166 165,033
2014/2015 2015/2016 2016/2017
∆FR 1,199,384 1,861,815 1,045,957
∆NFR 1,171,941 2,601,947 452,758
∆TN 27,443 -740,132 -263,133
După cum se poate observa, fondul de rulment înregistrează o creștere constanta pe toata
perioada analizata.
Atunci când FR>0 ca in situația aceasta, se înregistrează un surplus de resurse permanente
care poate fi alocat ciclului de exploatare.
Existenta unui fond de rulment pozitiv diminuează riscul de insolvabilitate, întreprinderea
dispunând de o marja de securitate, care o poate proteja parțial sau integral de efectele
perturbării ciclului de încasare sau de plăti.
La fel ca si fondul de rulment necesarul de fond de rulment are valori pozitive si
înregistrează o creștere constanta Este o stare care arata ca o parte tot mai mare de nevoi
temporare trebuie finanțate din resurse permanente (când NFR este pozitiv) sau ca o parte
tot mai mica de resurse temporare se afla la dispoziția intre-prinderii in raport cu nevoile
temporare Aceasta situație este favorabila când se datorează unei investiții productive
realizate de întreprindere (când NFR este pozitiv) dar un necesar de fond de rulment prea
mare se poate însă sa nu fie acoperit de marja bruta de autofinanțare degajata din
punerea in exploatare a investiției, conducând la un dezechilibru financiar pe termen scurt
Se poate observa ca ∆TN 2014/2015, este pozitiva.
Aceasta situație reflecta un cash-flow pozitiv; trezoreria este in creștere reflectând o
sporire a disponibilităților pe care le deține întreprinderea. In general este o situație apreciata
ca pozitiva exprimând faptul ca activitatea desfășurata de firma se concretizează într-un flux
crescător de lichidități.
In următorii ani trezoreria neta este negativa, aceasta reflecta o situație nefavorabila pentru
firma, reflectând un nivel mai scăzut al disponibilităților.
2. Indicatori de lichiditate
a) Coeficient de lichiditate generala:
2014 2015 2016 2017
L 1.44 2.09 2.86 2.61
L reprezinta lichiditatea generela. Ca si formula de calcul am folosit L= Active curente/Datorii
curente. Luand in considerare valoarea standard a lichiditatii generale ca fiind 1, atunci
rezultatele obtinut ne duc la concluzia ca firma are capacitatea a-si plati toate datoriile pe
termen scurt.
b) Viteza de rotatie a stocurilor
2014 2015 2016 2017
Viteza de rotatie 90 73 110 98
Indicatorul arata de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercitiului financiar.
3. Indicatorii gestionării elementelor patrimoniale:
3.1 Total Activ:
A = Imobilizări + Active circulante
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Active imobilizate 120.246 92.598 168.960 113.773
Active circulante 6.509.425 6.077.549 7.741.226 9.872.409
Total Activ 6.629.671 6.170.147 7.910.186 9.986.182

3.2. Ponderea capitalului propriu în total capitaluri împrumutate
gcp = Cp/CT
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Capital Propriu 1.562.633 2.626.915 4.514.482 5.706.433
Capital Total 1.562.633 2.626.915 4.514.482 5.706.433
Gcp 1 1 1 1
3.3. Situatia neta
Sn = Activ total – Datorii totale
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Activ total 6.629.671 6.170.147 7.910.186 9.986.182
Datorii totale 5.204.728 3.655.278 3.158.612 4.391.916
Situatie neta 1.424.943 2.514.869 4.751.574 5.594.266
4. Indicatorii activității
4.1. Producția exercițiului:
PE = Producția vândută + Producția stocată + Producția imobilizată
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Productie vanduta 0 9.941 7.207 11.578
Productie stocata 0 0 0 0
Productia imobilizata 0 0 0 0
Productia exercitiului 0 9.941 7.207 11.578
4.2. Cifra de afaceri:
CA = Producția vândută + Vânzări de mărfuri + Vânzări de servicii
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Productia vanduta 0 9.941 7.207 11.578
Vanzari de marfuri 9.943.282 10.634.748 12.232.190 14.651.534
Vanzari de servicii 0 0 0 0
Cifra de afaceri 9.943.282 10.644.689 12.239.397 14.663.112
4.3. Valoarea adăugată:
VA = Producția exercițiului + Marja comercială – Consumuri externe (de la terți)
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Marja comerciala 5.068.257 6.259.959 6.931.782 7.742.373
Productia exercitiului 0 9.941 7.207 11.578
Consumuri externe 4.553.828 4.638.884 5.677.714 7.200.167
Valoarea daugata 514.429 1.631.016 1.261.275 553.787
4.4. Număr personal : Np = Personal de execuție + Manageri
4.5. Productivitatea muncii: W = VA/Np sau W = CA/Np sau W = Q/Np
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Numar personal 12 12 13 15
Valoare adaugata 514.429 1.631.016 1.261.275 553.787
Productivitatea muncii 42.869 135.918 97.021 36.919
4.6. Remunerarea factorului muncă: Rm = Chelt salariale/CA
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Cheltuieli salariale 438.301 554.216 617.556 744.342
Cifra de afaceri 9.943.282 10.644.689 12.239.397 14.663.112

Rm 0.04 0.05 0.05 0.5
4.7. Capitaluri investite:
CI = Active fixe brute + Nevoia de fond de rulment + Disponibilități
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Active imobilizate 120,246 92,788 168,960 113,773
NFR 1,692,489 2,864,430 5,466,377 5,919,135
Disponibilitati 284,523 311,966 -428,166 165,033
Capitaluri investite 2,097,258 3,269,184 5,207,171 6,197,941
4.8. Capitaluri permanente:
CP = Capitaluri proprii (Cp) + Datorii pe termen lung (DTL)
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Capitaluri proprii 1.562.633 2.626.915 4.514.482 5.706.433
Dat. pe T.L. 672.315 754.125 815.597 603.675
Capitaluri permanente 890.318 1.872.790 3.698.885 5.102.758
5. Indicatorii profitabilității
5.1. Excedent brut din exploatare:
Ebe = Venituri din exploatare – Cheltuieli pentru exploatare +/- Elemente calculate
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Valoarea daugata 514.429 1.631.016 1.261.275 553.787
Elemnte calculate 569.214 709.764 769.082 923.348
EBE 1.083.643 2.340.780 2.030.357 1.477.135
5.2. Profit din exploatare:
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Profit din exploatare 856.958 1.347.158 2.373.403 1.527.714
Profit brut 679.963 1.315.280 2.246.116 1.416.836
Profit net 564.367 1.064.282 1.886.631 1.191.951
Rata profitului 7.33 12.58 18.71 9.95
6. Indicatorii îndatorării întreprinderii
6.1. Coeficientul (rata) de îndatorare globală:
Cg1 = Datorii totale/Total pasiv sau Cg2 = Datorii totale/ Capital propriu
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Datorii totale 5.204.728 3.655.278 3.158.612 4.391.916
Capital propriu 1.562.633 2.626.915 4.514.482 5.706.433
Cg 3.33 1.39 0.70 0.77
6.2. Capacitatea reală de autofinanțare:
CAF = Profit net (Pn) + Amortizări (A) – Participarea salariaților la profit (Psp) – Dividende (D)
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Profit net 564.367 1.064.282 1.886.631 1.191.951
Amortizari 228.309 297.108 350.122 408.633
CAF 792.676 1.361.390 2.236.753 1.600.584
6.3 Rata de acoperire a creditelor:
Rac = (Pn + A – D)*100/(Credite Scadente + Dobânzi la credite)
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
CAF 792.676 1.361.390 2.236.753 1.600.584Număr de cuvinte identice : 5

ului-net-actualizat-doc

Credite scadente+ Dobanzi la credite 2.272.262 387.914 22.678 596.718
Rac 0.35 3.51 98.63 2.68
6.4. Coeficientul de îndatorare pe termen lung:
Cî2 = Datorii pe termen lung și mediu/Capitaluri permanente
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Dat. pe T.L. 672.315 754.125 815.597 603.675
Capitaluri permanente 890.318 1.872.790 3.698.885 5.102.758
Cî 0.76 0.40 0.22 0.12
6.5. Rata autonomiei financiare: Raf = Cp/(Cp+CÎ)
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017
Capitaluri proprii 1.562.633 2.626.915 4.514.482 5.706.433
Capital imprumutat 672.315 754.125 815.597 603.675
Raf 0.70 0.78 0.85 0.90
Rata rentabilitatii economice, Rata rentabilitatii financiare, Rata rentabilitatii comerciale, Rata
rentabilitatii capitalului investit, Rata rentabilitatii resurselor consumate
31.12.2014 31.12.2015 31.12.2016 31.12.2017 Rre=Profit brut/Capital permanent 0.76%
0.70% 0.60% 0.28 Rsf=Profit net/Capital propriu 0.36% 0.41% 0.42% 0.21 Rc=Profit
net/Cifra de afaceri 0.06% 0.10% 0.15% 0.81 Rci=Profitul net/Activ total 0.09% 0.17%
0.24% 0.12 Rrc=Profit net/Cheltuieli totale 0.06% 0.11% 0.18% 0.09%
Capitolul III : Evaluarea companiei
3.1. Abordarea prin venit Metoda de evaluare prin capitalizarea fluxurilor financiare
actualizate Metoda de evaluare prin capitalizarea fluxurilor financiare actualizate DCF
Discounted-Cash-Flow se bazează pe capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri
pozitive de disponibilități Metodă DCF Discounted-Cash-Flow este o metodă de randament
si prin urmare argumentele care susțin aplicarea acestei metodei sunt următoarele:
– viabilitatea societății, capacitatea ei de a genera profit și în continuare;
– continuitatea activității prezente.
Premisele ce se vor ține seama în aplicărea metodei DCF sunt:
– definirea condițiilor normale de exploatare și funcționare pe baza tendințelor extrase
din rezultatele analizei diagnostic;
– deducerea din profitul net degajat din exploatare a cheltuielilor de investiții (ca
imobilizări sau fond de rulment), necesare susținerii capacității beneficiare considerate;
– valoarea rezultată exprimă rezultatul utilizării acelor elemente de patrimoniu care
participă la
desfășurarea activității, excluzând activele în afara exploatării și incluzând valoarea
elementelor
intangibile instabilitatea monedei și dificultățile de previzionare a ratei inflației au dus la
necesitatea exprimării tuturor indicatorilor într-o monedă constantă în lei continuitatea
managementului, a sistemului de organizare, a structurii și activității societății Potrivit
acestei metode, valoarea societății este dată de suma fluxurilor de venituri nete în
perioada previzionată, actualizate cu costul mediu al capitalului, la care se adaugă
valoarea reziduală la finele perioadei previzionate, actualizată la data evaluării si
activele din afara exploatării. Metoda fluxurilor financiare actualizate (Discounted Cash-
Flow – DCF) se bazează pe premisa că valoarea societății este valoarea prezentă a
veniturilor economice viitoare pe care le vor dobândi proprietarii afacerii. Patrimoniul

societății furnizează o valoare, în condițiile continuității activitații pe măsura veniturilor pe
care le generează. Primul element determinant al valorii societății este tipul de flux
financiar luat în considerare.
Se va evalua capitalul propriu, deci valoarea capitalului acționarilor. In consecință se va
determina cashflow-ul la dispoziția acționarilor. Valoarea viitoarei societății este echivalentă
cu valoarea actualizată a fluxurilor financiare produse. Ea se compune din trei elemente
care se calculează separat:
– valoarea fluxurilor actualizate pentru perioada de previziuni;
– valoarea terminală (reziduală) actualizată;
– valoarea activelor din afara exploatării Indicatori 2017 Baza ipoteze 2018 2019 2020 2021
2022
Venituri din exploatare 14,671,611 7% 15,698,028.84 16,796,295.93 17,971,441.71
19,228,847.70 20,574,272.11
1. Cifra de afaceri: 14,663,112 7% 15,689,529.84 16,787,796.93 17,962,942.71 19,220,348.70
20,565,773.11
Productia vanduta 11,578 5% 12,156.90 12,764.75 13,402.98 14,073.13 14,776.79
Venituri din vânzarea mărfurilor 14,651,534 2% 14,944,564.68 15,243,455.97 15,548,325.09
15,859,291.59 16,176,477.43
2. Alte venituri exploatare 8,499 costant 8,499.00 8,499.00 8,499.00 8,499.00 8,499.00
Cheltuieli de exploatare: 12,712,186 9% 12,756,919.86 12,803,353.57 12,851,552.54
12,901,584.70 12,953,520.64
1.Total cheltuieli cu materialele 267,924 3% 275,961.72 284,240.57 292,767.79 301,550.82
310,597.35
2.Cheltuieli marfuri 6,909,161 constant 6,909,161 6,909,161 6,909,161 6,909,161 6,909,161
3.Alte cheltuieli externe (energie+ apa) 22,809 2% 23,265.18 23,730.48 24,205.09 24,689.20
25,182.98
3.Total cheltuieli cu personalul 905,999 4% 942,238.96 979,928.52 1,019,125.66 1,059,890.69
1,102,286.31
4.Cheltuieli amortizare 58,511 constant 58,511 58,511 58,511 58,511 58,511
5.Cheltuieli privind prestațiile externe 4,447,897 constant 4,447,897 4,447,897 4,447,897
4,447,897 4,447,897
6.Cheltuieli cu impozite si taxe 17,349 constant 17,349 17,349 17,349 17,349 17,349
7.Alte cheltuieli 82,536 constant 82,536 82,536 82,536 82,536 82,536
Rezultat exploatare 1,959,425 2,941,108.98 3,992,942.36 5,119,889.17 6,327,263.00
7,620,751.47
Rezultat financiar -110,878 -2% -108,660.44 -106,487.23 -104,357.49 -102,270.34
-100,224.93
Rezultat brut 1,416,836 2,832,448.54 3,886,455.12 5,015,531.69 6,224,992.66 7,520,526.54
Impozit pe profit 226,694 16% 453,191.77 621,832.82 802,485.07 995,998.83 1,203,284.25
Profit curent net 1,190,142 2,379,257 3,264,622 4,213,047 5,228,994 6,317,242
± Variatie necesar fond de rulment – 418,159.24 443,370.42 474,406.35 507,614.80
543,147.83
Necesar de fond de rulment 1,759,573 6,337,294.24 6,780,664.67 7,255,071.02 7,762,685.82
8,305,833.65
NRF/CA 0.4037 0.4037 0.4037 0.4037 0.4037 0.4037
1)Fluxuri din exploatare: – 1,961,097.53 2,821,251.88 3,738,640.26 4,721,379.04 5,774,094.46
Amortizarea 408,633 constant 408,633 408,633 408,633 408,633 408,633
Investitii –
2) Flux investiții 408,633.00 408,633.00 408,633.00 408,633.00 408,633.00
Credite pe TS și TL 596,718 – – – – – –
Rambursare credite – 596,718.00 – – – –

3) Flux financiar – – -596,718.00 0.00 0.00 0.00 0.00 Total fluxuri de numerar(CF total
disponibil 1,773,012.53 3,229,884.88 4,147,273.26 5,130,012.04 6,182,727.46 Factor de
actualizare – 1/(1 15%)i – 0.8772 0.7695 0.6750 0.5921 0.5194 CF total actualizat (CF total
anual*fact.actz 1,555,274.15 2,485,291.54 2,799,291.32 3,037,378.95 3,211,114.90
Suma Cf actualizate 13,088,350.86
Valoarea reziduala = PnN/(c-g) 48,594,171.51
Valoarea reziduala actualizata 25,238,289.96
Valoarea firmei 12,149,939.09
3.2. Abordare prin active
Valoarea determinate prin metoda activului net contabil ține cont de nivelul patrimoniului la
momentul stabilit pentru scopul evaluării, ajustat cu nivelul datoriilor și reflectă valoarea
contabilă a acțiunii societățiila data analizată Având în vedere faptul că baza determinării
valorii prin metoda activului net contabil o constituie fotografia la un moment dat a situației
societății, fără a ține cont de influențele asupra elementelor patrimoniale, considerăm că
valoarea obținută prin metoda activului net contabil poate să nu fie relevanță pentru scopul
urmărit. Activul Net Contabil a fost determinat pe baza bilanțului contabil la 31.12.2017.
Valorile obținute după aplicarea metode activului net corectat
Metoda Activului Net Corectat a fost aplicată în ipoteza activității economice în continuitate.
Mijloacele fixe au fost evaluate ținând cont că sunt instalate, se află în funcțiune și sunt
utilizate în scopul pentru care a fost achiziționate, la parametrii normali.
Pentru aplicarea acestei metode în evaluarea unei companii se utilizează ca bază de calcul
următoarea formulă:
ANC = ACTIVE – DATORII +/- CORECȚII
Pentru determinarea activului net corectat, s-au folosit tehnici specifice, adecvate elementelor
bilanțiere.
Pe baza balanței de verificare la 31.12.2017 și pe baza datelor furnizate de conducerea
Vrancart SA, au fost analizate și corectate, acolo unde a fost nevoie, următoarele:
Există stocuri depreciate, cu o valoare de 9.672 lei.
Enitatea are de platit restante catre bugetul de stat neinregistarte in contabilitate, in valoare de
800 lei.
Un client a refuzat o factura in valoare de 535.955 lei, motivul fiind ca marfa nu a fost conforma
cu factura.
Indicatori Valori Contabile la 31.12.2017 Corectii Valori Corectate
Active imobilizate 113,773 113,773
Imobilizări necorporale 7,780 – 7,780
Imobilizări corporale 105,993 – 105,993
Imobilizări financiare – – –
Active circulante 9,872,409 (546,427) 9,325,982
Stocuri 4,006,308 (9,672) 3,996,636
Creanțe 5,701,068 (535,955) 5,165,113
Investiții pe termen scurt – – –
Casa si Conturi la bănci 165,033 (800) 164,233
Cheltuieli în avans 112,167 – 112,167
TOTAL ACTIVE 10,098,349 – 9,551,922
Datorii pe termen scurt 3,788,241 – 3,788,241
Datorii pe termen lung 603,675 – 603,675
TOTAL DATORII 4,391,916 – 4,391,916
Activ net Contabil 14,378,098 – –

Plagiat-Sistem Antiplagiat prin Internet
Bd. Unirii nr. 20, bl. 5C, sc. 1, etaj 5,
ap 35, Sector 4
Bukarest, RomaniaContact:
contact@sistemantiplagiat.ro
tel: +40 021 642 72 58 Întrebări Frecvente
Contactsuma corecțiilor elementelor de activ (546,427)
suma corecțiilor datoriilor –
Activ net Contabil Corectat 13,831,671
–––––––––FOOTNOTES–––––––––-
1. Prin valoare de realizare înțelegem contravaloarea bunului pe care am obținut-o la vânzarea
acestuia, efectuată astăzi