Disertatie Popa(gherasim) Minerva Doina [613443]

1 MINISTERUL EDUCA ȚIEI NATIONALE
UNIVERSITATEA “1DECEMBRIE 1918” DIN ALBA IULIA
Facultatea de Drept si Stiinte Sociale

SPECIALIZAREA : ASISTENTA MANAGERIALA IN SECTOARELE PUBLIC SI PRIVAT

REPREZENTAREA IN JUSTITIE

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Ioan Ganfalean
Absolvent: [anonimizat]
2018

2 CUPRINS
I. REPREZENTAREA 3
A. Noțiunea și importanța reprezentării 3
B. Subiectele raportului juridic de reprezentare 4
C. Aspecte ale reprezentarii si conditii 6
D. Interdicția de a se încheia acte juridice prin reprezentare 6
E. Scopul reprezentării 7
F. Tipurile raporturilor juridice 8
1. categorii
2. criterii
G. Împuternicirea (puterea de a reprezent a, mandatul ) 11
H . Durata împuternicirilor 16
I. Reprezentarea fara imputernicire 17
J. Reprezentarea cu de pasirea imputernicirii 18
K. Raspunderea reprezentantului care a actionat fara imputer nicire 19

II. PROCURA 20
A. Noțiunea de procură 20
B. Forma și felurile procurii 20
C.Termenu l procurii 22
D. Încetarea valabilității procurii 22
III.REPREZENTAREA JUDICIARA CONVE NTIONALA 24
III. 1 Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice 24
III.2 Reprezentarea conventionala a persoanelor juridice 27

IV. CONCLU ZII 30

Bibliografia 31

3 I. REPREZENTARE A

A. Noțiunea și importanța reprezentării
Reprezentarea în actele juridice civile este reglementată în art. 1295 -1314 C. civ.
În studiul de față sunt analizate diferitele feluri de reprezentare, în accepțiunea dată
acestora de către legiuitor în Codul civil, c ondițiile reprezentării și efectele acesteia,
făcându -se trimitere și la doctrina anterioară Codului civil din 2009. Dreptul la aparare
este consacrat in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Pactul International cu
privire la Drepturile Civile si Po litice si Conventia Europeana a Drepturilor Omului – ca o
garantie a dreptului la un proces echitabil al oricarei persoane, precum si in principiile
constitutionale prin care se instituie obligativitatea respectarii Constitutiei, a suprematiei
sale si a le gilor, inclusiv garantarea dreptului la aparare al partilor in tot cursul procesului
(art. 1 pct. 5 si art. 24 din Constitutia Romaniei -1).
Reprezentarea este procedeu de tehnică -juridică prin care o persoană, numită
reprezentant încheie acte juridice cu terții în numele și în contul unei alte persoane,
numită reprezentat , având drept consecință producerea directă în persoana
reprezentatului a efectului actelor juridice ( art 1296 C.civ -2). De regulă, actele juridice se
încheie personal de către participantul la raportul juridic care și beneficiază de efectele lor.
Ori de cîte ori intră într-un raport juridic, partea semnatară trebuie să fie prezentă în locul
unde are loc semnarea sau executarea actului juridic. În viața cotidiană sunt frecvente
cazurile cînd subiectul raportului juridic nu poate fi prezent la încheierea sau la executarea
actului juridic. În astfel de condiții apare necesitatea înlocuirii lui cu o altă persoană. Viața
juridică ar deveni extrem de complicată dacă actele juridice nu ar fi realizate prin
intermediul unor persoane. Ar fi dezavantajați în special minorii și incapabilii care nu ar
putea încheia acte juridice valabile. Instituția rep rezentării este foarte veche și extrem de
necesară pentru părinți, tutori, curatori, întreprinzători, persoane juridice și multe alte
persoane.
_____________
1 Constitutia Romaniei actualizata si republicata in Monitorul oficial al Romaniei nr 767
din 31 octombrie 2003.
2 Legea nr 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si competarile ulterioare.

4 Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare, încheind diferite con tracte, permițînd
altor persoane să încaseze salariul, onorariul să primească sau transmită diferite documente
sau bunuri materiale, de instituția reprezentării se face uz la reprezentarea intereselor în inși
de judecată sau arbitraj.
Elementele definito rii ale reprezentării, care de fapt conferă acestei instituții
individualitate, sunt sintagmele „în numele" și „pe seama”. Atunci când se menționează că
reprezentantul operează în numele reprezentatului înseamnă că primul acționează numai
fizic, însă expri mă voința celui de -al doilea și îl angajează într -un raport juridic fără ca
acesta să fie prezent.
Altfel spus, reprezentantul este și rămâne purtătorul de nume și de voință proprie,
însă prin cumul, devine și purtător de nume și de voință ale altei perso ane și numai
voința acesteia din urmă o exteriorizează la încheierea contractului.

B.Subiectele raportului juridic de reprezentare .
În calitate de subiecte ale reprezentării apar trei părți: reprezentatul;
reprezentantul; terța persoană. Poate ave a calitate de reprezentat orice persoană
(fizică sau juridică) care manifestă dorința de a încredința unei alte persoane
săvârșirea în numele său a unor anumite acte juridice precum și persoana care, în
virtutea unor circumstanțe, are necesitatea de a fi r eprezentată . Are calitate de
reprezentant persoana fizică sau juridică împuternicită să facă în numele și din
contul reprezentatului anumite acte juridice.
Persoana fizică poate să reprezinte interesele unei altei persoane la încheierea
de acte juridice n umai dacă are capacitate deplină de exercițiu. De regulă, persoana
juridică poate avea calitatea de reprezentant al unui persoane fizice sau juridice. În
special, organizațiile necomerciale fondate ca uniuni de persoane juridice, asociații se
constituie cu scopul de a reprezenta interesele membrilor săi în raport cu autoritățile
publice, cu terții și chiar în instanță de judecată.
Persoanele juridice cu scop lucrativ pot să reprezinte interesele altor
întreprinzători atît în bază de procură, cît și în ba za contractului de mandat, agenție
comercială etc.
Autoritățile publice reprezintă interesele persoanelor juridice de drept public. De
exemplu, primarul reprezintă interesele unității administrativ -teritoriale.

5 În actele juridice civile se aplică princip iul relativității, ceea ce înseamnă că
efectele acestora se produc între părti sau persoanele asimilate părtilor. „Contractul
produce efecte numai între păr ti, dacă prin lege nu se prevede altfel.” (art. 1280 C. civ. -3).
Actul juridic, în principiu, nu poa te produce efecte nici în favoarea , nici împotriva ter tilor.
Faptul că un act juridic nu produce efecte împotriva tertilor este conform cu echitatea.
Dacă un act juridic ar putea crea o obliga tie în sarcina ter tilor sau ar putea adduce
atingere patrimoniul ui lor, asta ar însemna că cineva ar putea dispune de patrimoniul
altei persoane fără consim tământul acesteia. Faptul că un act juridic nu produce efecte
în favoarea tertilor este o consecin tă a voin tei păr tilor: prin încheierea unui act juridic, de
regul ă, păr tile urmăresc să profite, ele însele, de act si nu ter tii. Pe de altă parte, dacă
vointa unei persoane ar putea fi impusă voin tei ter tilor, asta ar conduce la suprimarea
libertă tii individuale – 4. Trebuie să se facă deosebiri între reprezentant, pe d e o parte, și
persoanele care acționează în interesul unei alte persoane însă pe cont propriu și persoanele
care au dreptul să negocieze contracte viitoare, pe de altă parte. Unii autori propun să se facă
deosebiri între reprezentant și: curier, intermedia r, executor testamentar, persoană care
semnează testamentul în locul testatorului , etc. Nici unul dintre persoanele menționate nu
săvârșește acte juridice în numele sau în contul unei alte persoane.
Reprezentantul încheie personal actele juridice pentru care este împuternicit. El poate
transmite unui terț împuternicirile numai dacă este învestit cu acest drept de către reprezentat
sau dacă o cer interesele reprezentatului. Reprezentantul care a cedat unui terț împuternicirile
este obligat să aducă imediat la cunoștință reprezentatului cesiunea împuternicirilor, precum
și informația despre substituitor. In cazul în care nu îndeplinește această obligație,
reprezentantul poartă răspundere pentru acțiunile substituitorului ca pentru acțiuni proprii.
Terțul . In calitate de terț poate fî orice persoană fizică sau juridică, inclusiv
statul și unitatea administrativ -teritorială, în raport cu care, drept rezultat al acțiunilor
reprezentantului, nasc, se modifică ori se sting drepturi și obligații ale reprezenta tului. El
le îndeplinește cu corectitudine, fiind conștient de rezultatele care vor surveni nu pentru
sine, ci pentru reprezentat. Scopul și caracterul acestor acte le stabilește reprezentatul după
voința sa
_______________________

3 Legea nr 287/2009 pri vind Codul civil, publicata in Monitorul oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si competarile ulterioare.
4 A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român , vol. 1,
Editura All Beck, Colectia Restitutio, Bucuresti, 2002, p. 107 -110

6 C. Aspecte ale reprezentarii si conditi i
Partile in procesul civil isi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin
mandatar. Exista reprezentare in procesul civil in ipoteza in c are un tert primeste
imputernicirea si sarcina de a actiona in justitie (a indeplini acte de procedura) – ca
reclamant sau parat – in numele si in interesul altuia (titularul dreptului la actiune),
situatie in care calitatea procesuala se va verifica in pe rsoana reprezentantului
iar dreptul se va verifica in persoana reprezentatului. Reprezentarea in exercitarea
actiunii este conditionata de indeplinirea unei minime conditii de fond si a unei minime
conditii de forma: Conditia formala a reprezentarii o cons tituie indicarea expresa a
reprezentantului . Art. 112 C.proc.civ. reclama indicarea in cuprinsul cererii de chemare in
judecata a numelui si a calitatii celui care angajeaza ori reprezinta partea in proces, iar in
cazul reprezentarii prin avocat, numele ac estuia si sediul profesional. Asadar, in
cuprinsul cererii introductive se specifica faptul ca aceasta a fost promovata prin
reprezentant conventional si se alatura celei dintai exemplarul original al
procurii. Mandatul dat sub forma unei procuri generale nu indrituieste la reprezentarea
mandantului in justitie (cu exceptia cazului in care mandantul locuieste in strainatate sau
ne aflam in ipoteza unui mandat incredintat unui prepus), existand cerinta ca procura sa
contina prevederi exprese in acest sens. Conditia de fond a reprezentarii o constituie
«puterea» de a reprezenta pe altul, sens in care reprezentantul are obligatia sa justifice
dobandirea acestei puteri si intinderea acesteia.
D. Interdicția de a se încheia acte juridice prin reprezentare .
Nu toat e actele juridice pot fi săvârșite prin reprezentant. Astfel, este interzisă
încheierea prin reprezentant a actului juridic care, după natura lui, urmează a fi încheiat
nemijlocit de persoana contractantă sau a cărui încheiere prin reprezentant este interz isă
expres de lege.
În dezvoltarea acestei dispoziții, Codul civil prevede că „testamentul olograf trebuie
scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului ”( art 1041 din C. civ. -5).
Reprezentantul nu are dreptul să încheie acte juridice în numele reprezentatului cu
sine însuși, nici în nume propriu, nici în calitate de reprezentant al unui terț, cu excepția
cazului cînd acest drept îi este acordat expres de reprezentat.
____________________

5 Legea nr 287/2009 privind Codul civil, publicata in M onitorul oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si competarile ulterioare.

7
De asemenea, conform art. 280 alin (1) din Codul civil, declarația de căsătorie se
depune personal la organul de stare civilă de persoanele care doresc să se căsătorească.
Pentru încheierea căsătoriei este necesar consimțământul „exprimat personal" al bărbatului și
al femeii care se căsătoresc , iar încheierea căsătoriei se face în prezența persoanelor care
se căsătoresc (Legea 119 /1996, art. 25 alin (1) – 6).
E.Scopul reprezentării
Scopul reprezentarii constă în săvârșirea unor acte juridice de către o persoană în
numele și în contul unei alte persoane în lipsa ei fără ca aceasta din urmă să fie prezentă.
Reprezentarea conține un r aport juridic potrivit căruia acțiunile juridice sunt săvârșite de o
persoană (reprezentantul), iar efectele (drepturile și obligațiile) le suportă o altă persoană
(reprezentatul), în numele și în contul căruia acționează reprezentantul.
În principiu, nime ni nu poate fi obligat printr -un act juridic la care nu a fost parte,
dar poate dobândi drepturi .7. În literatura juridica ,8 exceptiile se împart în exceptii reale
si except ii aparente de la principiul relativitătii.
Except ii reale există numai dacă, pri n voint a părtilor (si nu în temeiul legii) un act
juridic dă nastere la drepturi sau obligat ii pentru o persoană care nu a participat la
încheierea lui, nici personal , nici prin reprezentare .
În această accep tiune, singura excet ie reală este stipulat ia pe ntru altul. In Codul
civil stipulatia pentru altul este reglementata in art 1284 -1288. Stipulatia pentru altul sau
contractul in folosul unei terte persoane este actul juridic prin care o parte, promitentul,
se oblige fata de cealalta parte, stipulantul , sa execute o prestatie in favoarea unei terte
personae, straine de contract, denumita tert beneficiar.
Tertul beneficiar nu participa nici direct, nici prin reprezentare la incheierea actului
juridic. De exemplu, donatia cu sarcina.
_________________ _____
6 Legea nr 119/1996 cu privire la actele de stare civila, publicata in Monitorul oficial al Romaniei , Partea
I, nr 257 din 18 aprilie 2012, cu modificarile si competarile ulterioare.
7 A se vedea C.Stanescu , C. Birsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, ed. A IX -a, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2008, p. 68 -69.
8 A se vedea Ghe. BELEIU, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. AXI –
a revazuta si adaugita de Marian Nicolae, Petrica cTrusca, Editura Uni versul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 208;
G. Boroi, Drept civil. Partea generala . Persoanele, ed a IV -a, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2010, p.237 –
239; O. Ungureanu , Drept civil. Introducere, ed a VI -a, Editura Rosatti, Bucuresti, 2002, p. 172 -174.

8 Dacă av em în vedere faptul că o excepție reală de la principiul relativității poate
exista numai prin voința părților , terțul beneficiar neparticipând în nici un fel, nici chiar prin
exprimarea consimțământului lui în sensul acceptării dreptului care se naște în favoarea
lui, atunci nici stipulația pentru altul nu este o excepție reală, deoarece, în art. 1286 alin.
(1) C. civ. se prevede că dacă ter tul beneficiar nu acceptă stipula tia, dreptul său se
consideră a nu fi existat niciodată.
O excepție aparentă de la principiul relativității efectelor actului juridic civil este
reprezentarea , o excep tie aparentă pentru că cel reprezentat, devine parte în actul juridic
încheiat de reprezentant 9; de exemplu, X îl împuterniceste pe Y să cumpere pentru el,
pentru X, un ap artament; în această situati e, există două contracte: contractul de mandat
încheiat între X si Y si contractul de vânzare, încheiat de Y, ca reprezentant al lui X, care
contractează în numele si pe seama lui X, cu vânzătorul apartamentului; contractul de
vânzare îsi produce efectele asupra lui X, care devine parte în contract (cumpărător),
desi nu a participa t la încheierea lui.
F.Tipurile raporturilor juridice.
Reprezentarea, ca operațiune juridică, dă naștere la 3 categorii distincte de
raporturi ju ridice:
– între reprezentant și reprezentat;
– între reprezentant și terț;
– între reprezentat și terț;
Tipurile reprezentării . Reprezentarea poate fi clasificată după mai multe criterii:
I. După izvorul său , reprezentarea poate fi legală sau conven țională. În unele
surse doctrinare, această clasificare este suplimentată cu reprezentarea judiciară, care este
o ramificație a reprezentării legale.
În cazul reprezentării legale, puterea persoanei de a reprezenta o altă persoană
rezultă din lege fără a fi necesară procura. Sunt reprezentanți legali ai minorului
părinții, adoptatorii, tutorele. Reprezentant legal al persoanei juridice este persoana fizică
învestită cu atribuții de administrator (directorul, managerul) sau lichidator ales, numit sau
desem nat într -un alt mod, al cărui nume este înscris în Registrul de stat unde este
înregistrată persoana juridică. Reprezentarea legală a persoanelor juridice se numește și
reprezentare statutară.
___________________
9 A se vedea , O. Ungureanu , op.cit., p. 175; G.Boroi, op. Cit., p. 239 -241

9 Reprezentantul este împuternicit printr -o dispozitie legală să încheie acte juridice
în numele si pe seama altei persoane. Reprezentarea legală este obligatorie10. Ea
intervine în cazul minorilor sub 14 ani, reprezentați de părinți .
Astfel, părintii, ca reprezentanti legali, sunt împuterniciti de lege să încheie acte
juridice în numele minorului pe care îl reprezintă, cu exceptia acelora strict personale (art.
143 și art. 502 C. civ.). De exemplu, dacă un minor de 13 ani , primeste un legat cu titlu
particular, acceptarea se face de către reprezentantul său legal, [cu încuviintarea
instanței de tutelă, așa cum reiese din art. 144 alin. (2) și art. 124 alin. (2) C. civ.].
Minorul, adică persoana fizică de la nastere si pân ă la vârsta majoratului – aceea
de 18 ani – este considerat incapabil de a încheia singur acte juridice de drept privat,
deoarece nu este dezvoltat suficient, fizic si psihic si deci nu are discernământul necesar
pentru a putea participa singur la viata ju ridică, încheind actele juridice referitoare la
persoana si la patrimoniul său. Legea face însă unele distinctii în ceea ce -l priveste pe
minor, care au la bază dezvoltarea lui progresivă, pe măsură ce înaintează în vârstă.
Astfel, conform C. civ., minori i care nu au împlinit 14 ani sunt lipsiti total de
capacitatea de exercitiu, adică de capacitatea de a încheia singuri acte juridice; ei sunt
incapabili în mod absolut. De la 14 ani, minorii dobândesc o capacitate de exercitiu
restrânsă . Incapacitatea mino rilor sub 14 ani are ca scop ocrotirea lor.
Asta nu înseamnă că incapabilii nu pot încheia deloc acte juridice, ci doar că
actele juridice se încheie de către reprezentantii lor legali. Potrivit art. 43 alin. (2) prima
teză C. civ., „Pentru cei care nu au capacitate de exerci tiu, actele juridice se încheie, în
numele acestora, de reprezentantii lor legali, în conditiile prevăzute de lege”.
Sanctiunea civilă care se aplică, în cazul nerespectării regulilor referitoare la încheierea
de acte juridice de către minorul sub 14 ani, este nulitatea relativă . Conform C. civ.,
actele juridice încheiate de minorii care nu au împlinit 14 ani sunt anulabile pentru
incapacitate, chiar fără dovedirea unui prejudiciu. Reprezentarea judiciară are drept
izvor hotărîrea unei instanțe judecătorești .În doctrina anterioară11, reprezentarea judiciară
_____________________
10 A se vedea D. Cosma , Teoria generala a actului juridic civil, Editura Stiintifica, Bucuresti,1969, p. 80
11 A se vedea D. Cosma , op. cit., p. 80

10 era consid erată aceea în care reprezentantul primea împuternicirea de a încheia acte
juridice din partea unei instanțe judecătorești și exemplul dat era sechestrul judiciar12.
Tot în doctrina și practica anterioară, reprezentare judiciară era considerată și
repreze ntarea în justiție a unei persoane de către un mandatar, cum ar fi avocatul.13
În accepțiunea Codului civil există reprezentare judiciară în cazurile în care
reprezentantul este numit printr -o hotărâre judecătorească14 precum: în cazul minorului
sub 14 an i pus sub tutelă, care este reprezentat de tutorele său, numit de instanța de
tutelă, prin încheiere (art. 118, art. 119 C. civ.); în cazul interzisului judecătoresc, care
este reprezentat tot de un tutore numit de instanța de tutelă , prin hotărârea de punere
sub interdicție (art. 170 C. civ.); dacă, de exemplu, o persoană majoră, pusă sub
interdic tie judecătorească, datorită aliena tiei mintale, trebuie să facă acte de administrare
a patrimoniului său, tutorele este acela care încheie actele juridice în num ele si pe seama
incapabilului (art. 171 C.civ.); în cazul în care instanța de tutelă numește un curator
special , până la numirea tutorelui minorului sau al celui care urmează a fi pus sub
interdicție judecătorească (art. 159, art. 167 C. civ.); în cazul curatelei persoanei
capabile , când instanța de tutelă numește un curator (art. 178 și urm. C. civ.); în cazul
sechestrului judiciar, prevă zut de art. 598 -601 din Codul de procedură civilă; ș.a
În cazul reprezentării convenționale , o persoană (reprezentatul) împuternicește
o altă persoană (reprezentantul) să încheie acte juridice în numele și pe contul său.
Puterea de reprezentare se demonstrează prin act juridic unilateral, numit procură, sau
bilateral, numit contract , de regula prin contractul de mandat . Aceasta reprezentare se mai
numeste voluntara 15. Mandatul este contractul prin care o persoană, numită mandatar, se
obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită
mandant, care îi dă această împuternicire si pe care o reprezintă ..
___________________
12 Sechest rul judiciar este reglementat i n art 598 -601 din Codul de procedura civila. Potrivit art 598, „ Ori de cate
ori exista un proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mo bil sau
imobil, ori asupra folosintei sau administrarii unui bun prop rietate comuna, instanta compet enta pentru judecarea
cererii principale va putea sa incuvi inteze, la cererea celui intere sat, punerea sub sechestru judiciar a bunului,
daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreprtului respectiv”
13 A se vedea C.Macovei, Contracte civile, Editur a Hamangiu, Bucuresti, 2003, p.236 -237
14 deci reprezentarea in justitie a unei persoane de catre un mandatar, nu este o reprezentare judiciara, ci
conventionala.
15 A se vedea D. Cosma , op. cit., p. 80

11 Poate fi vorba de reprezentare conven tională si atunci când mandatarul încheie un
act juridic în lipsa împuternicirii ori depăseste limitele împuternicirii ce i -a fost atribuită
prin mandat, sau, în cazu l gestiunii de afaceri fără utilitate dovedită; ratificarea acestor
acte de către reprezentat face ca efectele lor să se producă asupra reprezentatului16.
II. După întinderea puterii de a reprezenta , reprezentarea poate fi generală (totala) sau
specială ( partiala) :Reprezentarea generală, numită și reprezentare totală, este aceea în
care reprezentantul poate face orice act juridic în numele reprezentatului.
Această formă de reprezentare se realizează de către părinți și adoptatori în numele
minorului sub 7 ani, precum și de tutorele persoanei declarate incapabile.
Reprezentarea specială, numită și reprezentare parțială, este aceea în care reprezentantul
poate face un anumit act juridic ( de exemplu, un contract de vanzare) sau câteva acte
juridice ( de ex emplu, actele de administrare referitoare la un imobil, un automobil sau a
unor actiuni, etc) .
III. Alte criterii de clasificare . Reprezentarea poate fi reprezentare de drept privat și
reprezentarea de drept public, reprezentare perfectă și reprezentare imperfectă,
reprezentare voluntară și reprezentare obligatorie.
Reprezentarea este de drept privat dacă se stabilește între particulari (persoane
fizice și juridice), și de drept public dacă se stabilește între stat, pe de o parte, și
particulari pe de altă parte.
Un exemplu de reprezentare de drept public poate fi reprezentarea de către avocatul
parlamentar a intereselor particularului în raport cu autoritatea publică. Reprezentarea
perfectă va fi atunci când reprezentantul acționează în numele și din contul reprezentatului,
iar reprezentarea imperfectă , atunci când reprezentantul lucrează în nume propriu, dar pe
seama reprezentatului (comisionul, consignația etc).
Reprezentarea voluntară este atunci când voința reprezentatului joacă un r ol
determinant în stabilirea raportului de reprezentare.
Reprezentarea obligatorie se caracterizează prin faptul că raporturile de
reprezentare nasc independent de voința ambelor părți.

G. Împuternicirea (puterea de a reprezenta, mandatul).
Pentru ca acțiunile reprezentantului să producă efecte pentru reprezentat, primul
__________ __________
16 A se vedea D. Cosma , op. cit., p. 80

12 trebuie să aibă mandat, adică împuternicire sau putere de a reprezenta.
Cuvântul mandat este polisemantic, – în primul rând , el desemnează dreptul
reprezentantului de a acționa în numele reprezentatului, creînd pentru acesta din urmă
drepturi și obligații, – în al doilea rând , prin mandat se înțelege manifestarea de voință a
reprezentatului care deleghează voința sa de a încheia acte juridice. Prin mandat se
înțelege și documentul în care este consemnată împuternicirea (procura sau contractul
de mandat) . Procura se dă, de regulă în temeiul unui contract de mandat, dar poate
avea ca sursă si un alt contract, de exe mplu, contractul de societate . 17
Temeiurile apariției reprezentării Ca temei pentru apariția împuternicirilor de reprezentare
servesc:
– manifestarea voinței persoanei reprezentate ;
– desemnarea în funcție a persoanei care are atribuția de reprezentare;
– relațiile părintești, de tutelă sau de curatelă.
Primul temei de apariție este unul voluntar, celelalte sunt, de regulă, obligatorii.
Dacă temei al apariției reprezentării este voința persoanei reprezentate, această
voință se materializează în acte unilaterale sau bilaterale.
Act unilateral din care rezultă împuternicirea este procura emisă în temeiul art.252 din
Codul civil.
Act bilateral care dă naștere unor raporturi de reprezentare este contractul.
Contracte care conțin relații de repre zentare sunt: contractul de mandat (art. 1030 –
1052), contractul de agenție comercială (art. 1199 -1211). Conform art. 1030, mandantul
împuternicește mandatarul de a -l reprezenta la încheierea actelor juridice, permițându -i să
acționeze în numele și pe contu l său, iar la art. ll19 se prevede că principalul
împuternicește agentul comercial (întreprinzător individual) de a negocia și a încheia acte
juridice în numele și pe contul său.
Daca reprezentantul încheie un act juridic în lipsa împuternicirii sau depăs ind
împuternicirea ce i-a fost dată, actul juridic astfel încheiat nu produce efecte în persoana
reprezentatului, cu două except ii: în cazul reprezentării aparente [art. 1306, art. 1307
alin. (4) si art. 1309 alin. (2) C.civ.] si în cazul în care reprezent atul ratifică actul (art. 1311
C. civ.).
__________________
17 A se vedea D. Cosma , op. cit., p. 88 -89

13 Astfel, dacă tertul contractant nu are cunostintă despre modificarea ori revocarea
mandatului, despre desfiintarea ori încetarea lui sau dacă reprezent atul se comportă în
asa fel încât tertul contractant crede, în mod rezonabil, că reprezentantul are puterea de
a-l reprezenta și actionează în limitele împuternicirii ce i -a fost dată, atunci, prin crearea
unei aparente reprezentări, efectele actului jurid ic încheiat se produc asupra
reprezentatului18. Dacă actul juridic a fost încheiat fără împuternicire sau cu depăsirea
împuternicirii, asa zisul reprezentant se poate angaja fată de contractant, printr -o
conventie de porte -fort (promisiunea faptei altuia), să obtină ratificarea actului de la asa
zisul reprezentat 19.
Desemnarea în funcție a unei persoane prin emiterea unui act administrativ este o
reprezentare obligatorie. Exemplu poate servi desemnarea reprezentantului statului în
societățile comerciale.
Reprezentantul statului își exercită funcțiile în temeiul ordinului prin care i s -au delegat
împuternicirile.
Raporturile persoanei ocrotite cu reprezentantul său legal (părinte, tutore etc.)
se confirmă prin anumite acte. De exemplu, raporturile de rudeni e dintre părinți și copii se
confirmă prin actele lor de identitate: actul de identitate al părinților și certificatul de naștere a
copilului.
Ratificarea este actul juridic unilateral prin care persoana în numele căreia s -a
încheiat un act juridic, în li psa sau cu depăsirea împuternicirii de a reprezenta, înlătură
ineficacitatea actului respectiv.
Persoana reprezentată fără împuternicire sau cu depășirea împuternicirii are un
drept de op tiune; are posibilitatea, fie să ratifice actul, fie să -l ignore, în functie de
interesele sale. Dacă îl ratifică, trebuie să respecte formele cerute de lege pentru
încheierea sa valabilă [art. 1311 alin. (1) C. civ.]. Terțul contractant poate, printr -o
notificare, să acorde un termen rezonabil pentru ratificare, după a cărui împlinire
contractul nu mai poate fi ratificat [art. 1311 alin. (2) C. civ.].
Actul juridic ratificat îsi produce efectele între păr ti, în mod retroactiv, de la data
încheierii lui, fără a afecta drepturile dobândite de către ter ti între timp (art. 13 12 C. civ.).
__________________
18 A se vedea D. Cosma , op. cit., p. 89 -91; O.Ungureanu, op.cit., p.176; C. Macovei, op.cit.,p.233
19 A se vedea D. Cosma , op. cit., p. 89; G.Boroi, op. cit., p.240

14 Dacă reprezentatul nu ratifică actul, acesta devine caduc si nu-si poate produce
efectele20. Facultatea de a ratifica se transmite mostenitorilor (art. 1313 C. civ.). Ter tul
contractant si cel care a încheiat contractul în calitate de reprezentant pot conveni
desfiin tarea contractului cât timp acesta nu a fost r atificat (art. 1314 C. civ.).
Dacă reprezentantul este împuternicit să încheie un act juridic si el, fi e cumulează
si calitatea de ter t contractant, ac tionând pentru sine ( actul cu sine însusi ), fie apare ca
reprezentant al ambelor păr ti contractante ( dubla reprezentare ), atunci poate apărea un
conflict de interese . Reprezentantul actionează în propriul interes, neglijând interesele
celui reprezentat, în contractul cu sine, ori favorizează pe una dintre cele două păr ti
contractante pe care le reprezintă21. De exemplu, X îl împuternicest e pe Y să vândă un
imobil al său, iar Y îl cumpără pentru sine. X îl împuterniceste pe Y să arendeze un teren
al său, iar Y, care este si mandatarul lui Z, încheie contactul de arendă cu Z; în
încheierea contractului îl reprezintă atât pe X, cât si pe Z. A semenea acte juridice sunt
valabile numai dacă nu au fost afectate interesele reprezentatului ori dacă acesta si -a dat
acordul în mod expres pentru încheierea unei asemenea opera tiuni juridice sau cuprinsul
contractului a fost determinat în asemenea mod în cât să excludă posibilitatea unui
conflict de interese (art. 1304 C. civ.). Dacă au fost afectate interesele reprezentatului,
acesta poate cere anularea a ctului juridic astfel încheiat22.
Inten tia de a reprezenta. Intenția de a reprezenta constă în cunoast erea si
acceptarea, atât de către reprezentant, cât si de persoana cu care se încheie actul juridic
(tertul contractant) a faptului că acel act juridic se încheie prin procedeul reprezentării.
Contractantul poate întotdeauna cere reprezentantului să facă d ovada puterilor
încredin tate de reprezentat si, dacă reprezentarea este cuprinsă într -un înscris, să îi
remită o copie a înscrisului, semnată pentru conformitate (art. 1302 C. civ.).Dacă
reprezentantul nu aduce la cunostin ta tertului contractant inten tia sa de a reprezenta pe
cineva, atunci el devine parte în actul juridic încheiat.
Conform art. 1297 C. civ., contractul încheiat de reprezentant în limita puterilor
conferite , dar atunci când tertul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit să
cunoasc ă faptul că reprezentantul ac tiona în această calitate, obligă numai pe
_______________
20 A se vedea D. Cosma , op. cit., p. 93
21 A se vedea D. Cosma , op. cit., p. 83; G.Boroi, op. cit., p.240
22 A se vedea si E. Safta – Romano, Contracte civile. Inche iere, executare, incetare, Editia a 3 -a, Editura
Polirom, Iasi, p. 238

15 reprezentant si pe ter t, dacă prin lege nu se prevede altfel. Deci efectele actului juridic nu
se produc asupra reprezentatului, care nu devine parte. Cu toate acestea, dacă
reprezenta ntul, atunci când contractează cu ter tul în limita puterilor conferite, pe seama
unei întreprinderi , pretinde că este titularul acesteia, ter tul care descoperă ulterior
identitatea adevăratului titular poate să exercite si împotriva acestuia din urmă drept urile
pe care le are împotriva reprezentantului23.
În anumite situa tii, desi reprezentantul ac tionează pentru reprezentat, încheie acte
juridice în nume propriu. Este cazul asa numitului mandat fără reprezentare (reglementat
în art. 2013 -2071 C. civ.), car e în dreptul comercial, apare la contractele de comision,
consigna tie si expedi tie (unde comisionarul, consignatarul si expeditorul contractează în
nume propriu cu tertul, urmând ca, ulterior, să transmită celui reprezentat ce i se cuvine
în temeiul contra ctului încheiat)24 iar, în dreptul civil, ia forma contractului de interpunere
de persoane. Contractul de interpunere este un mandat simulate prin interpunere de
persoane, prin care, mandantul urmăreste să încheie un act juridic, astfel încât persoana
sa să nu fie cunoscută de ter ti; mandatarul contractează în nume propriu, dar pentru
mandant25.
Vointa valabilă a reprezentantului . Pentru încheierea valabilă a actului juridic prin
reprezentare este necesară exprimarea unei voin te valabile, libere si neviciat e a
reprezentantului .
În cazul reprezentării conven tionale , trebuie îndeplinită și o condiție privind
capacitatea juridică; atât reprezentatul, cât si reprezentantul trebuie să aibă capacitatea
de a încheia actul pentru care reprezentarea a fost dată (art . 1298 C. civ.). În cazul în
care consim tământul reprezentantului este viciat, contractul este anulabil. Dacă însă
viciul de consim tământ priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil
numai dacă voin ta acestuia din urmă a fost viciat ă (art. 1299 C. civ.). Afară de cazul în
care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezentat, buna sau reaua -credin tă,
cunoas terea sau necunoasterea unei anumite împrejurări se apreciază în persoana
reprezentantului. Reprezentatul de rea -credin tă nu poate invoca niciodată buna -credin tă
_____________
23 A se vedea si T.V.Radulescu, op.cit., p. 635 (pct 1)
24 A se vedea O. Ungureanu, op.cit., p. 176
25 Pentru detalii , a se vedea , Fr. Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale, ed. a III – a, Editura Universul
Juridic, Bucuresti, 2001, p. 335 -339; a se vedea si art. 1289 -1294 C. Civ.

16 a reprezentantului (art. 1300 C. civ.).
Efectele reprezentării. Principalul efect al reprezentării constă în faptul că actul
juridic încheiat de repre zentant pro duce efecte direct în persoana reprezentatului, care
devine parte în actul juridic încheiat cu ter tul contractant. Deci, actul juridic produce
efecte fa tă de reprezentat, ca si cum l-ar fi încheiat personal. Ter tul contractant încheie
personal actul juridi c si deci este parte în acest act. Fa tă de reprezentant, actul juridic nu
produce, în principiu, efecte: el nu este si nu devine parte în actul juridic încheiat cu tertul
contractant.
În sarcina reprezentantului se pot naste obliga tii personale, fie fa tă de cel
reprezentat, fie fa tă de ter tul contractant ori fa tă de ambii (în cazul reprezentării
frauduloase sau a depăsirii limitelor împuternicirii).
Reprezentarea frauduloasă constă în încheierea actului juridic de către
reprezentant în frauda intereselor r eprezentatului, cu inten tie si în în telegere cu ter tul
contractant. Conform art. 1303 C. civ., contractul încheiat de un reprezentant aflat în
conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului , atunci când
conflictul era cuno scut sau trebuia să fie cunoscut de terțul contractant la data încheierii
contractului .
Dacă i -au fost cauzate prejudicii reprezentatului, reprezentantul răspunde în
temeiul contractului de mandat, dacă este reprezentare convențională, ori în temeiul
răspunderii civile delictuale, dacă este reprezentare legală sau judiciară 26.
Cel care încheie un contract în calitate de reprezentant, neavând împuternicire ori
depăsind limitele puterilor care i -au fost încredin tate, răspunde pentru prejudiciile cauzate
tertului contractant care s -a încrezut, fără culpă, în încheierea valabilă a contractului (art.
1310 C. civ.).

H.Durata împuternicirilor .

Împuternicirile sînt valabile pe întreaga durată pentru care au fost date, adică atît cît
este valabil actul din car e rezultă. Dacă rezultă, din procură, împuternicirile există atît cît
este valabilă procura, care se eliberează pe un termen de cel mult 3 ani.
_____________
26 A se vedea O.Ungureanu, op.cit., p. 177; G.Boroi, op.cit., p.241

17
Dacă termenul de valabilita te nu este indicat în procură, aceasta este valabilă timp
de un an de la data întocmirii. Procura în care nu este indicată data întocmirii nu are
valoare juridică.
Dacă rezultă dintr -un act bilateral (contract), împuternicirile sunt valabile pe întreaga
perioadă de valabilitate a contractului. Împuternicirile acordate de reprezentat printr -o
declarație adresată unui terț rămân valabile pentru acesta până la anularea lor de către
persoana care le -a acordat.
Dacă reprezentatul anunță terțul prin comunicare pe rsonală sau prin aviz public că
investește o altă persoană cu dreptul de a o reprezenta, persoana are dreptul de
reprezentare atît în raport cu terțul, cât și cu orice altă persoană. împuternicirile de
reprezentare se păstrează până la anulare în ordinea î n care au fost acordate. Reprezentatul
este în drept oricând să modifice ori să retragă împuternicirea delegată reprezentantului.
Despre modificarea sau retragerea împuternicirilor, terții trebuie notificați prin mijloace
adecvate, în cazul nerespectării acestei cerințe, modificarea sau retragerea împuternicirilor
nu poate fi opusă terților, cu excepția cazurilor în care se dovedește că aceștia știau sau
trebuiau să știe despre modificarea sau retragerea împuternicirilor în momentul încheierii
actului jur idic. Reprezentantul este în drept să renunțe oricând de a reprezenta interesele
reprezentatului.

I.Reprezentarea fără împuterniciri.

În practica de aplicare a dreptului există situații cînd are loc încheierea
actelor juridice țară îm puterniciri sau cu depășirea împuternicirilor acordate.
Deosebirea dintre aceste două categorii de reprezentări constă în faptul că, în primul
caz, între persoana care a acționat și persoana în numele și pe contul căreia s -a
acționat nu există nici un rapo rt juridic, pe cînd între persoana care a acționat cu
depășirea limitelor împuternicirilor și persoana în numele și pe contul căreia s -a
acționat există raport de reprezentare. Dacă, în primul caz, persoana în al cărei nume
s-a acționat întotdeauna este în drept să renunțe la confirmare, în cel de -al doilea caz,
persoana în al căreia nume s -a acționat poate fi obligată să confirme parțial actul
juridic.

18 Codul civil stabilește că actul juridic încheiat în numele unei persoane fără a
avea î mputernicirea de reprezentare produce efecte pentru reprezentat numai dacă
acesta din urmă îl confirmă ulterior. Confirmarea ulterioară a actului este valabilă
atunci când se face expres prin declarații verbale, acte scrise ori prin acțiuni
concludente car e arată că reprezentatul acceptă condițiile în care a fost încheiat
contractul.
Dacă persoana care a acționat fără împuterniciri adresează reprezentatului o
cerere de a confirma actul încheiat, confirmarea se consideră făcută numai dacă are
forma unei decl arații exprese adresată persoanei c are acționat fără împuterniciri. Prin
urmare, deși nu se stipulează expres, legiuitorul a folosit cuvîntul cerere pentru a
arăta că persoana care a acționat fără împuterniciri se adresează reprezentatului în
formă scrisă, iar acesta trebuie să răspundă la fel, în scris. Dacă declarația de
confirmare nu este remisă în termen de 2 săptămâni de la data primirii cererii, se
consideră că reprezentatul a refuzat să confirme actul juridic.

J. Reprezentarea cu d epășirea împuternicirilor.
Codul civil nu stabilește reguli exprese privind acțiunile reprezentantului cu
depășirea împuternicirilor acordate. Prin depășire a împuternicirilor la încheierea
actului juridic se înțelege majorarea arbitrară de către reprezen tant a volumului de
drepturi acordat de reprezentat sau de lege. Rezultă că reprezentantul și -a extins, din
proprie inițiativă și fără a coordona cu reprezentatul, împuternicirea de reprezentare.
În cazul în care reprezentantul depășește puterile ce i s -au conferit, actul încheiat
este inopozabil în măsura în care și -a depășit împuternicirile, cu excepția situației
când ulterior intervine o ratificare. Reprezentarea fără împuterniciri poate fi privită
ca o gestiune de afaceri sau ca o promisiune a reprezent antului de a -1 determina pe
reprezentat să ratifice ulterior actul încheiat fără împuternicire.
Se consideră depășire a împuternicirilor abaterea de la indicii cantitativ sau
calitativi. Este o abatere de la indicii cantitativi majorarea numărului, greutăț ii sau
dimensiunii; termenului stabilit de încheiere sau executare a contractului; prețului de vânzare
sau de cumpărare.
Este o depășire a împuternicirilor abaterea de ordin calitativ în privința, calității sau
particularităților obiectului actului juridi c; alegerii contragentului cu care va trebui să se
încheie actul juridic;

19 – caracterului actului juridic (s -a împuternicit încheierea unui contract de arendă dar
reprezentantul a încheiat un contract de vânzare -cumpărare);
Dacă se acceptă actul juridic, acceptarea trebuie să fie expresă (prin declarații
verbale sau scrise) ori prin acțiuni concludente de executare a actului juridic. Acțiuni
concludente ar fi primirea bunurilor de la terțul cu care a contractat reprezentantul,
întocmirea dispozițiilor de plată ori săvârșirea unor alte acțiuni care demonstrează că
reprezentatul este de acord cu condițiile actului juridic.
Acceptarea reprezintă un act juridic unilateral, prin care reprezentatul își exprimă
voința de a prelua drepturile și obligațiile din ac tul juridic încheiat fără sau cu depășirea
împuternicirilor.
Refuzul persoanei în al cărei nume s -a acționat fără împuterniciri sau cu depășirea
acestora de a prelua drepturile și obligațiile nu poate fi calificat drept act juridic,
deoarece nu este îndrep tat spre nașterea, modificarea sau stingerea unui raport
juridic, ci spre neadmiterea apariției raportului juridic între sine și terț. Pînă la
confirmare, terțul, adică partea cu care reprezentantul lipsit de împuterniciri a
încheiat actul juridic, poate renunța la act printr -o declarație adresată
reprezentatului sau reprezentantului dacă nu a știut despre lipsa împuternicirilor.

K.Răspunderea reprezentantului care a acționat fără împuterniciri .
Persoana care a încheiat un act juridic fără împuterni ciri sau cu depășirea
împuternicirilor, în cazul în care nu poate demonstra că a avut împuterniciri, este
obligată, la alegerea celeilalte părți, să execute actul juridic ori să repare
prejudiciul cauzat.
Dacă nu știa despre lipsa împuternicirilor, repreze ntantul este obligat numai
la repararea prejudiciului adus din cauza faptului că cealaltă parte era convinsă că
a dat împuterniciri și numai în măsura în care valabilitatea actului juridic prezenta
interes pentru cealaltă parte.
Reprezentantul care a acțio nat fără împuterniciri este exonerat de
răspundere dacă cealaltă parte știa sau trebuia să știe despre lipsa
împuternicirilor. Reprezentantul nu poartă răspundere nici atunci cînd era limitat în
capacitatea de exercițiu, cu excepția cazurilor când a acțion at cu încuviințarea
curatorului.

20
II. PROCURA

A. Noțiunea de procură.
Codul civil in art. 2012 alin (2) definește procura ca înscris întocmit pentru ate starea
împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanți prin care se delegă
dreptul de a încheia acte juridice în numele și pe contul primului. 27.
Altfel spus, procura este un act (document) unilateral care materializează
manifestarea de voință a reprezentatului și care concretizează conținutul și limitele
împuternicirilor ce se delegă reprezentantului. Este important de conceput ideea că procura,
de fapt, configurează voința semnatarului acesteia. Procura este destinată terțu lui, care, din
cuprinsul ei, deduce limitele împuternicirilor reprezentantului. Procura conține formule privind
voința reprezentatului în legătură cu obligațiile pe care dorește să și le asume în legătură cu
actul juridic ce va semnat de reprezentant, prec um și drepturile care dorește acesta să le
dobândească.
Procura poate fi eliberată de o singură persoană sau de mai multe persoane, iar în
calitate de reprezentant poate fi o singură persoană sau mai multe. Dacă sunt mai mulți
reprezentanți, în procură tr ebuie să se indice modul în care aceștia acționează: în comun sau
de sine -stătător.

B.Forma și felurile procurii.

Procura este un act juridic scris . Lipsa unei procuri în formă scrisă lipsește
reprezentatul, reprezentantul și terțul de dreptul de a demonstra prin martori existența ei .
Procura persoanei fizice și procura persoanei juridice se eliberează în scris sub semnătură
privată, iar în cazul în care reprezentatul dorește sau legea prevede, se va întocmi în formă
autentică .
Astfel, procura va avea forma autentică dacă se eliberează pentru:
– înstrăinarea sau cumpărarea unui teren;
– înstrăinarea sau cumpărarea cotei de participare într -o societate cu răspundere
limitată;
_______________
27 – a se vedea Legea nr 2 87/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si competarile ulterioare.

21 – semnarea actului de constituire a unei societăți comerciale;
– semnarea unui contract d e ipotecă;
– semnarea unei promisiuni de donație;
– semnarea unui contract de rentă;
– semnarea unei procuri de substituire;
– alte acțiuni.
Sunt echivalate procurilor autentificate notarial procurile eliberate de:
– persoane care se află la tratament staționar în spitale, sanatorii și în alte instituții
medicale, în cazul în care sînt autentificate de șefii acestor instituții, de adjuncții în
probleme medicale sau de medicul -șef, sau de medicul de gardă;
-militari, iar în punctele de dislocare a unităților militare, i nstituțiilor sau instituțiilor de
învățământ militar unde nu există birouri notariale sau alte organe care îndeplinesc acte
notariale, de salariați și de membri ai familiilor lor și ale mili tarilor, autentificate de
comandantul (șeful) unității sau al instituției respective;
– persoane care ispășesc pedeapsă în locuri de privațiune de libertate, autentificate de
șeful instituției respective;
– persoane majore care se află în instituții de prote cție socială a populației, autentificate
de administrația instituției respective sau de conducătorul organului de protecție socială
respectiv.
Dispozițiile generale privind reprezentarea ilustrează că procurile pot fi de două
categorii : generale și special e. De asemenea, pot fi procuri de bază și procuri de
substituire.
Procură generală este procura prin care reprezentantului i se acordă împuterniciri de a
încheia orice act juridic cu un bun al său. De exemplu, reprezentatul împuternicește avocatul
să efect ueze orice acțiune procedurală în exercitarea mandatului de reprezentare, inclusiv cu
privire la refuzul de la acțiunea civilă, încheierea unei tranzacții de împăcare, primirea
executării etc.
Procură specială este procura prin care reprezentantului i se d elegă împuternicirea de
încheia acte concrete, de exemplu, de a vinde, a dona un bun, a primi o sumă de bani ori
anumite bunuri de la debitori sau creditori.
Procură de bază este procura prin care reprezentatul delegă reprezentantului dreptul de a
încheia acte juridice. Reprezentantul trebuie să săvârșească personal acțiunile indicate în

22 procură. Cazurile în care reprezentantul poate încredința, prin eliberarea unei
procuri de substituire, unei alte persoane efectuarea acestor acțiuni sunt ind icate în lege.
Procură de substituire este procura prin care reprezentantul transmite
împuternicirea către o altă persoană, numită substitutitor. Persoana căreia îi este eliberată
procura poate elibera o procură de substituire, în formă autentică, nu mai dacă: a) acest
drept este stipulat expres în procură; b) dacă este în interesul reprezentatului. Procura de
substituire nu poate conține mai multe împuterniciri decît procura de bază, iar termenul ei
de valabilitate nu poate depăși termenul de valabili tate al procurii de bază.

C.Termenul procurii.
Procura este valabilă în termenul stabilit în cuprinsul ei, însă nu mai mult de termenul
stabilit de lege. Potrivit regulii generale, termenul de valabilitate al procurii este de trei ani
de la inc heiere. (Art. 2015 din Noul Cod civil) 28. Termenul de valabilitate al procurii de
substituire nu poate să depășească termenul de valabilitate al procurii inițiale, în al căreia
termen a fost dată.

D. Încetarea valabilității procurii

Acțiune a procurii încetează, de regulă, o dată cu săvârșirea acțiunilor pentru a căror
efectuare a fost eliberată. Pe lângă această regulă, Codul civil stabilește că valabilitatea
procurii încetează și la:
– expirarea termenului ei;
– revocării împuternicirilor de către reprezentat; persoana care a
eliberat procura poate revoca împuternicirile și anula valabilitatea p rocurii în orice
moment; orice clauză contrară este nulă;
– renunțarea reprezentantului de a executa împuternicirile delegate;
persoana căreia îi est e eliberată procura poate renunța la ea în orice moment;
orice clauză contrară este nulă;
– dizolvării persoanei juridice care a avut calitatea de reprezentat, precum și a celei
care a avut calitatea reprezentant;
––––––––
28 – a se vedea Legea nr 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si competarile ulterioare.

23 decesul, declararea dispariției fără urmă a persoanei fizice care a avut calit atea de
reprezentat sau calitatea de reprezentant;
– declararea incapacității persoanei fizice care a avut calitatea de reprezentat
sau reprezentant sau limitarea ei în capacitatea de exercițiu.
Încetarea reprezentării. În art. 1305, 1306 și 1308 C. civ. există dispoziții
referitoare la încetarea reprezentării . 29 Acestea se referă, însă, mai ales, la
reprezentarea convențională. În ceea ce privește reprezentarea legală și cea judiciară,
urmează să fie avute în vedere cazurile de încetare a reprezentării în fiecare situație în
parte. De exemplu, la reprezentarea legală a minorului până la 14 ani de către părinții săi,
reprezentarea încetează la împlinirea vârstei de 14 ani de către minor și la decesul
minorului sub 14 ani; la decesul, declararea judecătoreas că a morții sau punerea sub
interdicție a părinților, la decăderea lor din exercițiul drepturilor părintești, în cazul în care
li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părintești nu încetează decât
reprezentarea părinților; minorul continu ă să fie reprezentat de către tutore (art. 110 C.
civ.). De exemplu, în cazul reprezentării judiciare a interzisului judecătoresc,
reprezentarea încetează prin ridicarea interdicț ieI și prin decesul interzisului [art. 156 alin.
(1) și art. 177 C. civ.]. Funcția tutorelui încetează prin moartea acestuia, prin
îndepărtarea de la sarcina tutelei sau prin înlocuirea tutorelui [art. 156 alin. (2) C. civ.].
Puterea de reprezentare încetează prin renun tarea de către reprezentant la
împuternicire sau prin revocar ea acesteia de către reprezentat (art. 1305 C. civ.). Aceste
cazuri de încetare pot fi aplicate atât reprezentării convenționale, cât și celei judiciare, în
condițiile stabilite de părți sau de lege. De exemplu, potrivit art. 121 C. civ., dacă în timpul
tutelei, tutorele împlinește 60 de ani, el poate cere să fie înlocuit (deci renunță la
„împuternicire”); conform art. 158 C. civ., „În afară de alte cazuri prevăzute de lege,
tutorele este îndepărtat dacă săvârseste un abuz, o neglijen tă gravă sau alte fapte care îl
fac nedemn de a fi tutore, precum si dacă nu îsi îndeplineste în mod corespunzător
sarcina.” (adică este „revocat de cătr e reprezentat”).
Potrivit art. 1306 C. civ., puterea de a reprezenta încetează prin decesul sau
incapacitatea reprezentantul ui ori a reprezentatului, dacă din conven tie ori din natura
afacerii nu rezultă contrariul.
____________________
29 – a se vedea Legea nr 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si competarile ulterioare.

24 Dacă reprezentantul sau reprezentatul este persoană juridică , puterea de a
reprezenta încetează la data la care persoana juridică îsi încetează existen ta. În cazul
deschiderii procedurii insolven tei asupr a reprezentantului sau reprezentatului puterea de
a reprezenta încetează în condi tiile prevăzute de lege . Încetarea puterii de a reprezenta
nu produce efecte în privin ta ter tilor care, în momentul încheierii contractului, nu
cunosteau si nici nu trebuiau sa cunoască această împrejurare. La încetarea puterilor
încredin tate, reprezentantul este obligat să restituie reprezentatului înscrisul care
constată aceste puteri. Reprezentantul nu poate re tine acest înscris drept garan tie a
crean telor sale asupra reprez entatului, decât dacă acesta din urmă refuză să îi remită
copie certificată de pe înscris cu men tiunea că puterea de reprezentare a încetat
(art. 1308 C. civ.). 30

III.REPREZENTAREA JUDICIARA CONVENTIONALA
Reprezentarea c onventionala , varietate a reprezentarii judiciare cu character
facultativ ( voluntar) si care priveste partea care dispune de capacitate de exercitiu , dar
intelege sa conduca procesul prin intermediul unui reprezentant.
Este o instituție leg ată de principiul fundamental al dreptului la apărare, în dreptul
nostru regula este că exercitarea dreptului de apărare prin reprezentant constituie o
facultate neîngrădită a părții; instanța nu poate refuza reprezentarea, dar legea stabilește
și, totodat ă, limitează persoanele care în mod profesional pot apăra în justiție interesele
altora.
Reprez entarea in justitie nu este obligatorie cand titularul dreptu lui are exercitiul
drepturilor civile , dar ea es te totdeauna posibila prin exceptie , repre zentarea nu este cu
putinta , partea fiind obligata sa stea personal in proces in urmatoarele situatii:
– in procesele de divort , in fata instantelor de fond, cu exceptia cazurilor in care unul
dintre soti executa o pedeapsa private de libertate, este impiedi cat de o boala grava, este
pus sub interdictie sau are resedinta in steainatate; in aceste cazuri , partile se vor putea
infatisa prin mandatar;
– la interogatori u ( in acest din urma caz, mai p utin persoanele domiciliate in strainatate,
precum si persoane le juridice , care pot da rspunsuri scrise ; se excepteaza societatile
comerciale de perso ane , ai caror asociati cu drept de reprezentare vor fi citati personal
la interogatoriu)
_________________
30. a se vedea Legea nr 287/2009 privind Codul civil, pub licata in Monitorul oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si competarile ulterioare.

25 III.1 Reprezentarea conventionala a persoanelor fizice

Reprezentare convențională a persoanei fizice prin mandatar neav ocat, varietate
a reprezentării convenționale care se distinge prin aceea că persoana fizică care este
parte într -un proces este reprezentată de un mandatar care nu are calitatea de avocat, în
cererea de chemare în judecată făcută prin mandatar trebuie să se menționeze numele și
calitatea reprezentantului.
Justificarea calității de reprezentant se face prin procură, care se alătură cererii,
în original sau în copie legalizată.
Procura poate fi dată numai unei persoane cu capacita te de exercițiu. Potrivit
legii, dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate
pune concluzii decât prin avocat; de la această regulă sunt exceptați:
a) doctorii în drept sau licențiații în drept, când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau
rudelor până la al patrulea grad inclusiv;
b) mandatarul care reprezintă pe soț sau o rudă până la al patrulea grad inclusiv, dar
numai la judecătorii;
c) mandatarii a căror putere de reprezentare izvorăște din lege sau dintr -o dispoziție
judecătorească .
Reprezentarea prin mandatar neavocat , în dreptul nostrum, regula este că
exercitarea dreptului de apărare prin reprezentant constituie o facultate neîngrădită a
părții; instanța nu poate refuza reprezentarea, dar le gea stabilește și, totodată, limitează
persoanele care în mod profesional pot apăra în justiție interesele altora. Reprezentarea
judiciară nu este obligatorie când titularul dreptului are exercițiul drepturilor civile, dar ea
este totdeauna posibilă.
Legea conferă părților, în procesul civil, dreptul de a împuternici un terț să le
reprezinte în judecată, îndeplinind în numele lor actele de procedură necesare, nefiind
obligatoriu ca mandatarul ales să fie avocat. Prin excepție, reprezentarea nu este
admisibilă, partea fiind obligată să stea personal în proces, de exemplu, în următoarele
situații:
– dispozițiile art. 920 NCPC (corespondent art. 614 CPC) obligă părțile unui proces
de divorț să se înfățișeze în persoană în fața instanțelor de fond și numai cu titlu de
excepție prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore sau curator, atunci când: unul
dintre soți execută o pedeapsă priva tivă de libertate; este împiedicat de o boală gravă;
este pus sub interdicție judecătorească; are reședința în străinătate sau se află într -o altă
asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal;
– interogatoriul se ia părții din proces. Confo rm art. 353 NCPC (corespondent art. 220
CPC), reprezentantul legal al părții poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele
încheiate și faptele săvârșite de el în această calitate.
Având în vedere prevederile art. 83 NCPC (corespondent art. 68 CP C), se rețin
următoarele:
– în fața primei instanțe, precum și în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către
un mandatar neavocat;
– atât în fața primei instanțe, cât și în apel, mandatarul neavocat nu poate pune concluzii
asupra excepțiilor proc esuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării
procesului, cât și în etapa dezbaterilor; rezultă că mandatarul neavocat poate redacta
cererea de chemare în judecată, poate propune și dezbate în contradictoriu mijloace de
probă, poate formula cereri în cursul procesului, poate depune înscrisuri la dosar, dar nu
are dreptul să formuleze concluzii asupra excepțiilor procesuale sau asupra fondului
cauzei [art. 83 alin. (1) NCPC]; pe de altă parte, mandatarul neavocat nu poate nici să

26 invoce, nici să susțină o excepție de neconstituționalitate, aceasta nefiind o excepție
procesuală, ci, mai degrabă, o apărare pe care și -o face partea care o invocă;
– prin excepție, în cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la
gradul al doilea inclusiv și este licențiat în drept, acesta poate pune concluzii în fața
oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat [art. 83 alin. (2) NCPC]; din prevederea
legală rezultă că mandatarul neavocat care îndeplinește aceste cerințe poate pu ne
concluzii chiar și în fața înaltei Curți de Casație și Justiție, pe orice aspect litigios, inclusiv
excepții procesuale, cât și pe fondul cauzei, în primă instanță, în apel și chiar și în recurs,
prin excepție de la prevederile art. 83 alin. (3) NCPC;
– la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea
recursului, persoanele fizice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea
nulității, numai de către un avocat, în condițiile legii, cu excepția cazurilor prevăzute la art.
13 alin. (2) NCPC [art. 83 alin. (3) NCPC]; astfel, mandatarul neavocat al persoanei fizice,
care este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv și este licențiat în drept, poate
redacta cererea și motivele de recurs și reprezenta partea în recurs.
În legătură cu dispozițiile art. 83 alin. (3) NCPC, în doctrină s -a apreciat că această
prevedere este aplicabilă numai în cazul reprezentării convenționale, iar nu și al celei
legale sau judiciare.
Într-o altă opinie, s -a susținut că, a vând în vedere trimiterile pe care le face textul
art. 80 alin. (5) NCPC, potrivit căruia, „când dreptul de reprezentare izvorăște din lege
sau dintr -o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu
este obligatorie.
Rezultă că, atunci când mandatarul are o procură general ă, împuternicirea dată de
a reprezenta partea în judecată trebuie să fi e expresă. Mandatul general poate privi
actele de procedură dintr -un litigiu determinat, iar nu orice litigii; un mandat dat pentru
orice litigii este nul.
In ceea ce privește conținutul mandatului, art. 87 alin. (1) NCPC prevede că
mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași
instanțe; el poate fi însă restrâns, în mod expres, la anumite acte. Textul instituie
o prezumție legală relativă, care admite dovada contrară; împuternicirea poate fi însă
restrânsă la anumi te acte (se remarcă o deosebire față de reglementarea anterioară,
care făcea referire și la restrângerea pentru o anumită instanță), mandatul fiind în
această ipoteză unul special, expres, ale cărui limite trebuie verificate de instanță și
respectate.
Pentru actele procesuale de dispoziție (renunțare, achiesare, tranzacție) este
necesară întotdeauna o procură specială ori încuviințarea prealabilă a instanței sau a
autorității administrative competente [art. 81 alin. (1) NCPC]. 31 în acest sens, în practica
anterioară noului Cod s -a reținut că hotărârea prin care se ia act de renunțarea la
judecata apelului, dată cu nerespectarea obligativității împuternicirii mandatarului prin
procură specială, este lovită de nulitate și determină rejudecarea cauzei, consecu tiv
admiterii căii de atac.
La fel ca în reglementarea anterioară, conținutul mandatului judiciar trebuie să
fie ad litem, adică în scopul reprezentării în justiție.

_______________
31 a se vedea Legea nr 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si competarile ulterioare.

27
Se remarcă că noul Cod de procedură civilă nu mai face distincție între „procura
pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată” și „procu ra de reprezentare în
judecată” prevăzute de art. 68 alin. (1) CPC 1865, în prezent reprezentarea în judecată
incluzând și dreptul de introducere și semnare a cererilor în justiție.

Intr-o altă opinie se reține că împuternicirea trebuie să fie dată sau pe ntru
exercițiul dreptului de chemare în judecată, sau pentru reprezentarea în judecată. Ca
atare, deși noul Cod de procedură civilă nu mai prevede expres, se poate face distincție
între reprezentarea în exercițiul dreptului de chemare în judecată și reprez entarea în
judecată prin săvârșirea actelor de procedură pe parcursul procesului.

III.2 Reprezentarea conventionala a persoanelor juridice

Reprezentarea convențională este aceea rezultată în urma mandatării unei
persoane de către reprezen tantul legal.

Art.84 Cod civil vorbește doar despre reprezentarea convențională, dispunînd că
ea nu se poate realiza, în cazul persoanei juridice (căci despre aceste persoane este
vorba în articol) decît prin consilier juridic sau avocat. Pr in urmare, reprezentantul legal
nu poate mandata pe oricine, așa cum era în vechiul cod, ci doar pe unul dintre consilierii
juridici ai societății sau pe un avocat. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 2016
Cod civil pentru a intenta acțiuni în j ustiție, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod
expres.
Mai mult, în recurs asistarea sau reprezentarea de către consilierul juridic sau
de către avocat este obligatorie. Adică, reprezentarea legală în recurs nu poate funcțion a
fără asistarea de către cei amintiți, putîndu -se apela, ca alternativă, la reprezentarea
convențională prin aceste persoane.
Potrivit art. 209 alin. 1 Cod civil, persoana juridică își exercită drepturile și își
îndeplinește obligațiile pri n organele sale de administrare, de la data constituirii lor, iar
potrivit alin. 2, au calitatea de organe de administrare, în sensul alin. 1, persoanele fizice
sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să
acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei
juridice.
Pe cale de consecință, date fiind raporturile dintre părți, instituția reprezentării
nu mai este guvernată de prevederile art. 84 alin. 1 C. proc.civ., care constituie norma
generală în materia reprezentării convenționale în fața instanțelor de judecată a
persoanei juridice, ci de dispozițiile art. 810 din Codul civil, care instituie un caz de
reprezentare legală, conferind administratorului dr eptul de a sta în justiție pentru orice
cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor altuia, textul nefăcând vreo
distincție între administratorul persoană fizică sau administratorul persoană juridică, după
cum nici textul art. 792 alin. 1 Cod civil nu face vreo distincție.

28 Consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanță și reprezentarea
autorității sau instituției publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care
are raporturi de muncă, apără drepturil e și interesele legitime ale acestora în raporturile
lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică
sau fizică, română sau străină; în condițiile legii și ale regulamentelor specifice unității,
avizează și c ontrasemnează actele cu caracter juridic.
Potrivit legii, consilierii juridici din structurile administrației publice județene și
locale sunt obligați să acorde consultanță și asistență juridică, la cerere, consiliilor
comunale și primării lor, iar reprezentarea acestora se poate face pe baza delegației
emise de primar; în lipsa unui text de lege și pentru identitate de rațiune, se consideră că
și ceilalți consilieri juridici își vor justifica calitatea de reprezentanți prin delegație emisă
de conducătorul persoanei juridice.
Pentru actele procesuale de dispoziție, consilierul juridic are nevoie
de procură specială .
Potrivit art. 84 alin. (1) și (2) NCPC, persoanele juridice pot fi reprezentate
convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în
condițiile legii. La redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și
susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub
sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.
per a contrario , persoanele juridice nu pot fi reprezentate convențional de un mandatar
neavocat sau care nu exercită funcția de consilier juridic , însă pot fi reprezentate legal de
către administratori sau, în lipsa organelor de administrare, de fondatori ori de către
persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop.
Având în vedere înscrierea reprezentantului persoanei juridi ce într -o ordine
diferită în cele două alineate ale art. 84 NCPC, s -a apreciat că, în opinia legiuitorului,
înaintea instanțelor de fond reprezentarea acestei părți se va face prin consilier juridic și,
în subsidiar, prin avocat, iar, înaintea instanțelor de recurs, asistarea sau reprezentarea
să fie realizată, în primul rând, prin avocat și, în subsidiar, prin consilier juridic. Alegerea
reprezentantului aparține persoanei juridice, fără ca instanța să -i poată impune să fie
reprezentată de avocat.
Totodată, există norme speciale potrivit cărora asistarea de că tre avocat nu este
obligatorie .
Reprezentarea convențională a persoanelor juridice se va face în baza unui
contract de asistență juridică, respectiv a unui contract de muncă sau a u nui raport de
serviciu.
Potrivit art. 84 alin. (3) NCPC, dispozițiile prevăzute la alin. (1) și (2) se aplică în
mod corespunzător și entităților arătate la art. 56 alin. (2) NCPC 32 . Rezultă că asociațiile,
societățile sau alte entități fără pers onalitate juridică vor putea să fie reprezentate
înaintea instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, și nu prin
mandatarul neavocat. Totodată, acestea pot fi reprezentate legal de persoana căreia,
potrivit înțelegerii dintre membri, i s-a încredințat conducerea sau administrarea acesteia,
iar, în lipsa unei asemenea persoane, de oricare dintre membrii entității respective.

____________
32 a se vedea Legea nr 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul oficial al
Romaniei , Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si competarile ulterioare.

29 O atare reprezentare se poate realiza de juristi avand o temeinica pregatire
profesionala. Actuala reglementare privitoare la organizarea si exercitarea profesiei de
consilier juridic este cuprinsain Legea nr.514/2003. Acest act normativ determina modul
de exercitare a profesiei, conditiile de admitere in profesie si statutul consilierilor juridici.
Potrivit art.1 din Legea 514/2003 : „ Consilie rul juridic asigura apararea
drepturilor si intereselor legitime ale statului, ale autoritatilor publice centrale si locale ale
institutiilor publice si deinteres public, ale celorlalte persoane juridice de drept public,
precum si ale persoanelor juridice de drept privat, in slujba carora se afla si in
conformitate cu Constitutia si legile tarii”.
Art.4 din Legea 514/2003 prevede : „ Consilierul juridic in activitatea sa
asigura consultanta si reprezentarea autoritatii sau institutiei publice in servici ul careia se
afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de munca, apara drepturile si interesele
legitime ale acestora in raporturilelor cu autoritatile publice, institutiile de orice natura,
precum si cu orice persoana juridica sau fizica, romana sau straina, in conditiile legii si
ale regulamentelor specifice unitatii, avizeaza si contrasemneaza actele cu
caracter juridic ’’. 32 O prima categorie de atributii vizeaza acordarea de consultanta si
reprezentarea autoritatii sau institutiei publice in serviciul careia se afla ori a persoanei
juridice cu care are raporturi de munca
Consultanta este destinata sa contribuie la lamurirea tuturor problemelor juridice
cu care seconfrunta organele de conducere ale autoritatii institutiei sau persoane i
juridice. Ea intervine oride cate ori este solicitata de organele de conducere ale persoanei
juridice la care consilierul juridic isi desfasoara activitatea
Reprezentarea autoritatii, institutiei sau persoanei juridice la care este angajat
consilierul juridicse materializeaza in indeplinirea unor acte juridice in numele si interesul
acesteia .In conformitate cu dispozitiile art.4 din Legea 514/2003, consilierii juridici au
sarcina de a aparadrepturile si interesele legitime ale persoanelor juridice, ce i-au numit
in functie sau la care suntangajai, in raport cu orice autoritati sau institutii publice si cu
orice alte persoane juridice saufizice.
Consilierii juridici pot face orice acte procedurale care sunt necesare pentru
apararea drepturilor si interesel or legitime ale persoanei juridice reprezentate.
Art.14 din Legea 514/2003 impune consilierului juridic ca „ in concluziile orale sau
scrise, sa sustina cu demnitate si competenta drepturile si interese le legitime ale
autoritatii sau
persoanei juridice pe care o reprezinta si sa respecte normele de deontologie profesional
a prevazute inlegea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat si statutul
aceste profesii”.
Unele acte de dispozitie pot fi indeplinite de catre consilierii juridici numai in
temeiul uneidelegatii anume date in acest scop. Asemenea acte de dispozitie, care sunt
rezervate, in principiu, organelor de conducere sunt promovarea actiunilor in justitie,
renuntarea la actiune, renuntarea la drept, renuntarea la exercitiul cailor legal e de atac,
incheierea unei tranzactii, precum si darea raspunsului la interogatoriu .

______________
33 a se vedea Legea nr 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modifica rile si competarile ulterioare.
34 a se vedea Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic

30 Consilierii juridici trebuie sa-si dovedeasca calitatea lor de reprezentanti in fata
organelor jurisd ictionale de orice fel si chiar in fata altor institutii sau autoritati ori
persoane juridice. Consilierul juridic va trebui sa – si justifice calitatea de reprezentant cu
delegatia semnata de seful autoritatii, institutiei sau persoanei juridice respective

IV. CONCLUZII

În concluzie , reprezentarea este reglementată prin dispoziții generale în materia
izvoarelor obligațiilor (art. 1295 -1314 C. civ.), legiuit orul făcând distincția între
reprezentare și contractul de mandat (pe care îl analizează în cadrul contractelor
speciale, art. 2009 -2071 C. civ.), care este doar o sursă a reprezentării. Deși legiuitorul a
urmărit să asigure reprezentării în actele juridi ce civile dispoziții cu caracter general,
aplicabile indiferent de izvorul acesteia, normele generale privesc, mai ales,
reprezentarea convențională.
Orice legislator, in fiecare epocă și in fiecare țară, iși
stabilește propria concepție d espre valorile fundamentale ale vieții sociale, despre
importanța, mai mare sau mai redusă a unor relații sociale. Ca urmare in raport
concepțiile pe care le am elaborat le consider anumite reguli de conduită ca
absolut necesare pentru existența soci etății. Nu prezintă excepții și cazul c and vorbim
despre reprezentare av and in vedere astfel că prin conținutul ei dă o mare importanță
aspectului vieții sociale.
Prin intermediul reprezentării se satisfac necesitățile materiale și spiritual e ale cetățenilor
dand posibilitatea dezvoltări și modificări relațiilor socio – economice pe parcursul intregii evoluți.
Insuși importanța sa vitală și socio -economică ca izvor de obligație și mijloc de reglementare a
raporturilor juridice civile impune necesitatea studierii instituției de reprezetare rezultă insăși
din caracterele pe care le posedă, acestea fiind manifestarea de voință bilaterală.
Procesul de reprezentare reprezintă esența unui intreg și complex proces de
decizie care are o mare i mportanță in activitatea societății. Instituția reprezentării este o
instituție veche ceea ce constituie incă un argument in favoarea importanței, pe care
acestea o atribuie relațiilor sociale prin conținutul lor, iar definirea ei a avut un lung
parcurs pa nă a ajuns la cristalizarea acesteia, adică imbrăcarea formei pe care o are
astăzi.
Rezumand din cele spuse se poate face concluzia că reprezentarea este de o
importanță incontestabilă marcand sub aspect juridic drepturile și obligațiile părților și
regle mentand răspunderea pentru abaterea de la prevederile sale in conformitate cu
normele juridice ale codului civil.. O mare importanță o are procura sau contractul de
mandat ca material probant in rezolvarea litigiilor.

31

BIBLIOGRAFIE :

– Constitutia Romaniei actualizata si republicata in Monitorul oficial al Romaniei
nr 767 din 31 octombrie 2003;
– Legea nr 287/2009 privind Codul civil , publicata in Monitorul oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, cu modificarile si compet arile ulterioare ;
– C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român , vol. 1,
Editura All Beck, Colectia Restitutio, Bucuresti, 2002 ;
– Legea nr 119/1996 cu privire la actele de stare civila , publicata in Monitorul oficial al
Romaniei, Partea I, nr 257 din 18 aprilie 2012, cu modificarile si competarile
ulterioare.
– C.Stanescu , C. Birsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor , ed. A IX -a, Editura
Hamangiu, Bucuresti, 2008 ;
– Ghe. Beleiu , Drept civil roman. Introduce re in dreptul civil. Subiectele dreptului civil , ed.
a XI-a revazuta si adaug ita de Marian Nicolae, Petrica Trusca, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2007;
– G. Boroi, Drept civil. Partea generala . Persoanele , ed a IV -a, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2010;
– O. Ungureanu , Drept civil. Introducere , ed a VI -a, Editura Rosatti, Bucuresti, 2002 ;
– D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil , Editura Stiintifica, Bucuresti,1969 ;
– C.Macovei, Contracte civile , Editura Hamangiu, Bucuresti, 2003 ;
– E. Safta – Romano, Contracte civile. Incheiere, executare, incetare , Editia a 3 -a,
Editura Polirom, Iasi ;
– T.V.Radulescu, op.cit.,
– Fr. Deak, Tratat de drept civil, Contracte speciale , ed. a III – a, Editura Univ ersul Juridic,
Bucuresti, 2001.
– Lege a nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic