Disertatie Popa Alexandru Adrian 2 [302017]

Universitatea „Spiru Haret” – București 2016
Facultatea de Ahitectura și Urbanism

H O T E L U R B A N

– [anonimizat]: [anonimizat]: Prof. Dr. Arh. [anonimizat] o [anonimizat] i se raporteaza . [anonimizat] o varietate mare de servicii si procentul de ocupare din intreaga suprafata alocata unui hotel. [anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat] o varietate mare de servicii oferite.

[anonimizat], confera hotelului urban o [anonimizat].

[anonimizat], constituindu-[anonimizat] a zpnei din care face parte. [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat]-umane, s-au dezvoltat.

EVOLUTIA ISTORICA A [anonimizat], [anonimizat], de plăcere. [anonimizat], ținând să onoreze necesitățile tot mai mari ale călătorilor.
Primele forme de cazare au fost înregistrate în Grecia în preajmă izvoarelor termale și minerale. În Imperiul Roman s-[anonimizat]-a [anonimizat], funcționari și militari ce călătoreau cu serviciul de poștă.

În Evul Mediu s-[anonimizat]. [anonimizat], odată cu creșterea siguranței călătorilor.

[anonimizat], apar primele reguli stricte cu privire la siguranța bunurilor călătorului. Astfel, [anonimizat]-l despăgubească cu de trei ori valoarea acestora. [anonimizat]-lea.

[anonimizat], [anonimizat], dar tot atunci apăr și primele hoteluri destinate turiștilor pe rivieră italiană și franceză cu spații de socializare.

[anonimizat], de primele hoteluri: Hotel de l’Europe 1824 – 1828 și Hotelul Brenner în 1828-1829.

[anonimizat] –

„[anonimizat]. Aceștia veniau dinautru cu alte dichisuri”

Franța deschide primul hotel de lux (Palace), promotoarea a [anonimizat]. Palace-urile, [anonimizat] relaxare și cele pentru turiști domină sfârșitul secolului XIX, nu doar în Europa ci și în Statele Unite, unde are loc inagurarea celui mai înalt hotel al epocii (viitorul Empire State Building de 17 etaje) în anul 1890.

Cesar Ritz, fost chelner, își deschide primul sau hotel de lux la Paris în anul 1898, după care Ritz Londra (1905) și Ritz Madrid (1910), apărând atfel un nou sistem internațional de hoteluri cu o bază comună.

Conrad Hilton pune bazele celebrului lanț hotelier în anul 1919, când cumpără întâiul sau hotel. Această evoluție a lanțurilor hoteliere continuă până în anii 1930 îmbinând luxul și modernitatea.

În continuare Bucureștiul se dezvoltă și el prin marile hoteluri din centul capitalei. Hotelul Lido, Stănescu, Union, Ambasador, exemple ale noului stil, Art Deco, preluat de finanțatorii lor, încântați de noutate și diversitate.

Statele Unite înregistrază, în anii ’60, 2300 de hoteluri, 40 000 de moteluri și 170 de rețele hoteliere. Începutul creșterii economice ajută la răspândirea construcțiilor hoteliere turistice în Grecia, Scandinavia, Spania, Portugalia continuan în toată lumea.

În anii ’70 resursele petroliere din Orientul Mijlociu permit construirea unor noi hoteluri de mari dimensiuni, cu dotări complexe devenind parte integrată a infrastructurii oficiale.

John C. Portman, arhitectul care a revoluționat imaginea și modul de operare al hotelurilor, marchează un punct în care proiectarea marilor hoteluri de lux, de capacitate mare, devin spectaculoase prin spații marii, atriumuri, la o scară mare, nemaiîntâlnita, destinate spectacolului social. Criticat, Portman repune în discuție, prin arhitectură sa, aspecte ale urbanității privind cadrul vieții sociale, a funcționalității spațiilor mixte, a spațiilor interioare securizate.

În anii ’80 se construiesc noi tipuri hoteliere în exclusivitate pentru oamenii cu afaceri, hoteluri în apropierea aeroporturilor, hoteluri cu centre de conferința, iar pentru turiști crește numărul satelor de vacanță. Crește și numărul hotelurilor cu apartamente, tot în acest timp începe să apară și modelul de hotel economic, ieftin, cu servicii limitate.

Hotelurile urbane, în mare parte renovate sau restaurate, transformă spațiile funcțiunilor publice în puncte de atracție, nu prin dimensiuni, ci prin modelarea și tratarea interioarelor extinzându-se și asupra camere de cazare.

Varietatea tipologiei hoteliere din ani ’90 a creat o nouă viziune ce pune în centrul proiectării conceptul hotelier.

II. ORGANIZARE FUNCTIONAL SPATIALA

II.1. NOTIUNI GENERALE

Indiferent de tipul sau de marimea unui hotel principiile de organizare spatiala sunt asemanatoare, deoarce sectoarele de baza sunt aceleasi. Primirea oaspetilor (receptia), gazduirea (camerele de cazare) si hranirea acestora (restaurantul) sunt completate cu o serie de spatii aferente serviciilor de intretinere, tehnice si cele destinate pesonalului.

Organizarea in plan a acestora, precum si prezenta unor dotari publice suplimentare, este legata de caracteristicile fiecarui hotel in parte.

Figură 4 – Schema functionala

Aceste scheme functionale sunt interpretate diferit in pactica, datorita constrangerilor impuse de amplasamentul cladirii, de factorii economici, nevoile benefeciarului etc. sau a libertatii totale in elaborarea proiectului de arhitectura pentru construirea hotelului. Insa, respectarea schemei de organizare functionale este conditia de baza pentru o proiectare eficienta din punct de vedere economic, tehnologic si functional.

Un factor important il constituie si traditia hoteliera a fiecarui oras sau tara. Datorita nevoilor tot mai mare de a calatorii cu diferite scopuri (afaceri, relaxare), marile hoteluri tind sa raspunda si sa multumeasca toata clientela si astfel apare lantul hotelier international cu o imagine si un design tipizat, precum si servicii cu acealeasi standarde.

Mare parte din hotelurile contemporane sunt proiectate urmarind acelasi principiu: receptia, si dotarile publice se regasesc la nivelurile inferioare, dezvoltate pe orizontala, iar cazarea se dezvolta suprapus pe verticala. Este forumala cea mai eficienta si des intalnita in proiectarea hotelurilor cu capacitate mare de cazare si grad de confort ridicat.

In general un hotel urban are camerele de cazare aliniate la frontul stradal, oferind o imagine asupra orasului si a locuitorilor sai.

Zona parterului este redata cetatenilor prin dotarile publice ale hotelului (spatii comerciale, sali de bal, restaurante) deservind, astfel, nevoile populatie si nu doar a persoanele ce sunt din afara orasului.

In schema alaturata, parterul hotelului Metropolitan din Londra are accesul catre hotel separat de cel al restaurantului, dar acestea comunica in zona recepetiei, tocmai, pentru ca restaurantul este destintant si locuitorilor.

Stabilirea gradului de confort al unitatii hoteliere este determinata de tratarea diferentiata a unitatii de cazare, a spatiilor comune de acces, receptie si alimentatie, de dotarea tehnico-sanitara, finisaj, echipament si mobilier, precum si de calitatea prestarilor de servicii pentru calatori.

Stabilirea gradelor de confort, in 4-5 categorii este un rezultat al conditiilor tehnico-economice, ca urmare a necesitatilor de retea turistica diferentiata – pentru satisfacerea unor cerinte diversificate – si in directa legatura cu valoarea de investitie respectiva.

In general hotelurile sunt clasificate dupa numarul de stele pe care-l primesc in functie de categoria in care se afla, minumul find o stea, iar maximul cinci stele. Astfel avem hoteluri de categoria a treia cu o singura stea, de categoria a doua cu doua stele, de categoria intai cu trei stele, iar hotelurile de lux primesc un numar de patru – cinci stele.

Din cauza faptului ca nu exista o clasificare internationala a bazelor hoteliere, clasarea acestora difera de la o tara la alta. In toate tarile clasificarea este realizata de Ministerul Turismului sau de alte organisme de acreditare din tara respectiva.

Cu tot interesul care se acorda spatiilor comune necesare pentru recepetie, alimentatie publica, destindere (Sali de reunuini, banchete, conferinte, comert, servicii anexe, etc) nu trebuie neglijata ponderea importanta pe care urmeaza sa o aiba intr-un hotel functia de cazare pentru ca investitia sa fie eficienta. Spatiul construit este mai rational din punct de vedere economic, daca suprafata destinata cazarii depaseste 50% din suprafata totala desfasurata. Cautand deci sa obtina tipuri variate de hotel pentru a raspunde diverselor categorii de calatori.

Serviciile acordate clientilor au devenit critice pentru succesul in afacerile hoteliere. Inalnim si o clasificare din punct de vere al serviciilor folosite, astfel, la toate tipurile de structuri de primire cu functiuni de cazare turisca este obligatorie oferirea unei game diversificate de servicii suplimentare, cu sau fara plata. Prin urmare unitatile de patru si cinci stele ofera un numar de cel putin 20 de servicii, cele cu trei stele 15 servicii, cu doua stele cel putin 10 servicii, iar cele cu o stea 5 servicii.

In conceptia de proiectare a unei constructii hoteliere, elementuld e baza este unitatea de cazare, formata din camera, grup sanitar si vestibul. Exceptie fac unele hoteluri turisitce care pot avea mai mult de doua paturi intr-o camera, marea majoritate a hotelurilor au camere cu doua paturi sau cu un pat, putand sa fie adaugat un pat suplimentar pentru copil.

Daca la hotelurile de lux, camerele pot ajunge la suprafete de 30-40 mp, camerele cu un pat au in mod curent 9-12 mp, iar cele cu doua paturi 13-16 mp. Echiparea sanitara a unitatii de cazare poate sa varieze, de la grup sanitar complet cu dus, w.c. si bideu pana la instalatii speciale electronice, de incalzire si ventilatie.

In proiectarea hotelurilor intervin in mare masura, fata de alte constructii pentru cazarea turistilor, probleme legate de structura si instalatii speciale, acustica si finisaje, servicii anexe, parcari.

Constructiile hoteliere sunt din ce in ce mai variate si mai numeroase, corespunzator unor noi carcateristi ale societatii contemporane.

Asa cum s-a mentionat mai inainte, prezenta acestor functiuni si dimensionarea spatiilor aferente este variabila, fiind rezolvata in mod diferit in practica internationala.

II.2. HOTELURI DE CAPACITATE MARE

Stabilirea capacitatii unitatilor hoteliere se face pe baza unui studiu al retelei hoteleriere dintr-o zona apropiata si uneori dintr-o zona extinsa, tinandu-se cont si de prevederile de perspectiva ale acesteia, si este in acelasi timp conditionata, in mod direct, de eficienta economica a investitiei si a exploatarii.

Limitele de capacitate ale hotelurilor se incadreaza intre 50 si 300 de camere, recomandadu-se, din motive de eficienta economica, o capacitate optima intre 100 si 150 de camere.

Pentru o functionare eficienta a acestui tip de hotel este necesar un numar minim de 200 de camere cu numeroase dotari publice (sali de conferinta si tratative, business center, niveluri de birouri, baruri, restaurante, VIP lounge), fiind exemple putine, in Europa, de hoteluri cu peste 500 de camere. In Statele Unite ale Americii efecienta functionarii hotelului creste odata cu numarul de camere, in jur de 1000 pentru o functionare optima.

Hotelul urban de mare capacitate este cea mai impresionanta categorie de hotel urban cu un numar mare de dotari si spatii publice. Acest tip hotel urmareste sa impresioneze printr-o volumetrie spectaculoasa, creand o scenografie grandioasa inaccesibila celorlalte categorii. Spectacolul oferit de elementele tehnologice –structuri metalice si deschideri mari vitrate – precum si de perspectivele interioare si exterioare, justifica investitia si atentia acordata formei cladirii. Desigur, succesul este asigurat, in mare masura, unor nume celebre ale arhitecturii contemporane (H. Jahn, R. Piano, M. Graves) care au adus o noua imagine hotelului contemporan.

Proiectarea hotelurile de mare capacitate exclude un amplasament central, datorita necesitatii pentru o suprafata mare de teren, exceptie facand proiectele de remodelare urbana. De preferat sunt amplasamentele situate in directiile de dezvolatere economica a orasului, cu o activitate economica mare sau in apropierea aeroporturilor.

Pentru acest tip de hotel sunt recomandate suprafete mari a camerelor de cazare: minim 20-18 mp. In Statele Unite ale Americii camera standard este de 3,8 x 5,5 m cu o variatie maxima de 10%. Echiparea si mobilarea trebuie sa permita transformarea camerei in birou, iar in cazul hotelurilor situate in apropierea aeroporturilor sau cele cu atrium trebuie sa asigure o izolare fonica adecvata.

Aceste hoteluri vizeaza o clientela cu posibilitati financiare mari. Investitia in calitatea finisajelor si proiectarea de catre arhitecti renumiti aduc un plus in atragerea clientilor. Existenta unor spatii flexibile atat la nivelul camerelor cat si al spatiilor publice duce si ea la o exploatere optima, raspunzand atat nevoilor oamenilor de afaceri cat si a turistilor.

Hotelurile de capacitate mare presupun o configuratie planimetrica speciala, spectaculoasa, cu holuri si atriumuri pe mai multe niveluri. Toate aceste spatii aduc un standard ridicat in ceea ce priveste echipamentul de ventilare, climatizare si izolare la zgmot, precum si un nivel de securitate stric (supraveghere video in toate zonele publice). In cazul in care se doreste o proiectare economica, in dublu tract cu forma triunghiulara, sau circulara este necesara suplimentarea spatiilor publice pe celelalte niveluri.

Hotelurile de mare capacitate din zonele urbane, pastreaza spatiile publice mari din secolul XIX si raman la rezolvarea spectaculoasa ce include atriumul, aducand imagini ubanistice tipice sau inglobandu-se in traseele pietonale.

Hotelul Hilton din Lyon este integrat intr-un complex din apropierea centrului orasului, ce are in componenta lui un muzeu de arta contemporana, un palat al congreselor, cinematografe si cladiri de birouri. El este marginit de o parte si de alta de strazi pietonale. Zona privata a hotelului este marcata de doua planuri verticale, din stical, care asigura si un minim de confort termic atriumului.

Hotelul este alcatuit din doua volume (barele de cazare), care sunt unite print-o pasarela vitrata pe nivelul atriumului si al etajului superior. Parcajul auto este subteran si are accesul din strada pe latura din spatele cladirii. Fatadele sunt placate cu teracota de culoare caramizie, iar interioarele au fost amenajate de biroului lui R. Piano.

Intr-o zona cu un important centru urban si comercial din Barcelona, mai exact in Plaza de Espana, isi face aparitia in 1992 Hotel Le Plazza, o cladire cu 388 de camere si 8 apartamente proiectata de arhitectii Jordi Graces, Enric Soria.

Dupa ce are loc o restructurare a zonei Plaza de Espana, prin care s-au pastrat inaltimile medii la cornisa, este proiectat acest hotel cu un o serie de spatii publice, integrate intr-un plan poligonal cu cinci laturi dezvoltat pe sase etaja, cu o dominanta verticala forma triunghiulara. Functiunile publice ale hotelului (restaurante, spatii comerciale si bar) se gasesc la nivelul parterului, iar spatiile de intretinele si parcarea se intind pe trei niveluri in subsolul cladirii. Turnul gazduieste cele opt apartamente, iar cele sase etaje sunt destinate camerelor de cazare. Placile ce imbraca fatadele sunt din beton prefabricat si piatra, iar fatadele curtii interioare au un parament de panouri ceramice in cinci nuante dispuse degradat.

Hotelul Hyatt Regency situat pe autostrada A1 Rossy din Paris, in preajma aeroportului Charles de Gaule, este construit in dublu tract cu un atrium inalt de 21 de metri intre ele, acoperit cu un sitem cubat de invelitoare cu zone transparente si translucine. Este un hotel de 4 stele cu o capacitate de 375 de camere si 13 apartamente, cu restaurante, baruri, spatii comerciale, camere de conferinta, centru de afaceri si zone loisir si are o suprafata construita de 34 000 de metri patrati. Constructia a fost proiectata de arhitectul Helmut Jahn impreuna cu Jean Marie Charpentier si finalizata in anul 1992. Finisajele interioare cauta sa incalzeasca aerul rece si caracterul impersonal al atriumurilor. Fatadele din interior sunt placate cu aluminiun asezate pe un soclu din panouri de artar. Pardoseala din zona atriumului este formata dintr-un parchet incrustat cu placute din aluminiu. Atriumul se deschide catre pista de aterizare, un mod de organizare caracteristica noilor hoteluri din preajma aeroporturilor.

Hotelul Grand Hyatt din Berlin, Germania din Potsdamer Platz, unde grupul Daimler-Chrysler a incercat sa dezvolte proprietatea transformand cu succes un teren dezolant intr-un district nou si plin de viata. Proiectul a fost realizat de arhitectii Jose Rafael Moneo si Hannes Wettstein, amandoi aflandu-se la primul lor proiect din acest program. Anvelopanta cladirii este finisata cu un parament de gresie rosie, intrerupt de o serie ordonata de ferestre cu tamplarie alba.

Incercarea arhitectilor de a aduce un aer minimalist in interiorul cladirii a esuat, rezultand o multitudine de spatii imense, goale. Supradimensionarea spatiilor si a elementelor de decor nu au condus la rezultatul asteptat, creand un mediu mai mult respingator, rece in culori calde, in detrimentul unuia primitor. In proiectul sau Wettstein fost preocupat de ideea de a reintrepreta o imagine luxurianta, bazandu-se pe conceptul unei elegante contemporane care ar trebui sa lege calitatea experientei de locul in discutie, netinand insa cont de unul dintre cele mai importante elemente in arhitectura, proportia. Alegerea materialelor este caracterizata de o simplitate deliberta, ca de altfel si vocabularul formal.

Unul dintre punctele tari ale acestui hotel il aduce zona piscine si a clubului „Olympus” care ofera o imagine panoramica asupra Berlinului. La doar un an si jumatate de la deschiderea hotelului s-a decis, ca in mod treptat interiorul, interiorul sau sa fie regandit.

In urmatorul exemplu arhitectul Alsop Stormer concepe spatiile de asa natura incat acestea, cu o minima interventie, sa se faca remarcate prin ele insele. Side Hotel, cladirea proiectata de arhitectul german, este inconjurata de o serie de cladiri comerciale cu un aspect destul de monoton, iar vis-a-vis aflandu-se accesul intr-o parcarare auto. Astfel, singura solutie pentru a-l scoate in evideta a fost folosirea unei arhitecturi indraznete, ridicata in spatiu pe baza unui plan cu axe angulare, sustinuta de lumina si culoare. Pe fatada fiind pozitionate din loc in loc, asemenea unor faclii, surse de lumina cu tonuri de culori calde in rosu si galben.

Incisivitatea formei exterioare creeaza o protectie impotriva mediul exterior si pune bazele unui concept neconventional. Spatiul interior este gandit intr-o maniera dramatica, dar bine organizata, fiecare detaliu, pornind de la coridoarele inguste ce intra intr-un atrium de forma unui triunghi alungit si pana la mese, decoratii si meniuri, fiind atent concepute. Hotelul are o capacitate de 178 de camere de cazare, cateva apartamente si o multitudine de dotari publice si servicii, cum ar fi: restaurante, baruri, SPA, terase deschise deasupra blocului de cazare, sali de fitness si spatii de joaca pentru copii. In pofida formei inguste a sitului, spatiile sunt extrem de confortabile. Culorile si materiale sustin organizarea spatiala, dand impresia de intimitate, dar nefiind restrictive. Zona piscinei si camerele de spa sunt viu colorate, iar sistemul de iluminare este atent gandit pentru tavanele joase sa nu dea senzatia de apasare ( aceste functiuni fiind situate in subsolul cladirii). Liniile drepte, ce guverneaza toate aceste spatii, exprima o duritate minimalista temperata si sensibilizata atat de proportiile umane ale spatiilor, cat side culorile calde ale finisajelor sau de prezenta unor obiecte de mobilier de forma organica.

O caracteristica generala si importanta a tuturor hotelurilor de capacitate mare consta in realizarea unei volumetrii specifice, de impact si spectaculose, sustinuta in mod direct de marimea numarului de camere, diversitatea spatiilor si clientelea careia i se raporteaza. Tendinta generala in evolutia hotelului contemporan este realizarea unei imagini caracteristice si unitare, printr-o arhitectura spectaculoasa, care se regaseste in majoritatea exemplelor recente. Tehnologiile si inovatiile contemporane au un rol semnificativ in elaborarea acestei imagini de amploare, strans legata de numele marilor arhitecti, lanturile hoteliere capata o noua imagine lasand-o in urma pe cea a hotelului standardizat.

II.3. HOTELURI DE CAPACITATE MICĂ ȘI MEDIE

In general acest tip de hoteluri sunt construite pe terenuri cu dimensiuni mici, structurate pe un plan economic, compesand lipsă spațiilor la scară mare cu rafinitatea și subtilitatea designului interior.

Sunt des întâlnite exemple de modificare a unității de cazare atât în cazul de remodelare a unor imobile existente cât și pentru imobilele noi. Față de marile lanțuri hoteliere, care se încadrează într-o serie de criterii stricte în ceea ce privește imaginea și serviciile oferite, aceste hoteluri vin cu o imagine diferită, proprie, ce atrage clientelă dornică pentru noutate.

Arhitectura si designul hotelier sunt caracterizate printr-o explozie de forme, culori si stiluri, unele chiar foarte indraznete, care isi doresc a pune la dispozitia omului de afacri sau a turisului, ce se afla in vacanta, o varietate incredibila de alegeri in functie de gustul si bugetul fiecaruia.

Una dintre componentele de importanta maxima este imaginea. Astfel imaginea oferita de un hotel trebuie sa incante ochiul vizitatorului prin spatii care trebuie descoperite, vise care trebuie satisfacute printr-o permanenta schimbare de decor si ambianta, hotelul devenind o scena , un platou de filmare in care actorii (turistii), ce duc o viata din ce in ce mai monotona, sa isi poata satisface dorinta de schimbare.

In ultimul timp insa din ce in ce mai mult imaginatia individului si gradul de intelere a lumii in care traieste sunt limitate de prosule industriei de „entertainment”. Cliseele din filme, recla, repetitivitatea acestora, la care omul din ziua de astazi este supus zi de zi, precum si multitudinea imaginilor ce bombardeaza zilnic creierul uman, limiteaza profunzimea gandirii si blocheaza involuntar imaginatia, creand repere ce vor fi interpretate de individ ca benefice si uneori chiar relaxante, acesta preluand stereotopiile si ridicandu-le la rand de regula.

Punctul cheie in atragerea clietilor fiind „etertainment-ul”, iar acesta fiind confundat cu relaxarea, este o consecinta fireasca faptul ca industria hoteliera in plina dezvoltare nu face altceva decat sa speculeze de cele mai multe ori aceste lucrui si sa ofere clieentilor ceea ce acestia cauta.

Un mod de a folosi imaginea nerelationat cu forma cladirii, ci mai mult cu ideea de a folosi lumina, reflexia ei precum si pozitionarea unor imagini 2D in locuri special gandite, se poate observa intr-unul dintre proiectele arhitectului francez Jean Nouvel.

The Hotel. In acest proiect arhitectul se intoarce la una din temele sale predilecte si anume eliminarea contulurul si formei cladirii prin concentrarea interesului privitorului asupra unor efecte care dau spatiului in sine un nou inteles. Astfel edificiul de 25 de camere construit in 1907 pare in timpul zile gol, cu ferestre ce te duc cu gandul la o cladire parasita.

Noaptea ferestrele se aprind, prezentand trecatorului scene din diferite filme, imagini proiectate pe tavanul camerelor ( fiecare camera cu o alta proiectie), iluminat prin intermediul unor lampi. Singura posibilate pentru clienti de a-si pastra intimitatea este sa traga obloanele, punand astfel capat si spectacolului vazut din exterior.

Iata ce spunea Jean Nouvel referitor la aceste concept:
„ De ce pentru mai mult de un secol arhitectura si-a abandonat relatia cu imaginea, cu reprezentarea, cu fotografia, in timp ce mai demult folosea relatia cu pictura? Eu folosesc doua dimensiuni pentru a crea confuzie in spatiu.”

Efectul acestor imagini nu este unicul folosit de arhitectul francez pentru a crea impresia modificarii spatiului. Din zona barului perceptia asupra restaurantului de la subsol este posbila, dar fragmentata prin reflexii sau zone opace astfel incat intregul nu se dezvaluie, el poate fi numai imaginat. Daca exteriorul cladirii este inspirat din arhitectura cladirilor inconjuratoare, interioarele , cu utilizare pe scara larga a materialeor naturale, se inscriu in tendintele de ultima ora ale designului.

Il Pallazo, hotelul arhitectului italian Aldo Rossi, este un exmplu foarte cunoscut in arhitectura hoteliera moderna.

Fatada principala este formata dintr-un peretele orb, finisat cu granit rosu, care creeaza o imagine puternica de contrast cu infatisarea destructurata a orasului Fukuoaka.

Acest hotel are un numar de 62 de camere distribuite in dublu tract, intr-un bloc compact de cazare, pe 6 etaje. Este asezat pe o platforma ce adapostesteo discotecta si functiunile anexe, cu receptia si restaurantul la nivelul parterului.

Interiorul hotelului a fost conceput de designeri diferiti, dar a fost mentinut un caracter arhitectural elaborat.

Cladirea se constituie ca un spatiu rectangular, ordonat in haosul tipic al localitatii japoneze, fiind des criticata pentru contrastul din cultura locala, prezentand o scena atipica, dar atragatoare.

Un alt exemplu care contrasteaza puternic cu imaginea orasului in care se inscrie, Nantes, este hotelul La Perouse. Un hotel din Franta cu camere de dimensiuni forte mici, dar cu o atentie deosibita acordata mobilirarii si finisajelor interioare, se remarca prin efectul de manifest al solutiei arhitecturale in mijlocul unui centru istoric protejat. Un volum inalt, de 9 etaje, compact cu structura de beton armat, se aliniaza la cornisa cladirilor alaturate. Sarpanta porneste de la baza de sus a fatadei intr-un plan inclinat creand astfel imaginea unui bloc monolit, care este sustinut si de culoarea din acelasi ton a fatadei si a sarpantei. Fantele orizontale strapung peretele inclinat al sarpantei si se continua aliniat pe fatada in jos in registre verticale corelate cu registrele dominante ale cladirii alaturate. Tamplaria tuturor ferestrelor este oarba, ascunzandu-se in spatele placilor mari de piatra ce imbraca fatadele cladirii, creand o imagine moderna si contrastanta.

Amplasamentul este constituit de un teren dreptunghiular cu dimensiuni mici, la fel cum este in mai toate zonele istorice din cetrele marilor orase, planul nivelului de cazare este foarte compact si cuprinde sapte camere, ingenios asezate si grupate in pachete de cate trei si patru, exploatand foarte bine spatiul. Fiecare camera este dotata cu o baie micuta, suprafata fiind compensata de tratamentul impecabil acordat finisajului si al mobilarii cu obiecte de design special create. Bineinteles ca si mobilierului din toate camerele ii este acordata o atentie deosebita, piesele datand de la inceputul secolului XX (Gerrit Rietveld, Eileen Grey) alaturi de mobilierul proiectat de arhitect. Circulatiile orizontale sunt minimale, holul din care se face accesul in camere avand o suprafata de aproximativ 12 metri patrati, la care se ajunge prin circulatia verticala constituita din doua scari de evacuare si un lift.

Hotelul Stil din Bucuresti, de pe strada Nicolae Caramfil este situat in imediata vecinatate a Parcului Herastrau. A fost proiectat de arhitectii Florian Stanciu si Iulia Stanciu, se numara printre realizarile reusite ale arhitectei. Limbajul arhitectural simplu, materiale si culorile pe aceeasi linie cu subtilitatea compozitiei, precum si incadrarea sa in zona tin sa sublinieze titlul si calitatile acestui hotel de dimensiuni mici.

Un numar total 54 de locuri alcatuieste blocul de cazare, restaurantul si spatiile anexe se afla la nivelul parterului, demisolului si subsolului. Spatiile tehnice, adapostul de aparare civila si spatiile aferente bucatarieise gasesc in subsol (cota -6,50 m). Demisolul este ocupat de restaurant, bucatarie, garderoba si grupuri sanitar. Restaurantul are o capacitate de 50 de persoane cu acces direct si din exterior. Parterul este destinat doar recepetiei si birourilor. Etajele de la 1 la 4 sunt destinate in exclusivitate cazarii, cu cate 5 camere pe nivel, etajul 5 gazduieste un apartament si 3 camere cu doua paturi si un birou. Ultimul etaj este unul tehnic fiind ocupat de centrala termica si sitemul de ventilatie.

Sistemul structural adoptat este format din beton armat si stalpi in Y, care sustin etajele ce au un planseu din dala groasa. Anvelopanta cladirii este realizata din placari metalice si tamplarie din aluminiu. Designul interior preaia si el subtilitatea compozitionala a cladirii, prin materiale de calitate.

Arhitectul spaniol Joaquin Diez-Cascon, reuseste sa utilizeze foarte economic terenul in cazul hotelului Turo de Vilana. Construit pe un sit cu dimensiuni foarte mici, intr-un cartier rezidential din Barcelona, hotelul are un numar de 22 de camere. In prima faza el speculeaza panta abrupta a terenului de la nivelul strazii cupland spatiile publice pe doua niveluri in regim demisol si subsol cu acces din strada pe ambele niveluri. Din cota cea mai joasa a strazii se face accesul in subsol printr-o curte in panta, ce se continua pe latura scurta a cladirii. In legatura directa cu accesul principal apare o scara exterioara care duce direct in zona barului. In interiorul cladirii, functiunile publice au fost delimitate prin folosirea de texturi si culori diferite ale pardoselii pentru a nu da nastere unor spatii de dimensiuni foarte mici si inghesuite. Blocul de cazare este foarte bine organizat si compact, cinci camere au orientare catre intrarea principala si doua spre laterale, fiind evitata in totalitate cea de serviciu.

Volumetria bine definita a hotelului este accentuata de finisajul cu caramida aparenta de culoare rosie, care se completeza cu tamplaria de un alb imaculat al ferestrelor si al peretelui cortina.

III. REVALORIFICAREA CLADIRILOR EXISTENTE

III.1. RESTAURARE

Restaurarea este o ramura in plina dezvoltare in industria hoteliera, destinata in exclusivitate hotelurilor de lux. Imaginea imobilelor vechi ale secolului XIX este in continuare atragatoare pentru clientela hoteliera. In momentul de fata exista doua tipuri de restaurari, cea identica sau in spiritul cladirii initiale (Hotel Meurice, Hotel Mansfield, Grat Eastern Hotel) precum si cea care presupune remodelarea exterioara si interioara a marilor hoteluri cu o arhitectura mai putin impresionanta.

In toate situatiile, restaurarea presupune si aducerea la normele actuale in ceea ce priveste echiparea tehnica a sistemelor de ventilatie, a sigurantei in caz de incendiu, a sitemelor de consum eficient a resurselor energetice, precum si inlocuirea totala a instalatiilor sanitare. Noua cladire trebuie sa aiba un sistem de securitate complet, care presupune instalarea sistemelor de alaram, supravegherea video a spatiilor comune (scarile, lifturi, zone de relaxare) si asigurarea accesul pe baza de card.

In ceea ce priveste camera de hotel, trebuie avut in vedere marirea suprafetei acesteia, pentru a se incadra in continuare in clasa de lux. De cele mai multe ori nu sunt realizate interventii asupra sistemului structural al cladirii, prin urmare cea mai la indemana solutie fiind cuplarea a doua camere. Mobilarea in cazul camerelor de dimensiuni mici este una personalizata, proiectata special. Interventiile majore se realizeaza asupra functiunilor publice, amplificand cat de mult posibil aceste spatii: holuri, saloane, restaurante.

Locatia este unul din factorii principale care duce catre restaurarea unui imobil cu sau fara refunctionalizare. In general, hotelulurile urbane restaurate se gasesc in apropierea centrelor de afaceri din marile orase sau a aeroporturilor, prezenta lor fiind mai mult o necesitate functionala de una estetica, de aici si asemanarea arhitecturii lor exterioare cu cea a sediilor de birouri din cladiri vechi – fapt care, desigur, nu este de dorit. Exista totusi si exceptii, ele putandu-se observa si in alte locuri, uneori chiar in centrul orasului, unde afiseaza insa o altfel de arhitectura (de cele mai multe ori se apeleaza la reconversii sau renovari).

Noile hoteluri renunta la opulenta gratuita sau la lipsa de expresivitate din trecut si prin contrast adopta tot mai mult ideea de arhitectura si design contemporan, adecvata unei clientele active si stilate. Pe de alta parte, investitorii se concetreaza si asupra unor cladiri abandonate, aflate intr-o stare precara, pe care le transforma, obtinand rezultate extraordinare din punct de vedere estetic, in locul unor bugete exagerate.

Aspectul minimalist se poate observa in exemplul hotelului Kirketon din Sydney, Australia. Acesta se afla situat la cateva minute atat de principalul centru comercial al orasului, cat si de port sau opera. Cladirea de trei etaje a gazduit functiunea de hotel inca din anul 1920, atunci cand a fost construita, dar in acele timpuri era relativ modesta. Bara de cazare era alcatuita din 60 de camere mici, compacte, fara bai private sau facilitati minime. Transformarea a fost realizata de arhitectii fimei de proiectare „Burley Katon Halliday” a caror provocare a fost sa organizeze si sa remodeleze spatiul astfel incat sa poata combina diferite functiuni in cadrul unu plan destul de ingust, fara a crea o senzatie mic, inghesuit sau apasare. Arhitectii au modificat planul parterului pentru a face loc, holului, restaurantului si receptie, alaturi de care se afla un barul de zi. In partea din spate a parterului unde se aflau o parte din camerele de cazare, acum exista o sala de conferinte, bine proportionata cu un bar intim si elegant. Pentru a da senzatia de spatiu larg si aerisit, un numar destul de mare de oglinzi, uneori pozitionate chiar din perete in pere, au fost plasate in hol, restaurant, holuri si in camere. Pe langa calitatea acestor oglinzi de a modifica perceptia asupra dimensiunilor reale ale spatiului, ele creaza vederi si perspective spectaculoase. La cele doua etaje superioare, fiecare a doua camera de oaspeti a fost inlocuita cu cate doua bai ce deservesc camerele alaturate, Chiar si acum aceste camere nu sunt extrem de spatioase, insa latura stradala a hotelului gazduieste si camere de dimensiuni mai mari. Succesul de care s-a bucurat acest hotel de capacitate mica (40 de camere in total) a aparut imediat dupa redeschiderea sa in 1999.

In incercarea sa de a reinventa ideea de hotel, Philippe Starck aduce concepte noi si originale in proiectele sale. Una din lucrarile arhitectului, care ilustreaza acest fapt, este reconversia sediului central al companiei „Soho” intr-un hotel. Atat exteriorul cladirii, cat si curtea interioara, creata de arhitectul peisagist Philip Hicks, erau oficial protejate de modificari sau de demolare, ceea ce l-a facut pe Strack sa-si concentreze atentia asupra interiorului. Ian Schrager, unul dintre clientii arhitectului care a colaborat la o succesiune de proiecte inca din 1980, spunea: ”Sanderson reprezina primul hotel al noului val – un hotel pentru oamenii care isi doresc ceva original, diferit, magic”.

Aspectul interior al hotelului pare a fi esenta unui vis. O parte din spatiile publice sunt separate prin perdele translucide, aparent fara greutate, si nu prin ziduri, in timp ce lumina difuza creaza o atmosfera calda si eleganta. Culoara joaca de asemea un rol importanat, definind spatiul real intr-o lume ce pare ireala. Desi mobilierul poate parea uneori incarcat si foarte divers, amenajea organica a acestuia in cadrul unor spatii destul de largi, de culori deschise confera o senzatie calda si placuta. Oglinzi venetie, scaune africane sculptate manual, canapele Dali, picturi de peisaje pe tavanul camerelor de oaspeti, toate aceste elemente contureaza un interior teatral, Starck dand dovada de un eclectism poate exagerat, dar care in final conduce catre o ambianta originala. Strack a proiectat canapele supradimensionate pentru meditatie, cu panouri video incorporate; sauna este bogat colorata: vestiarele sunt decorate cu fotoloii de epoca si oglinzi venetiene gravate, iar jacuzzi-ul este din otel inoxidabil. Toata aceasta alaturare de materiale, tehnologii, obiecte ce apartin unor perioade diferite de timp si spatiu, este facuta cu mult bun gust, ca pentru o expozitie, chiar daca poate, la prima vedere, tinde sa para un banal bricolaj.

Hotelul Le Meurice din Paris, construit in 1830 de catre arhitectul Mercier et Fontaine, la vremea aceea fiind unul dintre primele mari hoteluri de lux pariziene si model al palace-urilor, a fost raspandit in a doua jumatate a secoului XIX in toata Europa. Prima renovare a fost facuta 75 de ani mai tarziu de catre arhitectul H.P. Nerot care a presupus o interventie de marire a spatiilor camerelor de cazare si a saloanelor, precum decorarea acestora cu marmura, bronz, aur, oglinzi si chiar dotare telefonica.

In anul 1998 au inceput lucrarile pentru o noua restaurare finalizata doi ani mai tarziu dupa proiectul arhitectilor francezi Nicolas Papamiltiades si Jean Loup Roubert, redobandindu-si aspectul original. De aceasta data au fost inlaturate spatiile comerciale in favoarea holului, au fost reconditionate pardoselile si luminatorul in stil Art Nouveau, precum si mobilierul Louis XVI. Doua Sali de reuniuni si cocktail, salon de ceai, bar si restaurant alcatuiesc spatiile publice. Pentru mobilierul Louis XVI au fost utilizate materiale si culori in tonuri de alb, auriu. Baile au fost placate cu marmura si sticla sablata.

Hotelul Saint Martin’s Lane din Londra are 204 camere si a fost construit in anul 1960 si redeschis la sfarsitul anului 1999. Arhitectul Philippe Stark, a gandit reastaurarea intr-un mod inedit, creand un design spectaculos pentru spatiile interioare, fara sa afecteze fatadele cladirii existente. Design-ul scenografic al acestui hotel se orienteaza catre o clientela aparte, cu predilect la bunul gust, in cautare permanenta de rafinament si lux. Intr-o asociere de stiluri si decor eclectic, candelabre, oglinzi si mobilier, hotelul a fost gandit ca o oaza urbana pentru relaxare si loisir.

Accesul in hotel se face printr-o usa turnata iluminata in tonuri de verde si galben, care te duce direct houlul central in care stau sa te intampine o diversitate de obiecte si culori mentine sa-ti aduca noi experiente senzoriale. Camerele se bucura si ele de o atentie deosebita, intrucat fiecarei ferestre ii este atribuita, dintr-o paleta de patru culori (verde, rosu, albastru si roz), o singura culoare la alegerea clientului. Astfel, fatada devine un joc multicolor de lumini

Great Eastern Hotel de pe strada Liverpool din Londra, a fost construit in apropierea garii metropolitane si dedicat, initial, pentru calatorii companiei Great Eastern Railways. Inaugurarea sa a avut loc in anul 1884, urmand apoi sa fie extins intre anii 1899 si 1901. In a doua jumatate a secolului XX, hotelul intrase intr-o perioada de declin, dar cum Londra este una din capitalele designu-ului de hotel contemporan era inevitabila aparitia unui investitor care sa readuca la viata aceasta cladire istorica cu o noua imagine.

In anul 2000 incep lucrarile foarte dificile de reabilitare, dupa planurile firmei de proiectare Manser Practice. O parte din vechea structura a fost demolata, pentru a permite realizarea unui atrium pe sa niveluri, in aripa estica a cladirii si crearea unui luminator circular pentru iluminarea restaurantului principal. Un numar sporit de camere a fost posibil prin extinderea, pe trei niveluri a barei de cazare, in mansarda, ajungandu-se astfel, la un numar de 267 de camere.

Amenajarea interioara a fost realizata de compania Conran & Partners care au gasit solutii de design inovative pentru spatiile publice si personalizate ale camerelor pentru a incadra hotelul in cateogria de „Hotel Boutique”. Au fost folosite materiale de buna calitate: lambriuri din lemn de nuc american si sicomor, tapiserii din piele de culoare inchisa. Camerele si salile de conferinta au fost dotate cu o serie de sisteme tehnologice de ultima generatie. Cele patru restaurante si trei baruri au vedere si acces direct la strada, operand independet de hotel. Interventiile realizate de cele doua companii Manser si Conran asupra cladirii Great Eastern Hotel au dat dovada de multa de multa minutiozitate si atentie la detalii, tratand cu respect cladirea monument. Prin urmare vechiul imobil a devenit un obiect de arhitectura maret si pretios. Unul dintre arhitectii companiei Conran & Partners spunea intr-un interviu: „Conceptul fundamental pentru Great Eastern a fos sa exprimam o afirmatie arhitecturala cu adevarat britanica, o identitate functionala si contemporana pentru hotel care vine in intampinarea nevoilor practice ale calatorilor, in timp ce a fost pastrata o parte din dramatismul si stralucirea cladiri originale”

In anul 2006 a fost cumparat de celebrul lant hotelier Hyatt Hotels Corporation acum numindu-se Andaz London Liverpool Street.

III.2. REFUNCTIONALIZARE

Revalorificarea cladirilor prin refunctionalizare constituie una dintre cele mai atragatoare si promitatoare parti ale arhitecturii hoteliere moderne.

Unul din cele mai importante elemente in realizarea acestui tip de hotel il constituie iscusinta si maiestria arhitecului de a lucra cu spatii neconventionale adaptand o camera de hotel la spatiile existente.

Hotelul Habita din Mexic, face parte din noua generatie de hoteluri in care prioritar este aspectul contemporan. In acest caz s-a dorit transformarea unui bloc de locuinte din anul 1960 intr-un hotel contemporan, in care a fost necesar pastrarea partiala a structurii, din considerente legale.

Elaborarea proiectul se raporteaza atat la caracteristicile mediului urban in care se afla cat si la necesitatile si tot ceea ce presupune un hotel. Arhitectul Enrique Norton inscrie forma cladirii intr-un cub cu anvelopanta din sticla impartita in portiuni ce masoara diferite grade de opacitate. Blocul din sticla, ce inconjoara intrega cladire, functioneaza ca o bariera impotriva intesei poluari fonice caracteristice majoritatii centrelor urbane.

La interior holul din zona receptiei urmeaza o linie arhitecturala simpla si clara care imbina intr-un mod perfect si elegant finisajele din diverse materiale (marmura, mozaic, sticla, otel inoxidabil etc.). Contranstul intre finisajul de marmura slefuita al pardoselii si tavanul rugos din beton aparent creeaza o imagine desobita. Pe langa zona de receptie, cu un design spectaculos creat prin jocuri de lumina, la nivel parterului se afla un bar prin care face legatura intre restaurant si restul spatiilor publice ale hotelului.

Pe suprafata a trei apartamente ce ocupau fiecare nivel al fostei cladiri, arhitectul Enrique Norton reuseste sa dea forma unui hotel cu 36 de camere de cazare, dotari publice sali de fitness, zone de relaxare cu o mica piscina la ultimul nivel, jacuzzi, sauna si saloane de masaj.

Toate aceste elemente alcatuiesc un obiect de arhitectura spectaculos ce ofera centrului urban perspective superbe mai ales in timpul noptii cand intreaga cladire se lumineaza.

Unul din cele mai cunoscute exemple de cladire cu refunctionalizare de hoteliera este Wasserturm, un fost imobil industrial. Vechiul turn de apa din Köln, Germania a fost inaltat cu 3 etaje, avand acum o inaltime de 36 de metri. Cazarea cuprinde 80 de camere – apartament dezvoltate pe 10 niveluri, cu acces prin pasarele de circulatie minimala cu parapet transparent din sticla, ce se gasesc in golul central al turnului.

Apartamentele sunt defapt duplexuri cu o camera de zi si baie la nivelul accesului, iar intr-o supanta se gaseste camera de dormit cu un grup sanitar minimal. Obiectele de mobilier si design-ul interior al turnului este inspirat de modelul anilor ’30, dominand accentele de gri si portocaliu cu panouri translucide si sticla sablata.

Peretele exterior din caramida este pus in valoare de constrastul modernitatii oferit de sticla si metal.

IV. ELEMENTE DE PROIECTARE

Un factor important in proiectarea constructiilor hoteliere, si nu numai, il constituie studiul de fezabilitate, care depinde in mare parte de cerintele beneficiarului, situatia locala si in functie de gradul de acoperire, detaliere sau mijloace specifice de investigare.

Studiul de fezabilitate, coform principiilor lui Trevor Ward din cartea Developing Hospitality Properties and Facilities, presupune o serie de elemente importante care trebuie luate in considerare.

Primul consta in evaluarea pietei hoteliere locale care analizeaza caracteristicile pietei hoteliere din prezent si felul in care tind sa evolueze, avand la baza studii statistice referitoare la gradul ocupare al celorlate hoteluri precum si categoriile reprezentative (cererea pentru camere, spatii de alimentatie, conferinte, loisir etc. cat si raportul dintre tipurile de clienti: business sau turisti plecati in vacanta).

Cel de al doilea element consta in evaluarea amplasamentul propus care cuprinde pozitia si descrierea generala (topologie, topografie), factorii care influenteaza clima (insorire, umbrire si vaturile dominante), proprietati ale terenul de fundare, utilitatile si infrastructura, mobilitatea, vederile si perspectivele favorabile, avize si autorizatii legate de sit, vecinatati si situatia juridica a terenului cu accesele aferente.

Locatia terenul in raport cu locurile de interes existente sau viitoare (zone de afaceri, puncte de atractie turistica, centre de conferinta) precum si competitia.

Puterea economica si statul social al zonei care cuprinde elemetele de dezvoltare economica si turistica, existenta constrangerilor fiscale sau sociale de care depinde gradul de ocupare. Si nu in ultimul rand evaluarea costurilor investitiei.

Suprafata alocata spatiilor influenteaza calitatea si imaginea hotelului, principalul profit rezultand din inchirierea camerelor, sustinut de spatiile dotarilor publice.

Spatii alocate pentru camere
73% din suprafata totala pentru un hotel de 2-3 stele
64% din suprafata totala pentru un hotel de 4-5 stele
Spatii pentru relaxare-loisir
2% din suprafata totala pentru un hotel de 2 stele
9% din suprafata totala pentru un hotel de 4 stele si 13 % pentru un hotel de 5 stele.

Procentajul rezulta din cercetari efectuate de Panell Kerr si Foster in anul 1993, acesta variind in funcite de o multitudine de factor legati de amplasamentul hotelului, in general cele centrale au suprafata spatiilor publice mai mica), competia dotarilor publice (alte baruri si restaurante aflate in apropiere) si de tipul hotelului (hotel de cura, hotel de afaceri, conferinte sau hotel economic)

Suprafata totala alocata camerelor variaza in functie de tipul hotelului. Astfel, hotelul standard cu sali de conferinta, club de noapte si comert are undeva la 55-65 de mp/camera, hotelul central 45-55 mp/camera, hotelul de vacanta 40-55 de mp/camera/ iar cel de categorie economica, fara baie proprie in camera 18-20 mp/camera, conform ghidul Neufert.

Proiectarea si forma cladirii de hotel este mult influentata de structura camerolor de cazare (pentru un nivel optim si eficient suprafata alocata cazarii trebuie sa aiba un procent mai mare de 70% din suprafata construita pe nivel).

Circulatiile orizontale pentru hotelurile in simplu tract trebuie sa aiba latimea minima a holului de 1,40 m si 1,60 m pentru cele in dublu tract (conform criteriilor de clasificare ale Ministerului Turismului). Lungimea maxima a caii de evacuare este de 20 de metri daca evacuarea se face intr-un singur sens si 40 de metrii daca evacuarea se face pe doua directii. Distantele se masoare de la usa celulei de cazare la usa de evacuare sau catre nodul de circulatie verticala.

De regula, nodul principal de circulatie verticala, alcatuit din lifturi si scara, este amplasat relativ central, pentru ca distanta parcursa, de cel care se cazeaza, de la nod la usa celulei de cazare sa nu fie prea mare. Desigur, aceasta depinde de solutia fi forma cladirii. Nodul secundar, care este folosit si pentru evacuare, trebuie amplasat in directa legatura cu bucataria si zonele anexe.

Orientarea camerelor de cazare trebuie sa aiba perspective si imagini favorabile si lumina naturala, cele cu vederi nefavorabi conduc la scaderea pretului sau chiar imposibilitatea inchirierii.

Dimensiunile, forma si locul terenului constituie un alt factor care dirijeaza configurarea planului de arhitectura. Astfel, terenurile inguste si cu suprafata mica, conduc la un hotel de dimensiuni mici, cu bara de cazare compacata, zone de relaxare micute. Acest lucru nu constituie neaparat un dezavantaj, de cele mai multe ori, constrangerile duc catre solutii arhitecturale ingenioase si cu bun gust.

Pentru o rezolvare economica, la nivel planimetric, unul din considerete il reprezinta modul de distribuire a camerelor si suprafata de coridor ce i revine. Cele mai eficiente din acest punct de vedere fiind hoteluri cu mod de distribuire al camerelor in dublu tract. In acest fel, un hotel cu bara de cazare in dublu tract, are o suprafata de 4,2 metri patrati pe camera, pe cand celui in simplu tract ii revine o suprafata aproape dubla, mai exact 7,5 mp. Fiecare dintre aceste rezolvari vine cu serie de avantaje si dezavantaje. Dezavantajul pentru cea in simplu tract este evidenta, suprafata de coridor, alocata pentru fiecare camera in parte, este mai mare si distantele de parcurs, de la nodul de circulatie la usa camerei, sunt mai lungi. Avantajul il reprezinta obtinerea unor perspective favorabile, in cazul hoteluri amplasate pe terenuri cu vederi spectaculoare, pentru toate camerele si implicit un pret la inchirierea fiecarei camere. Bara de cazare cu dublu tract permite, o dimensiuni mai mari pentru camera, iar optarea pentru o travee mai ingusta sporeste si mai mult eficienta economica.

Hotelurile turn care se incadreza, la nivelul planului, intr-o forma de patrat, duc la o rezolvare anevoioasa a accesului in camerele aflate pe colt. Hotelul circular vine cu probleme in zona bailor si a vestibulelor. Hotelul cu atrium deschis, presupune investitii suplimentare pentru securitatea in caz de incendiu, izolare fonica mai buna, cheltuieli ridicate pentru intretinere, incalzire si conditionare, de cele mai multe ori se intalnesc in cazul lanturilor hoteliere mari.

Dimensiunile camerei de hotel, au un aport mare in clasarea hotelului. In industria hoteliera din Statele Unite un hotel economic are o suprafata totala de 22 mp pentru fiecare celula de cazare (3,5 x 6,2m), din care 16 metri patrati ii constituie suprafata camerei (3,5 x 4,5 m) si 2,3 metri patrati baia (1,5 x 1,5m), restul fiind alocat accesului si depozitarii. Cel mediu 29 metrii patrati pe celula de cazare (3,6 x 6,6m), din care 20 metrii patrati camera (3,6 x 5,5m) si 3,4 mp baia (1,5 x 2,3m). Hotelul de categorie superioara aproximativ 24 de metrii patrati (4,1 x 5,8m) cu o baie de 4,5 mp (1,7 x 2,6m) si cu o suprafata totala de 35 de metrii patrati (4,1 x 8,6 m). Cele din categoria de lux depasesc 40 de metrii patrati celula de cazare.

In Romania standardele sunt mai scazute, o camera de hotel clasata cu 5 stele are suprafata camerei de 20 de metrii patrati cu suprafata minima pentru baie de 4 metrii patrati, iar suprafata camerei unui hotel clasat cu 1 stea nu depaseste 11 metrii patrati. Desigur, aceste suprafete sunt, in general, valabile pentru hotelurile din Europa.