Disertatie Onac Paul Andrei 2020 Aproape Final [304314]

UNIVERSITATEA "DUNĂREA DE JOS" [anonimizat]-FEMURALE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

LECTOR UNIV.DR. DAN-EUGEN COSTIN

ABSOLVENT: [anonimizat]

2020

CUPRINS

Parte generală

CAPITOLUL 1

IMPORTANȚA TEMEI ABORDATE

DEFINIREA CONCEPTELOR

IPOTEZA

OBIECTIVELE LUCRĂRII

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

2.1 ELEMENTE DE ANATOMIE

2.2 BIOMECANICĂ

2.3 TIPURI DE AFECȚIUNI

2.4 ARTROPLASTIA ȘI TIPURILE DE PROTEZE

Parte specială

CAPITOLUL III ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1 LOCUL DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII ȘI MATERIALE FOLOSITE

3.2 METODOLOGIA CERCETĂRII

3.3 ETAPELE CERCETĂRII

3.4 MATERIALE ȘI METODE

3.4 SUBIECȚI

3.5 CAZURI PARTICULARE

CAPITOLUL IV

4.1 REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

4.2LIMITE

4.3 SUGESTII

4.4 CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL 1

IMPORTANȚA TEMEI ABORDATE

"[anonimizat]-[anonimizat] a [anonimizat], experienței și aspirațiilor celor din jurul lor."

Durerea de șold (coxalgia) [anonimizat], iar soluția terapeutică potrivită este adoptată după analize delaborator și examinări imagistice ( [anonimizat], [anonimizat]) [anonimizat], [anonimizat] a cartilajului, [anonimizat] ( preponderent la vârstnici), dislocarea șoldului ( în accidente rutiere sau prin căderi dela mare înălțime), artrite, obezitate, coxartroză, spondilită anchilozantă ( cronică, inflamatorie), osteoartrita ( la pacienți 50 ani +), bursitele ( prin activități repetitive ce uzează articulația șoldului la pacienți de 40 ani +), rupturi de labrum ([anonimizat]), necroza capului femural/ osteonecroza, sciatica, stenoza , [anonimizat]- Perthes ( la băieți), inclusiv hernia de disc este o cauză a durerii de șold.

[anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], kinetoterapie.

[anonimizat]-o lume în care încă se pune accent pe cultura televizorului și a calculatorului, promovându-[anonimizat], dar cu resurse de timp și financiare în limite rezonabile.

DEFINIREA CONCEPTELOR

"Conștientizarea rolului mișcării în profesia medicală va crește motivația pentru exerciții fizice de-a lungul vieții."

Recuperarea medicală este o [anonimizat] , [anonimizat], [anonimizat], compensatorii, intrinseci ( ale pacientului) și extrinseci ( cu ajutorul cărora pacientul să își desfășoare activitatea cât mai aproape de nivelul funcțional normal) , presupunând un program de pregătire activă pentru stimularea potențialului maxim funcțional și efortul colectiv al specialiștilor ( medic ortoped, specialist de recuperare, fizioterapeut, kinetoterapeut, ergoterapeut, psiholog etc). Recuperarea medicală este definită ca activitate complexă, medicală, socio-profesională, educațională și profesională desfășurată pentru refacerea completă sau aproape completă a funcționalității bolnavilor, în vederea asigurării unei existențe normale. și" coincide cu debutul bolii și cuprinde atât măsurile terapeutice, medicale, ortopedice etc. adecvate fazei bolii, cât și procedeele menite să prevină sau să limiteze sechelele".

Kinetoterapia „studiază mecanismele neuromusculare și articulare care asigură omului mișcările (activitățile motrice) normale, în același timp, studiind și elaborând principiile de structurare a unor programe care se adresează organismului uman, atât din punct de vedere profilactic, cât și din punct de vedere terapeutic și recuperator, fiind disciplină științifică cu caracter aplicativ bine definit, având un obiect propriu de studiu: menținerea și dezvoltarea unor indici morfologici și funcționali normali, prin mijloacele specifice (exercițiul fizic ca element de bază), la persoane în situații biologice speciale” Exercițiul fizic terapeutic are o structură completă și complexă, începe prin poziționarea corpului și a segmentelor sale, presupune alegerea unor poziții și mișcări care să nu declanșeze disconfortul , pe parcursul executării unui exercițiu se trece printr-o serie de „poziții intermediare”, se încheie cu o „poziție finală”.

Hidroterapia este considerată o metodă fizioterapeutică , alternativă, în medicina de recuperare, folosită cu scopul creșterii rezistenței organismului, normalizarii funcțiilor sale alterate și combaterii anumitor manifestări din patologia umană, implică exerciții speciale pe care pacienții le execută lent într-o piscină cu apă caldă, deci hidrotermoterapie, alături de alte proceduri în strânsă legătură cu procedurile hidrice ( nămol etc)

Hidrokinetoterapia , adresata tuturor categoriilor de vârstă, (pentru băile terapeutice se utilizează temperaturi de 32 – 38°C, bazine /căzi/ piscine cu apă dezinfectată / schimbată/ recirculată prin filtre periodic, cu accesorii precum rampă fixată pe marginea bazinului, bare paralele, reglabile în înălțime și lățime, bancă sau scaun sub apă, chingi mobile, elemente cu flotabilitate mare, atele, baghete , veste, mingi, plute etc ) este exercițiul fizic terapeutic executat în apă, căci apa asigură o mai bună percepție a poziției membrelor și îmbunătățește echilibrul, în ședințe de 15 până la 25 min, pentru dobândirea parțială și progresivă a independenței, creșterea mobilității articulare, relaxarea musculară, calmarea durerilor, reeducarea funcțională motorie a unui segment, reantrenarea segmentară sau globală la efort., ( însă contraindicată în TBC, insuficiențele respiratorii, incontinențele sfincteriene, hipertensiunile arteriale, plăgile infectate sau necicatrizate, boli de piele contagioase, epilepsie, hepatită, infecții rino-sinuzale și faringiene ori hidrofobie) Hidrokinetoterapia/hidrogimnastica reprezintă un ansamblu de exerciții fizice executate în imersie (corpul scufundat parțial în apă) în scopul reeducării unor deficiențe fiziologice, motrice, atitudinale/posturale, etc., prevalându-se de beneficiile unor factori mecanici, fizici (mai ales cei termici) și chimici., putând fi de tip gimnastica convențională în mediu acvatic (executarea unor mișcări simple, accesibile oricărei persoane), aqua-power-training (exerciții în apă utilizând unele obiecte sau greutăți), aquarobic ( gimnastică în apă în ritmul muzicii), aqua jogging (alergarea prin apă, cu atingerea fundului bazinului) Dacă exercițiul terapeutic se poate face în ape minerale (kinetobalneoterapie), în apa mării ( talasoterapie). Obiectivele generale sunt formarea atitudinilor corecte ale corpului, corectarea deficiențelor secundare, de tip compensator, refacerea capacității generale de mișcare, revenirea la normal a funcției segmentului afectat de deficiență, fiind extrem de necesară deoarece pe timpul ortezării exercițiile HKT tonifică musculatura, la eliminarea aparatului ortopedic HKT intervine în redresarea posturală, post-operator, HKT accelerează integrarea socială prin simplul fapt că pune în relație mai devreme pacientul cu alte persoane – este aplicată înaintea terapiei terestre. Programul de hidrokinetoterapie presupune ca maxim 5 minute să dureze imersia pentru acomodare cu mediul acvatic și programul propriu-zis, care are inițial 10-12 minute pe zi și crește treptat până la 30 minute, iar la afecțiuni mai puțin grave chiar 45 minute.

Masajul, văzut ca o formă de terapie pasivă, utilizat ca parte a unui program recuperator, este definit ca „aplicare sistematică a unor stimuli mecanici asupra țesuturilor moi ale corpului, prin efectuarea ritmică a unor presiuni și întinderi cu scop terapeutic", „o prelucrare metodică a părților moi ale corpului prin acțiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curați vo-profilactic", adică "o sumă de manopere manuale și mecanice, care se aplică la nivelul țesuturilor moi ale corpului uman, cu rigurozitate științifică și tehnică, cu scop profilacic, curativ, recuperator, paliativ sau igienic, cu efecte directe locale dar și reflexe, la distanță".

Articulația este " contactul dintre două capete osoase, cu sau fără mișcare între ele, împreună cu toate elementele ce le înconjoară"

Stima de sine, formată de familie, mentori, colegi și prieteni, esențială pentru echilibrul psihologic, având ca puncte de sprijin încrederea în sine (provenită din modul de educație), concepția despre sine (opinie personală, corectă sau nefondată, despre propriile calități și defecte), respectul față de sine (sau iubirea de sine), se modifică la fiecare eveniment marcant din viața individului, fiind "un fenomen care se auto-întreține". Între componentele stimei de sine se înscriu sentimentele individului generate de faptul că se simte bine, e sănătos, nu are disconfort emoțional , nici fizic, se simte important pentru cineva, iubit, acceptat, respectat, util, în siguranță, are convingerea că poate să controleze stresul, că are o imagine corporală pozitivă etc., iar aceste variabile , aceste componente ale stimei de sine, la acre se adugă sentimentul că poate influența pe cineva, că poate accepta laude și critici , că acționează independent și interdependent etc. confirmă că este "sinteză bio-psiho-social-istorică și culturală, caracterizată prin unitate, integralitate, structuralitate și dinamism"

. Între componentele stimei de sine se înscriu aspecte precum să ă te simți iubit , respectat, util, acceptat, în siguranță, important, de încredere, valoros etc

IPOTEZA

" Trebuie să înțelegem care este rolul proteinelor, carbohidraților, lipidelor și vitaminelor și dozarea acestora în funcție de exercițiul efectuat."

"Avem cu toții << praguri genetice>> pe care nu le putem depăși, oricât ne-am antrena și oricâte suplimente am consuma!" se afirma într-o cunoscută lucrare despre importanța exercițiului fizic.

Variabilele dependente precum predispoziția ereditară, stresul psihosocial, consumul de sare, sedentarismul, fumatul conduc in toate cazurile la afecțiuni ale articulației coxo-femurale? Ce ar trebui să știe individul pentru a putea preveni/ corija modificările la nivelul articulației coxo-femurale?

Ipoteza de nul – nu există legătură între efortul fizic sub supravegherea/ îndrumarea unui kinetoterapeut și prevenirea/ recuperarea medicală în afecțiunile articulației coxo-femurale și stima de sine. Variabilele constituie suportul investigației – efortul fizic, inclusiv profesional, recuperare medicală, kinetoterapie, hidrokinetoterapie și pentru măsurarea acestora s-au folosit instrumente validate de specialiști, utilizate în cercetări specifice domeniilor medicină, kinetoterapie, psihologie.

OBIECTIVE

Prin această lucrare se prezintă evaluarea efectelor unui tratament (anumite exerciții fizice) în vederea prevenirii/ ameliorării afecțiunilor articulației coxo-femurale, implicit a creșterii stimei de sine a celor care s-au confruntat cu astfel de afecțiuni.

Un alt obiectiv îl constituie conceperea unui material accesibil persoanelor cu afecțiuni ale articulației coxo-femurale, aparținând unor categorii socio- profesionale diverse, prin care să se stabilească reperele unui tratament kinetic, fără a constitui un stres suplimentar in viața acestora, cu mențiunea că "măsurile nutriționale nu privesc numai sportivii de mare performanță, ci și persoane ce efectuează munci fizice intense sau sportivi amatori, deoarece orice om îsi poate consuma resursele energetice și se poate deshidrata. O aspirație de a atinge un record personal și de a lucra la nivelul superior al capacității funcționale necesită costuri metabolice maxime și trebuie privită cu aceeași seriozitate. Cantitatea de apă intrată în organism se ridică astfel la circa 2400-2500ml = necesarul pentru un adult de 65-70kg, care trăiește într-un mediu fizic agreabil și practică o profesie predominant sedentară. Aportul zilnic de lichide este cuprins între 1,5-2l; iar în activități sportive trebuie 1ml lichid pentru 1kcal energie consumată. Eliminarea apei din organism în 24h se realizează prin: urină – 1200m, respirație – 300ml, transpirație – 750ml, fecale – 150ml."

CAPITOLUL II FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

2.1 ELEMENTE DE ANATOMIE

Oasele membrului inferior ("pârghii rezistente, dure, cu rol important în efectuarea mișcărilor"); se divid, ca și oasele membrului superior, în două grupe: centura membrului (cele două oase coxale, care se unesc înainte între ele, iar înapoi se unesc cu sacrul și cu coccigele, formând peretele osos al unei cavități importante, numită pelvis ) și membrul liber (la coapsă – femurul și patela, la gambă -tibia și fibula, iar la picior – tarsul, metatarsul și oasele degetelor).

Coxalul este un os plan, voluminos și neregulat, torsionat ca o elice, cu două fețe, patru margini și patru unghiuri , format din trei piese – ilionul ( porțiunea superioară a osului, prezintă un corp ce participă la formarea acetabulului și o porțiune superioară, turtită, comparată cu o aripă – aripa osului iliac), pubele (porțiunea antero-inferioară a osului, format din corp și două ramuri) și ischionul (cuprinde porțiunea posterioară și inferioară a osului, având un corp ce participă la formarea acetabulului și care se continuă cu o ramură , iar la limita dintre acestea se află tuberozitatea ischiadică). Ilionul,ischionul, pubele participă la formarea acetabulului.

Fața laterală prezintă în partea ei mijlocie o cavitate mare, numită acetabul /cavitatea cotiloidă (la a cărei formare contribuie corpul celor trei oase constitutive ale coxalului, o cavitate profundă, emisferică, care servește la articulația cu femurul, având o circumferință proeminentă și ascuțită – sprânceana cotiloidiană, pe care se găsesc trei șanțuri, cel mai marcat fiind șanțul ischio-pubian numit incizura cotiloidă/ incizura acetabulului , iar la suprafața interioară având facies lunata și fossa acetabuli), sub care se găsește un orificiu mare, numit gaura obturată (acoperită de membrana obturatoare , iar în porțiunea superioară este înlocuită de șanțul transformat în canalul obturator, prin care trece mănunchiul vasculo-nervos obturator.

Fața medială , străbătută de linia arcuată, deasupra căreia se află suprafață excavată, numită fosa iliacă (pe care se inseră mușchiul iliac) și dedesubtul căreia se află suprafața sacropelviană ( alcătuită din tuberozitatea iliacă (destinată inserției ligamentelor articulației sacro-iliace), suprafață asemănătoare cu pavilionul urechii, numită din această cauză fața auriculară, gaura obturată și suprafață plană, ce răspunde acetabulului.

Marginea anterioară formată dintr-o porțiune verticală, ce aparține ilionului, și o porțiune orizontală, ce aparține pubelui, este accidentată și prezintă spina iliacă antero-superioară, o mică scobitură prin care trece nervul cutanat femural lateral , spina iliacă antero-inferioară, o altă scobitură, pe unde trece mușchiul iliopsoas, o proeminența rotunjită – eminența ilio-pubiană, suprafața pectineală (răspunde mușchiului pectineu), tuberculul pubian, creasta pubelui (inserția mușchiului drept abdominal și a mușchiului piramidal).

Marginea posterioară, formată de ilion și ischion, prezintă spina iliacă postero-superioară și posteroinferioară, marea scobitură sau incizura ischiatică, spina ischiatică mica scobitură ischiatică, și o proeminență voluminoasă – tuberozitatea ischiatică ( se poate palpa ușor, mai ales când se pune coapsa în flexiune).

Marginea superioară sau creasta iliacă , cea mai groasă dintre cele patru margini ale coxalului, este arcuită în formă de S culcat, pe care se inseră un mare număr de mușchi (oblicul extern, oblicul intern, transversul, pătratul lombelor, gluteul mare, gluteul mijlociu, iliacul).

Marginea inferioară ( dând inserție unor mușchi -adductorul mare, adductorul scurt și corpilor cavernoși), aflată între tuberozitatea ischiatică și unghiul pubelui, marginea prezintă o suprafață ovală, rugoasă,numită fața simfizară ce contribuie la articularea cu osul coxal, cu care formează simfiza pubiană. Ca în orice articulație cartilaginoasă, există un disc fibrocartilaginos, numit discul interpubian, care conectează suprafețele articulare, iar la adult, prezintă în partea superioară o cavitate capitonată de membrană sinovială.

ARTICULAȚIA ȘOLDULUI SAU COXOFEMURALĂ , "articulație pluriaxială", sferoidală tipică cu trei axe de mișcare, având o mare importanță în statică și locomoție, unește capul femural și acetabulul coxalului și parte din articulațiile portante și îndeplinește funcții contradictorii (stabilizarea în faza de propulsie a mersului, alergării, săriturii, dar și oscilația membrului inferior, în faza de pendulare).

Suprafețele articulare (acoperite de un strat de cartilaj hialin , mai puțin în partea anterioară a fosetei capului femural, cât și în fosa acetabulului ) sunt foseta capului femural, acetabulul la care se descrie suprafața articulară semilunară și fosa acetabulului de formă patrulateră.

Hyaline Cartilage of Hip Joint

" În condiții normale grosimea cartilajului de acoperire este direct proporțională cu presiunea la care este supus (legea presiunii sau legea SAPPEY), iar întinderea suprafeței acoperite de cartilaj este direct proporțională cu amplitudinea mișcării unei articulații mobile (legea întinderii cartilajului)".

Labrul sau cadrul acetabular ( având în secțiune o formă prismatică triunghiulară, cu trei fețe) este fibrocartilaj dispus ca un inel la periferia acetabulului, ce -l mărește astfel încât acetabulul cuprinde două treimi ale capului femural. În dreptul incizurii acetabulului, labrul trece ca o punte peste ea transformând-o într-un orificiu și această porțiune a lui se numește ligament transvers al acetabulului

Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă întărită de un număr de ligamente, dintre care unul se află chiar în interiorul articulației, ligamentul capului femural, labrul acetabular, mușchii periarticulari și presiunea atmosferică , deci ligamentele iliofemural, ptibofemural și ischiofemural, iar "în interiorul articulației se găsește ligamentul rotund care se inseră la n'ivelul fosetei capului femural"

Inserția capsulei articulare ( " manșon fibros ce ține suprafețele osoase în contact" )se face la o mare distanță de suprafața articulară a femurului și o parte dintre fibrele sale recurente (longitudinale, superficiale- se grupează pe alocuri formând fascicule de întărire ale capsulei și altele circulare, profunde -se condensează constituind un fascicul circular numit zona orbiculară ) ridică sinoviala, formând plice denumite Frenula capsulae.

Ligamentele articulare / fascicule de intărire longitudinale ( " au o textură capabilă să suporte tracțiunile și în măsură mai mică presiunile" )sunt ligamentul iliofemural (cel mai puternic ligament al articulației, ca un evantai pe fața anterioară a articulației, suportă greutăți cuprinse între 350-500 kg, contribuind la menținerea capului femural în acetabul, integrând în grosimea sa două fascicule -unul lateral, orientat oblic, numit din cauza inserțiilor sale iliopretrohanterian și altul medial, cu direcție verticală, numit iliopretrohantinian ), ligamentul pubofemural (ligament limitează abducția și rotația externă, fiind inserat pe eminența iliopubiană, creasta pectineală și ramura superioară a pubelui), ligamentul ischiofemural ( aflat pe fața postero-inferioară a articulației, imitează rotația internă și adducția).

Zona orbiculară prezintă o reală importanță în susținerea femural, căci având diametrul mai mic decât cel al capului femural, nu poate părăsi acetabulul decât dacă ea este secționată ca în dezarticulație, ruptă sau desprinsă de pe os, ca în traumatisme.

Ligamentul capului femural sau ligamentul rotund , ca o lamă fibroasă, intraarticulară, de formă triunghiulară, conține vase nutritive pentru capul femural, mărește suprafața de secreție a membranei sinoviale, contribuie la răspândirea sinoviei (asigură lubrefiantului necesar mișcării și în acelasi timp lichid de hrană pentru cartilajele articulare, însă o lacună a țesutului conjunctiv – N. Gogulescu, 2001, p.54) pe suprafețele articulare.

Stratul sinovial tapetează fața profundă a stratului fibros al capsulei. Articulația șoldului ( situată profund, înconjurată de mușchi și greu accesibilă ) vine în raport: anterior cu elementele regiunii topografice aparținând triunghiului femural Scarpa; posterior, superior și lateral cu mușchii regiunii gluteale, nervul sciatic, nervul femurocutanat posterior și artera gluteală superioară.

Mușchii membrului inferior se împart în: mușchii bazinului (anteriori -mușchiul iliopsoas ce se inseră pe trohanterul mic al femurului , posteriori – zece mușchi situați pe fața exterioară a pelvisului, formând fesa), mușchii coapsei (regiunile anterioară, medială – pectineu, adductor lung, scurt, mare, mușchiul gracilis , posterioară- croitor, cvadricepsfemural), mușchii gambei (regiunile anterioară, laterală, posterioară), mușchii piciorului ( regiune plantară – flexor scurt al degetelor, flexor scurt al halucelui, adductorul halucelui, abductorul halucelui, interosoși plantari, abductor al degetului mi, flexor scurt al degetului mic și ai regiunii dorsale – extensorul scurt al degetelor, extensorul scurt al halucelui

2.2 BIOMECANICA ARTICULAȚIEI ȘOLDULUI

Articulația coxo-femurală (realizează legătura mecanică dintre pârghiile osoase) este o enartroză cu trei grade de libertate, oferind maximum de stabilitate și de mobilitate, având ca suprafețe articulare capul femurului și cavitatea cotiloidă a coxalului, menținute în contact prin bureletul fibro-cartilaginos și o capsulă fibroasă. Mușchii care intervin în mobilizarea șoldului sunt psoasul –iliac (principalul stabilizator anterior al șoldului, asigură echilibrul trunchiului pe coapsă , în contracție flectează coapsa pe bazin și în același timp imprimă coapsei o ușoară mișcare de adducție și rotație externă, rotator intern al copsei pe bazin, un flexor al coloanei, se determină așezând subiectul pe un scaun și dacă nu poate face flexia coapsei dincolo de 90°, mușchiul este deficitar) , mușchii bazinului ( fesierul mare- rotator în afară al coapsei, intervine în mișcarea de extensie la urcare pe plan înclinat sau la transportul greutăților, fesierul mijlociu- abductor și rotator în afară al coapsei când ia punct fix pe bazin, înclină lateral bazinul când ia punct fix pe femur, principalul stabilizator lateral al șoldului, fesierul mic- la punct fix pe bazin este rotator înăuntru și un adductor al coapsei,la punct fix pe femur este un proiector înainte al jumătății bazinului de partea opusă, gemenul superior- rotator în afară al coapsei., gemenul inferior – rotator în afară al coapsei, obturatorul intern – rotator în afară al coapsei și un stabilizator posterior al șoldului, obturatorul extern – rotator în afară al coapsei și un principal stabilizator inferior al șoldului, pătratul femural – rotator în afară al coapsei, piramidalul (pisiformul) – stabilizator posterior al șoldului.), mușchii coapsei (anteriori- tensorul fasciei lata cu rol deosebit în statică, în sprijinul unilateral și în mers, croitorul, cel mai lung mușchi al corpului -50 cm [cf.Papilian 1992, p.267], un flexor al gambei pe coapsă și flexor, adductor și rotator în afară al coapsei pe bazin , cvadricepsul, ce ocupă toată partea anterioară a coapsei, mediali – dreptul intern (mușchiul gracilis)ce e flexor și adductor al coapsei, pectineul ce e flexor, adductor și rotator în afară al coapsei, adductorul mare, adductorul mijlociu, adductorul mic, posteriori, biarticulari, flexori ai gambei pe coapsă de la 10° la 155°și devin extensori ai gambei pe coapsă pe amplitudinea dintre 0°-10°precum semitendinosul, semimembranosul, bicepsul femural)

Ligamentele iliolombare fixează oasele coxale de coloana lombară, în timp ce ligamentele sacro-sciatice fac legătura cu părțile laterale ale sacrului și coccigelui. Ele sunt articulații masive și rezistente, relativ rigide, capabile să suporte solicitări mecanice mari , dar au și suficientă elasticitate pentru atenuarea șocurilor produse în mers, alergare, sărituri.

Flexorii principali, mai puternici decât extensorii (ischio-gambierii, fasciculele posterioare ale fesierului mijlociu și fesierul mic) , sunt dreptul anterior, psoasuliliac, tensorul fasciei lata, croitorul. Hiperextensia este posibilă numai prin flexia articulației opuse și accentuarea curburii lombare.

La nivelul articulației sacro-iliace se produc mișcarea de nutație și mișcarea de contranutație (bascularea anterioară și posterioară a sacrului)

Examenul obiectiv al șoldului ( cea mai profundă articulație, acoperită de mase musculare mari, nu poate fi explorată manual ) se face împreună cu examinarea pelvisului și coloanei vertebrale, în ortostatism și în decubit dorsal, prin palpare, prim măsurători (lungimea femurului, circumferința șoldului, circumferința coapsei, distanța spino-trohanteriană, distanța spino-maleolară), efectuarea bilanțului articular, determinarea coeficientului funcțional de mobilitate, se testează forța musculară a mușchilor glutei (mare, mijlociu și mic), adductori, iliopsoas și a dreptului femural ( bilanțul muscular), mersul este observat după metoda standard., iar obiectivele recuperării funcționale a șoldului rămân scăderea dureriii și a inflamației, creșterea stabilității, creșterea mobilității, creșterea gradului de coordonare și echilibru la mers, prin mobilizări pasive (pacientul în Dv, iar KT execută extensia pasivă) , mobilizări autopasive, prin mișcări active (pacientul în DV cu bazinul fixat, extensii CF cu/fără flectarea genunchiului, fandări laterale) , adoptarea unor posturi pentru reeducarea extensiei , a rotației și reeducarea abducției, prin mișcări autopasive (în ortostatism, genuflexiune pe membrul inferior sănătos, cu sprișin în mâini), prin tracțiuni externe, caudale , prin exerciții selective pentru tonifierea musculaturii flexoare și extensoare etc. Biomecanica șoldului

Articulația șoldului preia greutatea trunchiului și prin intermediul colului femural o transmite diafizei acestuia spre sol, iar pentru un mers normal , mușchii fesieri trebuie să aibă o forță egală cu de patru ori greutatea corpului [C. Budică, p.106] Examinarea articulațiilor se face prin convorbirea cu subiectul despre fenomenele dureroase, examinarea vizuală a poziției spontane ( analogică sau prin deformare) și a volumului articulației, prin palpare , inclusiv pentru masajul ce poate inlătura infiltratele la nivelul țesutului celular subcutanat, cu mențiunea că în regiunea șoldului acestea apar pe fața externă a coapsei și necesită un masaj blând , în 10-15 ședințe, pentru împrăștierea progresivă a infiltratelor

Testul Thomas- în timp ce pacientul este în decubit dorsal, examinatorul verifică prezența unei eventuale lordoze excesive.

Testul Ely – Pacientul se află în decubit ventral, iar examinatorul flectează pasiv genunchiul acestuia. La flectarea genunchiului șoldul de aceeași parte se flectează spontan, indicând faptul că mușchiul dreptul femural este întins pe acea parte, testul fiind pozitiv. Testarea trebuie să se facă bilateral, comparându-se observațiile de la ambele părți.

Testul Ober- Pacientul este așezat în decubit lateral, având flectată coapsa dinspre planșa de examinare. Membrul inferior ce se află deasupra este fiectat în unghi drept la nivelul genunchiului. Cu o mână, examinatorul prinde ușor glezna pacientului, iar cu cealaltă îi fixează șoldul. Membrul aflat deasupra este dus apoi într-o abducție amplă și în extensie, astfel încât coapsa să fie în linie cu corpul. Dacă la abducție apare contractură, membrul inferior va rămâne, mai mult sau mai puțin, în această abducție pasivă.

Testul Stinchfield Pacientul fiind culcat și având genunchiul în extensie, examinatorul opune rezistență flectării la 20°-30° a șoldului acestuia. Apariția durerii inghinale este considerată un test pozitiv, indicând o disfuncție intra-articulară de șold.

Semnul Trendelenburg este un test de stabilitate a șoldului reprezentat de capacitatea de a echilibra bazinul în ortostatism, cu sprijin unipodal și este pozitiv când hemibazinul și umărul cad pe partea piciorului ridicat, indicând insuficiența mușchilor abductori ai coapsei, chiar atrofia musculară. În mers, o insuficiență a fesierului mijlociu conduce la apariția semnului Trendelenburg. "Refacerea stabilității șoldului în mod pasiv se asigură prin întinderea ligamentară. Evident, nu se tonifică abductorii din posturi fixate în flexum ( care conduce la o modificare a presiunii la nivelul discurilor vertebrale și în timp la discopatii) sau din rotația externă. Într-o abducție de 0-30° fără încărcare se dezvoltă în articulație o presiune egală cu jumătate din greutatea corpului."[C.Budică, p.108]

Pentru tonifierea musculaturii se impune izometrie contra unei rezistențe cu încărcare progresivă ( greutăți la nivelul gleznei) De asemenea, pentru tonifierea fesierului mare,contracție izometrică din decubit dorsal, cu ridicarea bazinului și flexia genunchiului, eventual cu greutăți plasate pe abdomen.

2.3 TIPURI DE AFECȚIUNI ȘI PROGRAME KINETICE

Problemele articulației coxo-femurale sunt în unele cazuri prezente din copilărie.

Durerea în articulația șoldului este un simptom frecvent la copii. Bolile comune care duc la dureri la nivelul articulației șoldului la copii includ sinovita tranzitorie a șoldului, artrita septică a șoldului și boala Legg-Calve-Perthes.

Un băiat în vârstă de 7 ani a fost internat din cauza durerii la nivelul articulației șoldului drept mai mult de o lună. Primind diagnosticul de condromatoza sinovială, a suferit o intervenție chirurgicală la șold, în care toate corpurile libere din capsula articulară au fost îndepărtate. În următoarele 6 luni, durerea și șchiopătatul au dispărut și activitatea articulației șoldului a reatins un nivel normal.Totuși, condromatoza sinovială este o boală neobișnuită care poate provoca dureri ale articulației șoldului la copii, afirmă Wen J1, Liu H, Xiao S, Li X, Fang K, Tang Z, Cao S, Li F, Cai G, Hu C. în studiul Synovial chondromatosis of the hip joint in childhood: A case report and literature review, publicat în 2018. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30572428)

Condromatoză sinovială este prezentă și la adulți, aspect prezentat în alte studii de specialitate. Artrotomia deschisă a fost tratamentul convențional pentru această afecțiune la șold (condromatoză sinovială). Cu toate acestea, artroscopia de șold rămâne o abordare minim invazivă și evită potențialele probleme care ar putea apărea în artrotomia deschisă. Douăzeci și nouă de pacienți au avut tratament artroscopic pentru condromatoza sinovială a șoldului. Toate corpurile libere au fost intracapsulare și mai mici de 10 mm. Au fost obținute preoperator radiografii ale șoldului dureros, tomografie computerizată (tomografie computerizată) și imagistică prin rezonanță magnetică îmbunătățită cu gadolinium (RMN). Intraoperator, au fost îndepărtate corpuri libere și s-au efectuat sinovectomie parțială, labrectomie parțială, condroplastie și microfractură după necesitate. Au fost 14 femei și 15 bărbați (vârsta medie, 41 de ani; durata medie a simptomelor, 52 de luni), toți cu dureri de șold. După operație, unsprezece dintre cei 23 de pacienți (48%) au avut rezultate bune în aproximativ 60 de luni. Simptome recurente au fost observate la 7 pacienți, iar artroscopia de revizuire a fost făcută pentru un pacient după un an. Studiile imagistice nu au reușit să stabilească diagnosticul la 14 din 29 de pacienți (48%), diagnosticul precis fiind stabilit prin artroscopie, au afirmat Marchie A, Panuncialman I, McCarthy JC. (Marchie A1, Panuncialman I, McCarthy JC., Efficacy of hip arthroscopy in the management of synovial chondromatosis,AmJSports Med. 2011 Jul;39 Suppl:126S-31S. doi: 10.1177/0363546511414014, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21709042)

În 2014 se readucea în discuție această afecțiune. Condromatoza sinovială a șoldului este o afecțiune benignă în care durerea și limitările funcționale apar din cauza numeroaselor fragmente osteochondrale intra-articulare produse de un sinoviu metaplastic. Recidiva poate duce la transformarea malignă. 197 de pacienți (vârsta cuprinsă între 13 și 81 de ani) au suferit artroscopie la șold pentru îndepărtarea fragmentelor osteochondrale intraarticulare și sinovectomie pentru ameliorarea simptomelor mecanice și a durerii. Pentru condromatoza sinovială a șoldului, îndepărtarea artroscopică a fragmentelor osteochondrale cu sinovectomie este atât sigură cât și eficientă, cu o rată medie de recurență de 7,1%, au concluzionat Sa D, Horner NS, MacDonald A, Simunovic N, Ghert MA, Philippon MJ, Ayeni OR, în Arthroscopic surgery for synovial chondromatosis of the hip: a systematic review of rates and predisposing factors for recurrence, Arthroscopy. 2014 Nov;30(11):1499-1504.e2. doi: 10.1016/j.arthro.2014.05.033. Epub 2014 Jul 23. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25064754)

În 2010, Fabry G analiza în European Journal of Pediatrics afecțiunile articulației coxo-femurale pe grupe de vârstă și susținea că problemele de șold la copii sunt relativ rare, dar de obicei grave, care pot provoca dizabilități pe viață. Prin urmare, diagnosticul și tratamentul precoce sunt obligatorii. Diferitele afecțiuni sunt relativ strâns legate de perioadele de vârstă. După naștere și la început, dezvoltarea șoldului dislocat (DDH) și artrita septică sunt mai frecvente. DDH nu este întotdeauna prezent la naștere și trebuie verificat în mod regulat în primele 6 luni de viață. Artrita septică este o urgență și trebuie tratată în mod adecvat în 4 zile de la începutul infecției cu drenaj deschis al șoldului. Sinovita tranzitorie și boala Legg-Calvé-Perthes (LCPD) se produc mai ales între 4 și 10 ani. Sinovita tranzitorie este cea mai frecventă tulburare de șold din grupa respectivă, neinfectioasă, fără consecințe grave. Cu toate acestea, trebuie făcut un diagnostic diferențial pentru artrită septică. LCPD este o necroză avasculară idiopatică a șoldului care determină aplatizarea și deformarea capului femural, în funcție de întinderea necrozei. Tratamentul are ca scop remodelarea capului femural deformat. În cele din urmă, între vârsta de 10 și 15 ani, epifiza femurală capitală alunecată (SCFE) apare în special la băieții obezi cu șchiopătat. SCFE este o deplasare inferioară și posterioară a epifizei proximale a femurului. Trebuie tratat ca o urgență și se procedează la o fixare cu șurub. (Fabry G, Clinical practice: the hip from birth to adolescence, în https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19727813)

Copiii cu șold dureros prezintă o provocare diagnostică, deoarece diferențierea clinică între artrita septică, sinovita tranzitorie și boala Perthes poate fi dificilă. Artrita septică, o urgență medicală pentru că poate pune viața în pericol , fiind și debilitantă, necesită diagnosticare timpurie pentru un tratament de succes, în timp ce sinovita tranzitorie și boala Perthes pot fi gestionate conservator. În prezent, un test unic „ideal” pentru discriminarea dintre aceste condiții nu este disponibil. Radiografiile nu au avut un impact semnificativ asupra luării deciziilor în evaluarea primară a durerii acute de șold, afdirmă autorii studiului, Eich GF, Superti-Furga A, Umbricht FS, Willi UV., The painful hip: evaluation of criteria for clinical decision-making, în care concluzionează că investigarea șoldului dureros la copii, pe baza ecografiei șoldului, temperatura corpului, ESR și CRP, poate permite selectarea eficientă a cazurilor tratabile prin aspirația articulației șoldului și poate reduce numărul de radiografii și internări în spital. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10541950)

Stretchingul se face în scopul prevenirii leziunilor, pentru creșterea gradului de mișcare a articulației (ROM) și pentru creșterea extensibilității musculare. Mulți cercetători au analizat diverse metode și tehnici pentru a determina cel mai eficient mod de a crește ROM-ul articular și extensibilitatea musculară. În ciuda numeroaselor studii efectuate, controversele rămân încă în practica clinică și în literatura de specialitate privind cele mai bune metode și tehnici de întindere, constatau Lempke L, Wilkinson R, Murray C, Stanek J. în 2018. În studiul publicat în Journal of Sport Rehabilitation, au pus în balață, pe baza altor studii, faclitarea neuromusculară prioceptivă și strtchingil pasiv: este facilitarea neuromusculară (PNF) proprieceptivă mai eficientă decât întinderea statică pentru creșterea extensibilității mușchiului prin creșterea ROM-ului șoldului sau creșterea unghiului de extensie a genunchiului (KEA pentru cei activi fizic? Au ajuns la concluzia că nu s-a demonstrat că PNF ar fi mai eficientă în comparație cu strtchingul static, ambele fiind metode eficiente pentru creșterea ROM-ului flexiei de șold. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28182516)

Exercițiile acvatice sunt utilizate pe scară largă în terapiile de reabilitare sau preventive pentru a permite mobilizarea și întărirea mușchilor. Datorită forței flotante a apei, se preconizează o reducere a încărcării sistemului musculo-scheletic, în timp ce forța de tracțiune a apei poate fi modulată de viteza de mișcare și de suprafața ei. Pentru pacienții cu osteoartrită, exercițiile acvatice au fost recomandate ca terapie nefarmacologică (Hochberg MC, Altman RD, April KT, Benkhalti M, Guyatt G, McGowan J, și colab. Recomandările Colegiului American de Reumatologie 2012 pentru utilizarea unor terapii nefarmacologice și farmacologice în osteoartrita mâinii, șoldului și genunchiului) Studiile au demonstrat îmbunătățirea funcției fizice, a forței și a calității vieții după terapia fizică acvatică. De asemenea, pacienții cu alte afecțiuni musculo-scheletice și persoane în vârstă sănătoase pot beneficia de exerciții acvatice. Mai mult, au fost recomandate exerciții acvatice după înlocuirea totală a articulațiilor, cu efect benefic asupra mobilității, a forței musculare , pentru zona de secțiune transversală. Nu există dovezi despre un avantaj al exercițiilor acvatice față de un program de recuperare în sală în ceea ce privește ameliorarea durerii , recuperarea funcției și a mobilității, afirmau cercetători germani în 2017, chiar dacă în timpul deplasării în apă forțele de tracțiune acționează opus mișcării relative a segmentelor corpului. În comparație cu mersul pe uscat, forțele de reacție au fost reduse în apă cu 63 – 70%. Calculele care utilizează dinamica inversă indică reduceri ale forței articulare de 65% (articulația genunchiului) și 62% (articulația șoldului) în apă. Prin urmare, forțele de contact articulare au fost măsurate in vivo în timpul diverselor exerciții acvatice la un grup de pacienți cu implanturi de șold și genunchi. Pentru a permite utilizarea sigură în apă, sistemul de măsurare extern a fost modificat și aprobat de autoritățile în domeniu. O antena externă a fost plasată la coapsa sau gamba subiecților pentru a primi semnalele implanturilor. Măsurătorile s-au făcut la 2,3–8,1 ani postoperator, când toți subiecții nu mai experimentau durere. Exercițiile s-au facut în apă adâncă de 1, 24 m, ce ajungea la nivelul pieptului. O fereastră laterală în bazin a permis să urmărească și să înregistreze video-mișcările fiecărui subiect. Exerciții pe teren au fost efectuate în aceeași zi înainte de cele acvatice. Exercițiile au fost împărțite în trei grupe: (A) activități fară greutate,- bicicletă pe uscat și în apă, flexia ipsilaterală a șoldului45°, abducția șoldului în poziție vertiicală, cu genunchii drepți, , (B) cu dificultate – urcare și coborâre de scări și (C) activități dinamice-săritul într-o poziție cu picioarele întinse (abducția șoldului) și spate (adducția șoldului), cu mâinile pe talie . O creștere a nivelului de apă implică forțe de articulație ale șoldului semnificativ mai mici. Articulația șoldului: atât o creștere a vitezei de mișcare, cât și exercițiile în bazin au dus la o creștere semnificativă a forței articulației șoldului în timpul flexiei / extensiei șoldului. n plus, exercițiile acvatice au ca scop restabilirea sau îmbunătățirea mobilității generale. Chiar și în acest grup mic de subiecți a devenit evident că anumite exerciții dinamice nu pot fi efectuate pe uscat de unii subiecți, în timp ce în apă același exercițiu a fost ușor de realizat. Prin alegerea activității, vitezei de mișcare și dispozitivelor suplimentare, forțele articulare pot fi modulate individual în cursul terapiei de reabilitare sau preventive, au concluzionat Ines Kutzner, Anja Richter, Katharina Gordt, Jörn Dymke, Philipp Damm,Georg N. Duda,Reiner Günzl, and Georg Bergmann în Does aquatic exercise reduce hip and knee joint loading? In vivo load measurements with instrumented implants. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28319145)

Nevralgia sciatică este mai des întâlnită la adulți între 30 – 50 de ani si în general este mai frecventă la bărbați, implicând dureri lombare, durere ce iradiază interior pe partea posterioară a coapsei si anteroexternă a gambei. Manevrele de elongație ale nervului sciatic sunt dureroase si pentru aceasta cercetăm 2 semne: semnul Laseque (constă în durerea provocată de-a lungul nervului flectând pe bazin membrul inferior în extensie, bolnavul fiind în decubit dorsal) și semnul Bonnet (durerea provocată prin flexia și adducția forțată a coapsei pe bazin, gamba fiind flectată pe coapsă), arterita obliterantă la nivelul membrelor inferioare în prima fază poate fi confundată cu nevralgia de nerv sciatic, în timp ce artropatiile coxo – femurale se caracterizează prin prezența durerii la nivelul articulației coxo – femurale si dureri la mobilizarea articulației.Pe lângă medicația antiinflamatorie și analgezică se mai aplică cu efect salutar în momentul adecvat, diferite metode fizioterapeutice: raze ultrascurte, ionizări, curenți diadinamici. Paralizia nervului femural are printre cauze abcese ale psoasului, nevrita diabetică, manevre de reducere a luxației coxofemurale.

Bursita traumatică apare după lovirea șoldului de o suprafață dură ( bursele –acești "saci" umpluți cu lichid, care sunt ca niște pernuțe intre tendoane, ligamente si mușchi " )se umplu de sânge, se inflamează.

La nivelul articulației coxofemurale se pot localiza afecțiuni reumatismale degenerative (coxartroza), inflamatorii (coxita din poliartrita reumatoidă și spondilita anchilozantă) și abarticulare (bursitele periarticulare, periartrita coxofemurală). Elementele de diferențiere între afecțiunile reumatologice inflamatoare și degenerative sunt prezentate în tabel,

Osteoporoza definită ca reducerea masei osoase rezultând oase poroase cu un risc crescut de fractură, se bazează pe masa osoasă maximă (atinsă la vârsta adultă timpurie) și rata pierderii osoase care urmează ulterior. Masa osoasă maximă este atinsă la vârsta de 30 de ani și se bazează pe genetică (de ex. variante ale receptorilor de vitamina D), dieta și exerciții fizice. Mai puțin de 1% din masa osoasă se pierde în fiecare an, însă mai rapid, cu lipsa exercițiilor fizice , alimentație slabă, sau scăderea estrogenului (de exemplu, menopauză). Cele mai frecvente forme de osteoporoză sunt senile și postmenopauză. Tratamentul include exerciții, supliment de vitamina D și calciu pentru a limita pierderea masei osoase, bifosfonații-induc apoptoza osteoclastelor, terapia cu estrogen nu e momentan recomandată , iar glucocorticoizii sunt contraindicați.

Osteoartrita , degenerarea progresivă a cartilajului articular, (comună după 60 de ani), are între factorii de risc obezitate și traume. Afectează un număr limitat de articulații (oligoarticulare)- șold, coloana vertebrală lombară, genunchii și articulațiile interfalangiene distale (DIP) și articulațiile interfalangiene proximale (PIP) , degetele sunt zonele comune. Prezentarea clasică este rigiditatea articulațiilor dimineața care se agravează în timpul zilei.

Degenerative joint disease.

În spondilita anchilozantă ( ce afectează predominant coloana vertebrală), artrita de șold apare la 35% dintre bolnavi.

În poliartrita reumatoidă, șoldurile – foarte rar afectate la debut, dar afectarea este discretă și greu de demonstrat ( 20% dintre pacienți) frecvent afectate în formele avansate, cu mențiunea că morbiditatea și mortalitatea cardiovasculară sunt semnificativ crescute în PAR(similar diabetului zaharat) și că nu exista un test diagnostic unic care să permită diagnosticul PAR.

Coxartroza,/ artroză coxofemurală/ artroza șoldului, ( "nu există corelație între aspectul radiologic, severitatatea simptomelor și gradul de impotență funcțională a articulației afectate"- [Șerban Gligor, 2013, p.143]) progresivă și ireversibilă, cea mai invalidantă dintre artroze, 3-6% din subiectii de peste 55 de ani la nivel european, deși cu debut lent, apare și la tineri pe fondul altor afecțiuni neglijate,dar cu etiologie complexă. Este fie primitivă simplă, fie primitivă rapid degenerativă, afectând preponderent femeile, fie primitivă anchilozantă, afectând preponderent bărbații, fie secundară de cauză mecanică – malformațiile congenitale ale șoldului, adică displazia congenitală, displazia cartilajului, boala Pethres, subluxația, luxatia congenitală, protruzia acetabulară , ori în distrofii dobândite, deci coxa plana, coxa retrorsa, (în 40% din cazuri este bilaterală, cu un decalaj de luni sau ani între expresia clinică de o parte și de alta )reprezintă o entitate patologică cu incidență crescută ce afectează 2 -4% din populația adultă între 40 și 70 de ani, ajungând la 10% peste vârsta de 70 de ani, caracterizându-se prin creșterea tensiunilor articulare din cauze mecanice – vicii congenitale sau dobândite și prin alterarea țesutului cartilaginos – cauză metabolică, infecțioasă sau inflamatorie, prin la nivelul articulației sau periarticular, cu posibile iradieri descendente spre genunchi, prin redoarea articulară ce evoluează spre o limitare progresivă până la blocarea articulației în poziții vicioase. În durerea acută se recomandă comprese reci la 5-6 minute, la durere de mai mică intensitate aplicațiile de cald local pot aduce o atenuare notabilă, dar cu șoldul într-o flexie lejeră susținută pasiv prin perne, baia cu nămol, dușul subacval, terapia cu ultrasunete pentru încălzirea structurilor profunde, masaj , dar depășind zona șoldului și coborând spre genunchi, mobilizarea pasivă, exerciții la la bicicleta ergometrică, indicații necesare privind igiena șoldului ( evitarea incălțăminteă nepotrivite, a statului prelungit în fotoliu sau pe scaun etc) Recognoscibilă și prin cracmente(zgomote) la mobilizarea articulației, semnul Patrik (maleolă-genunchi), semnul pantofului Duvernay (încălțare pe la spate cu genunchiul flectat, pacientul neputandu-se apleca), diferența de lungime a membrelor, prin scurtarea membrului afectat. Programul complex de recuperare balneofizicala si kinetoterapeutica: termoterapie, hidrotermoterapie, hidrokinetoterapie, kinetoterapie, masaj, balneoclimatoterapie, rontgenterapie, acupunctura. . Reeducarea funcționala are un rol bine definit: intarzie instalarea redorii articulare, si a flexumului soldului, ca și a amiotrofiei, iar "tratamentul medical și fizical permite păstrarea unei funcții acceptabile timp de 5 pana la 10 ani".

Se afirmă că pentru mersul normal pe teren plat, programul minimal în recuperarea șoldului presupune 52° flexie-extensie, 12° abducție-adducție, 14° rotație internă-externă, deși în activitatea uzuală ( așezat, ridicat, urcat scări) unghiurile au valori mai mari, însă unii factori ce limitează mișcarea nu sunt reductibili ( incongruența articulațiilor, retracția avansată musculo-vascuklară, calusul vicios)

Menținerea activității păstrează și restabilește funcțiile fiziologică și psihosocială și sănătatea, astfel încât exercițiile fizice constituie un element esențial pentru managementul afecțiunilor reumatice. Cu toate acestea, studiile arată că persoanele cu afecțiuni musculo-scheletice și boli reumatice nu au nevoie să participe la programe de exerciții intense pentru a obține beneficii pentru sănătate Oameni cu probleme ale articulațiilor sau deloc obișnuiți să facă exerciții fizice ar trebui să discute ce tip , când și cum ar trebui să facă exerciții fizice cu un profesionist din domeniul sănătății (kinetoterapeut, asistent medical, medic)

Mișcarea menține și restabilește flexibilitatea adecvată a structurilor periarticulare (capsulă articulară, ligamente, tendoane, mușchi), care sunt importante pentru protejarea articulațiilor de tensiuni dăunătoare. Persoanele cu afecțiuni reumatice ar trebui să efecteze exerciții de stretching de cel puțin două-trei ori pe săptămână. Stretchingul trebuie efectuat într-un mod lent, controlat și să fie specific unei articulații sau a unui grup muscular, însă după exerciții de „încălzire”,(de intensitate redusă care pregătesc corpul pentru activitate viguroasă prin creșterea circulației, temperatura corpului și extensibilitatea țesuturilor, deci la minimizarea riscului de vatamare musculo-scheletica ).

Exercițiile de întindere pasivă sunt efectuate de către terapeuți / ajutor / îngrijitor până la final .Poziția finală este menținută 10-30 secunde. Întinderea activă asistată este efectuată de către pacient cu ajutorul terapeutului. Întinderea statică se menține la sau peste limita inițială pentru a întinde structuri periarticulare și mușchii până la disconfort ușor (timp de 10-30 de secunde). Din fericire, sistemul neuromuscular are o capacitate considerabilă de adaptare și cu planificare și execuție atentă, reabilitarea se poate realiza prin aplicarea diferită mișcări și exerciții de rezistență (încărcare) la grupele musculare. Chiar și atunci când boala reumatică a unei persoane este ameliorată, exercițiile fizice vor îmbunătăți starea generală de sănătate. Exercițiile în mediu acvatic sunt utile prin posibilitatea de a suporta greutatea pe membrele inferioare.

În ceea ce privește teama de durere , pacienții pot fi împărțiți în categorii.

Pentru cea de a doua categorie nu este suficientă doar intervenția medicului și a kinetoterapeutului, ci și a unui psiholog. Furnizarea de informații scrise și vizuale despre beneficiile activității (de exemplu, cursuri de yoga pentru relaxare) pot susține schimbarea comportamentală pe termen lung, inclusiv mesajele motivaționale :

După explorări funcționale ( analiza lichidului sinovial -extras prin puncție articulară, utilă în diagnosticul poliartritei reumatoide, artroscopia și biopsia sinovială – utilă în osteocondrită, condromalacie "înmuierea cartilajelor" etc., radiografia osteo-articulară, tomografia computerizată CT–evidențiază modificările spațiului articular, permite explorarea integrității cartilajelor, ligamentelor, tendoanelor, rezonanța magnetică nucleară RMN- permite diagbosticul precoce al osteonecrozei aseptice vasculare, scintigrafia osteo-articulară –izotopi radioactivi pentru investigarea osului, a părților moi și a țesuturilor inflamate, utilă în diagnosticul precoce al osteonecrozei avasculare, determinări serice- evidențiind anticorpii antinucleari din anumite afecțiuni reumatismale)

Specialiștii propun un astfel de program kinetic:

Coxartroza de uzură survine la vârstnici, afectând în proporție mai mare femeile, în special pe cele obeze sau osteoporotice, iar mersul devine specific – mers salutat, programul de exerciții fiind structurat astfel:

1. "Din culcat pe spate, cu genunchii indoiți, se ridica bazinului. Se contractă abdomenul și fesele. Se repetă exercițiul cu menținerea șoldului ridicat timp de câteva secunde.

2. Un genunchi indoit, cu talpa sprijitita pe sol. Celalalt picior se ridică, dar cu genunchiul întins. Se prinde piciorul ridicat cu aambele mâini și se trage înspre piept pentru a intinde zona din spate a coapsei.

3. Se indoaie genunchii, tălpile se unesc si se lasa picioarele să coboare.Inspiratiile si expiratiile ample ajută la marirea amplitudinii mișcării . Se menține câteva secunde

4. Exerciții cu rezistență: flexia membrului inferior pe abdomen cu genunchiul intins și îndoit, opunere de rezistență la pedalaj, la rotația internă si externă."

Din stând pe o parte

1. "Se ridică piciorul aflat deasupra cu genunchiul intins. Cu și fara rezistență.

2. Se combină exercitiul de mai sus cu îndoiri ale genunchiului la piept.

3. Se îndoaie genunchiul piciorului aflat deasupra și se prinde glezna cu mâna. Se mentine pentru cateva secunde pentru a intinde partea din față a coapsei

4. Din sezând, îndoiri si intinderi ale genunchilor, cu și fără saci de greutați sau cu rezistență, ridicări ale genunchilor la piept , flexii-extensii ale gleznelor, izometrie."

Alte tipuri de exerciții sunt propuse de autori consacrați

Coxartroza de uzură survine la vârstnici, afectând în proporție mai mare femeile, în special pe cele obeze sau osteoporotice, iar mersul devine specific – mers salutat,

Periartrita coxofemurală este o formă de reumatism abarticular localizat la articulația șoldului, cu durere de tip mecanic, accentuându-se la mișcări, mers, oboseală, limitând unele gesturi sau imobilizând individul la pat, cauzată de îmbătrânirea țesuturilor, necesitând terapie combinată-corectie a posturii, exercitii active, stretching, gimnastica corectiva si respiratorie, exerciții pe placa de echilibru, masaj medical, electroterapie, laserterapie.

Epifizioliza, afecțiune rară, apare spontan, din cauze endocrine sau genetice, este o deplasare progresivă a capului femural, în raport cu colul femural ,în prezența unui cartilaj de creștere deschis incă, prezentă la adolescenți, provocată de o anomalie de creștere a cartilajului de conjugare , necesită tratament efectuat cu respectarea etapelor: "tracție, operație, recuperare și supravegherea pacientului pe toată perioada de creștere și radiografii de control, însăr ezultatele pozitive se primesc la pacienții cu gradul 1-2 de deplasare"

Bursitele periarticulare (bursita trohanteriană – frecventă la femeile active, de varsta mijlocie și bursita iliopsoasului) sunt caracterizate prin dureri intense pe partea exterioară a șoldului, dar radiante, mai ales după somn sau după mai mult timp în poziția șezând sau după o activitate repetitivă ca urcatul scărilor.Bursita trohanteriană este cauzată de lovituri, suprasolicitare prin activități ffizice repetitive, poziții vicioase, cresteri osoase suplimentare pe trohanter, greutatea în exces, proteza de șold, unele boli cronice. Se impun tratament kinetic de 4-6 săptămâni ( exerciții fizice, masaj, ultrasunete), medicație antiinflamatoare, chiar îndepărtarea bursei laparoscopic, fără a fi necesară spitalizarea.

Bursita de ilio-psoas generează durere inghinală sau parestezii datorate compresiunii nervului femural, necesită infiltrațiile cu corticosteroizi și terapie fizicală, în timp ce bursita ischio-gluteală e frecventă la pacienții a căror activitate implică menținerea poziției șezânde timp îndelungat pe suprafețe dure

Impingementul femuro-acetabular este prezent fie la nivelul structurilor capsulo-ligamentare ( de tip cam, mai frecvent la bărbați, când capul femural nu este suficient de rotund pentru mișcare lină in cavitatea cotiloidă.) , fie poate avea componente osoase (tip clește, mai frecvent la femei, când cavitatea cotiloidă acoperă prea mult capul femural, fiind cauzat de o displazie de șold/ intervenție chirurgicală de corectare a acesteia ).După examen clinic și RMN și chiar CT ( când se impune intervenția chirurgicală) se aplică antiinflamatoare, fizioterapie, terapie fizică (implică întărirea mușchilor, inclusiv prin stretching, restabilirea controlului neuromuscular normal, abordarea oricaror probleme posturale)

Fractura colului femural se produce rar, dar ,,complică luxația de șold”,diagnosticată prin RMN sau CT, dacă implică deplasare se face o intervenție chirurgicală, iar dacă e fără deplasare se aplică tratament conservator. "Vascularizația capului femural este precară și asigurată în principal de un cerc arterial situat la baza colului femural, alimentat de cele 2 artere circumflexe: anterioară și posterioară. Din acest cerc provine și pediculul postero-superior care asigură vascularizația a treimii superioare a capului, dar care este vulnerabil în cazul fracturilor colului femural. " Semnele clinice sunt: durere în regiunea șoldului și impotența funcțională a membrului pelvin care apare scurtat și rotat extern. Vârsta medie a pacientului este de 74 ani, cu o predominanță feminină (raport femei/ bărbați=2/1) . Chirurgical se apelează la osteosinteza solidă cu șurub -placă( dar complicația este necroza) sau artroplastia.( cu proteză parțială sau totală are avantajul că permite mersul cu sprijin imediat postoperator). Șoldul operat presupune perioada de imobilizare la pat,dar cu mobilizare precoce evitând astfel escarele de decubit prin contracții musculare izometricc ale mușchilor cvadriceps și fesier mare, prin contracții izodinamice ajutate (mișcarea este asistată de kinetotcrapeut) în grupele musculare flexoare ale șoldului și ale genunchiului, recuperarea mersului cu două cârje și perioada de deplasare fară sprijin pe membrul inferior operat, pedioada de încărcare progresivă a membrului inferior operat, perioada de recuperare funcțională prin exerciții izometrice, izodinamice rezistive, analitic și global, până când forța de contracție voluntară a mușchilor stabilizatori ai șoldului ajunge la valori normale.

Fracturile colului femural ( "cel mai prost prognostic, căci în urma tratamentului funcțional se obțin o scurtare a membrului inferior cu 1-2 cm, o pseudoartroză ce permite deplasarea cu gheată cu înălțare și baston") și incomplete, complete fără dislocare și cu prognostic favorabil, complete, cu hematomul postfracturar dizolvat în lichidul sinovial , acestea având mai puține șanse de recuperare, fracturi cu dislocare totală, se produc frecvent la vârstnici, prin cădere directă pe șold , iar la tineri numai prin traumatism major, se caracterizează prin durere în regiunea coxofemurală, impotență funcțională, însă chiar dacă intervenția chirurgicală, de osteosinteză, sprijinul pe membrul inferior este interzis timp de 6–8 luni, se vor folosi cârjele în deplasare.

Luxațiile șoldului, ( " pierdere permanentă a relațiilor cotiloidofemurale normale "-Gornea, 2010) , cu incidență sporită la bărbați, reduse sub anestezie, tipice fiind atunci când într-o abducție pronunțată, forțată de traumatism, femurul trece peste peretele anterior al cotiloidului, cauzând o luxație anterioară, iar o poziție medie a capului femural poate fractura cotilul concomitent cu împingerea lui în bazin, din care rezultă o luxație centrală. Pot fi posterioare (înaltă /iliacă, joasă /ischiadică), anterioare (înaltă /pubiană, joasă /obturatorie), atipice (suprapubiană, supracotiloidiană, perineală, subischiadică), caracterizându-se prin dureri vii și impotență funcțională totală, dar periculoase prin complicații: luxații recidivante, datorită unor breșe în capsula articulară, osificări periarticulare, coxartroză, necroză avasculară de cap femural. Examenul clinic confirmă deformarea regiunii articulare, poziții vicioase ale membrului inferior, scurtarea sau alungirea acestuia în funcție de tipul de luxație, durere, impotență funcțională și necesită pe lângă reducerea ortopedică sub anestezie, imobilizare la pat ( la membrul afectat se face dorsi-flexie), după 30 de zile mers cu cârje, la 60 de zile mers cu baston care prinde și cotul. De precizat că în luxația congenitală de șold, "mersul este balansat lateral asociat cu anteversie accentuată a bazinului, iar dacă e bilaterală, mersul are aspect particular<<mersul de rață>> ( semnul Trendelenburg)"

Necroza aseptică/ avasculară a capului femural se produce prin intreruperea aportului de sânge la nivelul acestei regiuni, dar în 50% din cazuri NACF este idiopatică ( cauză necunoscută) și necesită intervenție chirurgicală în stadii incipiente ( I-II), prin foraje decompresive, iar în stadiile tardive ( III-IV) protezare, în toate stadiile fiind obligatorie kinetoterapia.

proteză

În fracturile prezente la vârstnici și în „leziuni traumatice”/ șold operat, specialiștii folosesc programul kinetic pentru refacerea stabilității, a mobilității articulare, a tonusului muscular, pentru combaterea durerii și reluarea mersului. Refacerea stabilității active se face prin posturi fixate – executate prin scripetoterapie și prin atele schimbate progresiv, mobilizari active – exercitii active pentru redresarea deviatiilor, tonifierea musculaturii paravertebrale si abdominale, însă este nevoie de reeducarea mersului prin mersul între bare paralele, în cadru fix sau mobil, în cârje. Combaterea durerii în șoldul operat se face prin electroterapie antalgică (diadinamici, Trabert, medie frecvență, joasă frecvență), masaj după termoterapie (parafină, solux, Bioptron), gimnastica Bürger, posturi antideclive, mobilizări active ale piciorului si genunchiului si pasive ale soldului, curenți excitomotori, masajul general si al membrului afectat pentru activare circulatorie, decontracturare, așa cum recomandă specialiștii.

Recuperarea trebuie să permită bolnavului să facă față unor situații neprevăzute, riscante, precum pierderea echilibrului, alunecarea, lovirea, deci readaptarea funcțională interesează mai mult individul și mai puțin leziunea, prin recuperarea forți musculare ( posibilă din momentul în care este posibilă încărcarea membrului inferior) și a amplitudinii articulare, iar în afecțiunile posttraumatice ale bazinului și șoldului , "în primele 2-3 săptămâni se recuperează prin fiziokinetoterapie aproximativ 80% din funcție"[ C.Budică, 2005, p99].

2.4 ARTROPLASTIA ȘI TIPURILE DE PROTEZE

În ceea ce privește șoldul, chirurgia este preventivă și corectivă. Pacientul trebuie să învețe să alterneze în mod echilibrat perioadele de activitate cu perioadele de repaus, să nu forțeze șoldul, inclusiv prin purtarea unor talonete elastice în vederea reducerii șocului la sol transmis în șold. De asemenea ar trebui ca zilnic să stea o vreme decubit ventral pe suprafață dură cu coapsa in extensie completă pentru a preveni coxa flecta ( poziție vicioasă care atrage și alte complicații). Evident medicamente antiinflamatoare și cele pentru combaterea durerilor, precum și folosirea bastonul în timpul mersului sunt necesare.

John Charnley, în 1960, a propus un “Low friction arthroplasty”, idee aplicată la protezele actuale. Există proteze de șold necimentate , cu longevitate de 10-15 ani ( 1), componeta femurala acoperita cu hidroxiapatita HA la nivel matafizar, în care suprafața de contact cu osul e acoperită cu fibre de titaniu (2), necimentate cu frecare metal pe metal sau metal pe polietilenă sau ceramică pe ceramică etc. ( 3)

Se poate opta și pentru abordul minim invaziv antero-lateral în vederea schimbării articulației de șold, adică fără secționarea mușchilor, a tendoanelor sau ligamentelor, iar recuperarea postoperatorie se face în săptămâni, nu în luni de zile ca în abordul clasic.

Deși protezarea șoldului asigură o viață activă pacienților, prin dispariția durerilor, în timp, proteza se poate degrada și se impune revizia artroplastiei totale de șold sau revizia protezei de șold, o intervenție chirurgicală complexă , mai lungă decât protezarea primară, deoarece fie se înlocuiesc unele componente ale protezei, fie se înlocuiește integral proteza, situație în care este nevoie și de reconstrucție osoasă.

Revizia protezei de șold se face din diverse motive – uzura implantului, infecția (poate să apară și la câțiva ani de la proteza primară și necesită mai întâi o proteză temporară de șold acoperită cu antibiotic și abia pe urmă se inlocuiște spacerul cu altă proteză), luxația repetată a protezei de șold prin traume/ căderi, fracuri ( ruperea osului aflat în jurul protezei), obezitate.

CAPITOLUL III ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

" Trebuie să acceptăm intervenția experților în domeniul sănătății, nu numai în sport și medicină, ci și psihologie (psihologia studiază activitatea mentală umană manifestată în timpul procesului de obținere a cunoștințelor, de lucru, de comunicare, de creare)."

3.1 LOCUL DE DESFĂȘURARE A CERCETĂRII ȘI MATERIALE FOLOSITE

Studiul s-a desfășurat la Centrul "Delfinul" și la Centrul de recuperare medicală "Asclepius",Centrul "Delfinul" asigură tratament pentru afecțiuni reumatismale articulare și periarticulare, afecțiuni ortopedice și posttraumatice etc., dispunând de cabinete electroterapie și ultrasunete ( aparate Sonopuls 692 și Curapuls 670, Sonopuls 190 necesare în recuperarea medicală, sportivă și reumatismală), bazin de 165 mp dotat cu un sistem modern de recirculare si filtrare a apei (29-30 grade C), si cascade cervicale pentru hidrokinetoterapie, spații amenajate corespunzător pentru kinetoterapie, cabinet de laserterapie dotat cu Endolaser 422 și SCAN Polaris 2 pentru tratarea leziunilor tesuturilor moi si ale articulatiilor, cabinet de masaj, dar și de terenuri de sport in aer liber prevazute cu nocturnă. Sursa foto

Centrul de recuperare medicală Asclepius asigură servicii de kinetoterapie de grup, kinetoterapie individuala, fizioterapie, masaj, hidroterapie

MATERIALE FOLOSITE

-s-au distribuit teste referitoare la stima de sine (Scalei stimei de sine Rosenberg -1965) anexa 1

-fișa de observație a pacientului cu afecșiuni ale șoldului anexa 2

– chestionar de satisfacție pentru pacienți anexa 3

– calculul IMC-urilor s-a realizat cu https://dieta.romedic.ro/calculator_dieta.php , , bazat pe date referitoare la înălțime, greutate, gen și tipul de activitate fizică desfășurată

– aplicația excel pentru sistematizarea datelor

– măsurători pentru durere, mobilitate, stabilitate

ETAPELE CERCETĂRII

studierea lucrărilorde specialitate

pregătirea programelor kinetice, în funcție de afecțiuni

aplicarea programelor kinetice

testarea finală a pacienților

înregistrarea rezultatelor

MATERIALE ȘI METODE

În acest scop s-au administrat teste și chestionare , iar colectarea datelor s-a realizat cu accent pe confidențialitatea datelor, pe informațiile despre utilitatea cercetării. Observația, deși asigură date importante, este de multe ori ignorată, în favoarea chestionarului. Totuși, fapte, manifestări, acțiuni, activități, comportamente, opinii, atitudini, mentalități sunt elemente definitorii ale unui ghid de observație. Subiecții au fost femei și bărbați, cu afecțiuni ale șoldului, iar studiile au demonstrat că femeile numesc o parte a corpului care nu le place și că își supraestimează dimensiunea corporală, iar bărbații fac referire la imaginea de ansamblu, dacă îi nemulțumește ceva., iar acestea afectează stima de sine.

LOTUL DE SUBIECȚI

Cercetarea s-a desfășurat în intervalul noiembrie 2019/-.mai 2020, sub directa îndrumare a profesorilor specialiști în domeniu.

S-au distribuit 50 seturi dechestionare și teste privind stima de sine și tipul de activitate fizică în intervalul noiembrie 2019 mai 2020,ante- și post tratament kinetic, însă doar 16 dintre respondenți s-au prezentat pentru afecțiuni ale articulației coxo-femurale în centrele de recuperare menționate cu intenția de a finaliza tratamentul. Dintre aceștia, doar cinci au beneficiat și de hidrokinetoterapie, pe lângă tratamentul kinetic, la aceștia observându-se schimbări semnificative în ceea ce privște valorile IMC-ului și ale stimei de sine, semn că hidrokinetoterapia are un impact major în recuperarea pacientului.

În cercetarea privind relația dintre afecțiunea articulației coxo-femurale și stima de sine au participat 20 de persoane, dar au rămas 16, deoarece doi pacienți au invocat probleme familiale după cinci ședințe și au întrerupt tratamentul kinetic, doi pacienți nu au respectat programările și au influențat negativ propria evoluție, alți doi , din mediul rural, amânând sine die tratamentul kinetic pentru că le era greu să parcurgă distanța mare până la clinică .

Celor 16 subiecți, cu vârste între 51 și 78 de ani li s-au întocmit fișe în care s-au consemnat rezultatele testărilor ( inițială, intermediară, finală)

La studiu au participat șapte bărbați și nouă femei, semn că afecțiunile articulației coxo-femurale apar indiferent de mediul de proveniență, de categoria de gen și chiar de vârstă, având în vedere că sunt afectați și copiii, deși această categorie de vârstă nu face obiectul acestui studiu.

Eșantionul cuprinde 56% femei și 44% bărbați, atât din mediul urban ( 69%), cât și din cel rural ( 31%)., cu activitate fizică foarte scăzută, ușoară și chiar moderată, cu vârste cuprise între 52 de ani și 78 de ani, cu diagnostice precum coxartroză în diferite grade , necroză de cap femural, artroplastie.

Se reconfirmă faptul că sunt mai afectate femeile, având în vedere faptul că diagnosticul predominant a fost cel de coxartroză, deși nu se poate face o corelație între numarul nașterilor naturale, fumat și alte aspecte ale stilului de viață.

Dintre cei încadrați în eșantionul de studiu, 11 provin din mediul urban și cinci din mediul rural

Vârstele respondenților se înscriu în intervalul 52-78 ani.

Cele mai multe răspunsuri provin de la pacienți cu vârste intre 55-60 de ani, 65-75 de ani , vârsta medie fiind 65,8 ani, iar vârstele mai des întâlnite sunt cele peste 60 de ani și peste 70 de ani , după cum urmează:

Astfel, se observă afectarea șoldului atât la persoanele aflate încă în activitate pe plan profesional, cât și la cele aflate la vârsta pensionării.

În funcție de tipul de activitate fizică definitoriu pentru fiecare, pacienții incluși în studiu sunt preponderent sedentari, niciunul nu se încadrează la categoria activitate fizică foarte crescută, nici la cea de crescută.

Valorile IMC înainte și după tratamentul ( hidro)kinetic au fost calculate folosind https://dieta.romedic.ro/calculator_dieta.php , luând în calcul date referitoare la greutate, înălțime, activitatea fizică desfășurată. ( activitate fizică foarte scăzută- sedentar, ușoară, moderată, crescută și foarte crescută), cu mențiunea că interpretarea IMC se face în funcție de intervalul în care se situează valoarea obținută, după cum urmează:

18.5 sau mai putin – Subponderal

între 18.50 și 24.99 – Normal

între 25.00 și 29.99 – Supraponderal

între 30.00 și 34.99 – Obezitate (clasa I)

între 35.00 și 39.99 – Obezitate (clasa II)

40.00 sau mai mult – Obezitate morbidă

Valoarea medie a IMC a fost 24.68, iar valoarea cea mai întâlnită a fost 24 la normoponderali și 27 la supraponderali. Pacienții nu au pus în aplicare sfaturile nutriționale avizate furnizate de medici , nu au ținut anumite diete și nu au avut un program al meselor, însă au existat modificări în ceea ce privețte greutatea corporală după tratament.

Pentru că nu au ținut jurnale alimentare în perioada tratamentului ( hidro)kinetic, se poate spune că motivul pentru care valorile IMC s-au îmbunătățit este chiar tratamentul ( hidro)kinetic aplicat, care le-a influențat apetitul și starea de bine.

La finalul tratamentului, s-a constatat o creștere a numărului normoponderalilor, o scădere a numărului supraponderalilor, iar din categoriile subpondera și obez nu a făcut parte niciun pacient. Valoarea medie a IMC după tratament a fost 24, 18, iar valoarea cea mai întâlnită a fost 24.

Având în vedere faptul că s-a aplicat kinetoterapia de grup și că programele hidrokinetice au fost tot de grup până în martie 2020, când a fost admis doar lucrul individual cu pacientul , s-au inregistrat variații și la nivelul stimei de sine. La finalul tratamentului ( hidro) kinetic , scala stimei de sine dezvăluie o stimă de sine medie, atât la persoanele aflate în activitate, cât și la cele pensionate, iar creșterile valorilor nu au fost spectaculoase, fapt care se explică prin raportarea la vârsta pacienților și la afecțiunile asociate specifice vârstei ( cardiovasculare, stomatologice , digestive etc.)

O stimă de sine înaltă ( 34-40 puncte) e asociată cu fericirea, în timp ce una scăzută ( 10-16 puncte) echivalează cu emoții negative, depresii . După tratament, valorile sunt medii, punctajele mai mici în intervalul stimei de sine medii indică pacienți prudenți, cu o oarecare lipsă de încredere în forțele proprii de a depăși praguri emoționale și de a menține /îmbunătăți rezultatele obținute prin tratament kinetic/hidrokinetic, în timp ce valorile mai mari în cadrul aceluiași interval îndică pacienți dornici să depășească anumite limite, cu mențiunea că valorile se schimbă și în funcție de felul în care pacientul este apreciat de terți ( alți pacienți, kinetoterapeut, medic de recuperare, medic de familie, familie etc.)

S-a observat o îmbunătățire a mersului la toți pacienții, după tratament folosind bastonul numai pe distanțe lungi, nu și acasă.

Evident și celelalte activități au fost influențate pozitiv, pacienții putând urca destul de ușor folosind balustrada, admit că stau confortabil pe scaune mai înalte și se încalță destul de ușor dacă au la dispoziție un încălâător mai lung.

Pacienții se declară mulțumiți la finalul programului kinetic, pentru că pot folosi mijloacele de transport, se pot plimba, pot merge la cumpărături și își pot îndeplini mai bine responsabilitățile față de copii și nepoți.

3.5 CAZURI PARTICULARE

Anamneză

Diagnostic clinic

Pacient, 78 de ani, normoponderal,cu dureri de șold la mers pe distante relativ scurte (face mereu referire la ambiție), dar și în repaus, cu atrofie musculară pe MI drept. Durerea apare la nivelul șoldului, la nivel fesier și iradiază spre genunchi. Mersul este șchiopătat. Pacientul folosește baston.

Diagnostic fizio-kinetic

Testul Patrick: (în DD, cu MI așezat pe celălalt genunchi) pozitiv, prin contractura de iliopsoas

Testul Trendelenburg – (în sprijin unipodal, piciorul afectat cade pe sol), pozitiv, șold instabil

Testul Thomas- (în DD, cu genunchiul adus la piept și ținut cu mâinile), pozitiv, la MI extins pe masă apare flexia șoldului

Diagnostic diferențial – IRM articulatii coxo-femurale

Examenul IRM deceleaza cap femural cu aspect regulat de ambele parti.Sunt prezente mici productii osoase marginale la nivelul acetabulului. Cartilajul articular de ambele parti are grosime redusa in portiunile inferioare. Interliniul articular are dimensiuni reduse.De ambele părți se decelează minim epansament lichidian periarticular.Țesut spongios cu aspect normal.Modificari artrozice sacro-iliace.Prostata e marită de volum,cu formațiuni nodulare de 17 mm bine delimitate.

CONCLUZII

Modificari de coxartroză bilaterala si artroza sacro-iliacă.Noduli cu aspect adenomatos la nivelul prostatei.

Planul de tratament presupune :

– Identificarea necesităților

– Evidența eficacității

– Preferințele pacienților

Optimizarea terapiei conservative

Optimizarea calității vieții

Reducerea riscului apariției efectelor adverse

Monitorizarea și controlul

Investigațiile radiologice se confirmă diagnosticul de coxartroză bilaterală.

Masuratori si evaluare fiziologic si fiziopatologic + unghiuri: initial + intermediar + final

FISA DE OBSERVATIE (EVALUARE)

Nume si prenume…V.I.

Varsta…78

Diagnostic coxartroză bilaterală

Motivele pentru care a venit- durere de șold care a debutat dupa 70 ani, intensificată in ultimii patru

Istoric…HTA, coxartroză bilaterală, adenom de prostată, alergic la aspirină și tetraciclină

Evolutie -ameliorat

Soldul

3) Stabilirea obiectivelor

Stimularea nutriției cartilajului uzat pentru ameliorarea redorilor articulare

Recuperarea mobilității articulare

Corectarea atitudinilor vicioase

Tonifierea musculaturii

Recâștigarea stabilității și a controlului muscular pentru mers

Îmbunătățirea calității vieții

Educația pacientului (reguli de igiena șoldului, gestionare pe termen lung)

4)Programul kinetic dozare, intensitate, nr de sedinte

Tratament kinetic – 10 ședințe

Plasturi cu capsaicină

Unguent Diclofenac

Tehnici respiratorii statice și dinamice

Exrciții cardio-respiratorii, antrenamente de

Biofeedback (Terapeutul ar putea utiliza o varietate de metode de biofeedback în funcție de problemele și obiectivele dvs. de sănătate. Tipurile de biofeedback includ: Senzori de deget sau lobul urechii cu un dispozitiv folosit pentru a detecta modificările volumului de sânge, ritmul cardiac, felul in care pacientul respiră

Exerciții active pe toată amplitudinea de mișcare, active de rezistență
și izometrice

Specialiștii propun astfel de tratamente kinetice, farmacologice

Coxartroza de uzură survine la vârstnici, afectând în proporție mai mare femeile, în special pe cele obeze sau osteoporotice, iar mersul devine specific – mers salutat, programul de exerciții fiind structurat astfel:

1. "Din culcat pe spate, cu genunchii indoiți, se ridica bazinului. Se contractă abdomenul și fesele. Se repetă exercițiul cu menținerea șoldului ridicat timp de câteva secunde.

2. Un genunchi indoit, cu talpa sprijitita pe sol. Celalalt picior se ridică, dar cu genunchiul întins. Se prinde piciorul ridicat cu aambele mâini și se trage înspre piept pentru a intinde zona din spate a coapsei.

3. Se indoaie genunchii, tălpile se unesc si se lasa picioarele să coboare.Inspiratiile si expiratiile ample ajută la marirea amplitudinii mișcării . Se menține câteva secunde

4. Exerciții cu rezistență: flexia membrului inferior pe abdomen cu genunchiul intins și îndoit, opunere de rezistență la pedalaj, la rotația internă si externă."

Din stând pe o parte

1. "Se ridică piciorul aflat deasupra cu genunchiul intins. Cu și fara rezistență.

2. Se combină exercitiul de mai sus cu îndoiri ale genunchiului la piept.

3. Se îndoaie genunchiul piciorului aflat deasupra și se prinde glezna cu mâna. Se mentine pentru cateva secunde pentru a intinde partea din față a coapsei

4. Din sezând, îndoiri si intinderi ale genunchilor, cu și fără saci de greutați sau cu rezistență, ridicări ale genunchilor la piept , flexii-extensii ale gleznelor, izometrie."

Alte tipuri de exerciții sunt propuse de autori consacrați

Sunt necesare și exerciții de înot. Indiferent că este vorba despre gimnastică în apă, despre aquabike (pedalat în apă), despre yoga acvatică sau, pur și simplu, despre înot., pacientul are de câștigat.

Freestyle – "Poziția corpului trebuie să fie, în mod constant, dreaptă, aliniat. Capul va face mișcări stânga-dreapta, atunci când iese la suprafață. Mâinile se mișcă alternativ. Mâna care rămâne sub apă va sta dreapta, în față, când celalată va fi ieși la suprafață, formând o mișcare circulară -Întindere- prindere-tragere – împingere.Respirația se face pe ambele laterale, dupa efectuarea unui ciclu de 3 brate (ex:stang, drept, stang , respiratie, drept, stang, drept, respiratie, etc.). Exhalarea se efectuează în apă".Capul și brațele trebuie sincronizate (dacă mâna dreapta este deasupra apei, capul va fi întors spre dreapta). Picioarele rămân relativ drepte, făcând mișcări sus-jos, alternativ. "Bătaia de picioare se realizează preponderent de sus în jos prin îndoirea lor din genunchi. Mișcarea implică si articulația soldului"., iar la " înot pe spate, capul va fi tot timpul menținut la suprafață, iar mâinile fac mișcări circulare, alternativ. Picioarele execută aceeași mișcare sus-jos, alternativă, dezvoltând musculatura dorsală."

5)Tratament complementar fizioterapie magnetoterapie ultrasunete etc

Fizioterapie antalgică, vasculară și trofică (Raze ultraviolete 0.5-1bio pe câmpuri cu creșterea dozei)

Hidroterapia (băi cu sare de mare -15-20 minute,zilnic)

Termoterapie (aplicații cu parafină , temperatura 48-55°C, durata 30 minute, împachetări cu nămol: temperatura 38-40°C, 30minute , zilnic)

Electroterapia (unde scurte cu impulsuri in dozaj atermic la nivelul membrului inferior, unde milimetrice cu lungimea undei 7,1 sau 5,6 mm , 10 minute, laseroterapia focarului , 1-2 minute, zilnic, curenti de joasa frecventa: CDD, TENS, C Trabert)

Recomandări

Reluare tratament fizio-kinetic după 4 luni

Tratment balnear, protezare

CAPITOLUL IV

4.1 REZULTATE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR

Procentele confirmă corelațiile între nivelul stimei de sine și îmbunătățirea stării de sănătate prin programe kinetice, influențând pozitiv și valorile IMC-urilor, deci se susține ipoteza de cercetare și șe respinge ipoteza de nul.

4.2LIMITE

Având în vedere numărul de participanți, de vârste diferite, cu IMC-uri diferite, cu diferite afecțiuni ale șoldului, rezultatele nu pot fi decât orientative.

Al doilea obiectiv este parțial atins deoarece și pentru o broșură cu indicații pentru igiena șoldului și tratamente kinetice posibile este nevoie de implicarea unor autorități în domeniu, pentru a convinge publicul.

4.3 SUGESTII

"Peste 70% din bolile omului modern se datorează modului în care acesta alege să-și trăiască viața. "

Ar trebui să se renunțe la fumat, să se opteze pentru o alimentație sănătoasă , deoarece " o supraîncărcare ponderală agravează acțiunea forțelor mecanice care afectează inclusiv segmentul lombar"., să nu se refuze /amâne artroplastia din teama de operație, să existe pentru toți pacienții posibilitatea de a face și hidrokinetoterapie, deorece nu în toate centrele de recuperare există bazine.

4.4 CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

1. Adriana Sarah Nica, Recuperare medicală, Editura Universitară " Carol Davila", București, 2004

2. Conf.dr. Liviu Pop, Curs de balneofizioterapie și recuperare medicală, UMF Cuj-Napoca, 1993

3. Mârza-Dănilă Doina, Bazele generale ale kinetoterapiei, Editura Alma Mater, Bacău , 2012

4. Paul Ichim, Mircea Ene Ion, Kinetoprofilaxie, Editura Zigotto Galați, 2012

5. Galeru Ovidiu, Manole Vasile, ÎNOT ȘI HIDROKINETOTERAPIE, FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII, SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII, Bacău

6. Ioan Onac, Masajul medical, Editura Medicală Universitară "Iuliu Hațieganu", Cluj-Napoca, 2009

7. Dem.Theodorescu, Mic atlas de anatomia omului, EDP, București, 1974

8. Liviu Petrescu, Adevărul despre slăbire și fitness., Editura Opera, București, 2013

9. Mihaela Corina Țuțu, Psihologia personalității, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

10. Silviu Gabriel Cioroiu, Esențial în anatomie și biomecanică, Editura Universității "Transilvania", Brașov, 2006

11. Mihai Debita, Valeriu Ardeleanu, Anatomia omului.Osteologia, Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos°, Galați, 2006

12. Victor Papilian, Anatomia omului, ediția XI, vol.I, Editura BIC ALL, 2003

13. Rață Marinela, Anatomia funcțională și biomecanică, Editura Alma Mater, Bacău, 2014

14. IC Petricu, IC Voiculescu, Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București, 1967

15. Nicolae Gogulescu, Kinetoterapie. Note de curs, Universitatea "Dunărea de jos", Galați, 2001

16. Georgeta Nenciu, Biomecanică/Curs în tehnologie IFR, Editura Fundației România de Mâine, București, 2012

17. C.Budică, Kinetoterapia în afecțiuni ortopedico-traumatice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005

18. Roșulescu Eugenia, Kinetoterapia în recuperarea afecțiunilor reumatologice, Editura Universitaria, Craiova, 2009

19. Mircea Ion Ene, Lucica sava, Masaj, refacere, recuperare in activitatea sportiva, Editura Fundației Universitare "Dunărea de Jos", Galați, 2004

20. ANY DOCU AXELERAD, Diagnostic neurologic

21. Simona Rednic, Reumatologie clinică. Ghid de studiu.PDF

22. Husain A. Sattar, Fundamentals of Pathology, Medical Course, first Edition,

23. Șerban Gligor, Breviar de fiziopatologie clinică, Editura Politehnică, Timișoara, 2013

24. Jaroslav Kiss, Fizio-kinetoterapia si recuperarea medicală în afecțiunile aparatului locomotor, Editura Medicală, București, 2002

25. Mihai Nicolescu, Tratamentul ortopedico-chirurgical și kinetoterapia în afecțiuni ale aparatului locomotor, Editura Alma Mater, Bacău, 2008

26. Rodica Cotoman, Kinetoterapie: metodica desfășurării activității practice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005

27. Mirela Dan, Isabela Lozincă, Kinetoterapia în patologia geriatrică, Editura UNIVERSITARIA, Craiova, 2007

28. Elena Rezuș, Reumatologie, Tipografia Universității de Medicină și Farmacie "Gr. T. Popa" Iași, 2014

29. coord. Dr, Mihai Nicolescu, Tratamentul ortopedico-chirurgical și kinetoterapia în afecțiuni ale aparatului locomotor, Editura Alma Mater, Bacău, 2008

30. Cristian Budică, Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005

31. Mihaela Corina Țuțu, Psihologia personalității, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007,p.15

32. F.Gornea, Ortopedie și traumatologie, Ediția a doua, Centrul Editorial Poligrafic medicina, Chișinău, 2010

33. C.Albu, Tiberiu Leonard Armbruster, Mihai Albu, Kinetoterapie :metodologia poziționării și mobilizării pacientului, Editura Polirom, Iași, 2002

34. V.Marcu, Mirela Dan, Kinetoterapie, Editura Universității din Oradea, 2006

35. Bob Anderson, Stretching oriunde și oricând, Editura Niculescu, București, 2007

36. Carmen Șerbescu, Metode de reeducare posturală – CURS, Metoda Feldenkrais, Universitatea din Oradea, 2015

37. BEȚIȘOR, Alexandru. Artroplastia de revizie a șoldului. In: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe Medicale. 2014, nr. 2(43), pp. 94-98. ISSN 1857-0011

38. Miftode, Vasile, Introducere în metodologia investigației, Ed. Junimea, Iași,1982

39. Richard L. Drake, A. Wayne Vogl, Adam W. M. Mitchell, Gray`s Anatomy for Students, 3rd Edition, 2014, PDF

40. M cMIN N, ATLAS DE ANATOMIE A OMULUI, EDIȚIA a – IV a, Editura ALL, (www.novaPDF.com) , 2016

41. Carmen Șerbescu, Reumatism cronic, Universitatea din Oradea, 2008 – 2009

.

Iulia Iurchevici, Stima de sine-dimensiunea fundamentală a personalității, ANALELE ȘTIINȚIFICE ALE UNIVERSITĂȚII DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL, VOL. VII, 2011

Wen J1, Liu H, Xiao S, Li X, Fang K, Tang Z, Cao S, Li F, Cai G, Hu C. în studiul Synovial chondromatosis of the hip joint in childhood: A case report and literature review, 2018, (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/30572428)

Costin, D. (2015) “The Influence of Medicine and Sports on the Human Health”, The Annals of “Dunarea de Jos” University of Galati. Fascicle XV, Physical Education and Sport Management, 2, pp. 6-9. Available at: http://www.gup.ugal.ro/ugaljournals/index.php/efms/article/view/385 (Accessed: 7May2020).

Carmen Răchită, Dan-Eugen Costin, Physical Education and Sport in the Development of the Personality Characteristics, The Annals of “Dunarea de Jos” University of Galati. Fascicle XV, Physical Education and Sport Management, Volumul1,2016, p.29

Marchie A, Panuncialman I, McCarthy JC. (Marchie A1, Panuncialman I, McCarthy JC ., Efficacy of hip arthroscopy in the management of synovial chondromatosis,AmJSports Med. 2011 Jul;39 Suppl:126S-31S. doi: 10.1177/0363546511414014, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21709042)

Sa D, Horner NS, MacDonald A, Simunovic N, Ghert MA, Philippon MJ, Ayeni OR , în Arthroscopic surgery for synovial chondromatosis of the hip: a systematic review of rates and predisposing factors for recurrence, Arthroscopy. 2014 Nov;30(11):1499-1504.e2. doi: 10.1016/j.arthro.2014.05.033. Epub 2014 Jul 23. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25064754)

Fabry G, Clinical practice: the hip from birth to adolescence, în https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19727813)

Lempke L, Wilkinson R, Murray C, Stanek J., Journal of Sport Rehabilitation,,2018, (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28182516)

Ines Kutzner, Anja Richter, Katharina Gordt, Jörn Dymke, Philipp Damm,Georg N. Duda,Reiner Günzl, and Georg Bergmann în Does aquatic exercise reduce hip and knee joint loading? In vivo load measurements with instrumented implants. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/28319145)

Lupașcu-Volentir Felicia, Șoric Gabriela, Gabriela. Calitatea vieții pacienților vârstnici cu patologie articulară și diverse polipatologii în Republica Moldova. In: Intellectus. 2017, nr. 1, pp. 81-85. ISSN 1810-7079.

Acupuncture for hip osteoarthritis. Cochrane Database Syst Rev. 2018 05 05; 5:CD013010., PRIME PubMed_

Bianca (Cocoș) Basgan, Rezumatul tezei de doctorat, UMF"Carol Davila", București, 2018

From: Nutrition and Health: Nutrition and Rheumatic Disease Edited by: L. A. Coleman © Humana Press, Totowa, NJ, 2008

Enav Z Zusman,, Martin G Dawes, Nicola Edwards, Maureen C Ashe, A systematic review of evidence for older adults’ sedentary behavior and physical activity after hip fracture, November 24, 2017 in Clinical Rehabilitation,

https://journals.sagepub.com/doi/abs/10.1177/0269215517741665?fbclid=IwAR1vSUM3l2fp64pXvY88LFuOARWBJQ_9t-t68xIBw2gOHUZj19DPLSOOsPA&journalCode=crea

Does aquatic thermal therapy improve quality of life after total hip replacement? A retrospective preliminary pilot study. Int J Biometeorol. 2020 Jan 07 , https://www.unboundmedicine.com/medline/citation/31912305/Does_aquatic_thermal_therapy_improve_quality_of_life_after_total_hip_replacement_A_retrospective_preliminary_pilot_study.

Physiotherapy rehabilitation after total knee or hip replacement: an evidence-based analysis. Ont Health Technol Assess Ser. 2005; 5(8):1-91. PRIME PubMed, https://www.unboundmedicine.com/medline/citation/23074477/Physiotherapy_rehabilitation_after_total_knee_or_hip_replacement:_an_evidence_based_analysis_

CIMIL, Anișoara. Managementul tratamentului de recuperare a pacienților după artroplastie de șold. In: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe Medicale. 2014, nr. 2(43), pp. 54-56. ISSN 1857-001,

https://www.academia.edu/7015370/Imaginea_de_sine_JUG

https://www.unboundmedicine.com/medline/citation/29729027/Acupuncture_for_hip_osteoarthritis_

Narcis NEAGU & Dan Eugen COSTIN, 2016. "Compounds Of Food Determinates Potentiate Sports Performance," Marathon, Department of Pshisycal Education and Sport, Academy of Economic Studies, Bucharest, Romania, vol. 8(2), pages 235-239, December

BRIDGET M. DOLAN, SANDRA A. BIRTCHNELL and J. HUBERT LACEY, BODY IMAGE DISTORTION IN NON-EATING DISORDERED WOMEN AND MEN, Journal of Psychosomaac Research. Vol. 31. No. 4. pp. 517, 1987, Printed in Great Britain, Pergamon Journals L

• Dr. Simona Huica, în https://www.farmaciata.ro/suferiti-de-dureri-de-sold-posibile-cauze/

• Dr. Sorina Mustațea, în https://doc.ro/gonartroza/durere-de-sold-cauze-tratament

• https://www.fortiusmedical.ro/hidroterapia_26

• https://www.academia.edu/29030629/Hidroterapia

• INOT ȘI HIDROKINETOTERAPIE PPT

• https://www.academia.edu/23723295/Obiectivele_generale_ale_HKT_pot_fi

• https://blausen.com/en/video/supporting-connective-tissue-hyaline-cartilage-of-hip-joint/

• https://vdocuments.mx/curs-02-biomecanica-anii-bfkt.html

• https://archive.org/stream/332780180MedicinaFizicaSiDeReabilitareEd42011BraddomNoRefRo/332780180-Medicina-Fizica-si-de-Reabilitare-Ed-4-2011-Braddom-no-ref-ro_djvu.txt

• https://coursesfree.org/course/muscle-testing-of-the-hip/

• (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10541950)

• Dr. Sorina Mustatea , în https://doc.ro/gonartroza/bursita-soldului-complicatie-in-coxartroza

• http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/coxartroza/

• http://ro.scribd.com/doc/61742189/Coxartroza-Exercitii-Si-Imagini#scribd ( protocol pentru coxartroza)

• http://www.kinetikmed.ro/

• https://www.scribd.com/presentation/284197670/9-Epifizioliza-Proximala-Femurala

• https://www.studocu.com/ro/document/universitatea-din-craiova/anatomia-si-igiena-omului/note-de-curs/epifizioliza-si-coxa-vara-congenitala/3844585/view

• http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/epifizioliza_3324

• https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/24.Tratamentul%20epifiziolizei%20juvenile%20a%20capului%20femural%20la%20copii.pdf

• http://www.sfatulmedicului.ro/Oase-si-articulatii–membrele-/bursita-trohanteriana-cauze-si-optiuni-de-tratament_17330

• dr. Andrei Anastasiu în http://www.orto-trauma.ro/soldul/ortopedie/soldul/necroza-aseptica-avasculara-a-capului-femural.html

• https://blausen.com/en/video/hip-replacement/

• https://drapostolescu.ro/protezare/protezare-sold/tipuri-de-proteze-de-sold/

https://fefsoradea.ro/fisiere/cadre/2_Metode_de_reed_post_Feldenkrais.pdf?fbclid=IwAR30HIcvSe6SANgNeL2kx99_1QAGtw2WnpuamSlMYQSa03o

https://www.heraldopenaccess.us/openaccess/legg-calv-perthes-disease-and-its-physiotherapy-if-the-hip-melts-away

https://vdocuments.mx/curs-02-biomecanica-anii-bfkt.html

ANEXA 1

Scalei stimei de sine Rosenberg (1965)

Chestionarul de mai jos își propune să vă ofere o indicație despre nivelul stimei dvs. de sine.

Citiți cu atenție fiecare frază si răspundeți in cel mai scurt timp, marcând cu o steluta varianta care se apropie cel mai mult de punctul dumneavoastră de vedere actual.

Vârstă ani Mediu urban/ rural

Talie /înălțime ( cm) Greutate kg

IMC

Activitate fizică

Scăzută

Ușoară – 1-2 zile/săpt

Moderată 3-4 zile pe săpt

Crescută 5-6 zile/săpt

Foarte crescută ( sport zilnic)

ANEXA 2

FISA DE OBSERVATIE (EVALUARE)

Nume si prenume………………………………………………………………………………………Varsta…………

Adresa…………………………………………………………………………………….

Diagnostic…………………………………………………………………………………

Istoric……………………………………………………………………………………………………………….

Evolutie……………………………………………………………………………………

Șoldul data examinarii ………………………

ANEXA 3

În efortul de a îmbunătăți permanent relația cu pacienții, vă rog să răspundeți la întrebările de mai jos. Mulțumesc!