Disertatie Micuci Malvina Corectata (1) [621015]

DEPARTAMENT DE STUDII MASTERALE

MICUCI MALVINA -FLORINA

LUCRARE DE DISERTAȚIE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
ȘEF LUCRĂRI DR. IURCIUC STELA

TIMIȘOARA
2 0 1 9

DEPARTAMENT DE STUDII MASTERALE

PROGRAM MASTERAL

PREVENȚIA ȘI RECUPERAREA ÎN AFECȚIUNILE
CARDIOPULMONARE

MICUCI MALVINA -FLORINA

MODIFICAREA ELASTICITĂȚII ARTERIALE DUPĂ
ANTRENAMENT FIZIC LA GRAVIDE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
ȘEF LUCRĂRI DR. IURCIUC STELA

TIMIȘOARA
2 0 1 9

2
Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 3
I. PARTEA GENERAL Ă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4
1. Tensiunea arterială ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 4
1.1. Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
2. Parametrii hemodinamici ai elasticității arteriale ………………………….. ………………………….. ….. 5
3. Substratul fiziopatologic al rigidității arteriale ………………………….. ………………………….. …….. 7
4. Evaluarea fun cției arteriale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 8
5. Modificările organismului în timpul sarcinii ………………………….. ………………………….. ……… 10
5.1. Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
5.2. Modificări generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 10
6. Antrenamenul fizic la gravide ………………………….. ………………………….. …………………………. 13
6.1. Generalități privind exercițiul fizic în sarcină ………………………….. ………………………….. . 13
6.2.Efecte benefice ale exercițiilor fizice în sarcină ………………………….. …………………………. 15
II. PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 16
1. Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 17
2. Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
3. Material și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 19
4. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 32
5. Concluzii…………………………………………………………………………………………….. ……….. ………….. 37
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 39
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 40

3
INTRODUCERE

În ultimii ani, au fost realizate progrese semnificative în domeniul cardiovascular,
privind elasticitatea arterelor, de care utilizatorii încă nu știu. Modificările și îmbunătățirile
aduse sunt atât de numeroase încât pare a fi un concept nou care poate fi aplicat în mod
corect și eficient. Scopul acestor articole este de a dezvolta acest nou concept, și anume,
eficiența activității fizice în sarcină pentru potențial ii utilizatori și de a furniza celor care au
parte deja , explicații și date care le vor permite creșterea și îmbunătățirea antrenamentului
fizic – pe baza cunoștințelor actuale și a studiilor științifice efectuate .
Motivația alegerii temei acestei lucrări constă în dorința de a aduce o noutate în
domeniul medical în ceea ce privește interesul față de modificările cardiovasculare, în
special de modificarea elasticității arteriale, survenite sau nu, după un program de
antrenament fizic în timpul sarcinii .
Prima parte a lucrării este împărțită în trei mari capitole. Astfel, p rimul capitol
prezintă o aducere aminte a literaturii medicale deja existente, a datelor despre tensiunea
arterială , mai exact , parametrii hemodinamici ai rigidității arteriale, substrat ul
fiziopatologic al rigidității arteriale , precum și despre evaluarea funcției arteriale . Cel de -al
doilea capitol începe cu prezentarea unor generalități despre sarcină și se continuă cu
descrierea modificărilor apărute pe perioada gravidității ..Al treil ea capitol descrie
generalități ale antrenamentului fizic în sarcină , date despre kinetoterapie, tehnicile
speciale folosite în sarcină, precum și câteva efecte, indicații și contraindicații ale
practicării activității fizice. A doua parte a cerc etării est e reprezentată prin 4 capitole, după
cum urmează : primul capitol descrie scopul și obiectivele studiului, al doilea capitol
conține materialul și metoda utilizate, precum și datele colectate și se continuă cu
descrierea programului de antrenament . Al treil ea capitol conține grafice, analize statistice
efectuate pe baza datelor colectate, interpretările și rezultatele acestora. Ultimul capitol
este cel dedicat concluziilor în urma realizării studiului, mai precis modificările elasticității
arteriale apărute după antrenamentul fizic. De asemenea în acest ultim capitol se
reamintesc obiectivele propuse.

4
I. PARTEA GENERAL Ă

1. Tensiunea arterială
1.1. Definiție
Tensiunea arterială (TA) reprezintă presiunea exercitată de coloana de sânge asupra
peretelui vascular, î n special asupra tunicii interne (endoteliul) în timpul contracției și
relaxă rii ritmice a inimii. Tensiunea arterială este determinată de forța de pompare a inimii
și de elasticitatea vaselor sanguine (1).
Există două componente ale presiunii sanguine :
 presiunea sistolică – este p resiunea exercitată asupra pereț ilor arteriali atunci când inima
se contractă (î n timpul sistolei) – cu valori normale cuprinse între 100 și 130 mmHg ;
 presiunea diastolică – este pres iunea ex ercitată asupra pereț ilor arteriali atunci când
inima se relaxează între două contracții (î n timpul diastolei ) – cu valori normale sub 85
mmHg.
Presiunea arterială depinde de următorii factori:
 Debitul cardiac: reprezintă volumul de sânge pompat de inimă î n timpul unui minut .
Presiunea arterială crește odată cu creșterea debitului cardiac ;
 Rezistența periferică: depinde de calibrul vaselor sangvine. Presiunea arterială este
direct proporțională cu aceasta;
 Elasticitatea vaselor: datorită elasticității, vasele se pot destinde în sistolă și pot să
revină la forma inițială în timpul diastol ei, comprimând sângele din circulație;
 Vâscozitatea sangvină;
 Volumul de sânge: creșterea acestuia duce la creșterea presiunii arteriale.
Presiunea arterială crește fiziologic în timpul unui efort fizic, la trecerea de la
clinostatism la ortostatism, în stări emoționale puternice, în somnul cu vise și diferă în
funcție de sex, precum și de vârstă. Tensiunea art erială scade în timpul somnului liniștit.
Patologic, în cazuri de febră sau hipertensiune arterială, tensiunea arterială crește (1).

5
2. Parame trii hemodinamici ai elasticității arteriale
Sistemul arterial are funcția de a furniza cantitatea necesară de oxigen și sânge
diferitelor țesuturi din organism. Acest aport trebuie să se realizeze printr -un regim
presional relativ stabil, la care se ajunge prin conversia fluxului pulsatil de la nivelul
central, într -un flux continuu în arterele mici, denumite și vase musculare sau de rezistență.
La nivel central, în vasele mari, fluxul sangvin este pulsatil, datorită interacțiunii dintre
expansiunea indusă de fiecare contracție sistolică a ventriculului stâng și proprietăților
elastice ale peretelui vascular. Cu f iecare sistolă peretele aortei se dilată, înmagazinând o
parte din volumul -bătaie și atenuând concomitent amplitudinea undei de puls. În acest fel
aorta îndeplinește funcția de rezervor. Prin reculul elastic din timpul diastolei volumul –
bătaie remanent est e promovat în distalitate și se înregistrează o presiune arterială
diastolică care contribuie, împreună cu presiunea sistolică atenuată, la o pensare a presiunii
pulsului la nivel central. Pe măsură ce unda emergentă parcurge segmente arteriale cu
impedanț ă diferită – puncte de ramificare, arii de turbulență sau arii de modificare a
diametrului, se formează o a do ua undă reflectată de sens opus. Dacă proprietățile elastice
ale pereților vasculari sunt prezervate, viteza de deplasare a undei emergente și a undei
reflectate favorizează întâlnirea lor spre începutul diastolei. În mod fiziologic are loc o
rigidizare progresivă a vaselor de sânge spre distalitate, odată cu trecerea de la vasele
elastice de calibru mare, la cele musculare, de calibru redus. Aceas tă particularitate
structurală are drept consecință funcțională creșterea vitezei undei pulsului și augmentarea
presiunii pulsului dinspre zonele centrale spre periferie, care poate conduce la o diferență
de până la 20 mmHg pentru TA sistolică. Rezumând, u nda pulsului în artere cu proprietăți
elastice prezervate se caracterizează prin: 1. Presiunea arterială sistolică atenuată; 2.
Presiunea arterială diastolică crescută; 3. Întâlnire tardivă între unda emergentă și unda
reflectată (la începutul diastolei); 4. Presiunea pulsului pensată; 5. Fenomen de augmentare
a vitezei undei pulsatile (PWV) și a presiunii pulsului (PP) dinspre seg mentele centrale
spre periferie (2).
La nivel distal fluxul sanguin este asigurat de o presiune arterială medie cât mai
puțin fl uctuantă, condiționată de debitul cardiac și rezistență vasculară periferică. Pentru un
debit cardiac constant, presiunea arterială medie reprezintă o componentă statică a
circulației sangvine și poate fi considerată un surogat acceptabil de rezistență vas culară
sistemică. Datorită rigidizării aortei pereții acestui vas nu se mai expansionează
corespunzător pentru a prelua din volumul -bătaie a fiecărei sistole. Presiunea sistolică nu

6
mai este atenuată, valoarea ei crescând, în condițiile în care absența rec ulului diastolic
determină în arterele centrale o presiune diastolică și un flux sanguin aferent acesteia de
foarte mică amplitudine. Unda pulsului se deplasează cu viteze mari prin arterele rigide,
astfel încât întâlnirea dintre unda emergentă și unda ref lectată se va produce precoce și va
contribui la amplificarea presiunii sistolice. Creșterea PW V și PP la nivel central
diminuează amplificarea acestor parametri spre periferie și are loc o legalizare a lor între
distalitate și aortă . În concluzie, în urma rigidizării vaselor mari se produc următoarele
modificări ale undei pulsului la nivel central: 1. Presiunea arterială sistolică crescută,
indusă din lipsa atenuării undei emergente și confluența precoce a undei emergente cu
unda reflectată; 2. Presiunea a rterială diastolică scăzută; 3. Augmentarea presiunii pulsului;
4. Dispariția fenomenului de amplificare a PP spre periferie. În prezent , atenția este
focalizată asupra indicilor care evaluează noninvaziv rigiditatea vasculară: indicii
elasticității vaselo r mari și mici, viteza undei pulsului, analiza morfologică a undei
pulsului, indicele de augmentare. Progresul tehnic a fost impulsionat de necesitatea de a
studia fenomenul rigidizării vaselor mari și de a verifica eficiența unor soluții terapeutice
speci fice. În consecință , au fost concepute și produse o serie de aparate care permit
evaluarea noninvazivă a indicilor rigidizării vasculare. Ele au constituit substratul
metodologic ale unor numeroase studii clinice, care s -au derulat în ultimii ani și care a u
contribuit la stabilirea rigidității arteriale drept mecanism fundamen tal în hipertensiunea
arterială (3,4,5,6) .

7
3. Substratul fiziopatologic al rigidității arteriale
Rigiditatea arterială prin parametrii specifici ai „pierderii rigidității arteriale” face
posibilă diagnosticarea în fazele incipiente a disfuncției endoteliale. Disfuncția endotelială
definește un dezechilibru între substanțele vasodilatatoare, în special oxidul nitric, precum
și cele vasoconstrictoare la nivelul endoteliului v ascular . Sub rigiditate arterială se înțelege
rezistența la dilatație (variație de diametru) determinată de o forță (contracția inimii)
exercitată asupra unui corp elastic (peretele vascular). Rigiditatea crescută a peretelui
arterial, respectiv și viteza de propagare a undei de puls crescută, prin esența sa, încadrează
pacientul într -o grupă de risc major. De asemenea, gradul de rigiditate arterială crește odată
cu înaintarea în vârstă precum și cu o serie de afecțiuni, care la rândul lor sunt asociate cu
creșterea riscului cardiovascular, precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat,
insuficiența renală cronică și hipercolesterolemia. Proprietățile elastice ale vaselor
sangvine variază de -a lungul arborelui arterial, proximal arterele sunt mai elastic e, iar
distal fiind mai rigide. Acest fapt este cauzat de variabilitatea de structură moleculară,
histologică și celulară a peretelui arterial. Peretele arterial cuprinde trei straturi: intima,
media și adventiția. Tunica medie a vaselor mari conține matri ce extracelulară și celule
musculare netede. Proteinele majore din acest strat sunt colagenul și elastina, care asigură
elasticitatea peretelui vascular și integritatea structurală. Conținutul de colagen și elastină
este controlat de un proces dinamic de s inteză și degradare a acestor componente. În
arterele mari predomină elastina în raport cu colagena, dar pe măsura ce se progresează
distal, conținutul în fibre de colagen crește, as tfel încât vasele distale devin mai rigide.
Elasticitatea arterială centra lă este condiționată de funcționalitatea și integritatea elastinei
din arterele carotide și din peretele aortei, fiind una dintre cele mai stabile proteine din
organism, cu un timp de înjumătățire de aproximativ 40 ani. Fibrele de elastină încep să se
destructureze (subțieri, rupturi și fragmentări) din decada a VI -a de viață în urma stresului
produs de cele de peste 2 mld expansiuni sistolice ale aortei, care sunt induse de
contracțiile ventriculare. De asemenea, la acest proces pot contribui și valorile c rescute ale
tensiunii arteriale (7-13).

8
4. Evaluarea funcției arteriale
Evaluarea funcției arteriale prin metode neinvazive utilizează în prezent măsurarea
parametrilor funcției arteriale cu aju torul arteriografului TensioMed, care măsoară viteza
de propagare a undei de puls în aortă (PWVAo), indicele de augumentare aortică (AixAo)
și presiunea sistolică centrală (SBPAo). Rigiditatea aortică are valoare predictivă
independentă de mortalitatea de orice cauză și de mortalitatea cardiovascular ă, de
evenimente coronariene fatale și non -fatale și de accident vascular cerebral fatal în HTA
esențială , în diabet zaharat, la pacienții cu boală renală cronică terminală, la pacienții
vârstnici și în populația generală . În timp ce AixAo urmărește disfun cția endotelială și
creșterea rezistenței periferice (TPR) pe care o produce (indică ateroscleroza în faze foarte
timpurii), PWVAo care este în relație cu rigiditatea sau elasticitatea peretelui aortic, indică
o fază mai avansată a aterosclerozei. Prin măs urarea parametrilor de stiffness primim
informații prognostice despre evenimentele tardive cardiovasculare, respectiv despre
ateroscleroza coronariană. Arteriograful TensioMed măsoară parametrii elasticității
arterial e, fiind astfel un instrument optim pen tru examinările screening efectuate în scop
diagnostic, cât și pentru examinările de evaluare a eficienței terapeutice.
Presiunea sistolică centrală (SBPAo) este presiunea arterială măsurată lângă inimă,
în rădăcina aortei. Ea nu are aceeași valoare cu pr esiunea măsurată în periferie (artera
brahială), din cauza influenței rigidității arteriale și a reflexiei undelor. Presiunea centrală
ridicată, chiar și la pacienții cu presiune brahială normală e asociată cu risc crescut de atac
vascular cerebral, infarc t miocardic și boală renală cronică, căci aceasta este presiunea care
se transpune fără atenuare pe circulația cerebrală, crește postsarcina (afterload)
determinând hipertrofia ventriculară stângă. Studiul CAFÉ, o parte a studiului ASCOT
atrage atenția asu pra corelației semnificative între SBPAo dependentă de indicele de
augumentare și evenimentele cardiovasculare. Presiunea centrală măsurată neinvaziv are o
valoare predictivă mai bună decât tensiunea arterială măsurat ă pe artera brahială.
Determinarea vel ocității undei pulsatile este acceptată ca fiind cea mai simplă și
noninvazivă metodă de determinare a rigidității arteriale. Cu cât peretele arterial este mai
rigid, cu atât unda de puls are o viteză mai mare. Pierderea elasticității aortei, dezvoltarea
unui stiffness aortic ridicat (semnalată de creșterea PWVAo) este un predictor important al
mortalității cardiovasculare la nivelul populației generale. Limita dintre valoarea
normală/crescută a PWVAo este determinată prin metode statistice (curba ROC): ace asta

9
este dată de punctul de intersecție unde atât sensibilitatea, cât și specificitatea au valorile
cele mai bune.
Prin această metodă valoarea limită este de 9,62m/s la ambele sexe, mai exact
valorile superioare acesteia reprezintă valori crescute ale PWVAo. Velocitatea crescută a
undei pulsului este adăugată pe lista factorilor care influențează prognosticul ca un indice
precoc e al rigidității arterelor mari (14-30).

10
5. Modificări le organismului în timpul sarcinii
5.1. Generalități
Sarcina este o stare specială, neob ișnuită pentru organism , în care toate sistemele
materne se modifică pentru a permite dezvoltarea fătului.
Modificările apărute pe parcursul sarcinii au trei scopuri și anume :
1. Reglarea metabolismelor materne;
2. Susținerea creșterii sau dezvoltării fătului ;
3. Pregătirea mamei pentru travaliu, naștere și alăptare.
În timpul gravidității , de asemenea, pot surveni modificări hemodinamice
ineficiente ale căror repercursiuni pot fi grave sau chiar fatale și constă în retard de creștere
intrauterină, preeclampsie sau chiar moartea fătului.
Clasificarea actuală a formelor de hipertensiune în sarcină de către Colegiul
American al Obstreticienilor și Ginecologilor în anul 1972 și reactualizată în anul 1990
cuprinde:
 Hipertensiunea gestațională tranzitorie – hipertensiunea arterială este un simptom
unic în sarcină sau în primele 24 de ore post partum, la o normotensivă și dispare
după ce sarcina a evoluat ;
 Preeclampsia include triada clasică : hiperten siune arterială, edeme și proteinurie.
Hipertensiunea arterială este definită de valori sistolice de cel puțin 140 mmHg și
diastolice de minim 90 mmHg la două sau mai multe măsurători, după vârst a de
sarcină de 20 de săptămâni ;
 Eclampsia este forma clinică manife stată prin crize tonico -clonice (31-34).
5.2. Modificări generale
Modificările fiziologice ale organismului matern care survin în timpul stării de
gestație sunt în strânsă corelație atât cu statusul hormonal, cât și cu creșterea fetală.
Creșterea în greutate și modificări hematologice
În cursul sarcinii, se înregistrează o crește în greutate în medie cu 12 kg – 15kg,
această creștere fiind legată de greutatea fătului, a lichidului amniotic, a placentei, dar și de
acumularea de țesut adipos și cantitatea de apă extracelulară.

11
Modificări cardiovasculare
Sarcina provoacă modificări ale sistemului cardiovascular pentru a putea face față
creșterii necesităților metabolice atât ale mamei, cât și ale fătului (35).
Prin urmare, inima capătă o poziție orizontală care poate fi observată la examenul
radiologic, fiind cauzată în special de ridicarea diafragmului prin mărirea uterului gravid.
Creșterea volumului cardiac cu 10 -12% rezultă din creșterea volumului de umplere și a
hipertrofiei mușchilor cardiaci. Volumul sang uin crește progresiv până în săptămâna a 19 -a
de sarcină. Travaliul cardiac crește progresiv până în săptămâna a 30 -a de sarcină, când
ajunge la 30% peste nivelul normal.
De asemenea, se constată și o creștere a permeabilității capilarelor atât pentru apă ,
cât și pentru alte elemente. În plus, apar modificări în pereții vaselor caracterizate prin
laxitatea texturii și prin creșterea musculaturii netede. Datorită existenței unei vasodilatații
periferice generalizată, are loc o creștere a circulației la niv elul membrelor
inferioare. Venele își măresc calibrul, se dilată și pot duce la apariția de varice, precum și
hemoroizi. Spre sfârșitul trimestrului III de sarcină, pulsul este cu aproximativ 20% (15
bătăi/minut) mai frecvent.
La femeia normală, presiunea sistolică și diastolică în prima jumătat e a sarcinii
scade cu 10 -15 mmHg, dar progresiv, pe măsură ce se apropie de termen, revine la valorile
normale. Se acceptă ca limite superioare ale normalului 140 mmHg pentru presiunea
arterială sistolică și 80 mmHg pentru presiunea arterială diastolică. Tensiunea arterială la
femeia gravidă depinde foarte mult de postură, fiind mai crescută în poziție șezândă sau
verticală, decât în decubit dorsal sau lateral. Pe măsură ce sarcina avansează, uterul
comprimă vasele ma ri de sânge, în special vena cavă inferioară , ceea ce determină o
scădere a întoarcerii venoase și uneori poate duce la apariția șocului postural atunci cân d
femeia este în decubit dorsal (31,33) .
Tensiunea arterială suferă următoarele modificări: scade în prima jumătate a
sarcinii ca rezultat al scăderii rezistenței arteriale periferice prin procesul de vasodilatație;
crește din nou spre termen atingând valorile din primul trimestru. Presiunea s ângelui sufer ă
modific ări în timpul sarcinii. O tensiune arterial ă optim ă se înregistreaz ă în jurul valorilor
120/80 mmHg. Presiunea venoasă periferică este relativ mai mare în membrele inferioare,
consecință a comprimării marilor trunchiuri venoase. În ultimul trimestru de sarcină
asistăm la o acumulare a unei importante cantități de sânge în sistemul venos periferic,
precum și la o destindere a vaselor. Presiunea venoasă centrală nu este modificată de
sarcină. În mod obișnuit, femeia însărcinată reacționează la stres prin vasodilatație și

12
aceasta datorită modif icărilor hormonale legate de gestație. Tensiunea arterială și CO
cresc în timpul travaliului și post -partum.
Modificările sângelui . Masa sângelui crește cu aproximativ 1 -1,5 litri la sfârșitul
sarcinii. Numărul globulelor roșii sau hematiilor rămâne, în g eneral, constant (5 000
000/mm3), însă uneori poate să scadă până la 3 500 000/mm3. Leucocitele cresc progresiv
cu sarcina. În sarcină, creșterea numărului de leucocite poate ajunge până la 10000/mm3
(5000 -8000/mm3 normal). Poate fi constatată o scădere a hemoglobinei. De asemenea,
coagulabilitatea sângelui crește. Și trombocitele cresc cu 1/3 față de valorile normale.
Acești factori, pe l ângă staza venoasă (stagnarea sângelui) de la nivelul membrelor
inferioare, favorizează tromboflebita, precum și coagula rea intravasculară diseminată (35).
Modificările sistemului nervos și psihic
În timpul gravidității există o reactivitate specială în corelațiile dintre sistemul
parasimpatic și simpatic. Atunci când componenta vegetativă se află într -o stare de mare
sensibil itate apar manifestări de alternanță a colorației fețe i, cu apariția mai ușoară a
fenomenelor dermografice sau a altor simptome asemănătoare.
În sarcină, psihicul poate suferi uneori devieri afective în comportamentul gravidei.
Aceste manifestări s e pot explica printr -o predominanță subcorticală și anume: în primul
trimestru, una vagală, iar în al treilea trimestru, una simpatică. Trimestrul al doilea se
caracterizează printr -o perioadă de echilibru cortico -subcortical. Teama, neîncr ederea în
evoluț ia unei sarcini și mai ales a travaliului, frica, constituie o componentă negativă în
modificarea psihicului. Psihoprofilaxia organizată și extemporanee este în măsură să
influențeze în bine starea psihică a gravidei (35,36) .

13
6. Antrenamenul fizic la gravide
6.1. Generalități privind exercițiul fizic în sarcină
Exercițiile fizice sunt deosebit de necesare pentru gravide ajutându -le să depășească
mai repede problemele apărute atât în timpul sarcinii , cât și în timpul nașterii. În timpul
lăuziei , exercițiile fizice ajută la refacerea mai rapidă a organismului , acesta revenind la
starea anterioară sarcinii .
Activitatea fizică în timpul sarcinii favorizează sănătatea generală a femeii.
Activitate f izică cu intensitate m oderată la femeile sănătoase în timpul sarcinii cresc sau
mențin capacitatea cardiorespiratorie, reduc riscul creșterii în greutate excesivă și diabetul
gestațio nal, de asemenea se reduc și simptomele depresiei postpartum. Riscul redus de
creștere excesivă în greutate în timpul sarcinii poate, de asemenea, să reducă riscul de
retenție excesivă a greută ții postpartum, a unui obezități viitoare și a unui copil născut cu
greutate mare la naștere. Dovezile științifice arată că riscurile de activitate cu intensi tate
moderată efectuate de femei sănătoase în timpul sarcinii sunt foarte scăzute și nu cresc
riscul de greutatea scăzută la naștere, livrarea prematură sau pierderea timpurie a sarcinii.
Unele dovezi sugerează că activitatea fizică poate reduce riscul de complicații la sarcină,
cum ar fi preeclampsia, reduce rea duratei de travaliu și recuperarea mai rapidă postpartum .
În timpul unei perioade normale postpartum, activitatea fizică regula tă continuă să
beneficieze de starea generală de sănătate a femeii. Studiile arată că activitatea fizică cu
intensitate moderată în perioada de naștere a unui copil crește sănătatea cardio respiratorie a
unei femei și îi îmbunătățește starea de spirit. O astfel de activitate nu pare să aibă un
impact negativ asupra volumului laptelui matern, compoziției laptelui matern sau creșterii
zahărului. Activitatea fizică ajută, de asemenea, femeile să atingă și să mențină o greutate
sănătoasă în perioada postpartum și, atunci când sunt combinate cu restricții calorice, ajută
la promova rea pierderii în greutate.
Pentru a întâmpina ivirea unor procese patologice, antrenamentele fizice trebuie să
fie începute din timp, astfel încât gravida să dispună de o musculatură suplă și bine
dezvoltată. Un alt beneficiu este înfățișat de sentimentul unei vieți normale pe care îl are
gravida care, în absența unor afecțiuni medicale, rămâne activă prin practicarea acestor
exerciții fizice. Practicarea exerciții lor fizice în perioada pre și postnatală are ca scop
prevenirea unor afecțiuni cardiovasculare precum: hipertensiunea, varicele, osteoporoza,
constipația, anxietatea și depresia (37, 38 ).

14
O urmare a dezvoltării sarcinii o reprezintă modificarea raportului dintre presiunea
intraabdominală și cea intratoracică fiind astfel afectată expansiunea pulmon ară. În acest
caz, se recomandă exerciții fizice respiratorii ce au ca scop prevenirea instalării
insuficienței respiratorii. Un alt beneficiu al practicării exercițiilor fizice este reprezentat de
scăderea disconfortului cauzat de durerile lombare . Aceste modificări posturale pot să
afecteze desfășurarea normală a mișcărilor, ajungându -se astfel la solicitarea neadecvată a
articulațiilor, ducând la scăderea randamentului acestora. Toate acestea sunt cauzate de
schimbarea centrului de greutate. Consecința este apariția precoce a oboselii. Necesitatea
unui program kinetic rezultă din importanța menținerii tonusului musculaturii striate pentru
postura femeii gravide, atonia la nivelul zonei lombare și abdomenului atrăgând în mod
obișnuit apariția h iperlordozei lombare și, prin compensare, a cifozei dorsa le. O dată cu
creșterea în greutate a femeii gravide apare și tendința la aplatizare a bolții plantare.
Se impun anumite limite ale efortului fizic, datorate modificărilor fiziologice ce
apar în timpu l sarcinii. Astfel, pract icarea sporturilor care implică efort fizic crescut se
poate solda cu tulburări ale echilibrului , din cauza modificărilor posturale produse de
schimbarea centrului de greutate din timpul sarcinii .
Trebuie ținut cont , de asemenea, de faptul că în sarcină oxigenul disponibil pentru
efortul fizic este mai scăzut, capac itatea maximă respiratorie este diminuată. Pe de altă
parte , necesarul de oxigen al femeii gravide este crescut chiar și în repaus, fapt ce duce la
apariția dispneei și f atigabilității.
În timpul sarcinii femeia suportă o greutate adițională, care împreună cu laxitatea
articulară poate duce la accidentare . Prin urmare trebuie ținut cont și de faptul că după luna
a patra , decubitul dorsal duce la compresia vaselor mari , a vene i cave inferioare, care duce
la apariția bradicardiei, a hipotensiunii, provocând astfel apariția vertijului și scăderea
fluxului sangvin uterin . Ca mecanism de adaptare destinat să protejeze fătul, în sarcină
pierderea căldurii corporal e se face cu o eficiență crescută (38, 39) .
Programele de gimnastică care sunt recomandate în timpul sarcinii sunt diferențiate
în funcție de stilul de viață avut anterior. Astfel, o persoană sedentară nu trebuie
condiționată să înceapă un program dificil de gimnastică î n timpul sarcinii, ci un program
de exerciții ușoare care cresc tonusul muscular și flexibilitatea articulară . Institutul
Național de Sănătate din SUA a recomandat în anul 1996 un stil de viață activ pentru
gravidele care nu doresc sau care nu au timp să urmeze un program de exerciții. Acest stil
de viață presupune 30 de minute pe zi de a ctivitate fizică moderată, precum activitate
casnică, plimbare, grădinărit sau ciclism . Exercițiul fizic ușor moderat nu afectează n ici

15
gravida, dar nici fătul. Cu toate c ă la animale activitatea fizică in tensă maternă poate să
afecteze oxigenarea fetală și nutriția și se poate solda chiar cu efect care produce
malformații congenitale, teratogen, la om nu s -au evidențiat aceste efecte negative (decât
cel mult unele efecte t ranzitorii asupra fă tului). Studiile clinice care s -au efectuat pe
gravide normale au dus la infirmarea unor teorii conform că rora efortul ar crește riscul de
naștere prematură , datorită secreției unor hormoni care ar putea declanșa contracț ii uterine
sau care ar scădea greutatea fătului (37).
6.2. Efecte benefice ale exercițiilor fizice în sarcină
1. Scad riscul de avorturi spontane cu cariotip cromozomial normal ;
2. Scade riscul de feți mici pentru vârsta gestațională;
3. Reversează rezistența la insulină care există în trimestrul al treil ea de sarcină, acest fapt
are drept consecință scăderea riscului de feți mari pentru vârsta gestațională prin reducerea
depozitelor de grăsimi, precum și prin ameliorar ea toleranței la g lucoză . Din acest motiv
programul kinetic trebuie să fie parte din modul de viață al gravidei cu diabet zaharat
gestațional;
4. Realizează o c ondiționare fizică aerobă, antrenamentul și adaptarea la efort, cu
modificarea răspunsurilor aparatelor și sisteme lor în repaus și la solicitare;
5. Scade starea de anxietate și riscul de depresie a viitoarei mame și influențează favorabil
starea psihică postpartum, în acest mod mențin ându -se tonusul psihic al gravidei în această
perioadă;
6. Reduce riscul de incontinență urinară postpartum.
Gravidele cu sarcină normală și un prognostic bun stabil it de medic beneficiază de
anumite recomandări privind siguranța exercițiului fizic în timpul sarcinii, elaborate î n anul
1994 de către Colegiul A merican al Obstetricienilor și Ginecologilor.
Recomandările sunt:
 Camera în care se execută exercițiile fizice trebuie să fie bine aerisită;
 Îmbrăcămintea de gimnastică să fie adecvat ă vârstei sarcinii. Pentru ultimele luni
de sarcină trebuie să utilizeze susținătoare abdominale;
 Evitarea supraîncălzirii organismului prin îmbrăcăminte neadecvată care nu permite
dispersia căldurii în primul trimestru de sarcină și în zilele călduroase. De asemenea ,
trebuie să se evite băile fierbinți , precum și sauna;
 Se evită exercițiile fizice ce se pot solda cu pierderea echilibrului sau traumatisme;
 Programul kin etic trebuie efectuat cu o oră î nainte de masă sau la două ore după
masă ;

16
 Efortul fizic trebuie să fie moderat, fără solicitarea forței, a rezistenței și a vitezei
de lucru excesive; exercițiile trebuie oprite atunci când apare senzația de oboseală,
pragul de efort nu trebuie depășit;
 Se recomandă exerciții la bicicleta ergometrică, situații în care se pot doza bine
îngreunarea și timpul de lucru;
 Numărul de repe tări va crește progresiv odată cu adaptarea organismului la efort;
 Sporturile indicate în timpul sarcinii sunt tirul și înotul ; sporturi contraindicate
fiind: patinaj ul, schiatul, înotul subacvatic și călărie ;
 Exercițiile fizice vor fi oprite imediat dacă apar senzații de : dispnee, oboseală,
cefalee, greață, dureri toracice, astenie musculară, metroragii, contracții uterine .
Este cunoscut f aptul că femeia gravidă este la fel de aptă pentru practicarea
exerciții lor fizice la fel ca și o femeie neînsărcinată . Răspunsul organismului acesteia la
efortul fizic este asemănător cu al femeii negravide (de exemplu , din alura ventriculară
maximă se înregistrează aproximativ 70 -75%). În general , parametrii cardio – respiratori
variază la fel ca și la o femeie neînsărcinată .
Sunt indicate aproape orice tip de exerciții, însă există anumite rețineri cu privire la
sporturile cu impact mare, de exemplu schiatul pe pante abrupte sau alpinismul . Activitatea
fizică a fe meii gravide trebuie să corespundă ca tip și intensitate cu activitatea de dinaintea
stării de graviditate, iar de aceea nu este recomandat ă începerea practicării unui sport
solicitant în timpul sarcinii. Pentru femeia gra vidă care nu a practicat constant un program
de exerciții fizice înaintea sarcinii , se poate începe cu mers în ritm propriu cu accelerarea
ritmului timp de aproximativ 20 – 30 de minute. Se recomandă de trei ori pe săptămână. În
sarcina avansată este recomandată efectuarea cu prudență a exerciț iilor din ortostati sm,
deoarece acestea prezintă riscul scăderii frecvenței cardiace , precum și a tensiunii arteriale
datorită compresiunii venei cave inferioare de către uterul gravid.
Trebuie ținut cont de faptul că în timpul programului de exerciții pot să apară unele
evenimente care necesită oprirea imediată , cum ar fi : scurgerile de lichide din vagin (în caz
de ruptură de membrane) sau hemoragie vaginală; contracții uterine persistente, mai dese
de 6 – 8 pe oră, care pot sugera debutul unei nașteri premature; cefalee; vertij; tulburări
vizuale; oboseală accentuată; durere bruscă abdominală , durere lombară joasă sau apariția
durerii în regiunea pubiană; încetarea mișcărilor fetale; durere toracică; durere în gambe;
tumefierea extremităților și a feței; creșterea tensiun ii arteriale, care se menține și după
oprirea efortului fizic; creșterea frecvenței cardiace, precum și apariția aritmi ilor (37-41).

17
II. PARTEA SPECIALĂ

1. Scopul cercetării
În cadrul acestei cercetări ne îndreptăm atenția asupra persoanelor însărcinate.
Scopul acestui studiu este evaluarea funcției arteriale prin măsurarea parametrilor
hemodinamici și de elasticitate arterială la pacientele însărcinate, înainte și după un
program de antrenament fizic. Dorim să arătăm că printr -un program de antrenament b ine
condus se poate modifica elastic itatea vaselor de sânge, întârzii nd astfel procesul de
îmbătrânire vasculară.
Astfel, prin realizarea unei analize, vom măsura anumiți indici, precum viteza de
propagare a undei de puls în aortă (PWV ), indice le de augum entare aortică (AixAo ) și
presiunea pulsată (PP ).

18
2. Obiective
Obiectivul general al lucrării constă în realizarea evaluării funcției arteriale . Am
realizat acest lucru prin măsurarea indicilor , precum viteza de propagare a undei de puls în
aortă (PWVAo), indicele de augumentare aortică (AixAo) și presiunea pulsată (PP). Acești
indici care ne indică dacă survin modificări după antrenament fizic efectuat în timpul
sarcinii.
Obiectivele specific e ale acestui studiu sunt următoarele :
1. Observarea și înregistrarea parametrilor hemodinamici ai elasticității arteriale la
femeile gravid e care efectuează antrenament fizic ;
2. Evaluarea efectului antrenamentului fizic asupra parametrilor de elasticitate și
asupra organismului la femeile gravide .
În acest scop, am observat și înregistrat datele obținute atât înaintea începerii
programului de antrenament, cât și după, pe fiecare subiect în parte.

19
3. Material și metodă
Cercetarea pe care am efectuat -o a cuprins inițial două loturi de 14, respectiv 15
paciente însărcinate cu vârstele cuprinse între 19 și 36 de ani. Pe parcursul cercetării, o
pacientă s -a mutat din localitate, rămânând cu un număr de 14 paciente în ambele loturi.
Studiul s -a realizat la Clinica de Obstetrică – Ginecologie Bega, secția Spitalului Clinic Județean
de Urgență din Timiș oara, cu acordul șefului de secție.
Menționez că aceste paciente au fost internate în clinică în timpul cercetării și și-au
exprimat ac ordul cu privire la participarea în studiu, cât și la efectuarea determinărilor
efectuate , precum și la practicarea de antrenament fizic.
Criteriile care au condus la includerea pacientelor în studiu:
 Diagnosticul de sarcină normală;
 Indicație de practicarea de exerciții fizice;
 Paciente fără deficiențe și limitări ortopedice fiind capabile să desfășoare o
minimă activitate fizică;
 Paciente cu o bună capabili tate de înțelegere și cooperare.
Criteriile care au condus la excluderea pacientelor din st udiu:
 Contraindicație absolută în desfășurarea unei activități fizice minime;
 Sarcină cu risc crescut de avort;
 Hipertensiune indusă de sarcină; preclampsie;
 Patologie cardiovasculară necontrolată;
 Lipsa complianței în participarea în cadrul studiului;
 Lipsa capacității mentale depline.
Studiul s -a efectuat pe o perioadă de patru luni, timp în care am urmărit efectele
terapiei aplicate . Astfel, 14 paciente au avut parte de antrenament fizic moderat și
supravegheat, iar celelalte 14 paciente nu au efectuat niciun fel de antrenament fizic . Mai
departe, în acest capitol, se regăsesc descrise pe larg tipurile de exerciții efectuate. Ne vom
referi la pacientele care au avut parte de antrenament fizic cu denumirea de lot A, iar restul
pacientelor vor primi denumirea de lot B.
Evaluarea complexă a pacientelor .a avu t loc la începerea programului de
antrenament la vârsta de sarcină de trei luni ± o lună , prin evaluarea funcției arteriale,

20
precum și la sfârșitul acestuia , la șapte luni ± o lună . Am urmăr it efectele terapeutice
determinate de programul de antrenament pentru toate cele 14 paciente din lotul A .
Date pacientelor sunt prezentate în tabelele de mai în jos, acestea fiind împărțite în
două loturi în funcție de antrenament .
Tabel 1 – Paciente lot A antrenate
INIȚIALE VÂRSTA MEDIU ANTRENAMENT
FIZIC SĂPTĂMÂNA DE
SARCINĂ
1. B.M. 20 Rural DA 15
2. M.C. 25 Rural DA 14
3. C.P. 22 Rural DA 12
4. G.V. 30 Urban DA 15
5. V.M. 27 Urban DA 14
6. M.N. 20 Rural DA 12
7. P.D. 26 Rural DA 13
8. F.I. 19 Urban DA 13
9. G.A. 31 Rural DA 14
10. P.I. 25 Rural DA 10
11.
M.I. 22 Urban DA 11
12. A.M. 23 Urban DA 14
13. M.D. 34 Urban DA 12
14. S.C. 24 Urban DA 13
În acest prim tabel, sunt prezentate datele pacientelor însărcinate care au beneficiat
de un program de antrenament fizic , precum și vârsta și săptămâna de sarcină .

Tabel 2 – Paciente lot B neantrenate
INIȚIALE VÂRSTA MEDIU ANTRENAMENT
FIZIC SĂPTĂMÂNA DE
SARCINĂ
1. E.P. 23 Urban NU 11
2. P.M. 25 Urban NU 15
3. O.L. 20 Rural NU 12
4. L.M. 29 Rural NU 10
5. M.B. 26 Urban NU 14

21
6. I.O. 20 Urban NU 14
7. N.L. 31 Urban NU 15
8. E.C. 19 Rural NU 11
9. P.G.. 22 Rural NU 13
10. R.S. 35 Urban NU 11
11.
P.B. 32 Urban NU 14
12. N.A. 24 Urban NU 15
13. B.A. 21 Urban NU 12
14. C.M. 36 Rural NU 12

În al doilea tabel este reprezen tat lotul de paciente care nu a avut parte de
antrenament fizic în timpul sarcinii și ceilalți parametri , precum vârsta și săptămâna de
sarcină .
Vârsta pacientelor urmărite în cadrul studiului a fost cuprinsă între 19 și 36 de ani.
Categoriile de vârstă au fost clasificate astfel: în prima grupă de 19 – 24 de ani se identifică
14 paciente , în a doua grupă 25 – 30 de ani doar 8 paciente, iar în cea de -a treia grupă , 31 –
36 de ani se încadrează un număr de 6 paciente .

Grafic 1 – Repartiția pacientelor în funcție de vârstă

0246810121416
19-24 ani 25-30 ani 31-36 ani

22
Vârsta de sarcină a pacientelor urmărite a fost cuprinsă între săptămâna 10 și 15 .
Categoriile de vârsta de sarcină au fost clasificate astfel: în prima grupă de 10 – 12
săptămâni se identifică 13 paciente, iar în a doua grupă de 13 – 15 săptămâni se încadrează
15 paciente.
În graficul următor vor fi reprezentate pacientele în funcție de vârsta de sarcină pe
săptămâni clasifica te în două grupe.

Grafic 2 – Repartiția pacientelor după vârsta de sarcină pe săptămâni

Graficul următor prezintă repartiția în funcție de mediul de proveniență a celor 28
de paciente evaluate pe parcursul celor 4 luni de studiu. Din totalul de 28 de paciente
studiate , 16 dintre aces tea provin din mediul urban, și doar 12 din mediul rural .

0246810121416
10 – 12 săptămâni 13 – 15 săptămâniVârsta de sarcină

23
Grafic 3 – Repartiția pacientelor după mediul de proveniență

Datorită arteriografului TensioMed™ am reușit să măsuram semnalele undelor de
puls la nivelul arterei brahiale, viteza de propagare a undei de puls (PWV), a indicelui de
augmentare (Aix) și presiunea pulsată (PP) , precum și alți parametrii . Arteriograful
TensioMed măsoară parametrii elasticității arteriale, fiind astfel un instrument optim
pentru examinările screening efectuate în scop diagnostic, cât și pentru examinările de
evaluare a eficienței terapeutice.
Parametrii care au fost măsurați cu ajutorul a rteriograf ului TensioMed™ sunt
următorii :
I. Parametrii de funcție arterială și elasticitate precum :
◦ Aix – indice de augmentare (%);
◦ PPao – presiunea pulsului în aortă (mm Hg);
◦ SBPao – presiune sistolică central (mm Hg);
◦ PWVao – viteza de pr opagare a undei de puls în aortă (m/s);
◦ DRA – aria de reflexiune diastolică;
◦ ED – durata de ejecție a ventricului stâng (ms);
◦ SAI si DAI – indice de arie sistolică și diastolică (%);
◦ RT – timpul de returnare (s).
 II. Presiunea arterială periferică cu următorii parametrii :
◦ TAS – presiunea arterială sistolică (mm Hg);
◦ TAD – presiunea arterială diastolică (mm Hg);
024681012141618
Urban Rural

24
◦ PP – presiunea pulsului periferic (mm Hg);
◦ MAP – presiunea medie arterială (mm Hg);
◦ HR – frecvența cardiacă (bătăi/min);
◦ ABI – indice le gleznă – braț.

Arteriograful TensioMed este ilustrat într-o fotografie notată cu figura 1, ce se află
la finalul lucrării în categoria Anexe.
Funcția arterială privind elasticitatea arterială poate fi definită prin anumiți
paramet rii cu ajutorul arteriografului. Acești parametrii sunt: indicele de augmentație
(Aix), acest indice care oferă informații despre capaci tatea de dilatare a arterelor ( dacă
acestea sunt în stare normală sau dacă sunt contractate ). Prin urmare, cu cât funcția
arterială se agravează , cu atât peretele arterelor se to nifică și astfel crește rezistența totală
periferică, implicând astfel extra sarcină pe inimă.
Presiunea sistolică din aortă (SBPao) este presiunea lângă inimă, care poate să
difere de presiunea mă surată pe brațul pacientei . Cu cât este m ai mare valoarea presiunii
centrale, cu atât poate fi mai mare consecința pentru circulația cerebrală și sarcina inimii.
În ceea ce pr ivește presiunea de puls (PP), aceasta este cea care indică diferența
dintre presiunea sistolică și presiunea diastolică. Dacă valoarea sa este peste 60 mmHg,
putem preciza faptul că există un anumit risc cardiovascular, iar dacă de obicei e în afara
valorilor normale sau e detectată o presiune diastolică scăzută, acest lucru se datorează
funcției peretelui aortic.
Viteza de propagare a undei de puls (PWV) oferă informații legate de elasticitatea
arterială . Cu cât este mai mare PWV, cu atât mai rigidă este aorta . PWV reprezintă viteza
de propagare a undei de presiune influențată în cea mai mare măsură de e lasticitatea
peretelui aortic. PWV -ul aortei ar putea fi măsurat ca: detectarea timpului circulat a două
puncte (de obicei artera carotidă și artera femurală) a undei de puls creată de ejecția
volumului sistolic.
De aseme nea, arteriograful oferă și alți parametri i hemodinamici cum sunt:
presiu nea sistolică, presiunea diastolică, frecvența cardiacă, presiunea medie aterială,
presiunea de puls, durata de ejecție, indexul de aria sistolică și diastolică, aria de reflexie
diastolică.
Noutatea acestui aparat constă în faptul că folosește ca senzor o simplă manșetă
aplicabilă pe braț, s enzorul fiind legat de un tonometru oscilometric de precizie și rezoluție
ridicat. De asemenea, semnalele slabe din manșetă sunt amplificate și percepute într -o

25
calitate adecvată. Prin transmiterea acestor date – utilizând tehnologie wireless – la un
calculator cu un soft dedicat, devine astfel posibilă prelucrarea datelor.
Înainte de a începe efectuarea măsurătorilor, pacientelor li s -a explicat cu o zi
înainte de determi narea ce va urma să fie efectuată . Subiecții incluși trebuie să se
odihnească cel puțin 10 minute într -o încăpere liniștită cu o temperatură normală, trebuie
să se abțină de masă cu cel puțin trei ore înaintea măsurătorii , să nu consume băuturi
alcoolice ș i cafea . Pacientele nu au voie să vorbească sau să doarmă în tim pul măsurării. Se
poate prelungi perioada de odihnă sau chiar anula măsurarea atunci când pacientul are o
condiție normală alterată substanțial, când temperatura de afară este mare. În cazul î n care
măsurarea nu se efectuează dimineața, pacientul poate servi o masă ușoară cu 3 -4 ore
înainte.
Pacienta nu resimte un disconfort mare , se măsoară tensiunea arterială, durata
înregistrării fiind între 3 – 5 minute. Această procedură se realizează cu p acientul în poziție
dorsal ă pe o canapea, relaxat și pregă tit în prealabil. Procedura este una simplă,
nedureroasă , necostisitoare și este efectuată de un personal medical mediu care este instruit
în prealabil. Rezultatul obținut este printat sub forma unor diagrame care sunt utile
medicului specialist î n estimarea eficientă a riscului cardiovascular.
De asemenea, pentru efectuarea acestor măsurători a fost nevoie de un laptop
conectat la o priză . Lângă arteriograful TensioMed™ gă sim 3 manșete de mărimi diferite,
un centimetru de măsurare, un manual de utilizare și baterii.
Tehnica de lucru cu arteriograful TensioMed
Fiecare determinare în parte s -a realizat într -o încăpere bine aerisită și luminoasă,
fără zg omote care pot afecta pacientul.
Fiecare pacientă a fost poftită să se așeze în decubit dorsal, fără pernă, liniștită și
relaxată. Se pornește laptopul, iar mai apoi, cu ajutorul centimetrului , se măsoară
circumferința brațului la care se dorește determinarea , precum și distanț a dintre incizura
jugulară și sim fiza pubiană. Se deschide soft -ul special instalat pe laptop, Arteriograph
MedExpert, se selectează introducerea unui nou pacient și se începe completarea datelor.
Se începe cu notarea inițialelor pacientei , mediul de prove niență (urban/rural), data
nașterii, înălțimea, greutatea, circumferința brațului, distanța dintre incizura jugulară și
simfiza pubiană, precum și statusul tabagic. D upă completarea datelor se apasă butonul de
”Start”. Înainte de a începe procedura, soft -ul menționează ce tip de manșetă se potrivește
fiecărei persoane, aceste manșete sunt pe mărimi, de la 1 la 3, 3 fiind mărimea cea mai
mică .

26
Se ia tipul de manșetă m enționat, se conectează la arteriograf și se introduce pe
brațul pacientei (cu palma în sus) , astfel încât tubul de cauciuc să fie îndreptat în direcția
antebrațului . Manșeta trebuie să fie aplicată la extremitatea distală a humerusului
(aproximativ 2 -3 centimetri între marginea inferioară a manșetei și plica cotului), strânsă
atât cât e nevoie, f ără a cauza dureri subiectului, aceasta trebuie să fie suficient de strânsă
încât să putem intro duce cu greu un deget între manșetă și braț . Pacientul este informat și
rugat să nu v orbească în timpul determinării și să nu facă mișcări bruște . Se realizează
conexiunea wireless și astfel aparatul începe să înregistreze parametrii menționați mai sus.
Durata unei înregistrări este între 3 și 5 minute , timp în care manșeta se umflă și se
dezumflă, măsurând tensiunea arterială și ceilalți parametrii . După ce apar rezultatele, se
poate scoate manșeta de pe brațul pacientei .
În cazul în care apare orice fel d e eroare care poate afecta precizia datelor și a
informațiilor afișate, procedura va fi repetată. În cazul în care nu se reușeste înregistrarea și
măsurarea parametrilor la brațul respectiv, se poate încerca și la celălalt braț. De asemenea,
se poate utili za și evaluarea manuală pentru a nu repeta procedura de la capăt, care ajută la
exactitatea datelor. Pentru evaluarea manuală e nevoie de vizualizarea întregii secvențe de
măsurare prin utilizarea derulării orizontale.
Datele înregistrate se salvează automat în baza de date a soft -ului, putând fi a stfel
comunicate și pacientei. După efectuarea măsurătorilor tuturor pacientelor, pacientele din
lotul A au beneficiat de antrenament fizic, urmând ca la final să se măsoare din nou
parametrii elasticității a rteriale.
Lotul A, care a cuprins 14 femei însărcina te din cadrul Clinicii de Obste trică-
Ginecologie Bega din Timișoara, a fost de acord cu inițierea și continuarea unui program
de antrenament fizic pe perioada sarcinii. Acestea au fost informate în legătură cu
procedurile și cu toate aspectele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor. Astfel, durata
acestui antrenament fizic a fost de 4 luni.
Pacientele au fost informate înainte despre acest program inițiat timp de câteva zile
în cadrul clinicii, urmând ca mai apoi să continue exercițiile fizice acasă până la finalul
celor 4 luni, cu instrucțiuni bine comunicate, ținând legătu ra telefonic.
Programul de antrenament f izic a fost încheiat în luna a 7 de sarcină ± o lună ,
ultima etapă fiind măsurarea parametrilor hemodinamici cu ajutorul arteriografului a
pacientelor pentru determinarea diferenței asupra parametrilor elasticității arteriale între
femeile însărcinate care au urmat un program de antrenament fizic pe perioada sarcinii, și
femeile însărcinate care nu au urmat niciun fel de activitate fizică.

27
La inițierea studiului au fost selectate femeile care au răspuns afirmativ la
practicarea unui program kinetic pe par cursul sarcinii, acestea fiind aproximativ în aceeași
perioadă a sarcinii. Practicarea programului de antrenament fizic s -a efectuat cu câte două
paciente pe oră . Au fost incluse gravide aflate în lunile 3 -4 de sarcin ă, majoritatea
ajungând până în al treilea trimestru.
În cadrul acestei cercetări, pacientele au avut parte de următor ul program de
antren ament fizic potrivit pentru trimestrul de sar cină prezent , pe parcursul internării în
clinică, iar înaintea externării, acestora li s -a comunicat, explicat și demonstrat programul
kinetic pentru trimestrul al doilea, respectiv al treilea , urmând ca în următoarele luni să fie
executat la domiciliu .
Pacientele lot ului A care au luat parte la antrenamentul fizic s -au aflat inițial în
primul și al doilea trimestru de sarcină, iar la finalul cercetării vârsta de sarcină a avansat,
ajungând până în al doilea, respectiv al treilea trimestru .
În timpul primului trimestr u s-au aflat 13 dintre pacientele incluse în studiu.
Această perioadă nu afectează în totalitate capacitatea de efort a organismului, astfel,
solicitările fizice trebuie să fie mai scăzute. Exercițiile vor fi efectuate în poziții relaxante
și comode și cu o bază de susținere mare. Timpul alocat unei ședințe a fost de aproximativ
60 minute, câte 3 ședințe pe săptămână.
Programul de antrenament fizic a început cu 10 minute de încălzire, cu mers ușor
prin încăpere, urmat apoi de exerciții de stretching de pe m ingea Bobath pentru încălzirea
musculaturii superioare.
1. M ers cu palmele pe umeri. La fiecare pas gravida ridică brațele la verticală și
concomitent flectează câte un genunchi la piept .
2. Din șezâ nd se efectuează e xerciții destinate centurii scapulo -humerale: ridicări și
coborâri ale umerilor; rotații ale umerilor în ambele sensuri, atât alternative cât și
simultane.
3. Exerciții pentru cap și gât: flexii; extensii; înclinări; rotații . Se repetă de 10 ori
fiecare exercițiu.
4. Poziția inițială : stând depărtat se execută înclinarea laterală a trunchiului cu
brațele sus; brațul din direcția mișcării trăgând de brațul opus și menținâ nd astfel
întinderea. Se face apoi aceeași mișcare în sens invers. Se repetă de 5 ori pe fiecare parte.
5. Poziția inițială: din patrupedie cu genunchii depărtați , gravida se aș ează pe
călcâie simultan cu extensia trunchiul ui, având brațele întinse . Se efectuează de 10 ori.
(Figura 1)

28

Figura 1
6. Poziția inițială: “lotus” sau „mahomedană” se întinde banda elastică înaintea sau
în spatele trunchiului. Se repetă de 10 ori.
7. Bicicletă ergometrică timp de 10 minute cu pauză 2 minute.
8. Poziția inițială: decubit dorsal, membrele inferioare flectate cu tălpile pe sol se
execută ridicarea bazinului și a zonei l ombare de pe sol cu menținerea poziției și revenire
lentă mai întâi cu zona lombară. Se fac 10 astfel de repetări. (Figura 2)

Figura 2
9. Poziția inițială: decubit dorsal cu membrele inferioare flectate și cu tălpile pe sol.
Din această poziție se vor executa exercițiile de reeducare a respirației : în inspir se
relaxează abdomenul cu bombarea acestuia, în expir , sucțiunea abdomenului.
Pentru revenire s -a efectuat mersul cu pendulări ale membrelor, precum și cu
exerciții de respirație , timp de 5-7 minute .

29
În timpul celui de -al doilea trimestru de sarcină apar anumite modificări în corpul
gravidei care încep să necesite diminu area efortului fizic. Principala caracteristică o
reprezintă faptul că după a treia lună sarcina este bine implantată în uter. Astfel, prin
schimbarea centrului de greutate a femeii , duce la produce rea unei accentuări a lordozei
lomb are prin retroversia bazinului. De asemenea, h ipotonia musculaturii abdominale poate
determina constipaț ie, precum și m ărirea greutăț ii corporale care poate duce la apariția
platfusului , dar și a tulburărilor circulației venoase.
În această perioadă de sarcină s-au aflat 15 dintre pacientele care au făcut parte din
studiu. În acest moment avem următoarele obiective în ceea ce presupune efe ctuarea de
exerciții fizice: menținerea tonusului musculaturii posturale; constituirea unui autocontrol
postural; prevenirea apariției aplatizării boltei plantare; prevenirea obezității; menținerea
sau creșterea mobilității articulare; reeducare respirator ie.
Timpul alocat unei ședințe a fost de 50 de minute, cu o frecvență de câte trei ședințe
pe săptămână pentru fiecare pacientă . Programul de antrenament fizic a început cu 10
minute de înc ălzire, cu mers pe covor rulant sau prin încăpere, urmat apoi de exerciții de
stretching de pe mingea Bobath pentru încă lzirea musculaturii superioare. În continuare,
voi prezenta fiecare exercițiu, astfel avem :
Primul exercițiu. Șezând pe minge Bobath se execută flexii, extensii, rotații ale
capului și gâtului. Se execută 5 repetări.
Al doilea exercițiu. Șezând pe minge Bobath se execută circumducț ii ale brațelor,
flexii ale braț elor cu greutăți de 0,5 kg . Se vor efectua 10 repetări.
Programul s -a continuat cu exerciții din ortostatism, patrupedie, precum și din
decubit dorsal și lateral pentru musculatura toracelui, a bazinului și a membrelor inferioare.
Al treilea exercițiu. Poziția inițială: stând depărtat cu mâinile la spate și degetele
încleștate, se face extensia maximală a membrelor superioare . Se repetă de 10 ori.
Al patrulea exercițiu . Poziția inițială: decubit lateral stânga se prinde glezna
piciorului drept și se execută extensia acestuia; același exercițiu se execută și din decubit
lateral dreapta . Se fac 10 astfel de repetări pe fiecare p arte.
Al cincilea exercițiu . Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii flectați și tălpile
sprijinite pe sol, palmele la ceafă se ridică bazinul și se menține 5 secunde . La revenire se
încearcă aplatizarea coloanei lombare cu menținere de 5 secunde. Se repetă de 5 ori
fiecare.

30
Al șaselea exercițiu . Poziția inițială: decubit dorsal cu genunchii flectați și tălpile
sprijinite pe sol se rotează genunchii stânga – dreapta. Se vor efectua 10 repetări. (Figura
3)

Figura 3
Al șaptelea exercițiu . Poziția inițială: decubit dorsal cu membrele inferioare întinse
se execută exerciții de pompaj. Se vor efectua timp de 3 minute cu pauză de 1 minut.
Al optulea exercițiu . Poziția inițială: patrupedie se execută lordozări și cifozări ale
spatelui. Se efectueză 10 astfel de repetări. (Figura 8)

Figur a 4
Al nouălea exercițiu . Poziția inițială: stând, cu sprijin, ridicare pe vârfuri, coborâre
pe marginea externă a plantei și flectarea degetelor. Se execută timp de 3 minute, cu pauză
de 1 minut.

31
Al zecelea exercițiu . Poziția inițială: așezat, membrele inferioare îndoite, t ălpile pe
sol: se apucă cu degetele de la p icioare un prosop, urmând strângerea acestuia . Se vor
efectua 10 repetări pentru fiecare picior.
După terminarea exercițiilor se continuă cu pacienta la bicicleta ergometrică timp
de 5 minute. Sesiunea de antrenament se încheie cu efectuarea a câtorva exerciții de
respirație, masaj plantar cu ajutorul plăcii cu role și pendulări ale membrelor superioare.
Spre sfârșitul perioadei alocate studiului , care s -a desfășurat pe o perioadă de 4 luni,
intensitatea, precum și durata efortului fizic au fost reduse treptat la fiecare pacientă în
parte, pe măsură ce sarcina a avansat ajungând în ultimul trimestru.
În ultimul trimestru de sarcină fătul se dezvoltă mult, ceea ce duce la solicitarea
aparatelor respirator și cardiovascular ale gravidei. Organismul gravidei trebuie să asigure
și oxigenul necesar fătului. Datorită acestor modificări de oxigenare apărute , efortul fizic
nu poate fi susținut foarte mult timp.
Se continuă cu efectuarea exercițiilor de stretching , a exercițiilor de respirație și a
exercițiilor ușoare. De asemenea, se indică și mersul pe jos în aer liber. Pacientele vor
învăța și tipul de respirație care este necesară actului nașter ii, o respirație de tip toracic
superficială, gâfâită, cu gura desc hisă. În plus, se vor învăța și reflexele nașterii care
presupune reflexul de împingere și reflexul de expulzie.
După încheierea ultimei ședințe de antrenament fizic, fiecare pacientă a urmat să
efectueze acest program de antrenament fizic acasă sau la sal ă, iar după 4 luni au revenit la
clinică pentru a le fi efectuate măsurătorile pentru determinarea parametrilor de elasticitate
vasculară.
În plus, pe lângă efectuarea programului de antrenament fizic acasă sau la sală cu o
frecvență de 3 ori pe săptămână , le-am recomandat pacientelor să facă și altă formă de
activitate fizică, precum înot, jogging și să meargă pe jos cât mai mult posibil.

32
4. Rezultate
În capitolul de față vom prezenta analizele realizate asupra datelor obținute prin
procesul de colectare. Acestea vor fi însoțite de reprezentări grafice și de tabele, precum și
de explicații suplimentare. Vom vorbi pe rând despre anal izele realizate pe variabila viteza
de propagare a undei de puls PWV, urmate de variabila indice de augmentare Aix, și
finalizând cu cele realiz ate pe variabila presiune pulsată PP . Vom aminti, de asemenea,
detalii legate de mărimea eșantioanelor și de distribuție în funcție de cele trei variabile
menționate anterior. Toate aceste rezultate sunt importan te pentru realiz area comparației
dintre cele două loturi de gravide.
Datele obținute în urma evaluării pacientelor au fost ordonate cu ajutorul
programului Excel Microsoft Office 2010 . Au fost introduse valorile parametrilor
hemodinamici măsurați. Datele au fost introduse inițial în primele 2 -4 luni de sarcină, cât și
la finalul cercetării, după 4 luni, respectiv vârsta de sarcină de 6 -8 luni.
Estimarea statistică a rezultatelor s -a efectuat pentru un prag de semnificație minim
acceptat în medicină, p = 0,05, corespunzând unei precizii statistice de 95% și folosind
criteriul de decizie al testelor statistice:
 p > 0,05 diferență nesemnificativă NS
 p < 0,05 diferență semnificativă S
 p < 0,01 diferență foarte semnificativă FS
 p < 0,001 diferență extrem de semnificativă ES

În continuare sunt reprezentate mediile rezultatelor obținute la determinările in ițiale
și finale cu variabila PWV, Aix și PP efectuate în lotul A de gravide car e au efectuat
antrenament fizic .

Tabel 3 Valorile medii ale PWV înregistrate inițial și final pentru lotul A și lotul B

Parametrul hemodinamic PWV (m/s)
N Inițial Final Prag de semnificație
Lot A 14 8,5 7,2 p<0,003

33
În acest tabel sunt prezentate valorile medii ale parametrului PWV studiat în cele
două momente ale sarcinii – iniția l, paciente însărcinate în lun ile 2-4, resp ectiv final, după
4 luni, paciente în lunile 6 -8 de sarcină. Observăm că s -au înregistrat diferențe statistice
extrem de semnificative între valorile inițiale ale pacientelor lotului A (MD=8,5 m/s) și
finale (MD=7,2 m/s), analiză confirm ată și de valoarea lui p<0,003 . Astfel, putem
menționa că pacientele lotului A care au efectuat antrenament fizic timp de 4 luni au avut o
îmbunătățire evidentă a valorilor vitezei d e propagare a undei de puls PWV , de asem enea
și o creștere a elasticității arteriale.

Grafic 4 Valori medii inițiale și finale PWV m/s lot A

În figura de mai sus este reprezentarea grafică a valorilor vitezei de propagare a
undei de puls în cadrul lotului A . Se observă o diferență semnificativă în ceea ce privește
reprezentarea vitezei de propagare a undei de puls, și anume, în cazul femeilor care au
urmat un program kinetic pe parcursul a 4 luni de sarcină, media PWV inițială în lotul A a
fost de 8 ,5 m/s , iar după cele 4 l uni, este de 7, 2 m/s. Astfel putem menționa că a avut loc o
creștere a elasticității arteriale în timpul sarcinii, datorită practicării gimnasticii medicale.

Lot A8.5
7.2
Inițial Final

34
În continuare am reprezentat prin tabele, cât și grafic rezultatele obținute ale
indicelui de augmentare, precum și a presiunii pulsate.
Tabel 4 Valorile medii ale Aix% înregistrate inițial și final pentru lotul A

Parametrul hemodinamic Aix %
N Inițial Final Prag de semnificație
Lot A 14 -25,1 -31,1 p<0,019

În acest tabel sunt prezentate valorile medii ale parametrului Aix% studiat în
momentul inițial și final al cercetării. Valorile lui p<0,019 au fost considerate ca fiind
deosebit de semnificative. Observăm că s -au înregistrat diferențe statistice semnificative
între pacienții lotului A inițial (MD= -25,1 %) și valorile medii finale (MD= -31,1 %),
analiză confirm ată și de valoarea lui p<0,0 19. Astfel, putem menționa că pacientele lotului
A au avut o îmbunătățire evidentă a valorilor indicelui Aix% , prin urmare elasticitatea
arterială a crescut .
Grafic 5 Valori medii inițiale și finale Aix % lot A

În acest grafic sunt reprezentate valorile medii ale lotului A în funcție de parametrul
Aix. Spre deosebire de valorile inițiale, putem să observăm o diferență semnificativă la
finalul studiului în lotul A, care a scăzut de la -25,1% pe durata de 4 luni de antrenament
fizic la valoarea de -31,1%. Astfel, putem menționa că pacientele lotului A care au efectuat -25.1-31.3
-35 -30 -25 -20 -15 -10 -5 0Lot A
Final Inițial

35
exerciții fizice în mod regulat au avut o îmbunătățir e evidentă a valorilor indicelui Aix%,
prin urmare, elasticitatea arterială a crescut.
Urmează reprezentarea prin tabel, precum și grafic ă a parametrului hemodinamic al
presiunii pulsate care reprezintă diferența dintre tensiunea arterială sistolică și t ensiunea
arterială diastolică.
Tabel 5 Valorile medii ale PP înregistrate inițial și final pentru lotul A

Parametrul hemodinamic PP (mmHg)
N Inițial Final Prag de semnificație
Lot A 14 52,9 48,1 p<0,051

În tabelul de mai sus sunt reprezentate valorile medii ale parametrului de presiune
pulsată care semnifică diferența dintre tensiunea arterială sistolică și tensiunea arterială
diastolică în cadrul lotului A, care au fost măsurate la încep erea și la sfârși tul studiului.
Observăm că s -au înregistrat diferențe statistice puțin semnificative între măsurătorile
inițiale și finale ale pacientelor lotului A (MD=52,9 mmHg ) și (MD=48,1 mmHg ), analiză
confirm ată și de valoarea lui p<0,051 . Putem afirma că există o diferență semnificativă și
datorită acestui parametru care a scăzut, ducând la o anumită creștere a elasticității arteriale
în timpul sarcinii, datorită practicării exercițiilor fizice pe durata sarcinii .

Grafic 6 Valori medii inițiale și finale PP
52.9
48.1
45464748495051525354
Lot A
Inițial Final

36

În figura de mai sus este reprezentarea grafică a valorilor medii ale presiunii pulsate
PP la pacientele din lotul A antrenate atât inițial cât și final . Se observă o diferență
semnificativă în ceea ce privește reprezentarea presiunii pulsate în cazul pacient elor din
lotul A care au urmat un program kinetic p e parcursul a 4 luni de sarcină. V aloarea medie a
PP la pacientele gravide antrenate, după cele 4 luni, este de 48,1 mmHg , în timp inițial a
fost de 52,9 mmHg.

37
5.Concluzii
Scopul acestei cercetări a fost acela de a evalua funcția arterială prin măsurarea
parametrilor hemodinamici și de elasticitate arterială la pacientele însărcinate, înainte și
după un program de antrenament fizic pentru a observa dacă intervin modificări a le
elasticității arteriale . Am dorit să arătăm că printr -un program de antrenament bine condus
se poate modifica elastic itatea vaselor de sânge, întârzii nd astfel procesul de îmbătrânire
vasculară.
Pentru realizarea acestui obiectiv am utilizat arteriogra ful TensioMed, cu ajutorul
căruia am realizat determinările pe cele două loturi de paciente însărcinate. Cele 28 de
paciente au fost selectate din Clinica de Obstetrică – Ginecologie Bega, secția Spitalului
Clinic Județean de Urgență din Timișoara , cu acor dul șefului de secție, iar durata studiului
a fost pe o perioadă de 4 luni. Obi ectivele propuse au fost atinse, am monitorizat și evaluat
parametrii hemodinamici , precum viteza de propagare a undei de puls în aortă (PWVAo
m/s), indicele de augumentare aortică (Aix%) și presiunea pulsată (PP mmHg ), pe toată
durata studiului.
Obiectivel e specifice propuse constau în evaluarea și observarea efectului
antrenamentului fizic asupra parametrilor de elasticitate, observarea modificării acestor
parametri ai ela sticității arteriale în timpul sarcinii, precum și evaluarea antrenamentului
fizic asupra organismului.
În acest scop, am observat și înregistrat datele obținute atât înaintea începerii
programului de antrenament, cât și după, pe fiecare subiect în parte. De asem enea, este
esențială efectuarea măsurătorilor funcției arteriale la gravide înaintea începerii unui
program de activitate fizică și la finalul acestuia, înainte de naștere sau după naștere pentru
a observa dacă au suferit modificări din punct de ve dere al elasticității arteriale datorită
antrenamentului fizic.
Practicarea anumitor exerciții fizice în perioada pre și postnatală are ca scop
prevenirea unor afecțiuni cardiovasculare cum sunt hipertensiunea, varicele, osteoporoza,
constipația, anxietate a și depresia. De asem enea, p racticarea exercițiilor fizice ajută la
circulația sângelui, tonifierea musculaturii, flexibilitatea și mobilitatea articulațiilor.
Ulterior procedurii de culegere a datelor, am aflat că la începutul studiului
pacientele din am bele loturi studiat e au avut aproximativ egali acei ași parametrii care
indică rigiditatea arterială. Lotul de paciente care a beneficiat de antrenament fizic a avut
rezultate mai bune din punct de vedere a creșterii elasticității arteriale. Pentru a obține

38
informații despre elasticitatea vaselor de sânge se determină funcția arterială prin indicele
de augmentație și prin măsurarea vitezei de propagare a undei de puls.
În urm a studiului, datorită evaluărilor efectuate inițial (lunile 2 -4 de s arcină) și final
(lunile 6 -8 de sarcină), se observă o modificare a tuturor parametrilor hemodinamici,
semnific ativ sau mai puțin semnificativ și anume, o scădere deosebit de semnificativă a
vitezei de propagare a undei de puls, a indicelui de augmentație, precum și o scădere a
presiunii pulsate. Toți acești parametrii indică o creștere a elasticității arteriale, datorită
faptului că pacientele au avut parte de gimnastică medic ală și miș care.
Adaptările fizice în sarcină influențează atât evaluarea, cât și interpretarea funcției
cardiace și starea clinică a gravidei. În plus, putem afirma că gimnastica medicală este utilă
gravidelor pentru a ușura nașterea, dar și pentru a modifica parametrii hemodinamici ce țin
de elasticitatea arterială.

39
Anexe

Figura 1 – Arteriograf

40
Bibliografie

1. Ranga V., Alexe F., Ș eicaru T., Anatomia omului, Edtura Kulluys, 2009;12:26 -34.
2. Latham R., W esterhof N., S ipkema P., et al. , Regional wave travel and reflections along the
human aorta, Circulation, 1985;72:1257 -1269.
3. Protogerou A., P apaioannou T. G., B lacher J., et al. , Central blood pressure: do we need them in
the management of cardiovascular disease?, J. Hypertens., 2007; 25:265 -272.
4. Wilkinson I., Franklin S., H all I., et al. Pressure amplification explains why pule pressure is
unrelated to risk in youngs, Hypert, 2001; 38:1461 -1466.
5. Mitchell G.F., I zzo J.L. Jr., Evaluation of arterial stiffness. In: Hypertension Primer, 3rd Edition,
2003 American Heart Association; Lippincott Williams&Wilkins: 351 -355.
6. Kannel W.B., Wolf P .A., et al., Systolic blood pressure, arterial rigidity and risk of stroke. The
Framingham study; 1981; 245:1225 -9.
7. Laurent S., Cockcroft J., et al., Expert consensus document on arterial stiffness. Eur. Heart J.,
2006; 27 (21):2588 -2605.
8. Mancia G., et al. , Guidlines for the Management of Arterial Hypertension. Journal of
Hypertension 2007, 25:1105 -1187.
9. Glasser S.P., Arnett D.K., et al. , Vascular compliance and cardiovascular disease: a risk factor or
a marker? Am. J. Hypertension 1997, 10:1175 -1189.
10. Laurent S., F assot C., L acoll ey P., et al. Molecular determinant of molecular stiffness, Artery
Research, 2007; 1:26 -31
11. Franklin S. , Izzo J .I., Aging, Hypertension and Arterial Stiffness. In: Hypertension Primer, 3rd
Edition, 2003 American Heart Association; Lippincott Williams&Wilkins: 170 -175
12. Zieman S.J., M elenovsky V., K ass D., Mechanisms, pathophysiology, and therapy of arterial
siffness, Arterioscler, Thromb, Vasc, Biol., 2005;25:932 -43.
13. Durier S., F assot C., L aurent S., et al ., Physiological genomics of hum an arteries: gene
expression and arterial stiffness, Circulation, 2003;108:1845 -51.
14. Laurent S ., Boutouyrie P ., Asmar R ., et al. , Aortic stiffness in an independent predictor of all –
cause and cardiovascular mortality in hypertensive patients. Hypertens ion 2001;37:1236 -1241.
15. Laurent S ., Katsahian S ., Fassot C ., et al. , Aortic stiffness is an independent predictor of fatal
stroke in essential hypertension. Stroke 2003;34:1203 -1206.
16. Boutouyrie P ., Tropeano A .L., Asmar R ., et al. , Aortic stiffness is an independent predictor of
primary coronary events in hypertensive patients: a longitudinal study. Hypertension 2002;39:10 –
15.
17. Cruickshank K ., Riste L ., Anderson S .G., et al. , Aortic pulsewave velocity and its relationship
to mortality in diabete s and glucose intolerance: an integrated index of vascular function?
Circulation 2002;106:2085 -2090.

41
18. Blacher J ., Guerin A .P., Pannier B ., et al. , Impact of aortic stiffness on survival in end -stage
renal disease. Circulation 1999;99:2434 -2439.
19. Shoji T ., Emoto M ., Shinohara K ., et al. , Diabetes mellitus, aortic stiffness ,and cardiovascular
mortality in end -stage renal disease. J Am Soc Nephrol 2001;12:2117 -2124.
20. Meaume S ., Benetos A ., Henry O .F.., Aortic pulse wave velocity predicts cardiov ascular
mortality in subjects>70 ears of age. Arterioscler Thromb Vasc Biol 2001;2046 – 2050.
21. Sutton -Tyrell K ., Najjar S .S., Boudreau R .M., et al. , Health ABC Study. Elevated aortic pulse
wave velocity, a marker of arterial stiffness, predicts cardiova scular events in wellfunctioning older
adults. Circulation 2005;111:3384 -3390.
22. Mattace -Raso F .U., Van der Cammen T .J., Hofman A ., et al. , Arterial stiffness and risk of
coronary heart disease and stroke: Rotterdam study. Circulation 2006;113:657 -663.
23. Shokawa T ., Imazu M ., Yamamoto H ., et al. , Pulse wave velocity predicts cardiovascular
mortality: finding from the Hawaii -Los Angeles -Hiroshima study. Circ J 2005;69:259 – 264.
24. Hansen T ., Staessen J .A., Torp -Pedersen C ., et al. , Prognostic value of aortic wave velocity as
index of arterial stiffness in the general population. Circulation 2006;113:664 -670.
25. O’Rourke M .F., Principles and definitions of arterial stiffness, wave reflections and pulse
pressure amplification. In Saf ar MF(editors), Arterial stiffness in hypertension. Handbook of
Hypertension. Elsevier 2006;23:3 -19.
26. Williams B ., Lacy P .S., Thom S .M., et.al., Differential impact of blood pressure –lowering
drugs on central aortic pressure and clinical outcomes: pri ncipal results of the Conduit Artery
Function Evaluation (CAFE) Study. The CAFE Investigators, for the AngloScandinavian Cardiac
Outcomes Trial (ASCOT) Investigators, CAFE Steering Committee and Writing Committee.
Circulation 2006;113:1213 -1225.
27. Dhaka m Z., Mc Eniery C .M., Cockcroft J .R., et.al., Atenolol and eprosartan :diferential effects
on central blood pressure and aortic pulse wave velocity. Am J Hypertens 2006;19:214 -219.
28. Roman M .J., Devereux R .B., Kizer R .J., et.al., Central pressure more strongly relates to
vascular disease and outcome than does brachial pressure: The Strong Heart Study. Journal of
Hypertension 2007;50:197 -203.
29. Willum –Hansen T ., Staessen J .A., Torp -Pedersen C ., et.al., Prognostic value of aortic pulse
wave velocity a s index of arterial stiffness in the general population. Circulation 2006;113:664 –
670.
30. Laurent S ., Boutouyrie P ., Asmar R ., et.al., Aortic stiffness is an independent predictor of all –
cause and cardiovascular mortality in hypertensive patients. Hypert ension 2001;37:1236 -1241.
31. https://www.romedic.ro/hipertensiunea -indusa -de-sarcina -preeclampsia -si-eclampsia .
32.Chen C.W., Jaffe I .Z., Karumanchi S .A., Preecl ampsie și boli cardiovasculare, 2014.
33. Kampman M .A., Valente M .A., van Melle J .P., et.al., Cardiac adaption during pregnancy in
women with congenital heart disease and healthy women. Heart 2016;102:1302 –1308.

42
34. Cornette J ., Ruys T .P., Rossi A ., et.al., Hemodynamic adaptation to pregnancy in women with
structural heart disease. Int J Cardiol 2013;168:825 –831.
35.https://www.academia.edu/13423604/MODIFIC%C4%82RILE_MORFOFUNC%C5%A2ION
ALE_ALE_ORGANISMULUI_MATERN_%C3%8EN_SARCIN%C4%82 .
36. Regitz -Zagrosek V ., Roos -Hesselink J., et . al., Guidelines for the Management of
Cardiovascular Diseases during Pregnancy of the European Society of Cardiology (ESC), 2018
37. https://docgo.net/kinetoterapia -gravidei -si-lauzei -la-sala-de-fitness -si-la-domiciliu -hagiu .
38. Bălteanu ș i colab., Aspecte metodico – practice ale kinetoterapiei la domiciliu, Editura PIM –
2008; 1 -5.
39. Aldea M.J, Brănisteanu I., Niculescu R., Țopa E., Elemente de kinetoterapie, Institutul
European Iasi, 1999.
40. American College of O bstetricians and Gynecologists, Exercises during pregnancy and the
pospartum period , 1994.
41. Ciobanu D ., Aspecte ale kinetoterapiei si obstetrică -ginecologie. Editura universității din
Oradea, 2002.
42. Figura 1: http://www.cdt -babes.ro/articole/ateroscleroza -depistare -precoce -arteriograf –
tensiomed.php
43. Figura 2: https://www.mayoclinic.org/healthy -lifestyle/pregnancy -week –
byweek/multimedia/pregnancy -exercises/sls -20076779
44. Figura 3 : https://www.totuldespremame.ro/wp -content/uploads/2017/04/iStock -472678218 –
696×465.jpg
45. Fig ura 4 : http://www.sfatulmedicului.ro/Cum -sa-te-ingrijesti -in-sarcina/exercitii -de-relaxare –
pentru -gravide_1597
46. Figura 5 : http://www.sfatulmedicului.ro/Cum -sa-te-ingrijesti -in-sarcina/exercitii -de-relaxare –
pentru -gravide_1597