Disertatie Final Docx (1) [606644]

1
CAPITOLUL I : U.E ENTITATE ECONOMICĂ ȘI POLITICĂ
INTRODUCERE …………………………………………………………… 2
1.1 SCURT ISTORIC AL U.E ………………………………………… … 5
1.2 INSTITUȚII ALE UNIUNII EUROPENE … ………………… ……………… 8
1.3 TRATATELE UNIUNII EUROPENE …………………… …………. . 20
1.4 ADERAREA UNEI ȚĂRI LA U.E …………… …………………… … 22
1.5 POLITICA MONETARĂ A U.E ……………………………………… . 25

CAPITOLUL II: RELAȚIILE ECONOMICE ALE U.E CU RESTUL
LUMII …………………………………………………………………… 27
2.1 RELAȚIILE EURO -AMERICANE ………………………………… …..28
2.2 RELAȚIA U.E CU CANADA ………………………………………… ..33
2.3 RELAȚIA U.E CU ASIA ……………………………………………… ..35
2.4 RELAȚIILE U.E CU ȚĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTA RE…………41
2.5 ROLUL UNIUNII EUROPENE ÎN CRIZA MONDIAL Ă……………….. .43

CONCLUZII ……………………………………………………………45
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………..46
ANEXE …………………………………………………………………

2
INTRODUCERE

Uniunea Europeană este o organizație bine cunoscută pe intregul mapamond, cu-
prinzând numeroase tări care au la baza lor de dezvoltare politicile comerciale, asftel
putând fi analizate la nivel global.
Lucrarea de disertație cuprinde 2 capitole , din care se evidentiază LOCUL ȘI
ROLUL UNIUNII EUROPENE ÎN ECONOMIA MONDIALĂ.
Principalele capitole ale lucrării de disertatie sunt :
Capitolul I Formarea Uniunii Europene, in acest capito l voi dezvolta mai pe larg
cum a luat naștere Uniunea Europeană si care este rolul ei pana astăzi.
Capitolul II Relațiile economice ale Uniunii Europene cu alte tări, in acest capitol
voi dezbate relațiile pe care U.E le are cu alte țări, prin de zvoltarea economic ă și relația
Uniunii cu diferite state de pe glob.
O alta dezbatere la al capitolului 2 este i mportanța relaț iilor de export si import cu
tările non -europene, in acest capitol sunt explicate cum crește economia fiecărei tări în
parte datorită relațiilor comerciale, dintre acestea.
Aceste 2 capitole evidentiază Uniunea Europeana în economia mondială, cum
poate sa ajute U.E la formarea unui viitor mai bun pentru economie fie ea de natură eu-
ropeană sau mondială, creearea un or legături puternice cu tările care au o putere mult
mai mare si o economie stabilă.
Uniunea Europeană si formarea ei în timp a dus la creerea unor forte pe piața eco-
nomică și cea de muncă, dând valoare unor creșteri exponențiale in aceste două ram uri
care au o baza importantă în viața fiecărui individ.
Un aspect foarte important în clasa europeană stă 3 mari condiții si acestea sunt:
– convertibilitatea monedelor intre tări
– eliminarea marjelor de fluctuație
– fixarea priorităților
– eliberarea mișcărilor de capital și buna funcționare a piețelor financiare

3
Ca și U.E sau țările aflate în legături comerciale fie de export sau import trebuie să
indeplinească 5 criterii (care aparțin si de UEM ):
– stabilizarea prețurilor;
– rata dobânzilor nu trebuie ă depășească 2%;
– rata de schimb să aibă o limită de fluctuație de maxim -/+2,5%;
– datoria publică să nu depășească 60% din PIB
– deficitul public să nu depășească 3% din PIB

Țările care îndeplinesc condițiile de mai sus sunt:
– Luxemburg
– Franța
– Irlanda
– Belgia
– Danemarca
– Olanda
– Austria
– Anglia
– Portugalia
– Germania
– Grecia
– Spania

Ca schimbul de mărfuri între diferite tări europene sau non -europene trebuie să ia in
calcul relația de schimburi de mărfuri ce se face prin circuitul economic si ține seama
una de cealaltă, importu rile si exporturile duc la o încredere mai mare între tările care iși
manifestă dorința de a consolida relațiile fie ele polictice sau sociale sau de natură
economică crescând încrederea si economia fiecărei tări în parte.
În lucrarea pe care o voi prezenta am să prezint o mica sau o mare parte despre
Uniunea Europeană locul si rolul ei in economia mondială.
Analizând în mare parte U.E care are un rol semnificativ în ierarhia mondială ne
putem da seama cat mare importantă are pe glob atât ec onomic cât si politic.

4
În redactarea acestei lucrări ștințifice au fost folosite următoarele: cărți, ziare –
online, reviste, rapoarte statistice care un rol foarte important in redactarea aceste i
lucrări. Alegerea temei a fost una foarte gând ită deaorece vreau sa evidentiez cat de
mare rol are Uniunea Europeană in trecutul, prezentul si cel mai probabil in viitorul
economic mo ndial. Doresc sa evidentiez cu bune sau cu rele realizarea acestei lucrări
așa cum este in realitate.

5

CAPITOLUL I : U.E ENTITATE ECONOMICĂ ȘI POLITICĂ

1.1 SCURT ISTORIC AL U.E
Uniunea Europeană este o entitate aparută pe scena mondială în anul 1993 ca intrare
in vigoare a unui tratat si anume tratatul de la Maastricht.
U.E este o uniune economica și politică ce are la baza unitatea celor 28 de state ce
fac parte din acea stă organizație.Cele 28 de state se prezintă ca fiind un singur stat, spun
asta deoarece au la baza același legi europene, chiar daca legile interne ale tării care face
parte din UE, este altfel decât celelalte.
Originea Uniunii Europene incepe cu an ul 1951 când Franța, Germania, Italia,
Belgia, Luxemburg și Olanda au pus bazele Comunității Europene a Cărbunelui și a
Oțelului ca urmare a tratatului de la Paris.
„CECO a devenit fundația pentru Comunitatea Economică Europeană (redenumită
ulterior Comunitatea Europeană și în fina l Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maas-
tricht ) Tr atatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952 , și spre deosebire de
Tratatul de instituire a Comunității Europene , a avut o durată limitată la 50 de ani. În
consecință, CECO a încetat să existe la 23 iul ie 2002 , iar responsabilitățile și bunurile
sale au fost preluate de CE .”
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunitatea_European%C4%83_a_C%C4%83rbunelui_
%C8%99i_O%C8%9Belului ) site accesat la data de 01.05.2018
Uniunea funcționează printr -un sistem de instituții supranaționale independente
și interguvernamentale care iau decizi i prin negociere între statele membre.
Cele mai importante instituții ale UE sunt Comisia Europeană , Consiliul Euro-
pean, Consiliul Uniunii Europene , Curtea Europeană de Justiție și Banca Centrală Euro-
peană . Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetățenii europeni .
Uniunea Europeană a dez voltat o piață unică în cadrul unui sistem standardizat și
unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre. În cadrul Spațiului
Schengen (care include state m embre UE și state non -UE) controalele vamale au fost
desființate.

6
Politicile UE sprijină și garantează libera mișcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor
și a capitalului, au fost emise legi în domeniul justiției și afacerilor interne și se
păstrează politici comune în domeniul comerțului, agriculturii, în domeniu l pescuitului
și dezvoltarea regională. A fost înființată de asemenea și o uniune monetară, Zona Eu-
ro care este compusă în prezent din 19 state.
Prin Politica Comună pentru afaceri externe și securitate , UE și-a dezvoltat un rol
limitat în relațiile internaționale și de securitate. Au fost înființate și Misiuni Diplomati-
ce Permanente în mai multe state din lume, iar UE este reprezentată în ca-
drul Organizației Națiunilor Unite , Organizația Mondială a Comerțulu i, G8 și G-20.
Cu o populație combinată de peste 500 de milioane de locuitori, care reprezintă 7.3%
din populația lumii, Uniunea Europ eană generează un PIB de 17,6 trilioane de dolari
americani în 2011 (mai mare decât orice altă țară din lume), care reprezintă 20% din
PIB-ul estimat în termeni de paritatea puterii de cumpărare la nivel mondial.

Figura 1.1 Tările care formează Uniunea Europeană

Sursa:
(https://www.google.ro/search?q=tarile+care+formeaza+ue&source=lnms&tbm=isch&s
a=X&ved=0ahUKEwj M6La1oe_bAhXsO5oKHaPlD0MQ_AUICigB&biw=1366&bih=
662#imgrc=2q7QHgzQygvNaM : accesat la data de 01.06.2018

7

Tările care fac parte din U.E sunt:

Tabel 1.1: Oridinea tărilor care fac parte din U.E
Austria Lituania
Belgia Luxemburg
Bulgaria Malta
Cipru Polonia
Croația Portugalia
Danemarca Regatul Unit
Estonia Republica Cehă
Finlanda România
Franța Slovacia
Germania Slovenia
Grecia Spania
Irlanda Suedia
Italia Tările de Jos
Estonia Ungaria

Aceste 28 de tări trebuie sa îndeplinească anumite standarde atât sociale cât si poli-
tice pentru o bună funcționare a U.E atât pe plan European cât si pe plan mondial.

8

1.2 INSȚITUȚII ALE UNIUNII EUROPENE

U.E are la baza sa instituții care se ocupă pentru o bună guvernare a statelor
membre in ierarhia europeană cât si mondială. Aceste instituții cheamă toate tările pen-
tru a găsi solultii în problemele pe care le intâmpina fiecare țară dar și ideeile lor pe ntru
o buna economie la o scală globala adoptând si câteva particele din ideiile une globa-
lizări totale.

Prima instituție semnificativă in planul european este: Parlamentul European

Figura 1.2 : În această fotografie este prezentată clădirea P arlamentului European

9

„La baza Parlamentului European stă Adunarea Comună a Comunității Europe-
ne a Cărbunelui și Oțelului (CECO), care a devenit adunarea comună a celor trei comu-
nități europene supranaționale existente la vremea respectivă.”
(http://www.europarl.europa.eu ) accesat la 01.05.2018
De-a lungul timpului, instituția, ai cărei membri sunt aleși, din 1979, în mod
direct, a trecut prin schimbări profunde: de la o adunare cu membri numiți, la un parla-
ment ales care stabilește agenda politică a Uniunii Europene.
În urma înființării Co munității Economice Europene (CEE) și a Comunității
Europene a Energiei Atomice (Euratom), Adunarea Comună a CECO a fost extinsă la
toate cele trei comunități. Numărând 142 de membri, noua adunare s -a reunit pentru
prima dată la Strasbourg, la 19 martie 19 58, ca „Adunarea parlamentară europeană”,
schimbându -și numele în „Parlamentul European” la 30 martie 1962.
La data de 1 ianuarie 1973 când Danermarca, Irlanda și Regatul Unit au devenit
active în societatea economică europeană și au devenit me mbre cu acte în regulă ale
Comunității Europene numărul deputaților din cadrul Parlamentului U.E a crescut la 18.
Odată cu a doua extindere, în urma aderării Greciei la 1 ianuarie 1981, Parlamen-
tul Greciei a desemnat 24 de deputați eleni în Parl amentul European, care au fost în-
locuiți, în octombrie 1981, de deputați aleși în mod direct. La 14 și 17 iunie 1984, au
fost organizate alegeri directe pentru a doua oară.
La data de 1 ianuarie 1986, odată cu o a 3 a extindere in cadrul Parlamen tului
European, numărul mandatelor a crescut la 534 din 434 câti erau la început. în urma so-
sirii a 60 de deputați spanioli și a 24 de deputați portughezi, desemnați de parlamentele
lor naționale și înlocuiți ulterior de deputați aleși în mod direct.

10
“După unificarea Germaniei, componența Parlamentului European a fost adaptată pen-
tru a reflecta schimbarea demografică. În conformitate cu propunerile Parlamentului
dintr -o rezoluție privind o schemă de repartizare a mandatelor deputaților în PE, în urma
alegerilor din iunie 1994, numărul de deputați aleși a crescut de la 518 la 567. Odată cu
a patra extindere a UE, numărul de deputați în PE a crescut la 626, respectând, pentru
noile state membre, schema de repartizare echitabilă prevăzută în rezoluția menți onată
mai sus” ( http://www.europarl.europa.eu ) accesat la 02.05.2018

Conferința interguvernamentală de la Nisa a introdus o două distribuție a manda-
telor în Parlament, care a fost aplicată la alegerile europene din 2004.
Numărul maxim de deputați în PE (fixat anterior la 700) a crescut la 732.
Numărul de mandate alocate primelor 15 state membre a fost redus cu 91 (de la 626 la
535).
Cele 197 de ma ndate rămase au fost distribuite între vechile și noile state mem-
bre pe bază proporțională.
Odată cu aderarea Bulgariei și a României, la 1 ianuarie 2007, numărul de man-
date în Parlamentul European a crescut temporar la 785 pentru a primi deputați din cele
două țări. După alegerile din 2009, care au avut loc în perioada 4 -7 iunie, numărul de
mandate a fost redus la 736.
Având în vedere că Tratatul de la Lisabona (care a intrat în vigoare la 1 decem-
brie 2009) stabilise un număr maxim de 751 de deputați în PE, care a crescut temporar
la 754 până la următoarele alegeri, în decursul mandatului 2009 -2014, în urma ratificării
de către statele membre a unui protocol de modificare adoptat în cursul Conferinței in-
terguvernamentale (CIG) din 23 iunie 2010, 18 noi deputați în PE s -au alăturat celor
736 aleși în iunie 2009.
“În urma aderării Croației, la 1 iulie 2013, numărul maxim de mandate a crescut
temporar la 766, pentru a primi 12 deputați croați, aleși în aprilie 2013
(http://www.europarl.europa.eu ) accesat la data de 02.05.2018
În anul 2014 când au avut loc alegerile europene în perioada 22 -25 mai, a reieșit faptul
că Parlamentul a folosit pe deplin articolul 14 din TUE, ce ea ce reprezintă:” Parla-
mentul European exercită, împreună cu Consiliul, funcțiile legislativă și bugetară. Aces-
ta exercită funcții de control politic și consultative, în conformitate cu condițiile pre-
văzute în tratate. Parlamentul European alege președint ele Comisiei.”

11
Alegerile din 2014 , partidele politice au relatat pe larg alegătorilor prețul pe
care îl pot pune ei pentru alegerile ce vor urma. Partidele politice fiecare după numele si
statul său si -au arătat candidații de vârf pentru ocuparea funcției de președinte al
Comisiei.

A doua instituție pe care o voi prezenta este: Consiliul Europea n

Figura 1.3: Consiliul European

sursa: http://evz.ro/tusk -presedinte -consiliu -european.html accesat la data de 03.06.2018
Ce este Consiliul European?
“Consiliul European, compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, are
rolul de a impulsiona dezvoltarea Uniunii Europene și de a defini orientările politice
generale ale acesteia. Consiliul European este legat de Comisie, deoarece președintele
său face parte din Consiliul European. Președintele Parlamentului European este, de
asemenea, prezent la reuniile Consiliului European .”
(http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2009/fi_461.pdf ) accesat la data de
03.06 .2018
Consiliul European reprezintă forma actuală a conferințelor de grad înalt al șefilor
de de guverne sau de stat care fac parte din Comunitatea Europeană. Primul Summit
european a avut loc la Paris in anul 1961, după primul summit au avut loc si alte
reuniuni la intervale mai lungi sau scurte de timp devenind mai frecvente dupa anul
1968.

12
Dupa summitul din 1974 în luna Februarie de la Paris s -a luat hotărârea ca
reuniunile pe care șefii statelor europene le fac în perioada unui an de zile să fie mai
dese sub denumirea Consiliul European, in aceste întâlniri au loc conferințe desp re
construcția cât mai solidă a Europei prin colaborarea statelor membre.

Declarația Solemnă privind Uniunea Europeană, adoptată de către șefii de stat sau
de guverne la Stuttgart în 1983, a precizat atribuțiile Consiliului European:
– definirea orientărilor privind viitoarea construcție europeană;
– formarea unor linii directoare de acțiune comunitară și cooperare politică;
– inițierea unor noi sectoare de cooperare; – și exprimarea poziției comune pri-
vind relațiile externe.

Funcționarea Consilului European, sefii de state din Europa se întalnesc de 2 ori
într-un an, este prezidat de seful de stat sau de guvern al cărui rând este in conducerea
Consilului, hotărârile se iau în unanimitate.
Începând cu anul 2002 , pe perioada fiecărei preșidenții are loc la Bruxelles întâlni-
rea Consilului European. Din momentul în care Uniunea a numărat 28 de state membre,
toate reuniunile formale ale Consiliului European au început să aibă loc la Bruxelles.
Președinții sunt liberi să organizeze reuniuni europene informale cand doresc.
Relațiile pe care Consiliul le are cu celelalte instituții sunt unele constituționale iar
deciziile pe care le ia sunt independente, diferit de sistemul comunitar, iar a ceste decizii
nu dispune de o alta decizie contrară din partea Parlamentului European.
Singura legătura cu Parlamentul este obligația de a îi arăta următoarele obligații:
– un raport la sfârșitul fiecărei reuniuni,
– un raport scris anual asupra progresului Uniunii.

13
Parlamentul European poate totuși să exercite o influență informală:
“ – prin prezența președintelui la reuniunile Consiliului European, care a devenit
obișnuită,
– prin rezolu țiile care le adoptă pe ordinea de zi a reuniuniilor, asupra rezultate-
lor activităților și asupra rapoartelor formale pe care le prezintă Consiliul European.”
(https://europa.eu/european -union/about -eu/institutions -bodies/european -council_ro )
site accesat la data de 03.06.2018

Crearea Consiliului European a avut un impact major în procesul de
construcție europeană, justificând în prealabil încrederea pe care tările membre încearcă
să o facă pentru o bună guvernare a Europei în statul său mondial. Consiliul European s –
a dovedit a fi eficient în trasarea liniilor generale din cadrul a cțiunilor Uniunii, dar și
pentru a depăși blocajele din sistemul de decizie comunitar.
“Putem în schimb să ne întrebăm dacă, din motive privind caracterul interguverna-
mental al statutului său și al metodelor de decizie, Consiliul European nu frâneaz ă evo-
luția federală privind construcția europeană și, de asemenea, nu pune în pericol
realizările supranaționale ale sistemului comunitar.”( http://www.cdep.ro ) site accesat
în data de 03.06.2018
Un element pr imordial al reuniunii Consiliului European ține seama de securitatea
pe care tările membre trebuie sa le întărească pentru a ține în frâu atât amenintările ex-
terne cât si cele interne. Politica externă si de securitate constituie la începutul anilor
1990 o prioritate foarte importantă pentru o bună functionare europeană și mondială.

Deciziile Consiliului European:
„ – securitatea internațională, dezarmarea și lupta împotriva terorismului;
– relațiile transatlantice; – relațiile cu Rusia;
– relațiile cu țările mediteraneene;
– relațiile cu Asia și America Latină;
– reglarea conflictelor din vechea Iugoslavie și din Orientului Apropiat.”

Consiliul European ajută la formarea Europei pri n aceste summit -uri europene, în
ultimii ani s -a dovedit faptul că Europa este fortă în ierarhia mondială prin fluxurile de
informații deținute de sefii de stat și de guvern care -și vând unii altora ideii privind
creșterea tărilor

14

O a 3 –a instuție majo ră în Europa este: Consiliul Uniunii Europene

Figura 1.4: Consiliul U.E

sursa: http://www.caleaeuropeana.ro/oficial -romania -va-prelua-presedintia -consiliului –
ue-cu-sase-luni-mai-devreme -in-perioada -ianuarie -iunie -2019 -cum-arata -calendarul –
presedintiilor -ue-pana-in-2030/

Această instituție mai este cunoscută si sub denumirea de Consiliul de Miniștri
apoi sub forma de Consil iul Cominutăților Europene. Dupa tratatul de la Maastricht a
primit denumirea de Consiliul U.E , fiecare dintre cele trei comunităti deținea câte un
asemenea organism. Aceasta până în anul 1965, când prin Tratatul de fuziune, semnat la
Bruxelles , se instituie un Consiliu Unic.
În timp ce Parlamentul reprezintă cetățenii, Consiliul Uniunii Europene reprezintă
vocea statelor membre. Acest Consiliu este responsabil direct de politica externa pe care
o excercită cu anumite tări cu renume pentru o bu nă colaborare pe plan economic și
politic. Mai are în plan securitatea, termenii juridici și polițeniești.
„Președinția Consiliului este asigurată prin rotație de către statele membre ale UE,
fiecare exercitând această funcție timp de șase luni . În perioada iulie -decembrie 2009
Președinția aparține Suediei, care va fi urmată în 2010 de Spania și Belgia. România
urmează să exercite Președinția UE în iulie -decembrie 2019.” ( www.orthodoxero.eu )
site accesat la d ata de 03.06.2018.

15

Consiliul U.E este format din 27 de miniștri, unul din fiecare stat membru, acesta
se întrunește pentru a discuta afaceri interne si externe, probleme sociale și rezolvarea
lor, o globalizare pe piața muncii aducând în discutții anumite legi din al te state pentru o
buna funcționare de capital pe această piată, se pune în discuție ce fonduri ar trebui sa
primească cei ce se ocupa cu agricultura și cu pescuitul, aceste hobby -uri fiind trans-
formate în lucru și aducând la bugetul tărilor care se ocupă c u pescuitul, agricultura re-
prezintă și ea o ramură importantă pentru hrănirea oamenilor și ajutorul pe care îl
primește fermierii din partea U.E duce la dezvoltarea agriculturii și creșterea tot mai
mare de păsări și porcive, ovine etc.
Alte discuți i mai sunt pentru : “Justiție și afaceri interne, Ocuparea forței de muncă,
politică socială, sănătate și consum, Concurență, Transport, telecomunicații și energie,
Mediu și respectiv Educație, tineret și cultură.”
Indiferent de configurația aleasă, Consi liul poate decide cu majoritate simplă, cu majo-
ritate calificată sau cu unanimitate (aceasta din urmă în domenii precum aderarea unor
noi state membre, politica externă și de securitate comună, cetățenia Uniunii, fiscalitatea
etc.). Atunci când Consiliul i a decizii cu majoritate calificată, statelor membre le este
acordat un anumit număr de voturi, în funcție de populația fiecăruia, dar cu o echilibrare
în favoarea țărilor mai mici. Statele cu cele mai multe voturi (29) sunt Germania,
Franța, Italia și Mare a Britanie, iar statul cu cele mai puține (3) este Malta . România
deține 14 voturi, respectiv circa 4 % din numărul total de voturi din cadrul Consiliului
(345) .Trebuie să se țină seama de următorul aspect, Consiliul U.E nu trebuie confundat
cu Consiuliul European care reunește șefii de stat de 4 ori pe an.
Ca să pot deveni corect Consiliul U.E am sa citez din site-ul U.E: „ Activitatea mi-
niștrilor în Consiliu este susținută de Secretariatul General al Consiliului , cu un personal
de circa 3000 de ang ajați. Aceștia au rolul de a asigura o anumită continuitate în cadrul
Consiliului, dat fiind că miniștrii participanți se pot schimba des. Secretarul General al
Consiliului este, din 1999, Javier Solana, aceeași persoană îndeplinind și funcția de Înalt
reprezentant pentru politica externă și de securitate comună a Uniunii. O structură im-
portantă în interiorul Consiliului este Comitetul Reprezentanților Permanenți (CORE-
PER) , format din reprezentanți din statele membre (la nivel de ambasadori sau de înalți
funcționari), care se întrunește săptămânal pentru a pregăti activitatea Consiliului. Co-
mitetul se împarte în COREPER II (care reunește reprezentanții permanenți) și CORE-
PER I (care reunește adjuncții reprezentanților permanenți). “

16

A 4-a insti tuție este: Curtea European ă de Justiție

Figura 1.5 : C.E.J

sursa: http://www.rador.ro/2017/09/06/curtea -europeana -de-justitie -respinge -plangerile –
facute -de-ungaria -si-de-slovacia -privind -cotele -obligatorii -de-emigranti/ site accesat la
data de 03.0.,2018
Curtea Europeană de Justiție a fost fondată în anul 1952, s ediul aflându -se la
Luxemburg. C.J.U.E are rolul de a preda în mod direct tutror țărilor membre o
legistlație corectă privind fiecare drept în pace.
Curtea Europeană de Justiție este alcătuită din câte un judecător din fiecare stat
membru, plus 11 avocați generali, din 2019 numărul acestora va crește la 2 judecători.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) interpretează legislația UE pentru a se
asigura că aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și soluționează litigiile
juridice dintre guvernele naționale și instituțiile europene.
Orice persoană fizică sau angajat al unei inteprinderi care crede caă drepturile sale
au fost încălcate de șefii lor, poate sesiza C.J.U.E printr -o acțiune împotriva abuzurilor
acestora.
Curtea ia hotărâri cu privire la legislația în curs, spre soluționarea problemelor pe
care statele member le au cu diferite instituții.

17

“Cele mai frecvente tipuri de cauze sunt:
– interpretarea legislației (hotărâri preliminare) – instanțele naționale ale țărilor UE
sunt obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar există
riscul ca instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit.
– respe ctarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau
proceduri de infringement) – este vorba despre acțiuni introduse împotriva unui guvern
național care nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană.
– anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) – dacă un stat
membru, Consiliul UE , Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul
European consideră că un anumit act legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale
sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să a nuleze actul respectiv.
– garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în constatarea abținerii de a
acționa) Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în
anumite situații.”
(https://europa.eu/european -union/about -eu/institutions -bodies/court -justice_ro ) site
accesat la data de 04.06.2018
CJUE lucreză prin judecătorii si avocații care fac parte din această ins tituție, o
prima etapă este etapa scrisă în care judeătorul/judecătorii trebuie să ia măsuri prin
luare unei decizii și etapa orală prezintă avocații ambelor părti care dorește sa câstige
fiecare partea sa în actiunile lor, prin apărarea persoanei care s e află în dificultate.
Curtea Europeană și cetățenii doresc o bună funcționare a U.E și prin problemele
pe care le au fie în spitale, penintenciare ( România ) trebuiesc rezolvate cât mai rapid,
altfel riscă să păteze reputația U.E.
Cetățenii li se poate adresa Curții în două moduri:
1. Indirect – prin intermediul instanțelor naționale
2. Direct – sesizând Tribunalul – dacă reclamantul a fost afectat direct și
personal de o decizie luată de o instituție a UE.

18

A 5 – a instituție: Banca Centrală Europeană

Figura 1.6: B.C.E

sursa: www.capital.ro/bce -va-analiza -remuneratia -bancherilor.html

Banca Central Europeană a fost înființată în anul 1998, sediul fiind în Frankfurt
( Germania ), este format din președintele și vicepreședintele BCE și guvernatori ai
băncilor din toate statele membre.
BCE are rolul de a gersti ona moneda euro pe piața economică din U.E , menține un
echilibru foarte important pentru prețurile din statele membre. “Banca Centrală
Europeană gestionează moneda euro și trasează și pune în aplicare politica economică și
monetară a UE . Scopul său principal este să mențină stabilitatea prețurilor , sprijinind
astfel creșterea economică și crearea de locuri de mun că.” (https://europa.eu/european –
union/about -eu/institutions -bodies/european -central -bank_ro ) site accesat pe data de
04.06.2018
Banca Central Erupeană fixează rata dobânzilor și prin menținerea monedei euro
sub control duce la crearea unei pieți economice stabile astfel evidându -se șomajul prin

19
creearea unor noi locuri de muncă.
BCE se ocupă cu tipărirea de bacnote euro și m onitorizează evoluția prețurilor
dorind să se evite destabilizarea diferitelor prețuri. Această bancă europeană dirijează
băncile care au adoptat zona euro, punându -si câteva atribute necesare celor care conduc
instituție
– Consiliul Guvernatorilor analiz ează evoluțiile economice și monetare, definește
politica monetară a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot
obține bani de la BCE.
– Comitetul executiv aplică politicile monetare, reunește consiliul și excercită
competențele pe care li se deleag ă de către guvernatori
– Consiliul General oferă spirjin tărilor care vor să adopte moneda euro

Mai sunt si alte institutii U.E precum: Curtea Europeană de conturi, Serviciul
European de Acțiune externă, Banca Europeană de investiții , Comitetul Economic și
Social European, Comitetul European al Regiunilor.

20

1.3 TRATATELE UNIUNII EUROPENE

Statul de drept se bazează pe noțiunile importante pe care Uniunea Europeană o are
în desfășurare, Aceasta înseamnă că orice măsură luată de UE “derivă din tratatele care
au fost aprobate în mod voluntar și democratic de toate țările membre”. De ex emplu,
dacă un anumit domeniu politic nu figurează într -un tratat, Comisia nu poate propune
un act legislativ în domeniul respectiv.
Tratatele sunt modificate pentru a permite creșterea eficienței și transparenței UE, pen-
tru a pregăti extinderile viitoar e și pentru a introduce noi domenii de cooperare – cum ar
fi moneda unică. În baza tratatelor, instituțiile UE au posibilitatea de a adopta acte legis-
lative, pe care statele membre le aplică ulterior.
Tratatele principale ale U.E sunt:
1. Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului: Acest tratat a
fost semnat în anul 1951 la data de 18 aprilie, a intrat în vigoare în anul 1952 pe data de
23 Iulie, și a expirat în data de 23 iulie 2002.
Obiectivul său a fost să creeze o relație mai indepentă între industria cărbunelui și a
oțelului, pentru ca nicio o țară sa mai fabrice arme fără a anunța și pe celelalte state.
Această decizie a dus la calmarea confictului celui de al II – lea război mondial.
2.Tratatul de la Roma ( Tratatele CEE și EURATOM ): Acest tratat a fost semnat în
anul 1957 la data de 25 martie, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. A avut loc pentru
înființarea Comunității Economice Europene și a Comunității Europene a Energiei
Atomice .
3. Trata tul de fuziune – Tratatul de la Bruxelles : A fost semnat în data de 8 aprilie
1965 și a intrat în viguare în data de 1 iulie 1967, obiectivul este să simplice cadrul
instituțional european, schimbări esențiale : crearea unei singure Comisii și a unui sin-
gur Consiliu pentru toate cele trei Comunități Europene (CEE, Euratom, CECO). Abro-
gat de Tratatul de la Amsterdam .
4. Actul unic european: A fost semant în data de 17 februarie 1986 (Luxemburg )/ 28
februarie 1986 (Haga), a intrat în viguare la 1 iulie 1987, obiectivul este să reformeze

21
instituții ale U.E pentru aderarea Portugaliei și a Spaniei privind accelarea pieței
comune.

5. Tratat ul de la Maastricht : Actul a fost semnat în anul 1992 pe data 7 februarie, a
intrat în viguare în anul 1993 pe data de 1 noiembrie. Obiectivul taratului a fost crearea
uniunii monetare europene, introducând elemente de uniune politică. “Schimbări
esenția le: crearea Uniunii Europene și introducerea procedurii de codecizie care îi con-
feră Parlamentului un rol mai important în procesul decizional. Noi forme de cooperare
între guvernele statelor din UE – de exemplu în ceea ce privește apărarea, justiția și af a-
cerile interne.” (https://europa.eu/european -union/law/treaties_ro ) accesat la data de
05.06.2018
6.Tratatul de la Amsterdam: Actul a fost semnat pe data de 2 octombrie 1997,
intrând în viguare pe data de 1 mai 1999, obiectiv având reformarea instituțiilor U.e și
pregătirea extinderii luând în vedre și alte state.
7.Tratatul de la Nisa: Actul a fost semnat în 26 februarie 2001 și intrând în viguare la
1 februarie 2003, obiectiv având extinderea până 25 de state membre.
8.Tratatul de la Lisabona: Actul a fost semnat în anul 2007 la data de 13 decembrie,
intrând în viguare la data de 1 decembrie 2009, obiectul axându -se pe o entitate
democratică în zona U.E, punând în discuții probl emele climat ice și alte tipu ri de
probleme.

22

1.4 ADERAREA UNEI TĂRI LA U.E

Orice stat european care dorește să adere la Uniunea Europeană (UE) trebuie să
respecte valorile comune ale UE definite la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Eu-
ropeană (TUE): respectarea demnității umane, a libertății, democrației, egalității, sta-
tului de drept, drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin mino-
rităților.
În plus, acestea se angaj ează să respecte valorile UE în cadrul Uniunii Europene
și în relația cu țările terțe. Pașii de aderare la UE sunt prevăzuți la articolul 49 din TUE.
Inițial, statul care dorește să adere la UE adresează cererea sa de aderare Consiliului.
Parlamentul Europ ean și parlamentele naționale sunt informate cu privire la această ce-
rere.
Consiliul consultă apoi Comisia și solicită aprobarea Parlamentului European, care
se pronunță cu majoritatea membrilor care îl compun. În cazul unui aviz favorabil, Con-
siliul se pronunță în unanimitate cu privire la cererea de aderare. Condițiile de aderare și
adaptările impuse de aceasta tratatelor și instituțiilor fac obiectul unui acord între statele
membre și statul solicitant.
Acest acord (sau tratat de adera re) se supune ratificării de către toate statele con-
tractante. Procesul de aderare Orice cerere de aderare face obiectul unui aviz al Comi-
siei și al unei decizii a Consiliului, care îi atribuie țării solicitante statutul de țară candi-
dată.
Acest stat ut nu înseamnă neapărat inițierea imediată a negocierilor în vederea
aderării. Țara candidată trebuie, mai întâi, să îndeplinească o serie de condiții.
Aceasta trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate definite de Consiliul Euro-
pean de la Co penhaga din 1993 și completate de Consiliul European de la Madrid din
1995.

23
Acestea sunt criterii politice:
 instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept,
 drepturile omului, precum și respectarea și protecț ia minorităților; 2 criterii
economice: o economie de piață funcțională, precum și capacitatea
 de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul UE; capacita-
tea de a -și asuma obligațiile de stat membru care decurg din dreptul

De asemenea, țara candidată trebuie să dispună de condițiile necesare pentru integra-
rea sa, prin adaptarea structurilor sale administrative. Țările din Balcanii de Vest trebuie
să obțină rezultate satisfăcătoare în cadrul procesului de stabilizare și de asociere (în
special, în domeniul comerțului) înainte ca UE să poată examina eventualele lor cereri
de aderare.
Negocierile aferente unui anumit capitol se închid atunci când țara candidată
îndeplinește criteriile de referință („benchmarks”) definite în acest sens (de exemplu,
măsuri legislative, instanțe administrative sau judiciare, componente ale acquis -ului pu-
se efectiv în aplicare, o economie de piață funcțională pentru capitolele economice).
Țara candidată trebuie, de asemenea, să accepte proie ctul de poziție comună a
UE elaborat de Comisie și adoptat în unanimitate de Consiliu. Totuși, capitolele închise
pot fi redeschise dacă țara candidată nu mai îndeplinește condițiile cerute.
Consiliul decide în unanimitate încheierea procesului de aderare, în urma avizului Co-
misiei și a avizului confor m al Parlamentului European.

Tratatul de aderare se referă la:
– rezultatul negocierilor de aderare, condițiile de aderare și măsurile de salvgar-
dare sau tranzitorii pentru domeniile car e necesită o mai mare aprofundare;
– adaptarea instituțiilor și a tratatelor, repartizarea voturilor în Consiliu și în  Par-
lamentul European, numărul deputaților europeni, numărul membrilor Comit etului Re-
giunilor etc.;
Instrumente ale pr ocesului de aderare Se definește o strategie de preaderare pentru
fiecare proces de aderare și pentru fiecare țară candidată în parte. Această strategie pre-
vede instrumente (enumerate în continuare) menite să sprijine țările candidate în
pregătirile lor.

24
Acordurile bilaterale încheiate între UE și fiecare țară candidată servesc drept cadru
pentru dialog și negocieri. Este vorba, de exemplu, de acordul de asociere și de acordul
privind uniunea vamală încheiate cu Turcia, precum și de acordurile de st abilizare și de
asociere cu țările din Balcanii de Vest.

Dialogul politic și dialogul economic au loc între UE și fiecare țară candidată în
scopul consolidării procesului de aderare. Rezultatele acestora sunt integrate în negocie-
rile de aderare.
Parteneriatele de aderare formează un cadru individual pentru fiecare țară candidată.
Acestea stabilesc detalii privind:
 prioritățile de reformă pe termen scurt și mediu, pe baza criteriilor de la Co-
penhaga; prioritățile de consolidare a institu țiilor și a infrastructurilor;
 cadrul de referință pentru asistența financiară asigurată din fonduri europene.
 Programele naționale pentru adoptarea acquis -ului (PNAA) sunt prevăzute de
parteneriatele de aderare și se stabilesc pentru fiecare țară c andidată. Acestea prevăd un
calendar pentru punerea în aplicare a priorităților definite de parteneriatul de aderare,
precum și resursele umane și financiare alocate în acest sens.
Participarea la programele, agențiile și comitele UE este desc hisă țărilor candi-
date. Țările candidate aduc o contribuție financiară în acest sens; asistența financiară
pentru preaderare poate acoperi o parte a acestei finanțări. Cu toate acestea, țările candi-
date au doar un statut de observator în cadrul programelor la care participă și nu asistă
la reuniunile comitetelor de monitorizare a programelor, decât atunci când acestea le
privesc în mod direct (educație, formare, tineret, mediu, sănătate etc.).
Participarea țărilor candidate în cadrul agențiilor variază de la o agenție la alta,
mergând de la o participare parțială până la o participare integrală. Monitorizarea Comi-
siei („monitoring”) începe de la momentul prezentării cererii de aderare și continuă până
când țara candidată aderă efectiv la UE.
Această monitorizare face obiectul unor rapoarte anuale în care Comisia eva-
luează capacitatea țărilor candidate de a -și asuma obligațiile de stat membru. Rapoartele
includ o evaluare detaliată a criteriilor de la Copenhaga, inclusiv o evaluare pentr u
fiecare capitol în parte referitoare la adoptarea și punerea în aplicare a acquis -ului.

25
Sub o formă mai periodică și în completarea evaluării sale anuale, Comisia a ins-
tituit o procedură de monitorizare a derulării negocierilor de aderare. Pro cedura se
bazează pe cadrul de negociere și este menită să evalueze alinierea legislației țărilor
candidate la acquis și punerea în aplicare a acestuia. Evaluarea este publicată în mod
regulat în rapoartele de monitorizare.

26
1.5 POLITICA MONETRĂ

„Politica monetară constituie un demers complex și subtil. În această lume
cunoștințele solide ale specialișstilor bancari se asociază cu finețea unor observații
sociologice și psihologice. Toate, dublate de experiență și de spirit creator. Din
nefericire, însă, adeseori bancherii sunt judecați cu „argumentele” populismului. Se
înțelege greu adevărul că dacă se împuținează munca, inclusiv sub raportul eficienței,
trebuie, desigur, să se împu țineze și banii. Astfel, fiecare leu în plus aflat pe piață se
duce….în prețuri. Ne confruntăm de prea multe ori cu un fenomen pe care economiștii îl
numesc „iluzie monetară”: convingerea că sporurile câștigurilor salariale sun benefice,
chiar dacă prețu rile cresc.”
Mugur Isărescu, „Economia românească în perspectiva anului 2010

Datele statistice arată atingerea obiectivului propus pentru anul 2009 și
continuarea pocesului de dezinflație. Rata inflației se plasează sub 4,7%, adică este de
4,85% în lun a decembrie. Această performanță s -a realzat cu ajutorul politicii monetare,
și fiscale restrictive, coroborate cu deflația prețurilor volatile ale produselor alimentare,
temperarea dinamicii prețurilor administrate și precierea leului față de euro.
Situația din ultimele luni a anului 2006, de pe piețele monetară și valutară,
relevă niveluri ale lichidităților și ale ratelor dobânzilor care au indus o întărire rapidă a
monedei naționale, aceasta contribuind semnificativ la temperarea creșterii prețurilor
agregate. Nivelurile de dobândă de pe piața monetară se situează constant sub rata
dobânzii de politică monetară de până în prezent, ceea ce impune adoptarea de măsuri
pentru întărirea rolului de semnal al acesteia din urmă .
Principiul de bază al independenței BCE este stabilit la articolul 130 din TFUE:
„În exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor și îndatoririlor care le -au fost
conferite prin tratate și prin Statutul SEBC și al BCE, Banca Centrală Europeană, bănci-
le centrale n aționale sau membrii organelor lor de decizie nu pot solicita și nici accepta
instrucțiuni din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, a guver-
nelor statelor membre sau a oricărui alt organism.

27
” Independența BCE est e asigurată și prin interdicțiile prevăzute la articolul 123
din TFUE, valabile și pentru băncile centrale naționale: se interzice acordarea de credite
pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit instituțiilor sau organelor
Uniunii, ad ministrațiilor publice centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte
autorități publice, celorlalte organisme de drept public sau întreprinderilor publice din
statele membre.
În centrul independenței BCE se află libera alegere a ins trumentelor de politică
monetară. Tratatul prevede aplicarea instrumentelor tradiționale (articolele 18 și 19 din
Statut) și permite Consiliului guvernatorilor să decidă cu privire la utilizarea altor meto-
de (articolul 20 din Statut).
Operațiunile de p iață monetară joacă un rol important în influențarea dobânzilor,
gestionarea situației lichidităților de pe piață și semnalarea orientării politicii monetare.
Operațiunile de piață monetară periodice din Eurosistem constau în operațiuni de asigu-
rare cu lic hidități în euro prevăzute pentru o săptămână (operațiuni principale de refi-
nanțare, respectiv MRO) și pentru trei luni (operațiuni de refinanțare pe termen mai
lung, respectiv LTRO). MRO se aplică pentru a dirija dobânzile pe termen scurt, a ges-
tiona situ ația lichidităților și a semnala orientarea politicii monetare în zona euro, în
timp ce LTRO asigură sectorul financiar cu măsuri de refinanțare suplimentare, pe ter-
men mai lung.
Operațiunile de reglaj fin și operațiunile structurale sunt aplicate pe pia ță cu o
periodicitate mai puțin strictă. Scopul operațiunilor de reglaj fin este de a contracara
fluctuațiile neașteptate de lichidități pe piață, în special pentru a reduce efectele suferite
de ratele dobânzilor, iar operațiunile structurale au ca scop pr incipal ajustarea perma-
nentă a poziției structurale a Eurosistemului față de sectorul financiar.

28

CAPITOLUL II
RELAȚIILE ECONOMICE ALE UNIUNII EUROPENE CU RESTUL
LUMII

Relațiile economice pe care le are U.E cu alte tări din afara ariei sale, este una des-
tul de amplă, deoarece tot ce se mișcă in jurul Eur opei trebuie mai întâi să intre în terito-
riul ei. Comertul pe care SUA – ASIA îl face cu Europa înseamnă foarte mult pentru
economia mondială. Economia în ultimii ani au început să crească odată cu răspândirea
unei buni reputații europene în ceea ce priveșt e economia sa.
Comerțul mondial se bazează pe regulile stabilite de Organizația Mondială a
Comerțului pentru a garanta transparența și echitatea acordurilor comerciale încheiate
între țări.
Politica comercială a UE se decide exclusiv de c ătre instituțiile europene . Comi-
sia negociază acorduri în numele UE respectând regulile OMS și colaborează strâns cu
statele membre și cu Parlamentul European pentru a garanta funcționarea sistemului
mondial și pentru a -i permite acestuia să se adapteze la schimbări.
„UE este cel mai mare exportator de produse și servicii la nivel mondial și cea mai
mare piață de import pentru peste 100 de țări. Uniunea Europeană este și cea mai mare
piață unică din lume. Consumatorii și investitorii europeni și internațion ali beneficiază
de numeroasele avantaje oferite de un sistem simplificat , într -un domeniu în care per-
soanele, bunurile, serviciile și banii circulă liber.” ( https://europa.eu/european –
union/t opics/trade_ro ) site accesat în data de 05.06.2018.
Pentru țările mai sărace ale lumii, politica comercială a UE încearcă să combi-
ne comerțul cu dezvoltarea . Aplicarea unor taxe mai reduse, sprijinirea firmelor mici
de export și consultanța cu privi re la ameliorarea guvernanței sunt câteva din modali-
tățile prin care comerțul și dezvoltarea pot merge mână în mână pentru a le oferi avanta-
jele creșterii generate de comerț celor care au cea mai mare nevoie de ele.

29

2.1 RELAȚIILE EURO -AMERICANE

Relațiile cu SUA fac obiectul dispozițiilor instituționale începând cu noiembrie
1990, după „declarația transatlantică”. Această declarație organiza cooperarea politică
instaurând consultații bianuale între președinția SUA; consultații bianuale între miniș trii
de externe, Comisie și Secretarul de Stat american. Ea viza dezvoltarea cooperării
economice și a celei în materie de combatere a terorismului, a traficului de droguri și în
materie de protecție a mediului. O nouă „agendă transatlantică” a fost semnat ă de UE și
SUA în 1995.
Acest plan comun de acțiune cuprinde 150 de puncte, în special referitoare la
cooperarea în plan politic, pentru promovarea păcii, a democrației și cooperării în lume:
reconstrucția în fosta Iugoslavie, susținerea reformelor în ț ările central și est -europene,
menținerea păcii în Orientul Apropiat… Pe plan economic, ideia creării unei zone de
liber-schimb între Uniunea Europeană și America de Nord, lansată de Canada în 1994
și reluată de o serie de autorități europene, a rămas doar o idee. Raporturile comerciale
euro-americane sunt guvernate deci, în special, de regulile multilaterale din cadrul
OMC .
Relațiile economice între cele două puteri au fost mereu destul de dificile. Vom
prezenta în continuare câteva astfel de dificul tăți.
Neînlelegerile pe planul produselor agricole . Este punctul de divergență cel mai
important și cel mai vechi, apărând o dată cu întrarea în funcțiune a politici agricole
comunitare (PAC).
Sistemul de susținere a prețurilor, care a consti tuit esența PAC până la primele
reforme din 1986, a fost considerat foarte protecționist, din cauza restituirilor la export
și a prelevărilor variabile la import. Fiind primul stat exportator de produse agricole din
lume, SUA au considerat întotdeauna ca a cest sistem dăunează schimburilor comerciale
internaționale și întărea în mod artificial competitivitatea CEE, în defavoarea lor, mai
ales pe piețele de cereale.

30

Critica americană, chiar dacă este fondată, este oarecum parțială. De fapt politici
de susținere a agriculturii există pe ambele maluri ale Atlanticului și de aceea au și
apărut critici din partea unor țări în curs de dezvoltare sau a unor țări mari și foarte
competitive în ceea ce privește produsele agricole, precum Australia și Noua Zelandă –
dar ele sunt fundamenta diferite: susținerea prețurilor în Europa, modelul anglo -saxon
de plați compensatorii în SUA .
Acordurile de la Runda Uruguay s -au semnat pe baza unor compromisuri și au
fost acompaniate de reforma PAC. Acest lucru nu a slăbit însă tensiunile, mai ales cele
în domeniul, normelor sanitare: exporturile de carne americană tratată cu hormoni
continuă săfie interzise, deoarece legislația europeana condamnă această practică;
normele americane constituie, pe de altă parte, piedi ci în calea exporturilor europene de
brânzeturi și de vinuri.
Recunoașterea mutuală a normelor și a certificatelor. Această problemă trece, desigur,
dincolo de sfera produselor agricole, deoarece problema obstacolelor legate de diversele
norme tehnice constituie principala barieră în calea dezvoltării comerțului mondial. UE
încearcă să generalizeze principiul recunoaș terii mutuale, pe care 1 -a pus în aplicare
pentru a suprima obstacolele la penetrarea pe piața unică. Este un demers dificil,
deoarece el presupune un acord al partenerilor asupra cerințelor fundamentale privind
normele tehnice. Cele doua părți au semnat î n 1995 un document comun privind
cooperarea în acest domeniu: UE certifică produsele destinate pieței americane,
autoritățile americane acordă licențe pentru produsele conforme cu normele UE.
Divergențele în planul audiovizualului. Pentru a face fata conc urenței
americane în domeniul audiovizualului (cinema, producții pentru televiziune),
ministerele culturii și comunicațiilor din UE au adoptat pe 3 octombrie 1989 directiva
TSF (,,Television sans frontieres"). Aceasta institute ,,cote de difuzare" care obl igă
televiziunile europene sa consacre ,,o proporție majoritară" din timpul lor de transmisie
,,producțiilor europene", atunci ,,când acest lucru este posibil". La Runda Uruguay,
europenii au obținut dreptul aplicării principiului ,,exceptării culturale", audiovizualul
fiind exclus provizoriu din planul de liberalizare a schimburilor cu servicii.

31
Divergențe privind modalitățile de reglementare a diferendelor. UE reproșează
Statelor Unite tendința de a încerca să rezolve conflictele comerciale pe o bază
bilaterală și nu multilaterală. Statele Unite se bazeazăpe un cadrulegislativ foarte
eficient pentru a lua măsuri de retorsiune față de statele considerate vinovate de
protecționism. UE nu este în mod deosebit afectată de aceste măsuri (cu excepția
domeniilor sensibile, cum ar fi cel al utilizării hormonilor de creștere), numai că ea nu
dispune, după cum se știe, de astfel de metode de retorsiune. De aceea, UE dorește ca
OMC, dotată cu un organ de reglementare a diferendelor al cărui mecanism este mai
eficient decât în cazul vechiului GATT, să poată juca efectiv rolul de arbitru în cadrul
multilateral al desfășurării relațiilor comerciale dintre state. Mai ales că anumite
dispoziții legislative americane afectează și relațiile UE cu alte țari. Este, mai întâi,
cazul legii Helms -Burton din martie 1996 (Cuban Liberty and Democratic Solidarity
Act) care dau dreptul americanilor ale căror bunuri au fost naționalizate de regimul
cubanez începând cu 1959 să urmărească în justiție întreprinderile străine care fac
schim buri comerciale cu societățile naționalizate din insulă. Uniunea Europeană, cu
care Cuba realizează aproape jumătate din comerțul său exterior, a început o procedură
de conciliere în cadrul OMC. Aceasta s -a soldat, 1997 cu acceptarea de către SUA a
unor de rogări pentru UE de la legea respectivă. La fel este cazul Legii Amato din august
1996 {Iran and Libya Sanctions Act), care vizează impunerea de sancțiuni economice –
interdicția de a exporta către SUA, interdicții privind transferurile de tehnologie de
origine americană etc. oricărei companii străine care investește mai mult de 40 de
milioane de dolari în sectoarele petroliere și al gazelor naturale din Iran și Libia, state
care sunt acuzate că favorizează terorismul internațional. Această lege afectează î n mod
special o serie de companii petroliere europene.
Relațiile monetare. Statutul de monedă de rezervă și de etalon internațional al
dolarului a permis mult timp Statelor Unite să își finanțeze deficitul balanței de plăți cu
propria monedă. Pe plan monetar, acest statut putea impune băncilor centrale din alte
țări cum să gestioneze cursul de schimb al dolarului (Sistemul Monetar European a fost
mereu foarte sensibil la fluctuațiile dolarului). Introducerea EURO constituie o soluție a
acestei probleme. Ea va modifica, întimp, statutul monetar internațional al SUA.
Tensiunile n -au împiedicat intensificarea schimburilor comerciale între cei doi parteneri
după înființarea CEE. Statele Unite sunt atât principalul furnizor, cât și principalul
client al ,,UE -15". În anii '70, balanța comunitară cu SUA a fostdeficitară. Ea a devenit

32
excedentară până în 1988. Apoi deficitul a reapărut, până în 1991, când a fost din nou
resorbit. Evoluția aceasta contrastantă se explică atât prin variațiile conjunctu rale, cât și
prin evoluția cursului de schimb al dolarului
Pe plan sectorial, UE înregistrează cele mai mari deficite în industriile de vârf
(material electronic, aeronautica) și la produsele agroalimentare. Excedentele apar în
industria automobilelor și în industriile tradiționale. Caracterul intermediar al
specializării europene este deci clar (și apare și mai net în ceea ce privește relațiile
comerciale cu Japonia). Este vorba despre o slăbiciune mai veche a Europei. Să ne
amintim, oricum, faptul că UE este un ansamblu nu foarte omogen și că specializarea
internațională a unor state membre este mai bună decât media comunitară.
Fluxurile de investiții străine directe (ISD) între cele două regiuni sunt
importante: UE constituie prima zona de destinație pentru investițiile americane și, până
în anii '90, SUA au reprezentat țară privilegiată în orientarea ISD din Europa de Vest.
După 1990, economiile emergente, în special cele din centrul și estul Europei, au
început să atragă cea mai mare parte a investitorilor europeni.

Figura 2.1 : Importuri/exporturi la nivel mondial între anii 2010 – 2016

Analizând graficul de mai sus constatăm o evoluție între U.E și SUA în
comparație cu China și Japonia care joacă și ele un rol important în această ecuație. 00.511.522.533.544.55
U.E S.U.A China JaponiaExporturi
Importuri

33
Figura 2.2 Evoluția exporturilor și a importurilor U.E – S.U.A :

Analizând contextul schemei se poate observa că în perioada 2013 -2014 a fost o
egalitate între cele 2 continente privind exportul și importul dintre U.E și S.U.A.
( sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics ) accesat la data de 10.06.2018
2.2 Relația U E cu Canada

Relațiile UE cu Canada sunt reglementate de Acordul -cadru de cooperare
comercială și economică semnat în 1976 și de declarația transatlantică din 1990. După
Consiliul de la Madrid, Consiliul a deschis negocieri cu autoritățile canadiene în
vederea stabilir ii unui plan comun de acțiune, asemănător cu cel încheiat cu SUA.
Negocierile au fost direcționate pe două probleme: contingentele la produse din pește și
o problemă aflată în legătură cu structura federală a statului canadian: autoritățile
provinciei Queb ec au rezerve în privința unui domeniu care este de competența lor, și
anume educația și cercetarea științifică.
Cooperarea cu Canada este importantă în special în domeniul tehnologiilor de
vârf. Astfel, Canada este singurul stat neeuropean care aparține A genției Spațiale
Europene, și cooperarea în domeniul energiei atomice este de tradiție, pornind de la
acordul Euroatom -Canada din anii '60. Relativ recent (25 iulie 1995) a fost semnat un
acord între UE și Canada privind un proiect de cooperare pentru demo nstrarea 0123456
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015europa
sua

34
fezabilității științifice a fuziunii termonucleare controlate ca sursă de energie utilizată cu
scopuri pașnice.
Sursa principală de tensiune între Canada și UE este constituită de
comercializarea produselor din pește. Cea mai mare parte a conflict elor apărute și -au
găsit soluția fie pe plan bilateral, fie în cadrul unor organizații internaționale, ca de
exemplu, Organizația Pescuitului din Atlanticul de Nord -Vest. În decembrie 1995, a
fost semnat un acord privind măsurile de control, de gestiune ad ecvată a resurselor de
pescuit, dedramatizarea problemelor referitoare la produsele din pește și deciziile
privind ajungerea la un consens în cadrul diferendelor.
UE este al doilea partener comercial al Canadei, în timp ce pentru UE Canada
este cel de -al treilea partener ca importanță în ceea ce privește schimburile comerciale.
Pe ansamblu, schimburile comerciale sunt echilibrate.

35
Tabel 2.1 : Suma total ă acumulată dintre U.E și Canada privind un top 10 al
principalelor exporturi/importuri între perioada 2010 -2015

Exp/Imp Animale $534,911,162 $546,097,806
Exp/Imp Vegetale $2,162,452,965 $665,612,577
Exp/Imp Uleiuri din plante $27,568,488 $252,274,607
Exp/Imp Mâncare $622,269,140 $4,070,776,543
Exp/Imp Producția de minerale $6,116,458,574 $4,454,218,581
Exp/Imp Industria Chimică $2,641,749,716 $11,536,283,503
Exp/Imp Industria Plasticului
Cauciuc etc. $408,471,764 $2,117,594,460
Exp/Imp Industria Pielii $130,520,984 $592,209,555
Exp/Imp Producția Lemnului $584,108,605 $355,518,765
Exp/Imp Producția hârtie $654,419,754 $771,553,834

(sursa: http://www.canadainternational.gc.ca/eu -ue/bilateral_relations_bilaterales/EU –
FS.aspx?lang=eng ) accesat la data de 11,06,2018
Din acest tab el reiese următoare analiza, Canada are o legătură bună cu Europa
privind acordurile de export și import în ciuda unor divergențe diplomatice.

36

Figura 2.3 : Exporturile/importuile privind Uniunea Europeană cu Canada

sursa: (http://ec.europa.eu )

Valorea bunurilor dintre U.E și Canada a ajuns la valorea de 64.3 milioane de euro în
perioada 2016 -2017 fiind cea impoartantă privind exportul și importul. Cele mai
exportate bunuri către Canada au fost chimicalele și echipamentele de transport. Iar din
Canada spre U.E au fost piesele pentru diferite tipuri de mașini.

0510152025303540
2015 2016 2017EU Import
EU Export
Balanta

37
2.3 Relația U.E cu ASIA

a) Relațiile cu Japonia
Relațiile euro -japoneze s -au dezvoltat mult începând cu anii '90 (instalarea în
1994 la Tokyo a unei delegații permanente a CEE). UE și Japonia au adoptat o
declarație comună privind relațiile lor mutuale încă din 18 iulie 1991, la Haga. Aceasta
instituțio nalizează dialogul politic, definește obiectivele comune în materie de relații
economice și comerciale și propune organizarea unui summit anual al președintelui
Comisiei cu primul ministru japonez, a unei reuniuni interministeriale anuale între
membrii Com isiei și cei ai cabinetului nipon.
Problema fundamentală este cea a deficitului comercial al UE în relațiile sale cu
Japonia. Acesta persistă de un mare număr de ani. După 1990 s -a putut constata o
ușoară amelio rare, probabil aflată în legătură cu eforturile de deschidere a pieței
japoneze. Acest deficit rezultă în special din diferența privind calitatea specializării
internaționale a celor doi parteneri – Japonia este mai bine specializată în activitățile cu
cerere mare la nivel mondial și în cele care utilizează tehnologii de vârf decât UE.
Aceasta diferența apare încă din anii '70, când Japonia își baza excedentele pe
produsele industriei automobilelor și ale unor industrii de vârf. Punctele forte ale
Europei r ămân industria farmaceutică și cea aeronautică, dar excedentele înregistrate în
aceste sectoare sunt departe de a acoperi chiar și numai deficitul realizat în domeniul
industriei echipamentelor și aparaturii electrice. Celelalte excedente europene se
regăs esc la activitățile tradiționale: îmbrăcăminte, pielărie, încălțăminte.
Dificultățile cu care se confruntă companiile europene când încearcă să exporte
sau să se implanteze pe piața niponă sunt legate de protecționismul japonez care este
adesea invocat de firmele europene. El are o natură specială, este mai difuz decât
protecționismul european.
Relațiile euro -japoneze au fost, din acest motiv, destul de tensionate în anii '80.
Negocierile între țările Triadei – au adus o sensibilă ameliorare a a cestor relații. Planul
trienal de liberalizare economică lansat în 1985 în Japonia a simplificat procedurile de
omologare a produselor importate și a suprimat o serie de bariere fiscale. De aici a
rezultat o creștere a exporturilor comunitare, mai ales în domeniile tradițional cunoscute
ca puncte forte ale Europei: vinuri și băuturi spirtoase, cosmetice și produse
farmaceutice, materiale medicale.

38
În ceea ce privește importurile comunitare, punctul sensibil este industria
automobilelor. Pentru a limita concurența japoneză, cea mai mare parte a statelor
Comunității au instituit, contingente sau au negociat acorduri de limitare voluntară a
exporturilor. Piața unică a impus însă un demers comun în materie de protecție la
frontieră. S -a semnat, așadar, , un acord planificând reducerea progresivă a
protecționis mului , pentru a se putea realiza adaptarea aparatului industrial european la
cerințele pieței unice și a concurenței mondiale. Japonia și -a limitat exporturile anuale la
nivelul atins în , adică 1,23 m ilioane automobile.
Acest contingent global a fost revizuit anual, ținând în special cont de evoluția
cererii în mod ciudat, acordul s -a dovedit a fi foarte imprecis în ceea ce privește
activitatea filialelor nipone în Europa de Vest mai ales în M area Britanie. Comunitatea
a considerat ca această producție trebuia sa fie inclusă în contingentul global – altfel
investițiile străine ar fi substituit exporturile și pe piața unică efectul concurențial ar fi
fost același sau mai mare, dar autoritățile j aponeze nu au dorit să se supună acestei
plafonări. Ponderea niponă pe piața european ă a automobilelor se estima de circa
16,1%, cuprinzând 1,23 milioane de automobile din import și circa 1,2 milioane din
producția locală, pe o piață estimată la circa 15, 1 milioane de automobile. Această
ponder e era de aproximativ 12% în . Singura limită precisă privind câștigarea cotelor de
piață pare a fi partajul creșterii pieței, din care doar maximum doua treimi se pot datora
constructorilor japonezi.

39

Figura 2.4 : Exporturi / Importuri U.E și Japonia

sursa: ( http://ec.europa.eu )
Analiza acestui grafic: Japonia este al doiela cel mai important partener după
China, pentru relația economică dintre cele 2 continente japonia și U.E . Anul 2016 es te
unul în scădere, dar comparativ cu 2017 când relația economică este în creștere.
Principalele bunuri pentru cele 2 sunt: mașinăriile, tehnologia electrică, industria
medicală și cea chimică.

b) Relațiile cu ASEAN
UE are un interes strategic în consolidarea relațiilor cu Asociația Națiunilor din
Asia de Sud -Est (ASEAN). O ASEAN puternică, unită și conștientă de propria valoare,
care își continuă propriul proces de integrare, este benefică pentru stabilitatea, -20-1001020304050607080
2016 2017U.E Export
U.E import
Balanta

40
prospe ritatea și securitatea regională și creează noi oportunități de cooperare pentru a
răspunde provocărilor regionale și globale.
ASEAN se caracterizează atât prin rate ridicate de creștere economică, cât și
printr -un dinamism demografic. Economiile statel or membre ale ASEAN, considerate
împreună, ar ocupa locul șapte în clasamentul celor mai mari economii ale lumii și se
preconizează că, în 2050, acestea vor ocupa locul patru. Se așteaptă ca noua clasă de
mijloc a statelor membre ale ASEAN să crească la 65 % din populația totală a ASEAN
până în 2030, comparativ cu 24 %, în 2010. ASEAN ocupă, de asemenea, un loc central
în cadrul eforturilor de a instaura o ordine mai solidă în materie de securitate în întreaga
regiune Asia -Pacific.
O ASEAN unită și încre zătoare în acțiunile sale este esențială pentru a asigura
abordarea într -un mod reglementat a provocărilor regionale. Acest lucru este atât în
interesul direct al cetățenilor din regiune, cât și în interesul cetățenilor Uniunii
Europene.
Relațiile UE -ASE AN au căpătat un nou impuls și este în interesul ambelor părți
ca această evoluție să se mențină. Numeroase state membre ale ASEAN și -au exprimat
speranța că UE va stabili relații mai apropiate cu ASEAN, manifestându -și dorința de a
se institui un „partene riat strategic” oficial. În ceea ce o privește, UE are interese
politice, economice și sectoriale imperioase în consolidarea cooperării sale cu acest
actor -cheie, într -o regiune de importanță strategică.
Cu toate că UE și ASEAN sunt „parteneri în cadrul procesului de integrare”,
acestea diferă în mod semnificativ în ceea ce privește nivelurile medii de dezvoltare
economică, natura sistemelor lor politice și soliditatea instituțiilor lor. ASEAN va trebui
să facă față provocărilor legate, printre altele, de : întregul său mecanism decizional
interguvernamental bazat pe consens; finanțarea bugetului ASEAN (doar 16 milioane
USD pe an, sumă provenită din contribuții egale din partea fiecărui stat membru al
ASEAN) și consolidarea rolului secretariatului acesteia. În același timp, UE și ASEAN
și-au asumat angajamentul comun cu privire la „consolidarea Comunității
(www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= -//EP//TEXT+REPORT . ) accesat la
data de 18.06.2018

41

Inițiativele specifice din acest domeniu vor include:
– consolidarea cooperării dintre UE și ASEAN în domeniul schimbărilor climatice
și inițierea unui dialog politic cu privire la mediu și la dezvoltarea durabilă, în
conformitate cu planul de acțiune Brunei și pe baza experienței UE în ceea ce
privește abordarea dezvoltării durabile la scară continentală, integrarea politicilor
climatice și transformarea Europei într -o economie foarte eficientă din punct de
vedere energe tic, cu emisii scăzute de dioxid de carbon;
– consolidarea sprijinului acordat ASEAN pentru acțiunile de combatere a
schimbărilor climatice, de protecție a mediului și de promovare a creșterii
economice ecologice și durabile prin intermediul programului de c ooperare
regională al UE (peste 60 de milioane EUR din suma de 170 de milioane EUR
alocată pentru perioada 2014 -20), precum și prin intermediul AIF și al
programului SWITCH Asia;
– consolidarea abordărilor regionale privind FLEGT și REDD +, inclusiv
pregătirea noilor programe REDD + de reducere a emisiilor la nivel național sau
la nivel de provincie/district, pentru o abordare mai eficace, prin acțiuni
transfrontaliere, a cauzelor defrișărilor și ale degradării pădurilor, precum și
asigurarea accesulu i la plățile aferente programului REDD + bazate pe rezultate,
în continuarea mecanismului EU REDD, finanțat de UE;
(http://www.switch -asia.eu/ ) site accesat la data de 18.06.2018

– ASEAN a dat dovadă de creat ivitate și hotărâre pentru a se situa în centrul
arhitecturii regionale, ceea ce îi permite să mobilizeze puteri regionale și globale
prin intermediul unor forumuri concentrice și juxtapuse cum ar fi ASEAN + 3
(din care fac parte China, Japonia și Coreea d e Sud), Forumul regional ASEAN
(ARF), Reuniunea miniștrilor apărării ai ASEAN – Plus (ADMM -Plus) și
Summitul Asiei de Est (EAS).
EAS devine tot mai mult principalul forum de cooperare strategică în regiune,
dintre membrii acestuia făcând parte Statele Unite, China, Japonia, Coreea de Sud,
India, Australia, Noua Zeelandă și Federația Rusă (UE nu este încă membră). Având în
vedere relațiile pe care UE le cultivă, în special în ceea ce privește comerțul și
investițiile, aceasta are un interes evide nt în asigurarea stabilității în regiune și, prin

42
urmare, în promovarea unei arhitecturi de securitate care să permită o mai bună
gestionare a tensiunilor politice din regiune și în cadrul căreia UE joacă un rol -cheie,
inclusiv prin aderarea acesteia la EA S, în viitor

Figura 2.5 : Evoluția exporturilor și importurilor dintre U.E și Asean ( 2005 – 2015 )

sursa:
(http://ec.europa.eu/eurostat/statistics
explained/index.php?title=File :Development_of_international_trade_in_goods_with_A
SEAN,_EU -28,_2005 –2015_(billion_EUR)_ASEAN17.png )

Din figura aceasta se observa o creștere semnificativă din anul 200 – până la finele
anului 2008. Criza mondială a afectat foarte tare aceste relații f iecare țară stabilându -si
unele criterii debaza pentru creșterea economică. Aceasta criza a dus încheierea mai
multor acorduri de comert din diferite părți ale globului.
După ieșirea din criză la finele anului 2009 s -a înregistrat noi creșteri în domen iul
schimburilor adică export și import, astfel tările revedindu -și la normal.

43

2.4 RELAȚIILE U.E CU ȚĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE

Din datele existente la nivel mondial rezultă că majoritatea țărilor lumii o formează cele
cu economii în dezvoltare. Ele prezintă un adevărat mozaic de s ituații. În funcție de
originea lor, țările în dezvoltare pot fi grupate în trei categorii:
1.Foste țări coloniale și dependente;
2.Foste țări comuniste;
3.Actuale țări cu regim co munist;
În cazul primelor categorii de țări, se poate remarca trecerea lor pe calea
reformelor la economia de piață, celelalta(cu excepția R.P.Chineză) încearcă, încă,
lichidarea rămânerii în urmă prin mijloace specifice economiei de comandă. Din rândul
țărilor c u economie exclusiv centralizate fac parte:R.S. Vietnam, R.P.D.Coreeană și
Cuba.
Ramuri de bază ale industriei manufacturiere, dar si cele de „varf”, contribuie
substanțial la creșterea produsului intern brut și a exporturilor. Firme din aceste țăr i au
devenit transnaționale. De exemplu Hyundai și Daewoo (construcții de mașini),
Goldstar și Samsung(electronică) din Coreea de Sud. Gradul de diversificare industrială
este ridicat. În aceste țări ponderea exportului în PNB depășește cu mult ponderile u nor
țări cu nivel de dezvoltare economică foarte ridicat. De peste două decenii țările
respective au înregistrat o creștere economică rguroasă într -un ritm mediu de 6 -8% pe
an. Progresele statelor în cauză au fost de două trei ori mai rapide decât cele al e țărilor
industrializate. Drept urmare, în cazul „tinerilor tigrii asiatici” ponderea lor în producția
mondială a crescut de la 4% în anii 1960 în circa 25% în 1995.
Țările membre ale Uniunii Europene au păreri divizate în ceea ce privește modul în
care ar trebui implemetate măsurile de protecți împotriva schimbărilor climatice în țările în curs
de dezvoltare. Majoritatea, în frunte cu Danemarca și Norvegia, pledează pentru adoptarea
oricărei soluții acceptate de țările bogate, în timp ce alte țări, pr intre care și Polonia, vor să
folosească o formulă separată de calcul, bazată pe capacitatea de plată a fiecărei țări și care ar
reduce povara țărilor sărace din fostul bloc comunist.

44
Țările în curs de dezvoltare au suferit deja de pe urma cr eșterii, în ultimii doi ani, a
prețurilor la alimente și combustibili, acum,sunt afectate de scăderea prețurilor de larg consum
și a investițiilor strpăine directe, precum și de probabilitatea unei diminuări dramatice a sumelor
trimise de cetățenii care lu crează în străinătate.

Față de trecut, cele emergente, fluxurile comerciale și de investiții au fost
orientate către piață, în conformitate cu interesele economice și de avantajul comparativ
al parteneri comerciali, și au fost, astfel, mai durabile și complementare.
Principalele sectoare ale exporturilor din economiile în tranziție pentru țările în
curs de dezvoltare au fost de combustibili, care a inclus țiței, gaze naturale și săpuneală,
și baza de metale. Țările în curs de dezvoltare "a exporturilor la economiile în tranziție
au fost mai diversificate și au fost în principal în categoria de fabricație sectoare precum
textile și de îmbrăcăminte, electrice / electronice, bunuri, vehicule si utilaje. Exporturile
de produse agricole șialimentare au fost, de asemeneaîncreștere .
Fluxurile de ISD între țările în curs de dezvoltare și economiile în tranziție a fost
în mare măsură determinată de creșterea cererii de energie, în căutare de noi piețe și ma-
ri, precum și de proximitate, afinități culturale și istorice a relațiilor.
Comerțului și a investițiilor între cele două g rupuri de țări au potențial
substanțial și a inclus mare de șanse, în special în cazul în care aceste relații au fost
susținute de amplu de cooperare și de investiții parteneriate; măsuri de facilitare a
comerțului și a investițiilor; aranjamente pentru tr ansferul de tehnologie și îmbunătățiri
în comerț, infrastructură de sprijin, în special de transport de interconexiune.
« Cu toate acestea, mai multe constrângeri, cum ar fi o lipsa de legături de trans-
port inadecvat sau informații cu privire la oportun ități de piață, a împiedicat realizarea
întregului potențial al mai profunde legături comerciale și de investiții. În plus, aderarea
la Organizația Mondială a Comerțului din economiile în tranziție și țările în curs de
dezvoltare, care nu a u fost încă de membri, precum și acordarea de "statutul de econo-
mie de piață" la toate economiile în tranziție, ar putea impulsiona comerțului și a inves-
tițiilor între cele două grupuri.« (http://www.unctadxii.org/en/Programme/Other –
Events/Parallel -and-Side-Events/Potential -and-prospects -for-trade -and-investment –
among -developing -countries -and-transition -economies/ ) site accesat la data de
18.06.2018

45

2.5 ROLUL UNIUNII EUROPENE ÎN CR IZA MONDIAL Ă

„Criza financiară, monetară și bancară din 2008 a început ca o problemă de
creditare subprime numai în Statele Unite în trimestrul al II -lea 2008 și s -a întins cu
repeziciune în trimestrul al III -lea în vestul Europei, apoi în trimestrul al IV -lea în
centrul și estul Europei și chiar în îndepărtata Asie. Principalele moduri de manifestare
ale sale au fost și acum, în octombrie 2009, mai sunt: lipsa lichidităților de pe piața fi-
nanciară și bancară, precum și scăderea importantă a valorilor acțiunilor pe piața bur-
sieră. Au existat și câteva falimente răsunătoare în SUA, două -trei mai importante în UE
(prezentate mai jos), care i -au determinat pe europeni să fie mai uniți ca niciodată și să
evite alte astfel de fenomene pe cuprinsul UE.” ( http://www.caleaeuropeana.ro ) site
accesat la data de 18.06.2018

Implicarea puternică a guvernelor – american, precum și a celor din principalele
state vest -europene – nu face decât să sublinieze cât de vehementă este ac tuala criză.
Modul în care autoritățile americane au sprijinit gigantul în asigurări AIG (vezi mai jos,
“Cazuri răsunătoare de intervenționism statal”) indică modul în care funcționeză planu-
rile de salvare instrumentate de guvernul american și Fed (Rezerva Federală Ameri-
cană), planuri de care, până la urmă, ajung să beneficieze tot instituțiile bancare și buri-
siere de pe Wall Street.
Motoarele creșterii economice – cheltuielile consumatorilor și expansiunea rapidă a
piețelor au fot la ralanti în primele 9 l uni din 2009, iar în statele în curs de dezvoltare
riscă să se oprească. Încrederea în economia zonei euro se află la minimul ultimilor șap-
te ani. Inflația în zona euro a ajuns în august 2008 la 3,8 la sută, o valoare aproape dublă
față de ținta de 2 la su tă a Băncii Centrale Europene (BCE).
Având în vedere deteriorarea sectoarelor financiar și economic, nu se vor putea
evita concedierile, rezultând un val masiv de șomaj, care va afecta toate piețele. Numai
pe piața bancară londoneză au fost anunțat e reduceri de 62 mii locuri de muncă (28 mii
în 2008 și 34 mii în 2009) pe fondul scăderii cererii pentru produsele bancare complexe.

Rata șomajului în Marea Britanie a crescut în cursul lunii septembrie 2008 la cel

46
mai înalt nivel din ultimii d oi ani, datorită pespectivei recesiunii și a reducerii
numărului de locuri de muncă din sectorul bancar și cel al construcțiilor. Inflația de 4,7
la sută din august 2008 a atins maximul ultimilor 16 ani în Anglia.
Șomajul în Irlanda a urcat, tot în a ugust 2008, la 6,3 la sută, cel mai înalt nivel din
ultimii 10 ani, din cauza concedierilor din sectorul construcților, aflat în declin ca urma-
re a încetinirii economiei. De asemenea, este un fapt recunoscut chiar de oficialitățile
germane, economia „locom otivei europene” a intrat în cea mai severă recesiune econo-
mică din ultimii 12 ani.
Efectele negative ale fazei inițiale ale actualei crize s -au văzut cu certitudine în
primele 9 luni din 2009, când problemele din sectorul bancar, care au afectat eco nomiile
statelor dezvoltate, au condus la reducerea intrărilor de capital pe piețele emergente cu
25 la sută, de la valoarea de 730 miliarde dolari pe ansamblul anului 2008, la 550 mi-
liarde dolari, estimați în 2009, conform unei analize a Morgan Stanley. C reșterea Pro-
dusului Intern Brut mondial s -ar putea reduce sub 3 la sută, nivel la care toți specialiștii
consideră că se poate vorbi de recesiune.
Problemele de pe piețele financiare, bursiere și monetare ale lumii au fost, sunt și vor
mai fi urmate – se pare – de scăderi drastice și prelungite ale activității economice. Eco-
nomia globală s -a confruntat în 2008 și rpimele 9 luni din 2009 cu prețuri record ale
materiilor prime, scăderea prețurilor locuințelor și amplificarea crizei creditelor.

CONCLUZII

47

Principalele concluzii pe care le -am parcurs pe întregul parcurs al lucrării de
disertație, am ajuns la părerea că U.E este cu adevărat un continent puternic care poate
face față oricărei prob leme, de ce?, răspunsul este simplu, fiind un singur continent unit
cu aproape toate tările de pe continentul European , prin definirea U.E tările care sunt
aproape de o unire comună ajung la o putere și o legislație de lungă durată care ajută
foarte mult în această ierarhie mondială.
Din primul capitol am ajuns la o opinie extraordinară, descoperind formarea
Uniunii Europene care a ajuns unde este astăzi, istoria, tratele, instituțiile deținute de
membri fiecărui stat ajunge la putere economică și socială solidă. În Europa se pune
accent foarte mult pe drepturile cetățenilor și îi ajută să îi formeze pentru societate.
Tările care au o statură înaltă pentru aderarea la U.E trebuie să îndeplinească acele
criterii care sunt menționate în lucrare, fără îndeplinirea acelor obiective aceea nu adera
la U.E
În al doilea capitol am ajuns la concluzia următoare, daca celelalte țări de pe alte
zone ale globului, cum este SUA, Canada, Japonia, China, chiar și Rusia , aceste mari
puteri ale lumii duc la o puter e unitară economică, datorită schimburilor de bunuri
dintre ele ajung să se cunoască, astfel să stie că situații de criză ajută. NATO, ONU sunt
megastructurile care pun bazele unei superi puteri pe glob, relațiile care sunt de natur ă
social -economică sau etnice, diplomatice duc la o relație care o să fie de folos.
Uniunea Europeană este o prelungirea Europei, formată din cele șase țări în
1950, constituie forma cea mai avansată de integrare multisectorială, având vocația de a
acționa pe mai multe sectoa re: economic, social, politic, drepturile omului și relațiile
celor 15 state care sunt membre a Uniunii Europene în acel timp.În prezent Uniunea
Europeană având 27 de state membre.
În opinia mea cred că U.E reprezintă un stat întreg alcătuit din alte st ate, care le
fac pe celelalte tări să aibă incredere în aceste instituții unde au de învățat. Rusia care
este o putere în lume a atras asupra sa penalițății din cauza anexării Crimeei fără motiv
și din alte puncte diplomatice și politice.
În final pot spune că Europa este un continent strategic, având toate felurile de
relief din punc de vedere turistic dar și geografic, atrăgând tot felul de turiști pentru a
ajuta economia fiecărei țări, acest schimb de experiență dintre continente duce la
explorarea economică mai intensă între fiecare stat/continent.

48
BIBLIOGRAFIE

1. H. James (2012) , Making the European Monetary Union
2.. Diego Varela (2008) Guvernarea Uniunii Europene , Iasi: Editura Institutul Euro pe-
an.
3. „European Union” . The World Factbook. Central Intelligence Agency . Accesat în 11
octombrie 2009 .
4. Adrian, Liviu, Ivan (2007) , Statele Unite ale Europei: Uniunea Europeană între
interguvernamentalism și supranaționalism . – Iași, Editura Institutul European
5.. FUEREA, Augustin 2011 , „Manualul Uniunii Europene”, ediția a V -a, revăzută și
adăugită după Tratatul de la Lisabona (2007/2009), Editura Universul Juridic,
București ,
6. GAVALDA, Christian 2010 ; PARLEANI, Gilbert , „Droit des affaires de l’Union
Européenn e”, Ed. Litec, Paris
7.John Farnell , Paul Irwin Crooks 2016 “The Politics of E.U – China , Economic
Relations – an Eneasy Partnership
8.Sieglinde Gstohl, 2017 , The Trade Policy of the European Union
9. http://www.europarl.europa.eu
10. https:// europa.eu/european -union/about -eu/institutions -bodies/european -council_ro
11.http://www.cdep.ro
12.https://europa.eu /european -union/about -eu/institutions -bodies/european -central –
bank_ro
13.https://europa.eu/european -union/law/treaties_ro
14. https://europa.eu/european -union/topics/trade_ro )
15. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics
16.http://www.canadainternational.gc.ca/eu -ue/bilateral_relations_bilaterales/EU –
FS.aspx?lang=eng
17. www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= -//EP//TEXT+REP ORT .
18. http://www.caleaeuropeana.ro

49

ANEXE

ANEXA 1

50

ANEXA 2

ANEXA 3

51

ANEXA 4

52

ANEXA 5

ANEXA 6

53
ANEXA 7

ANEXA 8

00.511.522.533.544.55
U.E S.U.A China JaponiaExporturi
Importuri
0123456
2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015europa
sua

54

ANEXA 9

ANEXA 10

0510152025303540
2015 2016 2017EU Import
EU Export
Balanta
-20-1001020304050607080
2016 2017U.E Export
U.E import
Balanta

55

ANEXA 11