Disertatie Dragan Daniela (1) [618865]

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII
POLITICI CONTABILE, AUDIT ȘI CONTROL DE GESTIUNE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Conducător științific,
Conf . univ. dr. TRIFAN ADRIAN
Absolvent: [anonimizat] ,
2017

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII
POLITICI CONTABILE, AUDIT ȘI CONTROL DE GESTIUNE

PERFECȚIONAREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE ȘI A
CALCULAȚIEI COST URILOR LA S.C. “AVICOD” S.A . CODLEA ÎN
CONDIȚIILE APLICĂRII METODEI COSTURILOR VARIABILE

Conducător științific,
Conf. univ. dr. TRIFAN ADRIAN
Absolvent: [anonimizat] ,
2017

CUPRINS
pag.
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 1
CAPITOLUL 1
ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE ȘI A CALCULAȚIEI
COSTURILOR ÎN ENTITĂȚILE ROM ÂNEȘTI ………………………….. ………………………….. 3
1.1. Obiectivele și funcțiile contabilității de gestiune și calculației costurilor ………………….. 3
1.2. Principiile și factorii de organizare a i contabilității de gestiune și calculației costurilor 6
1.3. Clasificarea cheltuielilor care se cuprind în costul producției ………………………….. ……. 13
CAPITOLUL 2
PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE „AVICOD” S.A. CODLEA …………… 16
2.1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 16
2.2. Domen iul de activitate și structura organizatorică ………………………….. …………………… 19
2.3. Poziția financiară și performanțele societății ………………………….. ………………………….. . 24
2.4. Relația cu mediul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 30
CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA CALCULAȚIEI COSTURILOR POTRIVIT METODEI GLOBALE
LA S.C. „AVICOD” S.A. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 33
3.1. Caracterizarea metodei ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 33
3.2. Calculul costului unitar ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 35
3.3. Limitele metodei de gestiune și calculație a costurilor globale ………………………….. ….. 44
CAPITOLUL 4
MODEL DE PERFECȚIONARE A CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE ȘI
CALCULAȚIEI COSTURILOR ÎN CONDIȚIILE APLICĂRII METODEI DIRECT –
COSTING. ………………………………………………………………………….. ……………………………….. …45
4.1. Caracterizarea metodei ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 45
4.2. Model de calcul al costului unitar potrivit metodei direct -costing ………………………….. 47
4.3. Analiza cost -profit -volum ………………………….. ………………………….. ………………………… 53
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ……………………….. 57
BIBLIO GRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 60

LISTA TABELELOR

Tabelul 1.1.Situația comparativă între contabilitatea financiară și contabilitatea de
gestiune……………………………………………………………………………………………………… ………………6
Tabelul 2.1. Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la S.C. “ AVICOD” S.A.
Codlea …………………………………… ……………………………………….. ……………… …………..25
Tabelul 2.2. Performanța entității S.C.” AVICOD ” S.A. Codlea …….. ………………………….. ….29
Tabelul 2.3. Principalii clienți ai S.C. „AVICOD” S.A. …………………………………………….. …..32
Tabelul 3.1. Tablou conversie – Ferma 3 Sfântu Gheorghe …………….. ……………………….. …….37
Tabelul 3.2. Tablou conversie – Ferma 3 Codlea ………………………………. ……………………… …..39
Tabelul 3.3. Tablou conversie – Ferma 7 Dumbrăvița ……………………….. ……………………… …..42
Tabelul 4.1. Situația fermelor analizate …………………………………. …………….. ………………… ……48
Tabelul 4.2. Calculul M/CV, CF și determinarea rezultatului ……………….. …………………………50
Tabelul 4.3. Tabloul costurilor variabile …………………………………… ………. ………………………. …51
Tabelul 4.4. Determinarea rezultatului obținut din vânzarea producției ………………………….. ..53
Tabelul 4.5. Calculul punctului de echilibru ……………………………………………. ……………….. …..53
Tabelul 4.6 Rata marjei, cifra de afacri critică …………………………………………. ………………. ……54
Tabelul 4.7. Calculul factorului de acoperire …………………………………………. ……………….. …….55

LISTA FIGURILOR

Figura 1.1. Clasificare cheltuieli ……………………………………………………………………….. ………….6
Figura 2.1. Rețeaua de distribuție națională S.C. „AVICOD” S.A…………………………………..16
Figura 2.2 . Structura capitalului social …………………………………………………. …………… ………… 17
Figura 2.3 . Organigrama S.C. „AVICOD” S.A. ………………………………… …………….. ………….. 23
Figura 2.4 . Evoluția activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ……………. …………….. …………..27
Figura 2.5 .Evoluția rezultatelor entității …………………… ………………………….. ………….. …………. 28
Figura 2.6 . Principalii furnizori ai S.C. „AVICOD” S.A. …………………………………… …………..32

1
INTRODUCERE

Raționamentul redactării lucră rii de față se justifică din dorința de a obține o înțelegere
sistemică a calculației cost urilor .
După cum se știe, în același timp cu înregistrările efectuate în contabilitatea financiară,
în contabilitatea de gestiune se efe ctuează o alta serie de înregistrări. Acestea urmăresc
determinarea costului producției obținute, dar și a costului producției în curs de execuție.
Toate aceste stabiliri se produc doar pentru o perioadă limitată, de regulă o lună de zile. Din
această cauz ă, atât conturile din clasa 6, cât și conturile din clasa 9 se soldează la sfârșitul
lunii, fiind în acest fel pregătite pentru a evidenția consumațiunile de valori din perioada
următoare.
Contabilitatea de gestiune admite o legătură proprie între contabi litatea financiară și
cea de gestiune prin faptul că toate cheltuielile, pe elemente primare înregistrate în debitul
conturilor din clasa 6 se regăsesc desfășurate pe articole de calculație în debitul conturilor din
grupa 92 a contabilității de gestiune.
Am ales această temă deoarece prin lucrarea de față ne propunem să prezentăm
aspectele legate de perfecționarea contabilității de gestiune și a calculației costurilor, în mod
special cele legate de aplicarea metodei costurilor pe comenzi variabile, în entit ățile
românești. Aspectele teoretice prezentate în lucrare, sunt însoțite de aplicații care clarifică
modelele, procedeele și tehnicile utilizate de contabilitatea de gestiune pentru aplicarea
metodei alese.
Cea mai mare parte a definițiilor date contabilității de gestiune, și anume faptul că
rolul acesteia este de a furniza informații, preponderent de natură financiară, referitoare la
activitatea unei entități, informații care trebuie să permită utilizatorilor să efectueze judecăți și
să ia decizi i în cunoștință de cauză. Este necesar ca informațiile oferite de contabilitatea unei
entități să fie disociate în două componente, una care să servească utilizatorilor externi,
denumită contabilitate financiară, iar cealaltă denumită contabilitate de gest iune și destinată,
în principal managerilor. Contabilitatea de gestiune poate fi considerată instrumentul de
gestiune cu care se înarmează conducerea unei entități pentru a -si satisface nevoile de
informare și pentru a -și orienta deciziile.
Tema a fost tra tată la nivelul entității S.C. „AVICOD” S.A. Codlea , entitate
reprezentativă în domeniul creșterii și prelucrării cărnii de pasăre.

2
Tema a fost structurată pe cinci capitole. Astfel, în primul capitol, denumit
„Organizarea co ntabilității de gestiune și a calculației costurilor în entitățiile rom ânești”, se
pleacă de la obiectivele și funcțiile de gestiune și calculației costurilor. O atenție deosebită s -a
acodat principiilor și factorilor de organizare a contabilității de gest iune și a calculației
costurilor.
În cel de -al doilea capitol denumit Prezentarea societății comericale „AVICOD ” S.A.
Codlea , am prezentat entitatea aleasă pentr u efectuarea studiului de caz.
Scopul societății este producția, prelucrarea și conservarea cărnii și a produselor de
carne, promovarea și punerea în aplicare a inițiativelor de interes natioal in domeniu
producției, prelucrării și conservării cărnii și a produselor din carne, domenii conexe și
realizarea de beneficii.
În această lucrare, detalii despre ferme și nu numai se vor regăsi în capitolul următor.
„Organizarea calculației costurilor potrivit metodei globale” în industria aleasă este
titlul celui de -al treilea capitol, care cuprinde atât cadrul teoretic, cât și cel practic al metodei
globale. Această metodă de contabilitate de gestiune și de calculație a costurilor se aplică de
către entitățile care fabrică un singur produs la care, de regulă, la sfârșitul perioadei nu există
semifabricate sau producție neterminată sau care, daca există, este constantă.
În capitolul patru denumit „Model de prefecționare a organizării contabilității de
gestiune și a calculației costurilor în condițiile aplicării merodei direct -costing la Societatea
Comercială „AVICOD ” S.A. Codlea”, am efectuat modelul de calcul al costului potrvivit
metodei, dar și a naliza cost -profit -volum. Această analiză este îndreptată către luarea
deciziilor pentru a îndruma managementul entității în obținerea de rezultate optime. Volumul
vânzărilor va trebui să atingă un anumit nivel pentru a fi acoperite cheltuielile fixe.
Lucr earea se încheie cu concluziile și propunerile pe care le -am recomandat.

3
CAPITOLUL 1
ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE ȘI A
CALCULAȚIEI COSTURILOR ÎN ENTITĂȚILE ROM ÂNEȘTI

1.1. Obiectivele și funcțiile contabilității de gestiune și calculației costurilor

Sistemul informațional contabil din Rom ânia se desfășoară după unul dualist, fiind
bine definit în două componente: contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.
Ambele înregistrează evenimente din viața economică și oferă informații tuturor utilizatorilor
interesați.
„Spre deosebire de contabilitatea financiară, contabilitatea de gestiune nu s e
organizează pe bază de legi, ordonanțe, hotăr âri, norme. Entitatea are întreaga libertate de a -și
alege metodele de ținere a contabilității de gestiune, libertate ce trebuie valorificată pe deplin.
În timp ce contabilitatea financiară privește, în specia l, trecutul entității, contabilitatea de
gestiune pune accentul pe viitorul acesteia.”1
Produsul final al contabilității este informația contabilă. Informația din contabilitatea
de gestiune este destinată managerului, de aceea unul din obiective este admin istrarea
costurilor și regăsirea în întreprinderi a unei stări de spirit care să permită stăp ânirea și
cunoașterea costurilor totale și pe unitate de produs, lucrare sau serviciu.
Ne raliem ideii potrivit căreia contabilitatea de gestiune oferă informații necesare ce
folosesc pentru recunoașterea eventualelor probleme cu care se confruntă entitatea, precum și
la stabilirea deciziilor privind acțiunile ce trebuie efectuate pentru soluționarea lor și
îndepărtarea neajunsurilor constatate. Răm âne la latitudine a fiecărei entități crearea unui
sistem informațional care trebuie să fie bine dezvoltat, cu o structură bine definită, astfel înc ât,
prin multitudinea de informații furnizate echipei de conducere, să asigure derularea în cele
mai bune condiții.
Organizar ea și conducerea contabilității de gestiune se realizează folosind o serie de
conturi specifice sau dezvolt ând conturile din contabilitatea financiară ori cu ajutorul
evidenței tehnico -operative. Prin urmare, utilizarea conturilor din clasa a 9 -a din Planu l de
conturi general este optională.
Michael Capron conturează faptul că sub efectul presiunii concurenței și al
multitudinii de produse și procese de producție, entitățile au fost nevoite să -și cunoască în

1 Trifan A., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, Editura Infomarket, Brașov, 2007, pag. 1

4
detaliu costurile, pentru a condiționa în mod nec esar prețurile de v ânzare și marjele realizabile
pentru fiecare produs.
Oprea Călin apreciază contabilitatea de gestiune “ca av ând drept obiectiv, în principal,
reflectarea tuturor operațiilor de colectare și repartizare a cheltuielilor pe destinații, respectiv
pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de fabricație, secții etc., decontarea producției
obținute, precum și calculul costului de producție al produselor fabricate, lucrărilor executate
și serviciilor prestate, inclusiv a producției în curs de execuție ”.2
Fiecare activitate are un cost. Costul prezintă raportul între forma bănească a
cheltuielii pe care o realizează o entitate pentru dob ândirea și desfacerea producției sale într -o
perioadă de timp stabilită și cantitatea de bunuri, servicii și lucrări care alcătuiesc producția
respectivă.
„Definită drept o tehnică de analiză a activității unei entități, o modalitate de
prelucrare a datelor care sunt furnizate de contabilitatea financiară, contabilitatea de gestiune
are, în principal, urmatoa rele obiective:”3
 cunoașterea costurilor diferitelor funcții ale entității (de producție, comercială ,
administrativă, cercetare -dezvoltare) ale produselor fabricate, lucrărilor executate și
serviciilor prestate;
 determinarea bazelor de evaluare a anumitor active (stocuri și producție
imobilizată) obținute din producție proprie, înregistrate în contabilitatea financiară la “ cost de
producție”;
 analiza rezultatelor prin combaterea costurilor cu veniturile obținu te;
 elaborarea de previziuni privind cheltuielile și veniturile, în principal, prin
întocmirea de bugete ;
 calculul abaterilor de la previziuni în scopul obținerii indicatorilor de gestiune, care
ar permite explicarea acestora.
În cele din urmă, putem sintetiza obiectivul fundamental al contabilității de gestiune,
acesta fiind: “obținerea rapidă de date exacte, fiabile, clare, adaptate la diferitele aspecte ale
gestiunii curente și utilizarea lor rațională, astfel înc ât, prin for mularea diagnosticului, să se
pregătească și să se elaboreze un ansamblu coerent de previziuni. ”4

2 Oprea C ălin, Contabilitatea de gestiune, Editura Tribuna Economică, București, 2002, pag. 15
3 Budugan D., Georgescu I., Berheci I., Berțianu L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București,
2007, pag. 15 -16
4 Anton C.,Contabilitatea de gestiune, Reprografia Universității “Transilvania” din Brașov, 2009, pag. 18

5
Funcțiile contabilității de gestiune sunt următoarele:
a) Funcția de măsurare – indicatorul valoric cu caracter sintetic este costul al
cărei mărime trebuie stabilită corect prin calculul economic . Funcția de măsurare este prima și
cea mai importantă funcție, redă producția și desfacerea ei;
b) Funcția de previziune – se realizează sub urmatoarele două aspecte, și anume,
bugetarea costurilor și p rognoza lor ;
Referitor la bugetarea costurilor, aceasta se realizează la nivel microeconomic și se
caracterizează prin modul de grupare al costului pentru fiecare produs în parte, dar și pentru
întreaga cantitate programată pentru a se fabrica. Prognoza co sturilor se face cunoscută la
nivel macroeconomic și se referă numai la un produs ori numai la o activitate în cadrul
entității. Prognoza costurilor se realizează datorită legăturii directe existente între costuri și
prețuri, calității lor de instrumente d e măsură și dimensionare reciprocă;
c) Funcția de optimizare – se referă la alocarea unor resurse restr ânse, distribuite
în funcție de întâietatea și completitivitatea execuției . Modelele de optimizare ale costului se
bazează în primul r ând pe funcții matematice care stabilesc rezervele interne ale entității.
Rezervele identificate și valorificate determină creșterea profitului și a ratei rentabilității.
d) Funcția de măsurare, control și reglare a contabilității și calculația costurilor are
ca scop păstra rea neschimbată a echilibrului între mărimile prestabilite și cele efective ca
urmare a mișcării diferite a celor din urmă. Prin îndeplinirea acestei funcții se transmite în
comportamentul întregului sistem tehnic, economic și social, care este entitatea, efectele
funcției de previziune și ale funcției de optimizare a costurilor, cauzele care determină
influențele negative asupra mărimilor stabilite fiind eliminate pe parcurs.
Diferențele dintre contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune sunt importante
atât pentru contabili, c ât și pentru activitatea de conducere. Informația este determinată pentru
a satisface nevoile at ât utilizatorilor externi, c ât și utilizatorilor interni ai unei entități, iar cele
două diviziuni ale contabilității țin cont de acest lucru.
„Luând în considereare părțile componente de structură ale sistemului contabil, pe
plan internațional, s -au precizat două concepții:”5
 concepția monistă, conform căreia sistemul contabil este integrat într -o singură
contabilitate și a cărei informație este destinată at ât utilizatorilor interni c ât și celor externi;
 concepția dualistă, conform căreia sistemul contabil este delimitat în două
componente: contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune, care se sprijină pe

5 Anton C.,Contabilitatea de gestiune, Reprografia Universității “Transilvania” din Brașov, 2009 , pag. 16

6
contabilitatea financiară și al cărei obiect de studiu în constituie urmărirea „gestiunii
întreprinderii” prin intermediul unui indicator reprezentativ, și anume „costul producției”.
Legătura între contabilitatea financiară si contabilitatea de gestiune este înfățișată în
Tabelul 1.1 Situația comparativă între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.

Tabelul 1.1.Situația comparativă între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune

Sursa: Anton C., Contabilitatea de gestiune, Reprografia Universității “Transilvania” din
Brașov, anul 2009, pag. 17

1.2. Principi ile și factorii de organizare a i contabilității de gestiune și calculației
costurilor

Principiile puse în practică în calculația costurilor producției sunt grupate în cadrul
principiilor, care pot fi aplicate oricărei metode de calculație a costurilor, fie în totalitate, fie
parțial. Prin urmare, principiile generale ale calculației costuri lor producției sunt prezentate
mai jos.
Principiul separării cheluilelilor care privesc obținerea bunurilor, lucrărilor și
serviciilor de cheltuieli care nu sunt legate de achiziția, producția sau prelucrarea acestora,
ceea ce presupune că la nivelul elementelor de calculație fixate de fiecare p ersoană juridică, să
se despartă cheltuielile acordate obiectelor respective de cheltuielile ocazionate de restul
activității. Acele cheltuieli care nu participă la obținerea obiectelor menționate sunt
Nr.crt. Criterii de comparare Contabilitatea financiară Contabilitatea de gestiune
1 Reglementare juridică obligatorie + normată obligatorie+nenormată
2 Viziunea întreprinderii globală analitică
3Natura fluxurilor
observateexterne interne
4Fluxul documentelor de
înregistrareexterne externe și interne
5 Clasificare cheltuieli după natură pe destinații
6 Obiective financiare economice
7 Reguli de procedură rigide suple și evolutive
8 Utilizatori interni și externi interni
9 Natura informațiilor precise+certe+formale rapide+pertinente+oportune

7
cheltuielile de administrație, cheltuielile de desface re, cheltuielile financiare, cheltuielile
extraordinare etc, cheltuieli care nu se înglobează în costul acestora.
Separarea cheltuielilor privind producția în curs de execuție de cele privind producția
terminată reprezintă o importanță deosebită în dimensi onarea corectă a costului produselor
finite, respectiv a profitului.
Supraevaluarea producției neterminate participă la micșorarea costului producției
terminate și la creșterea profitului, iar subevaluarea conduce la majorarea costului producției
finite și micșorarea profitului.
Același principiu admite separarea costurilor productive creatoare de valori de cele
neproductive care nu sporesc produsului nici o valoare, în vederea cunoașterii mărimii și
structurii lor, al luării măsurilor indispensabile prev enirii și eliminării acestora. Din această
categorie a costurilor neproductive fac parte depășirile de consumuri specifice de materiale,
folosirea materialelor de alte dimensiuni sau calități față de cele prevăzute în norme, pierderi
din rebuturi, din susp endarea procesului de producție, lipsuri și pierderi din deteriorarea
materialelor, semifabricatelor, produselor finite etc. Aceste cheltuieli nu sunt creatoare de
valori, așadar nu sunt necesare fabricării produselor.
Principiul delimitării cheltuielilor în timp presupune ca înglobarea cheltuielilor în
costuri să se efectueze în perioada de gestiune, luna, trimestru sau an, căreia îi aparțtin
cheltuielile în cauză.
Toate cheltuielile efectuate în perioada curentă dar care privesc perioadele ce urmează
în gestiune (cheltuielile înregistrate în avans sau cheltuielile anticipate) cum ar fi : cheltuielile
privind reparațiile capitale neprevăzute, reparații curente și revizii tehnice, abonamente, chirii
și alte cheltuieli efectuate anticipat se evidențiază difer it în contabilitatea financiară,
utiliz ându-se contul 471 “Cheltuieli înregistrate în avans”, acestea fiind apoi incluse în
cheltuielile din clasa 6 “Cheltuieli” și în contabilitatea de gestiune în conturile care exprimă
costurile directe sau indirecte de producție, care se realizează în etape pe măsura ajungerii la
scadență c ând acestea devinid costuri curente.
Pentru calcularea costului produselor este necesar ca la costurile propriu -zise ale
perioadei în curs să se completeze, pe l ângă cotele din cheltu ielile realizate înainte de
momentul convenit ajunse la scandență, și cheltuielile calculate cu anticipație reprezent ând
provizioanele constituie pe seama cheltuielilor de exploatare pentru riscuri și cheltuieli,
deprecierea activelor circulante etc.
Princ ipiul delimitării cheltuielilor în spațiu are la bază delimitarea cheltuielilor
executate într -o anumită perioadă de gestiune pe procese sau alte locuri cu o importanță

8
deosebită care le -au ocazionat, cum ar fi : aprovizionare, producție, administrație, des facere,
iar pentru sectorul producției, pe secții, ateliere, linii de fabricație etc. Pentru structurile
menționate se pot organiza centre de producție, centre de profit sau alte centre de
responsabilitate în raport de care se ad âncește delimitarea cheltui elilor. În acest scop, se vor
condiționa în mod necesar : obiectul calculației, unitatea de calcul dar și o nomenclatură strictă
a cheltuielilor de producție. Cheltuielile directe se vor atribui produsului, lucrării sau
serviciului, obiect al calculației, î n acel moment în care pot fi constatate. Cheltuielile indirecte
se limitează c ât mai aproape de producție, iar atunci c ând se aplică cele mai corespunzătoare
procedee de repartizare pentru fiecare obiect de calculație să îi revină numai cota de cheltuieli
indirectă ocazionată de fabricarea respectivului produs, executarea respectivei lucrări,
prestarea respectivului serviciu. Localizarea costurilor pe sectoare de fabriacție, de desfacere
sau de administrație, dă mijlocul de realizare al bugetării și preciza rea costului producției
fabricate și a desfacerii acesteia.
Principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv admite
în mod prealabil delimitarea cheltuielilor productive, care sunt creatoare de valoare, de
cheltuielile cu ca racter neproductiv. Acest principiu este esențial pentru cunoașterea mărimii
și structurii acestora în vederea reducerii, eliminării și prevenirii consumațiilor neutre,
accidentale și cu caracter special care îngreunează nejustificat costul producției, înd reptând
astfel rezultatele financiare ale entității. Consumațiile apreciate ca fiind necesare au legătură
cu produsul care se realizează, lucrarea care se execută, serviciul care se prestează. Din acest
motiv ele mai sunt numite și cheltuieli productive sa u cheltuieli încorporabile, în timp ce
consumațiile accidentale și cele cu caracter special sunt numite cheltuieli neproductive sau
cheltuieli neîncorporabile.
Această varietate a cheltuielilor cu caracter neproductiv cuprind : dob ânzile majorate
sesizate de bănci pentru împrumuturile neachitate din cauze subiective, pierderile din rebuturi,
pierderi din suspendarea procesului de producție, salariile plătite muncitorilor, în factorii legii,
pentru timpul care nu a fost încă lucrat din vina managerului, depă șirile de consumuri
caracteristice materialelor etc. Aceste plăți reprezintă consumațiile specifice de materiale și nu
au legătură cu obiectul producției, volumul lor simboliz ând o gestiune defectuoasă. Așadar,
după ce au fost recunoscute, trebuie eliminat e din suprafața cheltuielilor de producție.
La finele acestui principiu, costul producției este necesar să cuprindă numai
cheltuielile apreciate ca fiind indispensabile unei entități, fără ca prin aceasta să se ascundă
defecțiuni în organizarea și conduce rea acesteia. Aceste cheltuieli se vor reflecta în
diminuarea corespunzătoare a rezultatului exercițiului financiar.

9
Delimitarea cheltuielilor privind producția finită de cheltuielile aferente producției în
curs de execuție. Principiul este recunoscut pent ru acele unități productive a căror producție
se descrie parțial la finele perioadei de gestiune în felurite stadii de transformare, cantitatea și
valoarea acesteia fiind diferită de la o perioadă de gestiune la alta. Principiul delimitării
cheltuielilor p rivind producția finită de cheltuielile aferente producției în curs de execuție
urmărește informarea deformării pe care costurile produselor fabricate, lucrărilor executate și
serviciilor prestate le pot suporta din cauza cheltuielilor care privesc producț ia în curs de
execuție și invers, remarc ând în primul r ând o evaluare cantitativă exactă, apoi o evaluare
valorică mai exactă a acesteia, aplic ându-se diferite procedee.
Subevaluarea producției în curs de execuție are un efect referitor la adunare asupra
costurilor producției terminate și micșorează profitul. Supraevaluarea producției în curs de
execuție majorează profitul și are un efect referitor la eliminare asupra costurilor de producție.
Lăsând la o parte cele cinci principii considerate principii de bază, în teoria și practica
calculației costurilor s -au formulate si altele, în dorința de a garanta o fundamentare teoretică
mai întreagă a calculației costurilor, acestea fiind descrise în cele ce urmează.
Principiul documentării constă în stabilirea înt regii calculații pe documente
justificative, din care apare o consecință logică pentru fiecare element de cost, cantitate și
valoarea consumurilor materiale în procesul de producție.
Principiul calculației unice analizează ca fiecare cost să se calculeze d oar o dată. Ca
exemplu, dacă se utilizează un mijloc fix amortizat complet în procesul de producție, valoarea
amortizării nu se înglobează în costurile de producție, analiz ându-se fără valoare. Aceasta va
influența în mod favorabil costurile produselor dob ândite.
Principiul eficienței calculației certifică partea calitativă a calculației, care trebuie să
fie eficientă. Întinderea ei peste limitele unei precizii economice este costisitoare, nerentabilă.
Principiul cauzalității a fost redactat de către K. Rum mel și pleacă de la ideea generală
care reflectă realitatea că costurile sunt o funcție a unor factori de influență, iar între cost,
mărimea și intensitatea factorilor de influență există relații care au caracter de proporție.
„Există mai multe relații de proporționalitate și mai mulți factori de influență între acestia și
costuri, ceea ce impune folosirea mai multor etaloane sau mărimi de referință care să prezinte
gradul de influență a fiecărui factor. După acest principiu, o calculație este posibilă atun ci
când se reușește reprezentarea, prin legi liniare, a legăturilor dintre costuri și factorii de
influență care acționează asupra lor .”6

6 Oprea C., Contabilitate de gestiune, Editura Tribuna Economică, București, 2001, pag. 119

10
Principiul creșterii sferei costurilor individuale scoate în evidență extinderea costurilor
care se pot determina dire ct pe produs în vederea creșterii gradului de exactitate a calculației.
Principiul contribuției de acoperire a fost elaborat de către E. Kosiol. Acest principiu
este aplicat în metodele neabsorbante de calculație a costurilor, în vederea determinării
contribuției de acoperire a costurilor fixe, a dob ândirii beneficiilor. Produsul fabricat este
purător de costuri și producător de beneficii brute. În momentul în care produsul fabricat
aduce o contribuție mai mare la obținerea beneficiilor brute, acesta este în măsură să suporte
mai multe costuri.
Principiul imputării raționale a costurilor de structură admite în mod prealabil
separarea din costul produselor a costului subactivității. Se vor introduce în costul produselor
numai costurile fixe cuvenite gradulu i de folosire a capacității de producție. În schimb,
costurile fixe de subactivitate, ce corespund nefolosirii capacității de producție, nu este
necesar să se includă în costul produselor, ci să afecteze direct rezultatele exercitiului. Același
principiu r emarcă recalcularea bugetelor și calcularea nivelului acceptabil de costuri.
Principiul conectării cheltuielilor de exploatare cu veniturile din exploatare redă
stabilirea veniturilor unei perioade de gestiune și decontarea cheltuielilor din venituri îm
vederea precizării rezultatului din exploatare.
În afara acestor principii menționate, contabilitatea de gestiune trebuie să asigure
unitatea între bugetarea activităților, antecalculația și postcalculația costurilor, înștiințarea și
conducerea prin excepție și majorarea controlului și a responsabilității în gestiunea unităților
patrimoniale.
„Modul de organizare a lucrărilor de contabilitate de gestiune și a calculației costurilor
în industrie depind de următorii factori”7:
Tehnologia producției, ca întreg al operațiilor consecutive, respecitv al fazelor de
fabricație a materiei prime p ână la dob ândirea produsului finit, exercită organizarea
contabilității de gestiune prin numărul și nomenclatura documentelor referitoare la pregătirea
fabricației și urmărirea acesteia, determină ordinea de prioritate în care se execută elaborarea
bugetelor și calculațiilor privind costul pe produs.
Tot aceeași tehnologie a producției exercită stabilirea obiectului și unității de
calculație în industrie. De asemenea, tehnologia producției are influentă și asupra perioadei și
momentului calculației. În industrie, perioada de producție este diferită de perioada de
gestiune, iar perioada de calcul nu este aceeași cu perioada de producție. Gradul d e

7 Oprea C., Contabilitate de gestiune, Editura Tribuna Economică, București, 2001, pag. 119

11
complexitate al producției necesită împărțirea cheltuielilor de producție pe produse.
Perceperea tehnologiei producției prezintă o importanță pentru determinarea consumului de
materii prime, de materiale auxiliare, de semifabricate, de combustibili, de e nergie, de apă
etc., consumuri care, fiind evaluate în bani formează cheltuielile de productie ce alcătuiesc
obiectul contabilității de gestiune.
Tipul de producție și modul de organizare a acesteia presupune, de asemenea, factori
cu idei profunde în orga nizarea contabilității de gestiune. Văzută din aceste puncte de vedere,
producția unităților industriale poate fi at ât simplă, c ât și complexă. Producția simplă este
alcătuită din extracția din natură a unor bunuri materiale sau din prelucrarea succesivă a
materiei prime, produsul finit rezult ând după străbaterea ultimei faze de fabricație. Tipurile de
producție de masă și de serie mare sunt caracteristice producției simple, fabricația fiind
constituită în flux continuu sau pe loturi mari. Producția complex ă include, în sfera sa, acele
procese de producție în care produsul finit se obține prin îmbinarea unor piese sau
subansambluri fabricate înainte prin procese tehnologice independente, desfășurate în paralel,
în locuri diferite. Însușirile specifice produc ției complexe sunt categoriile de producție
individuală și de serie mică sau mijlocie.
Tipul de producție și modul de constituire al acesteia condiționează alegerea metodei
de calculație a costului de producție, a obiectului si unității de calculație, momentul în care
trebuie calculat costul de producție, modul de constituire a evidenței cheltuielilor de producție
și în mod deosebit a evidenței analitice a acestora, dar și documentația tehnico -economică de
emitere și urmărire a cheltuielilor de producți e și a producției rezultate, ordinea de prelucrare
și controlul datelor regăsite în documente.
Caracterul procesului de producție este continuu sau sezonier. Acest caracter are
implicații asupra organizării contabilității de gestiune. Caracterul activității entității
influențează modul de cuprindere al cheltuielilor de producție în costul producției. În cazul
unităților cu activitate continuă din industrie, cheltuielile de producție efectuate într -o
perioadă de gestiune se menționează și se includ în costul de producție al produselor fabricate
în perioada respectivă de gestiune.
Gradul de automatizare al producției formează, de asemenea, un factor în funcție de
care este organizată contabilitatea de gestiune. Așadar, în unitățile industriale cu pro ces de
producție integral automatizat sunt ținuți sub observație cu ajutorul computerelor nu doar
parametrii de fabricație, ci și cantitățile de materii prime și materiale intrate în secții, precum
și semifabricatele și produsele finite obținute. Producția automatizată admite reducerea
volumului documentelor primare și simplificarea operațiunilor de completare a lor.

12
Structura organizatorică a entității redată prin structura de producție și concepție
(secții, ateliere, fabrici) și strcutura funcțională (b irouri, servicii) constituie cadrul pe care se
așează organizarea și funcționarea calculației costurilor. Secțiile și atelierele de bază, c ât și
cele auxiliare formează subdiviziuni organizatorice în raport cu care se organizează at ât
cheltuielile încorpor abile, c ât și producția care le -a ocazionat. În cazul sectorului administrativ
și de conducere, cheltuielile ocazionate de activitatea acestuia se analizează la nivelul
întregului sector funcțional. Cu c ât structura organizatorică este mai întreagă, cu at ât mai
multe vor fi delimitările de cheltuieli pe zone de cheltuieli și numărul de calculații
indispensabile pentru luarea deciziilor și optimizarea activității.
Întrebuințarea producției secțiilor diferite condiționează în mod necesar ordinea de
executare a lucrărilor de calculație a costurilor.
Mărimea entității exercită o influență pentru alegerea principiilor generale de
organizare și îndeplinire a lucrărilor de calculație și de elaborare a bugetelor în sensul
organizării în formă centralizată sau descen tralizată a lor.
În entitățile mici și mijlocii, calculația, elaborarea bugetelor pe locuri și feluri de
activități, urmărirea și controlul executării lor sunt organizate centralizat, toate lucrările de
calculație se realizează de birouri sau compartimente organizate ca subdiviziuni diferite în
cadrul structurii funcționale.
În schimb, în entitățile mari se utilizează sistemul descentralizat de organizare a
calculației costurilor, stabilit de necesitatea creșterii operativității și a controlului costurilor
din fiecare secție sau uzină. Prin urmare, în cadrul fiecărei uzine sau secții se organizează un
birou de calculație, care realizează lucrările privind bugetarea și evidența costurilor de
producție și control preventiv al lor. Organizarea și îndrumarea cal culației din secții, evidența
cheltuielilor de administrație și conducere, distribuirea amortizării pe locuri de cheltuieli,
centralizarea costurilor secțiilor de producție, calculul și raportarea costurilor de producție la
nivelul întreprinderii se efectu ează numai la nivel central.
În concluzie, rezultă că organizarea contabilității de gestiune în unitățile industriale
este determinată de o succesiune de factori care țin de particularitățile tehnologice,
organizatorice și economice ale unității în cauză. Influența acestori factori poate fi mai mare
sau mai mică, în funcție de obiectivul urmărit. Cu toate acestea, pentru o bună organizare a
lucrărilor de contabilitate de gestiune în vederea calculării c ât mai precise și reale a costului
de producție, trebu ie să se țină cont de influența tuturor factorilor prezentați, indiferent de c ât
de importanți ar fi.

13
1.3. Clasificarea cheltuielilor care se cuprind în costul producției

Orice fel de activitate economică se înființează pe folosirea factorilor de producție.
Cheltuielile privind factorii de producție utilizați și consumați în procesul de producție trebuie
să se recunoască în prețul de v ânzare al bunurilor sau serviciilor, pentru a putea fi
redob ândite.
Înglobarea acestor cheltuieli în prețul de v ânzare al bunurilor sau serviciilor se
realizează prin costul de producție. Aceasta alcătuiește ceea ce necesită anumite eforturi
materiale pentru întreprinzător pentru producerea unui bun sau prestarea unui serviciu, p ână în
momentul în care ajunge ca ofert ă pe piață.
Pentru a putea studia modul în care s -au consumat factorii de producție de către
entitate și pentru a putea calcula, respect ând regulile, costul producției și rezultatele
financiare, contabiliatea de gestiune trebuie să întregistreze cheltuieli de exploatare.
În cele din urmă, este prezentată clasificarea după modul de repartizare și includere în
costul obiectelor de calculație (produse, comenzi, f aze, activități, f uncții) care le -au
ocazionat:
– cheltuieli directe ;
– cheltuieli indirecte .
Cheltuielile directe sunt acelea care se identifică pe un anumit obiect de calculație
(produs, serviciu, lucrare, comandă, fază, activitate, funcție etc.), încă din momentul efectuării
lor și ca atare se includ direct în costul obiectelor respective. Chelt uieli directe sunt:
cheltuielile cu consumul de materii prime, de energie și combustibil în scopuri tehnologice,
salariile de bază ale muncitorilor direct productivi calculate pen tru munca prestată în
producție.
Cheltuielile indirecte sunt acelea care pri vesc fie fabricarea mai multor produse,
executarea mai multor lucrări, servicii sau comenzi, respectiv faze, activități, ca obiecte de
calculație în cadrul unui atelier, secție, fie chiar întreprinderea în ansamblul ei. Astfel de
cheltuieli nu se pot ident ifica pe un anumit obiect de calculație în momentul efectuării lor și
ca atare nu se pot include direct în costul acestora, ci indirect, prin repartizare pe baza unor
criterii convenționale, după ce mai întâi au fost colectate pe locurile de cheltuieli car e le-au
ocazionat. Printre aceste cheltuieli putem enumera: cheltuielile comune ale secției, sau
indirecte de producție, care sunt directe față de secțiile care le -au ocazionat și pe care se
colectează și indirecte față de produsele fabricate în secțiile r espective; cheltuielile generale

14
de administrație care sunt indirecte atât față de secțiile de producție, cât și față de produsele
rezultate în cadrul acestora etc.

Figura 1.1. Clasificare cheltuieli

Clasificarea cheltuielilor se folosește în cadrul unității pentru organizarea contabilității de
gestiune și calculul costului unitar al produselor, lucrărilor și serviciilor.
Astfel, cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte de producție repartizate rațional
asupra produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor pr estate formează costul de
producție al acestora.
Prin adăugarea la costul de producție a cheltuielilor generale de administrație și a
cheltuielilor de desfacere, se obține costul complet al producției.
Conform articolului 79 din Ordinul Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru
aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiil e financiare anuale consolidate, „exemplele de costuri care nu trebuie incluse în costul
stocurilor, ci sut recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit, sunt
următoarele:
– pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste
limitele normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
– cheltuielile de depozitare cu excepția cazutilo r în care aceste costuri sunt necesare
în procesul de producție, anterior trecerii într -o nouă fază de fabricație. Cheltuielile
de depozitare se includ în costul de producție atunci când sunt necesare pentru a
aduce storcurile în locul și în starea în care se găsesc;
– regiile (cheltiielile) generale de aministrație care nu participă la aducerea stocurilor
în forma și locul final;
Identificare (afectare)
Identificare
Cheltuieli
directe
Cheltuieli
indirecte

Repartizare
Loc (centru)
de cheltuieli
Repartizare
Cost:
– produs

– lucrare

– serviciu
Cheltuieli
încorporate

15
– regia fixă nealocată costului, care se recunoaște drept cheltuială în perioada în care
a apărut. Alocarea regiei fixe asupra costu rilor se face pe baza capacității normale
de producție (activitate).8„
După comportamentul lor față de modificarea volumului fizic al producției , cheltuielile
de producție se împart în:
– cheltuieli variabile;
– cheltuieli fixe .
Cheltuielile variabile sunt acelea care pe total își modifică nivelul odată cu
modificarea volumului fizic al producției care le -a ocazionat, iar pe unitatea de produs rămân ,
în genera, la același nivel. Deoarece ele sunt legate de operațiile de fabricare a producției mai
poartă denumirea de cheltuieli operaționale. Din această categorie fac parte: cheltuielile cu
consumul de materii prime, de combustibili și energie în scopuri tehnologice, salariile de bază
ale muncitorilor direct productivi, calculate pentru munca prestată în producție, cheltuielile cu
întreținerea și funcționarea utilajelor și mijloacelor de transport ale secțiilor etc.
Cheltuielile fixe sunt acelea care nu -și modifică, în general, nivelul total, rămânând
fixe, indiferent de modificarea volumului fizic al p roducției. Pe unitatea de produs, nivelul lor
se modifică în raport invers proporțional față de modificarea volumului fizic al producției. Ele
nu sunt legate direct de volumul fizic al producției, ci de asigurarea și menținerea capacității
întreprinderii d e a produce și vinde, fiind în funcție de timp. Din această cauză se mai numesc
cheltuieli ale perioadei. În categoria acestor cheltuieli se cuprind: cheltuielile cu amortizarea
imobilelor – atunci când se calculează în raport de timp – , salariile persona lului de conducere,
tehnic, economic și de altă specialitate, administrativ și de deservire al secției și al
întreprinderii, cheltuieli de birou, cele pentru întreținerea și repararea clădirilor, cele pentru
încălzit, iluminat și forță motrice în scopuri a dministrativ -gospodărești etc., adică cheltuielile
generale ale secțiilor de producție și cheltuielile generale de administrație ale unității.
Din punct de vedere al conținutului pozițiilor respective de cheltuieli, se diferențiază
pe ramuri industriale î n raport cu o serie de factori ce generează cheltuielile de producție și în
special în funcție de particularitățile tehnologiei și organizării producției din ramura
respectivă, putând apărea și alte articole de calculație, ca de exemplu: combustibil tehnol ogic,
uzura sculelor, dispozitivelor și verificatoarelor cu destinație specială, amortiz ări directe,
reparații capitale etc.

8 Ordinul Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Re glementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, Art. 79 (1)

16
CAPITOLUL 2
PREZENTAREA SOCIETĂȚII COMERCIALE „AVICOD ” S.A.
CODLEA

2.1. Scurt istoric

Societatea comercială „AVICOD ” S.A. Codlea s -a înființat pe piața românească în
anul 2002, având ca obiect principal de activitate prelucrearea și conservarea cărnii de pasăre.
Această entitate are forma juridică de societate pe acțiuni și își desfăsoară activitatea
în conformitate cu legile române.
Având ca obiectiv principal îmbunătățirea calității produselor oferite, în anul 2006 s -a
început modernizarea abatoului de păsări și a fermelor de creștere a puilor de carne. Imediat
după finalizare, în anul 2007 s -au implementat standardel e de calitate ISO 22000 și ISO 9001,
ceea ce a confirmat orientarea permanentă către nevoile consumatorilor. Capacitatea de
producție a abatorului a fost crescută la 3.000 pui/oră.
Societatea deține cinci magazine de prezentare și anume: unul în Municipiul Codlea și
patru magazine în Municipiul Brașov, situate în piețele mari ale orașului: Astra 1, Astra 2,
Dacia, Star.
Entitatea dispune de 12 autoutilitare frigorifice dotate cu sistem de monitorizare a
temperaturii astfel încât să se menține în permanență condițiile de transport impuse de
legislația în vigoare. Județele acoperite sunt următoarele: Brașov, Prahova, București, Dolj,
Vâlcea, Argeș, Covasna, Sibiu.

Figura 2.1. Rețeaua de distribuție națională S.C. „AVICOD” S.A.

17

Societatea privată pe acțiuni (S.A.) „AVICOD ” are sediul la kilomentrul al doilea pe
Șoseaua Codlea – Sibiu, Extravilan și Codul de Înregistrare Fiscală RO14713543, iar numărul
de înmatricuare la Oficiul Registrului Comerțului este J08/794/25.06.2002.
Capitalul social este în valoare de 255.000 lei, divizat în 51.000 acțiuni în valoare
nominală de 5 lei fiecare, în întregime subscris și vărsat de acționari după cum urmează:
– A – 25.500 acțiuni a câte 5 lei fiecare, în valoare totală de 127.500 lei,
reprezentând 50% din capitalul societă ții;
– B – 20.400 acțiuni a câte 5 lei fiecare, în valoare totală de 102.000 lei,
reprezentânnd 40% din capitalul societății;
– C – 2.550 acțiuni a câte 5 lei fiecare, în valoare totală de 12.750 lei, reprezentând
5% din capitalul societății;
– D – 2.550 acțiuni a câte 5 lei fiecare, în valoare totală de 12.750 lei, reprezentând
5% din capitalul societății.
Structura capitalului social se regăsește mai jos sub numele de Figura 2.2 . Structura
capitalului social.

Figura 2.2 . Structura capitalului social

36%
28% 18% 18% Structura capitalului social
A
B
C
D

18
Societat ea este pregătită corespunzător cu toate mijloacele fixe necesare producerii de
carne de pasăre. Controlul calității cărnii este foarte strict.
Tendința actuală a consumatorilor este de a renunța la produsele artificiale și de a
utiliza produsele naturale, în acest caz, materie prima (carne) care are calităti ecologice.
Produsul obținut (carnea de pui) este destinat tuturor categoriilor de vârstă, indiferent de
statutul lor social, nivelul de educație și puterea de cumparare, deoarece este accesi bilă ca preț
și este de o calitate superioară datorita selecției realizate la aprovizionarea cu animale.
De asemenea, calitatea materiei prime (păsări) este asigurată printr -o atentă furajare și
asigurarea microclimatului în ferme, precum și de o asistenț ă veterinară competentă.
Cifra de afaceri a entității se dobândește în totalitate din producția de carne de pasăre.
Aceasta a crescut semnificativ din anul 2012 până în 2016, acest lucru datorându -se creșterii
capacităților de producție a celor trei ferme existente: Ferma 3 Sfântu Gheorghe, Ferma 7
Ilieni, Ferma 3 Codlea, precum și a pornirii celei de a patra ferme de creștere a puilor de
carne, și anume Ferma 7 Dumbrăvița. Mai jos, se regăsesc detalii despre cele patru ferme,
precum și câteva imagini cu a cestea.
– Ferma 3 Sfântu Gheorghe – 18 Hale de creștere
Amplasare: Sfântul Gheorghe, Județul Covasna;
Capacitate: 1.800.000 pui de carne/an;
Număr de serii: 6 serii a cât 300.000 pui de carne;
Instalații de creștere: Big Dutchman – Germania, tehnologie de cr eștere la sol.
– Ferma 7 Ilieni – 8 Hale de creștere
Amplasare: Ilieni, Județul Covasna;
Capacitate: 810.000 pui carne/an;
Număr de serii: 6 serii a câte 135.000 pui de carne;
Instalații de creștere: Big Dutchman – Germania, tehnologie de creștere la sol
– Ferma 3 Codlea – 24 Hale de creștere
Amplasare: Codlea, Județul Brașov;
Capacitate: 1.800.000 pui de carne/an;
Număr de serii: 6 serii a câte 300.000 pui de carne;
Instalații de creștere: Big Dutchman – Germania,, tehnologie de creștere la sol.
– Ferma 7 Dumnbr ăvița – 10 Hale de creștere
Amplasare: Dumbrăvița, Județul Brașov;
Capacitate: 900.000 pui de carne/an;
Număr de serii: 6 serii a câte 150.000 pui de carne;

19
Instalații de creștere: Tavsan – Turcia, tehnologie de creștere la sol.

2.2. Domeniul de activitate și structura organizatorică

Scopul societății este producția, prelucrarea și conservarea cărnii și a produselor de
carne, promovarea și punerea în aplicare a inițiativelor de interes natioal in domeniu
producției, prelucrării și conservării cărnii și a produselor din carne, domenii conexe și
realizarea de beneficii.
Domeniul principal îl reprezintă Prelucrarea și conservarea cărnii și a produselor din
carne, iar activitatea principala este Prelucrarea și conservarea cărnii de pasăre, cod 1012 .
Prezenta societate va putea desfășura operațiuni de import – export cu toate activitățile,
produsele și serviciile cuprinse în obiectul de activitate.
Activitățile secundare ale entității sunt:
0147 – Creșterea păsărilor
9522 – Repararea dispozitivelor d e uz gospodăresc și a echipamentelor pentru casă și
grădină
8121 – Activități generale de curățenie a clădirilor
8129 – Alte activități de curățenie
5610 – Restaurante
5221 – Activități de servicii anexe pentru transporturi terestre
5210 – Depozitări
4941 – Transporturi rutiere de mărfuri
4789 – Comerț cu amănuntul prin standuri, chioșcuri și piețe al altor produse
4729 – Comerț cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazine specializate
4725 – Comerț cu amănuntul al băuturilor, în magazine specializ ate
4724 – Comerț cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie și produselor zaharoase,
în magazinele specializate
4722 – Comerț cu amănuntul al cărnii și al produselor din carne, în magazine
specializate
4677 – Comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor
4633 – Comerț cu ridicata al produselor lactate, ouălor, uleiurilor și grăsimilor
comestibile
4632 – Comerț cu ridicata al cărnii și produselor din carne

20
4623 – Comerț cu ridicata al animalelor vii
4619 – Intermedieri în comerțul cu produse dive rse
4511 – Comerț cu autoturisme și autovehicule ușoare
4399 – Alte lucrări speciale de construcții
4332 – Lucrări de tâmplărie și dulgherie
4329 – Alte lucrări de instalații pentru construcții
4321 – Lucrări de instalații electrice
4213 – Construcția de p oduri și tuneluri
3700 – Colectarea și epurarea apelor uzate
3811 – Colectarea deșeurilor nepericuloase
3600 – Captarea, tratarea și distribuția apei
3320 – Instalarea mașinilor și echipamentelor industriale
3319 – Repararea altor echipamente
3312 – Repara rea mașinilor
2364 – Fabricarea mortarului
2363 – Frabricarea betonului
2219 – Frabricarea altor produse din cauciuc
0149 – Creșterea altor animale
Structura organizatorică, care simbolizează ansamblul compartimentelor și
persoanelor unei entități repartiz ate într -o configurație coerentă precum și al relațiilor stabilite
între ele astfel înc ât să asigure realizarea în condiții de eficiență a obiectivelor invocate.
Ne reliem ideii potrivit căreia obiectivul esențial al organizării este ridicarea
eficacității organizției în toate domeniile, atingerea cu succes a țintelor invocate prin
realizarea unei concordanțe între acestea și angajați, acționari, consumatori, comunitate.
În opinia noastră, privind din punct de vedere formal, organizarea cuprinde: ansamblul
persoanelor și subdiviziunilor organizatorice astfel constituite încât să ofere optimul în
atingerea obiectivelor stabilite (postul, funcția, compartimentul, departamentul, divizia,
ponderea ierarhică, nivelul ierarhic, relațiile); ansamblul documentelor n ecesare definirii
structurii (organigrama, regulamentul intern de organizare și funcționare, fișa postului).
Componentele structurii organizatorice sunt următoarele:
 postul – ansamblul obiectivelor, sarcinilor, responsabilităților, cunoștințelor și
aptitudinilor cerute unui angajat, în mod organizat și permanent, la un anumit loc de muncă;
 funcția – totalitatea posturilor ce prezintă caracteristici principale asemănătoare ;
managerial există două mari categorii de funcții: de conducere și de execuție;

21
 compartimentul – ansamblul persoanelor ce satisfac sarcini omogene, asemănătoare
sau complementare, de regulă în același loc de muncă, realizând obiective comune și fiind
subordonați aceleiași persoane;
 departamentul – are structură asemănătare compart imentului, dar diferă prin mărime
și gradul de autonomie față de structura de conducere;
 nivelul ierarhic (organizatoric) – totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la
aceeași “distanță” ierarhică față de structura centrală de conducere;
 ponderea ierarhică – încărcarea pe scarp ierarhică (numărul de subordonați la un
conducător) ;
 relații organizatorice – relațiile prin care se realizează legăturile dintre componentele
diferite ale structurii, fiind stabilite prin reglementări oficiale : relații de autoritate ; relații de
cooperare; relații de control.
Documentele structurii organizatorice:
 Regulamentul de organizare și funcționare – este documentul cel mai important și
mai complex, care încredințează descrierea detaliată a strcuturii org anizatorice a firmei. Acest
document este structurat în două părți: partea I referitoare la organizarea generală a firmei;
partea a II -a referitoare la descierea compartimentelor funcționale și operaționale, precum și
fișa tuturor posturilor.
 Descrierea funcțiilor – funcția cuprinde toate posturile care au aceleași caracteristici
principale, referitoare la obiective, sarcini, autoritate și responsabilitate. Funcțiile pot fi de
conducere și de execuție. Descierea funcțiilor servește ca bază pentru descrier ea posturilor.
 Descrierea posturilor – este înfățișată în mod concret în fișele de post, care cuprind o
prezentare detaliată a tuturor elementelor necesare unui salariat pentru a -și desfășura în bune
condiții activitatea în vederea realizării obiectivelo r.
Conducerea societății este asigurată de specialiști cu experiență în industria alimentară
și afaceri.
Profilul managerial al conducerii societă ții s-a conturat prin respectarea unor principii
sau cerințe generale și profesionale cum ar fi:
– conducător a vând cunoștințe tehnice, tehnologice, economice, juridice si psihologice;
să știe să reglementeze clar principiile de lucru.
Aptitudini de manager, avute în vedere la încadrarea pe posturi:
– să reglementeze compențentele;
– să folosească experiența pozitivă î n domeniul conducerii;

22
– să evalueze munca colaboratorilor
În cadrul S.C. „AVICOD ” S.A Codlea, se practică un stil pozitiv de conducere, echipa
de conducere fiind formată din specialiști care sunt buni organizatori, preocupați de
perspectiva societății, interesați d e dezvoltarea acesteia, persoan e cu spirit de echipă,
eficiente , inovatoare.
Politic a de personal a societății se bazează pe principiul profesionalismului și
eficienței fiecărui salariat al societății. Societatea asigură angajaților cursuri de instruire în
vederea creșteri calității serviciilor oferite.
Promovarea personalului se face pe baza specializărilor și a rezultatelor obținute.
Angajarea personalului se face cu profesionalism, de către serviciul de resurse umane,
ținându -se cont de profilul si cerințele fiecarui loc de muncă pentru care este necesar a se
angaja personal.
 Organig rama firmei – este un document important prin care este reprezentată grafic
structura organizatorică, remarcând în mod sistematic și sintetic, toate compartimentele
acesteia, compartimentele funcționale și de producție și relațiile dintre acestea. Aceasta se
regăsește în cele ce urmează.
Informații referitoare la locul desfășurării activității
Abatorul de păsări al S .C. „AVICOD ” S.A. se află amplasat în extravilanul
municipiului Codlea, la Km. 2 în direcția Codlea -Sibiu, într -o zona agroindustrială. A fost
construit între anii 1975 –1978. Amplasarea abatorului corespunde exigențelor europene
privind protecția mediului, fiind amplasat într-o zonă la distanță mai mare de 1,5 Km de
marginea orașului.
Din punct de vedere comercial, amplasarea abatorului este foarte avantajoasă, aflându –
se în apropierea șoselei naționale Codlea -Sibiu. Societatea deține în proprietate abatorul de
păsări din zona agroindustrială a orașului Codlea, cu clădiri, utiliăți, linia de abatorizare,
inclusiv cinci spatii comerciale in municipiile Brașov și Codlea , din care două sunt
închiriate.

23

Figura 2.3 . Organigrama S.C. „AVICOD” S.A. Codlea
A.G.A.
C.A.
DIR. GE NE RAL
DIR. E CONOMIC DIR.ADJUNCT RE SPONSABIL SSM SE F. SE RV. R.U. DIR. TE HNIC ME CANIC SE F
SING. CONSTRUCTII
SE F FE RMA ILIE NI SE F FE RMA SF. GHE SE F FE RMA D-TA SE F FE RMA CODLE A ME DIC VE TE R. MUNCITOR
CONTABIL
MUNCITOR CONTABIL TE HNICIAN CONTABIL ME CANIC
FACTURIST
TE HNICIAN MUNCITOR TE HNICIAN FOCHIST
GE ST. MATE RIALE
SUBVE NTII MUNCITOR MUNCITOR FRIGOTE HNIST
PAZNIC
C.T.C. DIR. ABATOR GE STIONAR DIR. VANZARI SIG. ALIM. TRANSPORT
ST. E PURARE
MANIPULANT MAG. ASTRA 1 COND. AUTO
E LE CTRICIAN
MAG. ASTRA 2
PRE G. COME NZI SE F E VISCE RARE SE F CURATE NIE SE F AMBALARE
MAG. CODLE A
ZONA MURDARA MUNCITOR AMBALARE
TRANSARE MAG. STAR
E VISCE RARE
AMB. ORGANE MAG. DACIA

24

2.3. Poziția financiară și performanțele societății

Poziția financiară și performanțele societății “AVICOD ” S.A. Codlea pot fi stabilite
prin intermediul indicatorilor calculați pe baza datelor din bilanțul și contul de profit și
pierdere întocmite la data de 31 decembrie 2014, 2015, 2016.
„Pe baza naturii activității sale, fiecare entitate economică trebuie s ă determine dacă
prezintă sau nu, drept clasificări separate activele curente și imobilizate și datoriile curente și
pe termen lung. ”9
„Bilanțul permite formularea de judecăți de valoare privind riscul pe care și -l asumă o
întreprindere și evaluarea mișcărilor viitoare de trezorerie. ” 10
Pentru ca bilanțul contabil să înfățișeze un document de referință în activitatea
managerială, este obligatoriu ca informațiile furnizate să fie elaborate după un sistem unitar,
să fie clare și simple, reprezentând în același timp indicatori relevanți ai activității desfășurate.
Elementele direct legate de evaluarea poziției financiare, reflectate prin bilanț, sunt
activele, datoriile și capitalurile proprii.
În cele ce urmează intenționăm să prezentăm sintetic informa țiile contabile publicate
de S.C. „AVICOD ” S.A. Codlea, pe baza Tabelului 2 .1. Situația activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii la S .C. “AVICOD ” S.A. Codlea.
Analizând tabelul regăsit mai jos se observă faptul că în cadrul activelor imobilizate,
imobilizările necorporale au avut o creștere în anul 2015 față de cel precedent. Astfel, în anul
2015 s -a înregistrat valoarea de 589, iar în anul 2014 valoarea de 287. Nu s -a întâmplat
același lucru în anul 2016 față de cel anterior unde se ânregistrează o s cădere cu un procent de
50,93%.
În categoria imobilizărilor corporale întalnim aceeași situație în ambele perioade
analizate, acestea suferind o scădere în anul 2015 față de anul 2014 cu un procent de 8,98%,
iar în anul 2016 față de anul 2015 înregistrându -se scăderea cu un procent de 2,83%.
Pe de altă parte, în ultima categorie a imobilizărilor, și anume imobilizările financiare
s-a constatat o scădere a acestora în anul 2015 față de anul 2014 cu un procent de 8,97 %, iar
în anul 2016 față de anul anterior cu un procent de 3,72 %.

9 Ristea M. și Dumitru C., Contabilitatea afacerilor , Ed. Tribuna Economică, București, 2006, pag.68
10 Feleagă L., Feleagă N., Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională, vol. 1, Contabilitate
financiară fundamentală. Contabilitatea ca joc social, Editura Economică, București, 2007, pag. 63

25
Tabelul 2.1. Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii la S.C. “ AVICOD” S.A.
Codlea
Specificații 2014 2015 2016
0 1 2 3
A.ACTIVE IMOBILIZATE
I.Imobilizări necorporale 287 589 289
II. Imobilizări corporale 11.168.144 10.165.058 9.876.648
III. Imobilizări financiare 0 0 0
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 11.168.431 10.165.647 9.786.937
B.ACTIVE CIRCULANTE
I.Stocuri 3.088.501 5.615.838 4.892.633
II. Creanțe 6.741.258 7.062.692 6.415.411
III. Investiții făcute pe termen scurt 0 0 0
IV. Casa și conturi la bănci 401.537 2.077.135 2954434
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 10.231.296 14.755.665 14.626.478
C.CHELTUIELI ÎN AVANS 19.827 46.470 55.703
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR -O
PERIOADĂ DE PÂNĂ LA 1 AN 9.090.049 12.504.843 8.243.709
E. ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV
OBLIGAȚII CURENTE NETE 1.161.074 2.297.292 5.403.035
F. TOTAL ACTIVE MINUS OBLIGAȚII
CURENTE 12.329.505 12.462.939 15.189.972
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR -O
PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 4.748.118 3.541.469 2.055.598
H. PROVIZIOANE 0 0 0
I.VENITURI ÎN AVANS 0 0 676.386
J. CAPITAL ȘI REZERVE
I.Capital 255.000 255.000 255.000
II. Prime de capital 0 0 0
III. Rezerve din reevaluare 763.504 512.805 400.990
IV. Rezerve 2.367.512 1.645.185 2.587.488
PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTATĂ
Sold C 3.330.645 5.197.385 6.620.296
Sold D
PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIȚIULUI
FINANCIAR
Sold C 864.726 1.340.084 4.207.954
Sold D
Repartizarea profitului 0 28.989 942.303
TOTAL CAPITALURI PROPRII 7.581.387 8.921.470 13.129.425
TOTAL CAPITALURI 7.581.387 8.921.470 13.129.425
Sursa: Bilanțulurile societății „AVICOD ” S.A. Codlea

26
În cazul activelor circulante, la categoria stocuri, s -a observat o creștere ale acestora în
anul 2015 față de anul 2014, iar în anul 2016 față de 2015 înregistrându -se o scădere de
valoare. Procentele sunt următoarele : 81,83 %, respectiv 12,87%.
În cadrul categoriei „creanțe ” s-a constatat o creștere a acestora în anul 2015 față de
anul 2014 cu un procent de 4,76 %, iar în anul 2016 față de anul 2015 se observă o scădere cu
un procent de 9,16 %.
Se observă pe baza tabelului faptul că de -a lungul anilor 2014, 2015 și 2016 S.C.
„AVICOD ” S.A. Codlea nu a deținut investiții pe termen scurt.
În cazul disponibilităților bănești, s -a sesizat o creștere a acestora în ambele perioade
regăsite în tabel, în anul 2015 av ând valoarea de 207.7135, iar în anul 2014 valoarea de
401,537. În anul 2016 s -a stabilit de asemenea o creștere cu un procent de 42,23% faț ă de anul
2015.
În ceea ce privește totalul activelor circulante, se constată creștere semnificativă de
valoare în anul 2015 față de anul precedent cu 44,22 procente, iar în anul 2016 față de anul
2015 înregistrându -se o scădere minora cu 0,87 procente.
Cheluielile în avans au crescut în ambele situații, sumele regăsite în cei trei ani fiind
19.827, 46.470, respectiv 55.703.
În cazul datoriilor ce trebuie plătite într -o perioadă de până la 1 an, s -a observat în anul
2015 față de anul 2014 o creștere a aces tora cu un procent de 37,56%, iar în anul 2016 față de
anul 2015 s -a constatat o scădere cu 34,07 procente.
Activele circulante, respectiv obligațiile curente nete indică o situație favorabilă pentru
entitatea economică deoarece indicatoarele sunt pozitive , ceea ce reprezintă suficiența
capitalului permanent pentru acoperirea activelor imobilizate .
Pentru categoria “total active minus obligații curente”, s -a remarcat o creștere în anul
2015 față de anul precedent cu un procent de 1,08%, iar în anul 2016 fa ță de anul 2015 s -a
remarcat o creștere cu un procent de 21,88%.
S.C. „AVICOD ” S.A. Codlea a deținut de -a lungul anilor 2014, 2015 ,2016 datorii ce
trebuie plătite într -o perioadă mai mare de 1 an. Acestea au înregistrat scăderi de valoare în
ambele perioa de analizate, procentul aferent primei perioade fiind 25,41%, iar cel aferent
următoarei perioade fiind de 41,95 procente.
În perioada analizată, societatea nu a deținut provizioane.
De-a lungul celor 3 ani de analiză, S.C. AVICOD S.A. Codlea nu a înregist rat prime
de capital.

27
În cadrul categoriei “rezerve din reevaluare ”, s-a sesizat o scădere a acestora în anul
2015 față de anul precedent cu un procent de 32,83%, iar în anul 2016 de asemenea
înregistrâmdu -se o scădere cu 21,80 procente.
Pentru rezerve, s -a constatat o scădere în anul 2015 față de 2014, iar în anul 2016 față
de anul 2015 o creștere semnificativă, procentele fiind următoarele : 30,50%, respectiv
57,27%. Așadar, în perioada 2015 – 2016 valorile elementelor de capitaluri au crescut pe
parcursu l perioadei analizate datorită în mare parte rezervelor.
Soldul creditor al contului rezultatului reportat reflectă profit atât în anul 2015 față de
cel precedent, cât și în anul 2016 față de anul 2015. Al doilea an față de primul reflectă o
creștere semni ficativă cu 56,04 procente, iar ultimul an față de cel precedent o creștere cu
27,37 procente.
Rezultatul exercițiului financiar este unul favorabil, entitatea înregistrând profit în toti
anii analizați. În anul 2014 se observă un profit în valoare de 864. 726, în anul 2015 în valoare
de 1.340.084, respectiv în ultimul an creștere semnificativă regăsită în bilanț în valoare de
4.207.954.
Pentru totalul capitalurilor proprii, în anul 2015 față de anul anterior s -a sesizat o
creștere a acestora cu un procent de 17,67%, iar în anul 2016 față de anul 2015 s -a constatat o
creștere a acestora cu un procent de 47,16%.
Evoluția activelor, datoriilor și capitalurilor proprii este prezentată mai jos.

Figura 2.4 . Evoluția activelor, datoriilor și capitalurilor propr ii
05.000.00010.000.00015.000.00020.000.00025.000.00030.000.000
2014 2015 2016Evoluția activelor, datoriilor și capitalurilor
proprii
ACTIVE DATORII CAPITALURI

28

Elementele direct legate de evaluarea performanței financiare, prin intermediul
contului de profit și pierdere sunt veniturile și cheltuielile.
Contul de profit și pierdere evidențiază formarea rezultatului unui exercițiu financiar,
prin prezentarea amănunțită a fluxurilor pozitive și negative numite venituri, respectiv
cheltuieli.
În cele ce urmează ne propunem să evidențiem sintetic informațiile contabile
prezentate de către S.C . „AVICOD” S.A. Codlea conform t abelului realizat, Tabelul 2.2 .
Performanța entității Societății Comerciale AVICOD S.A . Codlea, regăsit în Anexe.
Din da tele înregistrate în Tabelul 2 .2 regăsit mai jos , s-a constatat o scădere a cifr ei de
afaceri în prima situație analizată, procentul fiind de 4,53 % , iar în anul 2016 față de anul
2015 , o creștere de valoare cu 1,48 procente.
În categoria veniturilor din exploatare, procentele au crescut în ambele situații, acestea
fiind de 17,72 % respectiv de 22,90 %.
În cazul cheltuielilor din exploatare s -a constatat o creștere în anu l 2015 față de anul
2014 cu un procent de 17,64%, de asemenea și în anul 2016 față de anul 2015 cu un procent
de 20,06 %.
Atât rezultatul din expl oatare, cât si celelalte rezultate sunt regăsite în figura de mai
jos, dar și în tabelul imediat prezentat.

Figura 2.5 .Evoluția rezultatelor entității
01.000.0002.000.0003.000.0004.000.0005.000.0006.000.000
2014 2015 2016Evolulția rezultatelor
REZULTATUL DIN EXPLOATARE REZULTATUL FINANCIAR REZULTATUL CURENT

29
Tabelul 2.2. Performanța entității S.C. „AVICOD” S.A. Codlea

Specificații 2014 2015 2016
0 1 2 3
1. CA netă 72.739.230 69.438.218 70.468.351
2. VENITURI DIN EXPLOATARE –
TOTAL 82.262.515 96.844.091 119.028.193
3. CHELTUIELI DE EXPLOATARE –
TOTAL 80.625.544 94.852.041 113.887.216
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN
EXPLOATARE
-Profit 1.636.971 1.992.050 5.140.977
-Pierdere 0 0 0
4. VENITURI FINANCIARE – TOTAL 80.209 87.472 28.206
5. CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL 673.409 499.046 375.152
PROFITUL SAU PIERDEREA
FINANCIARĂ
-Profit 0 0 0
-Pierdere 593.200 411.574 346.946
PROFITUL SAU PIERDEREA
CURENT(Ă)
-Profit 1.043.771 1.580.476 4.794.031
-Pierdere 0 0 0
6. Venituri extraordinare – – –
7.Cheltuieli extraordinare – – –
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN
ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ – – –
-Profit – – –
-Pierdere – – –
8. VENITURI TOTALE 82.342.724 96.931.563 119.056.399
9. CHELTUIELI TOTALE 81.298.953 95.351.087 114.262.368
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă)
-Profit 1.043.771 1.580.476 4.794.031
-Pierdere 0 0 0
10. Impozitul pe profit 179.045 240.392 586.077
PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă)
-Profit 864.726 1.340.084 4.207.954
-Pierdere 0 0 0

Sursa: Conturile de profit și pierdere al e S.C. „AVICOD ” S.A. Codlea

30
Rezultatul din exploatare reprezintă valori pozitive în anii de analiză, acestea fiind în
valoare de 1.636.971 în anul 2014 , 1.992.050 în anul 2015 și 5.140.977 în anul 2016. În anul
2015 câștigul a fost mai mare decât în anul 2014 cu un procent de 21,69 %, iar în anul 201 6 a
crescut semnificativ.
Pentru veniturile financiare nu s-au sesizat creșteri ale acestora în ambele perioade
analizate, așadar în prima peri oadă s -a înregistrat o creștere cu un procent de 9,05%, iar în
anul 2016 față de anul 2015 o scădere cu un procent de 67,75% .
În cadrul categoriei „cheltuieli financiare” s -a constatat o scădere a acestora în anul
2015 față de anul 2014 cu un pro cent de 25,89%, iar în anul 2016 față de anul anterior cu un
procent de 24,82 %.
Rezultatul financiar reprezintă o pierdere în anii de analiză, aceasta fiind în v aloare de
593.200 în anul 2014 , 411.574 în anul 2015 și 346.946 în anul 2016 . În anul 2015 pierderea a
fost mai mica comparativ cu anul 2014 cu un procent de 30,61% , iar în anul 2016 față de anul
precedent cu un procent de 15,70%.
Rezultatul curent prezintă un profit în toți cei trei ani analizați, valorile regăsindu -se în
tabel.
În cazul veniturilor totale s -a constatat o creștere consecutivă a acestora atâ t în anul
2015 față de anul 2014 cu procentul de 17,71 %, cât și în anul 201 6 față de anul 2015 cu
procentul de 22,82 %.
Asemeni veniturilor totale, cheluielile totale au înregistrat creșteri ale aces tora în anii
de analiză prezentați în tabel, pro centul corespunzător anului 2015 față de anul 2014 fiind de
17,84 % , iar procentul corespunzător anului 2016 față de anul 201 5 fiind de 19,83 %.
Rezultatul brut și rezultatul net prezintă profit în anul 2014, 2015, respectiv 2016,
acesta crescând semnificativ de la o perioadă la cealaltă .

2.4. Relația cu mediul

Piețele țintă sunt: piața zonală, piața natională și, în perspectivă, piața internațională.
Carnea de pui prelucrată în abator este destinată aprovizionării oraș elor mari din
județele Brașov, Prahova, Dolj și municipiul București.
Colaborarea cu unitățile turistice și cu unitățile de distribuție catre populație din zonă
se face în baza unor comenzi ferme, astfel încat, fluctuațiile l a consumul din carne de pasăre
sunt în limite controlabile.

31
Marea masă a consumatorilor o reprezintă populația județelor Brașov, Prahova, Dolj
și municipiul București precum și turiștii din complexele de odihnă și tratament care sunt în
numar foarte m are în zona Brașov – Prahova.
Creșterea standardului de viață din zonă ca urmare a valorificării potențialului turistic
și economic atrage dupa sine și o creștere a consumului de alimente de calitate în
concordanta cu normele UE.
Evoluția prețurilor la p rodusele alimentare care au ca materie primă carnea de pasăre
este în funcție de prețurile energiei electrice precum și în functie de cererea și oferta de la
materiile prime și auxiliare. Aceasta evoluție poate fi considerată ca fiind deosebit de elastică.
Armonizarea legislatiei romanești cu cea a UE are impact pozitiv asupra activității
solicitantului, abatorul fiind renovat total este dotat de la inceput conform cerintelor UE având
echipamente ergonomice moderne proiectate în scopul respectării normelor prevazute de
sistemul HACCP de protecție a alimentului. Abatorul are prevazută stație proprie de
purificare a apelor reziduale în vederea protejării mediului. În anul 2008 societatea a
implementat sistemul de management al calității fiind cerificată ISO 9 001: 2008 și ISO
22000 : 2005. În același an s -a obținut autorizația sanitar veterinară 228 CE, fapt care permite
comercializarea produselor proprii în spațiul Uniunii Europene.
Cum creșterea vânzărilor este o preocupare co nstant ă a managerilor entității , în
condițiile economice actuale, atenția managerului se îndreaptă atât către rezultatele efective
măsurate în volum de vânzări, cât și asupra modului în care aceste rezultate sunt interpretate.
Principalele achiziții pe care le efectuează S.C. „AVICOD” S.A. Codlea pe parcursul
unui exercițiu financiar sunt:
– 50,38 % de la Banvit Food și Vitall pentru furaje
– 26,00 % de la Banvit Foods pentru puii de o zi
– 10,19 % de la Animal Medics, Crida Pharm, Ceva Sante Animale pentru
medicamente, vitamine, vacciuri
– 4,11 % de la D.S.V.S.A. Brașov, Timișoara, Constanț a etc pentru analizele de
laborator
– 9,32 % – Abo Farm, Altius, B.D. Prosecom, Cardinal Service, Cimcond, Compania
APA, Elcate, Electrica Furnizare, Europack, Higiene Lacroix, Inter Camion, Lirov,
Logosol, Mas -Plast, Methexis, Eliascon, Necri San, Protan S.A., Rora Consing,
Romserv Electro, Unicredit Leasing, Unicredit Broker etc.

32
Reprezentarea grafică a proporției furnizorilor entități i este prezentată în următoarea
figură:

Figura 2.6 . Principalii furnizori ai S.C. „AVICOD” S.A.

În tabelul 2.3. regăsit în cele ce urmează, sunt prezentați principalii clienți ai entității.
Tabelul 2.3. Principalii clienți ai S.C. „AVICOD” S.A.

Sursa: proiecție proprie

0,0010,0020,0030,0040,0050,0060,00 50,38
26,00
10,19 9,32
4,11
Banvit, Vitall
Banvit Foods
Animal Medics, Crida Pharm, Ceva Sante Animale
Etc
D.S.V.S.A. Brașov, Timișoara, Constanța etc
BRAȘOV BUCUREȘTI CRAIOVA
SERGIANA PRODIMPEX SELDAS VÎLCA CRISTINA I.I.
SUPER AVA PIU-PIU PROD COM PARCOS
FORBAL CLUB SURIMI CARLAND
JARDI ADALMAR CIA GEMA
RADAM IMPEX ANGST IF ROSU
MON AMI BEBA FROST MĂCELARIA NOUĂ
DGASPC BRAȘOV NOUBISOL
FLOAN FRESHCLIENȚIORAȘ

33
CAPITOLUL 3
ORGANIZAREA CALCULAȚIEI COSTURILOR POTRIVIT
METODEI GLOBALE LA S.C. „AVICOD” S.A.

3.1. Caracterizarea metodei

Metoda de calculație reprezintă utilizarea procedeelor caracteristice de calculație
având ca scop realizarea obiectivului inițial al contabilității de gestiune și anume,
determinarea costului pe unitate de produs. În cazul entității analizate, produsul este
kilogramul de spor pui viu.
Metoda globală este una c lasică de calculare a costurilor, care au ca aspect esențial și
comun faptul că urmăresc calcularea unui cost efectiv în baza datelor obținute după
finalizarea procesului e producție sau a perioadei de gestiune pentru care se va efectua
calcularea. Mai mul t de atât, această metodă nu asigură stabilirea unui cost real, calcularea
realizându -se cu întârziere în raport cu momentul desfășurării proceselor economice care l -au
generat, conduce la o informare care se produce după momentul așteptat, fără operativit ate și
la reflectarea aspectelor producției anterioare asupra cărora nu se mai poate acționa,
informațiile oferite de postcalculație permițând doar analize ulterioare, periodice, prin
comparație cu bugetul costurilor.
Metoda aleasă este utilizată în mod no rmal de entități în perioada de planificare
centralizată. Este simplă și ușor de folosit, dar respectă regulile doar în cazul când toata
producția este garantată în timp pentru vânzare, ceea ce, însă este greu de prevăzut în
economia de piață. Costul total pe unitate de produs este necesar pentru toate cazurile când
entitatea lansează pe piață produse noi și nu poate utiliza factorul de piață. Bineinteles, la
calcularea acestuia sunt înfăptuite multe erori la alocarea costurilor și a consumurilor
indirecte, dar care la momentul determinării prețului pentru un produs nou pe piață, nu sunt
atât de importante.
Metoda globală este cunoscută în literatura de specialitate și în practica economică sub
denumirea de metoda costurilor totale, metoda costurilor comple te, calculul diviziunii simple,
metoda tradițională etc.
Rolul metodei constă în colectarea cheltuielilor de producție la nivel global, într -un
singur cont de cheltuieli, sintetic și analitic, referitor unui loc de cheltuieli cum ar fi: atelier,
ferma, sec tie etc. De asemenea, constă în colectarea cheltuielilor de producție pe total

34
întreprindere, iar după aceea se va stabili costul produsului folosind procedeul diviziunii
simple, respectiv cheltuielile colectate global, raportate la producția obținută.
Potrivit specificului metodei alese, cheltuielile de producție sunt considerate cheltuieli
directe față de producția omogenă. Cheltuielile indirecte sunt comune secțiilor, iar cheltuielile
generale sunt cheltuielile de administrație, iar la finele perioadei d e gestiune se preiau în
conturile de calculație, în vederea determinării costului pe unitatea de produs.
La sfârșitul perioadei de gestiune, soldurile conturilor de cheltuieli indirecte se
îndreaptă global asupra conturilor de costuri în care s -au colectat cheltuielile directe, cheltuieli
care au fost declarate pe produsul singular sau pe produsele cuplate dombândite din aceeași
materie primă.
Evidențierea diferită a cheltuielilor indirecte este determinată de controlul și analiza
costurilor pe compartiment e, pe subdiviziuni organizatorice, în vederea stabilirii
răspunderilor, asigurarea sistemului informațional pe structuri organizatorice, necesar
activității de conducere, în vederea micșorării costurilor și a stabilirii strategiei de dezvoltare a
entității .
Un dezavantaj al metodei globale de calculație îl reprezintă câmpul său restrans în care
se aplică numai la entitățile care fabrica numai un singur produs fără să apară semifabricate
sau producție neterminată la sfârșitul perioadei.
Ceea ce este cel mai important în organizarea contabilității de gestiune reprezintă
„alegerea modului de preluare a cheltuielilor de exploatare din contabilitatea financiară,
respectiv:” 11
– înregistrarea în același timp a cheltuielilor, atât în contabilitatea financiară,
respec tiv în conturile din clasa 6 „Conturi de cheltuieli”, cât și în contabilitatea de
gestiune, în conturile din clasa 9;
– înregistrarea separată a cheltuielilor, în contabilitatea financiară, pe măsură ce
apar, iar în contabilitatea de gestiune doar o singură dată, de obicei, la sfârșitul
perioadei de gestiune e baza unui tablou de conversie.
Caracteristici comune tuturor metodelor de calculație a costurilor sunt următoarele :
– calculează costul plecând de la două elemente: totalitatea cheltuielilor
încorporabil e de producție și producția care le -a ocazionat;
– fiecare metodă folosește pentru calculul costurilor anumite etape succesive de
desfășur are a lucrărilor de calculație;

11 Trifan A., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, Ed itura Infomarket, Brașov, 2007 , pag. 118

35
– scopul final îl constituie calcularea costului unitar de producție.
Deosebirile între metodele d e costuri sunt determinate de:
– purtătorii de cost în raport de care se stabilesc costurile; ™
– sfera de includere a cheltuielilor în costul produsului; ™
– scopul urmărit de calculația costurilor; ™
– modul de organizare a locurilor generatoare de costuri; ™
– numărul calculațiilor de costuri.
3.2. Calculul costului unitar

Costul unitar se calculează prin divizune simplă potrivit următorului model matematic:
∑

unde,
ct – costul unitar;
j – produsul;
Ch – suma cheltuielilor de producție;
i – articolele de calculație;
Q – cantitatea producției pentru care se calculează costul.
La entitățile care realizează din aceeași materie primă produse unite, cheltuielile de
producție colectate global se distribuie pe feluri de produse cu aju torul unor coeficienți de
echivalență sau prin procedeul valorii rămase.
„Principalul neajuns al metodei globale de contabilitate de gestiune și a calculației
costurilor îl reprezintă câmpul său restrâns de aplicabilitate, redus, după cum am arătat, numai
la entitățile care fabrică un singur produs, fără să apară semifabricate sau producție
neterminată la sfârșitul perioadei.”12
În cadrul entității, produsul analizat este kilogramul de spor pui/fermă, iar durata de
execuție a unui produs este cuprinsă între 30 și 42 de zile, atunci are loc depopularea puilor
dintr -o fermă.
În cele ce urmează, vom exemplifica modul de desfăurare al operațiunilor privind
contabilitatea de gestiune a costurilor globale, pe baza entității alese pentru a fi analizată.
Pentru a pun e în aplicare metoda, vom analiza Ferma 3 Sfântu Gheoghe, Ferma 3
Codlea și Ferma 7 Dumnbrăvița în decursul unei serii de pui.

12 Trifan A., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, Editura Infomarket, Brașov, 2007 , pag. 117

36
Pentru fiecare fermă, seria analizată va fi S6 care s -a întins din luna noiembrie 2016
până în ianuarie 2017, iar costul va fi al kilogramului de spor de pui pentru seria aleasă.
Pentru aplicarea metodei globale, contul de calculație 921 „Cheltuielile activității de
bază” este necesar să fie desfășurat pe conturi operaționale, în structura pe elemente primare
de cheltuieli astfel:
– 921.0 „Materii prime și materiale”;
– 921.1 „Combustibili, energie și apă”;
– 921.2 „Furaje”;
– 921.3 „Cheltuieli cu reparații și alte lucrări executate de terți”;
– 921.4 „Salarii”;
– 921.5 „Cheltuieli privind asigurările și protecția socială”;
– 921.8 „Alte cheltuieli”.
Pentru Ferma 3 Sfântu Gheorghe, în contabilitatea de gestiune s -au efectuat și s -au
înregistrat următoarele cheltuieli de exploatare:
– cheltuieli cu materialele auxiliare 136.215,20 lei;
– cheltuieli cu comb ustibilul 4.934,44 lei;
– cheltuieli cu materialele consumabile 12.920,24 lei;
– cheltuieli privind furajele 1.726.242,13 le i;
– cheltuieli privind energia și apa 295.115,48 lei;
– cheltuieli cu întreținerea și reparațiile 515,00 lei;
– cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații 64,20 lei;
– cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate 13,00 lei;
– cheltuieli cu salariile personalului 91.172,00 lei;
– contribuția unității la asigurările sociale 23.787,58 lei;
– contribuția unității pentru fondul de șomaj 1.101,00 lei;
– contribuția pentru asigurările sociale de sănătate 7.836,00 lei;
– alte cheltuieli de exploatare 276.029,93 lei.
În decursul seriei 6 se obțin 700.000 kg spor pui evaluate la preț prestabilit de 3,5 lei/
kilogram spor pui.
1. Preluarea din contabilitatea financiară în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de
exploatare, la sfârșitul seriei de pui este realizată în cele ce urmează cu ajutorul tablului de
conversie.

37
Tabelul 3.1. Tablou conversie – Ferma 3 Sfântu Gheorghe

Sursa: proiecție proprie

% = 901 2.571.011,76
921.0 154.069,88
921.1 295.115,48
921.2 1.726.242,13
921.3 579,20
921.4 91.172,00
921.5 32.724,58
921.8 276.042,93

2. Înregistrarea producției obținute în curs de execuție în perioada noiembrie 2016 –
ianuarie 2017, perioadă aferentă seriei 6 de pui.
931 = 902 2.450.000
700.000 kg spor pui x 3,5 lei/ kg spor pui = 2.450.000 lei
3. Se înregistrează decontarea la sfârșitul seriei a costului efectiv al producției
obținute.

Conta.
gestiune
Conta.
fin.
136.215,20 136.215,20
4.934,44 4.934,44
12.920,24 12.920,24
1.726.242,13 1.726.242,13
295.115,48 295.115,48
515,00 515,00
64,20 64,20
13,00 13,00
91.172,00 91.172,00
23.787,58 23.787,58
1.101,00 1.101,00
7.836,00 7.836,00
271.095,49 271.095,49
2.571.011,76 154.069,88 295.115,48 1.726.242,13 579,20 91.172,00 32.724,58 271.108,49
700.000,00 700.000,00 700.000,00 700.000,00 700.000,00 700.000,00 700.000,00 700.000,00
3,67 0,22 0,42 2,47 0,00 0,13 0,05 0,39 Cost efectiv unitar605
611
626
635
641
6451
6452
6453
658
TOTAL
Prod. obț.6026TOTAL921
921.0 921.1 921.2 921.3
6022921.4 921.5 921.8
6021
6028

38
902 = % 2.571.011,76
921.0 138.135,44
921.1 295.115,48
921.2 1.726.242,13
921.3 579,20
921.4 91.172,00
921.5 32.724,58
921.6 276.042,93

4. După înregistrarea decontării costului efectiv, s e determină și se înregistrează
diferențele de preț.
903 = 902 | 121.011,76
2.571.011,76 – 2.450.000 = 121.011,76 lei

D 902 C
2.450.000 ,00
2.571.011,76

121.011,76

5. Înregistrarea închiderii conturilor contabilității de gestiune.
901 = % 2.571.011,76
931 2.450.000,00
903 121.011,76

Analiza dintre costul prestabilit și cel efectiv
Concluzionând și analizând cele două costuri de mai sus, se poate observa că pentru
analiza efectuată costul unitar planificat este mai mic dec ât costul unitar efectiv, drept urmare
diferențele obținute sunt diferențe nefavorabile, deoarece cheltuielile nu au fost reduse, ceea
ce a condus la scăderea profitului.

Pentru Ferma 3 Codlea, în contabilitatea de gestiune s -au efectuat și s -au înregistrat
următoarele cheltuieli de exploatare:

39
– cheltuieli cu materialele auxiliare 69.006,74 lei;
– cheltuieli cu combustibilul 6.117,03 lei;
– cheltuieli cu materialele consumabile 6.706,95 lei;
– cheltuieli privind furajele 1.238.360,16 l ei;
– cheltuieli privind energia și apa 103.622,03 lei;
– cheltuieli cu întreținerea și reparațiile 2.350,00 lei;
– cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații 47,41 lei;
– cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate 1.227,03 lei;
– cheltuieli cu salariile personalului 80.466,00 lei;
– contribuția unității la asigurările sociale 12.714,00 lei;
– contribuția unității pentru fondul de șomaj 605,00 lei;
– contribuția pentru asigurările sociale de sănătate 4.187,00 lei;
– alte cheltuieli de exploatare 83.154,80 lei.
În decursul seriei 6 se obțin 500.000 kg spor pui evaluate la preț prestabilit de 3,5 lei/
kilogram spor pui.
1. Preluarea din contabilitatea financiară în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de
exploatare, la sfârșitul seriei de pui este realizată în cele ce urmează cu ajutorul tablului de
conversie.
Tabelul 3.2. Tablou conversie – Ferma 3 Codlea

Sursa: proiecție proprie
Conta.
gestiune
Conta.
fin.
69.066,74 69.066,74
6.117,03 6.117,03
6.706,95 6.706,95
1.238.360,16 1.238.360,16
103.622,03 103.622,03
2.350,00 2.350,00
47,41 47,41
1.227,03 1.227,03
80.466,00 80.466,00
12.714,00 12.714,00
605,00 605,00
4.187,00 4.187,00
83.154,80 83.154,80
1.608.624,15 81.890,72 103.622,03 1.238.360,16 2.397,41 80.466,00 17.506,00 84.381,83
500.000,00 500.000,00 500.000,00 500.000,00 500.000,00 500.000,00 500.000,00 500.000,00
3,22 0,16 0,21 2,48 0,00 0,16 0,04 0,17TOTAL921
921.0 921.1 921.2 921.3 921.4 921.5 921.8
6021
6028
6026
605
6116022
626
635
641
6451
6452
6453
658
TOTAL
Prod. obț.
Cost efectiv unitar

40
% = 901 1.608.564,15
921.0 81.890,72
921.1 103.622,03
921.2 1.238.360,16
921.3 2.397,41
921.4 80.466,00
921.5 17.506,00
921.8 84.381,83

2. Înregistrarea producției obținute în curs de execuție în perioada noiembrie 2016 –
ianuarie 2017, perioadă aferentă seriei 6 de pui.
931 = 902 1.750.000
500.000 kg spor pui x 3,5 lei/ kg sp or pui = 1.750.000 lei
3. Se înregistrează decontarea la sfârșitul seriei a costului efectiv al producției
obținute.
902 = % 1.608.564,15
921.0 81.890,72
921.1 103.622,03
921.2 1.238.360,16
921.3 2.397,41
921.4 80.466,00
921.5 17.506,00
921.8 84.381,83

4. După înregistrarea decontării costului efectiv, s e determină și se înregistrează
diferențele de preț.
903 = 902 | 141.435,85
1.750.000,00 – 1.608.564,15 = 141.435,85 lei

D 902 C
1.750.000,00
1.608.564,15
141.435,85

41
5. Înregistrarea închiderii conturilor contabilității de gestiune.
901 = % 1.608.564,15
931 1.750.000,00
903

Analiza dintre costul prestabilit și cel efectiv
În urma analizei dintre cele două costuri se poate observa că pentru Ferma 3 Codlea,
costul unitar planificat este mai mare dec ât costul unitar efectiv. La fel ca la Ferma analizată
anterior, diferențele obț inute sunt diferențe favorabile. Așadarm se observă cheltuielile care au
fost reduse, ceea ce a condus la creșterea profitului.

Pentru Ferma 7 Dumbrăvița, în contabilitatea de gestiune s -au efectuat și s -au
înregistrat următoarele cheltuieli de exploatare:
– cheltuieli cu mate rialele auxiliare 47.970,83 lei;
– cheltuieli cu combustibilul 3.673,29 lei;
– cheltuieli cu materialele consumabile 673,60 lei;
– cheltuieli privind furajele 805.550,76 lei;
– cheltuieli privind energia și apa 178.276,78 lei;
– cheltuieli cu întreținerea și reparațiile 6.462,50 lei;
– cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații 22,58 lei;
– cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate 975,66 lei;
– cheltuieli cu salariile personalului 70.427,00 lei;
– contribuția unității la asigurările sociale 11.128,00 lei;
– contribuția unității pentru fondul de șomaj 527,00 lei;
– contribuția pentru asigurările sociale de sănătate 3.662,00 lei;
– alte cheltuieli de exploatare 102.505,59 lei.
În decursul seriei 6 se obțin 370.000 kg spor pui evaluate la preț prestabilit de 3,5 lei/
kilogram spor pui.
1. Preluarea din contabilitatea financiară în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de
exploatare, la sfârșitul seriei de pui este realizată în cele ce urmează cu ajutorul tablului de
conversie.

141.435.85

42
Tabelul 3.3. Tablou conversie – Ferma 7 Dumbrăvița

Sursa: proiecție proprie

% = 901 1.231.855,59
921.0 52.317,72
921.1 178.276,78
921.2 805.550,76
921.3 6.485,08
921.4 70.427,00
921.5 15.317,00
921.8 103.481,25

2. Înregistrarea producției obținute în curs de execuție în perioada noiembrie 2016 –
ianuarie 2017, perioadă aferentă seri ei 6 de pui.
931 = 902 1.295.000
370.000 kg spor pui x 3,5 lei/ kg spor pui = 1.295.000 lei

Conta.
gestiune
Conta.
fin.
47.970,83 47.970,83
3.673,29 3.673,29
673,60 673,60
805.550,76 805.550,76
178.276,78 178.276,78
6.462,50 6.462,50
22,58 22,58
975,66 975,66
70.427,00 70.427,00
11.128,00 11.128,00
527,00 527,00
3.662,00 3.662,00
102.505,59 102.505,59
1.231.855,59 52.317,72 178.276,78 805.550,76 6.485,08 70.427,00 15.317,00 103.481,25
370.000,00 370.000,00 370.000,00 370.000,00 370.000,00 370.000,00 370.000,00 370.000,00
3,33 0,14 0,48 2,18 0,02 0,19 0,04 0,28TOTAL921
921.0 921.1 921.2 921.3 921.4 921.5 921.8
6021
6022
6028
6026
605
611
626
635
641
6451
Cost efectiv unitar6452
6453
658
TOTAL
Prod. obț.

43
3. Se înregistrează decontarea la sfârșitul seriei a costului efectiv al producției
obținute.
902 = % 1.231.855,59
921.0 52.317,72
921.1 178.276,78
921.2 805.550,76
921.3 6.485,08
921.4 70.427,00
921.5 15.317,00
921.8 103.481,25

4. După înregistrarea decontării costului efectiv, s e determină și se înregistrează
diferențele de preț.
903 = 902 | 63.144,41
1.295.000 – 1.231.855,59 = 63.144,41 lei

D 902 C
1.295.000,00
1.231.855,59

63.144,41

5. Înregistrarea închiderii conturilor contabilității de gestiune.
901 = % 1.231.855,59
931 1.295.000,00
903

Analiza dintre costul prestabilit și cel efectiv
În urma analizei dintre cele două costuri se poate observa că pentru analiza efectuată
costul unitar planificat este mai mare dec ât costul unitar efectiv, drept urmare diferențele
obținute sunt diferențe favorabile, deoarece cheltuielile au fost reduse, ceea ce a condus la
creșterea profitului. 63.144,41

44
Pe baza analizelor pentru fiecare fermă în parte, singura fermă pentru care costul
unitar efectiv este mai mare decât costul unitar planificat este Ferma 3 Sfântu Gheorghe.
Astfel, se înregistrează diferențe de preț nefavorabile de unde reiese scăderea profitului.
Pentru ce lelalte două ferme, costul unitar efectiv este mai mic decât costul unitar
planificat. Acestea înregistrează diferențe favorabile de unde rezultă faptul că profitul este în
creștere.

3.3. Limitele metodei de contabilitate de gestiune și calculație a costu rilor parțiale

Doctrina și practica calculației costurilor relevă faptul că desemnarea metodelor
posibile de utilizat în stabilirea costurilor este subordonată influenței determinate de modul de
organizare al producției, de specificul activității, particularitățile procesului tehnologic.
Una dintre limitele metodei analizate o reprezintă faptul că este o metodă clasică și
mai mult de atât faptul că face parte din grupul metodelor absorbante. Așadar, prin
intermediul metodei se calculează la nivel de purtător de costuri costul total, luându -se în
calcul atât cheltuielile directe, cât și cele indirecte, respectiv pe articole de calculație sau pe
elemente primare de cheltuieli. Pe aceasta se bazează conceptul de cost complet.
O altă limită a metodei glo bale este dată de faptul că aceasta impune efectuarea a două
rânduri de calculații referitoare la costul producției. Un prim rând de calculații este acela care
precede desfășurarea procesului de producție și are ca scop calcularea costului antecalculat al
producției, concretizându -se în bugetul costurilor, iar cel de al doilea rând de calculații care se
efectuează după finalul procesului de producție, pe baza datelor înregistrate în contabilitatea
de gestiune. Realizarea celor două rânduri de calculații acc eptă la finele fiecărei perioade de
gestiune compararea costurilor antecalculate cu cele efective, stabilindu -se astfel abaterile.
Ultima limită o reprezintă faptul că „spre deosebire de cele clasice de calculație a
costurilor care urmăresc determinarea nu mai a costului efectiv, metodele evoluate permit pe
lângă stabilirea unui cost prestabilit față de care costul efectiv se poate raporta și efectuarea
controlului, analizei și influențăii costurilor pe parcursul desfășurării procesului de
producție.”13
Prin urmare, în capitolul următor va fi prezentat modelul de perfecționare a organizării
contabilității de gestiune și a calculației costurilor conform metodei direct -costing.

13 Trifan A., Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, Editura Infomarket, Brașov, 2007 , pag. 116

45
CAPITOLUL 4
MODEL DE PERFECȚIONARE A ORGANIZĂRII CONTABILITĂȚII DE
GESTIUNE ȘI A CALC ULAȚIEI COSTURILOR ÎN CONDIȚIILE APLICĂRII
METODEI DIRECT – COSTING

4.1. Caracterizarea metodei

În sfera metodelor bazate pe conceptul costurilor parțiale se regăsesc metoda direct –
costing, cunoscută și sub numele de metoda costurilor variabile și metoda costurilor directe.
Elemente ale metodei direct –costing au fost scoase în evidență de că tre economistu l
german Schmalenbach, pe la sfâ rșitul secolului al XIX -lea prin investigarea deprinderii
cheltuielilor în comparație cu volumul producției și emiterea a două moduri de calculație : o
calculație simplă a cheltuielilor și o calcul ație a valorii de exploatare.
Specialistul german recomanda, de asemenea, împărțirea chelt uielilor fixe într -un cont
colector și trecerea lor asupra rezultatelor, prin evitarea calculației costurilor.
Prima mențiune a folosirii metodei costurilor variabile s -a facut î n 1908, de către o
entitate care o utiliza pentru crearea unui sistem de prețuri, continuand însa să își determine
stocurile la costuri complete. Donaldson Brown a cooperat pentru prima dată o calculație
direct -costing în 1923 la General Motors, fară a folosi considerentul decizional pe termen
scurt care este as ociat metodei.
Executarea costurilor potrivit schemei direct -costing s -a afirmat și în Europa î n 1934,
la uzina de autoturisme Citroen.
Metoda direct -costing se mai regăsește și sub numele de metoda costurilor variabile,
întrucat costul produsului conține numai cheltuielile variabile, nu și pe cele fixe. Din acest
motiv, autorii lucrărilor de specialitate părăsesc tot mai mult termenul direct -costing,
substituindu -l cu cel de costuri variabile.
Metoda costurilor variabile are o serie de însușiri care o scot în evidență și i-au atribuit
statutul de metodă. O partre din acestea sunt :
– folosește comportamentul cheltuielilor pentru a le separa pe cele incluse în costuri
(variabile) de cele neîncorporabile (fixe) ;
– prestațiile sau serviciile reciproce, între diferite segmente organizaționale se
decontează la nivelul cheltuielilor variabile care sunt imp utabile purtatorilor de
costuri ;
– calculația specifică se susține d e indicatori care formează judecăți, suport pentru

46
deciziile managementului ;
– nu este doa r o calculație de costuri, ci și una a rezultatelor pe termen scurt, este un
instrument util în managementul entității, scopul cel mai important alcătuindu -l
crearea unor hotărâri pe intervale scurte de timp .
Metoda se bazează pe repart izarea cheltuielilor variabile asupra fiecarui produs, în
timp ce totalul cheltuielilor fixe nu este supus repartizării, acestea fiind considerate costuri ale
perioadei. Logica metodei constă în faptul ca fiecare produs contribuie cu o „marja bruta” la
acoperirea totalului ch eltuielilor fixe. Rentabilitatea oricărui produs se evaluează prin
existența unei marje pozitive.
Indicatorii specifici metodei sunt:
– punctul de echilibru;
– factorul de acoperire;
– intervalul de siguranță;
– coeficientul de siguranță dinamic;
– coeficientul de volatilitate sau levierul operațional.
Avantajul se află în mod cert la nivelul preciziei rezultatelor, gradul de estimare
specific oricărei repartizări de cheltuieli indirecte fiind cunoscut. Cu toate acestea, separarea
cheltuielilor în componentele vari abile și fixe nu este simplă de operat. Aceasta are nevoie de
existența unei interdependențe totale între categoriile de decizii care privesc de o parte,
montarea unei capacități de producție care nu produce decât chelltuieli fixe, iar pe cealaltă
parte ce le care se referă la folosirea acestei capacități și care creează cheltuieli variabile.
După stabilirea cheltuielilor de producție și desfacere în cheltuieli variabile și fixe,
modelul de calcul a costului variabil este alcătuit din raportarea cheltuielilo r variabile totale la
cantitatea de produse finite obținute.

Unde,
– costul variabil unitar
– cheltuieli variabile totale
Q – cantitatea de produse finite obținute

Prin această metodă se urmărește rentabilitatea entității, pent ru fiecare produs în parte
calculându -se contribuția brută la profit. Obiectivul este de a se afla în ce măsură au fost

47
acoperite cheltuielile variabile provocate de fabricarea și desfacerea produsului și ce
contribuție aduce în continuare la acoperirea ch eltuielilor fixe pentru a aduce profit.
Contribuția brută unitară se calculează ca diferență între prețul unitar de vânzare și
costul unitar calculat în funcție de cheltuielile variabile.

Rezultatul financiar total este privit un rezultat al înregii activități, determinându -se
astfel:
± R = ∑

unde,
– cantitatea vândută din fiecare produs i
– contribuția burtă unitară la profit a produsului i
– cheltuielile fixe aferente perioadei
i – produsul

De asemenea, atât contribuția totală la profit, cât și rezultatul financiar total se pot
calcula și în funcție de cifra de afaceri, cheltuielile variabile totale și cheltui elile variabile
fixe, astfel:

± R =

4.2. Model de calcul al costului unitar potrivit metodei direct -costing

Pentru a pune în aplicare metoda, vom analiza rezultatul celor trei ferme, și anume:
Ferma 3 Sfântu Gheorghe, Ferma 3 Codlea și Ferma 7 Dumbăvița și se va lua în calcul seria 6
de pui de la fiecare fermă.
Pe baza calculelor obținute în capitolul anterior, se va aplica metoda direct -costing, iar
situația produselor analizate este prezentată în tabelul de mai jos, situație ce analizează pentru
fiecare fermă kg de spor de pui.

48
Tabelul 4.1. Situația fermelor analizate

Sursa: proiecție proprie

1. Se înregistrează colectarea cheltuielilor .
– variabile
921 = 901 5.238.900
F3 Sf. Ghe. 2.495.600
noiembrie 1.754.950
decembrie 520.100
ianuarie 220.550
F3 Codlea 1.577.800
noiembrie 820.682
decembrie 562.800
ianuarie 194.318
F7 D -ța 1.165.500
Noiembrie 623.000
Decembrie 259.480
Ianuarie 283.020
– fixe
924 = 901 2.808.200

2. Producți a obținută evaluată la costuri variabile antecalculate.
F3 Sf. Ghe. 700.000 x 3,5 lei/ kg spor = 2.450.000
F3 Codlea 500.000 x 3,5 lei/ kg spor = 1.750.000
Specificare Total F3 Sf. Ghe. F3 Codlea F7 D-ța
Producția obținută 700.000 500.000 370.000
Producția vândută 680.000 490.000 350.000
Cifra de afaceri 5.803.500 2.720.000 1.788.500 1.295.000
Costuri variabile
antecalculate aferente
producției obținute5.495.000 2.450.000 1.750.000 1.295.000
Costuri variabile
efective5.238.900 2.495.600 1.577.800 1.165.500
Costuri fixe 2.808.200

49
F7 D -ța 370.000 x 3,5 lei/ kg spor = 1.295.000
Total producție obținută : 5.495.000 lei

9445 = 902 5.495.000
F3 Sf. Ghe 2.450.000
F3 Codlea 1.750.000
F7 D -ța 1.295.000

3. Înregistrarea decontării costurilor variabile efective asupra producției obținute.

902 = 921 5.238.900
F3 Sf. Ghe. 2.495.600
noiembrie 1.754.950
decembrie 520.100
ianuarie 220.550
F3 Codlea 1.577.800
noiembrie 820.682
decembrie 562.800
ianuarie 194.318
F7 D -ța 1.165.500
Noiembrie 623.000
Decembrie 259.480
Ianuarie 283.020

4. Stabilirea și înregistrarea diferențelor dintre costurile variabile antecalculate și cele
efective.
9448 = 902 8.900
5.328.900 – 5.320.000 = 8.900

5. Înregistrarea veniturilor aferente producției vândute evaluate la preț de vânzare.
F3 Sf. Ghe. 680.000 x 4,00 = 2.720.000
F3 Codlea 490.000 x 3,65 = 1.788.500
F7 D -ța 350.000 x 3,70 = 1.295.000
Producția vândută : 5.803.500 lei

50
901 = 931 5.803.500
F3 Sf. Ghe. 2.720.000
F3 Codlea 1.788.500
F7 D -ța 1.295.000

6. Descărcarea gestiunii de produse finite, cu stocurile vândute, evaluate la costurile
variabile antecalculate.
F3 Sf. Ghe. 680.000 x 3,5 = 2.380.000
F3 Codlea 490.000 x 3,5 = 1.715.000
F7 D -ța 350.000 x 3,5 = 1.225.000
Costuri variabile antecalculate : 5.320.000 lei
931 = 9445 5.320.000
F3 Sf. Ghe. F3 Sf. Ghe. 2.380.000
F3 Codlea F3 Codlea 1.715.000
F7 D -ța =F7 D -ța 1.225.000

7. Repartizarea diferențelor dintre costurile variabile antecalculate și cele efective
aferente producției vândute.
K9448 =
x 100 = 0,16%
F3 Sf. Ghe. 2.380.000 x 0,16% = 3.808
F3 Codlea 1.715.000 x 0,16% = 2.744
F7 D -ța 1.225.000 x 0,16% = 1.960
Rc9448 = 8.512 lei
931 = 9448 8.512
F3 Sf. Ghe. 3.808
F3 Codlea 2.744
F7 D -ța 1.960

8. Determinarea și î nregistrarea contribuției brute la profit.
931 F3 Sf. Ghe. 2.720.000 – 1.156.000 = 1.564.000
931 F3 Codlea 1.788.500 – 749.700 = 1.038.800
931 F7 D -ța 1.295.000 – 525.000 = 770.000
Contribuția brută la profit : 3.372.800 lei

51
931 = 903 3.372.800
F3 Sf. Ghe. 1.564.000
F3 Codlea 1.038.800
F7 D -ța 770.000

Tabelul 4.2. Calculul M/CV, CF și determinarea rezultatului

Sursa: proiecție proprie

9. Decontarea cheltuielilor fixe pe seama contribuției brute la profit.
903 = 924 2.808.200

10. Stabilirea și înregistrarea rezult atului financiar.
903 RC 3.372.800 – 2.808.200 = 564.600
903 = 901 564.600

Tabelul 4.3. Tabloul costurilor variabile

Sursa: proiecție proprie
Specificare Total F3 Sf. Ghe. F3 Codlea F7 D-ța
Cantitate vândută 680.000 490.000 350.000
Cifra de afaceri 5.803.500 2.720.000 1.788.500 1.295.000
Cv aferente prod. vând 2.430.700 1.156.000 749.700 525.000
M/CV 3.372.800 1.564.000 1.038.800 770.000
CF 2.808.200
Rezultat 564.600
Specificare Total F3 Sf. Ghe. F3 Codlea F7 D-ța
CA 5.803.500 2.720.000 1.788.500 1.295.000
Costuri variabile
antecalculate aferente
producției vândute5.495.000 2.450.000 1.750.000 1.295.000
Diferențe de cost la
produsele vândute 8.512 3.808 2.744 1.960
Contribuția brută la
profit 3.372.800 1.564.000 1.038.800 770.000
Costuri fixe 2.808.200
Rezultat 564.600

52
Din datele tabelului de mai sus se desprinde faptul că toate marjele sunt pozitive, deci,
contribuie la acoperirea costurilor fixe. Posibila eliminare a produsului din Ferma 7 D -ța care
are o contribuție la profit mai redusă, va conduce la imputarea costurilor fixe d e 2.808.200 lei,
numai asupra Fermei 3 Sf. Gheorghe și Fermei 3 Codlea determinând o micșorare a
rezultatul ui cu 770.000 lei, echivalentă cu contribuția brută la profit generată de Ferma 7 D –
ța.
La fel ca orice altă metodă de calulație a costurilor, meod a aleasă prezintă și anumite
dezavantaje care diminuează într -o anumită măsură eficiența ei.
Determinarea contribuției brute la profit nu pune la dispoziție întotdeauna o imagine
clară în politica de producție și desfacere doar în cursul unei perioade de g estiune pentru că
sunt cuprinse atât cheltuielile fixe, cât și profitul. Doar la finele perioadei de gestiune se
cunosc cheltuielile fixe, iar în aceste condiții o contribuție la profit mai ridicată nu semnifică
si un profit mai mare.
Nota specifică care d escrie metoda direct costing și care o diferențiază de celelalte
metode, constă în faptul că oferă elemente hotărâtoare pentru raționamente și analize pe
termen scurt, formându -se astfel într -un instrument folositor la dispoziția echipei manageriale.
Nu în ultimul rând, metoda direct -costing ușurează calculația costurilor și permite o
programare și un control mai bun al cheltuielilor. De asemenea se limitează doar la
componentele variabile.
În cele ce urmează vor fi prezentate atât avantajele, cât și dezava ntajele metodei.
Avantajele metodei direct -costing sunt:
– permite o analiză favorabilă pe termen scurt, îmbunătățind profitul într -o optică
previzională;
– este o metodă de calculație simplă deoarece calculează cu facilitate costul pe
produs numai pe baza cheltuielilor variabile, fără a fi repartizate cheltuielile fixe;
în același timp este o metodă economică pentru că micșorează consumul de muncă
util calculației costului și a rezultatului final;
– permite un control mai bun a l cheltuielilor întrucât acestea pot fi împărțite în fixe
și variabile și arată influența acestora asupra profitului;
– se asigură o comparare pertinentă a costurilor pe mai multe perioade;
– scoate în evidență produsele cele mai rentabile (au marjele cele mai ridicate);
– permite adoptarea unor decizii pe termen lung (politica de investiții, stabilirea
programului de producție și desfacere, mecanizarea și automatizarea procesului de
fabricație).

53
Dezavantajele metodei direct -costing sunt două: evaluarea stocurilo r la costuri parțiale
și dificultatea separării costurilor în variabile ș i fixe.
În cele ce urmează, se va descrie și se va aplica analiza cost -profit -volum care apare ca
un complement al metodei direct -costing.

4.3. Analiza cost -profit -volum

Această analiză este îndreptată către luarea deciziilor pentru a îndruma managementul
entității în obținerea de rezultate optime. Volumul vânzărilor va trebui să atingă un anumit
nivel pentru a fi acoperite cheltuielile fixe. Mai mult de atât, orice entitate vizea ză ca
activitatea să fie rentabilă. Utilizarea relației cost -profit -volum reprezintă o bază pentru multe
dintre alegerile de gestiune ce pot fi adoptate pe termen scurt.
Această corelație se poate realiza apelând la următorii indicatori:
– punctul de echil ibru (punct mort sau punct critic);
– intervalul de siguranță și indicele de siguranță dinamic;
– factorul de acoperire.
Punctul de echilibru reprezintă punctul în care veniturile încasate din producția vânută
Acoperă totalitatea cheltuielilor variabile afere nte voluului vânzărilor și a cheltuielilor fixe
aferente perioadei analizate, astfel încât rezultatul să fie nul. Cu alte cuvinte, punctul de
echilibru corespunde acelui nivel al activității în care veniturile obținute din vânzarea
producției sunt egale cu cheltuielile, iar rentabilitatea este zero. Din acest punct, entitatea
realizează un anumit profit, acitivtatea ei devenind rentabilă.
Punctul de echilibru se poate calcula la nivelul entității sau pentru fiecare structură a
acesteia pentru care rezultatul activității are caracterul de producție marfă.
Acest indicator se poate determna fie prin procedeul aritmetic, fie prin procedeul
grafic, atât în etapa antecalculațieim cât și în cea a postcalculației.
Mai jos este prezentată determinarea acestuia prin procedeul aritmetic, P e calculându –
se ca raport între cheltuielile fixe (Ch f) și contribuția brută unitară la profit (c bu), potrivit
relației prezentată mai jos:

sau

În cele ce urmează se va determina rezultatul obținut din vânzarea întregii producții
conform datelor rezultate anterior.

54
Tabelul 4.4. Determinarea re zultatului obținut din vânzarea producției

Sursa: proiecție proprie
Punctul de echilibru este calculat în tabelul 4.5. C alculul punctului de echilibru.
Tabelul 4.5. Calculul punctului de echilibru

Sursa: proiecție proprie
Pentru a calcula cifra de afaceri critică (CA e), se determină mai întâi rata marjei pe
costurile variab il (r):
;
.

Tabelul 4.6 Rata marjei, cifra de afacri critică

Sursa: proiecție proprie

Analizând datele tabelelor de mai sus, rezultă faptul că entitatea trebuie să producă și
să vândă într -o perioadă aproximativă de 3 luni 56.164 pentru F3 Sf. Ghe., 187.213 pentru F3
Codlea și 140.410 pentru F7 D -ța și o cifră de afaceri de 224.656 pentru F 3 Sf. Ghe., 683.329
Specificare F3 Sf. Ghe. F3 Codlea F7 D-ța
Qv 680.000 490.000 350.000
Pv 4 3,65 3,70
CA 2.720.000 1.788.500 1.295.000
Chv 2.380.000 1.715.000 1.225.000
Cb 340.000 73.500 70.000
Chf 28.082 28.082 28.082
Rezultat 311.918 45.418 41.918
Specificare F3 Sf. Ghe. F3 Codlea F7 D-ța
Chf 28.082 28.082 28.082
Pv 4 3,65 3,7
Cvu 3,5 3,5 3,5
Pvu 0,5 0,15 0,2
Pe 56.164 187.213 140.410
Specificare F3 Sf. Ghe. F3 Codlea F7 D-ța
Cbu 0,50 0,15 0,20
Pvu 4,00 3,65 3,70
r 0,13 0,04 0,05
CAe 224.656 683.329 519.517

55
pentru F3 Codlea, respectiv 519.517 pentru F7 D -ța pentru a -și acoperi integral cheltuielile
fixe, astfel încât rezultatul să fie 0. Orice unitate de produs fabricată și vândută peste această
cantitate va genera cheltuieli variabile.
Intervalul de siguranță și indicele de siguranță dinamic
Intervalul de siguranță este acel indicator care scoate în evidență cu cât pot scădea
vânzările pentru ca entitatea să atingă punctul critic. Acest indicator reprezintă totalul cifrei de
afaceri care po ate fi înlăturată de o conjunctură nefavorabilă, fără a antrena pierderi pentru
entitate. Intervalul de siguranță se determină potrivit relației:
Is = CA – CA e
Indicele de siguranță dinamic reprezintă indicatorul prin care se calculează procentajul
de diminuare a cifrei de afaceri pentru ca entitatea să atingă punctul critic.
Id =

Folosindu -ne de datele din entitatea analizată, rezultă următoarele:
Is F3 Sf. Ghe. = 2.720.000 – 224.656 = 2.495.344
Is F3 Codlea = 1.788.500 – 683.329 = 1.105.171
Is F7 D -ța = 1.295.000 – 519.517 = 775.483

Id F3 Sf. Ghe. =
8,25 %
Id F3 Codlea =
38,20 %
Id F7 D -ța =
40,11%

În concluzie, vânzările pot să scadă cu 8,25% în Ferma 3 Sf. Gheorghe, cu 38,20% în
Ferma 3 Codlea, respectiv cu 40,11% în Ferma 7 Dumbrăvița pentru ca entitatea să atingă
punctul de echilibru și să nu intre în zona pierderilor.
Factorul de acoperire est un indicator care scoate în evidență procentajul din cifra de
afaceri necesar pentru acoperirea cheltuielilor și pentru obținerea unui profit. Acest indicator
se determină conform relației de mai jos:

.

Înlocuind în relație datele entității, rezultă următoarel e date regăsite în tabelul 4.7.

56
Tabelul 4.7. Calculul factorului de acoperire

Sursa: proiecție proprie

În concluzie, informațiile realizate prin analiza corelației dintre volumul activității,
costuri și profit pot fi de mare folos managementului entității în luarea unui număr mare de
decizii de gestiune pe termen scurt. Pe termen lung, efectul nu este asemănător și nu se
recomandă luarea ei în considerare la stabilirea strategiilor.

Specificare F3 Sf. Ghe. F3 Codlea F7 D-ța
Cb 340.000 73.500 70.000
CA 2.720.000 1.788.500 1.295.000
Fa 12,50 4,11 5,41

57
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Progresele realizate în perfecționarea tehnologiei producției au făcut să devină tot mai
evidente aspectele de tradiționalism și conservatorism ce se manifestă în domeniul calculației
costurilor. Ca o reacție la acestea s -a căutat perfecționarea continuă a procedeelor și tehnicilor
de calculație, prin formularea unor metode de calculație adecvate stadi ului de perfecționare a
fost comentată în literatura de specialitate din țara noastră și din străinătate, în care se găsesc
opinii pentru abandonarea merodelor și procedeelor clasice sau tradiționale de prelucrare a
informațiilor privind costurile despre c are se spune că ar fi depășite și nu mai corespund
cerințelor actuale. În locul lor se preconizează să fie introduse metode moderne sau evoluate a
căror eficacitate și superioritate ar fi demonstrată din plin.
În entitățile economice rom ânești, calculația costurilor păstrează în majoritatea
situațiilor un caracter conservator, în sensul că metodele folosite sunt aceleași ca acum 30 de
ani, deși caracterul producției a cuno scut și la noi unele schimbări.
Sistemul informațional contabil din Rom ânia se desfășo ară după unul dualist, fiind
bine definit în două componente: contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.
Ambele înregistrează evenimente din viața economică și oferă informații tuturor utilizatorilor
interesați.
Produsul final al contabilității este informația contabilă. Informația din contabilitatea
de gestiune este destinată managerului, de aceea unul din obiective este administrarea
costurilor și regăsirea în întreprinderi a unei stări de spirit care să permită stăp ânirea și
cunoașterea costurilor totale și pe unitate de produs, lucrare sau serviciu.
Referi tor la metoda globală aplicată, concluziile sunt următoarele :
– pentru doua dintre ferme concluzia este reprezentat ă de faptul că, în urma analizei
dintre cele două costuri se po ate observa că pentru analiza efectuată costul unitar
planificat este mai mare dec ât costul unitar efectiv, drept urmare diferențele
obținute sunt diferențe favorabile, deoarece cheltuielile au fost reduse, ceea ce a
condus la creșterea profitului ;
– din analiza primei ferme analizate, reise faptul că pentru analiza efectuată costul
unitar planificat este mai mic decât costul unitar efectiv, prin urmare diferențele
obținute sunt diferențe nefavorabile, iar cheltuielile care nu au fost reduse au
condus la scăderea profitului.
Metoda direct -costing se mai regăsește și sub numele de metoda costurilor variabile,
întrucat costul produsului conține numai cheltuielile variabile, nu și pe cele fixe. Din acest

58
motiv, autorii lucrărilor de specialitate p ărăsesc tot mai mult termenul direct -costing,
substituindu -l cu cel de costuri variabile.
Metoda direct -costing este o metodă de calculație simplă deoarece calculează cu
facilitate costul pe produs numai pe baza cheltuielilor variabile, fără a fi repartizate
cheltuielile fixe, în același timp este o metodă economică pentru că micșorează consumul de
muncă util calculației c ostului și a rezultatului final.
Din ceea ce s -a analizat se desprinde faptul că toate marjele sunt pozitive, deci,
contribuie la acoperirea costurilor fixe. Posibila eliminare a produsului din Ferma 7 D -ța care
are o contribuție la profit mai redusă, va conduce la imputarea costurilor fixe de 2.808.200 lei,
numai asupra Fermei 3 Sf. Gheorghe și Fermei 3 Codlea determinând o micșorare a
rezult atului cu 770.000 lei, echivalentă cu contribuția brută la profit generată de Ferma 7 D –
ța.
La fel ca orice altă metodă de calulație a costurilor, meoda aleasă prezintă și anumite
dezavantaje care diminuează într -o anumită măsură eficiența ei.
Determinar ea contribuției brute la profit nu pune la dispoziție întotdeauna o imagine
clară în politica de producție și desfacere doar în cursul unei perioade de gestiune pentru că
sunt cuprinse atât cheltuielile fixe, cât și profitul. Doar la finele perioadei de ge stiune se
cunosc cheltuielile fixe, iar în aceste condiții o contribuție la profit mai ridicată nu semnifică
si un profit mai mare.
Nota specifică care descrie metoda direct costing și care o diferențiază de celelalte
metode, constă în faptul că oferă elem ente hotărâtoare pentru raționamente și analize pe
termen scurt, formându -se astfel într -un instrument folositor la dispoziția echipei manageriale.
Nu în ultimul rând, metoda direct -costing ușurează calculația costurilor și permite o
programare și un contr ol mai bun al cheltuielilor. De asemenea se limitează doar la
componentele variabile.
Calculele efectuate pe baza relaț iei cost-profit -volum reprezintă un instrument
important al conducerii societății, care poate fi folosit în scopul optimizării rezultatului
activităț ii economice. Acest lucru este po sibil prin determinarea influenț elor pe care le are
asupra rezultatului, modificarea factorilor care au stat la baz a stabilirii lui, respectiv prețul de
vânzare, volumul producț iei, cheltuielil e variabile, cheltuielile fixe și structura producț iei.
Această analiză cost -profit -volum este îndreptată către luarea deciziilor pentru a
îndruma managementul entității în obținerea de rezultate optime. Volumul vânzărilor va
trebui să atingă un anumit nivel pentru a fi acoperite cheltuielile fixe. Mai mult de atât, orice

59
entitate vizează ca activitatea să fie rentabilă. Utilizarea relației cost -profit -volum reprezintă
o bază pentru multe dintre alegerile de gestiune ce pot fi adoptate pe termen scurt.
Această corelație se poate realiza apelând la următorii indicatori:
– punctul de echilibru (punct mort sau punct critic);
– intervalul de siguranță și indicele de siguranță dinamic;
– factor ul de acoperire.
Propunerea pentru a se îmbunătăți pe piață pentru entitatea analizată este faptul că
trebuie menținute colaborările cu furnizorii importanți și, de asemenea să înceapă colaborări
cu noi furnizori care să asigure calitatea produselor. Strânsa legătură cu noutățile apărute în
domeniu este importantă pentru conducerea entității.
O altă propunere este investiția pentru creșterea capacității de producție a fermelor și a
abatorului. Astfel, cu noile capacități de producție, cu siguranță pân ă la finele anului următor,
entitatea va deveni cel de -al patrulea producător național de carne de pasăre. Pentru realizarea
acestor investiții, entitatea are nevoie de un mediu de afaceri stabil în continuare, de oameni
responsabili care să asigure stabil itate și un trai cât mai bun pentru clienți.
În urma analizei cheltuielilor și a modalității de calculaț ie a costur ilor se pot afirma
următoarele :
-entitatea este profitabiă ;
-entitatea deține o structură organizatorică bună ș i are angajat personal
specializat;
-are produse de bună calitate.

60
BIBLIOGRAFIE

1. Anton C., Contabilitatea de gestiune, Reprografia Universității Transilvania din
Brașov, 2009
2. Buzdugan. D., Georgescu. I., Berheci I., Berțianu L. – Contabilitate de gestiune.
Editura CECCAR, București, 2007
3. Capotă A., Trifan A. – Contabilitatea costurilor standard în industrie. Editura
Infomarket, Brașov, 2003
4. Cristea H. – Contabilitatea și calculațiile în conducerea într eprinderii. Editura
C.E.C.A.R., 2003
5. Feleagă L., Feleagă N., Contabilitate financiară. O abordare europeană și
internațională, vol.1, Contabilitate financiară fundamentală. Contabilitatea ca joc
social, Editura Economică, București, 2007
6. Horomnea E., Tabăr ă N., Budugan D., Bețianu L. – Bazele contabilității, Editura
Sedcom Libris, Iași, 2005
7. Man M., Contabilitate financiară și de gestiune, Editura Arves, 2005
8. Oprea C., Contabilitatea de gestiune, Editura Tribuna Economică, București, 2002
9. Oprea C., Cârstea Ghe. – Contabilitate de gestiune și calculația costurilor, Editura
Genicod 2002
10. Popescu L., Costul instrument de manipulare a rezultatului ? Revista „Gestiunea și
contabilitatea firmei” nr. 1 / ianuar ie, Editura Tribuna Economică, 2007
11. Popescu L., Procedee de calculație a costurilor de producție – Aplicații online , Editura
Fundației România de Mâine, București, 2006
12. Preißner A. – Praxiswissen Controlling, Editura Carl Hanser, München, 2008
13. Ristea M., Dumitru C. – Contabilitatea afacerilor, Editura Tribuna Economică,
București, 2006
14. Suciu G., Contabilitate de gestiune, Editura Romprint, Brașov, 2004
15. Trifan A., Boian N. – Contabilitatea financiară și managerială, Editura Informarket,
Brașov, 2008
16. Trifan A. – Contabilitate de gestiune. Curs pentru învătăm ânt la distanță, Universitatea
Transilvania, Brașov, 2008
17. Trifan A. – Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor, Editura Informaket,
Brașov, 2007
18. Volker Lingnau O. – Controlling. Editura Springer, Berlin, 2008

61
19. Colecția revistei Contabilitatea, experti za și auditul afacerilor, Editura C.E.C.A.R,
2007 -2008
20. Colecția revistei Tribuna Economică, 2000 -2008
21. Ghid practiv de aplicare a reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1752/2005, Ed. IRECSON,
București, 2006
22. Legea contabilității nr. 82/1991, modificată și republicată
23. Ordinul Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 – Partea I pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale
consolidate
*** Documente interne S.C „AVICOD” S.A. Codlea
*** www.mfinante.ro