Disertatie Coman Flavius 14.06.2020 Converted (1) [610391]

АCАDEMIА FORȚELOR TERESTRE
„NICOLАE BĂLCESCU”
FАCULTАTEА DE ȘTIINȚE MILITАRE

PROGR АMUL DE M АSTER
INTELLIGENCE ÎN ORG АNIZАȚII

LUCRARE D E DISERTAȚIE

Absolvent: [anonimizat]:
Conf. u niv. dr. Frunzeti TEODOR
SIBIU
2020

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

2 АCАDEMI А FORȚELOR TERESTRE
„NICOL АE BĂLCESCU”
FАCULT АTEА DE ȘTIINȚE MILIT АRE

PROGR АMUL DE M АSTER
INTELLIGENCE ÎN ORG АNIZАȚII

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA
POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

Absolvent: [anonimizat]:
Conf. univ. dr. Frunzeti TEODOR
SIBIU
2020

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

3 CUPRINS
Introducere .. …………………………………………………………………………………………. …………….3
Capitolul 1. Aspecte teoretice privind industrialismul ……………………………………. …………6
1.1 Faze ale industrialismului ……………………………………………………………………………. …..6
1.2 Industrialismul în România …………………………………………………………………………. ……9
1.3 Post -Industrialismul ……………………………………………………………………………………. …15
Capitolul 2 Conceptul lui Daniel Bell’s de organizație în epoca post -industrială … …….. .18
2.1 Conceptul post -industrialism ……… ……………………………………………………………… …..18
2.2 Design -ul organizației din epoca post – industrială ……………………………………….. …….23
Capitolul 3. Creativitate și anteprenoriat în organizația post -industrială …………… ……… .32
Capitolul 4. Marxism -ul în epoca post -globalizare …………………………………………… ……..39
4.1 Politică și populism ……………………………………………………………………. ……………… ….39
4.2 Mișcarea anti -globalizare …………………………………………………………………………… …..41
4.3 Conflictul social și confruntarea globală …………………………………………………… ……..43
4.4 Mișcările Antisistem ………………………………………………………………………………….. ….45
4.5 Dezvoltarea unei noi strategii …………………………………………………………………….. …..48
Capitolul 5. Studiu de caz (Cercetare teoretică): Managementul bazat pe cunoaștere în
organizațiile viitorului …………………………………………………………………………………. ………50
5.1 Managementul bazat pe cunoaște re în organizațiile viitorului …………………….. ………50
5.2 Metodologie ………………………………………………………………………………………………. …51
5.3 Conceptualizare ……………………………… ………………………………………………………….. …53
5.4 Generalizare ……………………………………………………………………………………………… ….55
5.5 Infostructura ………………………….. …………………………………………………………………. ….56
Concluzii .. ………………………………………………………………………………………………………. …63
Bibliografie …………………… ………………………………………………………………………………… ..66

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

4 Abstract
În prezent sunt numeroase modele de organizații, care au la bază principii de
funcționare încă din epoca post -industrială. În funcție de ritmul ev oluției la nivel global
au apărut multiple tendințe de evoluție a organizației, ca de exemplu managementul bazat
pe cunoaștere.
Inovații în M anagementul Cuno așterii (KM): Imp actul Soci al Medi a și Sem antic
Web este un a dintre primele cărți c are urmărește s ă discute despre dezvoltările și
tendințele recente în m anagementul activității de cuno aștere. În speci al, această lucr are
revizuiește și prezintă perspective diferite privind gestion area cunoștințelor în
organizațiile moderne în cee a ce privește cultur a organizațională, f actorii um ani,
platformele de cuno aștere, infr astructurile tehnice sub influenț a noilor tehnologii ale
inform ației și comunicării (TIC).
Ca urmare a evoluției recente a TIC (și a tehnologiilor web), M anagementul
Cunoștințelor (KM) a deven it „m ai puțin costisitor, m ai bazat pe cloud, omniprezent,
standardizat și mobil, d ar și m ai person alizat și m ai eficient pentru a satisface nevoile
individu ale”. D atorită integrării în soci al medi a, tehnologiile KM susțin m ai eficient
comunic area de afaceri, rețelele soci ale și „ auto-prezent area strategică”.
Tehnologiile de soci al medi a se transformă în org anizații, tr ansformând autobuzul
în procesele de nesst și creștere a perform anței. Soci al medi a deschide o nouă medie se
ocupă de gestion area proceselor de cuno aștere, f acilitând noi mod alități de extern alizare,
împărtășește, cree ază cunoștințe și inove ază prin procese de co -creare, mulțumire a sau
articul area sinergică a person alului în colectiv cuno aștere. Totuși, aceste procese de
cuno aștere prosper a doar prin utiliz area activă și inter acțiune a umană și este neces ară o
masă critică de utiliz atori. Cercetările anterio are au arătat, de asemene a, că f actorii um ani
sau o orient are puternică către o ameni jo acă un rol esenți al în gestion area cunoștințelor.
Întrebarea adresată în acest ă lucrare este legată de viitorul managementului
cunoștințelor. Problema este că nu știm cum vor beneficia resursele cunoașterii în
organizarea viitorului. Scopul acestei lucrări este de a oferi câteva răspunsuri la
problemele legat e de managementul cunoștințelor, de proiectare organizațională și de
conducere economiei bazată pe cunoaștere la nivel global.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

5 Aceast ă lucrare de cercetare, analizează evoluția organizației din epoca post –
industrială prin prisma studierii inscrierilor isto rice și a lucrărilor de specialitate,
estimând tendințele de perspectivă care vor conduce la adevărate revoluții în modul de
organizare din prezent. Astfel se enunță ipoteza de cercetare, influența managementului
bazat pe cuno aștere în org anizațiile viitor ului.
Această cercetare este o investigație sistematică, empirică, care se bazează pe
observarea directa a realitatii. pornește de la concepte și modele teoretice, verificǎ teoria
dar, prin constatǎrile și concluziile sale, contribuie la îmbogǎțirea teorie i. Astfel s -a
aplicat o analiză calitativă tematică asupra organizației în epoca post -industrială, studiind
evoluțiile actuale și de perspectivă.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

6 Introducere
Termenul „organizații bazate pe cunoaștere” este folosit aici pentru a semnifi ca o
organizație care este „compusă în mare parte din specialiști care dirijează și își
disciplineză propria performanță prin actualizarea continuă cu feedback -ul de la colegi,
clienți și sediu ”1. O astfel de organizație „este structurată în jurul informa țiilor, nu
ierarhiei ”2. În măsura în care suntem conștienți, termenul de „lucrător al cunoștințelor”3
a fost folosit pentru prima dată de Drucker în 1959. Berger oferă o definiție a „muncitor
al cunoștințelor ” care dă termenului același sens ca i -a fost atribuit de Drucker și
Maciarello, adică lucrătorii cunoașterii sunt „oameni ale căror ocupații se ocupă de
producția și distribuția cunoașterii simbolice ”4.
Există multe exemple de organizații bazate pe cunoaștere, de exemplu spitale
moderne, orchestre simfonice, universități, consultanțe, firme de inginerie, firme de
arhitectură, etc.
Funcția principală a unui manager într -o organizație bazată pe cunoaștere
înseamnă a coordona informațiile dintre experți și pentru a asigura eficiența proceselor de
munc ă vizate de clienți, utilizatorilor, pacienți etc.. Un manager într -o astfel de
organizația nu trebuie să posede un set de cunoștințe extrem de specializat, dar el sau ea
trebuie să poată comunica cu experți care folosesc limbajul lor profesional5 (Bohland er și
colab., 2001;Mulej, 2013). Pentru a face acest lucru, un manager trebuie să posede
contextual încredere. Managerul nu trebuie să aibă același nivel de competență ca
oamenii pe care îi va gestiona, dar el sau ea trebuie să înțeleagă și să fie familiar izat cu
acest context.
La începutul acestei dezbateri, Savage (1995) a subliniat că apariția societății
bazate pe cunoaștere a fost un eveniment echivalent cu apariția societății agricole sau a
societății industriale. În societatea cunoașterii, informațiil e vor putea fi transformate rapid

1 Drucker, P. “The coming of the new organization.”, Harvard Business Review, (1988), p. 3.
2 Maciariello, J. A.,” A Year With Peter Drucker”. Harper Busines s, New York. (2014), p. 71.
3 Drucker, P. F..,”Landmarks of Tomorrow”, Heinemann, New York. (1959), p. 122.
4 Berger, P.,” The capitalist revolution: Fifty propositions about prosperity, equality and liberty.”, Basic Books, New
York. (1987), p. 66.
5 Bohla nder, G., Snell, S., & Sherman, A.. “Managing Human Resources.”, South Western College Publishing,
Cincinnati, OH, (2001), p 28.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

7 în resurse, care pot fi aplicate pentru crearea de valori 6. Societatea cunoașterii depinde de
existența unei noi tehnologii, atât TIC, cât și internet. În timp ce informațiile pot fi
transformat în cunoștințe care pot fi utilizate în procesele de creare a valorilor, este de
asemenea adevărat că cunoașterea nu este aplicată într -un proces care este supus reflecției
și gândirea critică poate fi contraproductivă pentru crearea valorii. O caracteristică cheie
a societății cuno așterii este
statutul cunoașterii ca marfă centrală care este schimbată pentru prosperitate economică.
Doar noile bunurile agricole erau caracteristicile cheie ale societății agricole, iar
bunurile industriale erau caracteristica cheie a societății indust riale, la fel cunoașterea este
principala marfă a societății cunoașterii. În consecință, lucrătorul de cunoștințe este clasa
principală a lucrătorului din societatea cunoașterii, la fel cum lucrătorul industrial era în
societatea industrială.
Economia poli tică clasică dinainte de Marx a apărut în Anglia, cea mai dezvoltată
țară capitalistă. Adam Smith i) și David Ricardo i), cercetând orâ nduirea economică, au
pus temelia teoriei valorii bazate pe muncă. Marx le -a continuat opera. El a fundamentat –
o cu precizie și a dezvoltat -o în mod consecvent. El a arătat că valoarea oricăr ei mărfi
este determinată de timpul de muncă socialmente necesar pentru producerea ei. Teoria
plusvalorii este piatra unghiulară a teoriei economice a lui Marx.
Capitalul creat prin munca muncitorului îl apasă pe muncitor, ruinează pe micii
patroni și cre ează o armată de șomeri. În industrie, victoria marii producții se vede dintr -o
dată, dar și în agricultură observăm același fenomen: superioritatea marii agriculturi
capitaliste crește, folosirea mașinilor crește și ea, gospodăria țărănească e prinsă în l ațul
capitalului bănesc, decade și se ruinează strivită sub povara tehnicii ei înapoiate. În
agricultură decăderea micii producții îmbracă alte forme, dar existența ei este un fapt
incontestabil.
Întrucât cunoașterea devine cel mai important factor de crea re a valorii în
economia cunoașterii, există critică tot mai mare față de prioritizarea cunoștințelor . Au
fost critici similare în timpul tranziției de la societatea agricolă la societatea industrială,
când cei care au simțit că poziția lor este sub ameni nțare. Este rezonabil să anticipăm că
persoanele care se simt amenințate de societatea bazată pe cunoștere sunt cei care nu au

6 Castelfranchi, 2007

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

8 același acces la procesele de cunoaștere și simt că sunt marginalizați . Acești oameni
probabil vor contracara, ignora și minimiza semnificația cunoașterii .
Fenomenul pe care îl examinăm aici este trecerea de la societatea industrială la o
societate din ce în ce mai mult bazată pe resurse de cunoaștere. Întrebarea pe care ne -o
punem este: Care sunt procesele cheie de creare a valoril or într -o organizație bazată pe
cunoaștere?
Ipoteza numărul unu, este înțelegerea și explicarea mecanismelor sociale
și procesele sociale conexe care influențează dezvoltarea bazată pe cunoaștere a
organizațiilor.
Ipoteza numărul doi, este de a cerceta c e implicații va avea această dezvoltare
pentru rolurile de management în viitor.
Metodologia cercetării se încadrează în două categorii principale: generalizare
conceptuală și generalizare empirică.
Generalizare conceptuală este o anchetă prin care cercetă torul utilizează
concomitent descoperirile empirice ale altor cercetători cu propriul său proces de
conceptualizare pentru a generaliza și identifica un model. Acest lucru contrastează cu
generalizarea empirică, unde cercetătorul investighează un fenomen s au o problemă care
apare în datele empirice,și abia după aceea se generalizează în lumina sau propriile sale
descoperiri.
Punct de plecare pentru cercetător în cazul ambelor generalizarea empirică și
conceptuală va fi un fenomen sau problemă în lumea socia lă.
Generalizare conceptuală, care face obiectul cercetării noastre este „o procedură
care se aplică la întregul ciclu de investigare a fiecărei probleme de cunoaștere ”7.

7 Bunge, M.,” Philosophy of science: From problem to theory.Volume one.” Transaction Publishers, New Jer sey.
(1998), p. 9.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

9 Capitolul 1. Aspecte teoretice privind industri alismul

1.2 Faze ale industri alismu lui

Conform r aportului „Viitorul locurilor de muncă” din 2016 al Forumului
Economic Mondi al, ne aflăm în mijlocul unei a patra faze a revoluției industri ale,
tehnologi a dezvoltându -se r apid în domenii precum imprim area 3D, robotic a și
inteligenț a artificială. În această serie, explorăm istori a revoluției industri ale de până
acum și aruncăm o privire l a modul în c are cee a ce se dezvoltă acum se v a schimb a
modul în c are lucrăm și trăim.
Revoluți a industri ală începe în M area Britanie
În M area Britanie din s ecolul al XVII -lea, începuturile unei revoluții agricole ar
duce în cele din urmă l a o revoluție industri ală, schimbând ț ara – și lume a – pentru
totde auna. Dar de ce M area Britanie? Au exist at mai multe motive8:
Agricultur a
Agricultur a a fost princip ala economie a Marii Brit anii de secole, i ar introducere a
de noi sisteme agricole în secolul al XVIII -lea a avut c a rezult at recoltele m ai bune, m ai
multe alimente și o ameni m ai sănătoși. Drept urm are, popul ația a crescut, i ar asta a
însemn at o forță de muncă m ai mare.
Resursele n aturale
Trei resurse n aturale au juc at roluri cheie în revoluți a industri ală: cărbune, fier și
căi n avigabile. M area Britanie le avea pe to ate din belșug. În ainte de explo atarea
aburului, apa serve a ca sursă prim ară de energie. Căile n avigabile din M area Britanie au
furniz at, de asemene a, un mod de tr ansport pentru importul și exportul mărfurilor.
Cărbunele a fost folosit pentru a aliment a moto arele cu abur, i ar avansările în
tehnologi a moto arelor cu aburi au însemn at că cărbunele ar pute a fi utiliz at mai eficient.
Depozitele m ari de fier au însemn at că nu trebui a să fie import ate și c are au deschis c alea
către câtev a inovații majore în tehnologi a de fabricare a fierului9.

8 Golden, Miriam & Michael Wallerstein. “Domestic and International Causes for the Rise of Pay Inequality: Post –
Industrialism, Globalization, and Labor Market Institutions.” The Institute for Research on Labor and Employment,
UCLA (2006) , p. 31.
9 Ibidem.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

10 Stabilitatea politic a
Războiul civil și revoluți a (1603 -1714) au slăbit mult controlul mon arhiei,
schimbând astfel modul în c are au fost determin ate prețurile, s alariile și r atele dobânzilor.
Ideile lui John Locke, Adam Smith și ale revoluțion arilor, c are au oferit motive filosofice
și economice pentru protecți a drepturil or individu ale, au avut, de asemene a, o influență
puternică asupra schimbării culturii și politicii brit anice. Între timp, dist anța noastră de
Europ a continent ală ne -a protej at de războ aiele c are se petrece au peste hot are. Rezult atul
tuturor acestor f actori a fost că ț ara s-a putut bucur a de o lungă perio adă de p ace și
prosperit ate, în c are lucrătorii au putut să prospere și să economise ască b ani. Această
creștere a bogăției popul ației, împreună cu resursele no astre n aturale bog ate și avansarea
producției agricole, a adus st abilitate economică și investiții sporite în dezvolt area de noi
tehnologii.
Libert atea de gândire
Cercetătorii brit anici au juc at un rol cheie în revoluți a industri ală, iar invențiile lor
au fost făcute posibile prin atitudine a rațională și științifică a țării f ață de dezvolt area
intelectu ală10.
Agricultur a bazată pe profit
Înainte de război, o m are parte din terenurile din Anglia erau „deținute” în mod
colectiv, i ar sistemul de iob ag înse amnă că nu pre a exist a stimulente pentru îmbunătățir ea
terenurilor s au pentru a produce m ai mult decât er a neces ar pentru o susținere imedi ată.
Cu to ate aceste a, până în 1830, ce a mai mare parte a intrat în mâinile propriet arilor
individu ali. Pentru prim a dată, fermierii au putut să -și dețină propriile tere nuri, să le
îmbunătățe ască și să le cultive așa cum au consider at de cuviință și să obțină
recompensele pentru acest lucru. Rezult atul a fost o concurență sporită, cee a ce a suscit at
gândire a inovatoare și a încur ajat investițiile. Cerere a sporită de instr umente agricole m ai
bune și m ai eficiente a dus l a o serie de inov ații, inclusiv semănăto area (1731) și m așina
de măcin at (1784). Îmbunătățirile aduse terenului în sine au însemn at îmbunătățire a
calității și c antității culturilor. Se estime ază că în perio ada cuprinsă între 1700 și 1850,
producți a agricolă a crescut cu 172%, în timp ce numărul de perso ane din popul ația care

10 Veneris, Yannis. Modeling the transition from the Industrial to the Informational Revolution, Environment and
Planning A 22(3):399 -416, 1990

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

11 trebuie să producă l a acest nivel a scăzut de l a 55% l a 22%. Cu m ai puțină forță de muncă
neces ară eforturilor agricole, ușile au fost d eschise creșterii și inovării în alte industrii11.
Infrastructură m ai bună
Folosind b anii economisiți c a urmare a unei producții agricole m ai eficiente,
fermierii, o amenii de afaceri priv ați și antreprenorii și -au propus să îmbunătățe ască
sistemul de tr ansport al Marii Brit anii. M ajoritatea drumurilor, c analelor și căilor fer ate
construite în această perio adă nu au fost fin anțate de guvern, ci de perso ane fizice.
Interes ant este că, în timp ce drumurile engleze au fost printre cele m ai grave din Europ a,
această schimb are a finanțatorului nu num ai că a îmbunătățit drumurile existente, ci a
permis dezvolt area unei rețele v aste de drumuri noi. Drept urm are, volumul producției și
al comerțului a crescut și vânzătorii au putut să își comerci alizeze produsele l a nivel
național, dar și la nivel loc al.
Între 1760 și 1820, c analele au fost princip alul mod de tr ansport al mărfurilor
grele, asigurând legături între m arile zone industri ale și între căile n avigabile m ajore.
Prim a cale fer ată import antă s -a deschis în 1830, care face legătur a între Liverpool și
Manchester și 20 de ani m ai târziu, peste ș ase mii de mile de c ale fer ată au fost puse l a
punct. Căile fer ate au redus atât costurile de tr ansport, cât și timpul de călătorie12.
Până l a 1800 aburul devenise o re alitate în M area Britanie. S -au îmbunătățit mult
industriile prim are ale țării, cee a ce ne -a făcut lideri în producți a de resurse brute prin
minerit, producți a textilă și f abricația metalelor. Până în 1820, introducere a trenurilor și
navelor cu aburi a deschis ș i mai multe uși, atât în țară, cât și pe pl an intern ațional. Când
Victori a a luat tronul, locul M arii Brit anii er a cea mai puternică n ațiune comerci ală din
lume.

11 Ibidem.
12 Wang, Y., Ma, H. S., Yang, J. H., & Wang, K. S. (2017). Industry 4.0: A way from m ass customization to mass
personalization production. Advances in Manufacturing, 5(4), 311 –320.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

12 1.2 Industri alismul în Români a
Este evident f aptul că înființ area industriei mec anizate a necesit at mai multe
condiții în afară de introducere a mașinilor în alte domenii. Aceasta explică de ce în prim a
etapă a dezvoltării mec anizate – 1859 -1866 – nu industri a, ci agricultur a și transporturile
au fost princip alii benefici ari ai introducerii mecanizării.
După punere a în funcțiune a primei căi fer ate – în anul 1830 – în Anglia, pentru
care tracțiune a a fost asigur ată de motorul cu abur, concomitent cu extindere a explozivă a
construcțiilor de căi fer ate, fabricile din Europ a s-au mut at la utilizarea aburului pentru
mașinile agricole; în primul rând a trebuit să fie rezolv ată problem a treierării și a început
construcți a moto arelor port abile cu m așini de treier at în t andem; au urm at un plug de
abur.
În Români a, nevoi a de îmbunătățire a calității boabelor de export și treier area la
timp a finisării a grăbit introducere a mecanizării în domeniu. În ansamblu, lăsând
deop arte c alea ferată, mec anizarea sa răspândit l a cel m ai rapid ritm până l a sfârșitul
secolului al XIX -lea în agricultură, pentru trei erarea boabelor.
În anul 1865, când se înce arcă o primă st atistică a uneltelor și a mașinilor în
agricultură, recensământul înregistre ază 156 de moto are port abile cu m așinile lor de
treier at în tandem și 8 pluguri de abur cu forț a moto arelor de aproxim ativ 4200 CP.
În anchet a din anul 1888 au fost înregistr ate 986 de moto are port abile cu m așini
de treier at și 15 pluguri de abur c are au împreună 25250 hp1. Plugurile de abur grele și
ineficiente au fost prezente do ar ca încercări, în timp ce m așinile de t reierat de cere ale au
acoperit m ajoritatea necesităților proprietăților.
Construcți a căilor fer ate, din 1869 pe teritoriul României, a condus l a creștere a
numărului de m așini de tr ansport – a locomotivelor – și a puterii lor motorii; în 1870
funcțion au circa 20 de locomotive cu o forță de 9000 CP, i ar în anul 1888 numărul lor er a
de 241, cu o c apacitate de 130298 hp2. Astfel, agricultur a și aparatele de tr ansport
ferovi ar au mobiliz at aproxim ativ 165 mii de c ai putere, de zece ori m ai mult decât au
instalat în industrie.
În primele decenii ale Uniunii nu avem încă inform ații despre m așinile cu motor
aliment at în alte activități și servicii de producție. În afara industriei, utiliz area
capacităților energetice în agricultură a fost redusă l a doar câtev a luni pe an, cu excepți a

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

13 moto arelor port abile utiliz ate în f abrici, d ar pentru tr ansportul pe c alea ferată au fost
utiliz ate pe tot p arcursul anului.
Condițiile nef avorabile din prim a etapă a acestui proces nu au favoriz at apariția
întreprinderilor mec anizate în Români a, în ritmul specific țărilor occident ale. D ar tehnic a
mecanică nu a putut fi bloc ată în procesul de descoperire a activității industri ale.
Obst acolele obiective au fost depășite de f actori f avoriz atori interni și externi, dintre c are,
efectele pu ternice și benefice au avut investițiile st atului și străine. St atul român a fost
implic at în două direcții ale peis ajului industri al prin construire a unei serii de
întreprinderi mec anizate 3 neces are pentru acest scop.

Înainte de
1859 1861 –
1870 1871 –
1880 1881 –
1885 1886 –
1890 1891 –
1895 1895 –
1900 1901 –
1906 Total
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Total Nr. 18 41 46 46 84 84 80 76 475
Acțiuni 3.8 8.3 9.9 9.7 17.6 17.8 16.5 16 100
Materiale
construcții – 3 3 – 3 6 11 6 32
Proces area
metalului – 11 7 4 7 10 5 13 57
Prelucr area
lemnului 2 1 4 2 9 10 15 22 64

Activit ate Înainte
de 1859 1861 –
1870 1871 –
1880 1881 –
1885 1886 –
1890 1891 –
1895 1895 –
1900 1901 –
1906 Total
Textile – 1 1 7 6 5 5 8 33
Pielărie – – 3 3 9 2 1 – 19
Aliment ație 1 2 3 3 10 7 9 10 45
Hârtie și
tipogr afii 3 2 3 3 8 4 2 1 26
Chimic ale 2 2 4 3 2 5 5 4 27

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

14 Refinării – 2 3 1 5 5 3 3 22
Fabrici l apte 2 9 9 18 17 17 12 3 87
Fabrici alcool 7 5 4 4 – 6 2 – 28
Fabrici bere 1 1 2 1 1 2 1 1 12
Electricit ate – – – 1 3 5 9 5 23
Ferme 33.0 229.0 286.0 181 180 178.0 186.0 475 1808

Tabelul conține trei c ategorii de întreprinderi:
1) m ari private, încur ajate de st at pe b aza criteriilor legii din anul 1887 – cel puțin 50000
lei de c apital sau de minimum 25 de lucrători și utiliz area de m așini și util aje
îmbunătățite;
2) întreprinderi m ari de st at și deținute în comun;
3) întreprinderi m ari private care nu au fost încur ajate și nu au fost incluse în beneficiile
legii din 1887 d atorită f aptului că au elimin at materiale abundente și crude din ț ară –
printre aceste a se numără f abricile m ari cu moto are de peste 50 CP, alcool și f abrici de
bere.
Majoritatea covârșito are a întreprinderilor lu ate în consider are au avut m așini și
unelte, i ar în st atistici au fost înregistr ate cu indic atori ai puterii motorului. Menționăm că
întreprinderile prezent ate în t abel er au cele oper aționale în 1906; au exist at sute de
entități înființ ate și lichid ate între timp din diferite motive.
Chiar dacă cei din 1906 er au consider ați întreprinderi m ari, multe dintre ele
înființ ate, cu excepți a celor mec anizate prin n atura lor, cum ar fi hârti a, zahărul, cimentul,
mori de aburi etc., nu aveau mașini, fiind, în concluzie, f abrici de f abrici s au ateliere.
Subliniem că t abelul nu include industriile extr active.
La datele c alculate după N. P aianu am adăug at, pentru o im agine m ai rotunjită, și
cifra fabricilor de aburi, așa-numitele mori de fermieri mici c alculați conform st atisticilor
din anii 1863, 1873, 1896, 1901 și 191213.
Din t abel putem deduce evoluți a numărului de întreprinderi industri ale în perio ada
1859 -1886, numită perio ada pregătirii dem arării, aici numărându -se și introducere a
protecționismului și încur ajarea gener ală a industriei m ari. Astfel, numărul entităților
stabilite în deceniile 1861 -1880 este menținut în jurul a 41-46 entități.

13 Axenciuc Victor, Georgescu George (2017), Gross Domestic Product – National Income of Romania, 1862 –2010.
Secular statistical series and methodological founda tions, Editura Academiei, Bucure ști, p. 36.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

15 Este semnific ativ f aptul că în primii 20 până l a 25 de ani, pe tot al, datorită
condițiilor gener ale mai puțin f avorabile, progresul a fost sl ab din perspectiv a cantitativă,
dar nu trebuie să omitem f aptul că f abricile st abilite în decursul al șaselea deceniu au fost
calitativ diferite de cele cre ate în deceniul al optule a, acestea fiind m ai bine dot ate,
mecanizate, având c apacități de producție mult m ai mari și m ai diversific ate.
Datele celei de -a doua etape sunt de asemene a sugestive, perio ada inițială a
începutului anilor nouăzeci, când înființ area de întreprinderi industri ale, sub domin ația
politicii protecționiste și încur ajatoare, a înregistr at o creștere spect aculoasă de trei -patru
ori comp arativ cu al șaptele a și al optule a deceniu.
În aceste decenii au fost înființ ate, în medie, 3,6 – 5 entități, i ar după 1886 s -au
stabilit, în medie, 16 întreprinderi pe an. Nu se po ate ignor a procesul de mec anizare în
domeniul f abricilor mici de fermieri, așa cum se întâmpl a adesea în analiza istoriei
noastre economice, deo arece numărul anual de mori a crescut de l a 6,6 unități în ainte de
1859 l a 23 în deceniul ș apte și l a 35 în deceniul al optule a14.
De f apt, ele reprezent au ce a mai mare categorie de întreprinderi mec anizate,
create în această et apă. Primele întreprinderi mec anizate au avut rădăcini în mediul încă
nefavorabil al stadiului de pregătire a dezvoltării mec anizate din Români a, între 1859 și
1886, d atorită acțiunii tânărului st at român și a eforturilor fin anciare consider abile, a
împrumuturilor externe c are trebui au să fie născute și de gener ațiile viito are ca fiind un
ansamblu de acțiuni de moderniz are economică, soci ală și cultur ală iniți ate și re alizate,
fără de c are corpul soci al românesc și, respectiv, industri a române ască nu au putut
înregistr a progrese.
Noile forțe de producție revoluțion are din Europ a de Vest au schim bat
fundamentele structurilor tehnico -economice și soci ale și modul de vi ață. O nouă eră a
civiliz ației m ateriale ar pute a fi prevăzută și în Români a datorită primelor m așini cu aburi
pentru treier at de cere ale, căilor fer ate și câtorv a fabrici cre ate cu d ificultăți în acea etapă.

14 Bușă Daniela (2003), Investi țiile str ăine de capital în economia Rom âniei la începutul secolului XX, Institutul de
Istorie „Nicolae Iorga”, Bucure ști, p. 38.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

16 A fost, de f apt, începutul tr anziției de l a producți a veche de secole, b azată pe
tehnică și muncă m anuală, la cea nouă mec anizată, care a infiltr at economi a bunurilor
tradițion ale – o tranziție c are a durat mai mult de un secol15.
A doua etapă de răspândire a mecanizării în Români a, 1886 -1914, exprimă un s alt
extraordin ar în intensific area capacității energetice a economiei n aționale.
Faza a doua: electricit ate
În timp ce M area Britanie er a încă un jucător m ajor în ce a de-a doua fază a
revoluției industri ale, țara și-a pierdut poziți a de lider mondi al. Motivul princip al pentru
acest lucru constă în eventu ala valorific are și adoptarea pe sc ară largă a energiei electrice.
În acest moment al istoriei no astre, cărbunele a dat loc g azului de cărbune, cee a ce a
permis utiliz area ilumin atului inc andescent în c ase, pe străzi și în f abrici. Abundenț a de
cărbuni din M area Britanie a însemn at că g azul de cărbune er a ieftin și disponibil. Prin
urmare, cel puțin iniți al, energi a electrică a avut un imp act minim asupra industriei
britanice. Deci, în timp ce unul dintre părinții fond atori ai tehnologiei electrice er a un
englez, explor area și dezvolt area noii tehnologii au fost lăs ate în SU A și Germ ania.
Pentru industri a construcțiilor, adoptarea pe sc ară largă a energiei electrice a
însemn at că instrumentele cu motor au înlocuit forț a de muncă. M aterialele au fost
realizate m ai ieftin și l a un st andard m ai ridic at. Ascenso arele de mărfuri însemn au că
materialele m ai grele pute au fi amplasate la etajele superio are, cee a ce însemn a utiliz area
mai eficientă a terenului și o c apacitate m ai mare de depozit are. De asemene a,
electricit atea a însemn at că clădirile au fost m ai utile după întuneric, permițând m ai multe
ore de lucru. De asemene a, a exist at o reducere a riscului de incendiu, deo arece
ilumin atul cu fl acără deschisă a devenit din ce în ce m ai învechit16.
Faza a treia: era digital
În 1837, m atematicianul englez Ch arles B abbage a invent at motorul analitic,
primul computer mec anic. Deși opiniile v ariază, m ajoritatea consideră că invenți a lui
Babbage este b aza pe care a fost construită c alcularea modernă. Folosind c arduri de
perfor are pentru a furniz a inform ații, motorul analitic a fost proiect at pentru a efectu a
calcule aritmetice. Din păc ate, problem ele de fin anțare l-au împiedic at pe B abbage să -și

15 Ibidem.
16 Wright, James D.“The Political Consciousness of Post -Industrialism.” Contemporary Sociology. 7. 3 (1978): 270 –
273.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

17 construi ască m așina. Această s arcină a fost lăs ată fiului lui B abbage, Henry, c are a
complet at o porțiune a mașinii și Ada Lovel ace, un m atematician brit anic c are și -a
închei at progr amul.
Primul computer bi nar electro -mecanic progr amabil a fost construit în 1936 -1938
de germ anul Konr ad Zuse, pe c are l-a numit Z1. Interes ant este că Zuse a continu at să
construi ască Z3 (1941), pe c are l-a folosit pentru a efectu a calcule structur ale și analize în
activit atea sa de inginer civil.
În 1953, primele IBM (Intern ational Business M achines) și -au făcut debutul.
Prim a lor ofertă a fost 701, c are a fost primul computer științific comerci al. În 1954,
primul computer tr anzistor (TR ADIC) a fost construit de ingineri cu spri jin din p artea
armatei. (Tr anzisto arele au fost introduse în 1947, înlocuind iniți al tuburile de vid în
sistemul telefonic. Din păc ate, în timp ce tr anzisto arele er au mai mici, m ai rapide și m ai
eficiente, er au și consider abil m ai scumpe.) TR ADIC a folosit 800 de tr anzisto are cu
contact punct și 10.000 de redreso are cu crist ale de germ aniu. Avea o dimensiune de
aproxim ativ trei metri cubi; aceasta este în comp arație cu ENI AC de 1.800 de metri
pătrați17.
Forța de muncă viito are
Potrivit unui sond aj realizat de Roy al Institution of Ch artered Surveyors, lips a
lucrătorilor c alificați este a doua cea mai mare problemă cu c are se confruntă industri a
construcțiilor din M area Britanie, două treimi din anchet atorii r aportanți afirmând că este
un factor m ajor care împ iedică lucrările de construcții. Sond ajul, c are se află în al cincile a
an, a văzut de obicei 40% dintre întreprinderi c are au raportat că o lipsă de lucrători
calificați a cauzat o problemă de afaceri. Cu to ate aceste a, anul acesta acest număr a
crescut l a 62%, o creștere semnific ativă. Od ată cu evoluți a Brexit, problem a se va agrava.
De asemene a, ne confruntăm cu provocările unei popul ații îmbătrânite. În cum
vor arăta locurile de muncă în construcții atunci când roboții vor pute a construi lucrurile,
Georg e Quez ada precize ază că, până în 2034/35, se estime ază că 6,2 milio ane de
australieni (20%) vor avea peste 65 de ani. Aici, în M area Britanie, Oficiul pentru

17 Constantinescu Nicolae N. (coord.) (1996, 2000), Istoria economic ă a Rom âniei, vol. I și II, Editura Economic ă,
Bucure ști, p. 39.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

18 Statistică N ațională ( ONS) r aporte ază că 18% din popul ația noastră are în prezent peste
65 de ani și că se estime ază că acest număr v a ajunge sub 24% până în 203618.

1.3 Post -Industri alismul

Crearea economiei mec anizate în sistemul secto arelor și activităților s ale are loc
în contextul europe an al industri alizării în m ajoritatea statelor occident ale și al
pătrunderii mec anizării într -un câmp m ai larg în economi a noastră n ațională. Indic atorul
de capacitate al economiei no astre ar pute a fi constituit din putere a motorului inst alată
între anii 1888 -1915.

Anii Agricultură Medii și
mici
(industrii Industrii
mari Industrii
extractie Industrii
de st at Electricit ate Căi
ferate Maritime
1 2 3 4 5 6 7 8 9
188
8 18584 11137 8130 – 598 851 102304 –
190
1 61850 11262 33423 1038 1137 13410 306912 16707
191
0 85137 25766 54404 9521 7278 33137 530656 39891
191
3 112292 48175 93226 18272 8105 61657 761760 45551

Menționăm că estim area întregii puteri mec anizate a moto arelor în economi a
națională, prin c alcularea și însum area princip alelor surse, este prim a încerc are istorică,
iar datele t abelului tot al totalizează radical imaginea sumară și incompletă pe c are am
avut-o până acum cu privire l a putere a mecanică a țării în acea perio adă; aceste a
dezvăluie nu num ai dot area sporită a energiei mec anice de producție și tr ansport, ci și
disemin area mecanizării în alte domenii: industri a extractivă, flot a fluvi ală și m aritimă și
noua ramură a industriei energiei electrice.

18 Ibidem.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

19 Trebuie rem arcat faptul că introducere a mecanizării în economi a națională a fost
dezvolt ată într -o zonă mai largă și cu o intensit ate m ai mare, creând astfel un clim at
industri al cu to ate consecințele pozitive gener ate de e a. Printre altele, o m asă import antă
de m așini și unelte necesită lucrări de întreținere, rep arații, piese de schimb, f apt care a
declanșat apariția întreprinderilor de întreținere și rep arații.
După anul 1886, industri a și noile s ale activități sunt vizibile pentru creștere a
ratelor de creștere a investițiilor în potenți alul energetic mec anizat. Creștere a industri ală
în perio ada de înce put, cu to ate elementele s ale specifice, a benefici at, după cum s a
mențion at anterior, de trei decenii de pregătire a domeniului economico -instituțion al al
țării, de moderniz are a condițiilor gener ale neces are pentru extindere a și funcțion area
industriei m oderne19.
Noi f actori f avoriz atori interni și externi au intervenit în noul st adiu al lansării
industri ale. Printre cele interne se numără, chi ar și l a limit a perio adei, aplicarea politicii
industri ale protecționiste – anul 1886 – și încur ajarea materială a marii industrii – anul
1887 – prin legisl ația speci ală a anilor respectivi și dezvolt area lor în perio ada următo are.
Efectele protecționismului și al încur ajării industriei s -au întărit și prin
moderniz area prețului de c apital pe pi ața internă c a o con secință a stabilirii în anul 1880 a
Băncii N aționale a României, c are a instituțion alizat dobânzile pentru creditele acordate
economiei l a 6- 8% (f ață de ce a actuală de 10 -16% în ainte de 1880) și a pus în circul ație
sub formă de credite ieftine o m asă mare de capita. Lăsând l a o parte acest lucru, sistemul
bancar în construcții, b azat pe c apitalul intern și străin, a început să pună l a dispoziți a
antreprenorilor c apitaluri semnific ative, bineînțeles l a o rată a dobânzii m ai mare de 8 –
12% f ață de r ata dobânz ii BNR.
Progresul industri al al României în această perio adă s a datorat utilizării cu
priorit ate a unor resurse n aturale, în primul rând a fondului de petrol și lemn; ambele
furniz ate pentru export, d ar în speci al pentru pi ața internă, combustibil ieftin și materiale
de construcție, f apt care a reprezent at un avantaj în speci al pentru industri a mecanizată
mare. F actorii externi au fost, l a rândul lor, și f avorabili: Europ a, după o p ace de p atru
decenii, a înregistr at progrese industri ale și fin anciare imen se; a oferit acum, l a acțiuni

19 Dobrovici Gheorghe (194 3), Evolu ția economic ă și financiar ă a Rom âniei în perioada 1934 –1943, Editura Bucovina
I.E. Torou țiu, Bucure ști, p. 37.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

20 neim aginate în ainte de bunuri și m așini l a prețuri scăzute, d ar și c apitale cu dobânzi
reduse – de la 3 la 4%.
Prin urm are, capitalul ieftin, diminu area ratei profitului industri al în Occident și
creștere a surplusului de c apital furniz at peste gr aniță de structurile fin anciare mari a fost
articul at pozitiv cu sporire a sigur anței activității de c apital, a perspectivelor m ari de
profit, cu terenul avantajos pentru investiții și rent abilitatea în Români a.
Concurenț a marilor co mpanii intern aționale, pl asarea mărfurilor și a capitalurilor
în țările c are intră în epoc a modernizării, precum și necesit atea de a asigur a
aprovizion area cu m aterii prime incluse în domeniul lor de acțiune și în Români a20.
Capitalul străin, în ciud a contribuției s ale, mijlo acelor fin anciare, tehnicilor și
tehnologiilor de producție, experților, m anagerilor de întreprinderi, rel ațiilor cu furnizorii
și piețelor europene, cu bănci străine m ari etc., a constituit l a sfârșitul secolului al XIX –
lea princip alul factor făcând fertil domeniul industriei mec anizate din Români a.
Perio ada de pornire se c aracterize ază prin importuri m asive de m așini și inst alații
și surse fin anciare străine c are, de f apt, au determin at și importul de m așini pentru
instalarea noilor întreprinderi.

20 Georgescu Florin (2018), Evolu ția capitalului și schimb ări în structura acestuia, în Iancu Aurel, P ăun Nicolae
(coord.) , Economia Rom âniei dup ă Marea Unire, vol. I, Macroeconomia, Editura Academiei, Bucure ști, p. 67.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

21 Capitolul 2 Conceptul lui D aniel Bell’s de org anizație în epoc a post-
industri ală

2.1 Conceptul post -industri alism

Venire a societății post -industri ale constituie o încerc are de a descrie o re alitate
socială recent emergentă, care, deși nu determină vi ața politică și cultur ală (un punct pe
care Bell îl sublini ază, d ar care este adesea ignor at implicit de alții, inclusiv de o amenii
de știință politică c are au prelu at ideile s ale) le condițione ază cel puțin puternic.
Concentr ația sa este pe schimb area naturii rel ațiilor de muncă, pe rolul crescând al
oamenilor de știință și al tehnicienilor în ordine a socială și pe rolul presupus centr al pe
care îl jo acă tot m ai mult cunoștințele teoretice în schimb area socială și lu area deciziilo r
societ ale, rol evidenți at de ascensiune a planificării soci ale și economice c a instrument al
politicii publice. To ate aceste schimbări lu ate laolaltă – iar cartea este plină de d ate
empirice și st atistice (unele cu dubio ase cogențe) c are înce arcă să le il ustreze – constituie
ceea ce Bell numește apariția unei noi societăți pe c are el o numește post -industri al21.
Termenul „societ ate postindustri ală” a apărut în SU A, în anii ’50 ai secolului
trecut (D.Rism an, D.Bell) cînd a devenit limpede că între c apitalismul americ an de l a
mijlocul secolului trecut și modelul c apitalist de pînă l a marea criză din anii 1929 -1933 a
apărut o m are discrep anță. L a început societ atea postindustri ală era concepută drept un
sistem soci al, care se deosebește printr -un nivel avansat în dezvolt area economică, în
tehniz area muncii ce condițione ază la rîndul său creștere a nivelului de tr ai și reducere a
timpului de muncă.
De la sfîrșitul anilor ’60 termenul „societ ate postindustri ală” se complete ază
cu un nou conținut ( A.Turen anii 1968 -1969, D.Bell anii 1971 -1973). Au fost evidenți ate
noi trăsături – raspîndire a largă a muncii intelectu ale, creștere a volumului investig ațiilor
științifice și inform aționale în sfer a productivă, predomin area cu preponderență în
structur a economiei a sferei de deservire, a învățămîntului, științei și culturii asupra
industriei, agriculturii, ce în consecință duce l a schimbări în structur a socială.

21 M. Tsay, The impact of the concept of post -industrial society and information society: a citation analysis study,
Scientometrics 33(3) (1995) 329 –350.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

22 La începutul anilor ’70 ai secolului trecut unii s avanti și publiciști consider au
societ atea postindustri ală o alternativă a capitalismului industri al tardiv. În lucrările
sociologilor A.Toffler (SU A), M.Poni atovski (Fr anta), Y.M asuda (Japonia) din anii ‘80 –
90 ai secolului XX, societ atea postindustri ală este analizată ca o etapă calitativ nouă în
dezvolt area nu num ai a țărilor occident ale, dar și a întregii omeniri. Este o societ ate ce
presupune o autom atizare largă a sferei productive, folosire a celor m ai avansate
tehnologii, procese ce ge nerează la rîndul său anumite consecinț e soci ale. Autom atizarea
proceselor de producț ie, computeriz area în m asă si inform atizarea, introducere a noilor
biotehnologii – sunt, cu sigur anță, import ante forme de m anifest are a postin dustri alizării,
dar num ai exterioriz ate. Cu to ate aceste a, civiliz atia tehnogenă a putut să se re alizeze
numai prin intermediul r aționalizării și reglării activității um ane.
Contr adicțiile cultur ale ale capitalismului sunt o serie de eseuri înrudite, c are
încearcă în princip al să apere societ atea postindustri ală – bazată pe r aționalism și eficiență
tehnică – față de cee a ce Bell consideră o ameninț are în creștere din forțele ir aționale și
hedoniste născute. prin însăși succesele c apitalismului avansat în cre area de afluență și
oportunități de autoexprim are individu ală22.
Din păc ate, după cum voi încerc a să demons trez, termenul „post -industri al”,
folosit de Bell și de alții c are l-au adoptat-o, a făcut m ai mult pentru a întunec a decât
pentru a ilumin a fenomenele vieții soci ale contempor ane. D ar, din c auza măsurii în c are
percepți a umană condițione ază vi ața socială, însăși utiliz area termenului cree ază un fel de
cvasiexistență pentru cee a ce intențione ază să descrie. În acest sens, „teoreticienii”
societății postindustri ale sunt în mod inevit abil ideologi c are lucre ază pentru a crea – dacă
nu chi ar o societ ate nouă c a atare – un nou mod de a privi lume a socială care are
consecințe import ante pentru rel ațiile soci ale actuale.
Ce înse amnă termenul de „societ ate post -industri ală”? Pentru a răspunde corect l a
această întreb are, trebuie să punem o întreb are pre alabilă, c are sunt originile s ale
intelectu ale? Chi ar și a pune întreb area înseamnă a vă cufund a imedi at într -un context
polemic. Vorbind v ag – așa cum trebuie, având în vedere numero asele și multif acetele
utilizări ale cuvântului de Bell însuși – o societ ate postindu strială are câtev a caracteristici
majore dintre c are cele m ai semnific ative sunt:

22 Ibidem.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

23 (1) import anța crescândă a industriilor „serice” (c a opus producției prim are) în
ordine a economică;
(2) substituire a din ce în ce m ai mare a „cuno așterii” – în speci al a cunoștințelor
„teoretice” – pentru propriet ate ca bază a ordinii soci ale;
(3) o dependență din ce în ce m ai mare în ordine a politică de expertiz a tehnică
pentru definire a, dacă nu chi ar rezolv area reală a problemelor soci ale și politice; și
(4) o creștere c onsecventă a raționalizării vieții soci ale și politice, concretiz ată cel
mai clar în pl anificarea socială de diferite tipuri.
În tinerețe, Bell a fost implic at în cercuri în c are m arxismul a fost subiectul
princip al de dezb atere și unde trotskismul a fost o forță intelectu ală m ajoră. Bell, în
această definiție implicită a subst anței conflictului ideologic, este mult m ai marxist decât
își dă se ama probabil. A spune că sfârșitul luptei de cl asă înse amnă sfârșitul ideologiei
ignoră – la fel c a și maestrul său , mai mult s au mai puțin repudi at, Marx – asemene a
ideologii posibile c a naționalism, religie și r asă, pentru a numi do ar câtev a pe care Bell
pare implicit. Astfel teori a societății postindustri ale converg – dacă nu derivă direct într –
un anumit sens – conc eptul de „sfârșit al ideologiei”23.
Într-adevăr, dintr -un punct de vedere strict structur al, creștere a industriilor de
servicii și prolifer area educ ației superio are – elemente import ante ale societății
postindustri ale – pot fi consider ate drept dovezi în acest sens. Această abundență în sine
face ca ideologiile vechi să fie indeplinite.
În această legătură apar însă unele anomalii curio ase. Unul dintre cei m ai fericiți
adepți ai lui Bell în răspândire a evangheliei venirii societății post -industri ale este col egul
său în futurism, Herm an Kahn. K ahn și adepții săi folosesc termenul m ai vag decât Bell
pentru a însemn a în primul rând o eră a abundenței m ateriale, o utiliz are Bell p are – cu o
toleranță intelectu ală caracteristică – ca fiind neobiect abilă.
Acest re zultat este posibil prin o altă repudiere a marxismului ortodox din p artea
lui Bell. C apitalismul industri al a făcut – contr ar prevederilor lui M arx despre imiser area
crescândă a maselor și prăbușire a economică fin ală neces ară a capitalismului într -o
scăde re a șomajului și a depresiei – a făcut posibilă o nouă eră de abundență pentru toți. "

23 D. Bell, The Coming of Post -Industrial Society: A Venture in Social Forecasting (Heinemann Educational Books,
London, 1974). First published by Basic Books, New York, 1973, p. 21.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

24 Într-adevăr, dintr -un punct de vedere strict structur al, creștere a industriilor de servicii și
prolifer area educ ației superio are – elemente import ante ale societății po stindustri ale – pot
fi consider ate drept dovezi în acest sens. Această abundență în sine f ace ca ideologiile
vechi să fie indeplinite.
În această legătură apar însă unele anomalii curio ase. Unul dintre cei m ai fericiți
adepți ai lui Bell în răspândire a evangheliei venirii societății post -industri ale este colegul
său în futurism, Herm an Kahn. K ahn și adepții săi folosesc termenul m ai vag decât Bell
pentru a însemn a în primul rând o epocă a abundenței m ateriale, o utiliz are Bell p are – cu
o toler anță intelect uală caracteristică – ca fiind neobiect abilă.
Expresi a „societ ate post -industri ală” este acum utiliz ată pe sc ară largă [pentru a
descrie] g ama extraordin ară de schimbări c are traverse ază structur a socială a lumii post –
industri ale emergente, un a care nu dep lasează în întregime lume a agrară și ce a industri ală
(deși se tr ansformă ele în moduri esenți ale), d ar reprezintă noi principii de inov ație, noi
moduri de org anizare soci ală și noi cl ase în societ ate24.
Extindere a majoră în societ atea contempor ană este prin „serviciile um ane”, în
primul rând sănăt atea și educ ația. Și ambele sunt princip alele mijlo ace de creștere a
productivității în societ ate: educ ația prin avansarea dobândirii de competențe, în speci al
alfabetiz are și numer ație; sănăt atea reducând bolile și făcând indivizii m ai potriviți pentru
muncă. C aracteristic a inedită și centr ală a societății post -industri ale este codific area
cunoștințelor teoretice și nou a relație a științei cu tehnologi a. Fiec are societ ate a exist at
pe b aza cuno așterii și a rolului l imbajului în tr ansmitere a cunoștințelor. D ar abia în
secolul XX am văzut codific area cunoștințelor teoretice și dezvolt area de progr ame de
cercet are conștiente de sine în desfășur area de noi cunoștințe25.
De-a lungul ultimilor 25 de ani ai secolului XX, el scrie în cuvântul princip al din
1999 noii ediții a Societății s ale post -industri ale, următo arele modificări m ajore au avut
loc în St atele Unite:

24 D. Bell, Technocracy and politics, Survey: A Journey of East and West Studies 17(1) (1971) 1 –24.
25 J. Gould, Shapes of things to come: Daniel Bell’s ‘post – industrial society’, Encounter XLII (May 1974) 36 –40.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

25 1. De l a fabricație la servicii: astăzi, do ar 18,8 milio ane de americ ani, într -o forță
de muncă de 126 milio ane – 15 procente din forț a de muncă se află acum în f abricație,
față de 26% în urmă cu douăzeci și cinci de ani.
2. Schimbări profesion ale: Ce a mai marcantă schimb are a caracterului muncii este
creștere a extraordin ară a ocupării forței de muncă profesion ale și tehnice și scădere a
relativă a lucrătorilor c alificați și semi -calificați.
3. Propriet atea și educ ația: Modul tr adițion al de a-și câștig a locul și privilegiul în
societ ate a fost prin moștenire – a unei ferme f amiliale, a unei afaceri f amiliale sau a unei
ocup ații familiale. Astăzi educ ația a devenit b aza mobilității soci ale, în speci al cu
extindere a locuri de muncă profesion ale și tehnice și chi ar antreprenori atul necesită o
pregătire superio ară.
4. C apitalul fin anciar și c apitalul um an. În teori a econ omică, până în ultimii
treizeci și cev a de ani, capitalul er a consider at în princip al ca capital financiar adunat ca
bani sau terenuri. C apitalul um an este acum consider at ca o caracteristică esenți ală în
înțelegere a puterii. a unei societăți. M ai recent, conceptul de c apital soci al însemn a
măsur a în care cinev a are acces l a oportunități și rețele soci ale.
5. Tehnologi a intelectu ală: pălări a este „tehnologi a intelectu ală” (b azată pe
matematică și lingvistică) c are folosește algoritmi (reguli de decizie), modele de
progr amare (softw are) și simulări, pentru a rula noua tehnologie.
6. Infr astructur a: Infr astructur a societății industri ale a fost tr ansportul.
Infrastructur a societății post -industri ale este comunic area26.
7. O teorie a cuno așterii v alorii: o soci etate industri ală se b azează pe o teorie a
valorii muncii, i ar dezvolt area industriei se re alizează prin dispozitive de economisire a
forței de muncă, înlocuind c apitalul pentru forț a de muncă. Cuno aștere a este surs a
invenției și inov ației. Aceasta creează o valoare adăug ată și crește r andamente l a scară și
este adesea economisito are de c apital.
Societ atea postindustri ală, în aspectul st abilirii ei, se c aracterize ază prin existenț a
și funcțion area în același timp a două secto are în economie:
sectorul de pr oducere a bunurilor m ateriale sectorul de “producere a omului”,
de form are a factorului um an.

26 Bell, Daniel. 1999. The Coming of Post -Industrial Society . New York: Basic Books. pp. 20 -25.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

26 Mai mult c a atît, acumul area capitalului um an din ce în ce m ai mult determină
structur a pieții, din amismul dezvoltării economice și c apacitatea de concurență a țărilor în
lume. De aceea, o condiție absolut neces ară a instalării societății postindrustri ale este
dezvolt area consider abilă a sferei neproductive – sistemului protecției soci ale, ocrotirii
sănăt atii, înv ațămîntului, culturii. În acest sens un rol aparte revine tuturor treptelor
învatamîntului și a rolului f amiliei în acest proces.
Propriet atea intelectu ală în societ atea postindustri ală se forme ază în rezult atul
unor eforturi colos ale în vedere a educ ației copiilor în f amilie, a eforturilor depuse de
copii si studenti cu scopul însușirii v alorilor științifice și cultur ale a societătii în c are
trăiesc. Eforturile mor ale sunt întregite de cheltuelile fondurilor p articul are a familiilor și
a celor st atale pentru înv atamânt. Abordând această problemă nu putem s ă nu mențion am
că în noțiune a de propriet ate intelectu ală se m ai includ și acele eforturi mor ale și
materiale pe c are le depune omul pentru susținere a sănăt ații, a capacității de muncă și nu
în ultimul rând, consumul de mijlo ace pentru protecți a și rest abilirea mediului
înconjur ator.
2.2 Design -ul org anizației din epoc a post- industri ală

În vreme a globalizării, tehnologiei inform ației, post -fordism, cu alte cuvinte a
treia revoluție industri ală, rolul Designului crește și se extinde de -a lungul crizei
industriei. Acest lucru este leg at de întrebările acestei f aze: în timp ce se permite intr area
în noi zone geogr afice, glob alizarea reformule ază piețele intern aționale, atât de solicit ant
pentru o estetiz are cultur ală și o sem antizare a produselor pentru comp etitivit ate. de către
Design, c a urmare a face ca expresi a creatoare să devină un fel de v aloare adăug ată
pentru producție.
Producți a peisajului artifici al în c are trăim devine o alegere complexă c are
implică o multiplicit ate de abilități și cunoștințe de proiect are, științe și dezvoltări
tehnologice, opțiuni etice și soci ale, forme de exprim are artistică. Analiza producției
artifici ale re alizate de Design ne ajută să înțelegem și să reflectăm asupra timpului și
culturii no astre l a fiecare sc ară și sector al societății: Designul se tr ansformă într -o
activit ate de b ază care așteaptă inov ație pentru m anagementul proceselor și scen ariilor
strategice. Prin urm are, Design este c apabil să ofere sens și direcție producției,

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

27 comunicării, interfeței, serviciului, im aginii, atingând în același timp noi provocări și
jucând noi roluri.
Prim a observ ație c are apare pe termenul post -industri al este că formul a care
folosește prefixe precum „Post -” sau „De -” (așa cum folosesc multe alte definiții, cum ar
fi post -capitalist, p ost-modern, post -producție) c a Dezindustri alizat sau Dez –
teritori alizare, …) determină obiectul dezb aterii în neg ativ și nu în pozitiv, reflectând
astfel incertitudine a legată de configur ația pe care o v a lua societ atea viitoare.
Apoi, formul area negativă implică adesea implicit o dificult ate în identific area
care sunt c aracteristicile pozitive și formele viito are care o vor c aracteriz a, dar, în același
timp, nu se po ate neg a că vreo mișc are nouă își po ate exprim a configur ația completă în
detaliu do ar atunci când privești în urmă dintr -o stare de vârstă m atură avansată, în timp
ce iniți al este posibil să se gânde ască do ar la ea „prin diferență”, în timp ce se comp ară cu
ceea ce a preced at-o.
În al doile a rând, termenul Post -industri al evocă prev alența unui nou mod de a
produce. D atorim difuz area acestui termen în speci al lui D aniel Bell (1973), c are se
concentre ază pe configur area unui nou ordin al societății ( așa-numit a „societ ate a
serviciilor”), c are nu m ai este centr ată pe producți a industri ală, ci pe producți a de servicii,
în speci al cele leg ate de interes public. Dezvolt area societății de servicii ar apărea apariția
progresivă a sectorului terți ar și creștere a următo are a cererii de forță de muncă c alificată,
în speci al ingineri și profesioniști, împr eună cu nou a centr alitate dată cunoștințelor și
tehnologiei, lu ată în consider are ca sursă de inov are. și competitivit ate.
Aceeași construcție, însă, a fost dej a folosită cu câțiv a ani în ainte de Tour aine
(1969), c are a folosit -o pentru a sublini a schimb area rolului industriei în societ atea
contempor ană.
Marea tranziție c are a început în anii ș aptezeci ai secolului trecut l a un „nou
capitalism” diferit definit c a post-Fordist, Cognitiv, Post -industri al, Flexibil și așa mai
departe, printre numero asele aspecte care îl definesc, ar trebui să evidențiem cel puțin
două elemente de b ază. f actori. În primul rând, procesele gemene de glob alizare și
dematerializare a economiei cu piețe deschise și import anța crescută a factorilor tehnico –
științifici și simbolico -culturali, care ajung să acționeze c a motor al inov ației și un
instrument de gestion are a turbulenței în creștere a piețelor.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

28 Aceasta ar trebui consider ată o schimb are a paradigmei producției, c are po ate fi
reprezent ată od ată cu trecere a de la un model b azat pe producți a mare de produse dure și
durabile bunuri pentru consumul de m asă și org anizarea vertic ală a forței de muncă
industri ale, spre un model b azat pe producți a de servicii și cunoștințe, c are po ate fi
organizat pe rețele pe m ai multe niveluri (c are pot fi intern aționale, tr ansnaționale sau
subregion ale).
Criza economiilor de sc ară ca „o mod alitate ce a mai bună” de a răspunde
cerințelor consum atorilor din ce în ce m ai divers este l a baza apariției de noi modele de
acumul are flexibile. În legătură cu aceasta este import anța crescândă a funcțiilor leg ate de
inovație și cre ativitate, care apar în acest c adru al transformărilor m acroeconomice.
Deoarece er a post-industri ală investește în active im ateriale ale cuno așterii,
munc a creativă a minții este consid erată acum a fi forț a de muncă prim ară capabilă să
genereze v aloare. D acă timp îndelung at, forț a de muncă er a redusă l a o activit ate
producăto are de bunuri m ateriale și această c ategorie și -a dezvolt at propri a etică și
morală soci ală (gândește -te do ar la oboseala și la efortul de a meșteșuguri cu mâinile),
valoarea proprie er a proporțion ală cu timpul producere a unui obiect finit. În zilele
noastre, gândire a și producere a devin același lucru și putem afirma hegemoni a muncii
imateriale pentru a crea valoare (citiți: intelectu al, științific, cognitiv, rel ațional,
comunic ativ, emoțion al).
Acest lucru po ate fi consider at ca urmare a computerizării industriei, oferind și un
număr tot m ai mare de procese și locuri de producție și c are conduce l a transform area
fiecă rei sarcini de lucru în gestion area const antă a fluxurilor de inform ații. Drept urm are,
veche a idee a timpului c a valoare pentru f abricarea bunurilor m ateriale nu m ai este
viabilă: întrucât totul po ate fi produs oriunde l a costuri reduse, atunci cee a ce de vine
valoros este c alitatea coordonării și a rețelei. În timp ce f abricația materialelor este
împinsă l a periferi a procesului de producție, inim a creării v alorii devine munc a imaterială
bazată pe cuno aștere a resurselor s ale um ane.
Cuno aștere a devine c aracteristic a care c alifică c apitalul um an al oricărei
întreprinderi și proiecte, și anume c aracteristicile omului pentru a fi inteligente și
creative, pentru a avea imaginație și experiență și, în plus, pentru a răspunde flexibil l a
diferite situ ații în c are poate apărea. În acest scop, ar trebui să f acem distincți a între

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

29 conținuturile form alizate și cele obiectiv ate care pot fi tr ansmise fără apartenență l a
oameni, de experiențele și pr acticile c are sunt dezvolt ate diferit de to ată lume a – potrivit
acestei a, André Gorz (2003) afirmă diferenț a de b ază între cuno aștere regulile de
gramatică și de a putea vorbi corect o limbă.
Inteligenț a cuno așterii acoperă o m are varietate de c apabilități, de l a judec ată la
ment alitate deschisă, până l a atitudine a de a asimil a noi cunoștințe și de a combin a cu
inform ații supliment are. Apoi, orice po ate cont a pentru a crește c apitalul um an al
întreprinderii: motiv ație, inov ație, competență soci ală, atitudine de a răspunde
provocărilor, im aginație, implic are person ală. Apoi, c alitățile comport ament ale pot cont a
chiar mai mult decât c alificările profesion ale pentru a indic a calitatea serviciului: aceste a
sunt c alități c are identifică furniz area unui serviciu person al, și anume o lucr are
imaterială care nu este posibilă cu antific area cu un număr, nici form alizarea sau
obiectiv area.
În același timp, așa cum a mențion at Enzo Rull ani, int angibilul nu înse amnă
invizibil, ev anescent s au prec ar. Valoarea atribuită de utiliz ator / consum ator c alității
intangibile a unui obiect nu vine întâmpl ător și nici nu este rezult atul unui accident
norocos. Dimpotrivă, provine dintr -un sistem org anizat de inteligență colectivă, creând și
înmulțind v aloarea sensurilor atribuite unui obiect. Aceasta poate fi consider ată „fabrica
imaterialului”, c are produce simbolurile și cunoștințele asociate obiectului, combinând în
același timp expertiz a, investițiile semnific ative, im aginația creativă și c apacitatea de
comunic are.
Ca exemplu, după sistemul de modă nu există do ar arta unui designer, ci și o
„fabrică” bine organizată și fo arte scumpă, c are dă sens articolelor vestiment are produse
și vândute l a prețuri dep arte de conținutul lor m aterial. De asemene a, în sp atele sportului,
gastronomiei, divertismentului, gustului estetic și, în gener al, al mijlo acelor de
comu nicare soci ală, există un sistem c are produce emoții, p articip are și fericire.
Din nou, l a acest scop, Rull ani (2004) afișează cu cifre și procente că singur a
industrie c are continuă să cre ască la nesfârșit în timp de criză, este f abrica imaterialului,
din punct de vedere al lucrătorilor angajați și al relev anței economice. Post -Fordismul
este apoi c aracteriz at prin tehnologie, abilități și flexibilit ate ridic ată, care induc pr acticile
de muncă și org anizarea producției să fie flexibile.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

30 Apoi, este un model de org anizație c aracteriz at printr -un amestec de
profesion alism și c apacitate de a conect a unități de producție speci alizate pentru a
combin a diverse beneficii și fără a risca eșecul producției. Nou a fabrică își desfășo ară
activit atea prin subcontr actare, subcontr actare, dezvoltând sectorul terți ar, integrând
cercet are și proiect are pentru a maximiz a rapiditatea și răspunsul inventiv pe pi ață,
adoptând în același timp modelul f abricii integr ate.
Cu to ate aceste a, ar trebui să considerăm că termenul „post -industri al” nu șterge
complet industri a în sine și nici nu recuno aște încă rolul său în c adrul societății:
dimpotrivă, se referă l a schimb area istorică a rolului său în c adrul proceselor de inov are
către activitățile leg ate de industri a serviciilor, c are im plică o forță de muncă b azată pe
cunoștințe. Industri a încă funcțione ază, d ar cu o org anizație și o greut ate nouă și diferită.
Teoria societății post -industriale este o apărare a industrialismului și a acelor
societăți birocratice, tehnocratice , elemente c are și -au sporit puterea așa cum era
industrialismul când a intrat în stadiul său avansat. Este o apărare nu doar a une i elite
managerial e, bazată pe proprietate și puterea de a exercita în consecință, dar de
managerialismul în sine, indiferent de baza par ticulară a accesului său la puterea politică
și socială în orice moment.
Teoria p ost-industrială enunțată de Bell, Kahn și teoreticienii este o apărare a
societății industriale împotriva oricărei încercări de o surclasa . Este un o apărare, ironic,
împotriv a oricărui post -industrialism real.
Organizațiile post -industriale sunt organizate spre creare de cunoaștere și utilizare
a informațiilor, care este revoluționată de către computere, deoarece calculatoarele au
modelat căile prin care informații au fost ach iziționate, asamblate și utilizate (Bell,1973).
Prin urmare, mulți cercetători au recunoscut ca fiind epoca informațională despre care D.
Bell credea că va conduce mai mult industria serviciilor și organizațiile de producție.
În termenii lui Bell, societa tea modernă (post -industrială) este organizată în jurul
cunoștințe lor în scopul controlului social și direcționarea inovației și schimbare. Se
proiectează și aceeași perspectivă asupra progresului științific , teorii ale funcționării
organizaționale. Datori tă cercetărilor continue, organiz ația se poate adapta și prospera.
Cu aplicarea consecventă a rațiunii și a observație i empirice , ar trebui să existe creșteri
constante în organizație , capacități de control și inovare pozitivă.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

31 Primele întrebări clare și p ertinente, legate de valabilitatea și consistența
conceptului de societate industrială, le aparțin lui Daniel Bell, Herman Kahn, Collin
Clark și Jean Fourastié, care, încă de la începutul anilor ‘60, semnalau venirea
postindustrialismului. Tranziția de la societatea industrială la urmãtoarea fază a
dezvoltării economice nu înseamnã câtuși de puțin că, după epoca industriei, nu va mai
exista „industrie”. „Noua industrie” va fi însă una automatizată și robotizată, o industrie
cibernetizată, o industrie inform atizată. Diferența dintre acest nou tip în raport cu cel
„clasic”, al „coșului -de-fum”, în formularea lui Alvin Toffler, este imensă , fiind mult
mai profundă decât deosebirea dintre industria manufacturieră a secolelor XVII -XVIII –
lea și industria mașinist ă care i -a urmat. Noul fenomen istorico -economic nu are o
singură denumire, ci o multitudine, fiecare având o justificare, evidențiind o trăsătură
specifică a noilor forțe economice și tehnologice ce prind contur. Iată câteva dintre
acestea: societate post industrială, societate informațională, civilizație tehnologică,
societate postcapitalistă, economie bazată pe cunoaștere și informație. Fiecare dintre
aceste denumiri este, în același timp, o metaforă. Multitudinea de termeni prin care se
încearcă definire a acestui fenomen mai indică și faptul că ceea ce încă nu s -a conturat și
așezat în forme stabile nu poate fi etichetat clar și univoc. Procesele de formare și de
desăvârșire a noilor paradigme și a modelelor cognitive adecvate vor aduce după sine și
cristalizarea terminologiei proprii. Oricum, ceea ce se prefigurează în prezent este total
diferit de ceea ce s -a cunoscut până acum. Este un truism, dar trebuie spus: trecutul trece
în istorie, iar noua societate își conturează tot mai clar coordonatele de fon d. Or,
societatea nouă este, generic, din toate punctele de vedere, o societate „post”.
Sociologul și futurologul american Daniel Bell a formulat principalele
caracteristici ale unei astfel de societăți: crearea unei economii de servicii, dominanța
unui st rat de specialiști științifici și tehnici, rolul central al cunoștințelor științifice
teoretice ca sursă de inovație și decizii politice în societate, posibilitatea de auto -susținere
a creșterii tehnologice, crearea de noi tehnologii „intelectuale”. și ana lizând noile
caracteristici ale economiei, Bell a concluzionat că a existat o schimbare a societății de la
stadiul industrial de dezvoltare a societății la etapa post – industrială, cu o predominanță a
sectorului serviciilor în economie.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

32 Acum aproape 40 de ani, Daniel Bell, publica o carte care va deveni
fundamentală în viitoarele decenii. Cartea se numește “The Coming of Post -Industrial
Society”, adică “Realizarea unei societaăți post -industriale.” Cartea promova ideea că
într-o societate “evoluată” are lo c o tranziție de la economia bazată pe producție la
economia bazată pe servicii, o difuzie a capitalului național și al celui global și
privatizare masivă. Teoria care formula existența unei societăți post -industriale sublinia
fenomenele următoare:
1. Tranziț ia de la producția de bunuri la furnizarea unor servicii sofisticate;
2. Ideile și metodele de implementare ale acestor idei inovatoare devin metoda
principală de creștere economică;
3. Cunoașterea (knowledge, know -how) devine o nouă formă de a genera capital;
4. Procesul de globalizare și automatizare reduce valoarea muncii manuale și
provoacă schimbări sociale care conduc la micșorarea contribuției “clasei
muncitoare” (“blue -collar”) și creșterea contribuției salariaților cu un nivel
educațional -profesional ridic at (“white -collar”) care prestează servicii cu o valoare
adăugată sporită cu ajutorul unor tehnologii automate sau semi -automate.
Teorie frumoasă, care a părut și fezabilă de -a lungul catorva decenii, până când
statul “industrial” occidental și -a transfer at forța de producție spre Asia de Est. Ceea ce s –
a întâmplat și se intampla până în prezent. O mare parte din industriile “tradiționale,”
bazate pe munca manuală sau automatizată, cu un aport manual ridicat, s -au transformat
într-un proces care arată ast ăzi ca fiind un motiv principal în dezechilibrarea economică a
marilor economii occidentale. Acest proces este cunoscut pe numele de-industrializare .
Această teorie a costat societățile dem ocratice bazate pe ceea ce cunoaștem noi sub
denumirea de “democrație liberală” sute de miliarde de dolari sau euro creând noi
vulnerabilități sau adâncind unele existențe. Criza actuală a fost stimulată de aceste teorii,
care au creat o ideologie problem atică și au mascat unele fenomene, care s -au dovedit
într-un timp destul de scurt – dăunatoare.
Democrația liberală este o serie de evenimente despre oameni, despre felul cum
interpretează evenimentele, apreciază timpul lor și iau hotărârile care le vor i nfluența
viața pe perioade mai mult sau mai putin îndelungate. Dacă oamenii văd problemele
adevărate și își găsesc lideri care să poată să -i scoată la liman, atunci democrația liberală

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

33 va funcționa, dacă nu – se va răzbuna crunt pe cei care au greșit, adi că pe societatea care
a ales ineficient.
Forța democrației liberale este exact și slăbiciunea ei – libertatea opțiunilor
multiple. Această libertate acordă posibilitatea de a trișa, de a simula și de a înșela
vigilența publică. Înșelăciunea secolului al XXI-lea este televiziunea, care printr -o infuzie
directă de știri fabricate, mestecate și semidigerate, transferă mesajul mincinos direct în
creierul obosit al individului hărțuit de problemele zilnice. De multe ori omul le adoptă,
devenind astfel parte di n vocabularul și atitudinile lui sociale și până la urmă opțiunea lui
electorală.
Mass -Media transformă problemele adevărate și stringente în lipsite de relevanță
în discursul societății; interesele unor grupuri, de obicei financiare sau economice, se
transformă în discursul public pro -contra și manipularea se va dovedi întotdeauna mai
eficientă pentru că este bazată pe idei care au fost “servite” publicului de -a lungul
timpului.
Economia mondială modernă a început să se contureze la sfârșitul anilor 4 0, când
multe țări erau implicate în sistemul global al economiei industriale. Următoarele decenii
s-au caracterizat printr -o stratificare economică tot mai mare. Progresul tehnologiei înalte
și transformarea științei în principala forță productivă au perm is marilor puteri să renunțe
la dezvoltarea propriei producții industriale în același ritm. Drept urmare, la începutul
anilor 90 lumea era împărțită în trei părți:
– prima parte este reprezentată de state post -industriale dezvoltate, care domină în
domeniu l tehnologiilor înalte și controlează principalele fluxuri de investiții;
-a doua parte reprezentată de țările industriale noi care importă tehnologie și capital și
exportă produse produse în masă;
– a treia parte include regiuni care sunt specializate în extragerea materiilor prime și în
aprovizionarea cu bunuri agricole, care depind complet de cererea pentru produsele lor.
O societate post -industrială este definită, de asemenea, ca o societate „post -clasă”,
care reflectă dezintegrarea structurilor și iden tităților sociale durabile caracteristice unei
societăți industriale. Dacă înainte statutul unui individ în societate era determinat de locul
său în structura economică, adică. apartenența la clasă, căreia i s -au subordonat toate
celelalte caracteristici s ociale, acum statutul caracteristic al unui individ este determinat

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

34 de mulți factori, printre care rolul crescând îl joacă educația, nivelul culturii (ceea ce P.
Bourdieu numea „capital cultural”). Pe această bază, D. Bell și alți alți sociologi
occidental i au propus ideea unei noi clase de „serviciu”. Esența ei constă în faptul că într –
o societate post -industrială, nu elita economică și politică, ci intelectualii și profesioniștii
care alcătuiesc puterea propriei clase. În realitate, nu a avut loc o schimb are fundamentală
în distribuirea puterii economice și politice. Astfel, putem fi de acord cu afirmația lui D.
Bell conform căreia „schimbările care sunt fixate de termenul de societate post –
industrială pot însemna o metamorfoză istorică a societății .
Ideile lui Daniel Bell, nu au fost singurele care au generat procesul de globalizare
si acela de dez -industrializare a lumii occidentale. Globalizarea, ca orice proces de
asemenea dimensiuni, nu are o singura cauza, si nu este doar rezultatul unei ideologii
(desi ideologia lui Bell a jucat un rol). Schimbările în tehnologiile de producție și
comunicație au fost la fel de importante ca și deciziile politice ale conducerii chineze sau
resurgența ideilor liberale în economie (fiecare dintre acestea independente de ideologia
lui Bell).

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

35 Capitolul 3. Cre ativitate și anteprenori at în org anizația post-industri ală

Organizațiile post -industri ale și societ atea diferă în multe aspecte f ață de
organizațiile din perio ada industri ală. Mulți scriitori au contrib uit l a literatura
organizațiilor post -industri ale și a societății. Aceste org anizații sunt diferite nu num ai din
perspectiv a țelurilor si obiectivelor d ar, de asemene a, strategiile aplicate pentru a le
atinge sunt diferite. Mediul solicită multe cerințe de la organizații ale societății post –
industri ale care nu er au evidente în trecut. Aceste cerințe au schimb at modul de lucru al
organizațiilor din to ate punctele de vedere. Cre ativitatea și inov ația care au suferit în er a
industri ală sunt acum esenți ale pent ru succesul org anizațiilor.
Antreprenori atul, c are nu er a atât de evident în er a industri ală, este acum încur ajat
și fiec are pas strategic, obiectiv și m anagementul resurselor se b azează pe acesta. Deci
organizațiile depind pr actic de aceste cerințe și ner espect area acestor cerințe, înse amnă
eșec. Inov ația, creativitatea și antreprenori atul sunt acum cerințe de b ază pentru succesul
și dezvolt area lor ca organizații.
Schimb area majoră c are afecte ază producți a și societ atea nu resete ază complet
lume a industri ei secolului al XX -lea la care ne -a obișnuit de l a o zi l a alta și, în plus, nou a
flexibilit ate și descentr alizarea noului model de dezvolt are economică nu este întotde auna
incomp atibilă cu veche a fabrică Fordistă de m asă producție. Lumile vechi și cele no i
coexistă adesea împreună și ar trebui lu ate în consider are to ate hibridizările posibile
dintre cele două ordine, precum și conflictele interio are ale acestor a.
În același timp, ar trebui să detectăm prezenț a unor tendințe ambiv alente, tr asee
mixte, cont radicții puternice și procese de descompunere și fr agment are c are
caracterize ază atât sfer a productivă și economică, cât și procesele soci ale, cultur ale și
instituțion ale pe c are se b azează o m are p arte din contempor aneitatea gândire a
sociologică a fost fo calizată.
Pentru mulți critici, Fordismul nu se identifică ne apărat cu rigidit atea liniei de
asamblare și nici cu producți a în masă; m ai degr abă se le agă de c apacitatea capitalului de
a pătrunde producți a, devenind astfel sinonim de producție c apitalistă, precum și de
flexibilit atea producției de m asă și a inovației tehnologice de a lua mai multe forme
diferite. Conform acestui f apt, mulți autori susținuse de Tour aine (1969) susțin că criz a

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

36 producției de m asă nu implică pierdere a industriei și chi ar relev anța modelului său pentru
organizarea muncii și nici semnific ația care i-a fost atribuită. Pentru mulți, trecere a
Fordismului m archează, d acă este c azul, trecere a la o fază care po ate fi numită „Neo –
industri ală”, unde trebuie evidenți ată o tr ansform are radicală și nu o mo arte celebr ată.
Urmând din nou această părere, în ciud a avansului incontest abil al sectorului
terțiar, industri a și munc a industri ală sunt încă esenți ale, nu num ai pentru funcțion area și
reproducere a societății, ci chi ar pentru propri a înțele gere. D ar, în același timp,
organizarea și produsele s ale sunt complet diferite, cu accent pe f actorii int angibili,
conect ați la narațiune și sensul implic at în sp atele lor și alături de inov ația în tehnologie și
materiale.
În orice c az, după ce a fost sup usă fr acționării și descentr alizării, veche a fabrică
Fordist își schimbă aspectul, im aginea și org anizarea, prin adoptarea unor forme de
management m ai flexibile pentru a coordon a și răspunde în mod cuprinzător l a
schimb area piețelor și a cerințelor de ino vare.
Conform oricărei analize a schimbării actuale pe c are le întâlnim, nu există nici o
îndoi ală că pentru a face față dublei provocări a globalizării pieței și a dematerializării
valorii, fostul c apitalism de f abricație „teritori al” este chem at la o mare schimb are. În
acest context, cre ativitatea este reprezent ată ca o resursă cruci ală pentru a însoți sistemul
de producție către nou a fază.
Termenul de cre ativitate are aici o semnific ație speci ală care se referă l a procesul
de diferențiere a calității com paniilor, l a strategiile de diferențiere a concurenților, pentru
a deschide noi nișe, segmente de excelență re alizate din det alii și istorie. Apoi,
creativitatea poate include acele c aracteristici int angibile leg ate de cercet are și acele
capacități distinc tive atât în producție, cât și pe pi ață, cee a ce ar duce comp ania să atingă
perform anțe în creștere și să afișeze c alitatea reală a bunurilor lor, implicând și
consum atorul pentru atingere a unui st atut. Pentru a obține cetățeni a în societ atea de
consum, oamenii sunt dispuși să plăte ască un preț diferit f ață de cel vechi alternative
„industri ale”, chi ar dacă acest aspect po ate fi pus în discuție de ascensiune a mai recentă a
crizei glob ale.
Scopul proiectării nu m ai poate fi consider at la fel de limit at la producți a de noi
produse, d ar a devenit l a nivel glob al o activit ate care produce str ategii perm anente de

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

37 inovație (estetică, funcțion ală, tehnologică s au comerci ală). Inov ația este vit ală pentru
fiecare sector productiv pentru a da un răspuns competiției intern aționale și noilor piețe.
Astfel, Designul contempor an acțione ază producând un soi de energie din amică nu do ar
pentru produse fin ale, ci și pentru str ategii reversibile, procese din amice, comunic are și
inform ații, servicii și promov are, produse re ale și virtu ale, producție în m asă și cercetări
experiment ale.
Prin urm are, diversific area și inov ația sunt funcțiile cheie pentru succesul
produselor pe piețele glob ale la care profesiile cre ative trebuie să răspundă. De f apt,
odată cu apariția economiei cun oașterii, o m are valoare încorpor ată în bunuri rezidă pe
activele necorpor ale: acțiunile de diversific are și inov are la început, c aracterizând apoi,
sunt pârghiile im ateriale pe c are se desfășo ară procesul de inov are atât pentru tehnologic.
progres, atât p entru funcțion alitatea obiectelor, cât și pentru aspectul produsului și
politicile de comunic are.
Noile gener ații de proiect anți au văzut și au ajuns l a termenii de dezindustri alizare
și creștere a sectorului de servicii. Deși predecesorii lor au avut un ro l în lini a de
asamblare care le -a adus un cont act strâns cu procesele de f abricație și le -au oferit
obiective și stimuli, proiect anții de astăzi sunt conștienți de serviciul și rolul lor str ategic
în m aterie de inov ație. Profesiile cre ative devin str ategic e pentru cre area de servicii
pentru producție în jurul proiectării de produse, comunic are, publicit ate, m arketing, stil,
modă, c a expon at. Apoi, este util să distingem im aginea operei cre ative de o simplă
imagine a unei activități pur artistice / estetice și, astfel, să evităm să topim person ajele
profesion ale ale cre ativității în m area vastă a muncii cuno așterii, fără nicio diferențiere
internă.
Inovația este cuvântul cheie pe c are trebuie să -l analizeze designul și producți a
pentru a face față provocărilo r contempor ane ale concurenței glob ale și schimbărilor
pieței, creând totod ată soluții noi. Educ ația în design se dovedește a fi un domeniu fără o
configur ație d ată, deo arece punctele de referință și str ategiile de anchetă evolue ază
const ant prin noi p aradigme c are trebuie explor ate. Prin urm are, dep arte de abordarea
pedagogică lini ară tr adițion ală, obiectivul princip al al progr amelor universit are și al
învățământului superior nu ar trebui să fie consider at limit at să fie o c ameră pentru a
transmite do ar cunoștințe și noțiuni de l a educ atori l a studenți, în plus, ar trebui să vizeze

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

38 inovarea în sine a cunoștințelor și dezvolt area cercetării în col aborare . Aceasta este o
schimb are paradigm atică c are po ate schimb a nu num ai pozițiile profesorului și ale celui
care înv ață, dar, în plus, rolul Universității f ață de societ ate, în timp ce dezvoltă domenii
pentru gândire a critică.
Întrucât Designul ar trebui consider at o disciplină tânără, d atând de revoluți a
industri ală și de producți a și cultur a modernă, istori a sa a fost întotde auna legată de
inovație prin descoperirile științifice, prin progresul m aterialelor și tehnologiilor, d ar și
prin dezvolt area socială și cultur ală rapidă asociate cu creștere a comunicării și a orașelor
moderne.
Prin urm are, în timp ce Desi gnul a trebuit să inoveze const ant instrumentele și
abordările s ale pentru a face față de fiec are dată unor scen arii diferite în căut area
producerii de rezult ate mereu noi, a pus întotde auna pe lini a inovației, în timp ce a
redefinit de fiec are dată rolul și limitele s ale. De multe ori proliferând în teritorii
îndepărt ate, Designul nu are o structură „disciplin ată” const antă, cee a ce implică o rețe a
difuză de cont aminări teoretice și metodologice c are trebuie experiment ate de fiec are
dată.
Proiect area și cercet area se dovedesc a fi o activit ate cognitivă c are să
conștientizeze problemele m ateriale și cultur ale: am pute a numi -o științ a inovației, c are
este c apabilă să f avorizeze descoperirile științifice în aplicații și soluții soci ale pentru a
putea prevede a scenarii viito are. Nu do ar pentru închidere a problemelor vechi, ci pentru
deschidere a de noi probleme și obiective.
Schimbările sistemului de producție, glob alizarea piețelor, rolul centr al al
comunicării au schimb at natura designului în sine, c are acum investește întregul sistem
de producție și „centrele nervo ase” ale societății (infr astructuri, tr ansport, atrăgători,
comunic are) , și nu num ai produsele s ale fin ale. Apoi, în zilele no astre, Designul și -a
extins teritoriile de acțiune și și -a dezvolt at me todele până l a punctul de a constitui
câmpuri complexe și tr ansfront aliere, introducând în același timp o colecție v astă de
obiecte, proiecte inventive, precum și cercetări de l aborator extrem de speci alizate.
Este proiect area serviciilor, și anume întocmi rea hărților, rutelor, str ategia
produsului, m anagement. Este design conect at la comunic are și design vestiment ar. Mai
mult, este proiect area urbană și pl anificarea micro -mediilor, atât re ale cât și virtu ale.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

39 Produsul în sine trebuie schimb at și devenit hi brid: pentru a avea vizibilit ate, trebuie să
fie un produs de comunic are, o im agine-produs, un produs -serviciu, un produs –
eveniment, c are jo acă un rol centr al nu num ai în evoluți a societății, d ar a gustului și a
obiceiurilor individu ale și soci ale. Trecere a de la vechiul „design industri al” al secolului
al XX -lea la „Designul de 360 de gr ade” contempor an a dus l a înmulțire a și extindere a
domeniilor s ale de expertiză. Prin urm are, astăzi designul produsului se tr ansformă în
viziune de comunic are și str ategică: putem găsi tendințe de modă, d ar și aspecte etice,
comp atibilit ate ecologică, expon at, ce este menit să dureze și ce este efemer în același
timp.
În consecință, Designul devine un câmp deschis structur al, care este flexibil și nu
are reguli fixe s au trebuie să fie definite pre a rigid în diferitele s ale diviziuni. În timp ce
practică fertiliz area încruciș ată, Designul are o c apacitate extinsă, permițând noi să
percepem cele m ai diverse și ne aștept ate conexiuni. D ar întotde auna în contextul
antropocentrismului său ireductibil c are face ca Designul să fie o interf ață între lume a
exterio ară și interio ară a subiecților.
În plus, simil ar metodologiei progr amelor științifice, modul de oper are adecv at al
proiectului proiectului este interdisciplin ar și este în afara logicii stricte a câmpurilor
disciplin are, considerând „gândire a diferită” f ață de c are apare inov ația. Acest lucru este
tocm ai pentru c aracterul său de a juca pe gr anițele câmpurilor, în timp ce c aptează și
folosește cunoștințe și tehnic i din alte discipline, le tr ansportă în vi ața de zi cu zi și se
traduce în lumi, artefacte re ale și virtu ale, progr ame, comunic are, precum și dezvolt area
acestei a instrumente proprii.
În funcție de densit atea factorilor săi, Designul i a complexit atea unui fapt soci al
total și are, așadar, un rol centr al în schimbările continue ale societăților complexe, între
cele glob ale și loc ale. Este un design declin at în termeni plur ali, în c are speci alizările se
înmulțesc și sunt din ce în ce m ai sofistic ate și contex tuale, fără a începe diviziuni
apropi ate și rigide. În schimb, aceasta se deschide l a o multitudine de limbi și
metodologii, c are inter acțione ază și f ac câmpul de design și m ai pervers și articul at.
Designul nu are un voc abular speci alizat și apoi foloseșt e cuvinte c are aparțin atât
limbajului comun, cât și limb ajelor speci alizate din alte discipline. Cu to ate aceste a,
Designul are un alt limb aj decât cel comun, deși speci alismul său nu este do ar rezult atul

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

40 vocabularului său speci al sau al expresiilor lexic ale, așa cum este în c azul limb ajelor
tehnico -speci alizate, ci implică prezenț a propriului său câmp sem antic profund.
Drept urm are, Designul implică un nucleu puternic de metodologii, c a
instrumente de analiză s au de cercet are: un astfel de aparat metodolo gic nu are do ar o
funcție de descriere și interpret are a realității, d ar este îndrept at și către problem atizarea
realității și spre deschidere a către noi. orizonturi.
Designul implică o tr aducere sistem atică a codurilor și semnific ațiilor prelu ate din
disciplinele etnogr afice, sociologice, economice, productive, de consum și de pi ață,
pentru a le aduce în contextul său disciplin ar și pentru a le defini în perspectiv a
proiectării. Drept urm are, acest proces dezvoltă un limb aj speci al, pozițion at de p artea
opusă limb ajelor tehnico -științifice, c are au drept scop dimpotrivă creștere a rigoarei și
reducere a ambiguității oricărui limb aj obișnuit. În schimb, Designul își propune să
spore ască cre ativitatea prin extindere a sistem atică a atitudinilor s ale met aforice ș i a
abilităților de limb aj, obiectelor și im aginilor s ale.
Designul își extinde rolurile și obiectivele estomp area / rețel area domeniilor de
artă, comunic are, modă, arhitectură, jucând un rol import ant conferind c alitate producției
artifici ale și sp ațiilor de locuit. Prin urm are, dacă designul po ate fi atins în orice expresie
de produs a societății și culturii, Designul are nevoie de o abordare transdisciplin ară în
timp ce acoperă un
o gamă l argă și răspândită de câmpuri și sc ale ale proiectului, în funcție de n atura
complexă a proceselor și artefactelor contempor ane. Drept urm are, educ ația în design
devine „învăț are perm anentă”, necesitând instrumente și progr ame v ariate și avansate
pentru a face față inovării tehnologice și tr ansformărilor soci ale care ne schimbă neîncet at
peisajul de referință.
Calculatorul devine instrumentul suprem și, spre deosebire de instrumentele c are
necesită abilități și abilități speci alizate înnăscute (cum ar fi c apacitatea de a atrage de
mână), softw are-ul prietenos de astăzi de schide câmpul către un grup v ast, complet nou,
de tineri c are nu ar fi avut acces l a proiect are mai devreme27.

27 Orlikowski, W .J., Using Technology and Constituting Structures: A Practical Lens for Studying Techology in
Organizations. Organization Science, 2000. 11(4): p. 404 -428.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

41 Procesul de digit alizare pătrunde în fiec are segment de activit ate profesion ală;
stabilește c alendarul și resursele și, prin urm are, reduce întreg ul proces de proiect are la
producere a și proces area datelor c are au fost re -elaborate de cunoștințele și cre ativitatea
care sunt puse în joc. În acest scop, ritmul cu c are softw are-ul este actualizat măso ară cât
de rapid sunt inov ațiile în produse, i ar des ignerii trebuie să urmeze o formă de educ ație
perm anentă și de învăț are a modului de utiliz are a tehnologiilor actualizate, redefinind
astfel regulile jocului.
Economi a bunurilor simbolice necesită un proces const ant de estetiz are a vieții de
zi cu zi pent ru a produce experiențe și emoții, c are pot fi consider ate mai strategice decât
produsele fizice l a fiecare sc ară a proiectului. Aceasta este leg ată de o cerere extinsă de
design c are se dovedește a fi un fenomen disemin at în serviciul economiei de experie nță
și de servicii alcătuit din cre ativitate și f actori im ateriali. Drept urm are, noile forme de
consum și apoi produsele noi necesită noi abordări ale proiectării în mod plur al și
inovator.
Împreună cu succesul din ce în ce m ai mare al societății cuno așterii, pr acticantul
creator i a form a unui „medi ator”, deo arece acțione ază simult an ca traducător al
practicilor soci ale, limbi, nevoi, cuno aștere soci ală în v aloare economică, d ar și c a
traducător al unor c azuri economice. v aloare în pr acticile soci ale și cu lturale, în speci al în
domeniul modei. Aceasta este o funcție intermedi ară care a adesea sfârșit producând
indetermin area profilurilor profesion ale și dificult atea de a defini și regl a relația sa cu
comp ania. Prin urm are, st atutul său este hibrid și ambigu u creând v aloare prin producere a
de inov ație și schimb are (de conținut, im agini, tehnologie).
Pauză epistemică presupune revizuire a rolului soci al al proiect antului și al
proiectului tout court c a un fenomen soci al extins și m arker al timpului contempor an, în
timp ce p aradigmele industriei și seri alității nu m ai pot explic a complexit atea și
pluralitatea experiențelor conect ate. Aceste a sunt noi roluri pentru a descoperi, între
factorii m ateriali și im ateriali, inter acțiune a și comunic area, serviciul și prod usul,
experienț a și viziunile scen ariului, loc ale și glob ale, Designul iese din industrie și a ideii
paradigm atice a proiectului modern pentru a afirma prezenț a sa difuză în fiec are
eveniment și perform anță soci ală și estetică.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

42 Capitolul 4. M arxism -ul în epoc a post-globalizare

Ideile m arxiste au ajuns să fie asociate cu pr acticile represive ale erei st aliniste
totalitare, economi a sovietică eșu ată și părerile conserv atoare, nost algice ale gener ației
mai vechi și un segment mic al tinerilor, c are nu a reușit să se integreze în economi a de
piață. Desigur, această atitudine f ață de teori a marxistă a fost tipică pentru țările foste
comuniste c are au trecut r apid de l a o economie gestion ată în stil sovietic l a un capitalism
neoliber al. Cuvântul „soci alism” a fost în m are măsură discredit at în aceste țări.
Dimpotrivă, l a universitățile vest -europene și nord -americ ane, cursurile în
marxism au răm as un element al dep artamentelor de sociologie, în timp ce intelectu alii
radicali de stâng a au continu at să p articipe activ la dezb aterile publice. Cu to ate aceste a,
ar fi n aiv să presupunem că criz a de încredere a gândirii m arxiste a fost limit ată la țările
din fostul bloc sovietic. În Occident, avocații curentului ideologic liber al au lansat o
contr aofensivă m asivă în anii 90, după ce pozițiile lor au fost gr av submin ate de
evenimentele din 1968 -1974 (războiul din Vietn am, revolte ale studenților în Fr anța și
Italia, revoluți a în Chile și cădere a dictaturilor de dre apta în Portug alia, Spania și Greci a,
ceea ce a contribuit la radicalizarea pe sc ară largă a intelectu alilor, dincolo de sudul
Europei).
La sfârșitul anilor '70, criz a liberalismului gener al în cee a ce privește ideologi a și
practica a fost însoțită de gr ave neplăceri economice în societățile de consum occident ale.
Această criză a fost în cele din urmă depășită, d ar nu printr -o transform are anticapitalistă
sau prin reforme soci ale propuse de stâng a. Dimpotrivă, a fost produsul unei renunțări l a
economi a mixtă construită pe concepte keynesiene, dezmembr area pas cu p as a statului
de bunăst are, priv atizarea, deregl area și privilegiul c apitalului fin anciar. Cu alte cuvinte,
mainstre am-ul a suferit o schimb are radicală spre dre apta, înlocuind ideile centriste ale
liberalismului progresist cu principiile rigide ale neolib eralismului modern.28
4.1 Politică și populism
Din punct de vedere politic, aceste mișcări nu m ai sunt în gener al partide soci al-
democr atice s au comuniste tr adițion ale, ci m ai degr abă asociații largi c are deseori arată

28Tariq Ali, The Extreme Center: A Warning, London, Verso, 2015.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

43 „populiste”. Cu to ate aceste a, ele nu const au în elemente aleatorii c are se adună în jurul
unui lider popul ar. Mai degr abă, aceste forțe soci ale se unesc în jurul obiectivului pr actic
comun de tr ansform are a țărilor lor și a restului lumii. Două exemple izbito are sunt
Syriz a în Greci a și Podem os în Sp ania, care au ieșit repede pe fondul declinului „vechii
stângi” din aceste țări. Similitudine a politicilor lor este izbito are, având în vedere cât de
diferite sunt originile lor. Istori a Syriz a se înto arce de câtev a decenii. M ai întâi a exist at
ca o alternativă „internă” p aralelă cu P artidul Comunist din Greci a (CPG) după ce a
abandon at lini a pro-Moscov a a partidului, apoi c a partidul soci alist de stâng a
Sinospismos și, în fin al, ca o coaliție de stâng ași radicali care a venit do ar împreună
relativ recent. În schimb, Podemos nu are aproape niciun istoric despre c are a vorbit – a
apărut r apid din protestele din timpul crizei economice. În 2014, aripa politică a mișcării
de m asă a „indign atului” (indign at) care a ieșit pe străzile M adridului s -a transformat într
un p artid, i ar până în 2015 liderul său P ablo Iglesi as a fost recunoscut drept c andidat
legitim pentru primul ministru al Spaniei
Din punctul de vedere al marxismului ortodox, această formulă p are complet
eretică. Însă pr actic toți m arxiștii c are au condus revoluții de succes s -au dovedit a fi
eretici – de la Lenin cu idee a sa despre blocul țărănist al clasei muncito are, până l a Mao
Zedong, Fidel C astro și Ernesto Che Guev ara, care și-au pus p ariurile pe lupt a armată
rurală. În re alitate, M arx, c are a descris prolet ariatul c a fiind forț a istorică ce a mai
consistentă cu o miză în înlocuire a capitalismului, nu a spus niciod ată că tr ansform area
socială și revoluțion ară a fost privilegiul exclusiv al lucrătorilor industri ali și al partidului
lor. M ai mult, teori a lui m arxistă din secolul XX a fost ce a a lui Antonio Gr amsci c are a
ridicat problem a formării unor blocuri soci ale largi și a luptei pentru hegemoni a
ideologică și politică l a scara întregii societăți. Problem a a fost că, timp de zeci de ani,
astfel de idei au fost fie ignor ate de birocr ația partidelor tr adițion ale sau, dimpotrivă, au
fost folosite pentru a justific a fără scrupule coluziune cu unele s au alte grupuri din c adrul
elitelor conducăto are. În schimb, noul populism reprezent at în Europ a de Syriz a și
Podemos se b azează pe form area unui bloc b azat pe b ază largă și o uniune echit abilă a
mișcărilor soci ale de m asă. Pe lângă formele org anizaționale, stilul comport amentului
politic se schimbă, l a fel ca metodele de cooper are între activiști ș i societ ate, im aginea,
discursul și chi ar aparența lor.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

44 Întreb area cu privire l a cât de r adical, efic ace, și de succes a blocului politic c are
stă la baza unui nou populism po ate fi deoc amdată deschisă, deo arece nici sc ara mișcării
și nici angajamentul să u față de democr ație nu pot înlocui o str ategie politică serio asă,
care necesită eforturi org anizaționale, publicit are și, nu în ultimul rând, eforturi
intelectu ale. Și, logic, tr adiția teoretică m arxistă este din nou l a cerere m are și v a deveni
în cele di n urmă de neînlocuit.
În timp ce în Europ a valul tot m ai mare de populism de stâng a (și, în unele țări, de
dreapta) este, într -o anumită măsură, o nout ate politică, în Americ a Latină și în fostele
colonii asiatice, astfel de mișcări au o istorie lungă. Co alițiile populiste s -au contur at în
timpul luptei anti-coloni ale și a revoltelor de eliber are n ațională. Astăzi, țint a lor
princip ală este corupți a politică și monopolul puterii pe c are elitele tr adițion ale le -au
menținut de zeci de ani, indiferent de apartenenț a lor politică.
Partidul Aam Aadmi (Omul obișnuit) din Indi a este un exemplu instructiv. În
febru arie 2015, a marcat o victorie uri așă la alegerile din New Delhi. Pe lângă f aptul că a
câștig at mai mult de jumăt ate din to ate voturile, a primit 95 l a sută din locuri în
legisl atură (o probă pe c are chi ar și cele m ai de succes p artide indiene nu au reușit să o
realizeze). Apărând interesele celor m ai săraci indieni, precum și ale minorităților etnice
și religio ase, acest p artid a trecut de l a statutul de s trăin l a una dintre forțele frunt așe din
politic a națională.

4.2 Mișc area anti-globalizare

Glob alizarea și consecințele s ale fac ca punctele de vedere ale lui M arx asupra
revoluției mondi ale ca o transform are soci ală glob ală să fie din ce în ce m ai relev ante. Nu
se întâmplă peste tot deod ată, dar nici nu este restricțion at la o singură ț ară sau chi ar la o
regiune. Învăță trept at între aga planetă, atrăgând diverse forțe soci ale și teritorii în
maelstromul său. Modificările iminente vor pune c apăt c apitalismului s au vor cre a doar o
oportunit ate de a trece dincolo de modelul neoliber al actual și de a-l înlocui cu un nou
stat de bunăst are? Această întreb are este dej a practică și nu teoretică. Răspunsul v a
depinde de p articip anții l a evenimente, configur ația finală și aliniere a forțelor și inerți a
schimbărilor. Distrugere a treptată a modelului neoliber al de dezvolt are glob ală ne obligă

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

45 să regândim experienț a sovietică – atât pozitiv, cât și neg ativ. L a începutul anilor '50,
experții occident ali au văzut re alizările economiei pl anificate sovietice c a o poveste de
succes, deși un a umbrită de pierderi și s acrificii enorme (economice, um ane și mor ale), în
timp ce în anii 90 același sistem păre a un proiect c are a fost sortit din st art. Între timp,
astăzi devine cl ar că reev aluarea critică a acestei experiențe ( alături de experienț a cu
reglement area pieței dobândită de adepții lui John M aynard Keynes) ne permite să
adoptăm noi abordări ale dezvoltării soci ale și să găsim răspunsuri l a întrebările ridic ate
de criză.
În ultimii ani ai secolului XX, această rezistență spont ană la sistemul neoliber al a
început să se org anizeze. Jurn aliștii au numit aceste mișcări „ anti-globalizare”, deși iniți al
particip anții au încerc at cu atenție să se desp artă de această etichetă. Au pre ferat să se
nume ască „mișc are glob ală pentru drept atea socială”. Noi mișcări l a scară largă unite în
coaliții l argi care au încerc at să coordoneze o agendă comună. În cele din urmă, au cre at
Forumul Soci al Mondi al, care a devenit pl atform a lor glob ală pent ru unit ate și discuții.
Forumul soci al europe an a apărut în 2002. Și în urm a crizei economice mondi ale din
2008, în sfârșit au început să apară noi p artide politice: Syriz a în Greci a și Podemos în
Spania. Contr ar așteptărilor multor analiști, criz a din 200 8 nu a provoc at o schimb are a
politicii economice a țărilor occident ale de frunte. Nici nu a contribuit l a creștere a
mișcării antiglob alizare. Forumul Soci al Europe an a intrat în declin puternic după 2008 și
apoi a dispărut cu totul. Forumul Soci al Mondi al încă s -a adunat pentru întâlniri, d ar
interesul pentru acesta a scăzut subst anțial. Mișcările soci ale și-au îndrept at atenția asupra
problemelor loc ale și n aționale.
În Fr anța, au exist at proteste de succes l a scară largă împotriv a Primului contr act
de mu ncă, c are restricțion au drepturile de muncă ale tinerilor și chi ar proteste m ai mari,
dar mai puțin reușite împotriv a reformei pensiilor. În Greci a și Sp ania, manifest ații
masive au salutat politicile dure de austerit ate urm ate de guvernele succesive sub
presiune a UE și a băncilor intern aționale. Aceste proteste au culmin at cu mișc area
Occupy W all Street din New York. Br andingul său medi a a fost atât de reușit încât a fost
copiat de org anizatorii de proteste din între aga lume, chi ar dacă agend a lor nu a avut
nicio legătură cu cerințele s au ideile „ocup anților” din New York.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

46 Desigur, succesul m ass-medi a nu s-a tradus în niciun c az în victorie politică. Spre
deosebire de protestele de l a Seattle, din 1999, c are au împiedic at luarea deciziilor OMC,
Occupy W all Street nu a avut consecințe pr actice și nu a impus puterile c are ar trebui să
facă vreo modific are.
Eficacitatea acestor mișcări de protest de m asă i-a determin at pe p articip anții săi
(sau cel puțin pe unii dintre ei) să se gânde ască la nevoi a unei politic i org anizate. În acest
moment au căzut din nou moștenire a lui M arx ca un m are economist c are a analizat
contr adicțiile c apitalismului și, de asemene a, asupra marxismului c a teorie a acțiunii
politice. Aveau însă nevoie să formuleze o nouă agendă și noi pro iecte politice pe b aza
analizei m arxiste, nu do ar a scandat slog anuri m arxiste vechi de secol cu fervo are
religio asă.

4.3 Conflictul soci al și confrunt area globală

Schimb area geogr afiei soci ale glob ale și a industri alizării din Asia și Americ a
Latină, precum și încorpor area fostelor țări ale blocului sovietic pe pi ața mondi ală au
schimb at aliniere a dintre centru și periferi a sistemului c apitalist. În anii 1990 și 2000,
corpor ațiile multin aționale au mut at const ant producți a industri ală din Occident în
Americ a Latină și m ai târziu în Asia de Est și Chin a. Au făcut acest lucru nu do ar pentru
a accesa forță de muncă ieftină și a evita impozitele m ari și restricțiile de mediu. A fost o
politică conștientă și de succes – care avea ca scop slăbire a forței de m uncă org anizate și a
mișcărilor de muncitori în apoi acasă.
Cu to ate aceste a, în cele din urmă, aceste eforturi au dus l a creștere a rapidă a
capacității industri ale a țărilor de frunte ale periferiei, cee a ce a făcut, în mod logic, noile
puteri industri ale și elitele lor m ai ambițio ase, crezând că pot și ar trebui să schimbe
ordine a mondi ală. Astfel, după ce a neutr alizat ameninț area internă din propri a mișc are
de muncă, c apitalismul occident al a venit f ață în f ață cu o ameninț are exterio ară.
Această ameninț are a apărut od ată cu form area blocului economic BRICS – o
asociație dintre Br azilia, Rusi a, Indi a și Chin a, care a fost în scurt timp alăturată Africii
de Sud. O astfel de unire a fost dificil de im aginat chiar la sfârșitul anilor 90, deo arece
realitățile economice, politice, soci ale și cultur ale ale particip anților au fost mult diferite.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

47 Paradoxal, această uniune a provenit iniți al din mințile experților occident ali, care
au detect at caracteristici comune ale celor p atru m ari economii periferice, în spec ial ratele
mari de creștere industri ală pe c are le -au cunoscut l a începutul anilor 2000. După ce a
devenit un subiect l a modă în rândul experților, BRICS s -a concretiz at cev a mai târziu c a
o alianță intern ațională mai mult s au mai puțin form ală.
Cursul n atural al evenimentelor este tr ansform area BRICS într -o linie de acțiune
pentru alte st ate care doresc să depășe ască dependenț a lor de Occident și logic a
dezvoltării periferice. Cu to ate aceste a, pentru a form a o alianță c are po ate schimb a
sistemul intern ațional, toate aceste țări trebuie să sufere ele însele o criză internă și o
transform are radicală. Creștere a economică și consolid area clasei de mijloc pe c are aceste
țări le -au cunoscut pe fund alul crizei economice din anii 2000 nu au fost o dov adă a
stabilizării sistemului c apitalist. Dimpotrivă, aceștia au arătat asupra lui creștere a
contr adicțiilor, deo arece au apărut și noi cerințe m ajore c are nu pute au fi s atisfăcute în
ordine a existentă. "Problemele cl aselor de mijloc din țările BRICS sunt fo arte speci fice",
scrie economistul V asily Kolt ashov. „Un a dintre ele este o cerere privind nivelul de
libert ate publică. Altul are legătură cu psihologi a reprezent anților săi, c are este în m are
parte un produs al împrejurimilor lor. Politic a socială a unui st at poate juc a un rol
import ant în acest sens. ”29
Creștere a rapidă a economiilor BRICS a fost în m are parte rezult atul glob alizării
neoliber ale, care a creat o cerere crescută pentru produsele și resursele lor l a nivel glob al.
Dar această cerere nu a putut fi menț inută l a nesfârșit în c adrul sistemului st abilit, ale
cărui contr adicții au decl anșat o criză de supr aproducție și au epuiz at modelul de consum
existent. Și a dat naștere l a noi contr adicții, noi oportunități și noi cerințe l a nivel glob al și
național. Țăr ile care au fost periferice chi ar ieri pot ocup a un loc complet diferit în lume.
Dar pentru a realiza acest lucru, ei și lume a din jur trebuie să se schimbe. Evident, nu
există niciun motiv să sperăm că acest proces v a fi lin s au fără conflicte.
Noile co aliții m ari care reflectă nou a aliniere a forțelor în societ ate ar trebui să
apară în țările BRICS. În acest c az, procesele în curs de desfășur are în Europ a – adică
rezistenț a crescândă l a neoliber alism – poate afecta evenimente c are se desfășo ară în
Rusia și în alte țări BRICS.

29 Levaya Politika, №21, 2013, p. 12.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

48 Configur ația sistemului glob al modern nu permite unei țări s au unei părți
victorio ase să o schimbe r adical. Dificultățile cu c are guvernul grec de stâng a s-a
confrunt at la doar o lună după alegere a sa prezintă în mod gr afic contr adicțiile proceselor
politice moderne, c are vor fi n aționale și glob ale în același timp. Popul ația din Greci a
suver ană a ales în mod legitim un guvern și i -a dat un m andat pentru o schimb are radicală
a politicii economice și pentru sfârșitul măsurilor de auster itate economică impuse țării de
către birocr ații de l a Bruxelles, în conformit ate cu cerințele teoriei neoliber ale. Cu to ate
aceste a, reprezent anții instituțiilor fin anciare și politice ale UE c are nu au fost aleși de
nimeni și c are nu aveau nicio autorit ate democr atică au reușit în continu are să împingă
Atena să semneze un acord c are contr avine voinței m ajorității copleșito are a grecilor și a
progr amului Syriz a. Concesiile guvernului grec au evoc at critici puternice în rândul
alegătorilor, activiștilor și a stângii intern aționale. Cev a mai devreme, economistul
americ an și câștigătorul Premiului Nobel P aul Krugm an (în niciun c az un revoluțion ar
arzăto are) a scris că princip ala problemă a stângilor greci veniți l a putere este „că nu sunt
suficient de r adicali”30.
Noile mișcări populiste din Greci a, Spania și potenți al în It alia vor înregistr a cu
greu o victorie decisivă d acă trebuie să f acă față olig arhiei UE cu o singură mână. În
același timp, în c azul unei confruntări m ai mari cu Occidentul, este puțin prob abil ca
țările BRICS să obțină o victorie necondițion ată decât d acă vor găsi aliați activi și fideli
în Occident. Cu to ate aceste a, configur ația globală emergentă deschide o fere astră de
oportunități: protestele mișcărilor soci ale europene acțione ază ca un catalizator pentru
evenimentele de l a periferie și cree ază o nouă situ ație politică și perspectiv a unor noi
coaliții glob ale. Altă problemă este că această perspectivă nu po ate deveni re alitate decât
dacă se produc schimbări m ajore în țările periferice, în primul rând în st atele BRICS.

4.4 Mișcările Antisistem

Plecând de l a definiți a acestui termen din punct de vedere istoric , este pentru
prim a dată folosit în Fr anța Luminilor. Er a poziți a economiștilor tr adițion aliști în fața
„sistemului” financiar gândit de John L aw pentru a rezolv a grava criză a finanțelor

30 The New York Times, Jan. 26, 2015

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

49 regatului francez din timpul regenței lui Philippe d’Orlé ans. Economistul de origine
scoți ană propusese crearea unei bănci reg ale menită să emită monedă de h ârtie și c are
urma să fin anțeze mari investi ții, m ai ales o comp anie de comerț c are să dețină
monopolul afacerilor coloni ale. Opoziți a cea mai puternică a întâmpin at-o planul său de
impunere a unui impozit unic pe venit, fără privilegii aristocr atice.
În Germ ania anilor 1920, retoric a e folosită de presa nazistă, „d asSystem”
desemnând pe rând s au deod ată, fără te amă de confuzii, Republic a de la Weimer,
bolșevicii și, în sp atele tuturor, evreii. În anii 1970, politologul Giov anni S artori
folosește termenul de „p artide antisitem” prin care desemne ază „partidele extremiste” de
stâng a sau de dre apta care au ca scop distrugere acompetiției politice multipol are susținută
de „p artidele pro -sistem” , adepte ale jocului democr atic.
În ultimele două decenii ale secolului trecut politologi și sociologi inspir ați de
școala braudeli ană a „economiei -lume”,se referă l a „mișcările antisistemice” ca producții
ale capitalismului mondi al, un „sistem -lume ” dezvolt at odată cu secolul al XVI-lea,
conform teoriei lui Imm anuel W allerstein. În acest sens politicile antistem se identifică cu
mișc area socialistă, atât în form a ei revoluț ionară comunistă m anifest ată în zonele
periferice și semiperiferice ale sistemului,cât și în form a reformistă a social democr ației
prezentă în țările centr ale sistemului. Deși iniți al separate, du pă al doile a război mondi al,
două forme de luptă antisistemică s -au împletit tot m ai mult: lupta de eliber are națională
și lupt a pentru em ancipare soci ală. Prim a părea că a luat sfârșit odată cu decoloniz area,
dovedindu -și totod ată limitele: lips a pârghiil or pentru transformări sociale majore într -un
sistem -lume tot m ai constrângător economic. Dar cele două fronturi apar din nou reunite
la începu tul celui de al doile a mileniu, mai ales în Americ a Latină, unde lupt a socială e
strâns leg ată de comb aterea hegemoniei St atelor Unite. Alternând succesele elector ale cu
înfrângerile, mișcările sud -americ ane antisistemice se inspiră din tr adiții fo arte diverse:
social –liberalism în Br azilia, peronism de stâng a în Argentin a, indigenism în Bolivi a,
civism soci al în P eru, boliv arism în Venezuel a. La toate aceste formulări loc ale se adaugă
persistenț a în zonă a tradițiilor teologiei c atolice a eliberării, a troțchismului s au a unei
ecologii cultur ale și soci ale.
Un alt tip de mișcări antisistemice, s au poate chi ar de „ mișcări fără mișc are” sunt
cele apărute în anii 1960 -1970: mișc area studențe ască în SU A, Mexic și J aponia,

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

50 mișc area muncitore ască și studențe ască în Europ a, revoluți a cultur ală chineză,
organizațiile pentru drepturile civile ale negrilor, curente feministe , etc. Ele au rădăcini și
obiective diferite, d ar aparțin totuși acelei ași perio ade și împ art teme ideologice comune:
anti-birocr ație, org anizare non -ierarhică, democr ație directă. Succesele lor au fost m ai
ales de n atură socio -cultur ală: drepturile popo arelor indigene, drepturile femeilor,
accept area căsătoriei s au a parteneri atului g ay.
Noile mișcări antisistemice nu au avut nici o influență asupra organizării
economiei mondi ale. Asemănăto are prin c aracterul difuz și v arietatea scopurilor urmărite
sunt și mișcările antiglob alizare sau altermondi aliste al căror certific at de n aștere a fost
manifest ația de la Seattle(1999) urmărind bloc area conferinței Org anizației Intern aționale
a Comerțului. Spre deosebire demișcările anilor 60, țintele criticii altermondi alismului
sunt explicit economice și intern aționale vizând instituții c a FMI, Banca Mondi ală,
multin aționalele s au tratatele comerci ale favorabile dereglementărilor front aliere.
După decl anșarea crizei economice din 2008, apar în aceeași direcție mișcările
„Occupy” îndrept ate împotriv a capitalismului financiar, mai întâi „Occupy Wall Street”
(2011), vizând bursa new -yorkeză, apoi rapid extinse în toată lumea, un exemplu celebru
fiind protestele antiausteritate ale așa -numiților Indignados (2011) din Spania. Una din
formele cele mai inofensive economic ale acestui tip de mișcare este protestul apolitic
împotriva corupției care duce în Italia sau în România la apariția unor noi forțe politice
parlamentare ca M5S sau USR. În primăvara lui 2016, Franța a cunoscu t o mișcare civică
pe modelul celor americane și spaniole: Nuit debout, îndreptat contra noii legisl ații a
muncii propusă de guvernul soci alist fr ancez.
În aceste condiții, a fi de stîng a înseamnă m ai mul t decât de a fi de stâng a. Cert
este că nu am ieșit din P aradigm a Războiului Rece , iar în condițiile esc aladării
conflictului ruso -ucrainean, ea, paradigm a pare m ai înc ălzită c a oricând. V a trebui să
navigăm așadar între “Scylla costurilor globalis mului și Charibda amenințărilor
putiniste”31. Viitorul e neli niștitor, dar, c a întotde auna deschis.

31 Paul Cernat, Alexandru Matei, 25 de ani dup ă Alternative și provocări, 2015, Adenium: pag. 204.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

51 4.5 Dezvolt area unei noi str ategii

Princip alele c aracteristici ale acestei noi str ategii de dezvolt are sunt dej a luate în
consider are od ată cu aprofund area crizei actuale. Politic, este m ai ales neces ară democr atizarea
luării deciziilor și înființ area de noi instituții guvern ament ale, deschise pentru m ajoritatea
cetățenilor cu r ang și m ai degr abă decât un cerc restrâns de reprezent anți profesioniști ai
„societății civile” c are au făcut p arte de mult timp a oligarhiei politice. Din punct de vedere
economic, este esenți al să formăm un sector public eficient și să -l integrăm într -un complex
uniform (economic, soci al și instituțion al) atât la nivel n ațional, cât și l a nivel interst atal. Oricât
de multe povești p alpitante despre cl asa creativă ne -ar pute a spune ideologii din epoc a post-
industri ală, adevăr atul triumf al tehnologiilor post -industri ale va fi imposibil fără tr ansform area și
dezvolt area rapidă a industriei, a metodelor avansate de producție și a științei aplicate. Același
lucru este v alabil și pentru disemin area cunoștințelor inginerești și form area unui str at larg de
muncitori cu în altă calificare și bine plătiți pentru producți a de m ateriale, știință și educ ație. În
epoc a următo are, Rusi a și multe alte „țări vechi industri alizate” vor trebui să dezvolte o nouă
industrie b azată pe forță de muncă scumpă și fo arte productivă, c are, la rândul său, este
imposibilă fără form area rețelelor de tr ansport și de energie integr ate de în altă tehnologie în
sectorul public.
Este, de asemene a, neces ară instituire a instituțiilor pentru pl anificarea și reglement area
strategică și dezvolt area const antă a pieței interne orient ată către nevoile popul ației de acasă.
Acest lucru v a face posibilă reorg anizarea pieței mondi ale prin int eracțiune a economiilor
naționale bine org anizate și reglement ate democr atic.
În cele din urmă, un a dintre princip alele s arcini persistente ale timpului și vârstei no astre
este de a transform a dezvolt area socială într -un instrument de exp ansiune economică ș i de a crea
cerere prin politic a socială.
Politic a economică a guvernului trebuie să acorde priorit ate științei, educ ației, asistenței
medic ale, um anizării mediului de vi ață și rezolvării problemelor de mediu în interesul societății,
mai degr abă decât al ecologiștilor.
Toate aceste s arcini, oricât ar păre a de pr agmatice, nu vor fi re alizate niciod ată fără
schimbări socio -politice r adicale, deo arece aceasta este singur a cale de a crea instituții și rel ații
sociale relev ante c are încur ajează m ai degr abă decât să inhibe o astfel de dezvolt are. Scopul este
să nu înlocuim elitele existente cu alte elite. Obiectivul este de a reconstrui complet mec anismul
de reproducere soci ală și de a form a noi str aturi soci ale care nu num ai că ar fi interes ate în mod
inerent de dezvolt area democr atică, d ar ar fi, de asemene a, capabile să o re alizeze.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

52 Desigur, mulți reprezent anți ai marxismului tr adițion al, care așteaptă apariția imedi ată a
socialismului prin intermediul unei revoluții prolet are, vor consider a această perspectivă prea
„moder ată” și „reformistă”, d ar oferă singur a modalitate de mobiliz are a energiei publice pentru o
transform are socioeconomică profundă și să f aciliteze form area unei alianțe l argi c are să fie
pregătită și dispusă să o re alizeze.
Natura revoluțion ară a marxismului nu are nicio legătură cu repet area unor slog anuri anti-
burgheze apăsăto are. Se află în c apacitatea celor m ai discern anți susținători de a face o analiză
imparțială a realității. Ei gândesc prin concluziile lor și ajung l a rădăcin a relațiilor sociale. În loc
să se plângă de nedrept atea socială, ei preferă să cerceteze structurile de putere și de domin are
care reproduc inevit abil nedrept atea.
Criza globală începută în 2008 a semn at sfârșitul erei glob alizării neoliber ale, d ar nu
sfârșitul proces elor pe c are le-a gener at. În acest sens, perio ada actuală po ate fi descrisă c a era
„post -globalizării”. Este imposibil să depășiți consecințele neoliber alismului fără să accept ați că
schimbările actuale sunt ireversibile, d ar în niciun c az final. Oricât d e import ante și atractive ar fi
realizările și ideologiile secolelor XIX și XX, nu există nicio c ale de înto arcere. D ar putem
avansa cu ajutorul acestei experiențe, studiind lecțiile s ale și folosind moștenire a teoretică lăs ată
de noi de către m arii gândit ori ai Iluminismului și ideologii mișcării de eliber are. Îți pl ace sau nu,
Karl Marx rămâne cel m ai mare dintre ei.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

53 Capitolul 5. Studiu de c az (Cercet are teoretică): M anagementul b azat
pe cuno aștere în org anizațiile viitorului
5.1 M anagementul bazat pe cuno aștere în org anizațiile viitorului

Tehnologi a sau TIC au juc at, de asemene a, un rol cruci al în succesul s au eșecul
diverselor iniți ative de gestion are a cunoștințelor, în speci al atunci când sistemul KM nu
a fost perceput relev ant, util ș i ușor de utiliz at.
Wikis -urile, blogurile, rețelele soci ale, etichetele și folksonomiile f ac posibilă
transform area unei intr aneturi corpor ative către Enterprise 2.0 printr -o col aborare
emergentă de colegi distribuți, autonomi. Potrivit Mc Afee, c are a inventat termenul
Enterprise 2.0, Enterprise 2.0 nu se concentre ază pe c aptarea cunoștințelor în sine, ci m ai
degrabă pr acticile și rezult atele lucrătorilor de cunoștințe. Implement area corectă a
tehnologiilor soci ale într -un context corpor ativ va avea ca rezultat o m ai bună comunic are
și col aborare, o gestion are mai eficientă a cunoștințelor și o inov ație m ai rapidă.
În afară de Enterprise 2.0, au apărut numeroși termeni sinonimi pentru noile
abordări de gestion are a cunoștințelor folosind medi a socială, cum ar fi: Rețe aua socială a
întreprinderilor, Softw are-ul soci al pentru întreprinderi, Pl atformele soci ale pentru
întreprinderi și Afacerile soci ale. Termenul „ afaceri soci ale” p are să fie m ai generic,
deoarece este asociat cu utiliz area de soci al medi a în interiorul și în afara granițelor
organizaționale. Conform lui V atrapu, „ afacerile soci ale sunt o org anizație c are
implemente ază, analizează și gestione ază soci al medi a să structureze procesele
organizaționale și să sprijine funcțiile org anizaționale pentru a realiza eficiențe
operaționale, să genereze avantaje comp arative și cree ază valoare pentru clienți, acțion ari
și alte părți interes ate ale societății.32 ”
Mai mult, noile TIC au potenți alul de a reinvent a viitorul lucrării și conceptele de
bază asociate cu gestion area activității Cunoștințelor. Aceste tr ansformări „iremedi abile”
ale proceselor org anizaționale și ale pr acticilor de lucru au fost recunoscute atât de
cercetători, cât și în r apoartele de consult anță. Putem vorbi despre o tr ansform are a
Managementului Cuno așterii în diferite tipuri de pl atforme de sisteme de întreprindere

32 Chesbrough, H., Managing open innovation. Research -Technology Management, 2004. 47(1): p. 23 -26.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

54 care înce arcă să integreze principiile aplicațiilor de soci al medi a pentru a sprijini m ai bine
schimbul de cunoștințe, comunic area, „modul în c are se lucre ază cunoștințele”, m ai
degrabă decât încerc area de a optimiz a procesele de cuno aștere și fluxul de lucru asociat
(de exemplu, ERP). Astfel, s -a susținut recent că e -mailul, modul predomin ant de
comunic are și schimb de inform ații în întreprinderi în ultimele două decenii, ar putea fi
redus trept at sau chi ar înlocuit în viitor. Utiliz area excesivă a e-mailului în org anizații
duce l a reducere a productivității lucrătorilor cu în altă calificare sau la stres din c auza unei
cantități copleșito are de timp petrecut în citire a și scrier ea e-mailurilor.
În scopul de a oferi cunoștințe despre gestion area cunoștințelor pentru tendințele
și ideile noi discut ate în c apitolele următo are, acest articol este structur at ca urmare. În a
doua secțiune este prezent ată pe scurt evoluți a KM dintr -o perspectivă istorică. A treia
secțiune discută conceptele de b ază asociate cu gestion area cunoștințelor, proiectelor și
rețelelor. A patra parte prezintă perspective teoretice utiliz ate în liter atura de speci alitate
KM. A cince a secțiune a capitolului discut ă conceptul de org anizare col aborativă centr ată
în rețe a. A șasea parte se ocupă de gestion area cunoștințelor prin intermediul soci al
medi a. Ultim a secțiune prezintă un rezum at al ideilor și org anizării volumului.
Chiar dacă rădăcinile KM d atează din prime le decenii ale secolului precedent,
KM c a domeniu de cercet are a fost înființ at în anii 90, cu contribuții tr ansdisciplin are ale
savanților din diverse discipline, inclusiv comport ament org anizațional, management
tehnologic str ategic, org anizare de învăț are- ing. inform atică și inteligență artifici ală. De
atunci, numeroși s avanți și pr acticanți au recunoscut că org anizațiile trebuie să creeze, să
capteze și să reutilizeze continuu cunoștințe pentru a rămâne competitivi. Pentru a oferi o
definiție: „KM este strategii, instrumente și pr actici explicite, aplicate de către
management, c are înce arcă să f acă din cunoștințe o resursă pentru org anizație.”

5.2 Metodologie

Metodologia cercetării se încadrează în două categorii principale: generalizare
conceptuală ș i generalizare empirică.
Generalizare conceptuală este o anchetă prin care cercetătorul utilizează
concomitent descoperirile empirice ale altor cercetători cu propriul său proces de

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

55 conceptualizare pentru a generaliza și identifica un model. Acest lucru co ntrastează cu
generalizarea empirică, unde cercetătorul investighează un fenomen sau o problemă care
apare în datele empirice,și abia după aceea se generalizează în lumina sau propriile sale
descoperiri.
Punct de plecare pentru cercetător în cazul ambelor generalizarea empirică și
conceptuală va fi un fenomen sau problemă în lumea socială.
Generalizare conceptuală, care face obiectul cercetării noastre este „o procedură
care se aplică la întregul ciclu de investigare a fiecărei probleme de cunoaștere ”33.
KM este un proces c are facilite ază activitățile leg ate de cuno aștere și gestion area
activității de cuno aștere. Gestion area activității de cuno aștere este un efort import ant
pentru org anizații, întrucât c apitalul bazat pe cuno aștere este o sursă centr ală de c reare a
valorii și de competitivit ate în economi a cuno așterii și digit ale. Org anizațiile tr adițion ale
folosesc TIC, asociate și în liter atura de speci alitate cu termeni precum tehnologiile
cuno așterii, sistemele de întreprinderi și sistemele KM pentru a susține gestion area
proceselor de cuno aștere. Prin urm are, org anizațiile au cheltuit c antități m ari de timp,
bani și alte resurse pentru diferite tipuri de tehnologii – și uneori tehnologie
necorespunzăto are – pentru a susține eforturile KM. M ai mult, multe inițiative KM nu au
fost utiliz ate și, prin urm are, nu au reușit să ofere v aloare în org anizații din c auza lipsei
motiv ației și a participării s au a lipsei de adoptare a comport amentelor de schimb de
cunoștințe.
Printre alți factori c are influențe ază succe sul sistemelor KM identific ate în
literatura de speci alitate KM prezent ate în sunt: factori individu ali / um ani (de exemplu
motiv ație, timp, utilit ate percepută), cultur a organizațională (de exemplu recompense,
incidențe, rutine specifice) și modul de lu cru c are promove ază schimbul de cunoștințe),
suport m anagerial și probleme leg ate de tehnologie (c apacitatea de utiliz are, integr area
diferitelor sisteme existente).
Metodologiile și tehnologiile KM trebuie să permită mod alități eficiente de a gener a,
reprezent a, organiza, reutiliz a și reînnoi aceste cunoștințe.

33 Bunge, M.,” Ph ilosophy of science: From problem to theory.Volume one.” Transaction Publishers, New Jersey.
(1998), p. 9.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

56 5.3 Conceptu alizare
Termenul „organizații bazate pe cunoaștere” este folosit aici pentru a semnifica o
organizație care este „compusă în mare parte din specialiști care dirijează și își
disciplinez ă propria performanță prin actualizarea continuă cu feedback -ul de la colegi,
clienți și sediu ”34. O astfel de organizație „este structurată în jurul informațiilor, nu
ierarhiei ”35. În măsura în care suntem conștienți, termenul de „lucrător al cunoștințelo r”36
a fost folosit pentru prima dată de Drucker în 1959. Berger oferă o definiție a „muncitor
al cunoștințelor ” care dă termenului același sens ca i -a fost atribuit de Drucker și
Maciarello, adică lucrătorii cunoașterii sunt „oameni ale căror ocupații se ocupă de
producția și distribuția cunoașterii simbolice ”37.
Există multe exemple de organizații bazate pe cunoaștere, de exemplu spitale
moderne, orchestre simfonice, universități, consultanțe, firme de inginerie, firme de
arhitectură, etc.
Funcția princ ipală a unui manager într -o organizație bazată pe cunoaștere
înseamnă a coordona informațiile dintre experți și pentru a asigura eficiența proceselor de
muncă vizate de clienți, utilizatorilor, pacienți etc.. Un manager într -o astfel de
organizația nu treb uie să posede un set de cunoștințe extrem de specializat, dar el sau ea
trebuie să poată comunica cu experți care folosesc limbajul lor profesional38 (Bohlander
și colab., 2001;Mulej, 2013). Pentru a face acest lucru, un manager trebuie să posede
contextual încredere. Managerul nu trebuie să aibă același nivel de competență ca
oamenii pe care îi va gestiona, dar el sau ea trebuie să înțeleagă și să fie familiarizat cu
acest context.
La începutul acestei dezbateri, Savage (1995) a subliniat că apariția societ ății
bazate pe cunoaștere a fost un eveniment echivalent cu apariția societății agricole sau a
societății industriale. În societatea cunoașterii, informațiile vor putea fi transformate rapid

34 Drucker, P. “The coming of the new organization.”, Harvard Business Review, (1988), p. 3.
35 Maciariello, J. A.,” A Year With Peter Drucker”. Harper Business, New York. (2014), p. 71.
36 Drucker, P. F..,”Landmarks of Tomorrow”, Heinemann, New York. (1959), p. 122
37 Berger, P.,” The capitalist revolution: Fifty propositions about prosperity, equality and liberty.”, Basic Books, New
York. (1987), p. 66.
38 Bohlander, G., Snell, S., & Sherman, A.. “Managing Human Resources.”, South Western College Publishing,
Cincinnati, OH, (2001), p.27.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

57 în resurse, care pot fi aplicate pentru crearea de valori 39. Soci etatea cunoașterii depinde
de existența unei noi tehnologii, atât TIC, cât și internet. În timp ce informațiile pot fi
transformat în cunoștințe care pot fi utilizate în procesele de creare a valorilor, este de
asemenea adevărat că cunoașterea nu este apli cată într -un proces care este supus reflecției
și gândirea critică poate fi contraproductivă pentru crearea valorii. O caracteristică cheie
a societății cunoașterii este
statutul cunoașterii ca marfă centrală care este schimbată pentru prosperitate economi că.
Doar noile bunurile agricole erau caracteristicile cheie ale societății agricole, iar
bunurile industriale eraucaracteristica cheie a societății industriale, la fel cunoașterea este
principala marfă a societății cunoașterii. În consecință, lucrătorul de cunoștințe este clasa
principală a lucrătorului din societatea cunoașterii, la fel cum lucrătorul industrial era în
societatea industrială.
Întrucât cunoașterea devine cel mai important factor de creare a valorii în
economia cunoașterii, există critică tot mai mare față de prioritizarea cunoștințelor . Au
fost critici similare în timpul tranziției de la societatea agricolă la societatea industrială,
când cei care au simțit că poziția lor este sub amenințare. Este rezonabil să anticipăm că
persoanele care se simt amenințate de societatea bazată pe cunoștere sunt cei care nu au
același acces la procesele de cunoaștere și simt că sunt marginalizați. Acești oameni
probabil vor contracara, ignora și minimiza semnificația cunoașterii.
Fenomenul pe care îl exami năm aici este trecerea de la societatea industrială la o
societate din ce în ce mai mult bazată pe resurse de cunoaștere. Întrebarea pe care ne -o
punem este: Care sunt procesele cheie de creare a valorilor într -o organizație bazată pe
cunoaștere?
Ipoteza numărul unu, este înțelegerea și explicarea mecanismelor sociale
și procesele sociale conexe care influențează dezvoltarea bazată pe cunoaștere a
organizațiilor.
Ipoteza numărul doi, este de a cerceta ce implicații va avea această dezvoltare
pentru roluri le de management în viitor.

39 Castelfranchi, C. “Six critical remarks on science and the construction of the knowledge society.” Journal of Science
Communication, 6(4), (2007), p. 1 -3.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

58 Procesele de cunoștințe tr adițion ale asociate cu KM sunt: crearea de cunoștințe,
dobândire a de cunoștințe, stoc area, transferul, p artajarea și aplicarea (sau reutiliz area)
cunoștințelor. În mod tr adițion al, KM este asociat cu procesele de cuno aștere, diverse
metodologii și utiliz area tehnologiilor de cuno aștere s au a sistemelor KM c are asigură
îmbunătățire a și eficientiz area activelor de cuno aștere în c adrul org anizațiilor. Scopul
gestionării cunoștințelor este de a utiliz a și de a îmbunătăți procesele și activele de
cunoștințe org anizaționale, pentru a îmbunătăți pr acticile de cunoștințe, fluxurile de
lucru, comport amentele org anizaționale și deci de a lua decizii m ai bune și de a
îmbunătăți perform anța organizațională.
Mai rec ent, soci al medi a a intrat în joc și a adus noi perspective pentru
gestion area activității de cuno aștere, atât în ceea ce privește oportunitățile, cât și
provocările. În er a social medi a, datorită inov ației tehnologice, noile procese
organizaționale simp lificate se pot b aza pe: inteligenț a colectivă, col aborarea prin rețele
de col aboratori interni s au externi (de exemplu, inov ație deschisă) și comunic area de
afaceri cu clienții s au partenerii de afaceri utilizând medi a socială platforme.

5.4 Gener alizare

Cuno aștere a este un concept fo arte complex și po ate fi discut ată și cl asificată în
diferite moduri. Cuno aștere a a fost definită c a o „adevăr ată credință person ală justific ată”
și o sursă de avantaj competitiv pentru indivizi. Potrivit lui Drucker, succe sul în
economi a cuno așterii „vine l a cei c are se cunosc pe ei înșiși, punctele lor forte, v alorile
lor și modul în c are se comportă cel m ai bine.”
Există dimensiuni diferite ale cuno așterii c are pot fi lu ate în consider are. Printre
cele m ai comune forme d e cuno aștere discut ate în liter atura de speci alitate se numără:
cunoștințe t acite versus explicite s au person ale versus cunoștințe publice s au
organizaționale / colective. Pol any și ulterior Non aka au popul arizat termenul de
cuno aștere t acită.
Cuno aștere a person ală po ate fi percepută c a un bun priv at sau o sursă de putere și,
prin urm are, anumiți angajați pot fi reticenți în a-l împărtăși. Cuno aștere a este, de

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

59 asemene a, consider ată un avantaj intangibil atât pentru perso ane, cât și pentru org anizații.
Așa cum a sublini at Non aka „într-o economie în c are singur a certitudine este
incertitudine a”, singur a sursă de avantaj competitiv este cuno aștere a. Cunoștințele
person ale sunt adesea asociate cu dimensiune a tacită a cuno așterii, în timp ce cunoștințele
colectiv e sunt asociate atât cu cunoștințe explicite, cât și cu cunoștințe org anizaționale.
Cuno aștere a atât în form a sa tacită cât și în ce a explicită este un avantaj intangibil
pentru org anizații care trebuie c apturate, reutiliz ate și v alorific ate în c adrul or ganizațiilor.
Cuno aștere a tacită se află în minte a oamenilor și se acumule ază de -a lungul anilor de
educ ație, instruire și experiență person ală. Cuno aștere a tacită constă în perspective și
abordări și este m ai dificil de articul at și, prin urm are, este m ai dificil de împărtășit s au de
comunic at sau de explic at. Cuno aștere a explicită po ate fi m ai ușor împărtășită s au
comunic ată mai ușor în diferite forme.
Pentru a gestion a procesele de cunoștințe și de afaceri, org anizațiile au
implement at sisteme KM c a depo zite de cunoștințe, Enterprise Systems (ES) s au
Enterprise Resource Pl anning (ERP). Sistemele KM au fost asociate cu alte soluții TIC
mai mult s au mai puțin sofistic ate, cum ar fi p aginile g albene ale angajaților și experților,
depozitele „lecțiilor învăț ate”, tehnologiile de grup (de ex. Lotus Notes) s au forumurile
de discuții. Sistemele KM pot fi b aze de d ate sau depozite de d ate îmbunătățite cu o
aplicație front -end în c are cunoștințele precum tipurile de „cele m ai bune pr actici” s au
lecțiile învăț ate din diferite tipuri de proiecte sunt c apturate și codific ate pentru a putea fi
reutiliz ate. Prin diferite iniți ative KM și prin utiliz area sistemelor KM, org anizațiile
încearcă să stocheze, să p artajeze și să desfășo are cunoștințe în încerc area de a preveni
pierdere a cunoștințelor s au „reinvent area roții”40.

5.5 Inf ostructura

Infostructura se referă la procesele care permit dezvoltarea, transferul, analiza,
stocarea, coordonarea și gestionarea datelor, informațiilor și cunoștințelor. Infostructura
constă în unsprezece procese generice, așa cum se arată în figura de mai jos.

40 Nabeth, T. and N. Maisonneuve, Managing attention in the social web: the AtGentNet
approach , in Human Attention in Digital Environments , C. Roda, Editor. 2011, Cambridge. p. 281.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

60

Infostructura constituie baza comunicării procesele și dezvoltarea cunoașterii. De
asemenea, este extrem de important în crearea de noi rețele la scară globală. Este tocmai
dezvoltarea noului, infostructura care permite o nouă cooperare globală , rețele noi
organizaționale și de conducere , precum și formulare41. In timp ce infrastructura
facilitează transportul , bunuri, servicii și energie, coordonatele infostructurii integrează
resursele informaționale pe scară largă42.
Cele 11 procese din infostructura pot fi considerate noduri într -o rețea socială la
diferite niveluri, de exemplu echipă, organizație, societate, și regiune, toate în spațiul
global. Împreună, unsprezece procese cuprind tot alitatea infostructurii. Scopul nodurilor
este de a coordona informațiile astfel încât interacțiunea socială să fie facilitată și să se
dezvolte noi cunoștințe. Ideea este că atunci când nodurile sunt dispuse într -o astfel de
rețea socială globală co -creea ză noi cunoștințe, astfel se dezvoltă o inovație43. Conceptul
de infostructura poate fi considerat ca parte din Muleis (2013) holismul necesar. Înțeles în
acest fel, infostructura este o inovație conceptuală, ceea ce ne poate determina să facem o
distincție între infrastructura în societatea industrială și infostructura în economia
cunoașterii.
În societatea cunoașterii, lucrătorii cunoașterii îndeplinesc funcții specializate
legate de unsprezece procese de informare în infostructura44 . Specializarea în fie care din

41 Tapscott, D., & Williams, A. D.. Wik inomics: How Mass Collaboration Changes Everything. Penguin, New York.,
(2006), p. 31.
42 Ramaswamy, V., & Ozcan,K.. “The Co -Creation Paradigm.” Stanford University Press, Stanford. (2014).
43 Hamel, G. “What matters now: How to win in a world of relentless change Ferocious Competition, and Unstoppable
Innovation.” John Wiley & Sons, New York, (2012).
44 Reinhardt, W., Smith, B., Sloep, P.,Drachler, H. “Knowledge Worker Roles and Actions – Results of Two Empirical
Studies. Knowledge and Process Management, 18( 3)”, (2011), p. 150 -174.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

61 cele unsprezece procese de informare duce la producția de cunoștințe în cooperare
globală, clustere de competență.
Fiecare dintre aceste unsprezece procese de infostructurare este important din
punct de vedere strategic pentru organizațiile bazate pe cunoaștere45. Dominanța din unul
sau mai multe dintre aceste procese permite posibilitatea de control asupra creării valorii
în societatea cunoașterii. Prin controlul proceselor individuale, unul are posibilitatea de
ainfluența activitățile în alte proc ese). Diferitele procese au importanță pentru crearea de
valori în diferitele sisteme sociale. În același timp, au un accent deosebit în funcție de
nivelul pe care este concentrat.
Linia de efort 1. În organizația bazată pe cunoaștere, va fi o schimbare a
accentului de la infrastructură la infostructură.
Un exemplu de sistem care a fost afectat de schimbarea accentului din
infrastructură la infostructură este serviciul poștal în diferite țări. Ca accent în dezvoltarea
socială a început să sublinieze infost ructura cu o relativă de -accentuare a infrastructurii, o
parte din funcțiile poștale au fost preluate de alți purtători de informații. Un exemplu în
acest sens este e -mail-ul în diverse soluții de rețea, care este reprezentat în figura de mai
sus, de rețea ua de simboluri pentru dispersia informațiilor. Consecințele din aceasta
pentru serviciile poștale au inclus atât închiderea oficiilor poștale și demiterea multor
persoane, angajații, precum și schimbarea zonelor funcționale și competențelor.
Principala de zvoltare a fost a un accent mai mare pe diverse procese de informare.
Cum se dezvoltă societatea bazată pe cunoașterie nu este imediat aparent,
deoarece procesele sale de producție nu urmează logica societății industriale.
Logica de producție a societății industriale este fiind înlocuit de producția nouă și
diferită a logici societății cunoașterii. Noua logică este creat ă prin producție creativă pe
internet, un accent extrem pe inovație și o situație unde grupurile de competențe globale
înlocuiesc localul. Una dintre consecințe este o mai puternică concentrare asupra
infostructurii și, prin urmare, o scădere în logica producției industriale încadrată de
Michael Porter .

45 Castelfranchi, C. “Six critical remarks on science and the construction of the knowledge society.” Journal of Science
Communication, 6(4), (2007), p. 1 -3.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

62 Când competența clienților crește, este rezonabil să presupunem că se așteaptă ca
nivelur ile de competență să se ridice la nivel înalt în relațiile lor cu organizația. Acest
lucru poate duce la o schimbare de concentrare în logica organizării din organizațiile
bazate pe cunoaștere de la poziții ierarhice la linia frontală.
Linia de front din organizații constă din aceste persoane care sunt în contact strâns
cu clienții, utilizatori, furnizori etc.. Dacă această presupunere este corect, dezvoltarea
atât a infostructurii și concentrarea pe linia frontală vor conduce la consecințe majore
asupra r olului managementului în viitor.
Modelul birocratic a fost eficient pentru timpul său, unde stabilitatea a fost
accentul principal. În societatea bazată pe cunoaștere, însă, sunt procesele de schimbare,
modul principal, deoarece globalizarea, rapiditatea p roceselor de informare, cu accent pe
inovare, iar răspândirea rapidă a inovației duce la o dinamică a proceselor de schimbare
(Prahalad & Krishnan, 2008).
Distrugerea creativă va fi probabil normală într -o astfel de situație, deoarece
ritmul schimbării cre ște în economia cunoașterii globale . Acest lucru ar putea duce la o
cerere de reorganizare majoră și creșterea ritmului de schimbare în societatea
industrială46. Pare o caracteristică comună a societății bazată pe cunoaștere să cristalizeze
ca legături stru cturale sau „conectare”47 în modelul lui Ashby . Pare posibil că schimbările
continue în conexiunile structurale va duce la așteptările, dorințele clienților și are nevoie
de schimbare48. Pentru a face față acestor schimbări continue presupune că organizațiil e
au o varietate suficientă în capacitățile lor, astfel încât să poată potrivi clienților
competențe, care sunt legate de „legea din varietate necesară ”49. Este rezonabil să
presupunem că , capacitatea trebuie să existe unde clientul interacționează cu afac erea – în
linia frontală. Competență suficientă în prima linie, satisfacerea cerințelor clienților va fi
decisivă , reprezentând factorul competitiv pentru întreprinderi . Dacă competența în prima
linie este crucială, iar linia frontală este în mare măsură i dentică cu unde se iau decizii,

46 Rooney, D., Heam, G., & Kastelle, T. “Handbook of the Knowledge economy. ” Edward Elgar, New York, (2008), p.
55-57,160 -161.
47 Ashby, W. R. Connectance of Large Dynamic (Cybernetic) Systems: Critical Values for Stability. Nature,
228(5273), Nov. 21, (1970).
48 Ramaswamy, V., & Ozcan,K.. “The Co -Creation Paradigm.” Stanford Unive rsity Press, Stanford. (2014).
49 Ashby, W. R. Connectance of Large Dynamic (Cybernetic) Systems: Critical Values for Stability. Nature,
228(5273), Nov. 21, (1970).

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

63 poate structuri birocratice vor fi mai puțin important e pentru luarea deciziilor în
organizații bazate pe cunoaștere .
Linia de efort 2. Competența, serviciile, informațiile și deciziile sunt mutate pe
prima linie în organiz ațiile bazate pe cunoaștere. Focusul de prim rang ne ajută să
înțelegem necesitatea și importanța flexibilității modulare.
Modulizarea creării valorii este denumită aici “flexibilitate modulară”50.
Flexibilitatea modular ă poate fi înțeleasă cel mai bine ca “globalizare a proceselor de
producție și specializare extremă a proceselor de lucru ”51 cu accent pe procesele de bază ,
spre deosebire de conceptul de diferențiere funcțională dezvoltat de Luhmann (1982 ).
Desigur, econom istul Adam Smith încă din 1776 a desc ris un proces similar când a
delimitat activitățile structurate ale un ei fabrici de pini. Ce este nou în cunoașterea
globală , economia înseamnă că , gândirea modulară este sistematizată pe o scară globală
fără precedent, și astfel în prezent se utilizează „tehnologia nouă și infostructura pentru a
eficientiza această logică modulară ” 52.
Noul mod de organizare este caracterizat de producția industrială clasică fiind
reintegrată în module globale în conformitate cu o logică de costuri, calitate, competență
și inovație. Aceasta înseamnă că părți ale producției se vor muta în zone în care costurile,
cum ar fi forța de muncă, sunt mici. Alte părți ale producției este mutată în zonele unde
au o expertiză specifică, de exemplu, Bangalore în India în cazul expertizei IT. Alte părți
ale producției este mutată în zone cunoscute pentru design și expertiză inovatoare.
Metaforic, aceasta poate fi înțeleasă ca o formă de organizare bazată pe un
„principiu Lego”: cărămizi individuale Lego sunt produse în cazul în care aceste a au
expertiza necesară sau unde sunt costurile scăzute. În cele din urmă, produsul este
asamblat acolo unde au o competență specială în înțelegerea total ă a produsului.
Fabricarea globală modulară este unificată și coordonată folosind noile TIC. Cu
alte cuvinte, se poate imagina că ansamblul, designul produsului este gata.

50 Garud, R., Kumaraswamy, A., & Langlois, R. , “Managing in the Modular Age: New Perspective s on Architectures,
Networks and Organizations.” Wiley -Blackwell, New York, (2002).
51 Gershuny, J., & Fisher, K.,” Post -industrious society: Why work time will not disappear for our grandchildren”,
Center for Time Use Research, Department of Sociology, Uni versity of Oxford, (2014).
52 Brynjolfsson, E., & McAfee, A., The Second Machine Age. W. W. Noron, New York, (2014).

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

64 Consecința logică a specializării și divizării forței de muncă înseamnă că devine
progresiv global, creșterea concurenței și forțarea reducerii costurilor. In orice caz,
globalizarea fo rței de muncă și a altor costuri duce la o creștere a conflictelor sociale .
Linia de efort 3. Gândirea modulară este sistematizată pe o scară globală fără
precedent.
Dezvoltarea competențelor presupune la fel ca multă cooperare în rețeaua globală
a compet enței așa cum face concurența. Constanta interacțiunea dintre concurență și
cooperare duce la creșterea din ce în ce mai mult a co -creării, aspect important pentru
crearea valorii. Acest lucru se poate, să fie principala „forță motrice a valorii creației în
societatea bazată pe cunoaștere”53. Gândirea în acest context este că dacă concurența este
singurul principiu prevalent, atunci, toată lumea își va proteja ideile și dezvoltarea
cunoștințelor va fi inhibată. Balanta între concurență și cooperare, întruch ipată în
conceptul de co -creare, duce la critica constructiv ă și sfera necesară a cunoștințelor care
există în rețea astfel încât promovează creativitatea și inovativul. In schimbul unei situații
cu sumă zero, o situație cu sumă pozitivă va fi dezvoltat ă acolo unde toată lumea câștigă.
Co-crearea este legată de dezvoltarea complementară , de echipe de competență
într-o rețea de competență globală. Într -o astfel de rețea socială cu mentorat ul, echipe le
inter-funcționale și colaborative , echipele pot fi dezvol tate pe plan cultural și limitele
fizice. În plus, acest lucru presupune o cultură în care succesul colegilor este privit ca un
succes a sistemului. De asemenea, Shapiro și Varian (1999) subliniază importanța
concentrării pe cooperare în economia în rețea: „… nevoia pentru colaborare și
multitudinea de cooperative aranjamentele nu au fost niciodată mai mari decât în zona
infotechului ”54. Un exemplu de importanța co -creării este necesitatea lucrului
colaborativ pentru a dezvolta standarde pentru tehnologie și integrări de sistem în timp ce
concurează pentru produsele și serviciile care vor fi livrate folosind aceste standarde
stabilite. Dacă nu este de acord cu standardele, inovația poate fi împiedicat, în consecință
și crearea valorii și creșterea economică pot suferi.

53 Ramaswamy, V., & Ozcan,K.. “The Co -Creation Paradigm.” Stanford University Press, Stanford. (2014).
54 Shapiro, C., & Varian, H. R., Inform ation rules: A strategic guide to the network economy. Harvard Business School
press, Boston, Mass, (1999) .

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

65 Într-o astfel de situație, utilizatorii și clienții sunt învinșii. Exemplul privind
dezvoltarea standardelor arată că cooperarea este o condiție necesară pentru concurență,
în același mod deoarece schimbarea este o condiție necesară pentru stab ilitate. Este
intotdeauna un echilibru între concurență și cooperare asta creează soluții bune, precum
cele strânse , frânghie acrobat care trebuie să găsească un echilibru între schimbare și
stabilitate, mișcându -și brațele și picioarele pentru a menține s tabilitatea generală în timp
mergând pe coarda strânsă.
Linia de efort 4. Grupuri globale de competență, într-o măsură mai mare decât
grupurile locale sunt cruciale pentru dezvoltarea creării de valori în organizații bazate pe
cunoaștere .
Un sond aj realizat de D avenport în 2005 a const atat că tehnologiile de comunic are
utiliz ate cel m ai mult de lucrătorii de cunoștințe sunt e -mail (100%), intr aneturi corecte,
mesagerie inst antanee și mes agerie text, site -uri corpor ative, port aluri de inform ații sau
extranet corpor ativ. . Pe b aza const atărilor acestui studiu, având în vedere f aptul că
termenii sisteme KM și tehnologii de grup nu sunt chi ar prezente, Mc Afee ajunge l a
concluzi a că sistemele KM și tehnologiile de grup ar trebui consider ate o tehnologie
învechit ă (sau cel puțin numele de aceste tehnologii). Trecând dincolo de dezb aterea care
încearcă să define ască cee a ce ar pute a fi consider ată o tehnologie actualizată, am dori să
oferim o privire de ansamblu m ai recentă a tehnologiilor de comunic are utiliz ate în
prezent.
Un studiu m ai recent leg at de utiliz area TIC pentru schimbul de cunoștințe în
cadrul org anizațiilor d aneze, re alizat în 2013, arată că, deși princip alele c anale de
comunic are sunt încă e -mail, întâlniri f ață în f ață, IM / ch at și Intr anet, soci al medi a
platforme precum Y ammer, Ch atter, Podio, bloguri, wikis și Google Docs au început să
fie adoptate și utiliz ate în anumite org anizații. Lucrătorii din secolul XXI din D anemarca
încă împărtășesc cunoștințe în princip al prin e -mail (91%), întâlniri f ață în f ață (79%),
chat (41%), Intr anet (27%) și Google Docs (24%). Cu to ate aceste a, noile mod alități de a
împărtăși cunoștințe și de a comunic a în org anizații sunt pl atformele de soci al medi a:
Yammer (14%), Podio (14%) și Ch atter (14%), wikis (14%) și blo guri (4%). Aceste
platforme sunt încă scăzute în comp arație cu c analele de comunic are tradițion ale.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

66 Conform unui studiu public at de McKinsey, angajatul mediu petrece aproxim ativ
28% din săptămân a de muncă citind și răspunzând l a e-mailuri, 19% căutând și c olectând
inform ații și 14% comunicând și col aborând intern. Astfel, acest r aport susține că
„comunic area și col aborarea îmbunătățite prin intermediul tehnologiilor soci ale ar pute a
crește productivit atea lucrătorilor în inter acțiune cu 20 până l a 25%”.

Concluzii
Procesele de cuno aștere sunt un efort org anizațional, dar se b azează pe eforturi
individu ale, soci ale și colective și, prin urm are, motiv ația participării este un f actor um an
esenți al pentru iniți ativele KM. Câtev a cazuri au arătat că multe iniți ative KM au eșu at
deoarece o amenii nu sunt conștienți s au nu sunt motiv ați să p articipe și să f acă schimb de
cunoștințe prin tehnologie. Motiv ația participării po ate fi privită prin diferite lentile
teoretice, c are vor fi descrise succint m ai jos.
Chiar dacă procesele de col aborare soci ală centr ate în rețe a, de gestion are a
cunoștințelor c apătă import anță, gestion area cunoștințelor rămâne cev a profund person al.
Oamenii sunt încă în cele din urmă acțiuni de motive person ale, iar atunci când contribuie
la efort ul colectiv, se d atorează fie beneficiilor person ale preconiz ate care variază de l a
valoarea monet ară, capitalul int angibil crescut (cum ar fi reput ația), capitalul soci al sau
realizarea de sine. s au pentru că li se solicită acest lucru prin cultur a organizațională, de
către conducere s au de către m anageri.
Teori a și cercet area social-psihologică ajută l a explic area atât a motivelor
individu ale, cât și colective, a comport amentului utiliz atorului și a participării l a
schimburi de cunoștințe și inter acțiuni. În astfel de sisteme, p articip anții se angajează în
schimburi de cunoștințe, deo arece sunt percepute c a fiind interes ante s au import ante, ei
percep un beneficiu t angibil, cum ar fi vizibilit atea sau reput ația (teori a schimbului soci al
sau teori a dilemei s ociale ) și / s au pentru că contribuie l a anumite nevoi individu ale, cum
ar fi dorinț a de re alizare de sine ( autoeficiență), dorinț a de a aparține unui grup s au
plăcere a de a-i ajuta pe ceil alți (altruism).
O consecință directă a acestui f apt este că sis temele de premiere c are valorifică
inteligenț a colectivă trebuie să includă o dimensiune person ală mai puternică în c azul în
care utiliz atorii sunt recunoscuți pentru contribuțiile lor, unde utiliz atorii sunt răsplătiți

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

67 sau când utiliz atorii percep un bene ficiu person al dincolo de a contribui l a colectiv. grup
de cunoștințe chi ar și atunci când benefici ază indirect, de asemene a, grupul și / s au
organizația. Aceasta este o abordare radical diferită de ce a adoptată în sistemele de
gestion are a cunoștințelor, în care beneficiul individu al al particip antului nu este evident
sau este perceput c a în detrimentul individului (de exemplu, deo arece „cuno aștere a este
putere”).
Noile sisteme de „inteligență colectivă” vize ază susținere a proceselor soci ale și
valorific area cunoștințelor „colective” în timp ce v aloarea colectivă apare ca parte a
proceselor c are oferă beneficii atât pentru indivizi, cât și pentru org anizații. În c azul
sistemelor de rețele soci ale, particip area la schimburile de cunoștințe este vizibilă, cee a ce
poate duce l a creștere a recuno așterii reput ației s au a capitalului soci al al contribu abilului.
Instrumentele softw are de afaceri și procesele org anizaționale sunt redefinite
folosind inov ații tehnologice asociate cu evoluți a web-ului. Recent, atât rapoarte de
consult anță, cât și articole academice au început să discute despre rolul potenți al al soci al
medi a într-un context de afaceri. Soci al medi a (SM) schimbă procesele org anizaționale și
aduce noi oportunități și provocări org anizațiilor. Soci al medi a facilite ază comunic area
multimod ală a cunoștințelor atât intern cât și extern cu clienții, părțile interes ate sau
partenerii de afaceri. În gener al, soci al medi a sunt tehnologii mobile și web c are
îmbunătățesc comunic area umană și cree ază di agrame din amice și inter active.
Reamintind ipoteza numărul unu de cercetare a lucrării: Care sunt procesele cheie
de creare a valorilor într -o organizație bazată pe cunoaștere ?
Lucrarea subliniază importanța a următoarelor elemente:
Un nou accent pe infostructura.
1. Un nou mod de organizare a afacerilor, denumit aici un accent de prim rang.
2. Un nou mod de structurare a proceselor de lucru, denumit aici flexibilitate modulară.
3. Un nou mod de utilizare a competenței, denumit aici grupuri de competențe globale.
Un ac cent pe linia de front va promova un nou tip de lider care nu are o poziție în
ierarhie, dar are aceleași funcții de management în raport cu clienții pe care i -a avut
liderul ierarhic anterior. Acești oameni au o competență ridicată și se caracterizează pr in
capacitatea lor de a îmbrățișa simplitatea.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

68 Implicații ulterioare vor fi asupra sistemului de învățământ, în special la nivelul
universitar .
Administrare , educația ar trebui să se concentreze mai mult pe gândirea în
societatea cunoașterii și într -o măs ură mai mică asupra managementul ui în societatea
industrială. Ar trebui pus mai mult accent pe psihologia pozitivă, leadership pozitiv și un
mod de gândire care reflectă diferențierea funcțională care se dezvoltă într -o globalizare a
societății cunoașterii .
Noua infostructura, flexibilitatea modulară și grupurile de competențe globale
impune lideri care pot face față complexității extreme. Restructurarea economiei
mondiale, care rezultă, printre altele, din noile tehnologii, noi structuri de cooperare,
rețele de competențe globale, modularea producției și în front focalizarea liniei poate
duce la nivelurile sistemului, o polarizare între diferite sisteme bogate în informații și
sărace în informații.
Problemele de management într -o economie globalizată a cun oașterii ar trebui să
fie înțelese ca o modalitate a gândirii, nu un mod de acțiune, deoarece în economia
globalizată, singurul lucru care contează cu adevărat
este modul nostru de gândire, capacitatea noastră de a reflecta și modul nostru de a vedea
alte perspective. Acest lucru ar aduce necesitatea holismului varietății într -o arenă de
educație și deci cibernetica organizațională, gândirea sistemelor și gândirea sistemică
împreună ar putea crea o nouă modalitate de educare a managementului, care ar reflec ta
venirea economiei globalizate a cunoașterii.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

69 Bibliogr afie

Axenciuc Victor, Georgescu George (2017), Gross Domestic Product – National Income
of Rom ania, 1862 –2010. Secul ar statistic al series and methodologic al found ations,
Editur a Academiei, București, p. 36.
Ashby, W. R. Connectance of Large Dynamic (Cybernetic) Systems: Critical Values for
Stability. Nature, 228(5273), Nov. 21, (1970).
Bell, D. The Coming of Post -Industri al Society: A Venture in Soci al Forec asting
(Heinem ann Educ ational Book s, London, 1974). First published by B asic Books, New
York, 1973, p. 21.
Bell, D. Technocr acy and politics, Survey: A Journey of E ast and West Studies 17(1)
(1971) 1 –24.
Bell, D aniel. 1999. The Coming of Post -Industri al Society. New York: B asic Books. pp.
20-25.
Berger, P.,” The capitalist revolution: Fifty propositions about prosperity, equality and
liberty.”, Basic Books, New York. (1987), p. 66.
Bohlander, G., Snell, S., & Sherman, A.. “Managing Human Resources.”, South Western
College Publishing, Cincin nati, OH, (2001)
Brynjolfsson, E., & McAfee, A., The Second Machine Age. W. W. Noron, New York,
(2014).
Bunge, M.,” Philosophy of science: From problem to theory.Volume one.” Transaction
Publishers, New Jersey. (1998), p. 9.
Bușă D aniela (2003), Investiții le străine de c apital în economi a României l a începutul
secolului XX, Institutul de Istorie „Nicol ae Iorg a”, București, p. 38.
Castelfranchi, C. “Six critical remarks on science and the construction of the knowledge
society.” Journal of Science Communicati on, 6(4), (2007), p. 1 -3.
Chesbrough, H., M anaging open innov ation. Rese arch-Technology M anagement, 2004.
47(1): p. 23 -26.
Const antinescu Nicol ae N. (coord.) (1996, 2000), Istori a economică a României, vol. I și
II, Editur a Economică, București, p. 39.
Drucker, P. F..,”Landmarks of Tomorrow”, Heinemann, New York. (1959), p. 122.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

70
Drucker, P. “The coming of the new organization.”, Harvard Business Review, (1988), p.
3.
Dobrovici Gheorghe (1943), Evoluți a economică și fin anciară a României în perio ada
1934 –1943, Editur a Bucovin a I.E. Torouțiu, București, p. 37.
Garud, R., Kumaraswamy, A., & Langlois, R., “Managing in the Modular Age: New
Perspectives on Architectures, Networks and Organizations.” Wiley -Blackwell, New
York, (2002).
Georgescu Florin (2018), Evol uția capitalului și schimbări în structur a acestui a, în I ancu
Aurel, Păun Nicol ae (coord.), Economi a României după M area Unire, vol. I,
Macroeconomi a, Editur a Academiei, București, p. 67.
Gershuny, J., & Fisher, K.,” Post -industrious society: Why work time will not disappear
for our grandchildren”, Center for Time Use Research, Department of Sociology,
University of Oxford, (2014).
Golden, Miri am & Mich ael W allerstein. “Domestic and Intern ational Causes for the Rise
of Pay Inequ ality: Post -Industri alism, Gl obalization, and L abor M arket Institutions.” The
Institute for Rese arch on L abor and Employment, UCL A (2006), p. 31.
Gould, J. Sh apes of things to come: D aniel Bell’s ‘post – industri al society’, Encounter
XLII (M ay 1974) 36 –40.
Hamel, G. “What matters now: How to win in a world of relentless change Ferocious
Competition, and Unstoppable Innovation.” John Wiley & Sons, New York, (2012).
Levaya Politika, №21, 2013, p. 12 .
Maciariello, J. A.,” A Year With Peter Drucker”. Harper Business, New York. (2014), p.
71.
Nabeth, T. and N. M aisonneuve, M anaging attention in the soci al web: the AtGentNet
approach, in Hum an Attention in Digit al Environments, C. Rod a, Editor. 2011,
Cambridge. p. 281.
Orlikowski, W.J., Using Technology and Constituting Structures: A Practical Lens for
Studying Techology in Org anizations. Org anization Science, 2000. 11(4): p. 404 -428.
Paul Cernat, Alexandru Matei, 25 de ani după Alternative și provocări, 2015, Adenium.

ORGANIZA ȚIA ÎN EPOCA POST -INDUSTRIALĂ.
EVOLUȚII ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ

71 Tsay, The imp act of the concept of post -industri al society and inform ation society: a
citation analysis study, Scientometrics 33(3) (1995) 329 –350.
Veneris, Y annis. Modeling the tr ansition from the Industri al to the Inform ational
Ramaswamy, V., & Ozcan,K.. “The Co -Creation Paradigm.” Stanford University Press, Stanford.
(2014).
Revolution, Environment and Pl anning A 22(3):399 -416, 1990.
Reinhardt, W., Smith, B., Sloep, P.,Drachler, H. “Knowledge Worker Roles and Actions
– Results of Two Empirical Studies. Knowledge and Process Management, 18(3)”,
(2011), p. 150 -174.
Rooney, D ., Heam, G., & Kastelle, T. “Handbook of the Knowledge economy.” Edward Elgar,
New York, (2008).
Shapiro, C., & Varian, H. R., Information rules: A strategic guide to the network
economy. Harvard Business School press, Boston, Mass, (1999).
Tapscott, D., & Williams, A. D.. Wikinomics: How Mass Collaboration Changes Everything.
Penguin, New York., (2006), p. 31.
The New York Times, Jan. 26, 2015
Wasko, M.M. and S. F araj, Why Should I Sh are? Ex amining Soci al Capital and
Knowledge Contribution in Electronic Networks of Pr actice. MIS Qu arterly, 2005. 29(1):
p. 35 -57.
Wang, Y., M a, H. S., Y ang, J. H., & W ang, K. S. (2017). Industry 4.0: A way from m ass
customiz ation to m ass person alization production. Advances in M anufacturing, 5(4),
311–320.
Wright, J ames D.“T he Politic al Consciousness of Post -Industri alism.” Contempor ary
Sociology. 7. 3 (1978): 270 -273.