Disertatie 3.0 28.03 [627033]

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ''ION MINCU''
NOI FORME PENTRU STRUCTURI EXISTENTE
Strategii arhitecturale de conversie a centralelor termoelectrice

Întocmit : Matiz Carmen Cristiana Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 1

Cuprins
1.Introducere
2. Centralele electritermice
2.1. Schimbarile globale in industria energetica
2.2 Situatia curenta a centralelor electrotermice
3. Conversia centralelor electrotermice
3.1 Oportunitatile centralelor electrotermice pentru procesul de conversie
amplasament
scara arhitecturala
accesibilitate/arie de deservire
caracterul de identificare
integrarea intr-un proces de devzoltare urbana
3.2 Factori care influențiază procesul de conversie
Proprietari/ statutul de propritate
Implicarea comunitatii
Implicarea administratiei
Posibile contaminari
3.3 Avantajele reutilizarii
economice
estetice
sociale
protectia mediului
3.4 Identitatea locului- valoarea de reprezentare- importanta in teritoriu
3.5 Dobandirea unei noi identitati prin conversie
4. Strategii arhitecturale de conversie a structurilor cu valoare de reprezentare
4.1 Conservare / Muzeificare
4.2 Refolosirea Adaptiva
4.3 Aditia in conversie
Necesitate unei aditii in procesul de conversie
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 2

Scara aditiilor
Metode de aditie si concepte spatiale
Studii de caz a proiectelor contemporane
– Tate Modern, Londra,Marea Britanie
– The Power Plant, Toronto,Canada
– CaixaForum Madrid,Spania
– The power station of arts, Shanghai, China 2011
– Santral Istambul Museum of Contemporary Arts , Turcia 2007
– Beilot College Powerhouse, Beilot,WI, USA
-PowerHouse Museum Sydney, Australia
5.Studiu de caz – Centrala Termoelectrica Sant Adria de Besos
5.1. Evolutie
5.2. Situatia curenta ca potential generator de dezvoltare urbana
5.3 Strategie arhitecturala de conversiei
6. Concluzii
7. Bibliografie
Intrebarile la care aceasta disertatie incearca sa raspunda sunt:
-<De ce?> Care sunt consecintele arhitecturale ale schimbarilor din industria energetica, ce cladiri lasa
in urma si cum pot fi folosite acestea? Care sunt avantajele si dificultatile adaptarii acestora unor noi
functiuni?
– <Cum?> Care sunt metodele de interventie care pot fi aplicate acestor tipologii si ansambluri de
cladiri de scara mare?
– <De ce asa?> Ce metoda de interventie este optima in cazul Centralei Sant Adria de Besos,
Barcelona?
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 3

2. Centralele termoelectrice
O centrală termoelectrică, sau termocentrală ''este o centrală electrică care produce curent electric pe
bază conversiei termice obținută prin arderea combustibililor.''1 În acest proces de ardere sunt folosiți
combustibili solizi: cărbune, deșeuri sau biomasă; lichizi: păcură sau gazoși: gaz natural. Uneori pot fi
considerate termocentrale și cele care folosesc energia termică provenită din alte surse: energia
nucleară, solară sau geotermală. Construcția acestora însă diferă de cea a centralelor care se bazează pe
ardere. Aceasta lucrare se axează pe cazul centralelor termoelectrice bazate pe ardere, care folosesc ca
combustibili cărbunii sau gazul natural.
2.1. Schimbarile globale in industria energetica
Industria electrică este, în mod curent, în cursul unor schimbări semnificative. Oarecum ironicpentru
o industrie care, istoric, a fost relativ stabilă. O lume nouă își face apariția în cazul unităților de
producere a curentului electric.
Acest lucru devine foarte evident când ne uităm la noile unități care sunt acum în proces de
construcție. Noile centrale nu mai sunt elemente poluante și izolate. Noua centrală electrică din
Copenhaga,Danemarca, proiect realizat în colaborare cu Bjarke Ingels Group este o referință clară
pentru această tranziție spre energia curata2, unde întreaga construcție devine un spațiu de socializare și
un loc de recreere pentru sporturile de iarnă. Precum specifică și autorii proiectului, ei propun un nou
tip de centrala care transforma deșeurile în energie, una care este economic, din punct de vedere al
mediului și social profitabilă. Noua centrală situează Centrul de Resurse Amager ca un inovator la scară
urbană, redefinind relația cu orașul: iconic și integrat, o destinație în sine care reflecta viziunea
progresivă a companiei3.
În China, Agenția Națională a Energiei anunța suspendarea proiectului de construcție a 104 centrale
termocentrale bazate pe combustibili fosili, urmând ca necesitatea să fie suplinită de energie solară
pentru a atinge țelul propus pentru următorii 5 ani4.
1https://ro.wikipedia.org/wiki/Termocentral ă (CAUTĂ ALTĂ SURSĂ- DICTIONAR ENCICLOPEDIC/TEHNIC)
2Clean energy – traducere liberă a termenului de specialitate din limba engleză
3'' We propose a new breed of waste-to-energy plant, one that is economically, environmentally and socially
profitable(…) The new plant establishes Amager Resourse Center as an innovator on an urban scale, redefining the
relationship between the waste plant and the city. It will be both iconic and integrated, a destination în itself and a
reflection on the progressive vision of the company'' – https://www.big.dk/#projects-arc
4Sursa: http://energydesk.greenpeace.org/2017/01/16/china-coal-power-overcapacity-crackdown/
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 4

Forțele care generează aceste schimbări majore sunt cele de ordin legislativ. Direcția globala de
protecția a mediului înconjurător și de încurajare a sustenabilității se traduce în mare parte ca o tranziție
de la combustibili fosili la resurse regenerabile. Acest lucru se oglindește în viziunile de administrație a
țărilor și în direcțiile de dezvoltare urbană.
Astfel, deși cererea de curent electric este în continuă creștere, vechile centrale termoelectrice pe bază
de cărbuni și gaz intră treptat în disfuncție.
2.2 Situația actuală a centralelor termoelectrice
Avansul tehnologiei și a metodelor de producere a energiei electrice5, prețul combustibililor, eficiența
economică a unității, precum și noile strategii de dezvoltare sustenabilă a marilor centre urbane sunt
factori importanți care determină activitatea centralelor termoelectrice. Combinarea variată a factorilor
precum: competiția, costul combustibililor, ratele de căldură îmbunătățite ale noilor unități,
îmbătrânirea facilității, factori sociali și reglementări privind mediul înconjurător, au dus la ieșirea din
uz a unor centrale termoelectrice, chiar dacă cerința utilizatorilor este în continuă creștere.
Numeroase companii responsabile de aprovizionarea cu energie electrică realizează că vechile unități
nu mai sunt viabile economic ca locuri de producție având în vedere noua competiție, nefiind posibilă
susținerea prețului pieții6. Parcurs care transpune numeroase centrale în procesul de scoatere din uz.
De asemenea, majoritatea unităților au fost construite având în vedere un sistem de standarde complet
diferit de cele în vigoare astăzi. De cele mai multe ori, costurile de modificare a acestorapentru a
corespunde cerințelor actuale reprezintă un effort mult prea mare și doar o soluție temporară.
Întreținerea excesivă și îmbunătățirea componentelor tehnice au reușit să mențină unele unități
viabile, însă de cele mai multe ori, în urma evaluărilor derulate, acest lucru nu este posibil sau eficient
și se ia decizia ieșirii din uz.
Aceasta ieșire din uz are și o importanță sociologică, deoarece majoritatea unităților sunt plasate în
comunități urbane intens populate, iar acestea având o funcționare continuă (24h), produceau poluare
fonică și a mediului care avea un mare impact asupra zonelor în cauză, devenind un vecin neagreat.
O dată cu aplicarea acestei decizii, apar noi oportunități de utilizare a acestor construcții pentru o
5Centralele care opereaza în cicluri combinate reprezintă o metodă mult mai eficientă de producție, precum și noile
cerințe de mediu promovează folosirea energiei solare și eoliene în favoarea celor care au ca combustibil resurse
neregenerabile
6 Scadden A. Richard, Weston F. Roz – Adaptive Reuse of Obsolete Power Plants – pag. 3
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 5

nouă folosință, nerelaționată cu producerea energiei.
3.Conversia Centralelor termoelectrice
Creșterea numărului de proiecte de conversie care implică centrale termoelectrice în ultimii ani
indică faptul că aceste clădiri și situri sunt atractive și interesante ca opțiuni de dezvoltare a orașelor,
atât din perspectiva administrațiilor locale, cât și din perspectiva proprietarilor și a investitorilor.
3.1. Oportunitățile centralelor pentru procesul de conversiei
Există, din punct de vedere arhitectural, o mare varietate de tipuri de centrale termoelectrice. Fiind
piese unice plasate în contexte urbane, nu a existat un proiect tip care sa determine construcția lor. Însă,
datorită modului de funcționare și a aparaturii tehnice necesare în procesul de producere a energiei,
acestea prezintă caracteristici comune definitorii, care reprezintă oportunități importante pentru
procesul de conversie și care garantează faptul că acestea pot fi candidate ideale pentru redezvoltare.
Combinația potrivită a prezenței acestor oportunități influențează decizia de a refolosi aceste clădiri.
Locația în cadrul orașului
Proximitatea unităților de producere a energiei față de centrele orașelor pot face din acestea un candidat
excelent pentru conversie. De asemenea, de cele mai multe ori acestea erau construite sa deserveasca
un teritoriu, având o poziționare strategică în cadrul acestuia. Chiar dacă aceste clădiri au supraviețuit
mai mult decât perioada lor de funcționare, sunt de obicei localizate pe situri valoroase ca amplasare,
atragând atenția administrației și a investitorilor.
Proximitatea față de apă
Necesitând în procesul de producere a energiei electrice un ciclu de răcire, centralele erau plasate în
proximitatea unei surse de apă. Având în vedere direcțiile de dezvoltare urbane recente, și anume acelea
de reabilitare a malurilor, centralele pot dezvolta între acestea și apă spații publice de mare interes.
Conectarea la sistemele existente
Oportunitatea de a refolosi centralele termoelectriceinactive în zonele urbanesuporta principiile
sustenabilității și inițiativele de dezvoltare urbană în limitele existente ale orașului, prevenind
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 6

expansiunea urbană. Ele, de cele mai multe ori, sunt bine conectate la infrastructura urbana și la
sistemul de transport existent, ceea ce înseamnă că nu necesită investiții publice de insemnătate pentru
a asigura integrarea și accesibilitatea lor.
Hala turbinelor
Există un număr de atribuții comune care plasează vechile centrale ca fiind candidate atractive pentru
conversie. Un atribut major este faptul ca, din punct de vedere constructiv, prezintă hale generoase ca
scara arhitecturală – hala destinată turbinelor. Spre deosebire de noile unități ale căror turbine necesită
o clădire și o structură minimală, vechile centrale funcționează pe un ciclu de ardere și de circulație a
aburilor care necesită aparatură masivă7. Aceasta era inclusă în clădiri de scara majoră care avea rorul
de a susține și proteja echipamentul tehnic. Hala turbinelor pune la dispoziție un spațiu vast și dechis,
care poate găzdui cu funțiuni și folosințe versatile, sau care necesită o dispunere mai nonconformistă.
Turnurile de evacuare
Datorită utilizării combustibililor fosili în procesul de producție, se realizează și producerea de noxe.
Astfel, centralele are funcționează pe bază de cărbuni sau gaz prezintă turnuri de evacuare înalte, care
capătă o valoare de identificare și devin simboluri pentru comunitățile locale. În cazuri izolate,
boilerele erau incluse în structura acestor turnuri, rezultând în construcții masive cu o arhitectură
aparte.
Abordarea stilistică sau componenta istorică
În numeroase cazuri, centralele însăși erau proiectate cu o anumită abordare stilistică, care datorită
programului creează o imagine unică. Aftfel ele devin interesante dintr-o perspectivă stilistică. Dacă la
acestea se adaugă și o componentă istorică, ele pot devini un punct important de atracție, definind o
identitate a locului.
Dacă unitatea prezintă o combinație potrivită între locația acesteia, scara arhitecturală și aspectul estetic
sau imaginea istorică, aceasta poate un prospect extrem de atractiv pentru conversiile ale căror folosință
este orientată către publicul general. În multe cazuri, conversia vechilor centrale termoelectrice este
incorporată în politicile de dezvoltare urbană, realizându-se procese participative pentru implicarea
7 Scadden A. Richard, Weston F. Roz – Adaptive Reuse of Obsolete Power Plants – pag. 5
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 7

populației locale în procesul de decizie.
3.2. Factori care influențiază procesul de conversie
Proprietarii și statutul de proprietate
Cine deține această proprietate poate determina viitorul acesteia pentru refolosire. De exemplu, în cele
mai multe cazuri, centralele electrotermice sunt încă în proprietatea companiilor de furnizare a energiei
electrice, care pot decide sa refuze vânzarea acesteia pentru a fi folosită în folosul propriilor obiective,
sau în mod contrat, plasează clădirea spre vânzare pentru a câștiga profit. Pentru ca rezultatul final să
fie satisfăcător pentru toți actorii implicați, este necesară o stransă colaborare intre specialiști,
autoritățile locale, comunitate și proprietari.
Implicarea comunității
Deoarece centralele termoelectrice sunt, sau erau cândva o parte vitală a istoriei și economiei
cartierului în care sunt plasate, rezidenții și organizațiile acestor comunități joacă un rol foarte puternic
în procesul de redezvoltare. În unele cazuri, cetățenii au reprezentat forța care a determinat procesul de
refolosire adaptivă și care au ajutat la determinarea opțiunilor viitoarelor moduri de folosire a terenului
din punct de vedere funcțional. Întelegerea contextului local și rolului public este vital pentru crearea
unei noi funcțiuni econimic viabile și valoroase pentru redezvoltarea urbană. În multe cazuri, rezultatul
final reflectă țelurile comunității și mîndria civică.
Procesele participative însă necesită o organizare bine pusă la punct și timp, ceea ce amână începerea
proiectului și înseamnă, de cele mai multe ori, fonduri suplimentare.
Implicarea administrației locale și a altor entități
Implicarea tuturor părților interesante este esențială, indiferent de cine direcționează sau finanțează
proiectul.Puține proiecte sunt finanțate doar de investiții private. Majoritatea exemplelor de proiecte de
conversie la această scară utilizează o varietate de mecanisme de finanțare atât publice cât și private
pentru a minimiza investiția totală și a ajuta plata fiecărei etape de redezvoltare.
Interesul autorităților locale este deosebit de importantă pentru reușita proiectului la scară urbană și
pentru a transforma acestă conversie de obiect intr-un mobil pentru dezvoltarea urbană. Acestea au
posibilitatea să genereze noi regulamente locale care să gazduiască această schimbare, pentru ca
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 8

implementarea proiectului să se desfășoare fluid, fără întreruperi birocratice.
Remedieri și posibile contaminări
Centralele termoelectrice ieșite din uz necesită remedieri, care de obicei înseamnă demontarea și
dezmembrarea echipamentului tehnic. Având în vedere perioada în care au fost construite, trebuie
identificate și înlăturate elementele care conțin azbociment sau vopsea pe bază de plumb, cisterne
subterane, sau alte elemente sau materiale periculoase8. Amploarea remedierilor depinde de un numar
variat de factori, unul dintre aceștia fiind vârsta clădirii. Deși costurile finale ale proiectelor de
conversie diferă de la caz la caz, acest proces poces poate deveni mai costisitor datorită acestor procese
de remediere care trebuie luate în considerare.
Trebuie precizat faptul ca în unele țări există legislații care specifică ca această activitate trebuie
suportată și implementată de proprietari o dată cu ieșirea din uz a centralei termoelectrice.
3.3. Avantajele reutilizării
Refolosirea și adaptarea existentului contribuie la regenerarea urbană și la sustenabilitatea mediului
înconjurător pe numeroase niveluri. Beneficiile variază de la cele tangibile, care pot fi clar masurabile
precum cele economice și de protecție a mediului, la cele mai puțin tangibile precum identitatea locului
și coeziunea socială.
Nu este posibil, fezabil și dorit să conservăm și refolosi toate structurile existente. Mare parte a
procesului de reabilitare se realizează prin intermediul construcțiilor noi. Însă trebuie identificate cele
care au capacitatea și flexibilitatea de a găzdui noi funcțiuni prin adaptare.
Economice
Numeroase centrale electrotermice au fost lăsate vacanțe pentru numeroși ani, sau chiar decade după
procesul de dezafectare, lucru care contribuie la eroziunea cartierului și are efecte negative asupra
economiei locale. În loc ca acestea să rămână părăsite, prin intermediul conversiei acestea devin
atractive, integrând părți ale teritorilui învecinat prin generarea de noi locuri de muncă, venituri fiscale
și noi oportunități pentru afaceri. Există exemple concrete9 de proiecte specifice de conversie care au
8 Decommissioning Handbook for Coal-Fired Power Plants, EPRI, Palo Alto, CA: 2004 – pag. 2 – 10
9A se vedea exemplele analizate în această teză ca studiu de caz
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 9

demarat, prin realizarea lor, o dezvoltare economică sporită a zonei înconjurătoare sau care au fost
implementate în cadrul unui plan mai vast de dezvoltare urbană, generând influențe economice la scară
urbană.
Protecția mediului
În unele exemple, procesul de conversie a fost implementat mână în mână cu proiectarea sustenabilă.
Acestea aduc în prim plan posibilitatea de a trasforma centralele vechi pastrănd caracteristicile
definitorii ale acestora și în același timp post-echiparea acestora cu elemente care cresc eficiența
energetică a acestor clădiri și să reducă impactul asupra mediului inconjurător. Centrale care înainte
erau o sursă de poluare pentru zonele în care erau plasate, acum au devenit structuri certificate LEED.
Sociale
La nivel urban, orice intervenție are o influență sau impact asupra locuitorilor. Acest impact poate fi
mai mult sau mai puțin puternic, acest lucru fiind determinat de scara intervenției, de tipologia ei și de
gama modificărilor implementate. Dacă se realizează refuncționalizarea completă a unei zone ca bază a
regenerării urbane, identitatea locului este fundamental modificată. De multe ori, dacă schimbarea este
prea bruscă, percepția locuitorilor poate fi, inițial, negativă. Procesele participative mediază această
tranziție, deoarece implică activ comunitatea în procesul de transformare. Pe termen lung însă, această
schimbare a identității are un impact social pozitiv asupra zonei, sau chiar a orașului.
Estetice?
3.4. Identinatea locului și valoarea de reprezentare
Împrejurimile noastre sunt fundamental influențate de mediul construit, adică de arhitectură. Fie ca
vorbim de caracterul local sau de peisajul cultural – cladirile istorice sau care în timp au căpătat un
caracter iconic, de reper – sunt cele care determină caracterul și apartenența la mediul în care trăim.
Orașele europene și internaționale sunt definite în mare parte de forma și dispunerea clădirilor.
Acestea asigură că locul rămâne recognoscibil pe perioade lungi de timp. Arhitectura, atăt ca pattern cât
și ca obiect, guverneză genius loci10. Termenul denotă și conține calitățile persistente, precum și
10Încă din antichitate, genius loci, sau ''spiritul locului'', a fost recunoscut ca realitatea concretă pe care omul o deține
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 10

potențialul și caracteristicile curente ale mediului construit. Salvgardarea și dezvoltarea continuă a
spiritului locului este una din atribuțiile de bază a planificării orașelor11. Clădirile, în genral, depășesc
viața umană ca interval de timp. Unele supraviețuiesc generașii sau se sustrag testului timpului. Această
permanență a construitului le face predestinate să fie folosite ca puncte de orientare în memoria
individuală și colectivă. De multe ori, nu timpul este cel care dă clădirii valoare de reprezentare, ci
funcțiunea și atributele acesteia, care o fac să se remarce în context și să construiască o imagine cu
care locuitorii se pot identifica.
Arhitectura clădirilor individuale este mereu o contribuție la memoria generală colectivă și în acelașsi
timp o parte a memoriei culturale, ceea ce denotă importanța continuității arhitecturale. Ceea ce
informează țelul conservării peisajului cultural sau a spiritului locului, informează de asemenea și
tratamentul individual al clădirilor existente. O importanță particulară este ancorarea clădirii atât în
societatea curentă, cât și discursul condiționat istoric.
Acele elemente ale contextului construit existent care contribuie la identitatea unui loc trebuie
păstrate, folosite și adaptate la cerințele curente. Această înțelegere a rolului arhitecturii este baza unei
culturi care este în acelați timp deschisă și înrădăcinată în identitatea locală. Arhitecți precum Peter
Zumthor12, Herzog și de Meuron13 sunt o dovadă că această abordare este o metodă de succes.
Construind pe existent și dezvoltându-l inteligent, identitatea mediului construit poate căpăta o forță
considerabilă.
Arhitectura în context existent, istoric sau nu, este o expresie puternică a culturii europene în care
inovația și tradiția sunt combinate pentru a produce un mediu de locuit complex și variat cu un caracter
bogat14.
Vorbind de centralele termoelectrice în contextul identității locului, intâlnim două tipuri de identități
care sunt prezente concomitent. Una este identitatea dată de funcțiune, adică un anume caracter, care
este de mare însemnătate angajaților și celor care aveau contact direct sau tangent cu activitatea
acesteia. Acest caracter este influențat însă de o variabilă importantă: timpul. O dată cu ieșirea din uz,
pentru a confrunta și accepta viața sa de zi cu zi. Arhitectura înseamnă o vizualizare a genius loci, iar rolul arhitectului
este să creeze locuri cu însemnătate , ajutând individul să locuiască. – traducere liberă – NORBRT-SCHULZ Christian,
Genius Loci: Towards a Phenomenology of Architecture, Ed. Rizzoli, New York- Pag. 2
11Cramer J. , Breitling S., Architecture în existing fabric, Birkhauser Verlag, Germania, 2007, pag.97
12''Locul este, în mod evident, parte integrală a existenței'' – Peter, Zumthor, Thinking Architecture, Ed. Birkhauser
Architecture, Basel, 2010, pag. 17 – 18
13Arhitecții au realizat numeroase proiecte de conversi a structurilor existente care au devenit iconice pentru societatea
contemporană – a se vedea : https://www.herzogdemeuron.com/
14Idem 11
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 11

această identitate se pierde treptat. Pe de altă parte, avem valoarea de reprezentare dată de clădire în
sine, prin spațiul fizic pe care îl crează, deseori prezentă în cazul centralelor termoelectrice. Acest lucru
se realizează deoarece centralele termoelectrice pe bază de cărbuni sau gaz sunt construcții masive,
compacte, cu accente de înălțime, care se remarcă în contextul urban de la o distanță apreciabilă. Felul
în care sunt compuse spațiile fiind clar proiectate pentru echipamentele necesare. În același timp sunt
piese unice plasate ca să deservească un teritoriu, putând devenii iconice pentru o anumită zonă dacă
abordarea arhitecturală are un anumit grad de calitate.
3.5. Atribuirea unei noi identității
Conversia este procesul care presupune, în primul rând, atribuirea unei noi funcțiuni structurilor
existente. Când o centrală termoelectrică e declarată ieșită din uz, fiind un spațiu monofuncțional,
acesta devine neutilizabil. Acest lucru duce la pierderea treptată a caracterului zonei. Influența acesteia
poate avea intensități diferite de la caz la caz, dar duce treptat la destructurarea tesutului, iar unitatea
rămâne doar o barieră în țesut. Ceea ce este important de menționat este ca, plasate într-un cadru urban,
acestea sunt resurse extraordinare de spațiu, și candidate potrivite pentru refolosire.
4. Strategii arhitecturale de conversie a structurilor cu valoare de reprezentare
4.1. Conservare/ Muzeificare
Relația publicului general cu autenticitatea istorică a arhitecturii este în continuă schimbare. Cultura
europeană în particular valorifică continuitatea tradiției, dar de asemenea și substanța istorică actuală,
fie ca este vorba de clădiri sau de artefacte. Acest lucru este demonstrat de cultura activă a muzeelor și
de legislația dedicată conservării. Această dorință de conservare este de asemenea ambivalentă.
Conservarea mediului construit este urmarită cu o mare dedicație și asigură insemnătatea mediului
înconjurător. Pe de altă parte, nu este posibil și dorit să încetinești trecerea timpului și procesului de
îmbatrânire a clădirilor pe un timp indefinit.
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 12

Figura 1i
Un exemplu de conservare aplicat unei centrale termoelectrice este Muzeul Electricității din Lisabona,
Portugalia. Centrul cultural a fost deschis în 1990 și găzduiește un muzeu dedicat evoluției energiei
electrice. Unitatea a fost conservată, păstrând aparatura originală. Astfel acesta intrunește un muzeu de
științe cu conceptul arheologiei industriale15. Datorită scării arhitecturale a complexului, nu este un
proiect pur de conservare, prezentând și zone a căror funcțiune a fost convertită în expoziții de
arhitectură și artă. Centrala Tejo a fost construita în 1908, astfel componenta istorică impreună cu
abordarea stilistică a fațadelor a condus la succesul acestui proiect, fiind o destinație populară pentru
excursiile educative scolare.
4.2. Refolosirea adaptivă16
Schimbarea este o condiție firească a vieții. În completarea procesului natural al îmbătrânirii, subiect
la care e supusă și arhitectura, schimbările făcute de utilizatori joacă un rol important în continuarea
vieții unui clădiri.
Una din operațiile relevante de proiectare reprezintă modul în care noul relaționează cu vechiul, fie ca
intervențiile sunt vizibile sau nu. De cele mai multe ori acestea sunt de cel mai mare interes pentru
public, fie că abordarea este curajoasă și violentă sau rezervată și respectuoasă. Posibilitățile prezință o
gamă largă de alegeri, variând de la conformitate integrală la contrast definitoriu.
15Informație preluată de pe: https://en.wikipedia.org/wiki/Electricity_Museum_(Lisbon ) accesat la data de 16.03.2017
16Adaptive reuse – traducere libera din limba engleză
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 13

4.3. Extensia în conversie
Ridicând funcționalitatea și performanța tehnică a unei clădiri existente prin adăugarea unui nou
volum este o strategie de proiectare care are ca țel integrat calitatea arhitecturală. Adițiile permit
realizarea unor noi spații sau servicii capabile să ridice calitatea clădirii ca întreg. Această creștere a
calității poate îmbunătății relația clădirii cu spațiile urbane înconjurătoare, încurajând densificarea și de
cele mai multe ori îmbunătățind mixitatea functională și socială a zonei.
Fiecare proiect făcut în contextul structurilor existente trebuie să se adreseze problemei modului în
care noile adăugări se conectează cu sau se diferențiază de ceea ce există deja. Această întrebare
fundamentală a caracterizat discursul asupra proiectării în context istoric ale tuturor perioadelor și a
adusla suprafață o varietate de opțiuni: ''Aici este unde ierarhiile sunt stabilite: dacă noul se
subordonează vechilui sau dacă este în evidență prin abordarea îndrăzneață sau alegerea materialelor''17
Corespondența
Continuarea formelor existente și a metodelor arhitecturale este o abordare simplă pentru a armoniza
noul cu vechiul. Când construcții, materiale, culori sau forme similare sau identice sunt folosite pentru
noua clădire, când extensiile corespund volumului de bază, liniilor de cornișă sau formei acoperișului
original, rezultatul va fi armonios, dar deseori lipsit de forță și vitalitate.
Totodată, micile diferențe dintre nou și vechi pot crea loc pentru expresie. În ultimii ani în mod
particular,multe dintre conceptele arhitecturale expun o dorință de continuare a structurii de bază, a
ideei și deseori a proporțiilor clădirii existente, dar în același timp crează ceva nou și independent prin
modificarea sensibilă a acestor principii existente. Noul proiect se va distinge mai multe decât prin
contrast direct. După cum afirmă Breitling, lemnul rămâne lemn, dar o esență diferită e folosită18
Prin selecția atentă a materialelor și a metodelor, noul element rezonează cu cel vechi și astfel un dialog
poate rezulta. O mică diferență poate descrie o succesiune naturală a timpului și procesul de reînnoire
continuă.
Inspirația din existent poate genera o gramatică din care noi expresii arhitecturale pot rezulta. Aceast tip
de continuitate are valoarea adăugată a armoniei, conectând cu originalul și evitând rupturi structurale
17'' This is where hierarchies are determined: whether the new design subodinates itself to the old buildng…'' – Cramer J. ,
Breitling S., Architecture în existing fabric, Birkhauser Verlag, Germania, 2007, pag.129
18Idem pag. 130- ''Wood remains wood, but a different kind of wood is chosen'' (engl.)
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 14

sau tehnice. Această gramatică transformă procesul într-o nouă formă de expresie care construiește pe,
dar se distanțează de trecut.
Când noul corespunde în totalitate cu vechiul, el crează o falsă Impresie de istorie și o lipsă de
inițiativă. De asemenea incorporarea arbitrară a elementelor trecutului duce la o lipsă de semnificație.
Armonizarea are riscurile ei, iar credința ca folosirea ei duce la calitate asigurată are rezultate
nesatisfăcătoare. Când se face o corespondență între nou și vechi, abilitatea este măsurată în analiza
punctelor tipologice forte ale trecutului și reinterpretarea lor prin intermediul imaginației.
Legătura între intre nou și vechi
Felul în care noul și vechiul sunt aduse împreună determină dacă clădirea existentă joacă un rol
principal sau doar unul de susținere. În punctul în care acestea se întâlnesc se poate citi valoarea
atribuită de arhitect clădirii existente și în acelați timp, poziția lui în legatură cu continuitatea istorică și
arhitectura în general. Aici e locul unde inițiativa de integrare și echilibrul relației este măsurat. Unde
succesul referințelor sau aluziilor sunt făcute sau distruse.
Deși joncțiunea este un punct important, întreaga intervenție este mai convingătoare când principiul
director din spatele legăturii noului cu vechiul este aparent în tratarea ambelor părți ale proiectului.
Unele din metodele de realizare a joncțiunii sunt schimbările de material și liniile de umbră, însă nu se
limitează la acestea.
Principiile de conturare se aplică atât la scară mare cât și la scară mică. Se realizează în întrega
compoziție a volumelor.Acest lucru se poate realiza prin introducerea unei secțiuni vitrate. Scopul
acestei intervenții este de a reliza tranziția între ce există și noua extindere, ca volume sau între două
materiale diferite. Din punct de vedere constructiv este indicat ca legătura să fie flexibilă, pentru a
permite mișcarea individuală a structurilor. Aceasta poate fi exprimată conștient sau lăsată să se
întâmple de la sine.
Separația dintre nou și vechi, bipolaritatea acestor doua structuri este exprimată la nivelul legăturii, care
este de cele mai multe ori o delimitare vizuală.
Contrastul și compoziția sunt concepte similar valide ( de detaliat)
Extensia ca legătură.
Extensia ca completare?
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 15

1.Tate Modern – Londra, Marea Britanie
Arhitecti: Herzog and de Meuron, Basel
Proiectul initial de conversiei
La prima vedere, analizând exteriorul, structura impresionantă de cărămidă a fostei centrale Bankside?
pare aproape neschimbată. Singurul semnal al noii funcțiuni sunt etajele aditionale, grupate într-un
volum vitrat pe acoperișul acesteia19 și mulțimea de vizitatori care vin pe podul care traversează râul
Thames. Structura inițială, proiectată de Sir Gilbert Scott a fost construită construită între anii 1947-
1963 în una din zonele mai sărace ale Londrei de atunci. Turnul de evacuare, construit din nevoi
funcționale și care nu a fost permis să depășească înalțimea Catedralei Sf. Paul, se remarcă prin
poziționarea sa centrală față de construcție, creând un un semnal de identificare.
Structura, pornind dinspre Thames este compusă din casa boilerelor, în mijloc fiind hala turbinelor,
urmată, în partea de sud, de centrala de transformare, a aprovizionat capitala cu energie electrică până
în anul 198120. La 13 ani după ieșirea din uz, a fost organizat un concurs pentru transformarea acestei
centrale termoelectrice într-o galerie de artă contemporană. Concursul a fost câștigat de arhitecții
Herzog și de Meuron, iar în 2000 a fost inaugurat Tate Modern21. Deși întregul interior a fost
restructurat22, păstrarea caracterul ui clădirii și anume împărțirea în trei zone a fost esențială.
Contrastând cu masivitatea structurii existente, volumul vitrat care apare ca o adiție pe acoperișul
acesteia este expresia noii abordări arhitecturale, care se distinge prin consistență și claritate.
Pentru a realiza o secvență a intrării, în exteriorul clădirii a fost introdusă o rampă generoasă care
transformă fațada de vest într-o intrare principală. Această rampă la hala turbinelor, care deservește ca
un spațiu public de primire și un loc de expunere a lucrărilor de artă neobișnuite. Această hală, de 160
m lungime și 30m înălțime, care se extinde pe întreaga lungime a clădirii și este secționată la mijloc
printr-un pod, care e tot ce a rămas din etajul intermediar original23. Acest pod reprezintă accesul la
fosta casa a boilerelor și la partea de sud, care a refolosit și expus structura metalică existentă care a
fost completată cu spații închise și zone de vizionare deschise , ambele părți fiind spații de expunere cu
19A se vedea imaginea (ATASEAZĂ IMAGINE EXTERIOR)
20 Mack,Gerhard – Herzog & de Meuron 1997-2001: The Complete Works, V olume 4: Complete Works v. 4, Birkhäuser
GmbH, 2008 – pag. (CAUTĂ)
21http://www.tate.org.uk/about/projects/constructing-tate-modern – accesat la data de 15.03.2017
22A se vedea figura x1 – în care se observa interiorul halei turbinelor a structurii inițiale în comparație cu figura x2, care
prezintă interiorul aceleiași hale după conversie. Planșeele și structura de susținere a turbinelor au fost eliminate în
totalitate pentru a face loc unui spațiu vast de expunere pentru lucrări de artă de scară majoră.
23Idem 15
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 16

caractere diferite. Spațiile expoziționale variază ca dimensiuni și proporții pentru a acomoda diverse
tipuri de lucrări24.
Acoperișul verde are un rol mecanic, iar restaurantul plasat în volumul vitrat din partea superioara a
clădirii, prezintă o atracție pentru turiști deoarece odera o imagine panoramică asupra râului Thames și
spre Catedrala St. Paul, atracții majore ale Londrei.25
Extinderea proiectului de conversie
2010-2016 – Arhitecți: Herzog and de Meuron
Tate Modern este actual cel mai vizitat muzeu de artă contemporană și a început să schimbe Londra o
dată cu deschiderea lui în anul 2000. Impactul pe care l-a avut pentru dezvoltarea zonelor Southbank și
Southwark a fost substanțial, la fel ca și influența asupra vieții artistice, culturale și sociale a orașului26.
Noua extensie, care adaugă un plus de 60% de spațiu expozițional, va adăuga încă o dimensiune
decisivă pentru arhitectura și atmosfera acestei zone. Cu noua intrare din partea de sud, și împreună cu
pasajul direct nord-sud, conduce oamenii dinspre Râul Thames, prin clădirea existentă și Hala
Turbinelor, spre noua piață din sud și spre cartierul învecinat, conectând astfel Southwark de Thames și
realizând un spațiu public și deschis îmbunătățit. Viziunea noului stadiu de dezvoltare este să realizeze
un nou model pentru muzee prin integrarea completă a zonelor de expunere cu funcțiile sociale și de
învățare, întărind legăturile între muzeu și oraș.
Traseele rezultate și liinele de conexiune ale noii extensii iau o formă piramidală, rezultată din
combinarea geometriilor sitului și a clădirii existente. Forma trifoidală a rezervoarelor subterane peste
care se așează a fost punctul de pornire pentru această geometrie. În completarea dublării spațiului
expozițional sunt create o varietate de spații publice dedicate recreării și învățării. Orientarea vericală a
acestor spații are aceași claritate întalnită în orientarea orizontală a spașiilor din faza inițială. Switch
house, așa cum este denumită extensia, are o importanță pentru persoectiva dinspre nord. Arhitecții au
dorit combinarea elementelor Tate Modern-ului, noi și vechi, pentru a exprima o unitate, care
24 Lucrările sunt organizate în grupuri tematice, ceea ce diferă de organizarea convețională realizată în ordine
cronologică.
25Idem 15
26https://www.herzogdemeuron.com/index/projects/complete-works/251-275/263-the-tate-modern-project.html – accesat
în 23.03.2017
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 17

funcționează ca un singur organism. Acest lucru a fost realizat folosind aceași paletă de blocuri
ceramice, dar într-un mod complet diferit27. Fațadele rotite își schimbă aparența în funcție de punctul de
observație, iar anvelopanta acesteia, prin dispunerea cărămizilor devine un panou perforat rupt prin
introducerea fantelor orizontale. Rezultatul este o citire simbiotică care este distinctă și unică în silueta
Londrei.
2.The Power Plant Contemporary Art Gallery – Toronto,Canada
Arhitecți: Lett/Smith Architects, KPMB Architects
Recunoscută pentru expozițiile sale de artă contemporană canadiană și internațională care împinge
limitele tendintelor actuale. Chiar dacă arta expusă pote să fie confuză, clădirea galeriei, conversie a
unei centrale termoelectrice din anii 1920, împreună cu turnul de evacuare, acționează ca repere și sunt
cu siguranță recognoscibile.
Fondat în 1987, The Power Plant este una din principalele galerii de artă a Toronto-ului, devotată
prezentării artei contemporane, artiștilor și ideilor prin expoziții, publicații, dezbateri și evenimente.
The Power Plant a luat fiintă în 1976. Centrala termoelectrică împreună cu The House of Ice ( care
27Idem 21
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 18

acum este un teatru) au fost construite în 1926. Centrala a funcționat pînă în anul 198028. După ieșirea
din funcțiune, Harbourfront Corporation a prezentat oportunitatea de a renova clădirea dezafectată
pentru a găzdui galeria de artă. Arhitectul Peter Smith al Biroului Lett/Smith Architects a fost ales
pentru acest proiect29, reușind să ia în considerare atât istoria clădirii cât și cerintele noii galerii.
The Power Plant este ușor recognoscibilă cu hornul înalt de cărămidă și fatadele exterioare, ambele
elemente menținute ca o referință la istorie. Este un reper local care definește silueta orașului Toronto și
face parte dintr-o intervenție urbană de revitaliare a ariei adiacente portului.
Ca intervenții exterioare, observăm introducerea suprafețelor vitrate pentru a realiza un spațiu deschis
care comunică cu exteriorul. Expansiunea volumului de nord, care devine un atrium vitrat pe dublă
înălțime. Contrastul dintre nou și vechi exprimă în acest caz o metamorfoză interesantă.
Clădirea cu o amprentă de aproximativ 1500 metri pătrați este compusă din trei galerii de dimensiuni
reduse spre este, și una majoră spre vest. La etaj sunt poziționate birourile administrative și o galerie
adițională. Cele două volume care definesc centrala sunt separate de o prisma, care este în mare parte
vitrată , și repezintă un atrium pe dublă înălțime , prin care, la baza hornului se realizează accesul.
Interiorul a urmat un proces de reamenajare în 2011 de către KPMB Architects30, pentru a revitaliza
imaginea galeriei.
Acest proiect este o dovadă că proiectele de conversie a termocentralelor nu doar reprezintă un prim
catalizator pentru redezvoltarea urbană, dar sunt în același proiecte eficiente care rezistă testul timpului.

3.The power station of arts – Shanghai, China 2011
Architect: original design studio (zhang ming / zhang zi)
28http://www.thepowerplant.org/AboutUs/History.aspx
29Idem 21
30http://www.kpmb.com/index.asp?navid=30&fid1=0&fid2=98#credits
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 19

Ca o urmare a Shanghai Expo care a avut loc în 2010, ''Centrala Artelor'' cum e acum denumită este un
proiect de renovare și expansiune bazat pe pavilionul viitorului care a fost Centrala termoelectrică
Nanshi, construită în 1985. Acum, vechea unitate a devenit o platformă publică dedicată artelor care
funcționează exemplar. Proiect realizat de Original design studio, a fost un proces de 6 ani care a
transformat gigantica mașinărie electrică într-un motor de promovare a artei și culturii contemporane.
Printr-o intervenție controlată, țelul priectului este să păstreze ordinea spațială existentă, precum și
caracterul industrial31. Strategia este de a transforma comportamentul vizitatorului și de a introduce
muzeul în viața de zi cu zi a cetățenilor, limita dintre recreere și spațiu expozițional devenind mai puțin
clară. Modelul tradițional care urmărește un sistem bazat pe un singur traseu de vizitare este descompus
în numeroase trasee deschise și creează astfel numeroase posibilități de explorare a artei32
Turnul de evacuare de 165m devine un spațiu de expoziție independent, conectat punctual la vechea
unitatea, a devenit o parte integrată a siluetei orașului.
4.CaixaForum – Madrid,Spania
Arhitecti: Herzog and de Meuron, Basel
Context urban dens
31A se vedea figura 3.1 care prezintă caracterul industrial ante-conversie precum și tranziția imaginii exterioare în acest
proces
32Figura 3.2 reprezintă elevația de nord unde se poate citi clar numeroasele moduri de traversare a spațiului, atît vertical
cît și orizontal.
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 20

Pastrare coajă exterioară+ extindere pe verticală
Eliberare parter – crează un spațiu public și o zonă clar marcată de accesibilitate
Achiziția și conversia unei vechi centrale și transformarea aceteia într-un nou forum al artelor în
Madrid este o realizare strategică și urbană admirabilă. Muzeul este găzduit în fosta centrala
termoelectrică Mediodia din Madrid, care datează din anul 1899, fiind una din puținele exemple rămase
arhitectura industrială semnificantă din punct de vedere istoric, care a fost achiziționată de Fundația
Caixa în anul 200133.
Arhitecții elvețieni Jacques Herzog, Pierre de Meuron și Harry Gugger au ales această locație pentru
Caixa Forum, datorită locației,în mijlocul unei zone macro proeminent culturale, între muzeele Prado,
Thyssen și Reina Sofia, în apropierea arterei principale Paseo del Prado, vis a vis de intrarea
monumentală a Grădinii Botanice, dar de altfel poziționată într-o zonă imediat învecinată neinteresantă
din punct de vedere arhitectural. Inteția a fost de a creea un reper, un magnet local și internațional
pentru iubitorii de artă, atât din punct de vedere al programului cultural cât și pentru clădirea în sine34.
Complexul industrial de dimensiuni reduse, puțin cunoscut, se afla în disfuncție de ani buni, are
aceași fațade arhaice de cărămidă care caracterizează clădirile centrului vechi a Madridului. Aceste
fațade, împreună cu străzile înguste care acestă accentueză atmosfera, sunt de fapt două aspecte care
aveau o particulară importanță pentru a fi păstrate. În același timp, a fost dorită realizarea unui spațiu
expansiv care să creeze loc noii funcțiuni și să anticipeze mulțimea de vizitatori35. Ca urmare, a fost
înlăturată baza de granit a clădirii și alte elemente care nu erau esențiale, iar apo adăugate noile
elemente ale proiectului. Rezultatul a fost o complet nouă perspectivă, volumul masiv al clădirii părînd
să plutească deasupra pământului. Mai mult, prin separearea fizică a volumului principal de partea de
subsol a permis crearea unei legături vericale secvențiale între amfiteatrul și parcarea subterană, spațiile
publice, galeriile interioare înalte și etajele adăugate care găzduiesc un restaurant și birouri.
Eliminarea bazei a fost făcut loc unei piețe acoperite dedesuptul volumului de cărămidă care se
deschide spre străzile învecinate. Înălțimea relativ redusă de 2,20m la partea frontală36 și care se reduce
treptat devine o fantă care atrage vizitatorii spre interior, care adună. Adițional deservirii ca intrare
33http://www.arcspace.com/features/herzog–de-meuron/caixa-forum/ – accesat la 20.03.2017
34KLANTEN Robert, FEIREISS Lukas – Build-On – Converted architecture and transformed buildings, Gestalten,
Berlin 2009 – pag 94-95
35Mack,Gerhard – Herzog & de Meuron 1997-2001: The Complete Works, V olume 4: Complete Works v. 4, Birkhäuser
GmbH, 2008 – pag. (CAUTĂ)
36Idem 25
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 21

principală în incinta muzeului, un singur gest urban poate rezolva numeroase probleme: evitarea
impresiei de aglomerație datorită străzilor înguste care o deservesc și problema definirii identității
noului centru cultural ca o instituție contemporană de artă. Demolarea stației de benzină care bloca
accesul la bulevard extinde această piață urbană și pentru a se realiza conexiunea cu artera principală.
Colaborarea cu botanistul Patric Blanc pentru crearea gradinii verticale37 care maschează calcanul
existent a adaugat un plus atmosferii acesteia, intrând în dialog cu parcul de pe partea opusă a
bulevardului. Ușoara pantă a terenului oferă un plus de monumentalitate intervenției.
Deși proiectul nu are o scara majoră, exprimă o monumentalitate pe care puține dintre proiectele vaste
ale acestor arhitecți reușesc. Asemănător cu proiectele muzeelor Kuppersmhle și Tate Modern, aceștia
au ales închiderea golurilor existente cu același material, cărămida arsă, și tăind trei mari deschderi spre
piața redezvoltată.38
Pentru realizarea pieții și păstrarea fațadei existente, o nouă structură specială a trebuit realizată. Acest
lucru este realizat printr-o centrura de beton armat susținută de trei noduri structurale descentrate,
poziționată la nivelul cărămizii, de care sunt suspendate fațadele și etajele inferioare39.
Cea mai importantă intervenție este însă extensia verticală prin adăugarea a două etaje adiționale.
Acoperită de panouri de corten, continuă structura de cărămidă existentă. În porțiunile unde a fost
necesară iluminarea naturală și aerisirea, modulele de bază au fost erodate.Acoperirea adiției în ape
oglindește topologia clădirilor învecinate.
Clădirea este un hibrid în care noul și vechiul sunt juxtapuse, determinanta comună a celor două fiind
greutatea materialelor. În acest aspect, CaixaForum este strîns relaționată cu Tate Modern. Ambele
clădiri fiind conversii a fostelor centrale termoelectrice pozișionate în inima orașelor, în care doar coaja
exterioară a fost păestrată, renunțînd la interioarele existente și la extensiile acestora, precum și luarea
în folosință a terenurilor adiacente pentru crearea unor piețe urbane. Diferența fundamentală este în
faptul ca centrala din Londra avea o monumentalitate existentă, găsită și refolosită, în timp ce
CaixaForum are o monumentaliate artificială, creată cu ajutorul extensiei.
5.Santral Istambul Museum of Contemporary Arts , Turcia 2007
Arhitecți: NSMH-Nevzat Sayin Mimarlik Hizmetleri ; EAA – Emre Arolat Architecture
37A se vedea figura XXXX
38Idem 25
39A se vedea figura XXX – secțiune bla bla – unde se poate observa sistemul structural al clădirii.
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 22

Folosirea vechilor fundații ale transformatoarelor ca bază pentru extinderea volumetrică
Structura inițială, Centrala termoelectrică Silahtarağa, a fost prima centrală de scară urbană a
Imperiului Otoman. Unitatea , aflată în zona denumită Hornul de aur40, și-a început construcția în anul
1911 și a aprovizionat orașul cu energie electrică până în anul 198341. Astăzi în forma sa finală care a
urmat procesului de conversiei în Santralistambul, este un element unic al patrimoniului industrial ,
proiect care a implicat colaborarea sectorului public, privat și a organizațiilor non-guvernamentale.
Deschis în anul 2007, este unul dintre cele mai exhaustive proiecte de conversie din Turcia în domeniul
artelor și culturii42. În 2004 proiectul a fost inițiat de Universitatea Bilgi Istambul ca un proiect de
responsabilitate socială. Programul propus introducea funcțiuni precum educație, cultură, artă,
recreere, un proces desfășurat în etape care acum cuprinde clădiri ale facultății, ateliere, laboratoare,
muyeu, galerii, restaurante, sală de concerte și bibliotecă43. Ansamblul găzduiește acum și Muzeul
Energiei – o secțiune de arheologie industrială în care sunt păstrate turbinele originale și o extensie care
reprezintă galeria de artă contemporană.
În prima fază a proiectului o cercetare atentă a fost efectuată pentru a documenta toate schimbările
functionale și volumetrice care au avut loc de-a lungul anilor, pentru efectuarea unei renovări. Printre
numeroasele clădiri ale complexului, două vaste hale care găzduiau boliere erau prezente atunci doar
prin fundațiile rămase. Pentru a extinde și a face loc noii funcțuni, s-a decis refolosirea acestor fundații
40Golden Horn – cea mai veche arie industrială a Istambulului
41http://www.santralistanbul.org/pages/index/about/en/ – accesat în data de 18.03.2017
42Idem 31
43http://www.e-architect.co.uk/istanbul/santralistanbul-contemporary-art-museum – accesat în 19.03.2017
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 23

ca vază a noilor adiți volumetrice. Cel mai important factor în această intervenție a fost dorința ca
aceasta să facă parte din loc fără să denote apartenența la o perioadă specifică, în contrast cu abordarea
obișnuită, de a fi contemporană prin apartenența la un curent arhitectural actual și ruptă de contextul
istoric în care este poziționată44.
Precum structurile existente, noile structuri sunt compuse dintr-un nucleu interior dens și greu, și o
închidere exterioară ușoară, semi-transparentă care acoperă nucleul fără să îl atingă, pe cît a fost
posibil. În locul fațadelor impușcate a vechilor structuri, a fost alesă o abordare omogenă, o plasă
metalică care se așează direct pe vechile fundații. Astfel, pe timp de zi noua structură pare neutră și
nesemnificativă, iar pe timp de noapte radiază iluminănd vechile clădiri.
6.Beloit College Powerhouse, Beloit,WI, USA
Arhitecți: Studio Gang

Inserții volumetrice vitrate
Colegiul Beloit din Wisconsin,USA a însărcinat biroul de arhitectura Studio Gang să reimagineze
centrala termoelectrica pe baza de cărbuni Blackhawk a orașului Beloit care acum este ieșită din
funcțiune, ca un spațiu activ de recreere , sport și centru de întâlniri pentru studenți. Cum este
44http://miesarch.com/work/154 + accesat la 19.03.2017
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 24

pozișionată în mod curent, centrala reprezintă o barieră între campusul colegiului și râul Rock45.
Deschiderea ofcială a noii conversii este preconizată pentru anul 2019, Studio Gang speră noua
structură revitalizată să reconecteze campusul colegiului cu malurile lacului, catalizînd astfel o viitoare
dezvoltare urbană a malurilor orașului.
Proiectul păstreză atributele structurii industriale existente incorporând noi adiții.
Noul proiect de refolosire adap aptivă al orașului Beloit, care propune conversia centralei termoelectrice
Blackhawk Generation Station, o centrală pe care funcționa pe bază de cărbuni , construită în 1913 și
adiacentă râului Rock, într+un centru al campusului este primit cu entuzoasm de studenți și de
comunitate.
În octombrie 2013, biroul de arhitectura Studio Gang din Chicago este angajat pentru a realiza o
propunere pentru ceea ce este acum numit Proiectul Centralei46. Proiectul final este un complex
inovativ cu funcțiune mixtă care va combina recreerea și sportul, precum și un spațiu al uniunii
studenților, incluzând un bazin olimpic și un auditorium de 150 de locuri. Acest tip de centru nu
prezintp precedente în alte universități, arhitecții reușind să realizeze într-un mod sofisticat imbinarea
acestor funcțiuni.
Ieșită de curând din folosință47, centrala a fost subiectul, în anul 2014 , a unei întelegeri între
compania de energie Alliant Energy Wisconsin48 și Universitatea Beloit de a definitiva procesul de
achizie, care permitea colegiului folosirea unității, cu condiția de a strange fondurile necesare
proiectului- lucru realizat în 2017.
Prezervarea acestui ansamblu de patrimoniu industrial este o parte esențială a proiectului prezentat de
Studio Gang. Țelul lor de la bun început a fost să mențină estetica, scara și caracterul clădirii, iar
provocarea principală este aducerea scării spațiului la scara umană49. Proiectul prezintă un strâns
angajament pentru sustenabilitate demonstrat de arhitecți prin incorporarea unui sistem de climatizare
care folosește apa Râului Rock pentru o abordare eficientă energetic50 pentru a menține o temperatură
comfortabilă în din această structură vastă atât vara cât și iarna, și în același timp păstrând expresia
interioară și exterioară a clădirii. Bunkerele pentru cărbuni și turbinele de oțel au fost păstrate, deasupra
45http://www.archello.com/en/project/beloit-college-powerhouse – accesat în 15.03.2017
46Powerhouse Project – denumire care apare ca nume de referință pentru acest proiect în articolele Colegiului Beloit –
https://www.beloit.edu/powerhouse
47Centrala și-a încheiat activitatea complet în 2010 – https://savingplaces.org/stories/powerhouse-project-reenergizes-
beloit-college-campus – accesat la 22.03.2017
48 Alliant Energy Wisconsin erau în acel moment proprietarii facilității
49Informație dezvăluită de Jeanne Gang la o prezentarea realizată la Colegiul Beloit în data de 5.05.2014
50Această abordare a fost incorporată și în proiectul conversiei Tate Modern
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 25

lor fiind suspendată o pistă de alergat care împletește structura nouă cu cea veche. Adiții volumetrice
vitrate au fost juxtapuse structurii ințiale pentru a face loc bazinelor de înot și altor noi funcțiuni.
7. PowerHouse Museum Sydney, Australia
Arhitecți: J.W. Thompson, Lionel Glendenning
Adiție volumetrică care se impune prin scară și abordare.
Centrala electrică Ultimo a fost inițial construită pentru a aproviziona sistemul de tramvaie al
orașului. A fost prima centrală majoră a Sydney-ului și a fost construită în 1899. A intrat în disfuncție în
1963, după închiderea rețelei de tramvaie în 196151. Găzduit într-o veche centrală termoelectrică,
51QUINT Graham – Național Trust Register Listing Report for Powerhouse Museum, 2015
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 26

înpreună cu extensia acesteia de pe partea străzii Harris, Muzeul Powerhouse conține colecția națională
de artă decorativî și industrială.Este o ramură a Muzeului de Arte Aplicate și Știință al Sydney. În
expoziție sunt prezente obiecte de dimensiuni variate, de la obiecte mici la avioane și locomotive.
Adițiile la structura existentă au fost parte a proiectului realizat de arhitectul Lionel Glendenning,
impreună cu o echipă arhitecți de interior și designeri expoziționali.
O mare hală boltită apare între frontul străzii Hariss și vechea centrală. Extensia, o structură de metal
și sticlă, cu acoperișuri metalice curbe, aripa de est fiind mult mai înaltă decât cea inițială pentru a face
loc exponatelor de dimensiuni particulare. Pe de altă parte, aripa de vest conține foaierul intrării, marcat
cu închideri colorate, se deschide într-o curte de primire a vizitatorilor. Clădirea este un amalgam de
stiluri ale anilor 1980. Un înalt și îngust atrium marchează diferența între structura nouă și clădirea
veche52, iar legăturile între acestea sunt făcute la etajele superoare prin pasărele închise vitrate. În hala
boilelor planșee adiționale sunt introduse și suspendate de grinzile cu zăbrele ale tavanului.53 O mare
secțiune a extinderii de est păstreză forma vechii centrale în stare originală.
Interiorul acesteia este flexibil. Clădirea conține spații memorabile care permit vizitatorilor să
experimenteze vaste schimbări de scară în parcursul lor prin expoziție. Totuși, traseele de circulație în
interiorul muzeului sunt oarecum complexe.
Conversia și extensia Centralei Ultimo a fost un proiect important pentru acea perioada. A primit
numeroase premii arhitecturale naționale, demonstrând clar ca vechile clădiri ale yonelor urbane, chiar
și cele care par nefolosibile, precum centralele termoelectrice pot deveni spații semnificative la nicel
urban prin conversie. Muzeul Powerhouse Sydney este văzut cu mândrie și are o semnificație socială
ridicată pentru un număr de generații, părinți și copii au vizitat și participă la evenimentele culturale ale
acetuia. Recenta propunere de mutare a muzeului într+o nouă destinație a ridicat multe objecții la
nivelul comunității.54
52A se vedea figura XXXX- cu intrarea
53MACMAHON Bill – The Architecture of East Australia: an architectural historz în 432 individual presentations,
Stuttgart, Menges, 2001 – pag. 75-76
54Idem 41
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 27

Vechea centrală Ultimo – http://www.powerhousemuseum.com/about/aboutHistory.php
Centrala Termoelectrica Sant Adria de Besos, Barcelona, Spania
Construită în locul fostei centrale pe bază de cărbuni, construcția actualei unități a început în anul
1971. Consta în trei sisteme pe bază de aburi, proiectate să folosească ca carburant petrolul diesel. Au
fost cuplate la rețeau electrică treptat, în anii 1973,1975 și 1976. În acești ani centrala a fost supusă
unor transformări pentru schimbarea carburantului la gaz natural, reducând astfel impactul unității
asupra mediului înconjurător și crescând flexibilitatea operațională. Dezvoltarea noilor tehnologii de
generare a curentului electric cu performanțe crescute au dus la reducerea folosirii unităților în ultimii
ani de funcționare, țelul principal al ei fiind să acopere punctele de vârf ale necesității utilizatorilor și să
rezolve situațiile de restricție în transmisia curentului electric55.
Construirea unei noi unități de cisclu bombinat Besos într-o altă locație, a dus la închidera Centralei
termoelectrice Sant Adria de Besos în 2010. În 2008, o dată cu anunțarea începerii procesului de
închidere a unității, comunitatea locală a luat acțiune, înființând o asociație a cărui scop este păstrarea
acestei structuri. Orașul Șanț Adria de Besos s-a dezvoltat o dată cu centralele electrice, iar în urma
expansiunii Barcelonei, acesta a fost înglobat în aria metropolitană a acesteia, tranziția fiind
insesizabilă. Cele trei turnuri de evacuare ale centralei, datorită esteticii aparte56 și datorită înălțimii
Concluzii
– Majoritatea proiectelor de conversie a centralelor termoelectrice sunt dedicate artelor
– Toate proiectele au generat dezvoltare urbană a zonelor adiacente
– proiectele au supraviețuit testul timpului și creșterea continuă a numărului proiectelor de acest tip în
ultimii ani sugerează interesul crescut pentru acest tip de conversie
55http://www.endesaeduca.com/Endesa_educa_Ingles/conocenos/actualidad/cierre-Central-Sant-Adria
56Puține centrale termoelectrice au boilerele înglobate în turnurile de evacuare, precum observăm în cazul Sant Adria. Din
cerecetarea derulată de mine, am găsit exemple similare ca principiu doar în Germania, acestea fiind constuite după
anul 2000.
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 28

– Majoritatea proiectelor , diferite ca abordare și unice ca rezultat, deși puneau la dispoziție suprafețe
vaste, au necesitat extensii pentru bună desfășurare a noilor funcțiuni.
___________________________________________________________________________________________________
Matiz Carmen Cristiana | Îndrumator: Prof. Dr. Arh. Bogdănescu Zeno 29

iFigura 1 : https://en.wikipedia.org/wiki/Electricity_Museum_(Lisbon )
Figura x1
Figura x2
Figura 3.1

Figura 3.2
Figura x1 © Marcus Leith, Tate Photography – http://www.tate.org.uk/context-comment/articles/behind-the-art-tate-
modern
Figura x2 http://www.archdaily.com/429700/ad-classics-the-tate-modern-herzog-and-de-
meuron/52291c42e8e44e1a330000cd-ad-classics-the-tate-modern-herzog-and-de-meuron-photo
Figura 3.1 http://www.designboom.com/architecture/original-design-studio-power-station-of-art/
Bibliografie (trebuie ordonate alfabetic)
Bollack ,Françoise Astorg , Old Buildings New Forms: New Directions in
Architectural Transformations
Byard, Paul Spencer. The Architecture of Additions: Design and Regulation.
New York: W.W. Norton & Company Inc., 1998.
Scadden A. Richard, Weston F. Roz – Adaptive Reuse of Obsolete Power Plants –
Technical paper for the 94th A &WMA Annual Conference, Orlando, Florida,
2001
White, Edward T., Path Portal Place: Appreciating Public Space in Urban
Environments. Tallahassee: Architectural Media Ltd; 1999;
Moore, Rowan. Building Tate Modern: Herzog & De Meuron Transforming
Giles Gilbert Scott. London: Tate Gallery Publishing, 2000
Blazwick, Iwona. TATE MODERN the handbook. Los Angeles: University of
California; 2000

Webografie
www.tate.uk.org/modern accesat în 01.03.2017
https://savingplaces.org/stories/powerhouse-project-reenergizes-beloit-college-
campus#.WNXo_zuGOUk