Disertaţie3coloslorena [620766]

Universitatea “Babes -Bolyai”, Cluj -Napoca
Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii

RUSIA – ÎNTRE PROMISIUNI ELECTORALE
DE ACUM 20 DE ANI ȘI PREZENT

Masterand: [anonimizat]:
Lector Univ. Dr. IRINA ANA KANTOR

Cluj-Napoca
2020

Abstract

În vremurile noastre, ca om politic, este foarte important să ai grijă ce viziuni ai și cum
le expui. De acest lucru depinde numărul tău de susținători.
Acest lucru a existat și acum 20 de ani, indiferent de țară și sistem politic. Deși oamenii nu
mereu a u avut dreptul să își aleagă conducătorul, mereu au avut dreptul la a simpatiza sau nu
ceea ce politica lor a lansat în sfera conducerii. Ei bine, poziția cetățeanului față de un candidat: [anonimizat], dorește să schimb e, dorește să dezvolte și să
implementeze în favoarea bunăstării statului.
Această lucrare nu face altceva decât să arate câteva părți vorbite și promise de către un
conducător influent și puternic, dintr -un stat care consideră occidentul drept concurență și care
își stabilește ținte pentru a -l depășii, mai mult decât pentru a îmbunătății calitatea vieții.

Cuprins
I. Introducere
II. Revizuirea literaturii
1. Sistemul politic al Rusiei
2. Sistemul judiciar al Rusiei
3. Sistemul electoral al Rusiei
4. Degradarea democrației și democrația dirijată
5. Mandatele președintelui Vladimir Putin
III. Metodologie & analiza datelor
1. Primul mandat de președinte al lui Vladimir Putin: 2000 -2004
1.1. Echilibrul forțelor politice
1.2. Modernizare autoritară
1.3. Noi implementări
2. Ultimul mandat de președinte al lui Vladimir Putin: 2018 –
2.1 Cultul personalității
2.2 Discursul anului 2000 vs. Discursul anului 2018
IV. Concluzii
BIBLIOGRAFIE

I. Introducere

În viața de zi cu zi, adesea ne lovim de stereotipuri. Acestea se pot forma pe marginea
oricărui subiect despre care cineva poate crede ceva.
Majoritatea dintre noi, când vine vorba de a numi statea puternice, imediat dupa Statele
Unite ale Americii, tindem să oferim Rusia ca al doilea nume de stat influent. Și asta din motive
numeroase.
Prezența sau mai bine spus omniprezența Rusiei pe scena lumii la orice tip de subiect,
financiar, educațional, militar, politic, electora l, demografic, etc. ne face să credem că acest
stat are o putere de influență nemărginită și restul statelor se pot aștepta la orice din partea lui.
Însă această "putere" este una nu tocmai fondată cu baze bine ancorate în fundamentele statului,
ci e o put ere lăsată drept impresie vizavi de terorism, atentate și conflicte violente cu alte state.
Veți vedea cazuri în care președintele a produs un război doar pentru a -l opri, și prin
asta și -a îmbunătățit imaginea lui, cât și imaginea țării ca putere de stop are și încheiere a
conflictelor de mare anvergură. Pe aceste fundamente, un bun diplomat precum Vladimir Putin,
atrage electorat, simpatie și seamănă un sentiment de teamă pentru cei din exterior și își
construiește un bun discurs pe care să -l ofere la nev oie, alegătorilor săi.
Din acest punct s -a fondat tema lucrării mele, și anume, forma discursurilor
președintelui Vladimir Putin, din primul său mandat drept președinte al Rusiei în anul 2000, și
ultimul, cel care a început în anul 2018 și se derulează și în prezent.
Relevanța acestei teme pentru organizațiile politice se va dovedii că prin această lucrare
voi încerca să arăt structura unui stat, din punct de vedere politic, juridic și electoral, clișeele
observate și apariția unui personaj precum Vladimi r Putin, care începând cu primul său mandat
prezidențial încearcă o răsturnare de situație, dupa cum veți vedea, pentru a -și atrage
susținători, creează o reformă, impune o democrație dirijată și mai mult de atât, deși anii trec,
el apelează la jocuri de m anipulare și putere, dar îl ajunge anul 2018 în care folosește aceeași
politică în discursul său.

În structura pe care am elaborat -o am folosit literatura de specialitate cu privire la
sistemul politic, juridic și electoral al Rusiei, modul de impunere al președintelui Vladimir
Putin și o biografie alături de mandatele acestuia descrise pe scurt.
În cea de -a doua parte a lucrării mele, am folosit ca metodă de cercetare analiza de
conținut, anume am ales să folosesc date culese din mediul online cu privire la primul său
mandat prezidențial, discurs, schimbări, reforme, implementări, dar și clișee, erori și nereguli
și ultimul său mandat în curs, în care am încadrat o comparație mai profundă a primului discurs
dinainte de primul mandat și ultimul discurs înai nte de acest ultim mandat în curs, la care am
adăugat o secțiune a cultului personalității pentru a crește puțin relevanța comparației între cele
două momente electorale.

II. Revizuirea literaturii

1. Sistemul politic al Rusiei
Rusia are un sistem politic definit de Constituția Federației Ruse1, care a fost adoptată
prin vot popular la data de 12 Decembrie în anul 1993.
Menține forma de stat federal, aplică un sistem prezidențial -parlamentar, și anume se
divide în două: Camera inferioară (Duma) cu 450 de locuri care are rolul de aprobare a primului
ministru și a guvernului și are inițiative legislative limitate. Iar cea de a doua cameră, Camera
Superioară (Consiliul Federal) cu potența de 168 de locuri, iar ca putere legislativă, votează
adoptarea acesteia și are alte câteva atribuții în plus față de Camera inferioară.
Principiul separării puterilor în stat primează consemnat în constituție prin cele trei
puteri: puterea legislativă, executivă și judecătorească.
Puterea executivă în Rusia este deținută de Guvernul Federației Ruse2.
Guvernul Federației Ruse este format din prim -ministru al Federației Ruse, viceprim -miniștri
și miniștri federali.
Președintele Federației Ruse formează Cabinetul de m iniștri și cu acordul Dumei de
Stat numește prim -ministrul. Guvernul Federației Ruse renunță la atribuțiile sale în fața
președintelui nou ales al Federației Ruse.
Președintele poate demite prim -ministrul fără aprobarea Dumei, poate emite decrete cu
putere de lege, numește judecătorii curților superioare de justiție, deține drept de veto și
semnează tratatele internaționale.

Adunarea Federală3 reprezintă Parlamentul Federației Ruse. Acesta este organul
reprezentativ și legislativ al guvernului, anume puterea legislativă. În plus Adunarea Federală
este un organism permanent.

1 http://www.constitution.ru/en/10003000 -01.htm
2 http://www.gov.ru
3 https://romania.mid.ru/web/romania_ro/rusia

Adunarea Federală este formată din două camere: Consiliul Federației și Duma de Stat.
Consiliul Federație i include doi reprezentanți de la fiecare entitate din Federația Rusă: câte
unul de la organul reprezentativ și executiv ale puterii de stat.
Duma de Stat include 450 de deputați și este aleasă prin vot deschis, pentru o perioadă
de 4 ani.
Justiția în Rus ia se efectuează de către instanțele judecătorești. Puterea judecătorească
este independentă și funcționează independent de puterile legislative și executive.

Regimul Rusiei în ceea ce privește nivelul de democrație este notat pe Freedom House
cu un scor de 6,5 4. Astfel că în ceea ce privește drepturile politice, guvernatorii regionali sunt
numiți de executiv, sistemul electoral, din păcate, este unul puțin favorabil partidelor de
opoziție, existența multor semne de întrebare cu privire la funcționarea statului de drept și în
plus, starea de urgență a Ceceniei, în care sunt puse la îndoiala multe drepturi și libertăți
cetățenești.
Drept completare, libertățile civile sunt limitate, astfel că au parte de intimidarea mass –
media, restricții aplicate libertății de exprimare, aplicare selectivă a legii, drepturi de proprietate
discutabile și o aplicare inegală a libertății religioase

2. Sistemul judiciar din Rusia este format din curți federale, constituțion ale, și
magistrați. Acesta este condus de Curtea Constituțională a Federației Ruse; Curtea Supremă a
Federației Ruse și Curtea Supremă de Arbitraj a Federației Ruse.
Curtea Constituțională a Federației Ruse este organul judiciar de revizuire
constituțional ă. Acesta a fost creat pentru a proteja regimul constituțional, drepturile și
libertățile fundamentale ale omului și pentru a asigura supremația Constituției Federației Ruse
pe teritoriul țării.
Curtea Supremă a Federației Ruse este organul suprem judicia r pentru cauzele civile,
penale, administrative și de altă natură, de jurisdicție generală.
Curtea Supremă a Federației Ruse efectuează controlul judiciar asupra activității
instanțelor de jurisdicție generală, inclusiv instanțele militare și instanțele fe derale specializate.

4 https://freedomhouse.org/country/russia

În plus, este nemijlocit instanța supremă de judecată în raport cu instanțele supreme ale
republicilor, instanțele regionale, instanțele orașelor de importanță federală, instanțele
regiunilor autonome și instanțele districtelor autonom e, tribunalele militare ale districtelor
militare, de flote, de tipuri și grupuri de forțe.
Curtea de Arbitraj Supremă a Federației Ruse este cel mai mare organ judiciar de
soluționare a litigiilor economice și de altă natură, examinate de instanțele de ar bitraj,
efectuează controlul judiciar, prevăzut de formele procesuale ale legii federale, a activităților
lor și oferă explicații cu privire la practica judiciară.

3. Sistemul electoral
Sistemul electoral5 al Rusiei garantează tuturor cetățenilor exprimarea liberă a voinței
la alegeri și referendum, precum și protecția principiilor democratice și a normelor de drept
electoral și dreptul de a participa la referendum.
În conformitate cu Constituția în Federa ția Ruse sunt recunoscute diversitatea politică,
sistemul multipartid. Reieșind din acest principiu constituțional statul garantează egalitatea
partidelor politice în fața legii, indiferent de ideologia, scopurile și obiectivele expuse în
documentele sale constitutive și de program.
Statul asigură respectarea drepturilor și intereselor legale ale partidelor politice.

La începutul anului 1992, Rusia începe a contura un nou sistem politic. Conform
Constituției, președintelui nu i -a rezervat acel spațiu de ma nevrare de care a dispus după 1993.
Președintele este declarat deținătorul puterii executive și dispune de dreptul de numire
și demitere a președintelui guvernului, doar cu aprobarea legislativului.
Numirea și revocarea miniștrilor putea să fie efectuată fără acordul parlamentului,
acestuia i se acordau o serie de prerogative "temporare".

5 http://www.cikrf.ru/eng/candidates -and-parties/parties/

Realizarea de funcții "doar la cererea președintelui", îi revenea instituției vicepreședintelui.
Având astfel un sistem dualist, președintele era nevoit să ofere legisl ativului influența în mai
multe domenii. Astfel, demiterea guvernului avea să depindă de acordul parlamentului.
Spre exemplu, președintele acelui timp era Elțin6, acesta nu putea dizolva parlamentul
sau alte organe elective ale puterii de stat. Pe de alt ă parte, președintele nu putea face parte din
nici o formațiune politică, iar cenzul de vârstă a fost limitat la 65 de ani, astfel că pentru el era
exclus un al doilea mandat.
Cercetătorul B. Ebzeev7 considera că personalitatea președintelui a fost folos ită ca
model pentru a modifica sistemul politic al Rusiei, care urmărea un singur scop – puterea
absolută, de unde și -a primit și porecla de "țarul Boris".
În literatura de specialitate, putem observa faptul că sistemul politic al Rusiei contemporane
este dificil de numit "democrație liberală8".
Guvernatorii sunt denumiți dupa o schemă a perioadei sovietice, în care erau numiți primii
secretari de partid. Mass -media consideră nepotrivită mizarea pe răspandirea practicilor
liberale în Rusia.
Autorii vr emii au analizat modul în care erau stabilite prioritățile statului.
Aveau la baza patru proiecte de Constituție, unul oficial și alte trei elaborate de fracțiuni.
Proiectul oficial se baza pe tipul prezidențial american, prin așa -zisul proiect Sobciak9
se preconiza o republică parlamentară. Iar cel de -al patrulea proiect era de tip socialist, la adresa
lui au urmat critici politice.
Adoptarea proiectelor a fost amânată în urma criticilor aduse și a părerilor împărțite. Acest
lucru a confirmat încă odat ă polarizarea forțelor politice. În cele din urmă referendumul a rămas
singura idee pentru o decizie "dreaptă" în vederea adoptării noii Constituții.
Congresul VII al Sovietului Suprem al Rusiei, din anul 1992, s -a exat tocmai pe
contrapunerea dintre preș edinte și legislativ în ceea ce privește executivul.

6 https://www.britannica.com/biography/Boris -Yeltsin
7 https://pokoleniy.ru/ro/boris -ebzeev -cik-uchastie -akcionernyh -obshchestv -v-grazhdanskom -oborote -ebzeev/
8 http://www.contributors.ro/economie/“democratie -liberala” -vs-“democratie -iliberala” -de-ce-cresc –
inclinatiile -autoritariste -cateva -reflectii/
9 https://www.britannica.com/biography/Anatoly -Aleksandrovich -Sobchak

Sovietul era un organ temporar, pe când Prezidiu era permanent. În final, ideea referendumului
a rămas conservată.
În final, în urma unor vaste și complexe procedee de decizie, legea fundamentală a pus
bazele unui nou sistem politic, care oferă șefului statului o putere mai mare.
Prima decizie a fost dizolvarea instituției vicepreședintelui, pentru evitarea unei
eventuale concurențe. Duma de Stat s -a transformat în Camera Inferioară a parlamentului cu
atribuții limitate.
Prin urmare noul sistem stabilit în Rusia, a combinat elementele guvernării
prezidențiale din SUA și principiile republicii semiprezidențiale din Franța.
Spre deosebire de modelul american, președintele dispune de dreptul dizolvării parlamentului,
iar comparativ cu cel francez, poate forma Cabinetul de Miniștri indiferent de rezultatul
alegerilor.
În raport cu Guvernul, Președintele dispune de prerogative precum:
1. Numește candidatura premierului și celorlalți miniștri după câștigarea alegerilor.
Ea trebuie să fi e aprobată de Camera Inferioară a parlamentului, dacă este respinsă de trei ori
consecutiv, șeful statului dizolvă Duma de Stat și -l întărește pe premier în funcție prin decret.
2. Numește, la propunerea premierului, miniștrii și poate să -i demită.
3. Are dreptul să prezideze ședințele Guvernului Federației Ruse.
4. Ia decizia privind demiterea Guvernului.
Președintele stabilește alegerile pentru Dumă și o dizolvă în cazurile prevăzute de lege.
Stabilește referendumul, conform procedurilor prevăzute de legea constituțională. Totodată are
și dreptul de inițiativă legislativă. Promulgă legile și dispune de dreptul de veto, care poate fi
depășit de parlament d oar cu o majoritate de două treimi. Adresează anual mesaje Consiliului
Federației. Decretele și indicațiile prezidențiale sunt obligatorii pe întreg teritoriul Federației
Ruse.
Președintele Republicii Federative Ruse ar trebui considerat o ”putere” distin ctă în stat,
tocmai pentru a -i da posibilitatea de a exercita ”funcția de mediere”, concretizată formal în
”procedurile de mediere”.

Considerarea Președintelui Republicii Federative Ruse, în calitatea sa de șef al statului,
ca o autoritate, ca ”o putere” distinctă în stat, determină constatarea implicării rigidului
principiu10 atribuit filosofului Montesquieu.
Adunarea Federală constă din două Camere:
Consiliul Federației și Duma de Stat, care își țin ședințele separat.
Reuniunile comune sunt prevăzute do ar în cazurile prezentării mesajelor Președintelui,
a Curții Constituționale și în timpul întâlnirii cu șefii statelor străine.
Consiliul Federației este Camera Superioară a parlamentului, fiind format din
reprezentanții subiecților federali.
Consiliul F ederației împreună cu Duma de Stat participă la procesul de elaborare și
adoptare a legilor, dispunând de dreptul de inițiativă legislativă. El examinează în mod
obligatoriu problemele ce se referă la următoarele sfere: bugetul federal; impozite și taxe
federale; reglementări în domeniul financiar, valutar și vamal; emiterea banilor; ratificarea și
denunțarea acordurilor internaționale, semnate de Federația Rusă; problemele războiului și al
păcii.
Duma de Stat este Camera Inferioară a parlamentului, care re prezintă interesele
popoarelor Federației Ruse. Începând cu 1993, componența ei se forma conform sistemului
electoral mixt: jumătate din cei 450 de deputați erau aleși în baza listelor de partid, cealaltă –
în baza circumscripțiilor electorale cu un singu r mandat.
La inițiativa Președintelui din 13 septembrie 2004, la 22 aprilie 2005 a fost modificată „Legea
privind alegerea deputaților”, care se aleg în baza sistemului proporțional.
Astfel, structura puterii de stat constituită în Rusia nu se axează depl in pe principiul
separării puterilor în stat. Rolul predominant al Președintelui îl plasează de facto de asupra
celorlalte instituții. Prerogativele sale sunt exagerat de extinse și multiple. Ele includ asemenea
atribuții care -i oferă posibilitatea să depă șească cu mult limitele constituționale, fiind declarat
„garantul” Constituției.
Curtea Constituțională a Federației Ruse și -a început activitatea în octombrie 1991,
fiind legal și constituțional competentă să se pronunțe relativ la: constituționalitatea legilor

10 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/drept -constitutional/capitolul -9-separarea -puterilor –
in-stat/

federale și a actelor normative inferioare legii; constituționalitatea Constituțiilor republicilor și
a regulamentelor adoptate de subiecții componenți, constituienți ai Federației;
constituționalitatea tratatelor încheiate între organele Federație i și autoritățile subiecților
constituienți ai Federației; constituționalitatea tratatelor încheiate de Federația Rusă, cu
condiția ca acestea să nu fi intrat în vigoare.
Curtea Constituțională emite interpretări ale Constituției Federației; soluționează
excepțiile de necostituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, fiind sesizată de
tribunale sau de cetățeni cu privire la posibila încălcare a unor drepturi și libertăți
constituționale.
Analizînd evoluția sistemului politic al Federației Ru se, putem distinge unele
particularități: în Rusia s -a format pe parcursul evoluției sistemului politic un tip de
“democrație dirijată”.

4.Degradarea democrației și democrația dirijată

Când vine vorba despre democrație , această poate fi înțeleasă diferit. Dar cum este
adusă în discuție atunci când este vorba de un regim nedemocratic, gata să îmbrățișeze formele
ei? Rusia apare ca un regim absolutist și patrimonial. Are la bazele legitimității dreptul divin
prin tradiție și religie și absența statului de drept, legea fiind considerată doar un instrument al
puterii. Aceste lucruri făceau din Rusia un stat slab pe vremea țarilor. Un astfel de regim lasă
pentru Rusia de azi un sistem nedemocratic, greu de schimbat.
Larry Dia mond observă că în majoritatea cazurilor în care statele încearcă să preia modele
democratice, ele devin de fapt hibride, în sensul că dețin atât componente democratice, cât și
autoritare.
Regimurile autoritare pot decide la un moment dat să adopte treptat măsuri de limitare a puterii,
ceea ce poate duce la apariția unor regimuri caracterizate prin autoritarism liberalizat sau tipuri
de democrație iliberală. Varianta în care specialiștii nu sunt obligați să aleagă între două
categorii reciproc exclusive – „democrație” sau „non -democrație” –, ci pot opta între categorii
intermediare.11

11 Larry Diamond, “Thinking about Hybrid Regimes”, Journal of Democracy 13, 2 (2002)

Conceptul upravleaemaia demokratiia a circulat începând cu primul mandat de
președinte a lui Vladimir Putin (2000 -2004) și a fost pus pe scena presei de către Gleb
Pavlovski, care muncea pentru Putin.
Ziarul "Nezavisimaia gazeta", unul dintre cele mai influente ziare, stabilea la sfârșitul
anului 1999 că Rusia suferă de democrație dirijată. Această democrație era caracterizată de
oameni drept o democrație pe care clasa conducă toare o corectează după bunul plac. Spre
deosebire de democrația dirijată : „Autoritarismul este păstrarea câtorva instituții democratice,
dar alegerile sunt fără alternativă, opoziția se află într -un ghetto politic, libertatea cuvântului și
a presei limit ată, un parlament controlat integral. La noi nu e așa“. Cât de naivă sună concluzia
articolului. Poate pentru că acest editorial a fost publicat cu o lună înaintea alegerilor
prezidențiale din Rusia, câștigate de Vladimir Putin, din primul tur.

Democrați a controlată, „guided democracy“, e un concept cu o istorie mai veche, apărut
în dezbaterile academice din perioada interbelică, în SUA. În Rusia a fost utilizat mai întâi de
Pavlovski, de la care a fost preluat imediat de majoritatea polittehnologilor. Pa vlovski n -a
utilizat conceptul într -un sens pozitiv.
Ideea de bază ar fi că Rusia nu e pregătită pentru o democrație reală. Pavlovski a legat
democrația controlată de modernizare. Dilema lui este dacă libertatea poate/trebuie să fie
jertfită pentru reușit a modernizării economice a Rusiei.
Din anul 2000, de la primele dezbateri, și până astăzi, obsesia relației cauzale
modernizare – democrație, în sensul că nedemocrația favorizează modernizarea rapidă, străbate
presa.
Multor comentatori din afara Rusiei a ceasta le pare un fals pretext pentru a explica
devierile antidemocratice ale Kremlinului.
Conceptul “upravleaemaia demokratiia”, democrația controlată, a fost înlocuit în
primăvara 2006 cu suverennaia demokratiia, democrație suverană.
Pentru prima dată, “ suverennaia demokratiia” apare în discursul adjunctului șefului
Administrației Prezidențiale, Vladislav Surkov.
Astfel, potrivit stenogramei cuvântării lui Surkov, civilizația rusească este parte a
civilizației occidentale, unde oamenii năzuiesc spre bună stare materială, libertate și echitate.

Prăbușirea URSS nu e rezultatul intrigilor CIA, nici al unui complot al vârfului PCUS, ci
rezultatul incompetenței și inadecvării conducătorilor sovietici.
Un imperiu care nu putea să asigure populației nici măcar pâ inea era normal să se
prăbușească. Rușii au renunțat la modelul socialist, care nu oferea nici echitate, nici libertate.
Însă, în loc să se îndrepte spre democrație, Rusia s -a ales cu un regim oligarhic, în care
principiile democratice sunt falsificate, în loc de dezbateri, au parte de intrigă și manipulare, în
loc de competiție cinstită, corupție.
Media, în loc să informeze, a ajuns unealtă în mâna grupurilor oligarhice. În timpul
acesta, economia s -a prăbușit, nivelul de trai s -a degradat dramatic. Suver anitatea Rusiei era
pusă sub semnul întrebării, bugetul țării fiind trimis spre aprobare la FMI.12

Noțiunea de “democrație iliberală” reprezintă o definiție a regimului politic actual din
Rusia. Acest regim a luat naștere înainte de venirea la putere a Președintelui V. Putin, acesta
acționând deja în cadrul unui sistem politic care are drept piloni democrația dirijată13 de la
Centru (Kremlin) și autoritarismu l nedirijat al oligarhilor ruși.
Democrația dirijată nu este nici un regim dictatorial, nici unul despotic. Ea are la bază
o conducere autoritar -protodemocratică, sub forma republicii prezidențiale, întrun stat de tip
nomenclaturist -birocratic.
Așadar, dem ocrația dirijată este acea democrație în cadrul căreia sunt menținute
aparențele unei democrații reale: poporul își exercită unul din drepturile sale cetățenești –
dreptul la vot, iar puterea “corectează” puțin alegerea făcută de popor. Se creează ideea de
unitate democratică.
Însă prin unitate democratică care nu este la adăpost oarecum de unele dispute care
privesc apartenența cuiva, la ceva, aspectele procedurale ale democrației nu pot garanta
proiectul democratic. Pentru a ajunge la un numitor comun, d emocrațiile liberale urmează două
căi: fie elimină diversitatea fie inițiază reforme pentru a transforma variantele democrației șa
condițiile diversității.14

12 The Dynamics of Russian Politics: Putin’s Reform of Federal -Regional Relations, Volume II. by Reddaway,
Peter and Orttung, Robert W.
13 https://www.dw.com/ro/democrația -dirijată/a -2625334 -0
14 Dahl, Democracy and Its Critics, Yale University Press, 1989

Sistemul democrației dirijate, care permite corectarea voinței electoratului, a fost/ este
folosit pentru ca, prin “supunerea” procedurilor democratice unicei voințe a conducătorului, să
poată fi instaurată puterea unei singure persoane sau a unei singure grupări, instituțiile
democratice fiind golite de conținut. Pa radoxal, sistemul poate fi folosit pentru asigurarea
tranziției puterii într -un mod apropiat de cel democratic.15
Elita politică actuală a Rusiei nu are nevoie de democratizare. Ea s -a format în a doua
jumătate a anilor ’90, când comuniștii erau cea mai po pulară putere. Deja atunci s -a pus
problema trecerii la autoritarism, care se numea „democrație suverană”, deoarece numai
modelul autoritar permitea blocarea venirii la putere a comuniștilor16.
Guvernul actual de la Moscova, dominat de foști ofițeri de sec uritate, a lansat o
campanie istorico -social -educativă prin care proslăvește realizările “epocale” ale Președintelui
Vladimir Putin, justifică centralizarea puterii politice la Kremlin și glorifică noul regim
autoritarist, pe care îl definește ca “democraț ie suverană”.
În propaganda oficială, noțiunea denotă o formă de guvernare strict necesară pentru
împuternicirea Federației Ruse, pentru restabilirea demnității naționale și pentru curmarea
“haosului” politic postcomunist, fără a permite intervenții din s trăinătate.
Elita politică de la Kremlin argumentează că, pentru a menține spiritul unității naționale, Rusia
trebuie să se dezvolte în cadrul unui sistem politico -social propriu, fără confruntări sterile între
partide politice distincte, fără mass -media i ndependente și fără o societate civilă neaservită.
În acest sens, Președintele Putin susține că statul trebuie să mențină un rol dominant în
economie, deoarece, în caz contrar, bogățiile naturale ale Rusiei ar fi delapidate de capitaliștii
hrăpăreți, cu co nsecințe devastatoare pentru economia națională, așa cum s -a întâmplat în anii
1990.
Graficul de mai jos arată o părere a cetățenilor cu privire la implicarea statului în
economie, în anul 2001, de când Vladimir Putin a început să pună accent pe economie.

15 Giovanni Sartori, Teoria democrației reinterpretată (Iași: Polirom, 1999)
16 Are oare nevoie Rusia de o democratizare a sistemului politic?
http://romanian.ruvr.ru/2009/06/10/572042. html

În propaganda oficială, foștii ofițeri KGB, GRU și FSB, plasați de Putin în majoritatea
funcțiilor importante ale regimului actual, sunt prezentați publicului ca “monumente de
integritate”, mari patrioți și garanți ai securității Federației Ruse17.
Menționăm că Rusia este divizată în șapte circumscripții federale – Centru, NordVest,
Sud, Bazinul Volgăi, Ural, Siberia și Extremul Orient, fiecare condusă de un reprezentant
plenipotențiar al președintelui.
Faptul că în marea majoritate a statelor foste a le Uniunii Sovietice s -a impus sistemul
prezidențial și sistemul semiprezidențial, a fost determinat de mai mulți factori, precum ar fi
slăbiciunea instituției legislative – Parlamentul.
În sistemul totalitarist, această instituție se afl a într -o stare pur formală de funcționare
și în procesul trecerii la noua situație cu adevarat funcțională ea nu a putut să se opună
sistemului semiprezidențial.

5.Mandatele Președintelui Vladimir Putin

Vladimir Vladimirovici Putin s -a născut pe 7 octombrie 1952, la Leningrad, Sankt
Petersburg de astăzi.

17 Filipescu Nicola e. Democrație suverană în Rusia
http://www.revista22.ro/democratie -suverana -in-rusia -4059.html

Președintele rus a avut o copilărie absolut obișnuită, într -o familie săracă, ce locuia într –
un apartament cu alte două familii de muncitori. A avut doi frați mai mari, pe care nu i -a
cunoscut niciodată – unul dintre ei a murit la scurt timp după naștere, în timp ce al doilea a
decedat în timpul asediului Leningradului, răpus de difterie18.
Nu există foarte multe informații despre familia lui Putin; se șt ie, însă, că bunicul său,
Spiridon Ivanovici Putin19, a fost bucătar și a lucrat la casa de vacanță Gorki, unde Vladimir
Lenin și -a petrecut ultima parte a vieții. De asemenea, acesta ar fi gătit și pentru Iosif Stalin.
A început să studieze limba germană la 12 ani. În prezent, președintele rus vorbește
fluent germana, engleza și suedeza, potrivit șefului administrației prezidențiale din Rusia.
La 14 ani, s -a apucat și de sport – a început să practice sambo, o formă de arte marțiale.
Apoi a ajuns la un club unde se preda și se practica judo; acolo l -a cunoscut pe Anatoli Rakhlin,
antrenorul și mentorul său.
Putin a obținut centura neagră la judo la vârsta de 18 ani și a ajuns Maestru al Sportului în
ambele discipline. A fost campion regional atât la sambo, cât și la judo și, în prezent, deține
centura neagră 6 dan la karate kyokushin și la judo20.
La numai 16 ani, Vladimir Putin s -a prezentat la sediul KGB -ulu21i din Leningrad,
anunțând că dorește să se înroleze. A fost refuzat, din cauză că serviciul nu acc epta voluntari
și nu angaja decât persoane cu studii superioare sau care și -au satisfăcut stagiul militar.
La sugestia ofițerului cu care a discutat, Vladimir Putin a urmat cursurile Facultății de Drept
din Leningrad, obținând în 1974 diploma de licență c u o lucrare despre politica Statelor Unite
ale Americii în Africa.
Intrat în KGB, fiind inițial repartizat la departamentul Contraspionaj și informații
interne, după care a fost mutat la Contrainformații externe și a fost detașat la Dresda, în
Germania de Est. Putin s -a retras din activitate în 1991, cu gradul de locotenent -colonel, după
aproape 17 ani petrecuți în KGB.

18 https://newsmed.ro/difteria -boala -acuta-infectioasa/
19 https://www.findagrave.com/memorial/197119717/spiridon -ivanovich -putin
20 https://www.mediafax.ro/life -inedit/detalii -inedite -din-trecutul -lui-vladimir -putin -informatii -mai-putin –
cunoscute -despre -liderul -rus-12297799
21 https://www.rfi.ro/politica -100098 -pagina -de-istorie -kgb-ani-represiune -teroare

După prăbușirea regimului comunist din statele Uniunii Sovietice, Vladimir Putin s -a
întors la Leningrad și a lucrat o vreme la Universi tate, ocupându -se de relațiile internaționale.
A urmat funcția de consilier pentru primarul Leningradului, iar în 1996 a fost chemat
la Moscova, pe post de adjunct în direcția cabinetului președintelui Federației Ruse, Boris Elțîn.
În iulie 1998 a fost num it director al Serviciului Federal de Securitate22 (FSB),
succesorul KGB -ului, iar în august 1999, era prim -ministru. Din această poziție, a început să
se contureze liderul ce avea să devină – hotărât, autoritar, fără concesii.
În octombrie 1999, a declanșat al doilea război din Cecenia, ca răspuns la un val de
atentate, iar popularitatea sa a crescut tot mai mult. De atunci, nimeni și nimic nu i -a mai stat
în cale.
În timpul președenției lui Boris Elțîn , Vladimir Putin a fost numit prim -ministru de către
acesta. La scurt timp după acest fapt, Elțîn a demisionat și l -a numit succesor pe Putin. Zvonul
că ar fi făcut acest lucru pentru a se proteja, a fost primul apărut în prim plan. 23
Prima sa decizie în calitate de președinte a fost aceea de a -i acorda imunitate deplină
lui Elțîn în ceea ce privea investigațiile pentru ilegalități și protejarea acestuia cu privire la
documente private și confiscarea bunurilor.
În primul său interviu televizat a promis l ibertatea presei, libertatea de exprimare și
dreptul la proprietate privată. Gestionarea problemelor de pe teritoriul rusesc i -a adus o
popularitate de 83% în rândul alegătorilor.
Necesitatea de a recunoaște puterea oligarhilor de pe vremea lui Elțîn, ace sta a căzut la
o înțelegere cu aceștia, anume aceea de a nu se implica în afacerile lor, iar ei de a nu se amesteca
în politică. Cu toate acestea, părerea cetățenilor cu privire la puterea oligarhilor este una care
stă sub semnul întrebării, și anume că o mare parte din aceștia consideră că oligarhii folosesc
puterea doar în scopuri proprii.24

22 http://government.ru /en/department/113/
23 https://www.mediafax.ro/extern e/viata -si-cariera -lui-vladimir -putin -ascensiunea -presedintelui -rusiei -de-la-
periferia -leningradului -la-prima -scena -a-lumii -foto -14000241
24 http://www.russiavotes.org/national_issues/in_store.php

Asta până când Boris Berezovski25 a început să îl critice pe președintele Putin. Acesta
a plecat în Marea Britanie, acolo unde a obținut statutul de refugiat pol itic în 2003. Zece ani
mai târziu acesta a fost găsit mort în reședința sa din Ascot. Moartea prin spânzurare a fost
cauza precizată de autorități, însă apropiații acestuia au susținut că suspectează un asasinat.

În anul 2004 și -a câștigat cel de -al doil ea mandat, concentrându -se pe problemele
interne, însă a fost criticat pentru cenzura presei locale.
Ca exemplu avem moartea jurnalistei Anna Politkovskaia26 care a denunțat corupția și
abuzurile din timpul și dupa rezboiul cecen. A fost ucisă în holul cl ădirii din Moscova în care
locuia, în 2006, la 7 Octombrie, chiar de ziua președintelui. După aceasta crimă, evenimentele
neplăcute nu s -au oprit, a urmat moartea lui Aleksandr Litvinenko27, transfug din serviciile
secrete ruse, la vârsta de 43 de ani, dup ă ce a fost otrăvit la Londra cu poloniu -21028.
În anul 2008, deoarece constituția interzice un al treilea mandat, Putin arevenit la
mandat de premier, când Dmitri Medvedev29 a fost ales președinte, anterior premier. Oarecum
un schimb de locuri temporar între cei doi s -a realizat sub ochii alegătorilor. Lucru care a făcut
ca Putin să -și mențină dominația politică.

25 https://moldova.europalibera.org/a/24937522.html
26 https://www.dw.com/ro/bilanț -amar -la-zece -ani-după -uciderea -annei -politkovskaia/a -35991879
27 https://www.bbc.com/news/uk -19647226
28 https://www.medicalnewstoday.com/articles/58088
29 https://www.theguardian.com/world/2020/jan/15/dmitry -medvedev -the-rise-and-fall-of-the-robin -to-
putins -batman

Despre al doilea mandat Putin a declarat că a fost un mandat cu preocuparea depășirii
consecințelor crizei economice mondiale și stab ilizarea dimensiunii populației rusești între
2008 și 2011, după o perioadă de colaps demografic care a început în anii 1990.
În acest mandat, Putin a ținut cont oarecum de părerea electoratului, în care a aplicat
oarecum sugestia pe care o regăsim în gra ficul de mai jos.

În anul 2012 acesta a avut dreptul de a candida dinou, în urma căreia a și câștigat cu un
procent de 63 la sută, cu modificarea de a avea un mandat de șase ani în loc de patru. Acest
fapt a fost posibil printr -o mișcare numită "Rokirovka"30, denumirea rusească în șah pentru
"rocadă" . Procentul obținut de Putin în alegeri a dus la semnalarea unor nereguli procedurale
în timpul votului.
Anul 2018 îi aduce lu i Vladimir Putin cel de al patrulea mandat prezidențial, cu mai
mult de 76% din voturi. Formarea unui nou guvern a avut loc la data de 15 Mai 2018 împreună
cu Dmitri Medvedev.

30 Mr. Putin: Operative in the Kremlin , 2013, Fiona Hi ll (Author), Clifford G. Gaddy

III. Metodologie & analiza datelor

În această lucrare, am încercat să extrag puncte cheie ale discursului președintelui
Vladimir Putin dinainte de primul său mandat ca președinte ales din anul 2000 și să analizez
discursul dinainte de mandatul câștigat de acesta în anul 2018.
Pe lângă aces tea am creeat o analiză a ascensiunii Rusiei odată cu instalarea acestuia la
Kremlin, drept conducător. Am adăugat reformele activate de acesta, precum și mici defecte
observate dinafara Kremlinului, nereguli, critici și modul în care acesta le -a corectat în ciuda
discursului pe care l -a avut înainte de primul său mandat.
Am folosit ca referințe discursurile acestuia, găsite fie în format video, din care am
extras punctele cheie, fie în format word, din care am reușit să pun în vedere diferențele care
au existat.
Prin această analiză doresc să arăt faptul că, deși discursurile sale au devenit politici
publice în mică măsură, acesta se apropie de al 4 -lea mandat. Am ales să observ primul discurs
pentru a urmări ideile sale pe anumiți itemi, care veți vede, nu au fost deloc luați în considerare,
și ultimul discurs dinainte de ultimul mandat pentru a arăta ca acesta subliniază aceleași puncte
precum acum 20 de ani.

1. Primul mandat de președinte al lui Vladimir Putin: 2000 -2004

După acești 20 de ani de când Vladimir Putin a fost lansat pe scena politică, apar însă
unele lucruri care au rămas nelămurite până în prezent. Cum ar fi, care a fost motivul care l -a
determinat pe președintele staului să -l nominalizeze în locul său pe Putin, când în ultima vreme
îl vedea ca succesor al său pe Boris Nemțov, candidat total opus personajului Vladimir Putin ?

Experții sau comentatorii de notorietate nu s -au găsit spre a explica acest fapt, decât
prin împiedicarea preluării puterii de către persoane nepo trivite. Astfel, preluarea puterii de
către cineva competent, din serviciile speciale era o idee lipsită de o alternativă.
În primul său interviu31 din biroul de președinte, acesta a subliniat lucruri esențiale
pentru poporul său. Începând cu progresele e conomice, reconstrucția țării, plasarea acesteia pe
scena inernațională, punerea accentului pe libertatea presei și libertatea de exprimare, dreptul
la proprietate și lupta pentru drepturile cetățeanului rus, au fost doar câteva dintre punctele
cheie prin care acesta avea să atragă admirația rușilor.
Vom vedea în cele ce urmează faptul ca nu a transformat tot ceea ce a spus în politică
publică, dar a atins unele puncte mai desăvârșit decât oligarhii vremii au sperat.

1.1. Echilibrul forțelor politice
La data de 7 August a avut loc o invazie cecenă -arabă, în Daghestan32. Două zile mai
apoi, Vladimir Putin devine premier, prin numirea lui de către președintele Elțîn și îl proclamă
succesorul său. 33
În perioada 7 -16 septembrie au loc numeroase atacuri teroriste în orașele Buinask,
Moscova și Volgodonsk, iar în data de 30 Septembrie tancuri rusești intră în Cecenia. Între
numirea lui Putin ca succesor și acest război nu trec decât trei săptămâni.
Pe acest fundal al războiului din Caucaz și a atacurilor teroriste asupra orașelor rusești,
pun alegătorii de partea lui Vladimir Putin la parlamentarele din 1999.
În prezent însă analizând acest scenariu, atunci probabil Vladimir Putin era o verigă
puternică care putea stabiliza situația, dar acum pare că această verigă a împiedicat de fapt ceea
ce chiar ea a creat.

31 https://www.youtube.com/watch?v=qPVVAy9df_Y
32 https://www.digi24.ro/stiri/sport/fotbal/de -ce-au-murit -sute -de-mii-de-oameni -la-groznii -orasul -unde –
romania -intalneste -rusia -613081
33 https://ro.sputnik.md/Rusia/20190809/27192025/De -ce-Eltin -l-a-numit -pe-Putin -drept -succesor.html

Încă o problematică apărută a fost cea a canalului NTV, care a început să facă
investigații pe marginea atacurilor și să critice sistemul autori tăților ruse, soarta postului de
televiziune a fost schimbată și decisă. 34
Mai târziu, în ciuda acordului de a nu se implica în afacerile latifudiarilor ruși, Putin nu
a înșelat așteptările celor care l -au susținut în fruntea țării. Acesta a avut o numire condiționată,
așa cum am menționat și mai sus. Anume că trebuie să garanteze inviolabilitatea "familiei".
Berezovski Boris a fost întrebat despre acest aspect câțiva ani mai târziu dupa ce s -a refugiat
în Londra, iar răspunsul acesta a venit deloc surprin zător, "subiectul loialității" nu a fost deloc
abordat. Toți cei care au susținut candidatura lui Putin, au sperat la o înlocuire a acestuia în mai
puțin de doi ani.
Naivitatea a fost factorul principal pentru care mulți dintre cei care l -au susținut au
crezut că acesta depinde de ei și după punerea în funcție. Acest lucru însă nu a fost așa. Văzând
controlul în mâinile sale, Vladimir Putin distruge întreaga structură și dovedește că nu are
nevoie de susținerea nimănui.

1.2. Modernizare autoritară

Cons iliul Federația a fost primul pas pe care Vladimir Putin l -a făcut pentru a fi mai
aproape de o modernizare socială.
Partidului guvernatorilor i s -a diminuat puterea, fiind excluși din camera superioară a
puterii și așa a luat naștere "puterea verticală" pe care Putin voia s -o arate statului său.
Combaterea amenințărilor teroriste, după tragedia de la Beslan35, în anul 2004, a avut
consecință anularea alegerilor directe ale liderilor regionali, așa ca Putin a numit personal
guvernatorii. Termenul de influență regională asupra politicii federale avea să înceteze să mai
existe.

34 Vine Iarna! – Garry Ka sparov,
35 https://moldova.europalibera.org/a/26561015.html

Această modernizare aduce și atacul asupra "clubului oligarhilor", prima victimă fiind
chiar Boris Berezovski care a critic at reforma Consiliului Federației și politica de diminuare a
puterii pentru instituția guvernatorilor.
Vladimir Gusinki36 a fost un alt nume de la conducerea NTV care a fost pe lista
autorităților, urmat de Mihail Hodorkovski37, directorul companiei Yukos, care dorea o forma
a autorității sale care îi depășea puterea acordată de stat. De îndată ce acesta a început să arate
interes pentru necesitatea unei lupte anticorupție, Putin se simte amenințat și fără vreo
rezistență din pa rtea sindicatului companiei petroliere, acesta obține prețul stabilit de el, iar
aceștia păstrează liniștea.
Duma de stat, camera inferioară a Parlamentului, în urma acestor evenimente a
capitulat. Apariția unui nou partid, Rusia Unită și incapacitatea Par tidului Comunist de a se
opune, au fost principalele slăbiciuni pentru care nu s -a opus rezistență.
Încetul cu încetul Rusia se transforma într -o marionetă a executivului. Majoritatea
instituțiilor politice și sociale de mare importanță devin uneltele pri n care Vladimir Putin își
pun în aplicare planul cu privire la o reformă socială.
Independența puterii judecătorești dispare, iar puterea constituției devine devalorificată.
Regimul impus de președintele Vladimir Putin nici nu încearcă modificarea acestei a, ci o
ignoră cu desăvârșire.

1.3. Noi implementări

Încă una din ramurile pe care suveranul a dorit s -o lase atinsă de puterea sa, este cea a
alegerilor electorale. Neregulile care sunt în contradictoriu cu un sistem electoral democratic38,
au fost pus e toate sub ideea de apartenență la democrație, însă la o democrație cu specific
național.
Așa cum s -a întâmplat la începutul mandatului din anul 2000, nu se poate declanșa un
război plin de tehnologii costisitoare pentru a -ți asigura victoria electorala, așa că regimul preia

36 https://www.pbs.org/frontlineworld/stories/moscow/gusinsky.html
37 https://moldova.europalibera.org/a/30214252.html
38 https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press -room/20120216IPR38361/pe -cere -rusiei-sa-si-reformeze –
legislatia -electorala

controlul asupra întregului proces electoral. Acest lucru a lăsat fără sens noțiunea de
“stabilitate” , statul rămânând fără alternative pentru schimbarea puterii.
Vladislav Surkov spunea despre sistemul politic39 din Rusia, că ar tr ebui să ajungă la
situația în care, în ziua alegerilor, să nu mai fie nevoiți să fure niciun vot, lucru care nu s -a
întâmplat până în prezent.
Teoria dominației globale a pus stăpânire pe mintea suveranului Putin, aceea de a
concura pe picior de egalitate cu SUA.

O noua perspectivă cu privire la relațiile cu lumea occidentală este necesară Rusiei
pentru a se putea adapta noii societăți. Însă Rusia a renunțat treptat la această încercare și a
început o strategie de schimbare a Occidentului.
Pentru aceast ă strategie se utilizează instrumente precum: mituirea directă a unor
persoane importante din politică, sprijinirea unor acțiuni și proiecte distructive, iar scopul lor
este întotdeauna același, de a distruge structurile existente.
Președintele Vladimir Pu tin arată nevoia de slăbire a Occidentului pentru a putea realiza
două proiecte majore importante pentru regimul pe care acesta îl conduce: restabilirea prin
reformă, a imperiului rus și obținerea drepturilor egale cu celelalte puteri mondiale în
soluționa rea problemelor internaționale.
Occidentul pus în fața acestui nou regim rusesc, realizează pericolul iminent care îi
poate paște în viitorul apropiat.
Acest prim mandat al lui Vladimir Putin a rămas în istorie ca fiind cel mai de succes,
anume a reușit să unească țara și a relansat economia. Până la criza din 2008, țara a cunoscut
niște creșteri economice semnificative.
Putin era văzut ca un liberal, împărtășind idei liberale, însă critici afirmă că, gândirea
liberală erau ușor de observat mai ales în economie. Liberalismul rus duce spre naționalism,
chiar patriotism, iar acest amestec a fost rezultatul lui Vladimir Putin.

39 https://nationalinterest.org/feature/russias -president -problems -will-remain -the-same -after -the-24159

Putin a încercat încă de la început să lege relații foarte bune cu celelalte state
occidentale, dar acesta a rămas de multe ori cu mâna în aer. Criticii de seamă își critică în
prezent oficialii pentru faptele de atunci și văd consecințele acelor refuzuri față de Rusia.

2. Ultimul mandat de președinte al lui Vladimir Putin: 2018 –
Președintele își bazează ultimul mandat, cel în care se află acum, începând cu anul 2018,
pe reunificarea ținuturilor rusești. Acesta arată o sete absolută de a rămâne în istorie ca o
persoană care a reușit să reînvie tot ceea ce însemna “valori tradiționale” și un stat puternic de
care să țină cont întreg mapamondul.
Anexarea insulei Crimeea și declanșarea războiului separatist în estul Ucrainiei, a
constituit un punct declanșator de păreri negati ve în cariera lui Putin. Așa cum am menționat
anterior, atunci Occidentul a înțeles că regimul instaurat în Rusia reprezintă un pericol iminent
direct.
Părerea că acest Vladimir Putin v -a putea fi ținut în frâu, s -a schimbat de -a lungul
timpului, timp de 20 de ani, iar această convingere a dispărut.
La începutul anului președintele a ținut un discurs în care și -a exprimat dorința de a se
înțelege cu noua administrație americană și faptul că Rusia nu urmărește un război. Tonul său
liniștit a lăsat fără gra i agențiile internaționale.

În ceilalți ani, acest discurs despre starea națiunii era pentru a lansa atacuri la adresa
Occidentului, mai ales împotriva Statelor Unite Ale Americii. Dar de această dată, suveranul
s-a abținut de la a cataloga celelalte stat e ca de obicei.
Dacă am privii prin prisma apropierii alegerilor electorale, acesta și -a subliniat
interesele cu privire la oamenii din Rusia, sistemul educațional, sistemul de sănătate, sistemul
economic și chiar corupția.
„Nu vrem confruntare cu nimen i. Nu avem nevoie de asta. Nu căutăm și nu am căutat niciodată
inamici. Avem nevoie de prieteni”, a declarat președintele rus în fața elitei politice adunate în
una din marile săli ale Kremlinului. 40
„Suntem gata să cooperăm cu noua administrație american ă. Avem o responsabilitate comună
să asigurăm securitatea internațională”, a declarat liderul de la Kremlin. Orice fel de cooperare
SUA -Rusia ar trebui să fie reciproc avantajoasă și corect distribuită”, a adăugat Vladimir Putin.
41

Lupta împotriva terori smului este un subiect atins de acesta, în care a precizat o
cooperare cu Washington. Aluzia sa merge spre susținerea Moscovei în acțiunile sale de a -l
susține pe președintele Siriei, Bashar al -Assad, iar administrația SUA îi sprijină pe rebeli. Și
nu doar SUA face acest lucru ci și Turcia, un partener de care Rusia nu se poate lipsi. 42
A subliniat lupta pe care Moscova o continuă pentru interesele sale și independența ei.
Accentul a fost pus pe miturile agresiunii ruse și amestecul rus în alegerile altor țări. 43
În acest discurs nu și -a menționat intenția de a candida, însă fiind an electoral, acest
lucru nu ar surprinde pe nimeni. Creșterea admirației în rândul alegă torilor este oricum mai
importantă pentru marele suveran, decât confruntările din sfera internațională.
Acest discurs a fost atipic și ținând cont de anul în care a fost rostit, acesta ar putea fi o
explicație destul de bună pentru itemi punctați de acest a.

40 https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/putin -discurs -cuminte -despre -starea -natiunii -623602
41 Idem
42 https://stirileprotv.ro/stiri/international/intalnire -intre -putin -si-erdo -an-la-moscova -pe-tema -conflictul -din-
provincia -siriana -idlib.html
43 https://www.hotnews.ro/stiri -internat ional -23111967 -sua-directorul -fbi-avertizeaza -privinta -tentativelor –
rusiei -influenta -alegeri -prezidentiale -dar-spionajului -chinez.htm

Dacă în cazul primului mandat pe care Vladimir Putin l -a primit la pachet cu electoratul
lui Elțîn, el părea să fie o putere în mâna căreia statul nu era în pericol, ei bine, în cazul
mandatului din 2018, acesta a fost susținut pe alt principiu.
Kreml inul a controlat și controlează tot ceea ce mișcă în politica Rusiei, așadar poate și
să împiedice orice adversar care ar cuteza să dorească locul unu, în defavoarea președintelui
Vladimir Putin. Cu siguranță, acel procent de 70% a fost un număr mare din p opulația Rusiei,
dar nu trebuie exclusă varianta unor temeri și blocarea accesului la președenție a oricărui alt
personaj.
Vladimir Putin nu ține cont de niciun rival. Alexei Navalny, opozant al acestuia, se
confruntă cu numeroase dificultăți din partea a paratului pe care Putin îl controlează. Nici
susținătorii acestuia nu se bucură de privilegii, deși aceștia nu se opun sistemului, precum
premierul Medvedev. Presa îl numește conducător unic, la care nu există alternativă. Odată
contracandidat, suporți con secințele.
Putin amintește în discursul său din 2018, deși s -a bucurat de un electorat numeros,
faptul că înțelege alegerea făcută de ceilalți 30% din cetățeni care au votat în defavorea lui.
Dar, spune acesta, el este si va rămâne președintele tuturor, n u doar al celor care l -au ales,
subliniind astfel ideea de unitate la nivel național.
Așa cum spuneam, se declară un liberal, însă unul naționalist, plin de patriotism și ușor
democrat într -o democrație mai aparte a Rusiei.

2.1 Cultul personalității

Am decis să adaug acest subpunct acestui mandat tocmai pentru a pune cât mai bine în
lumină faptul că personalitatea sa este reflectată prin faptele sale.
Încă de când a început să urce pe scara politică, Vladimir Putin s -a preocupat de
imaginea sa, aceea de om dur și disciplinat. Priceput la toate, chiar megaloman, aș putea spune,
după ce în anul 2002 posturile radio din Rusia difuzau melodia "Un om precum Putin", iar în
biblioteci și librării erau peste tot cărți cu acesta. Benzile desena te cu "SuperPutin" sunt și ele
o subtilă formă de atotputernicitate.

L-am văzut pe Vladimir Putin pilotând avioane militare, coborând cu un submersibil
în adâncurile lacului Baikal, zburând cu planorul, co -pilotând un avion pentru stingerea
incendiilor, co nducând o mașină de curse, un tren și un camion, făcând rafting, înotând în
apele unui râu siberian, mergând pe motocicletă sau călărind. La -m văzut într -o poză și cu un
tigru siberian, pescuind, ghidând un stol de cocori albi, cântărind și măsurând un urs polar
sau montând un dispozitiv de eco -locație unei balene cenușii.44

2.2 Discursul anului 2000 vs. Discursul anului 2018

Plecând de la premisa că seful statului vorbea încă de la început de libera exprimare,
libertatea presei și alte chestiuni din medi a, chiar dacă în Rusia nu au fost așa cum a spus, presa
internațională nu se poate abține să nu critice unele laturi ale acestuia.
Am analizat suficiente aspecte din primul său mandat în calitate de președinte al Rusiei,
așa că în această ultimă parte a a nalizei voi vorbii despre unul din discursurile sale din 2018,
apropiindu -se un nou mandat și cu siguranță nu ultimul, dar o predicție nefondată nu ar fi deloc
empirică pentru această analiză.
Încă de la începutul cuvântării, amintește gloria de care se b ucură Rusia de când a
preluat el frâiele țării. Vorbește despre prosperitate și drepturile cetățenilor ruși. Vede viitorul
precum îl vedea și în anul 2000, plin de schimbări și unitate.45
Acțiunile comune cu alte state la standardul cărora a reușit să -și aducă țara, sunt
considerate meritul său de bun organizator, negociator și diplomat. Revine asupra problematicii
sănătății, educației, bunăstării, de care se arăta preocupat și la început.
O profun dă schimbare este dinou în viziunea suveranului, aceea de a fi văzută Rusia ca
un partener de temut și de care întregul Occident să țină cont în deciziile sale.
În ciuda celor 20 de ani care au trecut, 18 până în momentul discursului menționat
anterior, t otuși suveranul a punctat aceleași principii pe care le menționase și în cazul primul
său mandat.

44 https://transilvaniareporter.ro/reportaj/vladimir -putin -viata -ascensiunea -puterea/
45 http://en.kremlin.ru/multimedia/video/by -date/11.04.2018

A folosit cuvinte cheie și atunci și acum pentru a atrage atenția electoratului. Deși lumea
a evoluat de atunci, oamenii tind să țină cont de lucrurile care i-au motivat atunci pentru a -l
alege în fruntea țării.
Probabil președintele s -a bazat dinou pe acest fapt pentru a arăta ca nu și -a schimbat
obiectivele și insistă să schimbe lumea pentru o Rusie mai bună. Și spun lumea, pentru că în
spusele sale din pri mul mandat, a fost destul de clar prin faptul că a menționat schimbări la
nivelul statelor internaționale cu privire la Rusia, și nu invers.
Cu alte cuvinte, Rusia să se dezvolte, să se reformeze, să prospere și totodată să rămână un stat
unit cu principi i morale și respectarea drepturilor cetățenilor, iar statele occidentale să accepte
schimbările Rusiei, noua sa reformă, noile sale modificări și să pună Rusia pe un loc de care să
se țină cont pe scena internațională.
A subliniat faptul că în 2 zile urm au să aibă locuri alegeri pentru președintele țării,
alături de faptul că se simte obligat să apară în fața cetățenilor săi pentru a -i îndemna să meargă
la vot. Menționează singura sursă de putere prin constituție, ca fiind poporul rus și că tot ceea
ce se întâmplă pe teritoriul statului este determinat de acesta. Accentuează faptul că
manipularea poporului rus nu a fost niciodată una din armele sale și nici nu v -a permite vreunui
stat să folosească aceasta. Repetă în final încă odată faptul ca cetățenii r uși stabilesc singuri
soarta Rusiei. 46
Ei bine, acest discurs, pot spune, are aceeași structura ca și acum 20 de ani, cu aceleași
cuvinte, cu aceleași idei, aceleași puneri în lumină. În acest caz, oare de atunci și până acum,
acestea nu s -au temperat? Nu a reușit suveranul să le fructifice ceea ce și -a propus acum 20 de
ani? Sau probabil folosește o strategie în discurs, aceea de se arăta în continuare preocupat de
ceea ce se întâmplă în Rusia.
Dacă în primul mandat a părut președintele care reușește să puna pe picioare Rusia prin
reforme, ei bine după acești ani, situația nu stă după cum s -ar fi așteptat societatea civilă.
Prin politica sa externă, Rusia reușește să distragă atenția de la sărăcia pe care rușii o
simt în viața de zi cu zi, pe lângă acest fapt, Rusia a pierdut teren față de țări precum China,
Japonia, dar și față de SUA și UE.

46 https://tv8.md/2018/03/17/video -istoria -se-repe ta-discursul -lui-putin -inainte -de-alegeri -aproape -identic –
cu-cel-din-2000/

În fața presei internaționale, Rusia folosește o retorică anti -occidentală și face anunțuri
de expansiune militară.
Decizia de a -și păstra poziția și în noul mandat , o vedem acum, după doi ani de când a
fost reales. Reforme de mare anvergură i -ar putea pune în pericol fundamentele care stau la
baza propriei sale puteri.47

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.constitution.ru/en/10003000 -01.htm

47 https://www.dw.com/ro/comentariu -marea -păcăleală -a-lui-vladimir -putin/a -43034181

2. http://www.gov.ru
3. https://romania.mid.ru/we b/romania_ro/rusia
4. http://www.cikrf.ru/eng/candidates -and-parties/parties/
5. https://www.britannica.com/biogr aphy/Boris -Yeltsin
6. https://pokoleniy.ru/ro/boris -ebzeev -cik-uchastie -akcionernyh -obshchestv -v-grazhdanskom –
oborote -ebzeev/
7. http://www.contributors.ro/economie/“democratie -liberala” -vs-“democratie -iliberala” -de-ce-
cresc -inclinatii le-autoritariste -cateva -reflectii/
8. https://www.britannica.com/biography/Anatoly -Aleksandrovich -Sobchak
9. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/drept -constitutional/capitolul -9-
separarea -puterilor -in-stat/
10. https://www.dw.com/ro/democrația -dirijată/a -2625334 -0
11. Are oare nevoie Rusia de o democratizare a sistemului politic?
http://romanian.ruvr.ru/2009/06/10/572042 .
12. Filipescu Nicolae. Democrație suver ană în Rusia
13. http://www.revista22.ro/democratie -suverana -in-rusia -4059.html
14. https://www.mediafax.ro/externe/viata -si-cariera -lui-vladimir -putin -ascensiunea –
presedintelui -rusiei -de-la-periferia -leningradului -la-prima -scena -a-lumii -foto-14000241
15. https://moldova.europalibera.org/a/24937522.html
16. https://www.dw.com/ro/bilanț -amar -la-zece-ani-după -uciderea -annei -politkovskaia/a –
35991879
17. https://www.bbc.com/news/uk -19647226
18. https://www.medicalnewstoday.com/articles/58088
19. https://www.theguardian.com/world/2020/jan/15/dmitry -medvedev -the-rise-and-fall-of-the-
robin -to-putins -batman
20. https://www.youtube.com/watch?v=qPVVAy9df_Y
21. https://www.d igi24.ro/stiri/sport/fotbal/de -ce-au-murit -sute-de-mii-de-oameni -la-groznii –
orasul -unde -romania -intalneste -rusia -613081
22. https://ro.sputnik. md/Rusia/20190809/27192025/De -ce-Eltin -l-a-numit -pe-Putin -drept –
succesor.html
23. https://moldova.europalibera.org/a/26561015.html
24. https://www.pbs.org/frontlineworld/stories/moscow/gusinsky.html
25. https://moldova.europalibera.org/a/302142 52.html
26. https://www.europarl.europa.eu/news/ro/press -room/20120216IPR38361/pe -cere-rusiei -sa-
si-reformeze -legislati a-electorala
27. https://nationalinterest.org/feature/russias -president -problems -will-remain -the-same -after-
the-24159
28. https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/putin -discurs -cuminte -despre -starea -natiunii -623602
29. https://transilvaniareporter.ro/reportaj/vladimir -putin -viata -ascensiunea -puterea/
30. http://en.kremlin.ru/multimedia/video/by -date/11.04.2018
31. Mr. Putin: Operative in the Kremlin, 2013, Fiona Hill (Author), Clifford G. Gaddy
32. Vine Iarna! – Garry Kasparov,
33. https://tv8.md/2018/03/17/video -istoria -se-repeta -discursul -lui-putin -inainte -de-alegeri -aproape –
identic -cu-cel-din-2000/