Discriminarea In Sistemul Sanitar al Romilor din Romania

Accesul romilor din România la serviciile de sănătate publică este redus. Cauzele sunt multiple și sunt strâns legate între ele. Principala problemă este legată de lipsa asigurărilor de sănătate. Ca să ai acces la serviciile de sănătate publică din România, trebuie să faci dovada calității de asigurat medical. Foarte mulți romi nu pot dobândi aceasta calitate din mai multe motive, dintre care amintim: lipsa actelor de identitate. Sunt foarte multe persoane din rândul romilor care fie au pierdut actul de identitate sau fie nu au avut niciodată act de identitate.Lipsa locurilor de munca sau a veniturilor stabile care să permită plata contribuției obligatorie la CAS.

Neîncadrarea în limitele legii 416/2001 – legea venitului minim garantat. Pentru o persoană care nu are nici un venit, una dintre posibilitățile de a avea asigurare medicală este să fi asistat social. Neavând alte venituri o persoană poate solicita sprijinul autorități locale (serviciului social al primăriei) în vederea asistării. Conform legii 95/2006 – reforma în domeniul sănătății, o persoană care face dovada că este asistată social îndeplinește și calitatea de asigurat medical. Problemele legate de legalizarea domiciliului, determină imposibilitatea de a solicita sprijinul autorități locale în vederea încadrării în legea 416/2001-legea venitului minim garantat și implicit imposibilitatea înscrierii la un medic de familie.

În ultimii douăzeci de ani au fost publicate numeroase studii, rapoarte cu privire la problematica accesului la sănătate a etnicilor romi. Fundația Șanse Egale prezenta în 2012 rezultatele unui studiu cu privire la accesul populației rome la sănătatea publică, unde arată că 90% din romi sunt discriminați pe criterii entice, aproape 40% nu au acces la sistemul de sănătate publică, principala cauză a acestui neajuns fiind lipsa asigurărilor medicale. Tot în urma acestui studiu a reieșit faptul că din rândul celor care nu au acces la sistemul de sănătate, 80% motivează acest lucru prin prisma lipsei banilor și a mijloacelor de a procura acest lucru.

  Așa cum relevă studiul anterior, o parte din etnicii romi au asigurare medicală și în mod normal nu ar trebui să întâmpine bariere în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate publică. În realitate nu se întâmpla așa. Sunt mulți romi care fac dovada că sunt asigurați medical însă care au probleme în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate publică.

Cauzele care determină acesta situație sunt stereotipurile și prejudecățile, mulți pacienți romi nu au acces la îngrijirile de sănătate din cauza discriminării directe sau indirecte. Unele cadre medicale discriminează direct pacienții romi refuzând să îi accepte pe listele lor de clienți ai medicilor de familie sau supunându-i abuzurilor verbale sau unor tratamente degradante. Pacienții romi nu au acces egal la serviciile medicale de urgenta. Au fost semnalate cazuri în care operatorii de la centralele de urgenta refuză să trimită ambulanțe în zone locuite de romi. În timpul nopții personalul medical care își desfășoară activitatea în serviciul Ambulanță, evită sau refuză deplasările la domiciliul pacienților din zonele locuite de romi.

Segregarea pacienților în unitățile spitalicești pe criterii etnice. Acest factor este în strânsă legătură cu primul factor (stereotipuri și prejudecăți) prezentat mai sus. Segregarea în unitățile spitalicești este un fenomen care a început să ia amploare în România. Din păcate este foarte greu să identifici astfel de cazuri și să le supui atenției autorităților competente pentru a fi sancționate. Din discuțiile purtate în special cu femeile rome, acesta practica este obișnuită în spitalul de tip maternitate.

Lipsa educației sanitare. Majoritatea personalului medical, care au pe listele lor pacienți din rândul etniei romilor, acuză lipsa de igienă personală și indisciplina romilor care nu vin la vaccinări atunci când sunt chemați sau nu au răbdarea de a-și aștepta rândul atunci când vin pentru consultație.

Lipsa cabinetelor medicale (lipsa medicilor de familie) în comunitățile de romi sau în imediata vecinătate a acestora. Majoritatea comunităților cu romi sunt situate la periferia localităților sauchiar în afara acestora.

Luând în considerare aspectele prezentate mai sus este puțin probabil ca să putem discuta despre o comunitate sănătoasă din punct de vedere medical. Starea de sănătate în general depinde de condițiile de locuit, stilul de viață, situația socio-economica și nivelul de educație .

Uniunea Europeană promovează drepturile fundamentale, nondiscriminarea și egalitatea de șanse. Statele UE trebuie să se alinieze recomandărilo UE și trebuie să pună în practică principiile nondiscriminării și egalității de șansă.  În calitate de Stat Membru, România s-a angajat să respecte aceste drepturi și să promoveze diversitatea și, în acest sens, a emis o serie de documente oficiale, care promovează nondiscriminarea și egalitatea de șanse. Promovarea egalității șanselor în viața socială pentru ambele sexe constituie o cerință esențială pentru societatea românească, fiind considerată o componentă de bază a preocupării pentru respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor. Transformările sociale, politice și economice care au avut loc în România după anii ’90 a afectat în mod diferit situația femeilor față de situația bărbaților. Nivelul de participare a femeilor și bărbaților la viața publică și la procesul de luare a deciziilor este semnificativ diferit. Bărbații predomină în viața publică și în procesul de luare a deciziilor. Studiile de specialitate demonstrează această afirmație și susține necesitatea punerii în practică a obiectivului asumat de UE, respectiv asigurarea principiului șanselor egale în viața publică și în procesul de luare a deciziilor atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Legislația națională garantează drepturile egale ale cetățenilor de a participa la viața economică și socială și de a se bucura de protecție socială în anumite condiții, de a avea acces la educație, la sănătate și la formare. Tot legislația din România sancționează toate formele de discriminare prin intermediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care funcționează în baza Ordonanței nr. 137/2000, republicată, privind sancționarea tuturor formelor de discriminare. Cu toate acestea, în practică se înregistrează o diferențiere pe sexe atât din punct de vedere al ocupării, cât și din punct de vedere al veniturilor, se înregistrează o diferențiere între cetățeni în funcție de etnie, religie, orientare sexuală, vârstă, dizabilități, conducând la participare redusă a cetățenilor la viața publică, socială, politică și economică. În discursul public, conceptul egalității de șanse este omniprezent. Persoanele publice de la nivel central, cât și cele de la nivel local promovează în intervențiile lor în mass-media, precum și alte medii publice, principiul egalității de șansă. Își asumă aplicarea măsurilor care să contribuie la participarea tuturor cetățenilor la viața publică. În realitate, marea majoritate a acestor discursuri sunt fără conținut, sunt ca un clișeu. Societatea românească contemporană, în lipsa unor modele progresiste, tinde să se orienteze în construirea relațiilor dintre femei și bărbați, atât în familie, cât și în viața publică, către un model patriarhal. Acest model cultural este generator de comportamente și practici sociale discriminatorii și contravine, în totalitate, principiilor elementare ale democrației. De multe ori, în discursul public, s-a observat că principiul egalității de șanse face referire strict la principiul egalității de gen. Politicienii, cât și persoanele publice confundă cele două principii. În lipsa aprofundării principiului egalității de șanse, când se discută despre acest principiu, se face referire doar la relația dintre femei și bărbați și nu se ia în calcul faptul că egalitatea de șanse este un principiu mai larg, care face referire la asigurarea accesului și participării depline a fiecărei persoane la viața publică, economică și socială, fără deosebire de origine etnică, sex, religie, vârstă, dizabilități sau orientare sexuală. Având în vedere schimbările sociale, apărute ca urmare a asumării intenției României de a fi stat membru al UE, principiile nondiscriminare, egalitate de șanse, egalitate de gen, multiculturalitate ș.a., din punct de vedere al discursului, au fost foarte repede absorbite de sistem. Având în vedere rapoartele de țară realizate de UE, care semnalau faptul că România nu respecta principiile nondiscriminării, egalității de șanse și, având în vedere faptul că recomandările UE pentru România au avut titlu de obligativitate, statul român s-a conformat acestor recomandări și a emis o serie de documente oficiale (legi, strategii ș.a.), care să promoveze aceste principii, demonstrând în acest mod că România are capacitatea de a deveni stat membru al UE și că funcționează după principiul democrației moderne. În practică, aceste principii au fost asumate doar la nivel de discurs public, politic, fără să se deruleze acțiuni menite să contribuie la schimbarea mentalității populației. Un exemplu care susține această afirmație este strategia naționala care vizează îmbunătățirea situației romilor. În textul realizat de Guvernul României în anul 2001, la capitolul principii directoare, nu este menționat principiul egalității de șansa, doar se face referire la acesta, însă în sensul că protecția cetățenilor de etnie romă nu trebuie să afecteze drepturile și libertățile celorlalți cetățeni români. Minoritatea romilor din România a constituit și constituie, în continuare, subiectul unor dezbateri aprinse atât la nivel național, cât și la nivel internațional. Datorită situației precare cu care se confruntă marea majoritate a membrilor acestei minorități, în contextul democrației moderne și în context european, atât Guvernul României, cât și instituțiile europene au realizat o serie de documente de politici publice menite să contribuie la îmbunătățirea situației acestei minorități, având la bază principiile egalității de șanse și nondiscriminării. În strategia națională privind situația romilor sunt incluse măsuri care ar trebuie să combată discriminarea și să asigure egalitatea de șanse membrilor comunităților cu romi în diferite domenii, cum ar fi sănătate, educație, locuire, ocupare și, implicit, în procesul de luare a deciziilor. Cu toate acestea, dacă la nivel de discurs și documente de politică publică, situația este mai mult decât satisfăcătoare, în realitate, romii și, mai ales, femeile rome se confruntă cu un serios fenomen de discriminare în procesul de accesare a serviciilor. Lipsa unui cadru legislativ complet și coerent referitor la statutul minorității naționale, deficiente în aplicarea legislației existente la nivel național și, mai ales, local, slaba reprezentare a femeilor rome în viața publică,  stereotipurile negative referitoare la minoritatea romilor în opinia publică și, mai ales, în mass-media, lipsa promovării identității și diversității culturale, sunt câteva motive, care contribuie, în mare parte, la excluderea socială a romilor și, implicit, la discriminare. Domeniul Sănătate este unul dintre domeniile prioritare din strategia de îmbunătățire a situației romilor. Studiile și cercetările care analizează situația romilor din România scot în evidență faptul că femeile rome întâmpină foarte multe bariere atunci când se adresează serviciilor de sănătate. Din punctul de vedere al personalului medical, romii, în special femeile rome, sunt considerați cei mai dificili pacienți, deoarece sunt cunoscuți ca fiind cei mai mari consumatori de servicii de urgență. În lipsa medicului de familie, aceștia apelează direct la serviciile de urgență, unde primesc servicii gratuite, în conformitate cu legislația în vigoare.  Ca să ai acces la serviciile de sănătate publică, în primul rând trebuie să ai asigurare de sănătate și să fii înscris pe lista unui medic de familie. Medicul de familie, fiind, la rândul său, un prestator de servicii, nu primește pe listele sale pacienți care nu plătesc asigurarea de sănătate, decât pe cei care plătesc consultația. Medicul de familie acordă pacienților fără asigurare de sănătate servicii care se regăsesc în pachetul minimal de servicii, însă nu poate oferi pacienților trimiteri către medici de specialitate sau să elibereze rețete gratuite ori compensate. Principala problemă este legată de lipsa asigurărilor de sănătate. Ca să ai acces la serviciile de sănătate publică din România, trebuie să faci dovada calității de asigurat medical. Foarte mulți romi nu pot dobândi această calitate din mai multe motive, dintre care amintim:

Lipsa actelor de identitate. Sunt foarte multe persoane din rândul romilor care fie au pierdut actul de identitate, fie nu au avut niciodată act de identitate;

Lipsa locurilor de muncă sau a veniturilor stabile, care să permită plata contribuției obligatorii la CAS;

Neîncadrarea în limitele legii venitului minim garantat. Pentru o persoană, care nu are niciun venit, una dintre posibilitățile de a avea asigurare medicală este să fie asistată social. Neavând alte venituri, o persoană poate solicita sprijinul autorității locale (serviciului social al primăriei) în vederea asistării. Conform legii 95/2006 – reforma în domeniul sănătății, capitolul asigurări de sănătate, o persoană care face dovada că este asistată social îndeplinește și calitatea de asigurat medical;

Problemele legate de legalizarea domiciliului determină imposibilitatea de a solicita sprijinul autorității locale, în vederea încadrării în Legea 416/2001 – legea venitului minim garantat și,  implicit, conduce la  imposibilitatea înscrierii la un medic de familie. Din punct de vedere legal, dacă ai act de identitate și faci dovada că plătești contribuția la fondul asigurărilor de sănătate, nu ar trebui să întâmpini bariere în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate publică. În realitate, nu se întâmpla așa. Sunt mulți romi care fac dovada că sunt asigurați medical, însă au probleme în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate publică. Cauzele care determină această situație sunt:

Stereotipurile și prejudecățile, care afectează starea de sănătate a comunităților de romi. Sistemul asigurărilor de sănătate permite accesul la tratament medical pacienților beneficiari de ajutor social sau a altor grupuri de persoane aflate în nevoie; –

Situații de discriminare directă sau indirectă. Unele cadre medicale discriminează pacienții romi, în mod direct, refuzând să îi accepte pe listele lor de clienți ai medicilor de familie sau supunându-i abuzurilor verbale ori unor tratamente degradante.  

Un exemplu al discriminării îl reprezintă segregarea pacienților în unitățile spitalicești pe criterii etnice. Segregarea în unitățile spitalicești este un fenomen care a început să ia amploare în România. Din păcate, este foarte greu să identifici astfel de cazuri și să le supui atenției autorităților competente pentru a fi sancționate. Din discuțiile purtate, în special cu femeile rome, aceasta practică este obișnuită în spitalul de tip maternitate și în secțiile de pediatrie. Luând în considerare aspectele prezentate mai sus, este puțin probabil să putem discuta despre egalitate de șanse în domeniul sănătății. Tratatele și Convențiile internaționale cu privire la drepturile omului recunosc “dreptul la sănătate” ca fiind unul din fundamentele acestora. Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede dreptul fiecăruia la un nivel de trai corespunzător, inclusiv dreptul la asistență medicală corespunzătoare. Convenția internațională cu privire la drepturile economice, sociale, și culturale (ICESCR) stabilește “dreptul fiecăruia de a beneficia de cel mai înalt standard posibil de sănătate fizică și psihică”. Preambulul Constituției Organizației Mondiale a Sănătății consideră posibilitatea de a beneficia de cele mai înalte standarde posibile de sănătate drept “unul dintre drepturile fundamentale ale fiecărei ființe umane”. Constituția României recunoaște dreptul cetățenilor la protecția sănătății și stabilește obligația statului de a asigura igiena și sănătatea publică. Organizațiile neguvernamentale semnalează, în mod frecvent, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cazuri de îngrădire a accesului romilor la diferite servicii, printre care și serviciile de sănătate. În anul 2009, organizația Sastipen – Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate a instrumentat două cazuri de îngrădire a accesului femeilor rome la serviciile de obstetrică-ginecologie, oferite de Spitalul Orășenesc Târgu Neamț.

Studii de caz

Cazul 1

O primă situație o vizează pe doamna L.L., o femeie de etnie romă, însărcinată în luna a doua. Potrivit declarației acesteia, în perioada 28 august – 1 septembrie 2009, s-a deplasat, în repetate rânduri, la secția Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Târgu Neamț, pentru a beneficia de consult de specialitate, având în vedere faptul că se simțea rău. În data de 28 august 2009 s-a prezentat la medicul Dumitrescu Dan Nicolae, fiind consultată de către acesta și trimisă acasă, precizându-i-se că nu are nimic, respectiv că “așa sunteți voi, țiganii!”. Deoarece în perioada 28 – 30 august 2009 s-a simțit rău, în data de 31 august, în jurul orei 11.00, L.L. s-a prezentat, din nou, la secția Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Târgu Neamț. Înaintea sa, în cabinetul medicului, se afla o altă pacientă, aparținând majorității, care era consultată. După terminarea acestei consultații, L.L. s-a adresat medicului, spunându-i că nu se simte bine, însă medicul a refuzat să o consulte, precizându-i următoarele: “Astăzi nu vorbesc cu nimeni”. Intenționând să plece spre casă, victima a observat la intrarea în cabinet mai multe paciente (aparținând majorității), care așteptau să fie consultate și, care, potrivit declarației acesteia, au intrat în cabinetul medicului Dumitrescu Dan Nicolae, fiind consultate. Seara, în jurul orei 21.00, victima, împreună cu soțul și mama sa, s-au deplasat, din nou, la secția Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Târgu Neamț, unde se afla de serviciu același medic, dl. Dumitrescu Dan Nicolae. Când i-a observat, acesta a afirmat următoarele: “Plecați acasă, să nu vă mai prind pe aici!”. La insistențele victimei și ale mamei acesteia, medicul a trimis o asistentă, care i-a făcut o injecție victimei. Victima a declarat faptul că injecția i-a fost făcută fără a fi așezată în prealabil, ci din poziția “în picioare”, în timp ce se afla lângă un calorifer. În data de 1 septembrie 2009, în jurul orei 10.00, L.L. s-a prezentat la un cabinet particular din orașul Târgu Neamț,  pentru a i se face o ecografie, cu scopul de a vedea care este motivul pentru care se simte rău. Rezultatul ecografiei a scos în evidență existența unei sarcini intrauterine, cu observația că aceasta este “oprită în evoluție”. Având în vedere rezultatul ecografiei, cât și recomandarea medicului care a efectuat-o, de a fi supusă unui consult ginecologic, L.L. s-a deplasat alături de soțul său la secția Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Târgu Neamț, unde era de serviciu dl. dr. Dumitrescu Dan-Nicolae. La insistențele soțului de a fi consultată soția sa, medicul a afirmat faptul că este posibil ca soțul să fie obosit, și că L.L. nu are nimic. Văzând reacția medicului Dumitrescu, cei doi s-au îndreptat spre cabinetul unde fusese făcută ecografia anterior, pentru a solicita un sfat din partea medicului ecograf. Acesta a trimis-o pe L.L. la camera de gardă a Spitalului Târgu Neamț, unde a fost primită și i s-a administrat o perfuzie. După terminarea perfuziei s-au îndreptat, din nou, spre secția Obstetrică-Ginecologie a spitalului, însă în curtea acestuia se afla medicul Dumitrescu, care terminase programul de serviciu și care a afirmat către soțul victimei următoarele: “Mă rogi să te ajut, însă socrul tău (tatăl victimei – n.a.) mă amenință că sună la București”. În data de 2 septembrie 2009, în jurul orei 12.30, având în vedere faptul că se simțea rău, L.L., însoțită de mamașsi mătușa sa, precum și de către un membru al Sastipen, s-a deplasat la Spitalul Târgu Neamț pentru a fi consultată de către medicul ginecolog. După ce a așteptat aproximativ 10 minute la intrarea în cabinet, când a văzut-o, medicul Dumitrescu Dan Nicolae a afirmat următoarele: “Ce ai? Nu ai nimic! Plecați acasă că pun mâna pe par!”. Ulterior, când a aflat despre existenta delegației Sastipen, medicul a consultat-o și i-a eliberat o rețetă însă, potrivit declarației victimei, a precizat către asistentele medicale următoarele: “Să nu mai primiți țigănci! Să le bateți cu mătura de când le vedeți pe scări!”.

Cazul 2 Cea de-a doua situație de îngrădire a accesului femeilor rome la serviciile de sănătate oferite de secția Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Orășenesc Târgu Neamț, o vizează pe d-na L.I.. Potrivit declarației acesteia, în cursul lunii mai 2009, fiind însărcinată în patru luni și jumătate și simțindu-se rău, s-a deplasat alături de soțul său la secția de spital menționată, unde era de serviciu medicul Dumitrescu Dan Nicolae. În prima fază, aceasta a vorbit cu medicul, căruia i-a spus că se simte foarte rău, acesta trimițând o asistentă medicală pentru efectuarea unui consult. După efectuarea consultului, asistenta medicala i-a precizat L.I. că ar trebui să stea internată, deoarece există riscul să piardă sarcina. Asistenta s-a deplasat în cabinetul medicului pentru a discuta despre posibilitatea internării, însă medicul a refuzat acest lucru, spunându-i asistentei să îi scrie o rețetă. Ulterior, medicul s-a adresat soțului L.I. spunându-i: “la mine să nu mai vii că m-am săturat de țigani!”. De asemenea, a afirmat către asistenta medicala următoarele: “dacă mai vin țiganii aici, să știți că nu mai rămâneți nici voi…!”. După ce a urmat tratamentul prescris de medic timp de o perioadă de două săptămâni , văzând că se simte în continuare rău, L.I. a mers la Secția Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Târgu Neamț, unde era de serviciu medicul Dumitrescu Dan Nicolae. La insistențele victimei și ale soțului acesteia, medicul a internat-o pentru o perioadă de șase zile. În perioada cât a fost internată, victima nu a fost consultată, astfel că la vizitele zilnice ale medicului în salon, acesta nu se deplasa până la patul său (situat în spatele salonului), ci se interesa de starea de sănătate a L.I. de la celelalte paciente internate (situate în partea din față a salonului). De asemenea, aceasta declară că, în perioada cât a fost internată, i s-a administrat ampicilină injectabilă, iar când preciza medicului că nu se simte bine, acesta îi replica: “Ți-am băgat destul tratament! Numai voi, țiganii, spuneți că nu este bine!”. În ziua externării, după efectuarea unei ecografii, medicul Dumitrescu i-a spus L.I. următoarele: “Nu mai ai ce căuta la mine, iar dacă mai vii, scot pistolul și te împușc!”.

Cazul 3

O ultimă situație de îngrădire a accesului femeilor rome la serviciile oferite de Secția Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Târgu Neamț este cea a doamnei L.M., care, potrivit declarației acesteia, în luna iulie 2009, s-a deplasat la unitatea spitalicească menționată, în vederea efectuării unui control ginecologic, având în vedere faptul că se simțea rău. În curtea spitalului, aceasta s-a întâlnit cu medicul Dumitrescu Dan Nicolae, căruia i-a vorbit despre motivul vizitei sale la spital, însă acesta i-a replicat: “Te duci unde știi! La mine nu ai ce căuta, că eu m-am săturat de atâtea țigănci. Dacă mai intri în spital, scot pistolul și te împușc!”. Ulterior acestui incident, L.M. a apelat doar la serviciile unui cabinet medical particular din orașul Târgu Neamț.  

Intervenția

În luna septembrie 2009, Centrul Romilor pentru Politici de Sănătate – Sastipen, a transmis Direcției de Sănătate Publică Neamț o scrisoare, prin intermediul căreia a adus la cunoștința instituției cele trei situații de “îngrădire a accesului femeilor rome, din comunitățile locale Târgu Neamț și Vânători Neamț, la serviciile de sănătate publică, oferite de secția Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Orășenesc Târgu Neamț”. S-a solicitat, astfel, precizarea unui punct de vedere oficial, din partea Direcției de Sănătate Publică Neamț, cu privire la aspectele semnalate, precum și efectuarea unei anchete administrative la Spitalul Orășenesc Târgu Neamț, care să aibă ca obiect clarificarea aspectelor ce țin de starea de fapt a fiecărui caz semnalat și tragerea la răspundere a celor vinovați de crearea situațiilor documentate. Scrisori similare, prin intermediul cărora s-au solicitat puncte de vedere oficiale și demararea unei anchete administrative la Spitalul Orășenesc Târgu Neamț, au fost transmise în atenția managerului spitalului, cât și Ministerului Sănătății. În data de 23 septembrie 2009, Sastipen a înaintat două plângeri la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect aplicarea unui tratament discriminatoriu, prin lezarea dreptului la demnitate personală și îngrădirea accesului doamnelor Lăcătuș Iuliana și Lăcătuș Lăcrămioara, la serviciile oferite de Secția Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Orășenesc Târgu Neamț, pe baza criteriului apartenenței acestora la etnia romă. Nu s-a putut realiza o plângere și în al treilea caz, deoarece probatoriul strâns de echipa Sastipen nu avea suficiente dovezi, care să demonstreze cazul de discriminare. În plus, de frica repercusiunilor de la nivel local, victima și-a retras plângerea.

Considerații  privind soluționarea cazurilor

Pe parcursul realizării anchetelor, medicul în cauză a încercat diverse tertipuri pentru a demonstra nevinovăția în cele două cazuri de discriminare. S-au folosit metode de intimidare, hărțuirea victimelor, medierea și încercarea de a soluționa pe cale pașnică cele două situații, cu speranța că se va renunța la acuzații. De exemplu, pentru a demonstra nevinovăția, medicul a solicitat uneia dintre victime, aflate în spital din cauza situației grave în care se afla (se internase în spital pentru naștere), să dea o declarație din care să rezulte că nu este adevărat ceea ce a declarat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și, abia apoi, să primească îngrijire medicală. Astfel, două declarații luate în cadrul Spitalului și scrise de asistente medicale, angajate ale secției de Obstetrică-Ginecologie – Spitalul Orășenesc Târgu Neamț au fost depuse la dosar, însă medicul nu a luat în calcul faptul că victima nu știa să scrie și să citească. Deși victima nu știa să scrie și să citească, la scrierea declarației nu a fost prezentă nicio persoană apropiată acesteia (care știe să scrie și să citească, cum ar fi liderul comunității locale), respectiv niciun membru al familiei sale, care să-i dea victimei un sentiment de încredere, ci doar cele două asistente, care erau în subordinea medicului. Plângerea adresată de Sastipen în data de 23 septembrie 2010 la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, privind petenta Lăcătuș Lăcrămioara, a făcut obiectul dosarului 383/2009. În data de 7 iulie 2010, prin Hotărârea Colegiului Director al CNCD, nr. 149, s-au decis următoarele: « a. Aspectele sesizate, privind modul în care partea reclamată (Dumitrescu Dan Nicolae – n.n.) s-a adresat petentei Lăcătuș Lăcrămioara, având în vedere originea sa etnică, intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. 5 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată; b. Sancționarea părții reclamate, Dumitrescu Dan Nicolae, cu avertisment… ». Celălalt caz, care a făcut obiectul dosarului nr. 382/2009, privind petenta Lacatus Iuliana, a fost soluționat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în data de 11.05.2011, prin Hotărârea nr. 180. Potrivit Hotărârii “Aspectele sesizate… intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. 5 din OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată”. De asemenea, s-a dispus sancționarea părții reclamate cu avertisment. Chiar dacă au existat două hotărâri ale CNCD în cazul medicului Dumitrescu, Colegiul Medicilor Neamț a refuzat să îl sancționeze pe acesta, din motive lesne de înțeles. Acesta era membru marcant al Colegiului Medicilor Neamț și, în același timp, deținea o funcție de consilier local ales în Consiliul Local al orașului Tg. Neamț. Notorietatea locală a medicului primează în raport cu notorietatea locală a membrilor comunităților cu romi, care „… ne-a făcut localitatea de râs la București…” ca să-l citez pe edilul orașului Tg. Neamț.

 Concluzii finale    Cazuri asemănătoare sunt multe și foarte greu de probat. Experții în domeniul drepturilor omului fac eforturi mari pentru a demonstra discriminarea în cazurile de discriminare întâlnite în sistemul sanitar în cazul romilor. Hărțuirea și intimidarea sunt practici frecvent întâlnite în cazurile romilor, care îndrăznesc să semnaleze cazuri de discriminare la CNCD. Teama de a fi stigmatizați și opresați face ca romii să înghită în sec și să treacă cu vederea astfel de practici. În plus, legislația în domeniul discriminării nu oferă o protecție victimelor, astfel încât acestea să nu abandoneze pe parcursul procesului. Femeile rome se confruntă cu cel mai grav nivel de discriminare atunci când se adresează serviciilor de ginecologie și serviciilor de pediatrie. Saloane speciale pentru femeile rome în maternități și în secțiile de pediatrie, tratament degradant, cuvinte grele adresate femeilor rome, fac parte din ”meniul zilnic”, în contextul în care, la nivel de discurs politic, România este țara care promovează egalitatea de șanse, nondiscriminarea și se aliniază reglementărilor europene în materie. Datorită situației precare în care se află, femeile rome constituie o categorie defavorizată și au nevoie de mult sprijin pentru a depăși situația în care se află.  Cauzele care conduc la această situație sunt: existența unui sistem patriarhal și a unor norme comunitare, care nu permit femeilor rome dezvoltarea precum și imaginea negativă promovată de către mass-media referitor la femeile de etnie romă. Pentru a depăși această situație este nevoie de promovarea constantă și sistematică a participării în mod echitabil a femeilor rome atât în viața publică, cât și în viața privată, pornind de la principiile egalității de șanse, egalității de gen și nondiscriminării. Politicile publice adresate membrilor comunităților cu romi trebuie să pornească de la aceste principii nu doar din punct de vedere al discursului, ci și din punct de vedere al implementării.

Bibliografie

Cace, Sorin, and CristianVladescu. 2004. The health status of the Roma population and their access to health care services,. Bucuresti: Expert;

Romani CRISS. 2009. Sănătate și comunitatea romă: Analiză asupra situației din România

Zamfir, Cătălin, and Marian Preda. 2002. Romii în România. București: Expert

https://sociologiepublica.wordpress.com/

http://www.gitanos.org/

http://www.romanicriss.org/index.php?option=com_content&view=article&id=1654:sanatatea-romilor-perspectiva-actorilor-implicati-in-sistemul-sanitar-medici-mediatoare-pacienti-2011&catid=96:studii-si-cercetari&Itemid=400