Disciplina : Sociologie juridical [605149]

Facultatea de Drept si S tiinte administrative
Anul 1
Disciplina : Sociologie juridical
Student: [anonimizat], există “o schemă a vieț ii colective” : fiecare individ știe
cum să se comporte în anumite situațîi, știe ce așteaptă ceilalți de la el și la ce
reacț ii se poate aștepta el de la ceilalți în urmă acțiunilor sale. Atunci când apar
comportamente neașteptate, atipice, care nu se încadrează în modelele
recunoscute și acceptate social, ele vor fi sancționate. Sancțiunile reprezintă
unul din elementele controlului social. În sensul său cel mai general, controlul
social reprezintă ansamblul mijloacelor și mecanismelor socio -culturale care
reglementează, orientează, modifică sau influențează c omportamentele
indivizilor în societăți, în vederea conformării lor la sistemul valoric -normativ și
menținerii echilibrului societățîi că sistem.
În orice societate, educarea morală și socializarea reprezintă principalele
procese prin care se as igura atât conformitatea indivizilor față de normele și
valorile sociale, cât și prevenirea "devierii" de la acestea. Noțiunea de control
social a fost utilizată, pentru prima dată, de reprezentanțîi școlii americane ,
care au fost preocupați de identifica rea mijloacelor și mecanismelor prin care o
societate își asigura și menține stabilitatea și funcționalitatea. Ei au observat că
într-o societate, datorită pluralitățîi și varietățîi de norme și valori, nici un individ
nu este capabil să se conformeze tutu ror imperativelor și exigențelor legale,
motiv pentru care va respectă pe unele dintre ele și va încalcă pe altele. În
consecință, pentru pentru a observă și respectă normele, indivizii nu trebuie
constrânși prin mijloace represive, cât mai ales "controlaț i" periodic în privința
comportamentului, fiind de presupus că aceștia sunt cinstiți și corecți, până la
proba contrarie, cea a incorectitudinii comportamentale. Ulterior prin noțiunea
de control social a fost desemnat ansamblul de forme, mijloace și mecan isme de
constrângere și presiune socială, dar și de recunoaștere și recompensare prin
care societatea evaluează diferențiat comportamentele și acțiunile indivizilor,
respingând pe unele și primind pe altele.
CONTROL SOCIAL:
Este definit în diferite modur i:
1. Conținutul său înglobează toate formele de reglare formală sau informală
aconduitelor și acțiunilor indivizilor;
2. Conținutul său cuprinde doar formele instituționalizate ( utilizarea să
actuală);

3. Interpretările nor mative care con sideră controlul social în globalitatea
aspectelor sale,că ansamblul acțiunilor umane orientate către definirea
devianței și stimulareareacțiilor sociale în prevenirea și respingerea ei.
4. Ansamblul proceselor prin care membrii unui grup se încurajea ză unii pe
alțîi pentru a ține seama de așteptările lor reciproce și pentru a respectă
normele pecare și le fixează (M. Cusson, 19997, p.46)
5. Ansamblul de mijloace, mecanisme, sau instituțîi de natură psihologică,
socială,culturală, juridică, ori po litică, prin intermediul cărora orice societate
impunemembrilor săi exigențele respectării ordinii sociale și morale.
Controlul social nu este doar cel formal : de aceea , legea reprezintă numai
unul dintre mecanismele de control social prin care se asigura conformarea
indivizilor la reguli și normeinstituționalizate, dar și evitarea sau sancționarea
manifestări lor deviante. Se poate vorbii deaceea de un control social stimulativ,
pozitiv (recompense, stimulente – materiale /morale),câtși de unul coercitiv și
negativ( tabuuri, interducțîi, sancțiuni/pedepse).În orice societate există un
sistem de instituțîi și mi jloace de influențare și integrare a indivizilor, de
promovare și apărare a normelor și valorilor sociale care îi sunt proprii și de
respingere și sancționare a conduitelor nepermise, denumit sancțiuni sociale.
Controlul social utilizează o gama variatade sancțiuni și recompense sociale, prin
intermediul cărora sunt aprobate sau dezaprobate diversele comportamente și
acțiuni ale indivizilor.
Controlul social are întotdeauna uncaracter relativ, de pildă , trecerea de la
societateatradițională la cea modernă a reprezentat și o evoluție a controlului
social, prin:
a) trecerea de la o formă difuză , nespecializată, la una specializată caracterizată
prin reguli,sancțiuni șiagenți specifici
b) apariția legii că principală formă de control social legitim caracte rizat
prinvoința generală, impersonală a colectivitățîi care se situează deasupra
intereselor particulareale părților în litigiu;
c) autonomizarea dreptului;
d) crearea unor mecanisme specializate și aunor agenți specializați cu aplicarea
deciziilor leg ale (S.,M.,Rădulescu,1994, p.259).
Principala caracteristică a controlului social este constângerea. Această se
manifestă prin presiuni exterioare impuse de normele sociale explicite, cât și

prin presiuni interiorizate deindivid în cursul procesului de s ocializare. Cu toate
acestea, controlul social are și o funcțiestimulativă, încurajând conformitatea
membrilor cu modelele de conduită și acțiunesocialmente dezirabile. Controlul
social apare că o influență permanentă, resimțită la nivelulinconștientului,
exercitată de presiunile normative ale tradițiilor și obiceiurilor.
În opinia lui Sorin M. Rădulescu, principalele criterii de clasificare a formelor de
controlsocial sunt :
a)după instanțele din care emană, controlul social exercitat de instituțîi cu
caracter statal (tribunale, închisori, spitale de psihiatrie etc.), de diferite grupuri
sociale(familie , școală ,grupuri de vecinătate, asociațîi, organizațîi etc.) sau de
către anumiți indivizi ce au o anumităautoritate în grup (capul familiei, preotul,
șeful ierarhic etc.) ;
b)după modul în care este exercitat controlul social, este organizat formal,
realizatde instituțîi specializate și spontan (informal), realizat prin tradițîi,
obiceiuri, prin opinia publicăetc. ;
c)după direcția acțiunii exercitate, controlul social poate fi direct
(explicit),îmbrăcând formă aprobărilor, amenințărilor, sancțiunilor etc. și indirect
(implicit), realizându -se prin zvonuri, sugestii, manipularea prin intermediul
propagandei sau publictățîi etc.;
d)după mijloacele uti lizate : controlul social stimulativ (pozitiv), efectuat
prinintermediul aprobărilor, recompenselor, indicațiilor, sugestiilor etc. și
controlul social coercitiv(negativ) prin tabuu -ri, sancțiuni punitive, interdicțîi
etc.;
e)după mecanismele de reglare n ormativă la care apelează, controlul social
arecaracter psihosocial (sugestia, convingerea, persuasiunea, manipularea etc.),
caracter social propriu -zis (instituțîi sau organisme cu caracter statal, juridic,
politic, adminstrativ etc.) șicultural (obiceiur i, moravuri, convențîi, tradițîi etc.)
f)după metodele (tipurile de sancțiuni) adoptate în rapot cu conduitele deviante,
putem vorbi despre controlul social penal (pedepsele), compensator (plata unor
daune),conciliator (negocieri, înțelegeri mutuale) și terapeutic (resocializare).
În ciuda faptului că teoria controlului social a reprezentat decenii la rând
un reper în sociologia devianței și în criminologie, ea are nu doar virututi
explicative cerete, ci și puncte slabe: Astfel, pe baza cercetărilor care au încercat

să verifice și/sau să dezvolte baza empirică a teoriei controlului social, s -a
constatat că nu toate și nu întru -totul tezele teoriei se verifică.

Bibliografie

1. https://prezi.com/tq6u -f7vkvh4/ordine -si-control -social/
2. Achim , M., (1992) : Introducere în
sociologie,Cluj, Ed. Dacia
3. Ogien, A., (2002): Sociologia devian ței , Iași,
Polirom
4. http://www.rasfoiesc.com/educatie/psiholo
gie/sociologie/Control -social -devianta -si-
mar23.php