Disciplina , la prevăzută, conform planului de învăţământ, în aria curriculară Educaţie fizică şi sport şi are menirea să-şi aducă contribuţia… [311248]

[anonimizat]. univ. dr.

MACRI AURELIA CRISTINA

Absolvent: [anonimizat] 2017

UNIVERSITATEA PITEȘTI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZAREA CONVERSIE PROFESIONALĂ EFS

OPERAȚIONALIZAREA OBIECTIVULUI DE FORMARE A [anonimizat]. univ. dr.

MACRI AURELIA CRISTINA

Absolvent: [anonimizat] 2017

Cuprins

Introducere

Motivația alegerii temei

Importanța și actualitatea temei

Contribuții teoretice și practice ale lucrării în domeniu

Capitolul I – Fundamentarea științifică și metodologică a temei la ciclul gimnazial

1.1. Aria curriculară la clasa a V a

1.2. Deprinderile motrice

1.3. Saritura- deprindere motrică de bază

1.4. [anonimizat]

2.1. Premizele cercetării

2.2. Ipoteza cercetării

2.3. Scopul cercetării

2.4. Obiectivele cercetării

2.5. [anonimizat]

2.5.1. Studierea literaturii de specialitate si interdisciplinaritate

2.5.2. Metoda observației pedagogice

2.5.3. Ancheta pe baza de chestionar

2.5.4. Experimentul pedagocic

2.5.5. Metoda măsurării și evaluării

2.5.6. [anonimizat]

2.5.7. [anonimizat]

3.1. [anonimizat], locul, eșantionul și etapele cercetării

3.2. Analiza opiniilor profesorilor de educație fizică și sport pe problema însușirii deprinderilor motrice atletice la ciclul gimnazial

3.3. [anonimizat]………………………………………………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE

Anexe

„Educația fizică intervine în mod organizat în dirijarea procesului de creștere în asigurarea dezvoltării armonioase a organismului uman. Accentul se pune pe componenta biologică a individualizării, urmărindu-se fortificarea calităților motrice și substratul pe care se clădește personalitatea umană. Efectele educației fizice se prelungesc dincolo de compenenta biologică. [anonimizat], [anonimizat].”

La această vărstă sunt recomandate folosirea jocurile de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice și pentru acționarea multilaterală în vederea dezvoltării aptitudinilor motrice.

“Jocurile de mișcare trebuie să ocupe un loc important în dezvoltarea capacităților coordinative ale elevilor de vârsta școlară medie”. [anonimizat] a mișcărilor, cît și întreaga sferă psihomotrice a elevului: [anonimizat], luarea și realizarea rapidă a unordecizii, agerimea, [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. Întotdeauna am fost fascinată de frumusețea și armonia atleților. Îmi place să îî implic pe elevii mei în jocuri căt mai diverse, iar ei să își însușească cunoștințele prin joc,din aceste motive mi-am dorit să creez un material teoretic pe această temă.

Lucrarea de față este un îndemn adresat dascălilor care lucrează cu elevii de gimnaziu pentru a folosi jocurile de mișcare în cadrul orei de educație fizică, mai ales în cadrul predării noțiunilor din școala săriturilor.Toate acestea m-au determinat să cercetez și să studiez materiale privitoare la jocurile de mișcare pentru studierea săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate.

Importanța și actualitatea temei

“Jocul de mișcare este un exponent al jocurilor didactice aplicate în domeniul EFS”. El are o structură preponderent motrică desfășurată sub forma de întrecere provoacă buna dispoziție tuturor participanților care se angajează cu toate forțele pentru obținerea succesului. “Se desfășoară întotdeauna după reguli bine precizate, individual sau pe echipe, pe spații limitate, cu sau fără obiect, constituind principalul mijloc de activizare a participanților pentru îndeplinirea unor obiective instrucționale cu caracter motric.”

Pentru a contribui căt mai eficient la realizarea obiectivelor la vărsta școlară, jocurile de mișcare pot fi organizate și desfășurate în forme foarte variate. Folosirea lor în lecție este utilă, însă numai atunci cănd conțin acțiuni care conduc nemijlocit la realizarea anumitor obiective instructiv-educative, la perfecționarea capacității motrice a elevilor,la eliminarea monotoniei de la clasă și folosirea timpului într-un mod cât mai plăcut, dezvoltând elevilor dorința de a deveni mai buni într-un concurs, de a fi în viitor adulți echilibrați.

În acest domeniu există foarte mulți secialiști care au studiat această temă, de aceea, voi veni cu ceva nou, un material simplu, accesibil elevilor, ușor de aplicat în timpul orelor de educație fizică, cu o valoare practico-teoretică deosebită. După părerea mea jocurile de mișcare nu trebuie să lipsească din cadrul orei de educație fizică în timpul învățării sărituri în lungime, pentru ca profesorul să-i atragă pe elevi, iar ei să îndrăgească această ramură sportivă. Am speranța că acest material va fi util celor ce vor dori să alcătuiască programe pentru instruirea elevilor din ciclul gimnazial.

Contribuții teoretice și practice ale lucrării în domeniu

Lucrarea de față are în structura ei introducerea, trei capitole, concluziile și bibliografia. Am contribuit la această lucrare cu idei proprii, capitolul al treilea este în totalitate original, alcătuind intepretarea unui chestionar aplicat profesorilor privind însușirea deprinderilor motrice atletice la ciclul gimnazial și proiectarea unor jocuri și exerciții la grupa de elevi, pentru învățarea săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate .

Capitolul I – FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ ȘI METODOLOGICĂ A TEMEI LA CICLUL GIMNAZIAL

1.1. Aria curriculară la clasa a V a

Prezenta programă școlară a avut ca scop abordarea interdisciplinară și transdisciplinară urmărind dezvoltarea personalității elevilor în contextul formării unui profil european. Programa școlară introduce trecerea de la proiectarea curriculară centrată pe obiective la proiectarea curriculară centrată pe competențe. Acest aspect urmărește dezvoltarea ariilor curriculare actuale, centrate pe rezultatele învățării cuprinzănd opt domenii de competență cheie în care competențele generale sunt corelate cu competențele specifice.

Programa școlară pentru disciplina educație fizică urmărește dezvoltarea

personalității creative și echilibrate a elevilor conform cu finalitatea prevăzută de Legea învățământului.

Programele școlare au următoarea structură:

– nota de prezentare

– competențele generale

– valori și atitudini

– competențe specifice și conținuturi, pentru fiecare clasă

– sugestii metodologice

– normativ de dotare minimală/ unitate de învățământ

În scopul realizării unui proces didactic modern sprijinit de o ofertă educațională bună și pe învățarea diferențiată a elevilor, prin parcurgerea unor trasee particulare de învățare, individuale sau de grup este necesar ca în clasa a V a să se asigure obținerea de către elevi a cunoștințelor asupra dezvoltării fizice și a calităților motrice, cât și inițierea/ consolidarea în practicarea unor discipline/ probe sportive.

Programa de educație fizică, “stabilește și permite fiecărui cadru didactic formarea la elevi a competențelor specifice, utilizând, ca mijloace, categoriile de conținuturi pe care le consideră eficiente, corespunzător particularităților clasei și condițiilor concrete de activitate.Ea reia conținuturile pentru consolidarea deprinderilor și pentru a favoriza fenomenul de transfer în învățarea noilor deprinderi și dezvoltarea capacităților fizice și psihice”.

“Programa școlară pentru disciplina educație fizică reprezintă definirea profilului de afirmare al absolventului pe parcursul întregului învățământ preuniversitar românesc.”

Deprinderile și priceperile motrice sunt componente ale modelelor de educație fizică și sport care se formează, se învață, se dobândesc în ontogeneză pe parcursul vieții. Sunt acte și acțiuni motrice ajunse prin exersare la un înalt grad de stabilitate, de precizie și eficiență.

Învățarea deprinderilor și priceperilor motrice este condiționată de nivelul calităților motrice și al indicilor de dezvoltare fizică și corporală ce individualizează subiecții cu care se lucrează. O definire completă ar trebui să cuprindă substratul fiziologic, psihologic și metodic ,adică refexele condiționate, mișcările voluntare, motivarea în raport cu anumite trebuințe, învățarea deprinderilorîntr-un proces pedagogic.

În practica vieții se formeaza unele deprinderi motrice, altele în cadrul procesului instructiv educativ. Prin exersare pot ajunge în faza de automatizare. În aceasta fază controlul scoarței cerebrale asupra efectuării deprinderilor motrice se păstrează, dar atenția este îndreptată asupra modificarilor intervenite în rezolvarea sarcinilor motrice și nu asupra succesiunii lanțului de mișcări specifice deprinderii respective.

Deprinderile motrice sunt ireversibile și unice, mișcările se înlănțuiesc într-un singur sens. Elaborarea unei noi deprinderi motrice este posibilă prin inversarea unor elemente componente.Se perfecționează treptat și neuniform, adică progresele sunt din ce în ce mai mici.Dacă nu sunt fixate prin repetari multiple se pierd treptat.

Procesul instructiv – educativ corectează unele deprinderi motrice însușite greșit și se consolideaza cele însușite corect; prin repetare sistematica și continuă se formeaza într-un timp relativ lung. Pentru formarea deprinderilor excitantul trebuie să transmită scoarței cerebrale aceeași intensitate și să respecte aceeași ordine ,iar prin exersare pot ajunge in faza de automatizare.

În aceasta fază controlul scoaței cerebrale asupra efectuării deprinderilor motrice se păstrează, dar atenția este îndreptata asupra modificărilor intervenite în contextul ambiental și asupra rezolvării creatoare a sarcinilor motrice și nu asupra succesiunii lanțului de mișcări specifice deprinderii respective;în faza superioara de măiestrie motrica, pe baza interacțiunii analizatorilor cu găndirea se ajunge la formarea unor senzații complexe specifice unor ramuri de sport ca:( simțul mingii, simțul apei, simțul zăpezii, simțul ștachetei etc.).

Tipuri de deprinderi :

a. După complexitatea evenimentelor și felul răspunsurilor:

-elementare : sunt complet automatizate ciclic,sunt eliminați timpii morți:mers, alergare,ciclism ,înot etc

– complexe: sunt parțial automatizate , specifice sporturilor aciclice,gimnastică, box, jocuri sportive

b. După finalitatea folosirii:

-de bază și utilitar-aplicative ,folosite în viața de zi cu zi: mers,alergare,săritură,transport,escaladare etc.

-specifice unor ramuri și probe sportive.

c. După implicarea sistemului nervos:

-autoconduse-programul mental,prin prelucarea informației comandă succesiunea mișcărilor,

-heteroconduse-factorii de mediu acționează asupra succesiunii mișcărilor

Ele pot fi transferate și utilizate cu eficiență în toate activitățile specific umane care conțin și o componentă motrică. Din acest motiv deprinderile motrice de bază se constituie într-un obiectiv instructiv-educativ fundamental al educatiei fizice școlare și într-o componenta a procesului de instruire sportiva a copiilor și juniorilor în cadrul pregatirii fizice multilaterale a acestora ca sportivi.

În etapele formarii fiziologice deprinderilor motrice se desprind trei faze:

faza mișcărilor inutile, grosolane, lipsite de coordonare, nediferențiate;

faza mișcărilor contracțiilor excesive prin contracții puternice, este etapa mișcărilor în concordanță cu scopul acțiunii. Dispar mișcările inutile, inhibiția crescand ca intensitate. Se realizeaza o coordonare mai buna între cele 2 sisteme de semnalizare. Comenzile sunt înca delimitate imprecis. Tonusul muscular este prea ridicat, iar contractiile musculare au intensitate exagerata;

faza stabilizării deprinderilor motrice (formării propriu-zise). Se întărește stereotipul dinamic, execuția se concretizeaza precis în zonele interesate.

În etapele formării psihologice se prezintă 4 faze:

inițială, a orientării și familiarizării cu deprinderea. Se ia cunoștintă de structura acțiunii, de mecanismul său de bază și se fac primele execuții;

însușirii fiecărui element al deprinderii, cu accent pe elementul“cheie”;

unificării elementelor componente ale deprinderii în cadrul unei execuții integrale;

automatizarii- deprinderea se exerseaza în condiții variate.

Teoria si metodica distinge etapele:

etapa inițierii în bazele tehnice de execuție cu obiectivele:

-formarea unei reprezentări clare a deprinderii, prin explicatie și demonstrație în special;

-formarea ritmului general de execuție cursivă a deprinderilor motrice respective;

-descompunerea deprinderii în elementele componente și exersarea analitica a acestora;

-preîntămpinarea sau înlaturarea greșelilor tipice de execuție.

etapa fixării, consolidării deprinderilor motrice cu obiectivele:

-formarea tehnicii de execuție în concordanță cu caracteristicile spațiale, temporale și dinamice optime;

-întărirea legăturilor temporale prin exersarea deprinderii în condiții standardizate, relativ constante, prioritară fiind corectarea greșelilor individuale de execuție.

În aceasta etapa crește rolul intensității efortului fizic și al controlului sau autocontrolului nivelului de executie a deprinderii respective.

etapa perfecționării deprinderilor motrice cu obiectivele:

-sporirea variantelor de execuție a fiecărei deprinderi prin desăvarșirea procedeelor tehnice specifice;

-exersarea în condiții căt mai variate și apropiate de cele întălnite în practica, mai ales în cea competițională;

-includerea deprinderii într-o înlănțuire de alte deprinderi și exersarea acestor combinații cu ușurință, cursivitate și eficiență.

În această etapa intervine și complexitatea efortului care are rol substanțial , deprinderile se transformă în priceperi motrice complexe.

În activitățile sportive ,modul de dezvoltare al deprinderilor motrice este esențial.Întreaga bogăție a activităților motrice realizate de om în timpulfiecarei activităși indiferent daca este sportivă sau se desfășoară zi de zi are la bază dezvoltarea calităților motrice .

Jocurile de mișcare au un rol important în dezvoltarea deprinderilor motrice, procesul instructiv-educativ devenind mai atractiv,plin de pasiune și mărind interesul elevilor pentru desfășurarea cursurilor.

1.3. Saritura- deprindere motrică de bază – citarile!!!

Din categoria deprinderilor motrice de bază, fac parte mersul,alergarea, săritura, aruncarea și prinderea.Această categorie de deprinderi sunt solicitate cel mai adesea în activitățile motrice ale individului și înlesnesc formarea și utilizarea eficientă a unor deprinderi motrice specializate cum sunt cele aplicativ utilitare si sportive.

Formarea acestor categorii de deprinderi este propice elevilor, iar însușirea corectă a mecanismelor de baza devenind achiziții stabile pe durata înregii vieți.

Deprindere motrică de bază, naturală, cu larg caracter aplicativ, care constă în desprinderea corpului de pe sol prin propulsie, efectuând un zbor ce poate avea diferite traiectorii.Săriturile sunt acțiuni motrice naturale, dinamice ,cu influențe variate asupra organismului.

Săritura este o deprindere motrică cu un larg câmp de aplicativitate atât în activitatea cotidiană, cât și în cea sportivă în majoritatea probelor/ramurilor sportive.

Prin săritură se dezvoltă calitățile motrice combinate forța – viteza

( detenta) , precum și a unor aspecte privind rezistența și îndemânarea. Ea ajută la fortificarea sistemului muscular și a ligamentelor trenului inferior, precum și la dezvoltarea echilibrului. Aceasta intră în structura unor probe și procedee sau elemente tehnice din diferite ramuri de sport, cum ar fi: atletismul, gimnastica și jocurile sportive.

Prin aplicarea gradată a unor sărituri pot apărea efecte și în dezvoltarea unor trăsături pozitive de caracter, cum ar fi: curajul, voința, perseverența etc.

După structura lor pot exista următoarele categorii de sărituri:

sărituri pregătitoare (libere) cu bătaie pe unul sau 2 picioare;

sărituri cu caracter sportiv:

cu bătaie pe un picior – în lungime cu elan

în înălțime cu elan

– cu bătaie pe doua picioare – în lungime de pe loc

– cu sprijin pe aparate de gimnastică

Greșeli posibile:

aterizare dură pe toată talpa (la gimnastică);

lipsa de coordonare a segmentelor corpului;

amplitudine mică;

impulsie slabă în momentul bătăii și desprinderii;

la săritura cu elan: reducerea vitezei de deplasare în apropierea bătăii, lipsa de corelare a elanului cu bătaia (la atletism).

Săriturile au urmatoarele faze.

Elanul constituie prima fază a unei sărituri. Prima parte a

elanului este moderată, viteza crescând treptat, atingând maximum de intensitate înaintea bătăi. Mărimea elanului depinde de specificul săriturilor, de exemplu: mai mic la săriturile din gimnastică și cea în înălțime, mai mare la săritura în lungime.

Bătaia este acțiunea piciorului (picioarelor) pentru desprinderea

corpului de pe sol. În etapa învățării se recomandă ca bătaia să se facă pe o suprafață mai înaltă (trambulină elastică, capac de ladă, etc.). la săriturile din atletism, bătaia se execută pe un picior, iar la cele din gimnastică pe două picioare. Bătaia este cheia unei bune execuții, ea trebuie să fie bine corelată cu elanul, să se facă într-un timp cât mai scurt și cu energie maximă. În momentul desprinderii, picioarele sunt ușor îndoite din articulațiile gleznelor, genunchilor și coxo-femurale.

Zborul reprezintă perioada în care corpul plutește în aer din

momentul desprinderi, până la aterizare. Poziția corpului depinde de felul săriturii.

Zborul poate fi continuu cum este cazul la săriturile din atletism (într-o singură fază) sau în două faze întrerupte de contactul cu aparatul în cazul săriturilor din gimnastică.

Pentru însușirea corectă a poziției segmentelor în timpul zborului este recomandabil să se asigure o înălțime mai mare a acestuia după bătaie.

Aterizarea înseamnă totalitatea acțiunilor corpului înainte ca

acesta să fie în contact cu solul după terminarea fazei de zbor, modul de aterizare diferă de la o săritură la alta, în funcție de felul acesteia. Astfel la săritura în lungime se face pe călcâie, la săritura în înălțime prin rostogolire ventrală pe șold-spate, iar la gimnastică pe toată talpa și îndoirea genunchilor. În toate situațiile însă, aceasta trebuie să asigure o amortizare a șocului în contactul cu solul. O atenție deosebită trebuie să acordăm locului de aterizare, asigurându-l cu suprafețe moi (nisip afânat, saltele de gimnastică, paslă).

Indicații metodice

Pentru a efectua sărituri eficiente este necesar să avem preocupări permanente pentru dezvoltarea tonicității, troficității musculare a trenului inferior și detentei, întărirea sistemului osteo-ligamentar, educarea percepțiilor spațio-temporale și a echilibrului.

În etapa învățării se recomandă atât repetarea separată a fazelor săriturii, cât și repetarea integrală a săriturii globale, folosindu-se în funcție de situație exercițiile pregătitoare sau ajutătoare, cum ar fi: pasul sărit, pasul săltat, accelerări, desprinderi cu atingerea unui obiect suspendat, aterizări în adâncime de pe un obiect etc.

Școala săriturii are ca sarcini, conform Macri A.C., 2007 :

1. formarea deprinderii de desprindere unilaterală;

2. formarea deprinderii de bătaie eficientă (cu derularea labei piciorului de la călcâi la vârf și cu avântarea segmentelor libere coordonat, deasemenea avântarea umerilor);

3. formarea deprinderii de aterizare amortizată;

4. educarea îndemânării și echilibrului în zbor;

5. formarea simțului elanului;

6. formarea simțului bătăii unilaterale;

7. dezvoltarea forței și a detentei".

Mijloacele specifice și principale ale școlii săriturii sunt: pasul săltat și pasul sărit. Pe lângă acestea două întâlnim o serie de alte mijloace mai simple sau mai complicate din punct de vedere al structurii motrice.

1. Sărituri de pe loc cu desprindere pe două picioare:

-sărituri pe loc, simple;

-sărituri cu forfecare, cu ridicarea genunchilor peste orizontală (genunchii la piept);

-sărituri în lungime de pe loc (fără elan).

2. Sărituri pe loc cu desprindere pe un picior;

3. Sărituri de pe un obstacol în adâncime cu aterizare elastică pe ambele picioare: sărituri pe obstacol cu desprindere pe un picior (se pot executa pe un singur obstacol, pe mai multe obstacole; cu 3 – 5 pași de alergare între obstacole);

4. Sărituri peste obstacole;

5. Sărituri simple în lungime (cu elan de 3 – 5 – 7 pași de alergare):

-sărituri peste o ștachetă joasă, cu bătaie pe un picior și aterizare elastică după întoarcerea spre partea piciorului de bătaie;

-sărituri peste o bară a cărei înălțime crește gradat, din față grupat cu aterizare pe ambele picioare (elan perpendicular);

6. Pas săltat alternativ, exercițiu de bază al școlii săriturii, prin care se urmărește:

– deprinderea de desprindere unilaterală, cu sarcina de blocare și de -transformare a vitezei orizontale în viteză verticală, pregătind în special învățarea săriturii în înălțime;

-deprinderea de avântare a segmentelor libere și a umerilor;

-deprinderea de a dirija impulsia în direcția centrului general de greutate al corpului cu maxim de intensitate, având rol în dezvoltarea detentei.

Se execută din deplasare ușoară cu derulări succesive călcâi – vârf, alternativ pe un picior și pe celălalt; se intensifică treptat impulsia și avântarea segmentelor libere; se efectuează sub formă de deplasare pe 20-30 metri;

pas săltat intercalat la 3 – 5 pași de alergare;

7. Pasul sărit – dezvoltă forța musculaturii membrelor inferioare și detenta:

formează deprinderea de desprindere unilaterală, cu sarcina de transformare a vitezei orizontale în viteză ascensională cu scopul de a parcurge în zbor o distanță cât mai lungă, pregătind bătaia pentru săritura în lungime și triplusalt;

deprinderea de avântare a segmentelor libere în timpul bătăii.

Se execută din deplasare sub formă de alergare sărită: pe semne, peste obstacole joase, în serii de pași săriți pe distanța de 20-30 metri (3 – 5 repetări);

8. Multisalturi: triplusalt, pentasalt, decasalt;

9. Pas săltat pe un picior – sărituri succesive pe un picior; (este un exercițiu care solicită forța și coordonarea, neputând fi folosit la elevii de vârstă mică).

1.4. JOCURILE DE MIȘCARE CITARI!!!!!

Jocul este considerat o preocupare specifică copilăriei cu rol esențial în educarea și evoluția omului, s-a observat mai tărziu ca omul este un jucăuș (HOMO LUDENS) în permanență. Din copilărie până la bătrânețe ființa umană se joacă din diverse motive (trebuințe, porniri, nevoi etc.) care îl împing spre diverse acțiuni.

Ca noțiune „Jocul ” este caracterizat ca o acțiune realizată în timp și de spațiu, dupǎ reguli acceptate de bunǎvoie, dar absolut obligatorii, obiectivul său fiind producerea unui sentiment de bucurie și reușită.

Această noțiunea poate denumi tot ceea ce definim ca joc: jocul a copiilor ,adulților, jocurile de îndemânare, de inteligențǎ, de noroc, reprezentațiile și spectacolele.

Noțiunea de joc este privită ca o activitate complexǎ motricǎ și emoționalǎ, desfǎșuratǎ dupǎ reguli bine stabilite , în scop recreativ .

Jocul este în dependență de realizările științifice,tehnice și culturale ale societății caracterizată printr-o competivitate crescută,care urmărește să sadisfacă puternice motivații și ambiții de întrecere în diverse zone geografice.

Concepția de joc reprezintă azi o clasă socio-sportivă, grăbind evoluția celorlante domenii de viață. Depinzănd în mod concret de posibilitatea adaptării ființei umane, încet sau mai repede, după modul de acționare și găndire a acesteia de profesionism, pasiune și inteligență .

Factorii care influențează jocul sunt:

– capacitatea cognitivă;

– abilitate tehnică;

– pregătire fizică.

Antrenamentul unui sportiv, constă într-o creativitatea tactică și strategică ca mijloc de seamă al jucǎtorilor și echipelor aflate în afirmare concepțională.

Jocurile permit dezvoltarea deprinderilor motrice de bază și/sau specifice a calităților motrice.

Ele oferă posibilități variate de creare și întărire a deprinderilor motrice de bază utilizate (mers, alergare, echilibru, sărituri, aruncări și prinderi, cățărări, escaladări etc),ajutănd în același timp și dezvoltarea calităților motrice (viteza sub multiplele sale forme de manifestare, rezistența, forța, îndemânarea).

Jocurile de mișcare dau șansa folosirii în condiții noi, a priceperilor și deprinderilor motrice de bază și a procedeelor tehnice.

În timpul jocului, legătura dintre deprinderi, priceperi și calitățile motrice, are loc în situații care se modifică mereu, pe conținutul solicitării a unor calități și deprinderi morale și volitive.

Activitatea în colectiv este coracteristică jocului și este valorificată în timpul procesului instructiv-educativ, jocul implică colaborare cu partenerii de joc, stabilitate între motivele acțiunilor și eforturilor personale cu cele ale celorlalti jucatori, identificarea conducatorului, orientarea ,ajutorul ,asumarea responsabilităților.

În timpul jocului apar sentimente și emoții care se manifestă în fincție de situațiile favorabile sau nefavorabile,care acționează asupra personalității persoanei care practică jocurile sportive. Aceste manifestări sunt proprii fiecărei persoane, dar aparțin și echipei din care face parte, legate străns de succesele sau insuccesele personale ale echipei.

Manifestarea inițiativei și independenței în acțiuni permite rezolvarea unor situații de joc care ajung realizabile numai dacă persoana care practică jocul are un minimum de deprinderi, calități motrice suficient dezvoltate și a fost învățată să acționeze în limitele unor reguli precise.

Jocul poate fi utilizat la orice vărstă , desfățurăndu-se într-un annumit loc și timp, simplificăndu-i sau complicăndu-i regulile,cerințele, mărind sau micșorănd distanța și numărul obstacolelor, implicănd și dezvoltănd procese importante pentru om precum, găndirea, inteligența, creativitatea, memoria ,analiza, sinteza etc.

În funcție de factorul timp și spațiu se pot creea situații care modifică regulile jocului, modul de găndire a jucătorilor, a antrenorilor, fiecare sport avănd o frumusețe specifică care evidențiază desfășurarea fazelor jocului și bineînțeles caracterul de „fair play”.

Jocurile de au un rol foarte important în dezvoltarea copilului prin capacitatea de a dezvolta deprinderile și calitățile motrice, formându-se în cadrul lor deprinderile motrice de bază: mers, sărituri, alergări, prinderi, aruncări, escaladări, cățărări și dezvoltându-se și unele calități motrice, ca de exemplu: viteza, îndemânarea, rezistența și forța.

Dacă încă de la primii pași ai copilului mișcarea are un rol important în dezvoltarea fizică armonioasă, la elevi jocurile de mișcare au un rol important, dezvoltându-li-se mișcările de bază cu ajutorul acestora.

La elevi, deprinderile motrice se formează cu ajutorul jocurilor de mișcare, cu ajutorul exercițiilor fizice, jocul de mișcare fiind o formă de consolidare sau de perfecționare a deprinderilor motrice.

Prin joc, copilul deprinde diverse funcții, învață despre ordine și regula jocului, în concluzie, învață să se joace și fără să realizeze își însușește din plăcere diferite noțiuni de bază.

În jocuri există și perioade de odihnă ce permit copiilor să se relaxeze, ca apoi să reziste mai ușor eforturilor, toate acestea ducând la o stare de bine a organismului.

Jocul de mișcare are o importanță deosebită în dezvoltarea deprinderilor, calităților motrice și creșterea abilităților în jocul de echipă, prin acestea copilul orientându-se în societate și dezvoltându-se armonios.

Componentele generale ale tuturor jocurilor sunt:

scopul jocului

tema jocului

normele sau regulamentul jocului

baza motrică a jocului

modul de administrare a jocului.

Alegerea jocurilor se realizează în funcție de: obiective, grupul sau clasa de elevi, pe sexe, locul de desfășurare, factorii de climă, timpul și materialele folosite.

Jocurile de mișcare au fost clasificate în funcție de:

după funcțiile didactice

după obiectivele didactice pe care le pot rezolva.

Clasificarea după funcțiile didactice

Funcția formativ – educativă a personalității umane. Prin jocuri putem dezvolta toate componentele formative ale personalității umane (cunoștințe, deprinderi și priceperi motrice, abilități, aptitudini, scheme operaționale etc.).

Funcția de cunoaștere privește aspectul prin care prin anumite jocuri copiii ,dar și adulții au capacitatea să dobăndească însușirile și caracteristicile vieții și lumii înconjurătoare.În această privință cele mai bune jocuri sunt cele care provoacă curiozitatea, jocurile simbolice, jocurile de rol etc.

Funcția stimulativă a motricității satisface cele mai importante nevoi ale lui homo ludens: nevoia de mișcare, nevoia de întrecere, consumarea energiilor suplimentare. Începănd cu preșcolarii prin jocurile senzoriale sau cu fluier, cu clopoței, cu culori, prin manevrarea jucăriilor , continuănd cu jocurile de mișcare, jocurile sub formă de concurs, jocurile sportive în perioada adolescenței și tinereții și încheindu-se la vărsta senectuții cu jocuri de întreținere: bowling, biliard, golf.

Funcții strict specifice jocului: recreerea, odihna, terapia, purificarea, plăcerea.

“Din numeroasele sistematizări realizate pe baza criteriilor funcțiilor specifice jocului, vom prezenta doar câteva:

Jocul de mișcare (sau dinamic) este un exponent al jocurilor didactice aplicate în domeniul educației fizice și al sportului. În mod deosebit, el are o mare eficiență educațională (instructivă), o structură preponderent motrică, care desfășurată sub formă de întrecere provoacă buna dispoziție a tuturor participanților ce se angajează cu toată plenitudinea forțelor pentru obținerea succesului. În același timp, jocul de mișcare se desfășoară întotdeauna după reguli bine precizate, individual sau pe echipe, pe spații limitate, cu sau fără obiecte de joc, constituind principalul mijloc de activizare a participanților pentru îndeplinirea unor obiective instrucționale cu caracter motric.

Clasificarea jocurilor de mișcare după criteriul sarcinilor didactice vizate (secondate de criteriul organizatoric și de ambianță) arată în felul următor:

Jocuri de mișcare pentru formarea și perfecționarea deprinderilor de bază și aplicative

Jocuri de mișcare pentru formarea și perfecționarea deprinderilor motrice specifice ramurilor sportive (fotbal, handbal, baschet etc.)

Jocuri pentru educarea sensibilității motrice și calităților motrice de bază

Jocuri pentru educarea unor funcții și procese psihice”

Corespunzător scopurilor urmărite, precum și particularităților organizării lor, jocurile se împart în trei grupe:

Jocuri de mișcare (dinamice), care au la bază acțiuni motrice mai simple a căror execuție este dirijată parțial de reguli. Aceste jocuri perfecționează mersul, alergarea, aruncarea, echilibrul, săritura, escaladarea, cățărarea, etc. Au rol în dezvoltarea coordonării, a capacității de a percepe ritmul și orientarea în spațiu.Jocurile pun accent pe prietenie ,veselie,educă încrederea în forțele proprii.

Jocuri pregătitoare și ajutătoare pentru însușirea și perfecționarea unor deprinderi de mișcare specifice anumitor ramuri de sport. Acesteapun acent pe învășarea unor priceperi și deprinderi de mișcare necesare unor ramuri de sport sau pentru perfecționarea, unor deprinderi tehnice, tactice sau a calităților motrice necesare măririi randamentului sportivilor.

Jocuri sportive. Au reguli bine stabilite prin regulamente unice, aprobate de organizații sportive, prin care se precizează spatial in care se joaca, durata jocului, numărul jucători , condițiile de arbitraj etc.

Elevii găsesc în jocuri mijlocul necesar pentru a-și descoperi și a aplica calitățile fizice și psihice pe care trebuie să le rezolve singuri sau în colaborare cu coechipierii săi, ceea ce favorizeaza formarea sau consolidarea unor însușiri cum sunt: curajul, hotărărea, combativitatea, încrederea în sine și în colegii de echipă, disciplina, supunerea consimțită la regulile jocului, corectitudinea, spontaneitatea, însușiri atăt de necesare mai tărziu, în viață.

CAPITOLUL II

IPOTEZA, SCOPUL OBIECTIVELE, METODELE DE CERCETARE SI ORGANIZAREA CERCETARII

2.1.Premisele cercetării

Pornind de la premisa că jocul de mișcare și întrecerea rezolvă în mod atractiv și efficient obiective ale educației fizice și sportului, ne-am propus ca în lucrarea noastră să contribuim la rezolvarea obiectivului de referință cu privire la formarea deprinderilor motrice – săritura in lungime– la clasa a V-a, prin jocuri de mișcare și întreceri.

Literatura de specialitate recomandă folosirea jocurilor de mișcare pentru formarea deprinderilor motrice și pentru acționarea multilaterală în vederea dezvoltării aptitudinilor motrice.

2.2.Ipoteza de lucru

Am presupus că formarea deprinderii motrice specifice saritura in lungime pe baza unui program de exerciții compus din întreceri și jocuri de mișcare permite o însușire rapidă și eficientă, prin mijloace atractive, contribuind astfel la lărgirea fondului de mijloace specifice.

2.3. Scop, obiective, sarcini

În scopul sublinierii rolului și importanței întrecerilor și jocurilor de mișcare în lecția de educație fizică și a perfecționării acesteia vom organiza un experiment pedagogic.

Sarcinile cercetării noastre au fost următoarele:

depistarea locului jocurilor de mișcare în lecția de educație fizică

depistarea metodologiei de lucru existentă pentru formarea deprinderilor motrice.

sarcina de bază a experimentului pedagogic a fost formarea deprinderii motrice săritura in lungime prin intermediul și folosirea exclusivă a întrecerilor și jocurilor de mișcare.

2.4. Metode de cercetare

În vederea realizării scopului și sarcinilor pe care ni le-am propus vom folosi următoarele metode de cercetare:

analiza și generalizarea datelor literaturii de specialitate dar și a domeniilor complementare, interdisciplinare;

metoda observației pedagogice;

metoda anchetei – prin chestionar;

metoda măsurătorilor și a testării motrice.

experimentul pedagogic;

metoda grafică și tabelară.

2.4.1. Studierea literaturii de specialitate și interdisciplinare

Pentru a culege toate aspectele esențiale privind tema noastră, am studiat lucrările mai multor autori și documente elaborate de forurile de specialitate, formând bibliografia selecțivă a acestei lucrări. Sursele de pe internet ne-au fost de ajutor în ceea ce privește aria curriculară la educație fizică, precum și în tipologia și etapele formării deprinderilor motrice.

2.4.2. Metoda observației pedagogice

Observația constă într-o urmărire atentă și sistematică a unor reacții ale subiecților din punct de vedere motric cu scopul de a sesiza aspectele esențiale. Mulți autori subliniază că observația constă în înregistrarea datelor care ne interesează, așa cum se prezintă în modul lor natural de manifestare, fără intenția de a le modifica. În cercetarea pe care am făcut-o, am folosit observația directă asupra execuției elevilor.

Astfel, această metodă ne-a ajutat la descrieri, clasificări și formulări de concluzii, a constituit momentul inițial al cercetării, devenind procesul efectiv al cunoașterii fenomenelor supuse cercetării.

2.4.3. Experimentul pedagogic

Presupune stabilirea unor ipoteze de la care se pleacă și care în final vor fi confirmate sau infirmate.

Experimentul este o metoda de cercetare care presupune participarea constientă a cercetătorului în decursul desfășurării evenimentelor, selecționând mijloace și măsuri de evaluare cu colectivul de subiecți cu care lucrează.

2.4.4. Metoda grafică și tabelară

Reprezentarea grafică permite sintetizarea datelor creând o vizualizare mai corectă a fenomenelor și relațiilor dintre acestea. În același timp, metoda grafică,a permis o interpretare mai sugestivă a fenomenelor.

Prezentarea intuitivă a datelor statistice permite evaluarea corectă de către cercetător, desprinderea generalului de aspectele esențiale, ș.a. în ce ne privește, noi am folosit diferite forme de reprezentare grafică.

Metoda tabelară este apelată voluntar și conștient pentru ordonarea și sistematizarea datelor experimentale ce au fost colectate pe tot parcursul procesului experimental.

2.4.5. Ancheta pe bază de chestionar

Ancheta este o metodă de cercetare directă, sub forma unei ,,convorbiri în scris” dintre cercetător și subiect. Ea este o probă care constă din răspunsurile date de subiecți la o serie de întrebări scrise pe un formular special denumit chestionar sau test în legătură cu o anumită temă .

Testele trebuie să aibă două calități principale: fidelitatea, care măsoară aceleași aptitudini sau capacități ori de câte ori sunt repetate și validitatea, care menține aceeași valoare a aptitudinii sau capacității, când se repetă în aceleași condiții sau în condiții asemănătoare.

Pentru cunoașterea opiniei specialiștilor cu privire la tema lucrării au fost întocmite și adresate chestionare unui număr de 20 de profesori din domeniul educației fizice și sport.

2.4.6. Analiza randamentului procesului instructiv-educativ

Metoda nu furnizează numai datele rezultate din activitatea de comportare a obiectivelor planificate și realizate, ea trebuie să se extindă asupra întregului proces instructiv-educativ și să dea date obiective asupra reactivității subiecților la tehnologia instruirii.

În cazul acestei metode vom folosi verificarea după diferite etape ale experimentului (testarea initială și testarea finală), adunând astfel o serie de date care la sfârșit vor permite compararea și aprecierea.

2.4.7.Bateria de teste pentru evaluarea nivelului de însușire a deprinderilor motrice de bază alergarea și săritura

Conform cu ,,Eșalonarea anuală a unităților de învățare", deprinderea motrică de bază, săritura, se regăsește între săptămânile S6-S9 fiind abordată în 8 lecții, ca temă cu caracter principal, pe parcursul semestrului II ,vezi Anexa …………..

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȚURAREA CERCETĂRII

3.1. Organizarea cercetării, organizarea experimentului, locul, eșantionul și etapele cercetării

Cercetarea pedagogică reprezintă o tehnică de examinare a informațiilor procesului instructiv-educativ. Rezultatul cercetării pedagogice are ca scop aplicarea în practica educativă și îndrumarea spre perfecționare.

Cercetarea noastră se va desfășura pe parcursul unui an școlar, la orele de educație fizică, iar lotul de subiecți îl va reprezenta clasa a V-a de la o care scoala- date concrete…….școală gimnazială din Județul Argeș.

Grupa pe care se va efectua experimentul este alcătuită din 15 de elevi, dintre care 8 fete și 7 băieți, cu vârsta între 11 și 12 ani.

În vederea organizării cercetării aplicative am elaborat un program de activități pe care îl vom aplica pe parcursul a opt lecții conform proiectării unității de învățare ” Săritura în lungime cu elan”, timp de exersare de 15 minute, introducând exerciții ,trasee aplicative cu sau fără ștafetă și jocuri de mișcare pentru învățarea sărituri în lungime, pocedeul cu un pas și jumatate.

Pentru îmbunătățirea săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate vom aplica jocuri tip concurs, încât ora de educație fizică să devină mai atractivă, iar elevii să execute cu ușurință și cu multă plăcere elementele pregătitoare învățării săriturii în lungime,ca și săritura în lungime, procedeul cu un pas și jumătate. De asemenea, traseele aplicative au rol atât de învățare și consolidare a săriturii în lungime, cât și de dezvoltare a vitezei, a săriturii cu întoarcere 360 sau de dezvoltare a forței, la aruncarea mingii de oină.

3.2 Analiza opiniilor profesorilor de educație fizică și sport pe problema însușirii deprinderilor motrice atletice la ciclul gimnazial

În cercetarea noastră s-au analizat opiniile profesorilor de educație fizică și sport prin aplicarea unui chestionar privind însușirea deprinderilor motrice atletice la ciclul gimmnazial, în special asupra săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate pentru a asigura îmbunătățirea calității predării.

Chestionarul aplicat este un mijloc de cercetare ce cuprinde un grup de întrebări și are ca scop culegerea de informații utile atingerii obiectivelor cercetării.

În ceea ce privește cercetarea noastră, vom aplica un chestionar profesorilor de educației fizice și sport:

Chestionar – va fi anexat la final devine Anexa 1

1.Programa școlară de educație fizică și sport de la clasa a V a sadisface opțiunile și nevoile elevilor la această vărstă?

Da, Nu, Parțial, Nu știu

2. Elevii dv. au un bagaj motric suficient în urma parcurgerii ciclului primar?

Da, Nu, Parțial, Nu știu

3.Școala dv.este dotată cu groapă de sărituri?

Da, Nu, Parțial, Nu știu

4. Considerați că în proiectarea unității de învățare ,, Săritura în lungime cu elan ,, de la clasa a V a sunt suficiente numărul de lecții alocate /activități de învățare?

Da, Nu, Parțial, Nu știu

5. Ce mijloace folosiți pentru învățarea deprinderii motrice săritura în lungime ? Precizați cel puțin două exemple.

6. În timpul orelor de educație fizică și sport folosiți jocurile de mișcare în predarea săriturii în lungime? Precizați cel puțin două exemple.

7. Elevii dv. participă cu plăcere la orele în care predați săritura în lungime?

Da, Nu, Parțial, Nu știu

8. În timpul învățarii săriturii în lungime unde ați observat dificultăți ale elevilor? Precizați cel puțin două exemple.

9.Ce greșeli ați observat la elevii dv. în timpul executării săriturii în lungime? Precizați cel puțin două exemple.

10.Proba de evaluare a săriturii în lungime este ușor de realizat de elevii dv.?

Da, Nu, Parțial, Nu știu

Aplicând chestionarul la un număr de 20 de profesori, aceștia vor răspunde cât se poate de concret, la cele 10 întrebări adresate, unele întrebări au fost concepute astfel încăt să obținem că mai multe date privind aspectele temei de cercetare.

Prin intermediul acestui chestionar am urmărit să surprindem aspecte generale și specifice referitoare la predarea săriturii în lungime la ciclul gimnazial, să cunoaștem părerea căt mai multor profesori privind predarea săriturii în lungime , procedeul cu un pas și jumătate la clasa a V a.

La prima întrebare: ” Programa școlară de educație fizică și sport de la clasa a V a sadisface opțiunile și nevoile elevilor la această vărstă? ” se constată că majoritatea profesorilor participanți la chestionar raspund afirmativ, doar 5% au răspuns parțial.

FIGURA Nr 1 Reprezentarea grafică a răspunsurilor cadrelor didactice la sadisfacerea opțiunilor și nevoilor elevilor în cadrul programei școlare de educație fizică la clasa a V a

La a doua întrebare a chestionarului : ” Elevii dv. au un bagaj motric suficient în urma parcurgerii ciclului primar? ” 55% dintre profesori au apreciat că elevii vin cu un bagaj motric suficient din ciclul primar, în timp ce 45% din cei chestionați afirmă că dobăndirea acestui bagaj motric este parțială.

FIGURA Nr 2 Reprezentarea grafică a răspunsurilor cadrelor didactice referitor la

bagajul motric acumulat pe parcursul ciclului primar

În urma analizei întrebării ” Școala dv.este dotată cu groapă de sărituri? ” 15% dintre cei chestionați nu au la dispoziție o groapă necesară realizării săriturilor în timp ce 85% răspund afirmativ.

FIGURA Nr 3 Reprezentarea grafică a răspunsurilor cadrelor didactice privind dotarea școlii cu groapă de sărituri

La întrebarea ” Considerați că în proiectarea unității de învățare ,, Săritura în lungime cu elan ,, de la clasa a V a sunt suficiente numărul de lecții alocate /activități de învățare? ” 90% cei întrebați menționează că sunt suficiente lecții alocate pentru pregătirea elevilor și 10% sunt de părere că ar mai trebui alocate mai multe lecții .

FIGURA Nr 4 Reprezentarea grafică a răspunsurilor cadrelor didactice privind numărul de lecții alocate-activități de învățare

Analiza răspunsurilor la întrebarea ”Ce mijloace folosiți pentru învățarea deprinderii motrice săritura în lungime ? Precizați cel puțin două exemple ” relevă faptul că 45% dintre răspunsuri au fost pasul săltat, pasul saltat alternativ, 25% pasul sărit și pasul sărit peste obstacole, 15% desprinderi pe loc și cu deplasare, sărituri cu trecere peste obstacole joase, plurisalturi, 10% sărituri cu atingerea unui obiect suspendat, sărituri succesive pe unul și pe ambele picioare, săritura în adăncime, 5% desprinderi pe un picior din mers,săritura de lungime fără elan.

FIGURA Nr 5 Reprezentarea grafică a răspunsurilor cadrelor didactice privind mijloacele utilizate la învățarea deprinderii motrice săritura în lungime

La întrebarea 6 ” În timpul orelor de educație fizică și sport folosiți jocurile de mișcare în predarea săriturii în lungime? Precizați cel puțin două exemple. ” profesorii au răspuns în procent de 30% că folosesc jocul de mișcare ” Lupta cocoșilor” și ” Cursa iepurașilor”, 20% dintre cei întrebați folosesc ”Ocupă cercul liber” și ” Iepurașii”, 15% ”Vrăbiuțele săltărețe” și ”Sărim din cerc în cerc”, 10% ” Șotronul” și ”Cercul zburător” și 5% ”Alergarea cangurului”, ”Seceratul”, ”Sa sărim peste mușuroaie”, ”Decasaltul”.

FIGURA Nr 6 Reprezentarea grafică a răspunsurilor cadrelor didactice privind utilizarea jocurilor de mișcare în predarea săriturii în lungime

Constatăm că din analiza întrebării” Elevii dv. participă cu plăcere la orele în care predați săritura în lungime? ” răspunsurile tuturor profesorilor au fost pozitive, elevii participănd cu plăcere și entuziasm la predarea săriturii în lungime.

Cadrele didactice chestionate au răspuns la întrebarea ” În timpul învățarii săriturii în lungime unde ați observat dificultăți ale elevilor? Precizați cel puțin două exemple. ” după cum urmează 35% la aterizare, 25% la bătaie –desprindere , 25% la zbor, 15% la elan.

FIGURA Nr 7 Reprezentarea grafică a răspunsurilor cadrelor didactice privind dificultățile elevilor în timpul învățării săriturii în lungime

În ceea ce privește greșelile observate la elevi în timpul executării săriturii în lungime 30% dintre răspunsuri au indicat impulsia incompletă a piciorului de bătaie, aterizarea pe brațe, 25% ducerea prea devreme a picioarelor înainte,aterizarea pe spate, 20% ultimul pas este prea lung, piciorul de atac este întins în timpul zborului, aterizarea fără îndoirea genunchilor, 15% bătaie lipsită de explozie și avăntare, lipsa menținerii alergării accelerate pănă la locul bătăii, 10% zbor dezechilibrat, lungimea pașilor pe elan variabilă, îndoirea trunchiului din articulația coxofemurală, viteza pe elan este mică, coordonarea mișcării brațelor și picioarelor.

FIGURA Nr 8 Reprezentarea grafică a răspunsurilor cadrelor didactice privind greșelile observate la elevii în timpul executării săriturii în lungime

În urma analizei întrebării referitoare la proba de evaluare a săriturii în lungime 60% din cadrele didactice chestionate au raspuns că este parțial realizată de către elevi ,iar un procent de 40% au menționat că este ușor de realizat de către elevi.

FIGURA Nr 9 Reprezentarea grafică a răspunsurilor cadrelor didactice privind proba de evaluare a săriturii în lungime

Astfel, analizând opiniile profesorilor de educație fizică și sport am extras și totodată clarificat câteva aspecte fundamentale, care să ne ajute în eficientizarea și creșterea calitativă a procesului instructiv-educativ, urmărind aspectele legate de predarea – învățarea procedeelor tehnice ale săriturii în lungime fără a neglija implicațiile metodice, după cum urmează:

profesorii consideră că programa școlară de educație fizică de la clasa a V a sadisface opțiunile și nevoile elevilor la această vărstă;

se observă că proba de evaluare a săriturii în lungime este parțial realizată de către elevi;

am constatat că elevii participă cu entuziasm și plăcere la orele de educație fizică atunci cănd apar elemente ale jocurilor de mișcare, deși nivelul motric al elevilor care vin din ciclul primar este însușit parțial ;

indicarea unor mijloace variate, ajutătoare folosite pentru învățarea deprinderii motrice săritura în lungime de către profesori arată preocuparea acestora pentru utilizarea celor mai eficiente metode moderne pentru creșterea interesului elevilor pentru atletism în special pentru săritura în lungime ,procedeul cu un pas și jumătate;

numeroasele jocuri de mișcare utilizate în diferite etape ale lecției atrag elevii și ii determină să participe activ și responsabil la propria instruire;

3.3 Proiectarea activității de cercetare ,conținutul și proiectului experimental

Activitatea de cercetare a avut ca scop elaborarea unui program de activități care va fi aplicat pe parcursul a opt lecții conform proiectării unității de învățare ” Săritura în lungime cu elan”/clasa a V a, timp de exersare de 15 minute, introducând exerciții, trasee aplicative cu sau fără ștafetă și jocuri de mișcare pentru învățarea sărituri în lungime, pocedeul cu un pas și jumatate.

Pentru învățarea și îmbunătățirea săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate vom aplica exerciții și jocuri tip concurs, încât ora de educație fizică să devină mai atractivă, iar elevii să execute cu ușurință și cu multă plăcere elementele pregătitoare învățării săriturii în lungime,ca și săritura în lungime ,procedeul cu un pas și jumătate.

Fiecare lecție a avut stabilite obiective operaționale și s-au urmărit parcurgerea lor așa cum a fost prezentată în proiectarea unități de învățare.

Lecțiile au fost realizate astfel încăt să cuprindă exerciții și jocuri de mișcare necesare învățării săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate, așa cum sunt descrise în tabelul de mai jos.

Săritura în lungime cu 1și ½ pași în zbor preluare dupa ………..

Tabel nr 1 Proiectarea exercițiilor și jocurilor de mișcare pentru învățarea săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate

J1- TRENUL.

Colectivul împărțit pe echipe egale numeric și ca valoare, se aliniază în spatele unei linii de start, în coloană câte unul, cu mâinile sprijinite pe umerii celui din față, primul stă cu mâinile pe șold. În fața fiecărei echipe, la o distanță de 15-20m se află un fanion. La semnal echipele pornesc simultan prin sărituri pe acelasi picior până la fanion, pe care îl ocolesc, după care se întorc la locurile avute inițial. Echipa care ajunge prima va fi declarată câștigătoare.

J2 -CERCUL ZBURĂTOR.

Colectivul de elevi, cu excepția unuia, se așează în cerc, la o distanță unul de celălalt de 2m. Jucătorul care stă în centru învârte o frânghie legată la un capăt cu un săculeț cu nisip, în așa fel încât să ajungă la picioarele jucătorilor, care sunt obligați să sară peste ea. Cel atins cu săculețul iese din joc. Câștigă jucătorul care rămâne ultimul în joc.

Cercul zburător.

J3- DE LA INSULĂ LA INSULĂ CU BĂTAIE PE UN PICIOR

Colectivul este împărțit în două echipe așezate în spatele liniei de plecare, pe șiruri.În fața fiecărei echipe se desenează cercuri la distanțe diferite 10-20 cm unul de celălalt, la semnal primii sar în cerc cu ambele picioare .După ce au terminat cercurile se înapoiayă alergănd și se așează la capătul șirului .Căștigă echipa care a terminat mai repede.

De la insulă la insulă cu bătaie pe un picior

J4 – IEPURAȘII JUCĂUȘI

Toți elevii sar într-o zonă delimitată, cănd profesorul strigă VINE VĂNĂTORUL trebuie să rămănă nemișcați în poziția în care erau 5-10 sec,cei care se leagănă, cad sunt eliminați.Jocul continuă pănă rămăne unul singur.

J5 – SĂRITURI DIN PIATRĂ ÎN PIATRĂ.

Colectivul se împarte în echipe egale, care se aliniează în coloană câte unul în spatele liniei de start. În fața fiecărei echipe, pe o distanță de 15-20m se marchează cercuri cu creta pe sol, la distanță de un pas. Cercurile au diametrul de 25-30cm. La semnal primii jucători din fiecare echipă se deplasează prin sărituri pe un picior din cerc în cerc dus-întors. La sosire ating pe umăr următorul coechipier, după care trec la coada șirului. Câștigă echipa care termină prima.

J6 – SĂRITURI ÎN ZONE.

Efectivul este împărțit în două echipe așezate pe șiruri. Se marchează groapa de sărituri cu linii din 30 în 30cm. La comanda profesorului, primii doi din fiecare echipă execută săritura în lungime de pe loc și rămân pe locul unde au aterizat, pentru a se stabili punctajul corespunzator zonei în care au aterizat s.a.m.d.

J7 – ACELAȘI EXERCIȚIU, CU BĂTAIE PE UN PICIOR.

Cei care execută, așează piciorul de bătaie înapoia liniei, iar celălalt picior la o jumătate de pas înapoi. Din aceasta poziție efectuează săritura.

j8 ACELAȘI EXERCIȚIU CU ELAN DE 1, 2 ȘI 3 PAȘI.

j9 Se împarte groapa de aterizare în mai multe zone, late de 30-40cm fiecare. Aterizarea în aceste zone se punctează acordându-se mai multe puncte atunci când ea are loc în zonele mai depărtate de locul de desprindere.

j10. Sărituri în lungime cu elan scurt, cu traversarea unei zone în zbor. Bătaia și aterizarea sunt delimitate de două linii care nu trebuie atinse.

j11. Sărituri în lungime cu elan de 9-11 pași. La aceste sărituri, bătaia se execută într-un dreptunghi cu laturile de 60-80cm împărțit în 3 zone, cele periferice de câte 10cm, iar cea din mijloc de 40cm. Scopul principal îl constituie bătaia din zona de mijloc.

j12. Cine sare mai departe?

Colectivul se împarte în 2 până la 4 echipe, care se aliniază în coloană câte unul în spatele unei linii de start. De la această linie, primul din fiecare echipă execută o săritură în lungime de pe loc, se marchează cu o linie locul de aterizare la nivelul ultimei urme lăsate pe sol, după care trece la coada șirului. Următorul jucător se așează cu vârfurile picioarelor la semnul trasat și execută și el o săritură. În acest fel procedează fiecere component al echipelor. La final se compară lungimea însumată a săriturilor și se stabilește echipa câștigătoare.

j13. Sări ștacheta!

Cu excepția a patru elevi, colectivul se împarte în două echipe ce se aliniază în spatele liniei de start. La 8-10m în fața fiecărei echipe stă câte o pereche de elevi, cu o sfoară sau ștachetă în mână, înălțată la cca 20-30cm. La semnalul de start, primul concurent din fiecare echipă se deplasează prin sărituri pe piciorul drept până la ștachetă, sare prin pășire și se deplasează prin sărituri pe piciorul stâng, prin exterior, până la următorul coechipier. Va transmite ștafeta și se deplasează prin exterior în alergare, la coada șirului. Câștigă echipa care termină prima.

j14. Ștafeta peste garduri.

Colectivul se împarte în două grupe egale și se aliniază în spatele unei linii de start. La distanță de 5-6m în fața fiecărei echipe se așează 4 garduri care vor constitui obstacolele de pe parcursul ștafetei, ce vor fi trecute prin un procedeu stabilit de profesor. Întoarcerea pentru predarea ștafetei se poate face prin trecere înapoi a obstacolelor sau prin alergare prin exteriorul culoarului. Câștigă echipa care a terminat prima.

saritura in lungime fara elan

Exersare săritură in lungime fara elan

desprindere în pas saltat

desprindere in pas saltat

saritura in lungime cu 1 și ½ pasi in aer

desprinderi pe trambulina

j 13 Săriți Ștacheta

j10

J 4

j 3

j2

MAI MULTE JOCURI SI MAI PUTINE EXERCITII!

Nu stiu unde să o pun+ la anexa 2

Proiectarea unitatii de invatare

Săritura în lungime cu elan, clasa a V-a

Numar de lectii 8, Timp de exersare 15’

Continuturi cuprinse in instruire: – exercitii din „scoala sariturii”

– saritura cu bataie in spatiu delimitat

– exercitii ajutatoare pentru insusirea zborului

– dezvoltarea calitatii viteza

– saritura in lungime, pocedeu cu un pas si jumatate

CONCLUZII

Jocul este mijlocul special de relaxare a tuturor oamenilor, de la copil până la adult, este modul prin care un copil poate fi educat mai ușor și se pot dezvolta deprinderile și calitățile sale motrice.

CONCLUZIILE REIESITE DIN STUDIEREA LITERATURII DE SPECIALITATE

Această lucrare a urmărit studierea învățării săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate, prin exerciții și jocuri de mișcare , pornind de la nevoia de joc a elevilor din clasa a V a, propunănd parcurgerea acestor exerciții și jocuri pe perioada a 8 lecții de învățare a săriturii,în urma cărora elevii își vor îmbunătăți tehnica săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate.Deasemenea prin chestionarul aplicat profesorilor am încercat să cunosc căt mai bine dificultățile pe care aceștia le întămpină legat de subiectul cercetat ,dar și avantajele studierii săriturii în lungime, procedeul cu un pas și jumătate.

concluziile chestionarului

profesorii consideră că programa școlară de educație fizică de la clasa a V a sadisface opțiunile și nevoile elevilor la această vărstă;

se observă că proba de evaluare a săriturii în lungime este parțial realizată de către elevi;

am constatat că elevii participă cu entuziasm și plăcere la orele de educație fizică atunci cănd apar elemente ale jocurilor de mișcare, deși nivelul motric al elevilor care vin din ciclul primar este însușit parțial ;

indicarea unor mijloace variate, ajutătoare folosite pentru învățarea deprinderii motrice săritura în lungime de către profesori arată preocuparea acestora pentru utilizarea celor mai eficiente metode moderne pentru creșterea interesului elevilor pentru atletism în special pentru săritura în lungime ,procedeul cu un pas și jumătate;

numeroasele jocuri de mișcare utilizate în diferite etape ale lecției atrag elevii și ii determină să participe activ și responsabil la propria instruire;

Doresc să propun profesorilor de educație fizică să aplice multe jocuri de mișcare la clasă, în special pentru lecțiile de atletism, pentru ca elevii să iubească această disciplină, iar dezvoltarea lor fizică și psihică să fie armonioasă.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexei Mircea (2005)– Atletism Tehnica Probelor, edit Presa Universitara Clujana, Cluj-Napoca.

2Barbu, C., Stoica, M.,(2000) – Metodica predării exercițiilor de atletism în lecția de educație fizică. Editura Printech, București.

3. Barbu, H., Popescu, E., (1993) – Activități de joc și recreativ-distractive, E.D.P., București;

4. Bogdan V., Pop A.,(2007)- Inițiere în atletism Școala atletismului. Editura GMI Cluj-Napoca

5. Bonchiș, E (Coordonator), (2014) – Psihologia jocului, Editura Sper, 2014, București;

6. Cârstea, Ghe (1989) – Educația fizică – teoria și bazele metodicii, Editura ANEFS, București,

7.Cârstea, Ghe (2001) – Didactica educației fizice, ANEFS, București;

8. Cerghit, I (1997) – Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București;

9.Chiriță, Georgeta, (1983) – Educație prin jocuri de mișcare, Editura Sport-Turism, București;

10. Claparède, E., (1975) – Psihologia copilului și pedagogia experimentală, E.D.P., București;

11.Dominteanu, T., (2009) – Jocul și rolul lui în dezvoltarea copilului, în Marathon, vol. I, nr. 1;

12. Dragnea, A. și colab., (2006) – Educația fizică și sprtul – Teorie și didactică, Editura FEST, București;

13. Dragu, M., (2002) – Jocuri motrice, Editura Fundației Universitare „Dunărea de Jos”, Galați;

14.Dicționar enciclopedic român, (1964), Editura Politică, București;

15.Epuran, M., (1976) – Psihologia educației fizice, Editura Sport-Turism, București;

16.Epuran, V., (1973) – Jocuri de mișcare, I.E.F.S., București;

17. Gherguț, A., (2013) – Sinteze de psihologie specială. Ghiduri pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice, Editura Polirom, Iași;

18. Golu, P; Verza, E; Zlate, M., (1996)- Psihologia copilului. Editura Didactică și Pedagogică, București ;

19. Ionescu, I., (1982) – Concepția de joc, Editura Sport-Turism, București;

20. Ivan, E., (1976) – Educația fizică în grădinițe, Editura Sport-Turism, București;

21. Huizinga, J., (2002) – „Homo ludens”, Editura Humanitas, București;

22. MACRI+CARTEA DV+NU STIU NUMELE COMPLET AM CITAT DE LA DVS

23. Marinescu, M., (2007) – Metodica predării Educației fizice în ciclul primar, E.D.P., București;

24.Mihăilescu, L., (2003), – Activitățile de loisire o alternativă a educației fizice pe tot parcursul vieții, Analele Universității Oradea.

25.Mihăilescu, L., (2006), – Teoria Educației Fizice și Sportului, note de curs, Edit. Universitatea din Pitești.

26.Mihăilescu, L., Mihăilescu, N., (2002)- Instruirea programată în atletism.

Editura Universității, Pitești,

27. Motroc, N.-L.,( 2009) Jocul de mișcare, mijloc al Educației fizice, în Marathon, vol. I, Nr. 2,.

28.Nicu, A.,(2000) – Istoria exercițiilor fizice. Editura Fundației România de Mâine, București

29.Nicu, A., și colab.(2002) – Enciclopedia educației fizice și sportului din România. Editura Aramis, București

30. Niculescu, I., (2003), Jocuri dinamice, Edit. Universității din Pitești, Pitești.

31. Petrescu, T., Gheorghe, D., Sabău, E., (2007),Atletism. Curs de bază, Editura Fundației România de Mâine, București,

32. Piaget, J. și Inhelder, B., (1978) – Psihologia copilului, Universitaires de France, Paris;

33. Popa, M., (2013) – Misterioasele fațete ale jocului: Teorie și practică, Editura Universității din București, București;

34. Popescu, P., Roman, I., (1980) – Lecții în spiritul metodelor active, E.D.P., București;

35.Rață, G., (2002)Atletism. Tehnică, Metodică, Regulament, Editura Alma Mater, Bacău,

36.Roman, D., Rugină, Gh.(2001) – Metodica predării exercițiilor de atletism,Editura Fundației România de Mâine, București.

37.Sabău, E., Monea, G., (2007) Atletism. Tehnica și metodica probelor, Editura BREN, București;

38. Stănescu, M., Cioacă, C., Urzeală, C., (2004) – Jocul de mișcare – metodă și mijloc de instruire în Educația fizică și sport, Editura Cartea Universitară, București;

39. Șerbănoiu, S.,– (2002), Lecția de educație fizică. Colecția activităților motrice formative, București ;

40.Tatu, T., Plocon, E., (2003) Atletism, Editura Fundației România de Mâine, București;

41.Todea, S. F., (2002) – Jocuri de mișcare, Editura Fundației România de mâine, București;

42.Todea, S., F(2001). – Metodica educației fizice și sportive. Editura Fundației România de Mâine, București

43.Tudös Șt., (2000)-Elemente de statistică aplicată. ISBN 973-99026-5-0, Editura Globus, București;

44. xxx- www.edu.ro – Programa școlară educație fizică și sport , casa a V a

45. xxx-(2001) Ghid metodologic de aplicare a programei de Educație fizică și Sport în învățămăntul gimnazial,București;

46. xxx-.(1978) Terminologia educației fizice și sportului, Editura Sport-Turism, București;

ANEXA NR 1