DISCIPLINA GESTIUNEA ECOSISTEMELOR SILVICE PETRA ALEXANDRA PROIECT DE DIPLOMĂ INFLUENȚA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA CARACTERISTICILOR LEMNULUI DE… [308485]

[anonimizat]:

[anonimizat]

2020

[anonimizat]:

[anonimizat]

2020

INFLUENȚA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA CARACTERISTICILOR LEMNULUI DE MOLID DE REZONANȚĂ DIN BAZINUL GURGHIULUI

Autor: Alexandra PETRA

Îndrumător: [anonimizat], Calea Mănăștur nr. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România

Adresa de e-mail: [anonimizat]

REZUMAT

Cercetările proiectului s-[anonimizat].

Molidul este o specie indigenă de mărimea a I-a, atingând frecvent 30-40 m înălțime, în cazuri excepționale 60 m, și până la 2 m diametru. [anonimizat].

Ariile protejate sunt elementele fundamentale de construcție a [anonimizat]. Ele reprezintă principalele eforturi de a [anonimizat] a [anonimizat] a comunităților umane amenințate.

[anonimizat], [anonimizat] 4 mm, [anonimizat], [anonimizat].

Riscurile majore la care sunt supuși arborii de molid de rezonanță sunt: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], poluare, avalanșe și chiar incendii. Factorii de mediu ce pot afecta molid sunt de natură biotică și abiotică.

Cuvinte cheie: molid, [anonimizat].

THE INFLUENCE OF ENVIRONMENTAL FACTORS ON THE CHARACTERISTICS OF RESONANCE FOLID WOOD IN THE GURGHIU BASIN

Author: Alexandra PETRA

Coordinating teacher: [anonimizat], Calea Mănăștur no. 3-5, 400372, Cluj-Napoca, România

E-mail adress: [anonimizat]

ABSTRACT

The researches of the project were carried aut on the forest fund within the Gurghiu Forest District belonging tot the Mureș Forestry Department.

Spruce is an indingenous species of size I, frequently reaching 30-40 m [anonimizat] 60 m, an dup tp 2 m in diameter. [anonimizat].

[anonimizat]. They are the main efforts to protect endangered species around the worls and are increasingly known as key providers of ecosystem services and biological resources, key component of strategies to combat climate change, and in some cases even means of protecting juman communitiesc threatened.

The resonant spruce, whose wood has exceptional acoustic properties, determined by the regularity of the annual rings, with a widht of 4 mm, by the uniformity of the growths in the longitudinal direction, by the absence of defects in the wood, by the cylindricality of the stem, symmetry of the cross section etc.

The major risks to resonant spruce trees are: wind gusts, snowfalls, debilitation and drying, insect attacks, floods, landslides, pollution, avalanches and even fires. Environmental factors that can affect spruce are biotic and abiotic in nature.

Keywords: spruce, protected area, resonant wood.

CUPRINS

INTRODUCERE………..……………………………………………………………………………..pag.7 CAP. 1 LOCUL CERCETĂRILOR……..…………………………………………………………….pag.9

Elemente privind cadrul natural…………………………………………………………..pag.9

Geomorfologie……………………………………………………………………pag.10

Climatologie………………….………………………………………………….pag. 11

Regim termic……………………………………………………………………pag. 11

Regim pluviometric………………………………………………………………pag. 12

Regim eolian…………………………………………………………………….pag. 12

Soluri…………………………………………………………………………….pag. 12

Tipuri de stațiuni…………………………………………………………………pag. 13

Tipuri de pădure…………………………………………………………………pag. 13

Starea sanitară a pădurii…………………………………………………………pag. 14

Studiul stațiunii și al vegetației forestiere ……….……………………………………pag. 14

Metode și procedee de culegere și prelucrare a datelor de teren ……………….pag. 14

CAP. 2 MOLIDUL……………………………………………………………………………………pag. 16

2.1. Caractere morfologice………………………………………………………………….pag. 16

2.2. Arealul molidului………………………………………………………………………..pag.18

2.3. Cerințe ecologice……………………………………………………………………….pag. 18

2.4. Variabilitate…………………………………………………………………………….pag. 19

2.5. Vătămări………………………………………………………………………………..pag. 20

2.6. Importanța……….………………………………………………………………………pag.20

CAP. 3 ARIILE PROTEJATE……………………………………………………………………….pag. 22

3.1. Ariile protejate administrate de ROMSILVA…………………………………………..pag. 22

3.2. Regimul ariilor protejate și al monumentelor naturii……………………………………pag. 24

3.3. Măsuri de gospodărire a arboretelor incluse în arii protejate……………………………pag. 24

3.4. Exploatabilitatea după starea sanitară a pădurii…………………………………………pag. 25

CAP. 4 MOLIDUL DE REZONANȚĂ………………………………………………………………pag. 27

4.1. Scurtă descriere…………………………………………………………………………pag. 28

4.2. Însușirile lemnului de molid de rezonanță………………………………………………pag. 29

4.3. Exploatabilitatea molidului de rezonanță……………………………………………….pag. 31

4.4. Îngrijirea și conducerea arborilor……………………………………………………….pag. 32

4.5. Molidul italian Val di Fiemme……………………….…………………………………pag. 33

4.5.1. Mediul de creștere…………………………………………………………………pag. 33

4.5.2. Cum se exploatează molidul italian………………………………………………pag. 33

CAP.5 INFLUENȚA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA MOLIDULUI DE REZNANȚĂ……pag. 35

5.1. Factori biotici de risc și vătămările produse…………………………………………….pag. 36

5.1.1. Defoliatorii molidului…………………………………………………………….pag. 36

5.1.1.1. Gândacii de scoarță………………………………………………………pag. 36

5.1.1.2. Insecte care atacă rădăcinile, tulpinile și mugurii puieților din solarii, pepiniere, plantații, semănături și regenerări naturale ……………………………..pag. 37

5.1.1.3. Insecte care atacă fructificația arborilor de molid de rezonanță …………pag. 38

5.1.2. Agenți fitopatogeni………………………………………………………………pag. 39

5.1.2.1. Bolile rădăcinilor…………………………………………………………pag. 40

5.1.2.2. Bolile lujerilor, ramurilor și tulpinilor……………………………………pag. 40

5.1.2.3. Înroșirea acelor…………………………………………………………..pag. 40

5.1.3. Vătămări produse de vânat…….…………………………………………………pag. 40

5.2. Factori abiotici de ris și vătămările produse……………………………………………pag. 41

5.2.1. Doborâturi produse de vânt și zăpadă……………………………………………pag. 41

5.2.2. Uscarea arborilor…………………………………………………………………pag. 42

5.2.3. Inundații, viituri torențiale și alunecări de teren…………………………………pag. 42

5.2.4. Incendii de pădure………………………………………………………………..pag. 43

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………pag. 44

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………….pag. 46

INTRODUCERE

Zona de realizare a proiectului este fondul forestier administrat de Ocolul Silvic Gurghiu, în zona Lăpușna, aparținând Munților Călimani- Gurghiu.

Molidul este specia cea mai răspândită din ocol (63%). Are clasa de producție medie 2,4, consistența medie 0,74, vârsta medie 73 ani, creșterea curentă medie 8,7 m3/an/ha și volumul mediu 387 m3/ha. 64% din molid este de productivitate superioară, 28% de productivitate mijlocie și 8% este de productivitate inferioară. Pe 60% din suprafața ocupată, molidul constituie arborete pure sau aproape pure (proporții de participare de 80-100%), pe 30% din suprafață realizează amestecuri cu alte specii forestiere, fiind una din speciile principale de amestec (proporții de participare de 40-70%), iar pe 10% din suprafață ocupă un rol secundar. Această specie este regenerată natural din sămânță în proporție de 32%, restul de 68% reprezentându-l plantațiile. 96% dintre molidișuri au vitalitate normală și 4% vitalitate slabă. Condițiile staționale sunt, pe ansamblu, de favorabilitate mijlocie spre superioară pentru această specie.

Romania se află incă printre puținele țări ale lumii care se bucură de păduri cu arbori de rășinoase de primă clasă, molizi cu lemn de rezonanță

Molidul de rezonanță reprezintă unul dintre cei mai nobili arbori, lemnul acestuia fiind folosit pentru a produce instrumente muzicale, în deosebi, vioara. Aprecierea de care s-a bucurat molidul de rezonanță în decursul timpului a făcut ca acesta să își câștige un renume deosebit pe plan mondial, ajungând să fie cel mai apreciat și solicitat lemn în construcția instrumentelor muzicale cu coarde. Leagănul acestuia au fost pădurile virgine montane, cu structuri complexe și stabile, a căror suprafață s-a redus foarte mult ca urmare a impactului antropic, dar care ocupă în trecut zone întinse (V. Giurgiu, 1978; N. Geambașu, 1995; R. Ichim, 1975; I. Milescu, 1997).

Pentru confecționarea pieselor instrumentelor muzicale cu coarde din familia viorii (vioara, viola, violoncelul și contrabasul) se utilizează în afară de molid și alte specii: paltinul de munte, păr pădureț, abanosul, palisandru, pernambucul, masaranduba etc., însă acestea interesează mai mult pentru designul, esteticul și rezistența instrumentului, decât pentru rolul acustic.

Pădurile de molid de la noi se înscriu printre pădurile cu cel mai bun lemn de rezonanță din lume (așa cum afirmă fabricanții de instrumente muzicale de la Reghin). Lemnul de molid de rezonanță de la noi, in prezent este apreciat și cerut in cantități mari de către fabricanți de instrumente muzicale de pretutindeni(Albu, 2010).

Moldiul este o esență cu temperament delicat, sau mijlociu. În tinerețe se simte bine sub oarecare adăpost, pentru că suferă de geruri târzii, de uscăciunea stratelor superficiale ale solului, de buruieni, dar este în stare să se instaleze și fără adăpost în poienile din pădure, în marginea unui arboret, și bineînțeles, acolo unde nu sunt nici geruri periculoase, nici secetă, nici buruieni, și în deosebi pe pământuri rănite, neînierbate la suprafață(tăieturi de drumuri, conuri de dejcțiune etc.)

Molidul cu lemn de rezonanță nu este ușor de recunoscut. Diagnosticarea și caracterizarea calității de rezonanță a acestuia pot fi făcute prin luarea în considerare particularitățile morfologice ale arborilor, sunetul produs de lovirea trunchiului, caracteristicile inelelor de creștere și mai ales proprietățile fizico-acustice ale lemnului. Aceste elemente sunt importante și pentru silvicultură.

Influența factorilor de mediu asupra lemnului de molid de rezonanță este extrem de importantă deoarece, factorii de mediu pot aduce schimbări considerabile asupra caracteriticilor lemnului. Molidul de rezonanță este un arborete protejat în zona Bazinului Gurghiului. Sporirea rezistenței pădurilor la atacurile de ciuperci și insecte, la doborâturi produse de vânt și zăpadă, la îngheț, ger, arșiță, se urmăresc în practica forestieră printr-o serie de măsuri silviculturale, cum sunt stabilirea unei compoziții adecvate a culturilor, crearea de arborete amestecate, viguroase, sănătoase, asigurarea profilaxei pădurilor, a unei stări fitosanitare bune.

Capitolul 1

LOCUL CERCETĂRILOR

Cercetările proiectului s-au realizat pe fondul forestier din cadrul Ocolului Silvic Gurghiu, aparținând Direcției Silvice Mureș.

Ocolului Silvic (O.S.) Gurghiu este situat în partea nord-estică a județului Mureș, pe versantul stâng al Râului Gurghiu, afluent al Râului Mureș. Principala cale de acces, ce deservește pădurile acestui ocol, este drumul județean DJ 153C Reghin-Gurghiu-Fâncel, completată de drumurile forestiere și de drumurile de pământ.

Sediul O.S. Gurghiu se află în comuna Gurghiu.

Fondul forestier proprietate publică a statului (14739,15 ha) este administrat de Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA, prin Ocolul Silvic Gurghiu, din cadrul Direcției Silvice Mureș.

Suprafața fondului forestier administrat de O.S. Gurghiu este de 14739,15 ha și este împărțită în 5 unități de producție. Suprafața determinată la actuala amenajare este mai mică, față de amenajarea precedentă, cu 1868,15 ha.

1.1. Elementele privind cadrul natural, specifice unității de producție

U.P. VI Lăpușna se află încadrată în Unitatea Carpaților Orientali, grupa centrală, Munții vulcanici Căliman-Gurghiu-Harghita, munți înalți cu suprafețe de eroziune și relief glaciar, cu păduri de molid și cu păduri de molid cu fag și brad.

În timpul perioadei neogene, începând din helvețian, cu o intensificare în tortonianul inferior și apoi cu intermitență până la sfârșitul pliocenului, s-au produs în interiorul Carpaților erupții considerabile, în timpul cărora a ajuns la suprafață material efuziv constând din lava andezică, siolită, dacită și bazaltică, precum și tufuri și conglomerate.

Roci mai vechi sunt dacitele, care reprezintă o fază sarmatică inferioară, cu care se consideră că au început erupțiile vulcanice.

Sub influența factorilor externi a început procesul de mineralizare a rocilor, bogate în baze, formându-se astfel soluri profunde și foarte bogate în humus, cu o circulație bună a apei și substanțelor nutritive.

Natura substratului de solificare a generat în mare parte soluri precum: prepodzoluri, podzoluri, andosoluri, districambosoluri și eutricambosoluri. În lungul văilor sau pe terase joase, pe substraturi formate din diverse aluviuni, s-au format soluri aluviale.

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul se încadrează în unitatea Carpații Orientali, în masivul Munților Gurghiu, la obârșia Văii Gurghiului.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul, cu diferite înclinări și expoziții și sporadic mai întâlnim ca forme de relief platoul, lunca înaltă și culmea. Expoziția predominantă a versanților este cea parțial însorită (45%). Cea mai mare răspândire o au versanții cu înclinare între 16g-30g (78%)

Geomorfologie

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul se încadrează în unitatea Carpații Orientali, în masivul Munților Gurghiu, la obârșia Văii Gurghiului.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul, cu diferite înclinări și expoziții și sporadic mai întâlnim ca forme de relief platoul, lunca înaltă și culmea. Expoziția predominantă a versanților este cea parțial însorită (45%). Cea mai mare răspândire o au versanții cu înclinare între 16g-30g (78%).

Altitudinea unității variază între 800 m (u.a. 1 A) și 1650 m (u.a. 41 B).

Aceste condiții de relief, substratul de roci bogate în minerale și climatul local, au determinat apariția solurilor cu troficitate medie și superioară pentru molid și fag. Specia care însă a găsit cele mai bune condiții de dezvoltare este molidul.

Expozițiile umbrite și parțial umbrite, alături de înclinările moderate ale versanților, au determinat existența solurilor cu procese mai intense de acidificare, podzolire și chiar pseudogleizare.

Zonele de terase de lunci înalte din zonele pâraielor, cu soluri aluviale, au creat condiții favorabile răspândirii aninului.

Pe versanții înclinări mai mari (peste 30-35g), s-au format soluri care au un volum edafic mic; în aceste condiții arboretele realizează frecvent clase mijlocii de producție, mai rar inferioare.

Climatologie

Teritoriul U.P. VI Lăpușna se încadrează, din punct de vedere climatic, în sectorul de climă de munte (IV), ținutul climei de munți mijlocii (c), subținutul climei de versanți expuși vânturilor vestice (E). Caracterizarea climatului s-a făcut pe baza datelor culese de la stația meteorologică Gheorgheni, situată la altitudinea de 815 m, cu observații multianuale.

Regimul termic

Temperatura aerului – medii lunare și media anuală

Tabel 1.1

Temperatura aerului – medii lunare și media anuală

Sursa: Amenajament UP6 Lăpușna

b) Minimele și maximele absolute:

temperatura maximă absolută: 35°C;

temperatura minimă absolută: -35°C;

c) Temperatura medie pe anotimpuri:

primăvara: 6°C;

vara: 15,3°C;

toamna: 6,2°C;

iarna: -5,3°C;

d) Perioada bioactivă:

numărul zilelor cu t > 0°C: 248 zile;

numărul zilelor cu t > 10°C: 144 zile;

durata medie a perioadei bioactive: 136 zile;

amplitudinea termică: 22,8°C;

data medie a primului îngheț: 27 IX;

data medie a ultimului îngheț: 14 V;

temperatura medie a sezonului de vegetație: 13,8°C.

Din tabelul prezentat (Tabel 1) se poate desprinde concluzia că în Munții Gurghiului temperaturile medii anuale în zona înaltă sunt cuprinse între 2-6°C.

Durata intervalului fără îngheț este de 120-160 de zile. Umezeala relativă a aerului este în jurul valorii de 86%. Lunile cele mai calde au media temperaturilor între 8 și15°C.

Regimul pluviometric

Regiunea în care se află U.P. se caracterizează printr-un climat continental temperat cu precipitații medii anuale cuprinse între 900 și 1000 mm. Se observă că precipitațiile sunt destul de bogate, regimul pluviometric fiind favorabil vegetației forestiere, în special pentru fag, brad, molid.

Stratul de zăpadă se menține pe o durată destul de mare 70,8 zile, grosimea obișnuită fiind de 40-50 cm ce face ca semințișurile instalate să fie bine protejate de îngheț în primii ani. Regimul precipitațiilor atmosferice și umezeala aerului asigură condiții optime dezvoltării vegetației forestiere.

Regimul eolian

Vânturile dominante sunt din N-NE din direcția munților Călimani. Din cauza ninsorilor abundente și a vânturilor puternice, însoțite de vijelii pe timp de vară, pe cuprinsul acestui U.P. se pot produce doborâturi de vânt dispersate, ce afectează îndeosebi arboretele de molid.

Lunile cele mai predispuse acestui fenomen sunt iunie-august, pe timp de vară, și ianuarie-februarie iarna.

Soluri

Pe substratul litologic prezentat anterior s-au dezvoltat soluri din clasele Andisoluri, Spodisoluri, Cambisoluri și Protisoluri.

Tipuri de stațiune

La determinarea tipurilor de stațiuni s-au avut în vedere caracteristicile bioclimatice, pedologice și de favorabilitate, prezentate în subcapitolele anterioare, care situează vegetația forestieră din teritoriu în două etaje fitoclimatice: FM3 – montan de molidișuri și FM2 – montan de amestecuri.

Tipuri de pădure

Evidența tipurilor naturale de pădure

Corelat cu condițiile ecologice (staționale și de vegetație) specifice unității, au fost identificate tipurile de pădure, a căror situație este prezentată în tabelul următor.

Tabel 1.2

Tipuri de pădure

Sursa: Amenajament UP6 Lăpușna

Datele prezentate în tabelul de mai sus indică faptul că productivitatea naturală a tipurilor de pădure este în concordanță cu nivelul de bonitate și răspândire a tipurilor de stațiune identificate.

Cele mai răspândite tipuri de pădure sunt:

– Molideto-făget normal cu Oxalis acetosella (s) – 63%;

– Molidiș normal cu Oxalis acetosella (s) – 9%;

– Molideto-făget cu Oxalis acetosella de productivitate mijlocie (m) – 8%.

1.1.9 Starea sanitară a pădurii

Starea sanitară a pădurilor este bună, arboretele fiind anual parcurse cu tăieri de igienă și lucrări de protecția pădurilor, mai ales preventiv, de prognozare, dar și de combatere efectivă.

În cadrul U.P. VI Lăpușna, fagul este mai puțin expus atacurilor diverșilor dăunători, însă rășinoasele (molidul în special) sunt afectate de atacul speciilor de ipide. Pagube importante pot provoca și unele ciupercile xilofage, precum Fomes annosus (K.). Incendii nu s-au semnalat, iar pășunatul în pădure este rareori întâlnit în această zonă.

În vederea depistării și prognozării unor posibile atacuri, se vor instala anual panouri cursă și se vor preleva probe din sol și coronamentul arborilor, conform normelor de protecția pădurilor. Extragerea produselor accidentale și de igienă a pădurilor se va executa ori de câte ori va fi nevoie.

Studiul stațiunii și al vegetației forestiere

1.2.1 Metode și procedee de culegere și prelucrare a datelor de teren

În baza unei documentări prealabile s-au executat lucrări de cartare stațională la scară mijlocie. S-a asigurat o densitate a profilelor principale de sol, conform normativelor în vigoare. Din 11 profile principale de sol, amplasate în u.a.: 4A, 27C, 43A, 43C, 53A, 68B, 100B, 108B, 137B, 156A, 164A, au fost recoltate probe pentru analize de laborator, rezultatele fiind prezentate în tabelul 4.3.3.1. Pentru stabilirea zonei de schimbare a solului sau pentru stabilirea uniformității solului s-au efectuat profile de control în fiecare unitate amenajistică.

Descrierea vegetației s-a efectuat concomitent cu studiul stațional și a constat în estimări și măsurători directe. S-au estimat consistența, compoziția, elemente privind datele complementare și s-au măsurat prin procedeele și cu aparatura cunoscută, suprafața (după caz), înclinarea terenului, altitudinea, elementele taxatorice, etc. Măsurătorile dendrometrice s-au făcut în porțiunile cele mai reprezentative ale arboretelor, în 3-5 puncte de sondaj pentru fiecare arboret. În fiecare punct s-au măsurat diametrele a câte 5-10 arbori din fiecare element de arboret. Înălțimea medie s-a determinat prin măsurători, pentru fiecare element de arboret, la arbori cu diametre situate în jurul diametrului mediu. Datele culese au fost consemnate în fișele de descriere ale unităților amenajistice și ulterior prelucrate la calculator prin programe speciale.

La determinarea suprafețelor s-au folosit ridicările în plan, făcute în teren cu ocazia mișcărilor de suprafață, a modificărilor de parcelar și subparcelar.

Fig. 1.1. Localizarea cercetărilor din teren

Imaginea satelitară preluată la scara 1:40.000. Imagine Google Earth

Capitolul 2

MOLIDUL

2.1. Caractere morfologice

Molidul este o specie indigenă de mărimea a I-a, atingând frecvent 30-40 m înălțime, în cazuri excepționale 60 m, și până la 2 m diametru.

Înrădăcinarea este trasantă, astfel încât molidul poate vegeta pe soluri superficiale, stâncoase, dar are o slabă rezistență la vânt. Molidul are un sistem radicelar cu o mare plasticitate ecologică, în funcție de regimul hidrologic, substrat, temperatura solului etc., de exemplu este foarte dezvoltat la arborii izolați.

Tulpina este dreaptă, cilindrică cu elagaj destul de greoi. Scoarța este brun-roșcată, uneori cenușie, netedă numai la început, în tinerețe se desface în solzi subțiri pergamentoși, iar la bătrânețe formează un ritidom roșu-brun cu solzi oarecum rotunjiți și concavi, cu fundul crăpăturilor roșcat, scoarța conținând 6-18% tanin.

Lemnul fără duramen evident, mai alb decât la brad, este moale, ușor, rezistent, superior calitativ celui de brad. În unele stațiuni apare “lemnul de rezonanță” cu calități tehnologice deosebite.

Coroana este piramidal-conică până la vârste înaintate, fapt ce determină deosebirea de brad de la distanță, ramurile sunt dispuse verticilat pe trunchi, iar cele din mugurii proventivi sunt așezate neregulat între verticile.

Lujerii sunt glabri sau rar pubescenți, bruni-roșiatici sau gălbui roșiatici presărați cu proeminențe decurente (pe care se inseră acele) ce dau un aspect brăzdat, zgrăbunțos.

Muguri sunt nerășinoși, cei terminali sunt conici, cei laterali sunt ovoizi.

Frunzele sunt aciculare, persistente, de 1-2.5 cm, rigide, ascuțite, ușor încovoiate, tetramuchiate, cu secțiune rombică, verzi închis, ce durează 4-7 ani, iar după uscare cad imediat, pe lujer rămânând urmele pernițelor proeminente.

Florile sunt unisexuat monoice, cele mascule sunt sub formă de amenți, au 2-3 cm, sunt gălbui roșiatici, împrăștiate uniform în toată coroana și produc o mare cantitate de polen. Conulețele femele sunt roșii-carmin sau galben-verzui, erecte, se formează în partea superioară a coroanei din mugurii terminali ai ramurilor laterale. Molidul înflorește în aprilie-iunie, în funcție de mersul vremii și etajul fitoclimatic.

Conurile sunt de 10-15 cm, verzi sau roșii în tinerețe, la coacere brune, pendente, cu solzi persistenți necăzători, subțiri, romboidali, cu vârful trunchiat, emarginat sau chiar încrețit, bracteile sunt neevidente, mici și lipite de baza solzului.

Semințele au 4-5 mm, sunt brune închis, fără pungi de rășină, cu o aripioară de 12-16 mm de care se desprind ușor. Semințele sunt prinse în aripioară ca într-o linguriță.

Maturația este anuală, prin octombrie, iar după coacere solzii se depărtează și eliberează semințele. Conurile cad întregi mult mai târziu.

Creșterile sunt încete în primii ani (5-6 cm în primul an), de la 8-10 ani devenind foarte active, în condiții staționale bune, la 120 ani produce 16 m3/an/ha. Au o longevitate de până la 600 ani, fiind mai puțin longeviv decât bradul.

Fig. 2.1. Molid fotografiat de jos pentru a evidenția înălțimea

Sursa: Fotografie originală

2.2. Arealul molidului

Arealul general al molidului este exclusiv european, mai întins decât al bradului, cu un contur foarte neregulat, apărând în următoarele masive muntoase central și est europene: Alpi, Jura, Vosgi, Pădurea Neagră, Harz, Carpați, Alpii Dinarici, Rhodopi. Lipsește din Pirinei și Apenini. Din Alpi urcă în Scandinavia, spre nord-est merge până în regiunea Cazan unde se întâlnește cu Picea obovata, coboară spre Carpați (evită zonele stepei rusești de la nord de Marea Neagră); se întinde de-a lungul Alpilor Dinarici, apare insular în munții Apuseni și Balcani; în nordul arealului devine arbore de câmpie. În nordul continentului este zona majoritară a arealului: Scandinavia și nordul Rusiei.

Ca rase geografice există molidul scandinav (rezistent la ger, la ciuperci parazite, cu creșteri lente și productivitate redusă), molidul subalpin, rasa carpatică (mare capacitate de creștere și adaptare), rasele din Alpi (diferă prin culoarea scoarței și forma solzilor la conuri).

În România molidul este specie montană și subalpină, constituind subzona fitoclimatică molidului. El ocupă 22% din suprafața fondului forestier și apare în întregul lanț carpatic.

Limita superioară altitudinală în Carpații Orientali este de 1500-1550 m, în partea nordică, iar în Carpații Meridionali este de 1700-1750 m, max. 1860 m în Munții Sebeșului. Ca arbore izolat urcă la 2000 m în munții Rodnei și Călimani. Maximum de extindere îl înregistrează în Carpații Orientali, unde apare concentrat în partea nordică. Limita inferioară de apariție a molidului este la (600) 700-800 m în Carpații Orientali și 900-1000 m în Carpații Meridionali. În lanțul vulcanic Călimani-Harghita, atinge altitudinea minimă (500 m în nordul Moldovei, 538 m la Gurghiu). Creșterile maximale din punct de vedere zonal le înregistrează pe valea Bistriței, la Tulgheș, Broșteni, Cârlibaba, Ciuc, unde molidul își manifestă caracterul de specie pionieră, având pe alocuri caracter invadant.

2.3. Cerințe ecologice

Molidul este o specie continentală, montană și subalpină, de climat rece și umed. Este sensibil la secetă, în special în primii 2-3 ani. Se poate instala și pe soluri cu exces de umiditate, în turbării, dar are o stare de vegetație lâncedă. Față de sol,molidul este puțin pretențios, preferând soluri nisipo-lutoase, slab scheletice, afânate, mijlociu profunde, reavene, moderat acide. Se dezvoltă și pe podzoluri foarte acide cu condiția să fie afânate și cu umiditate suficientă, iar pe solurile uscate are o dezvoltare slabă. Are un temperament de semiumbră, rezistând sub masiv până la 20- 30 ani, însă își reactivează greu creșterea. Litiera molidului se descompune foarte greu și parțial, dă naștere la humus brut, acidificând solul, fapt ce duce la crearea unui fitoclimat intern caracteristic acestei specii. Deoarece molidul este o specie cosmopolită are o largă plasticitate ecologică, fiind adaptată la diferite condiții de mediu prin intermediul a numeroase rase climatice locale și ecotipuri.

2.4. Variabilitate

După forma coroanei deosebim Picea abies pyramidalis, P. a. columnaris (Stâna de Vale în M-ții Apuseni), P. a. inversa, P. a. viminalis, P. a. virgata.

După caracterele scoarței, se identifică o formă cu scoarța brunroșcată cu solzi pergamentoși și o formă cu scoarța cenușie cu solzi poligonali variabili.

Fig. 2.2. Scoarță de molid

Sursa:Fotografie originală

După modul de ramificare a ramurilor de diferite ordine se diferențiază:

– molidul plat, cu coroana relativ îngustă, ramurile de ordinul I orizontale și ramurile de ordinul II și III tabulare în același plan, vârf nutant la arborii vârstnici,

– molidul perie, cu coroana conică, largă, ramuri de ordinul I perpendiculare pe fus și ramurile de ordinul II și III scurte și ramificate,

– molidul pieptene, cu coroană mai largă, ramuri de ordinul I orizontal patente, cu vârful îndreptat în jos și ramurile de ordinul II și III pendente sub formă de draperie.

După culoarea conurilor, apar două forme: Picea abies erytrocarpa, ce are conuri roșii purpurii (altitudini mari) și P. a. chlorocarpa, cu conuri verzui (altitudini mici).

După forma solzilor carpelari, există Picea abies europaea, cu solzi romboidali, la vârf rotunjiți sau foarte scurt acuminați, emarginați sau dințați și P. a. montana, cu solzi acuminați, îngustați de la mijloc către vârf, emarginați sau denticulați.

Ca și climatipuri, trebuie de precizat: insulele de molid din Apuseni și Poiana Ruscăi, molidul din depresiunile carpatice transilvănene ale Mureșului și Oltului, adaptate la climat rece, cu precipitații sărace, populațiile vestice adaptate la un climat mai cald, molidul din Carpații de Curbură, unde acesta găsește un climat adăpostit cu ierni lungi și precipitații abundente, molidul din Carpații de Nord, adaptat la un climat rece cu sezon scurt de vegetație și zăpezi abundente.

Din punct de vedere ecologic se diferențiază ecotipuri edafice, cum ar fi: molidul de stâncării calcaroase, molidul de luncă, molidul de turbării.

2.5. Vătămări

Dintre agenții vătămători abiotici evidențiază ca fiind primul factor limitativ, vântul care duce la doborâturi, apoi zăpada și chiciura, care duc la rupturi ale ramurilor și trunchiurilor, insolația (pârlitura scoarței), înghețurile târzii, seceta, incendiile de litieră.

Ca agenți vătămători biotici cu influențe nefaste asupra arboretelor de molid sunt de precizat ciuperci, cum ar fi Lophodermium macrosporum (rugina acelor), Armilaria mellea, Fomes anosus, iar dintre insecte Lymantria monacha (defolieri), gândacii de scoarță (familia Ipidae), Hylobius abietis (atacă plantațiile).

Pășunatul este una din cauzele de origine antropică ce duc la destabilizarea ecosistemelor forestiere.

2.6. Importanța

Importanță economică:

-lemnul este foarte valoros (greu, elastic, trainic, estetic) folosit în industria mobilei, cherestea, celuloză și hârtie, P.A.L., P.F.L.;

-lemnul de rezonanță este utilizat la instrumente muzicale și construcții aeronautice;

-în subsidiar, se mai utilizează taninul din scoarță (6-18%), rășină din lemn, iar din cetină se obțin uleiuri.

Importanță ecologică și silviculturală:

-molidul este creator de mediu specific, sub coronament mediul fiind umbros, rece și umed, lipsit de curenți puternici de aer;

-ploile de slabă intensitate (sub 5 mm) pot fi reținute în totalitate în coronament;

-zăpada interceptată în coronament atinge uneori 40% din cantitatea căzută;

-litiera bogată, pâsloasă, greu alterabilă coroborată cu un consum ridicat de elemente nutritive și apă în primii 30-40 cm determină acidificarea și podzolirea solului;

-humusul brut impune hrănirea cu azot micotrof (simbioze tip micoriză);

-molidul reduce scurgerile de suprafață pe versanți, conferindu-i astfel funcții de protecție hidrologice și antierozionale.

Capitolul 3

ARIILE PROTEJATE

Ariile protejate sunt elementele fundamentale de construcție a tuturor strategiilor de conservare naționale și internaționale, sprijinite de guverne și instituții internaționale. Ele reprezintă principalele eforturi de a proteja speciile amenințate din întreaga lume și sunt tot mai cunoscute ca furnizori esențiali de servicii de ecosistem și de resurse biologice, componente cheie ale strategiilor de contracarare a schimbărilor climatice, iar în unele cazuri chiar mijloace de protecție a comunităților umane amenințate sau siturilor de mare valoare culturală și spirituală(Dudley, 2013).

Ariile protejate au o importanță mare în domeniul cercetării, în special pentru cercetarea legilor naturii, facilitează derularea proceselor de educație și de conștientizare publică privind protejarea mediului înconjurător, asigură condiții de recreere sau de turism în natură, stau la baza fundamentării strategiilor de utilizare durabilă a resurselor naturale.

Gospodărirea durabilă a ecosistemelor forestiere se face în strânsă legătură cu ariile naturale protejate.

În spiritul clasificării ariilor protejate ale Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) se pot diferenția: parcurile naționale, rezervațiile biosferei, ariile protejate nominalizate ca atare.

Ariile protejate din România acoperă aproximativ 23% din teritoriul țării, cu o creștere semnificativă după anul 1989. Rețeaua națională cuprinde Rezervația Biosferei Delta Dunării, 13 parcuri naționale și 15 parcuri naturale, peste 900 de rezervații și monumente ale naturii și 531 de situri Natura 2000.

3.1. Arii protejate administrate de ROMSILVA

Regia Națională a pădurilor- ROMSILVA administrează pe bază de contract cu autoritatea publică centrală care răspunde de Arii naturale protejate, un număr de 22 de parcuri din totalul celor 28 desemnate la nivel național, din care: 12 parcuri naționale(cu o suprafață de 308 mii ha) și 10 parcuri naturale(cu o suprafață de 544 mii ha).

Din totalul celor circa 1,3 mil. ha de arii naturale protejate de interes național din România, ROMSILVA administrează la această dată, prin administrațiile parcurilor, peste 850 mii ha.

Suprafața de fond forestier inclusă în parcurile naționale și naturale administrate de ROMSILVA este de 583 mii ha(69%), din care circa 170 mii ha sunt cuprinse în zone de protecție strcită sau integrală(fără intervenție activă). Din suprafața totală de fond forestier inclusă în parcurile administrate de ROMSILVA, 44% reprezintă proprietate publică a statului( Tabel 3.1.).

Tabel 3.1.

Suprafața parcurilor naționale și naturale administrate de RNP

Sursa:Monografia ROMSILVA

3.2. Regimul ariilor protejate și al monumentelor naturii

Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversității care definește cadrul biogeografic al țării, precum și a structurilor și formațiunilor naturale cu valoare ecologică, științifiă și peisagistică, se menține și se dezvoltă rețeaua națională de arii protejate și monumente ale naturii.

Ariile protejate și monumentele naturii se declară prin acte sau reglementări cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice, cele declarate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează această calitate.

Ariile protejate sunt evidențiate în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.

Acitivitățile desfășurate pe teritoriul arie naturale protejate sunt reglementate prin planul de management. Planul de management este un instrument important pentru a atrage atenția asupra importanței naturii și a resurselor naturale pentru în vederea dezvoltării durabile aea comunităților și asupra necesității menținerii acestora pentru generațiile viitoare.

Planul de management al parcului natural Defileul Mureșului superior și ariile naturale protejate a fost elaborat în vederea identificării strategiei de management integrat, stabilirii măsurilor de management și de monitorizare pentru următoarele arii protejate: Parcul Natural Defileul Mureșului Superior, ROSPA0030 Defileul Mureșului Superior, ROSPA0033 Depresiunea și Munții Giurgeului, ROSCI0019 Călimani – Gurghiu, ROSCI0113 Mlaștina după Luncă, ROSCI0243 Tinovul de la Dealul Albinelor, ROSCI0279 Borzont, Rezervația naturală Defileul Mureșului, Mlaștina cea mare Remetea, Mlaștina după Luncă, Defileul Toplița-Deda, Molidul de rezonanță din Lăpușna, Piemontul Nyeres, Rezervația naturală Pădurea Seaca – Optășani, Rezervația naturală Scaunul Domnului.

3.3. Măsuri de gospodărire a arboretelor incluse în arii protejate

Peste întreaga suprafață a unității de producție se suprapun sit-urile de importanță comunitară Depresiunea și Munții Giurgeului (ROSPA 0033), respectiv Călimani-Gurghiu (ROSCI 0019), astfel că toate arboretele au primit funcția de protecție a acestor arii protejate, ca funcție prioritară sau secundară. Informații suplimentare sunt prezentate în tabelul următor.

Tabel 3.2

Situația ariilor naturale protejate în zona de studiu

Sursa: Amenajament UP 6 Lăpușna

3.4. Exploatabilitatea după starea sanitară a pădurii

Având în vedere funcțiile atribuite arboretelor din această unitate de protecție și producție, care impun o gospodărire diferențiată a fiecărui arboret, au fost constituite subunități de gospodărire.

– SUP „A” – codru regulat, sortimente obișnuite, cu o suprafață de 4839,70 ha, cuprinde arboretele din categoria funcțională: 1-5.L. Pentru această subunitate se reglementează recoltarea de masă lemnoasă din produse principale;

– SUP „E” – Rezervații pentru ocrotirea integrală a naturii (Rezervația Naturală Molidul de rezonanță – Lăpușna), cu o suprafață de 75,32 ha, cuprinde arborete din tipul funcțional I, categoria funcțională 1-5.C. Pentru această subunitate nu se reglementează recoltarea de masă lemnoasă din produse principale; în plus, amenajamentul în vigoare nu prevede nici un fel de intervenție silviculturală

– SUP „K” – rezervații de semințe, cu o suprafață de 34,01 ha, în care sunt cuprinse arboretele încadrate ca rezervații de semințe sau ca resurse genetice forestiere, din categoria funcțională 1-5.H. (u.a. 39B, 40B, 41A – aceste arborete sunt atât rezervații de semințe, cât și resurse genetice forestiere). Pentru această subunitate nu se reglementează recoltarea de masă lemnoasă din produse principale;

– SUP „M” – păduri supuse regimului de conservare deosebită, cu suprafața de 248,88 ha, în care sunt cuprinse arboretele din categoriile funcționale 1-2.A., 1-2.I., 1-3.F., 1-4.F., 1-5.G. și 1-5.I. (tipul II de categorii funcționale). Pentru această subunitate nu se reglementează recoltarea de masă lemnoasă din produse principale

Exploatabilitatea definește structura arboretelor sub raport dimensional și se exprimă prin vârsta exploatabilității, în cazul structurilor de codru.

Pentru arboretele din U.P. VI Lăpușna, s-a adoptat exploatabilitatea de protecție. Aceasta este precizată pentru fiecare unitate amenajistică în descrierea parcelară. Exploatabilitatea de protecție, în cadrul SUP A, se exprimă prin vârsta exploatabilității. Pentru SUP A vârsta medie a exploatabilității este de 110 ani.

Pentru arboretele cu funcții speciale de protecție, pentru care nu se reglementează procesul de producție (tipul funcțional I și II), nu s-a stabilit o vârstă a exploatabilității.

În cazul arboretelor din SUP M momentul exploatabilității este considerat momentul în care efectul ecoprotectiv mediu a atins valoarea maximă. Pentru aceste arborete s-au propus doar lucrări de conservare sau lucrări de îngrijire.

Arboretele din SUP K urmează a fi gospodărite prin lucrări speciale de formare a coroanei și stimulare a fructificației.

În arboretele din SUP E nu s-a propus nici o lucrare silviculturală, fiind interzisă orice fel de exploatare a masei lemnoase

Capitolul 4

MOLIDUL DE REZONANȚĂ

Cu totul remarcabil se dovedește molidul de rezonanță, al cărui lemn are însușiri acustice excepționale, determinate de regularitatea inelelor anuale, cu lățime de 4 mm, de uniformitatea creșterilor în direcția longitudinală, de absența defectelor în lemn, de cilindricitatea tulpinii, simetria secțiunii transversale etc.

Fig. 4.1. Molizi de rezonanță aparținând Ocolului Silvic Gurghiu

Sursa: Fotografie originală

Molidul de rezonanță este întâlnit în Carpații Orientali, în Bucovina(ocoalele silvice: Moldovița, Stulpicani, Frasin, Vama, Argel, Vatra Dornei, Breaza etc.), în Moldova și în Transilvania(ocoalele silvice: Broșteni, Barnar, Galu, Tarcău, Pipirig, Vișeu, Rodna, Toplița, Lunca Bradului, Gurghiu, Sovata, Borsec etc.).

Molidul de rezonanță din Pădurea Lăpușna este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Mureș(Fig, 4.2.).

Fig. 4.2. Poziția și suprafața molidului de rezonanță din Pădurea Lăpușna

Sursa: Fotografie originală

Însușirile lemnului de rezonanță sunt supuse unui control poligenic, așa că se axprimă numai în anumite condiții staționale (altitudini mijlocii, versanți umbriți, adăpostiți, în pante moderate, pe soluri mezobazice, evoluate, cu regim de umiditate constant) și de arboret- biocenoze stabile, cu mare capacitate de autoreglare, de regulă pluriene, cu consistență normală și productivitate mijlocie și superioară, cum se realizează numai în Carpații Orientali(V. Stănescu, N. Șofletea, 1998).

4.1. Scurtă descriere

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate și are o suprafață de 77,80 hectare.

Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară – Călimani – Gurghiu și reprezintă un areal împădurit cu specii forestiere de molid (Picea abies) cu o vârstă de peste 170 de ani (90%) și fag (Fagus sylvatica 10%).

Fauna rezervației este variată în specii de mamifere și păsări; dintre care unele protejate prin Directiva Consiliului European (anexa I-a) 92/43/CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN.

Întâlnim: urs brun (Ursus arctos), cerb (Cervus elaphus),căprioară (Capreolus capreolus), lup cenușiu (Canis lupus), vulpe (Vulpes vulpes), râs (Lynx lynx), pisică sălbatică (Felis silvestris), jder de copac (Martes martes) sau cocoș de munte (Tetrao urogallus).

4.2. Însușirile lemnului de molid de rezonanță

Pentru identificarea caracteristicilor molidului de rezonanță, indicii biometrici sau calitativi ai formei și arhitecturii coroanei, stării de sănătate etc. au fost comparați cu caracteristicile cunoscute ale lemnului de rezonanță – referitoare la structura inelului anual, densitatea și proprietățile acustice ale lemnului și defectologia acestuia .

Fig.4.3. Caracteristici fenotipice examinate la molid în arborete cu lemn de rezonanță

Sursa: Revista pădurilor, 2015

Însușirile lemnulului de molid de rezonanță sunt macroscopice și microscopice, acestea clasificându-se din mai multe puncte de vedere:

Din punct de vedere macroscopic:

Inelele anuale trebuie să prezinte creștere regulată în grosime, indicele de regularitate ale acestora trebuie să fie 30-40%. Diferența între două inele trebuie să fie mai mică de 0,5 mm. Această uniformitate a inelelor anuale consecutive garantează condiții acustice bune pentru a reda tonuri clare. Dacă se schimbă lățimea inelelor lemnul devine impropriu pentru rezonanță.

Lățimea inelelor anuale în funcție de instrumentul muzical:

-la vioară: 1-2 mm, aceste valori dau tonuri mijlocii și înalte;

-la violină, lăută și violoncel: 2-3 mm;

-la contrabas, chitară și funduri de piane: 3-4 mm( N. Ghelmeziu, I.P. Beldie, 1970).

Lemnul ce are lățimea inelelor sub 1 mm redă tonuri dure și trepidante, cel care are inele înguste are un sunet clar, plăcut, iar lemnul cu inele mari sună neclar și scurt.

Proporția lemnului târziu din lățimea inelului nu are voie să depășească 20-30%. Lemnul de vară din inelul anual este moale, lat și alb-gălbui iar cel de toamnă este îngust, dens și roșcat. La molidul de rezonanță trecere de la lemnul timpuriu la cel târziu este bruscă, acesta fiind cu atât mai valoros cu cât densitatea lui este mai mică, adică, cu cât proporția de lemn târziu este mai mică.

Lemnul de rezonanță nu trebuie să prezinte defecte având în vedere forma și structura, colorări anormale sau putregai. Inima, care este asimetrică, determină formarea lemnului de compresiune, cu o densitate mare, elasticitate slabă, altfel acestea opunând rezistență mare transmiterii sunetului. Lemnul nu are voie, de asemenea să fie îndreptat spre dreapta. „La majoritatea molizilor de rezonanță de la noi, mai ales în tinerețe, se remarcă o ușoară tendință de răsucire spre stânga. Sensul torsiunii se poate schimba cu vârsta. E frecvent la molizii bătrani sensul spre dreapta a torsiunii, care poate acoperii o torsiune spre stânga, apărută în tinerețe”(V. Grapini, N. Constantinescu, 1968).

Din punct de vedere microscopic:

Traheidele sunt lungi având valori sub 3,67 mm. Între lungimea traheidelor și lățimea inelelor anuale s-a găsit o corelație strânsă, la inele mai late corespund traheide mai scurte. Axa lungă a traheidelor este paralelă cu axul arborelui.

Diametrul traheidelor, măsurat pe direcție radială, este mai mic cu 14% la lemnul de rezonanță, față de lemnul de molid obișnuit.

Lemnul tânăr( din primii 15-30 de ani) are traheide mai scurte decât lemnul adult, acestea punându-și amprenta asupra propagării sunetului.

Fenologia mugurilor participă în numeroase corelații morfogenetice care individualizează molidul de rezonanță. Apariția mugurilor, inclusiv floriferi, coincide cu întreruperea creșterii în lungime a lujerilor. Observații anterioare (Ștefănescu, 1964) semnalau diferențierea fenotipului cu lemn de rezonanță și după culoarea verde a strobililor femeli, care-l afiliază varietății chlorocarpa.

Formarea lemnului timpuriu urmează îndeaproape creșterea în înălțime a arborilor, în timp ce trecerea la formarea lemnului târziu este simultană cu înmugurirea. Populațiile de molid cu intrare întârziată în vegetație manifestă întârziere și în formarea mugurelui terminal (Nițu et al., 1984), implicit în formarea lemnului târziu.

În Munții Gurghiului se poate vorbi de un decalaj fenologic de 3-5 săptămâni între molidul de rezonanță și fenotipurile coabitante, cu privire la desfacerea mugurilor (Ștefănescu, 1961; Albu, 2010).

Principial, mărimea alburnului reflectă mărimea biomasei foliare. Se explică astfel de ce molizii structural de rezonanță din Gurghiu au coroane comparabile cu ceilalți molizi din populație. Intervine aici însă și conductivitatea hidraulică a lemnului din alburn. La molid, aceasta crește cu lățimea inelului . Rezultă deci că molidul de rezonanță ar conduce mai greu seva.

4.3. Exploatabilitatea molidului de rezonanță

Lemnul de molid de rezonanță se recoltează atunci când bușteanul de picior întrunește diametrul potrivit debitării de semifabricate pentru instrumente muzicale. La determinarea prin calcul a acestui diametru s-a ținut cont de și de grosimea zonei interioare inapte acustic, care este, în medie, de 4,4 cm. Pentru semifabricatele de vioară de 130 mm lățime, arborele doborât trebuie să aibă cel puțin 38 cm grosime. Albu (2010) propune diametrul țel de bază de 52-56 cm, căruia îi corespunde vârsta de 160-180 ani, pe care o recomandă ca vârstă de exploatare a molidului de rezonanță. Pașcovici (1930) a găsit molid de rezonanță în arborete trecute de 140 de ani. Grapini și Constantinescu (1968) au recomandat cicluri de producție de 150 de ani, Constantinescu (1965), de 175 de ani, iar Zlei (2007) de 160-180 ani pentru arboretele cu această resursă. Apariția târzie a lemnului cu aptitudini acustice confirmă valoarea fizico-mecanică a arborilor bătrâni.

Arborii se doboară în perioada de repaos vegetativ, pentru că în timpul sezonului de vegetație este prezentă sevă cu rășină care depreciază calitatea acustică a lemnului. Doborârea se face la o temperatură de 3-5℃ cu zăpadă mare pentru evitarea producerii de crăpături interne lemnului. Exploatarea la temperaturi specifice în intervalul 15 aprilie- 1 mai nu se poate face deoarece se expune lemnul la atacul insectelor.

La efectuarea lucrărilor de exploatare a arborilor de lângă cei de rezonanță, vor fi doborâți în afara biogrupelor cu arbori de rezonanță, iar arborii răniți vor fi tratați cu substanțe fungicide în termen de 24 de ore de la producerea rănilor.

4.4. Îngirjirea și conducerea arborilor

Prin lucrările de îngrijire se urmăresc:

Constituirea de arborete cu structuri verticale puternic diversificate, curățirile și răriturile fiind cele care contribuie la formare arboretelor cu asemenea structuri.

Alegerea de timpuriu, de la prima răritură, a arborilor de viitor, astfel fiind evitați arborii cu creșteri rapide în primii 20 de ani. Un arbore de lemn de rezonanță va avea astfel ramificație de tip plat sau plat-perie, coroană simetrică în plan vertical și orizontal, coroana se va dezvolta simetric în raport cu lungimea arborelui, adică ajunge la 50% din înălțime, grad ridicat de elegare, ramuri subțiri.

Efectuarea de curățiri de intensitate forte constă în eliminarea tuturor exemplarelor defecte, dar și celor care au sau pot form bifurcații și coroane lăbărțate.

Efectuarea de rărituri cu un pronunțat carcacter de selecție pozitivă se face acordând toată atenția arborilor de viitor, care se vor însemna cu vopsea. Se vor promova formele genetice adecvate scopurilor de urmărit.

La fiecare răritură se vor crea condiții biocenotice favorabile arborilor de viitor, în așa fel încât să își mențină o poziție superioară în plan vertical, trunchiul lor fiind protejat de alți arbori. Intensitatea răriturilor este slabă, chiar moderată, fără ca indicele de închidere a coronamentului să scadă sub 0,9. Periodicitatea este aleasă astfel încât să fie evitată orice tendință de copleșire a arborilor de viitor de arborii din jur, periodicitatea va fi relativ mare pentru a nu deregla,sau a deregla cât mai puțin, liniștea în arborete.

În arboretele de peste 80-85 de ani se efectuează numai intervenții foarte reduse ca intensitate, prin care se vor extrage doar arbori uscați sau aproape uscați, precum și cei care stânjenesc poziția liberă și creșterea constantă a arborilor de viitor.

Este interzisă practicarea reinajului, organizat sau din scurgeri naturale, precum și pășunatul.

4.5. Molidul italian Val di Fiemme

Un exemplu de molid de rezonanță prezent în Italia este molidul italian, acesta având caracteristici deosebite pentru producerea instrumentelor muzicale.

O creștere lentă și constantă, un climat particular și unic, un amestec corect de lumină, căldură și umiditate, permite molidul roșu (Picea abies Karst), prezent în Pădurea Paneveggio (Trento, Italia) pe 86% din întregul suprafeței împădurite, pentru a produce, în cantități foarte limitate, lemnul de rezonanță utilizat pentru realizarea plăcilor de sunet ale celor mai bune instrumente și piane cu coarde.

Din anul 1700 până astăzi, lutierii italieni aleg cel mai bun lemn de rezonanță pentru plăcile de sunet ale instrumentelor lor prețioase.

Unicitatea acestui lemn este dată de caracteristicile anatomice, fizico-chimice, mecanice și acustice speciale. Lemnul nu are defecte macroscopice, nu are noduri, fibra este sănătoasă, cu o regularitate constantă în creșterea inelelor.

4.5.1. Mediul de creștere

Crește în păduri naturale la altitudini între 1500 și 1900 m. Periada vegetativă este de scurtă durată, are nevoie de o cantitate adecvată de apă și de un climat rece și uscat, acestea constituind baza unei creșteri regulate și optime.

4.5.2. Cum se exploatează molidul italian

Trunchiurile cu diametre mai mari de 50-60 cm, cu vârste cuprinse între 150 și 250 de ani, selectate în pădure, asigură pădurii caracteristicile unice ale rezonanței. Pentru tradiție și pentru odihna vegetativă a plantelor din pădure, tăierea arborilor se face pe parcursul ciclului de scădere a lunii. Trunchiurile obținute sunt selectate în continuare, iar unele sunt cufundate timp de câteva luni în apa curentă a torentului Travignolo pentru a îmbunătății calitatea acestora. Trunchiurile sunt uneori identificate cu indentări, introflexiuni particulare în inele, care creează aspectul caracteristic al plăcilor de sunet, cândva sinonime de rezonanță și capacitate tonală ridicată.

Trunchiurile sunt tăiate, în secțiuni circulare, fără scoarță, în funcție de măsura plăcii de sunet dorită a fi obținută: viole și viori, chitare, contrabasuri. Apoi sunt despărțite prin fantă,urmând să fie reduse la felii și așezate în grămezi la umbră timp de 6-7 luni, unde lemnul este uscat natural. Lemnul este apoi selectat din nou și plasat în uscător unde rămâne câțiva ani(Fig. 4.4.).

Fig.4.4. Lemn pus la uscat

Sursa: https://www.fvguitars.com/en/the-resonance-wood.html

Gestionarea și vânzarea lemnului de rezonanță este realizată de personalul forestier calificat al stației forestiere Paneveggio.

Anual se taie aproximativ 4000 de meti cubi, aproximativ 2000 de plante. Din acestea lemnul de rezonanță reprezintă doar 1%, fiin suficient pentru a produce 1500 de viori sau 600 de chitare.

În Italia acest lemn este foarte apreciat de lutieri deoarece se remarcă prin ușurința și bogăția vibrațiilor armonice pe care le produce și le transmite instrumentul muzical.

Capitolul 5

INFLUENȚA FACTORILOR DE MEDIU ASUPRA MOLIDULUI DE REZONANȚĂ

Riscurile majore la care sunt supuși arborii de molid de rezonanță sunt: doborâturi de vânt, rupturi de zăpadă, debilitare și uscare, atacuri de insecte, inundații și viituri, alunecări de teren, poluare, avalanșe și chiar incendii.

Fig. 5.1. Arbori doborâți de vânt

Sursa: Fotografie originală

Factorii de mediu se pot împărți în factori endogeni și factori exogeni. Cei endogeni se află în interiorul ecosistemelor, cei exogeni în afara acestora, dar ambele categorii acționează distructiv asupra arborilor. Acești factori mai pot fi de natură biotică și abiotică.

De regulă factorii biotici dăunători sunt factori de risc care potențează diferite fenomene cum ar fi debilitarea și uscarea arborilor și puieților, declasarea lemnului. În situații excepționale ei pot fi și factori declanșatori ai unor calamități.

Factorii biotici pot fi atât factri declanșatori, vântul, secete, zăpada, cât și factori favorinzanți sau agravanți, unele însușiri ale solului, relieful etc.

5.1. Factori biotici de risc și vătămările produse

Evoluția factorilor biotici vătămători, din ultima jumătate de secol(1950-2000), arată că aceștia sunt reprezentați de insecte, în proporție de 93%, paraziți vegetali, în proporție de 6%, mamifere rozătoare în proporție de 1%.

Insectele reprezintă grupul cel mai numeros, 2/3 din speciile aparținând regnului animal, fiind adaptate la toate mediile de viață. O parte din aceste insecte sunt specifice vegetației forestiere, din care un număr însemnat pot produce pagube de importanță economică.

5.1.1. Defoliatorii molidului

La rășinoase, defoliatorul cel mai periculos este Lymantria monacha(Omida păroasă a molidului), care în România s-a înmulțit în masă pe cca 60 mii hectare, în molidișurile din nordul Carpaților Orientali. În molidișurile tinere se mai poate depista și viespea Pristiphora saxesenii.

Defoliatorele la rășinoase sunt extrem de periculoase, chiar la intensități scăzute, procesele fiziologice ale arborilor sunt afectate puternic, producându-se debilitarea exemplarelor infestate, care apoi sunt atacate de Ipidae(Cărăbuș de scoarță).

5.1.1.1. Gândacii de scoarță

Sunt insecte de talie mică, de culoare închisă, care se dezvoltă între scoarță și lemn. Insectele respective sunt cunoscute ca dăunători secundari. În situațiile când acționează un factor primar de natură biotică sau abiotică, prin delibitarea fiziologică a arborilor se crează condiții favorabile de instalare și dezvoltare a acestor insecte. Astfel că prin înmulțirea în masă a insectelor de scoarță, acestea devin dăunători primari care pot să atace arbori sănătoși.

Acest grup de dăunători reprezintă în medie anul între 17-25% din totalul de insecte, din care 99% sunt la rășinoase. Atacurile cele mai răspândite(90-97%) sunt produse de gândacii de scoarță ai molidului.

La molid speciile principale sunt Ips typographus, Ips amitinus, Pityogenes chalcographus. În procent mult mai scăzut se mai semnalează Polygraphus polygraphus, Dryocoetes autographus, Hylurgops palliatus, Cryphalus abietis, Dendroctonus micanis.

Atacul de Ips typographus care are ponderea cea mai mare(până la 80%), este localizat pe trunchiurile groase și mijlocii, iar Ips amintinus și Pityogenes chalcographus(în medie 20%) preferă porțiunile mijlocii și subțiri. Deseori aceste atacuri sunt combinate.

Fig. 5.2. Trunchi atacat de gândaci de scoarță

Sursa: Fotografie originală

5.1.1.2. Insecte care atacă rădăcinile, tulpinile și mugurii puieților din solarii, pepiniere, plantații, semănături și regenerări naturale

Acest grup important de dăunători pentru culturile tinere are o răspândire mai mică, până la 1% din totalul de insecte.

Trombarul(Hylobius abietis) în unele perioade s-a depistat în plantațiile de rășinoase pe suprafețe mari. Vătămarea puieților este produsă de adulți care rod tulpina acestora de la colet în sus(Fig. 5.3).

Gândacii de Hylobius abietis sunt activi tot sezounl de vegetație. De obicei, gândacii tineri produc „roaderea de primăvară” în aprilie și prima jumătate a lunii mai, în plantații sau în regenerări naturale. „Roaderea de vară” se întinde pe o perioadă din timpul roitului și până în august, iar „roaderea de toamnă” este produsă de gândacii tineri care fac atacul de maturare, de la mijlocul lunii iulie până la începutul lunii octombrie, în funcție de condițiile climatice.

Fig. 5.3. Trombarul puieților de molid

Sursa: https://www.botanistii.ro/blog/daunatorii-coniferelor/

Alți gândaci vătămători sunt: Larvele sârmă, reprezentate de speciile Agriotes lineatus, Selatosomus aeneus, Lacon murinus etc., Gândacii de întuneric, cu cel mai răspândit dăunător Opatrum sabulosum, Omizile de pământ ce includ specii de Agrotis și Coropișnița(Gryllotalpa gryllotalpa) ce se semnalează deseori în pepinieree și solarii, unde prin larve și adulți retează rădăcinile puieților, aceasta având generația de doi ani.

5.1.1.3. Insecte care atacă fructificația arborilor de molid de rezonanță

Principalii dăunători ai conurilor și semințelor de molid sunt Cydia strobilella(molia conurilor de molid), Strobilomyia anthracina(musca conurilor de molid), Kaltenbachiola strobi(musculița conurilor de molid). Cu frecvență mai mare apare specia Cydia strobilella, care după împerechere depune ouăle între solzii conurilor tinere. Larvele după ecloziune rod o galerie în solz și pătrund în con unde vatămă semințele. Prin secționarea conurilor se obervă omizi și galerii făcute de acestea, scurgeri de rășină pe suprafața conurilor și deformarea lor.

În cazul atacului de Dioryctria abietella, dăunător cu răspândire largă, fluturii în perioada zborului depun ouă pe lujeri, sub solzii conurilor. Larva face o galerie în jurul axului care este lărgită spre vârful conului. Atacul se recunoaște duă grămezile de excremente pe suprafața conurilor.

5.1.2. Agenți fitopatogeni

Dintre dăunătorii biotici fac parte și agenții fitoppatogeni(organisme care provoacă boli). Acestea sunt de natură infecțioasă fiind denumite în funcție de agentul patogen: viroze, bacterioze, micoze, antofitoze.

Infecția se produce prin contactul dintre agentul patgen și diferite organe ale plantei. La ciuperci, sporii germinează și hifele caută să pătrundă în țesuturile protectoare(cuticulă, scoarță). În sol, contaminarea rădăcinilor se face prin micelii sau cordoane miceliene și rizomorfe.

Virozele sunt boli produse de virusuri, îndeosebi la lujeri. Virusurile se multiplică numai pe celulele vii ale organismelor afectate. Infecțiile se transmit prin contanct direct cu organele bolnave sau prin vehicularea particulelor virale de către nematode, ciuperci, insecte, acarieni etc.

Bacteriozele sunt boli produse de bacterii care au forme diferite, iar ca mărime sunt mai mari decât virusurile. Înmulțirea bacteriilor se face prin diviziunea celulelor, mai rar prin sporulare, sporii rezistând la temeperaturi de până la 100-130℃. Bacteriile fitopatogene se transmit de regulă din sol la rădăcină sau semințe.

Micozele sunt boli produse de ciuperci, acestea fiind organisme lipsite de pigmenți asimilatori, producându-și hrana prin descompunerea saprofită a substanțelor organice moarte. Ciupercile saprofite au capacitatea de a deveni agresive față de plantele sensibilozate de factori de mediu, trecând la o viață parazită.

Antofitozele sunt boli produse de diferite plante parazite care se hrănesc din țesuturile plantei gazdă.

5.1.2.1. Bolile rădăcinilor

Putrezirea rădăcinilor și coletului puieților este cauzată de Fusarium, Rhizoctonia, Phytophthora. Boala este frecventă la molizii din solarii, pepiniere, semănături directe și regenerări naturale. Puieții atacați prezintă o putrezire a rădăcinilor, pe tulpini în zona coletului apar mansoane hifale, cenușii sau putreziri negricioase. Putrezirea se produce primăvara când solul este suprasaturat de apă.

Rășinoasele sunt foarte sensibile, la cele mai multe specii, infecțiile sunt cauzate de rizomorfe și prin contactul dintre rădăcini, factorii favorizanți fiind seceta, inundațiile.

5.1.2.2. Bolile lujerilor, ramurilor și tulpinilor

Putregaiul de trunchi este produs de specii din genul Phellinus, Inotonus, Ganoderma, Pholiota, Flamula etc., infecțiile producându-se prin răni, ramuri sau de la cioate. Putrezirea trunchiurilor expune arborii la doborâturi și rupturi de vânt.

Pe bușteni și cioate de molid la altitudini mici se întâlnesc infecții produse de Panus spiticus, Stereum sanduinoletum, Gloeophyllum abietinum. Pe vârfurile rupte de molid apar, pe lângă cele prezente pe bușteni și cioate, infecții de Hirschioporus

5.1.2.3. Înroșirea acelor

Înroșirea și căderea acelor la molid se datorează speciilor de Lophodermium. Sunt atacate acele de doi ani, la început provocându-se pete violacee, care înaintează de la baza acului spre vârf. Primăvara acele se îngălbenesc sau devin brun-negrii, apoi cad sau rămân aderente mai mult timp, caz în care apare un inel închis la baza lor. Uscarea acelor înaintează de la baza coroanei spre vârf și de la tulpină spe capătul ramurilor.

5.1.3. Vătămări produse de vânat

Vătămările în mare parte sunt produse de cervide, în proporție mai mică sunt produse de mistreți, pârși și urși.Aceste vătămări constau în:

-roaderea și retezarea mugurilor de către cervide și iepuri;

-roaderea sau julirea cojii de pe trunchiul arborilor, cu dinții sau prin frecare cu coarnele de către cervide;

-roaderea puieților din pepiniere, plantații și regenerări naturale de către iepuri;

-călcarea și strivirea puieților de către cervide, mistreți și urși;

-smulgerea cojii de pe trunchiul arborilor de către urși.

În păduri se produc vătămări atunci când intensitatea vânatului este mai mare decât efectivul normal. Pagubele cele mai mari sunt produse de cervide și anume căpriorul(Capreolus capreolus), cerbul capatin(Cervus elaphus) , apoi mistreții(Sus scrofa), urșii(Ursus arctos) și iepurii(Lepus europaeus).

Rănile provocate de vânat arborilor duc la debilitarea lor, în felul acesta exemplarele atacate sunt predispuse atacului de insecte și ciuperci.

Fig. 5.4. Molid de rezonanță atacat de vânat

Sursa: Fotografie originală

5.2. Factori abiotici de risc și vătămările produse

5.2.1. Doborâturi produse de vânt și zăpadă

Principalii factori de risc la producere doborâturilor de vânt sunt:

-vânturile puternice, de regulă cu viteze mai mari de 18 m/s;

-soluri superficiale, soluri mezobazice cu volum edafic foarte mic;

-soluri cu conținut ridicat de aluminiu mobil, toxic pentru rădăcini;

-relief cu versanți vântuiți, cu văi înguste ce pot canaliza curenții de aer și mări viteza acestora;

-margini de arborete neconsolidate și expuse la vânt;

-prezența de goluri în arborete;

-prezența de răni pe trunchi, cauzate de vânat, reinaj etc.

Principalul factor de ris la producerea de doborâturi cauzate de zăpadă este reprezentat de zăpadă moale căzută în cantintăți foarte mari în deosebi primăvara în aprilie, la care se adaugă și alți factori de natură abiotică(relief, sol) și biotică(caracteristici ale arborilor și arboretelor).

5.2.2. Uscarea arborilor

Uscarea anormală a arborilor este un fenomen tot mai frecvent, care se manifestă la vârste premature. Aceasta este o componentă a unui proces cunoscut sub numele de „declinul pădurilor”. Un rol important revine schimbărilor climatice globale, efectul de seră ce de exemplu, având drept rezultat creșterea temeperaturii aerului, agresivitatea tot mai accentuată a razelor ultraviolete din cauza eliminării protecției ozonosferei, aridizarea climatului).

Uscarea prematură a arborilor de molid provoacă daune economice, deoarece se reduce creșterea prin valoarea scăzută a lemnului, prin cheltuieli suplimentare de împăduriri.

5.2.3. Inundații, viituri torențiale și alunecări de teren

Fig. 5.5. Debit mare de apă ieșit din albia cursului de apă

Sursa:Fotografie originală

Condițiile fizico-geografice și situarea molidului în zonele montane și pante pronunțate, cu regim de precipitații, deseori având caracter de agresivitate, expuse unor inundații accentuate, conferă arborilor rolul unui veritabil scut de protecție a solului.

Factorul de risc cel mai important este reprezentat de cantitatea de precipitații care generează debite de apă foarte mari ce ies din albia minoră a cursului de apă(Fig. 5.5.).

Inundațiile și viiturile torențiale au ca factori de risc:

-precipitațiile excesiv de abundente;

-topirea bruscă a zăpezilor;

-alunecarea unor versanți în albia majoră a cursurilor de apă și blocarea scurgerii libere;

-umplerea cuvetei lacurilor, create artificial, cu aluviuni sau depuneri de altă natură.

Alunecările de teren sunt potențate și declanșate de următorii factori de risc:relieful, hidrologia, clima, hidrogeologia, mișcările seismice, procentul de împădurire, intervenții antropice.

5.2.4. Incendii de pădure

Izbucnirea și extinderea incendiilor depind de zona geografică, de natura pădurii, de condițiile climatice, de fenofaze. Cele mai multe incendii au loc în perioadele secetoase, îndeosebi primăvara și în a doua parte a verii, când pădurea prezintă un grad ridicat de inflamabilitate. Vântul, alături de secetă, favorizează extinderea incendiului. Pericolul este mare mai ales în timpul amiezii când temperaturile sunt ridicate și curenții de aer sunt puternici.

Pădurile de molizi sunt cele mai periclitate întrucât prezintă un grad ridicat de imflamabilitate, datorită conținutului de rășină din arbori. La fel de expuse sunt plantațiile și parchetele necurățate.

Cauzele princicipale care determină izbucnirea incendiilor sunt nerespectările de către oameni a regulilor de prevenire pe timpul când lucrează sau trec prin pădure, aceștia fiind muncitori, turiști, copii etc. În puține cazuri incendiile sunt produse de scântei provenite de la autovehicule care traversează pădurea, sau de la fugere, soare, prin efectul de lentilă generat de diverse obiecte din sticlă etc.

Incendiile prvoacă pagube prin distrugerea vegetației forestiere și scoaterea din circuitul economic pe o perioadă de timp. Este tulburată liniștea vânatului, creându-se totodată condiții favorabile de înmulțire a dăunătorilor.

CONCLUZII

Determinările efectuate în metapopulațiile de molid din Lăpușna și Fâncel (Gurghiu, Mureș) conduc la ipoteza că molidul de rezonanță este și un fiziotip aparte, cel puțin după circulația sevei. Stratificarea statistică a variabilelor fenotipului după calitatea structurală a lemnului, din cel mai prolific centru actual al resursei cu calități acustice, Munții Gurghiului, nu a permis individualizarea arborilor cu lemn de rezonanță decât pentru un număr mic de trăsături: statutul social, culoarea și zveltețea arborilor și lungimea tronsonului de trunchi în curs de elagare. Pentru celelalte caracteristici, accesibile examenului vizual, arborii de rezonanță se adună în jurul populațiilor din care fac parte.

Este remarcabilă omogenitatea expresiei unor caractere în arborete cu lemn de rezonanță – cum ar tipul de ramificație, unghiul de inserție al ramurilor și diametrul coroanei. Această expresie este diferită, uneori considerabil, de populațiile din afara arealului lemnului de rezonanță. Deducem de aici că molizii de rezonanță sunt elite fenotipice și structurale (arbori plus cu stabilitate a creșterii și rezistență mai bună la patogeni) în populații cu individualitate fenotipică și xilotipică.

Factorii de mediu prezentați, biotici și abiotici, contribuie mult la caracteristicile molidului, depreciindu-i calitatea, în cazuri izolate ajutându-l.

Cea mai potrivită varstă pentru exploatarea arborilor cu molid de rezonanță este de 160-180 de ani, cand peste 70% peste 70% din arborii examinați depășesc diametrul de 38cm

Deoarece majoritatea arboretelor cu molid de rezonanță din Munții Gurghiului au in prezent o structură relativ plurienă sau relativ echienă, este necesară aplicarea unor lucrări de transformare.

Molidul de rezonanță din pădurea Lăpușna este protejat, astfel, instrumentele muzicale neputând fi realizate din lemnul acestuia, ci din lemn de rezonanță din zona Fâncelului, chiar a zonei Lăpușna dar din altfel de arbori cu lemn de rezonanță cum ar fi fagul.

Cea mai potrivită varstă pentru exploatarea arborilor cu molid de rezonanță este de 160-180 de ani, cand peste 70% peste 70% din arborii examinați depășesc diametrul de 38cm

Deoarece majoritatea arboretelor cu molid de rezonanță din Munții Gurghiului au in prezent o structură relativ plurienă sau relativ echienă, este necesară aplicarea unor lucrări de transformare.

BIBLIOGRAFIE

Albu, C.T., 2007: Particularități ale stațiunilor, arborilor și arboretelor de molid cu lemn de rezonanță din O.S. Gurghiu. Lucrare de disertație. Universitatea din Oradea. 59 p.

Albu, C.T., 2007: Particularități de ordin morfologic și structural pentru arborii de molid cu lemn de rezonanță din bazinul Gurghiului, Ocoalele Silvice Gurghiu și Fâncel, Direcția Silvică Mureș. In: Lucrările celei de-a 8-a Conferințe Naționale pentru Protecția Mediului prin Biotehnologii și a 5-a Conferințe Naționale de Ecosanogeneză cu participare internațională, Brașov, pp. 255-262.

Albu, C.T., 2008: Cercetări privind distribuția nodurilor pe tulpina arborilor de molid de rezonanță din u.a. 111B, U.P. IV Fâncel, O.S. Fâncel. In: Analele Universității Transilvania Brașov, 10p.

Albu, C.T., 2010, Cercetări privind caracteristicile lemnului de molid de rezonanță din bazinul raului Gurghiu (ocoalele Silvice Gurghiu și Fancel), in corelație cu exigențele Industriei instrumentelor muzicale, Brașov, p.64-66, 266

Constantinescu, N., 1965: Importanța molidului de rezonanță pentru mărirea

rezistenței molidișurilor la doborâturile de vînt. In: Revista pădurilor, nr. 1.,pp 8-10.

Crăciunescu, A., 2015, Monografia Romsilva la 25 de ani(1990-2015), Editura Economică, București, p. 179-189

Doniță, N., Purcelean, St., Ceianu, I., Beldie, Al., 1977: Ecologie forestieră cu

elemente de ecologie generală. Ed. CERES, București, 372 p.

Drăcea, M., 2018, Curs de silvicultură, Editura Mirton, Timișoara, p. 173-189

Dudley, N., MacKinnon, K., & Stolton, S., 2013, Reducing vulnerability: The role of protected areas in mitigating natural disasters. In: F.G. Renaud, K. Sudmeier-Rieux, &M. Estrella, eds, The role of ecosystems for disaster risk reduction, Tokyo: United Nations University Press, p. 371-389

Dumitru-Tătăraru, I., Ghelmeziu, N., Florescu, I., Moș, V., Milea, I., Tocan, M.,

1983: Estimarea calității lemnului prin metoda carotelor de sondaj. Ed. Tehnică,

București, 348 p.

Geambașu, N., 1995: Cercetări privind gospodărirea arboretelor de molid cu lemn

de rezonanță și claviatură. Ed. Tehnică Silvică, București. 183 p.

Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Ed. CERES, București, 308 p.

Grapini, V., Constantinescu, N., 1968: Molidul de rezonanță, Centrul de Documentare Tehnică pentru Economia Forestieră, București, 18 p.

Ichim, R., 1975: Cercetări asupra calității lemnului în arboretele de molid din nordul țării. Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București. 38 p.

Milescu. I., 1997: Istoria pădurilor. Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava, 194 p.

Ministerul apelor, pădurilor și protecției mediului, 2000, Norme și îndrumări tehnice privind protecția pădurilor, p. 2-86

Ministerul apelor, pădurilor și protecției mediului, 2000, Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor, p. 39- 47, 101-103

Pașcovici, N., 1930a: Molidul ca lemn de rezonanță și claviatură. Studii la Ocolul

Silvic Frasin și la Fabrica Schiller, Bucovina. Molidul de rezonanță în pădure. In:

Revista Pădurilor, nr. 2., pp. 85-99.

Pașcovici, N., 1930b: Molidul ca lemn de rezonanță și claviatură. Studii la Ocolul

Silvic Frasin și la Fabrica Schiller, Bucovina. Condițiunile staționale ale molidului

de rezonanță. In: Revista Pădurilor, nr. 4., pp. 281-305.

Stănescu, V., N. Șofletea, 1998, Silvicultura cu bazele geneticii forestiere, Editura Ceres, București, p. 38-45, 144-148

Ștefănescu, P., 1964a: Contribuții la cunoașterea molidului de rezonanță din Munții

Gurghiului. In: Revista Pădurilor, nr. 9. pp. 511-517.

Zlei, G., 2007: Cercetări privind structura și auxologia arboretelror de molid cu

lemn de rezonanță din Bucovina pentru gestionarea durabilă a acestora. Teză de

doctorat, Suceava, 249 p.

*** Becheru, C., Dumitrescu, Rodica-Ludmila , Nr. 5-6 / 2015, Revista pădurilor, disponibil online: www.revistapadurilor.ro

***, 1968: R.S.R. – Harta Geologică, scara 1:200000, L – 35 – VIII, 12. Toplița.

Comitetul de Stat al Geologiei – Institutul Geologic, București.

***Planul de management al parcului natural defileul mureșului superior și ariile naturale protejate anexe

***Amenjament UP VI Lăpușna

***Giuliano Zugliani, Lisa Dotta, Sherwood-Foreste ed Alberi Ogii, Special „Legno di Risonanza nella Foresta di Paneveggio”, nr. 154-155