Disciplina: Etică și Științe Socio Umane [614447]

Universitatea de Medicină și Farmacie, Târgu Mureș
Facultatea de Medicină
Specializarea: Medicină Militară
Disciplina: Etică și Științe Socio – Umane

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Psih. Vițelaru Elena
Pașca Maria -Dorina

Târgu Mureș
2018

1
Universitatea de Medicină și Farmacie, Târgu Mureș
Facultatea de Medicină
Specializarea: Medicină Militară
Disciplina: Etică și Științe Socio – Umane

Percepția bolii din perspectiva impactului său
bio-psiho -social

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Psih. Vițelaru Elena
Pașca Maria -Dorina

Târgu Mureș
2018

2

CUPRINS

CAPITOLUL I – PARTEA GENERALĂ
1.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE. ………………………. ……….. ……….. ………4
1.1. 1. Definirea și caracterist icile generale ale bolii…… …………………… …4
1.1.2. Domeniul factorilor biologici, psihologici, sociali…….. ……………..8
1.2. VARIABILE ÎN RELAȚIA BOALĂ -PERCEPȚIE -TRĂIRE….. ……..9
1.2.1 . Vârstă……….. ……………………………… ……………………………….. …………9
1.2.2. Rol social…….. ……………………………………. …………………………….. ….11
1.3. MECANISME DE COPING ÎN RAPORT CU STAREA DE
BOALĂ ………………………. ………………………………………….. …………………………12

CAPITOLUL II – PARTEA SPECIALĂ
2.1. INTRODUCERE……………………………………. ………………………. ……… 15
2.2. MATERIAL ȘI MET ODĂ………………….. ……………………. ………….. …16
2.3. REZULTATE………………………. ……………. ………………….. ……… ……….. 17
2.4. DISCUȚII.. ………………………. ………………………………………. …………….. 36
2.5. CONCLUZII…… ……………………… …………………………………… …………. 45
2.6. REZUMAT/ABSTRACT……………………………….. …………………………46

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………. …….48

3

,,Este mult mai important să cunoaștem ce tip de pacient: [anonimizat] o
boală decât ce tip de boală are un pacient.”

Sir William Osler
(1849 -1919)

CAPITOLUL I – PARTEA GENERALĂ

4
1.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1.1. Definirea și caracteristicile generale ale bolii
Pornind de la definiția Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) conform căreia
sănătatea reprezintă ,, starea de completă bunăstare fizică, mentală și socială, care nu se
reduce doar la absența bolii sau a infirmității ”, se trasează direcțiile de încadrare
conceptuală a bolii deoarece ,,atât boala, cât și sănătatea au dimensiuni ce nu țin doar de
biologic”.
Astfel, din punct de vedere biologic, orice condiție subminează activitatea unui
organism viu poate fi considerată drept situație patologică.
Psihologic, boala este privită ca ,,având puterea de a dezorganiza armonia ce face ca ființa
umană să fie creuzetu l vieții, amplificând dorința de a trăi, fără ca nimic să poată face ca
omul în neștiința sa, s -o tulbure ”. [1]
Asociația Americană de Psihologie (APA -American Psychological Association) o
apreciază ca fiind ,, o serie de modificări biologice și/sau psiho -comportamentale care
generează o stare de neliniște și/sau dizabilitate sau un risc crescut spre neliniște și/sau
dizabilitate”.
Bronisław Malinowski încadrează în studiile sale societatea ca entitate ce nu
sprijină ființa umană în a discerne despre boala sa, aceasta din urmă privită ca ansamblu de
emoții de o asemenea intensitate încat omul reușește cu dificultate să le intelectualizeze.
Totodată, perspectiva socială este susținută de conturarea rolului de bolnav (,,sick role”),
concept menționat de Talcott Parsons, fondator al sociologiei medicale , același care
consideră boala ca și comportament deviant, iar sănătatea ca unul normal.
Accepția ,,bolii” a suferit modificări de -a lungul timpului. Astfel, în cultura
Renașterii, obezitatea era considerată un simbol al bunăstării, actualmente căpătând valoare
patologică. Evreii socoteau absența bolii drept indicator al izbăvirii de păcate, al inocenței
și purității. Din punct de vedere religios, îmbolnăvirea era atât rezultatul păcatelor, dar și al

5
îngrijirii deficitare a trupului. În cadrul medicinei babiloniene, bolile erau considerate
produsul zeilor, ramânând ca medicul -preot să interpreteze planurile acestora. [2]
Thomas Sydenham, supranumit Hippocrate al englezilor, le califică drept înlănțuiri
perceptibile de simptome, cu o evoluție anticipabilă, noțiune ce datează de la sfârșitul
secolului al șaptesprezecelea [3], în timp ce Schopenhauer le aprecia ca fiind un produs al
voinței, urmând ca în anul 1995 Iamandescu , președinte al Societății de Psihosomatică
Aplicată și Medicină Comportamentală din România, să le numească ,,situații de impas
existențial”.
Pentru a facilita interpretarea bolii ca întreg, sintetizăm caracteristicile generale ale
acesteia, un factor cauzator, un răspuns din partea organismului și lupta sa împotriva bolii
[4], alcătuind, așadar, sfera componentelor, respectiv relațiile cauzale aferente.
O boală poate fi cauzată, în general, de unul sau mai mulți factori etiologici. În
funcție de natura lor, aceștia pot fi categorisiți astfel:
 intrinseci – provin din interiorul organismului (exemple: mutații genetice, disfuncții
metabolice, endocrine etc.)
 extrinseci – aparțin mediului exterior (exemple: agenți infecțioși – bacterii, virusuri,
fungi sau paraziți, substanțe chimice, radiații, factori iatrogeni – ca rezultat al
actelor medicale etc.)
 idiopatici – factori necunoscuți, neidentificați (exe mple: purpura trombocitopenică
idiopatică, fibroza pulmonară idiopatică, hipertensiunea intracraniană idiopatică
etc.)
Pentru stabilirea relației de cauzalitate au fost create o serie de modele. Astfel, a fost
elaborată Triada Epidemiologică, având drept elemente centrale: un agent extern, o gazdă
susceptibilă și mediul înconjurător care le aduce pe primele două împreună . [5]

6

Figura 1.1 Triada Epidemiologică
Figura 1.1 a) reprezintă situația în care cele 3 elemente (agentul extern, gazda
susceptibilă și mediul înconjurător) au egală influență; b) apreciază agentul și gazda ca
variabile dependente între ele și, la rândul lor, de cel de -al 3-lea element, mediul extern.
Însă pentru multe dintre boli (mai ales non -infecțioase), modelul de mai sus nu a
fost suficient, ceea ce a făcut ca în anul 1976, Rothman să propună ,,ariile cauzale” (,,causal
pies”). Un factor care contribuie la cauzalitatea bolii este reprezentat de un sec tor. Când
toate acestea se unesc, aria devine completă și îmbolnăvirea are loc. Factorii individuali
sunt numiți ,,cauze componente”, iar aria completă desemnează ,,cauza suficientă”, putând,
de asemenea, fi considerată drept ,,cale de cauzalitate”. Astfel , o boală poate avea mai mult
de o ,,cauză suficientă”, fiecare fiind compusă din mai multe sectoare, care pot sau nu să se
suprapună. O componentă care apare in fiecare arie este numită ,,cauză necesară”, pentru că
fără ea, boala nu are loc. De exemplu, î n figura de mai jos, sectorul A este necesar deoarece
apare în toate ariile (de exemplu: prezența infecției cu Virusul Imunodeficienței Umane –
HIV în apariția Sindromului Imunodeficienței Umane Dobândite -SIDA) .

Figura 1.2 Rothman -,,Arii cauzale”
Sursa: Rothman KJ. Causes. Am J Epidemiol 1976;104:587 –592.
Agent
Gazdă Mediu Agent Gazdă
Mediu

7
Sub acțiunea unuia sau mai multor factori etiologici, organismul ,,răspunde” printr –
o serie de manifestări. Acestea pot fi clasificate după cum urmează:
 Simptome – sunt raportate de către pacient având caracter subiectiv și pot varia în
funcție de modul de percepție al fiecărei persoane (febră, insomnie, anxietate,
fatigabilitate etc.).
 Semne –au caracter obiectiv, fiind evidențiate de către medic în timpu l examenului
clinic (suflu, matitate, icter, bombare unui hemitorace etc.).
Însă unele dintre aceste reacții sunt și benefice, adaptative. Polemica se învârte în
jurul tentativei de a le contracara, cel mai la îndemână exemplu fiind cel al febrei. Avem
de-a face deci, cu intenția de a stopa fenomene care, cel puțin până într -un punct, au rolul
de a potența mecanismele de apărare împotriva îmbolnăvirii/agravării bolilor.
Johannisson considera că ,,bolile se nasc, sunt folosite, consumate, apoi mor”, în tot
acest timp având loc procese care tind să contrabalanseze factorii perturbatori ai sănătății.
În stadiul în care mecanismele de reglare și coordonare neuroumorală a funcțiilor
organismului prin care se încearcă evitarea sau înlăturarea stării patologic e devin
ineficiente, se produce îmbolnăvirea. Reprezintă caracteristica bolii, dincolo de care este
necesară săvârșirea actului medical.

8
1.1.2. Domeniul factorilor biologici, psihologici, sociali

Biologici
Impactul biologic al bolii se poate traduce prin perspectiva somatopsihică,
desemnând influența stării patologice asupra psihicului uman, întregită de cea
pshihosomatică [6]. Aceasta din urmă privește în sens invers și spre completarea celei
dintâi, aspecte ce evidențiază impactul, dar și geneza bolilor sub influența stărilor
emoționale. Așadar, este cunoscut faptul că funcțiile organismului pot deveni insuficiente
în prezența unor trăiri negative (exemplu: depresia determină uneori disfuncții ale
imunității, deci ale apărării organismului), iar, pe de altă parte, stările patologice la care este
supus un organism, afectează totodată și modu l de gestionare al emoțiilor, fă când loc
tristeții, anxietății, regretelor etc.
Psihologici
Apariția bolii, ca factor perturbator în viața individului, se concretizează în
modificarea variabilă a psihologiei conduitei dependent de factori ca: modul personal de
percepție a bolii, tipul de motivație adoptat, atitudinea față de patologie, tratament, servicii
medicale etc.
Amprenta psihologică a bolii asupra vieții pacientului se revarsă, de asemenea, și
asupra vieții de familie sau chiar a grupurilor de referință. Fiecare individ reacționează
diferit la trecerea din starea de sănătate în starea de b oală, de obicei, unele restricții sau
interziceri facând această schimbare încă și mai dificilă. De exemplu, reacția unei persoane
la modificarea regimului alimentar cauzată de apariția bolii.
Suchman E propune 5 trepte ale comportamentului de boală:
 Ivire a simptomelor (momentul în care pacientul percepe o anormalitate)
 Asumarea rolului de bolnav (intervine necesitatea de a solicita servicii
medicale)
 Stadiul de contact medical (căutare activă a unui specialist)

9
 Etapa rolului de pacient dependent (se decide urmarea sfaturilor medicului și
se administrează tratamentul prescris)
 Vindecarea și reabilitarea (renunțarea la rolul de pacient) [7]

Sociali
Deseori, boala este percepută ca o povară în ceea ce privește consumarea
mijloacelor bănești. De asemenea, poate fi considerată chiar cauza excluziunii sociale, mai
ales în cazurile în care aceasta se insoțește de perioade medii și lungi de izolare.
Familia este, de obicei, primul contact al persoanei bolnave, motiv pentru care
impactul asupra acesteia este fr ecvent semnificativ. Pe de altă parte, grupul de prieteni
poate reprezenta, în unele cazuri, principalul sprijin în situațiile mai sus menționate, acesta
putând substitui rolul familiei.

1.2. VARIABILE MODERATOARE ÎN RELAȚIA BOALĂ –
PERCEPȚIE -TRĂIRE
1.2.1. Vârstă
Copii
Caracteristica vârstei este reprezentată de inocență, lipsa discernământului făcând ca
atitudinea ac estora față de boală să depindă în mare parte de atitudinea părinților [1] .
În relația cu pacientul -copil trebuie avute în vedere o serie d e aspecte importante ce
vizează dezvoltarea psihologică a copilului deoarece se pot crea lacune în sfera emoțională
și socială a acestuia. De asemenea, actul medical trebuie efectuat și transformat, la nevoie,
astfel încât medicul și părinții să colaboreze pentru a crea mediul propice consultării și
tratării copilului.

10
Adolescenți
Este o perioadă de tranziție și, prin urmare, este momentul în care se conturează
trăsături definitorii ale persoanelor în cauză. Astfel, avem de -a face cu un pacient sensibil,
receptiv care adresează întrebări, caracterizându -l căutarea [1]. Dat fiind faptul că nu
reprezintă o categorie de vârstă cu morbiditate și mortalitate crescute decât în cazul
comportamentelor la risc, acestea din urmă trebuie tratate ca atare. Acest obiectiv se preferă
a fi îndeplinit cu minuțiozitate, dând dovadă de empatie, confidențialitate și respect, lucru
ce contribuie la o mai bună cooperare și, mai ales, la sfătuirea în legătură cu riscurile
specifice vârstei (alcool, fumat, consu m de droguri, boli cu transmitere sexuală, acte de
violență etc.)
Adulț i
Categorie de vârstă față de care raportul se realizează în termeni care includ
responsabilitățile vieții cotidiene, între care copiii ocupă primul loc, dar și partenerul de
viață sau locul de muncă. Este perioada în care apar temerile legate de îmbolnăviri, decese
ori alte evenimente nefericite. Pacientul -adult, caracterizat de stabilitate [1], este văzut, în
afara situațiilor particulare (pacient cu psihoze, deficite verbal e, acustice etc.), ca persoană
responsabilă, capabilă să ia decizii, totuși discuția este recomandat a se adapta nivelului
intelectual al individului, stării emoționale sau altor circumstanțe.
Vârstnici
Relația medic -pacient vârstnic, acesta di n urmă înfățișând senectutea [1], este
guvernată de pricipii bine stabilite legate de comunicare, acordarea sentimentului de
încredere, aprecierea corectă a diagnosticelor posibile deoarece în această perioadă, deși cu
mari variații interindividuale, apar izolarea, singurătatea, teama de boală și consecințele ce
decurg. În plus, nesiguranța sau alte frici suplimentare provin din posibilitatea pierderilor
de memorie, pierderea partenerei/partenerului de viață, prietenilor etc.

11
1.2.2. Rol social
Starea de boală oglindită în rolul social al celui afectat variază cu gradul în care
pacientul adoptă (sau nu) ,,rolul de bolnav” (T. Parsons). Astfel, numărul ,,bolnavilor” a
crescut, în timp ce numărul bolilor a scăzut. Acest lucru se datoreaz ă avantajelor directe
(sustragerea de la anumite activități) sau indirecte (oferire de resurs e financiare sau de altă
natură) [8].
Pe de altă parte, explorarea rolurilor sociale în acest caz trebuie efectuată utilizând
Clasificarea internațională a funcțio nării, dizabilității și sănătății aprobată de către
Organizația Mondială a Sănătății în anul 2001( revizuire a Clasificării internaționale a
afectărilor, dizabilităților și handicapurilor – ICIDH, publicată în 1980 cu scop
experimental).
Astfel, raportată l a individ, boala poate atrage după sine schimbarea din punct de
vedere a 4 ipostaze -cheie:
 Participare (relații interpersonale în societate)
 Activitate (conexiuni cu mediul exterior)
 Deteriorări (experiență personală)
 Patologie (funcție și structură)

Figura 1.3 Modelul Organizației Mondiale a Sănătății pentru înțelegerea actuală a
interacțiunilor dintre componentele ICIDH -2
Sursa : https://www.ahrq.gov/professionals/clinicians –
providers/resources/vision/visfigapp1.html , Agenția pentru Cercetare și
Calitate în Domeniul Sănătății, Rockville

12
Pilowsky a introdus termenul "comportament anormal al bolii" pentru a caracteriza
sindroamel e de răspuns excesiv sau inadecvat la simptome, incluzând hipocondriza,
somatizarea și refuzul bolii. Această revizuire rezumă lucrările recente din sociologie,
psihologia sănătății și psihiatrie care contribuie la înțelegerea proceselor care pot sta la ba za
comportamentului anormal al bolii . [9]

1.3. MECANISME DE COPING ÎN RAPORT CU STAREA DE
BOALĂ
Mecanismele de coping sunt metode de prevenire și adaptare la stres, reprezentând
practic orice schimb între individ și ceea ce îl înconjoară cu scopul de a reduce intensitatea
acestuia.
Se cunosc două categorii de astfel de mecanisme, și anume: coping centrat pe
problemă și coping centrat pe emoție . Prima categorie însumează eforturile cognitive și
comportamentale utilizate pentru înlăturarea agenților stresori, iar cea de -a doua, de obicei
considerată mai puțin eficientă decât prima, desemnează modificarea răspunsurilor
emoționale sub acțiunea stresorilor . [10]
Din perspectiva abordării predominante a reprezentanților sexe lor masculin și
feminin, s -a constatat că femeile tind să apeleze mai frecvent la coping centrat pe emoție, în
vreme ce bărbații adoptă deseori metode de coping bazat pe problemă . [11] Totuși, reușita
acestor metode depinde și de strategiile de combatere premorbidă (de bază), de încărcătura
actuală a bolii, dar și de eventualele comorbidități, mai ales tulburări psihice, sau de
posibilitatea diferitelor modalități de sprijin.
De asemenea, există o legătură indelebilă între tipul de personalitate al individului și
modul în care acesta reacți onează la apariția bolii, aspect ce oferă informații prețioase
pentru recunoașterea modelelor de coping tipice .
"Problemele nu sunt pr oblema, copingul este problema". [10] Astfel, este evidențiat
faptul că oamenii se folosesc de o multitudine de strategii pentru combaterea stresului, atât
în mod adaptativ, dar și maladaptativ.

13
Reacțiile de tip maladaptativ necesită o atenție sporită, dat fiind riscul potențial la
care sunt expuși subiecții în cauză, iar acestea pot fi grupate după cum urmează:
 Renunțare (servilism, dependență)
 Supracompensare ( agresivitate, manipulare, exploatare etc.)
 Evitare (retragere socială și psihologică, autonomie excesivă, dep endență de alcool,
droguri etc.)
De o importanță deosebită în practica clinică sunt semnalele ce anunță lipsa
eficacității metodelor de coping abordate cum ar fi: administrare excesivă de substanțe,
nerecunoașterea sau bagatelizarea bolilor, apelarea frecventă și insistentă la serviciile
medicale sa u absența aderenței la tratament. [11]

14

CAPITOLUL II – PARTEA SPECIALĂ

15
2.1. INTRODUCERE
Motivația acestui studiu rezidă, în primul rând, din convingerea personală conform
căreia conceptului de ,,boală” nu i se acordă îndeajuns de multă importanță având în vedere
multitudinea de aspecte ce o încadrează. Constatăm existența în literatura de specialitate a
numeroase definiții și taxonomii cu privire la acest concept, însă care surprind doar partea
obiectivă, neavând ca punct de analiză și repercusiunile acestuia din urmă la nivel de
individ.
Așadar, se remarcă structura actu lui medical limitată deseori la triada consult –
diagnostic -tratament , fără a apr ofunda implicațiile pe care ace sta le are în ceea ce privește
modific area stării de sănătate, psihicul individului sau relația cu societatea, ceea ce duce la
construcția percepției despre boală în consecință.
Prezentul demers științific are ca scop creionarea conceptului de ,,boală”, așa cum
acesta decurge din impactul pe care îl are asupra corpului uman (organismului), psihologiei
bolnavului și aspectelor sociale.
Ipotezele de lucru pe care se bazează lucrare a sunt superpozabile celor 3 dimensiuni
trasate în titlu și anume: dimensiunea biologică , dimensiunea psihologică , dimensiunea
socială .

Ipotezele de cercetare Percepția bolii
este influențată
din perspectiva
impactului său
asupra : organismului
(dimensiunea
biologică). psihologiei
bolnavului
(dimensiunea
psihologică) vieții sociale
(dimensiunea
socială)

16
2.2. MATERIAL ȘI METODĂ
Pentru confirmarea/infirmarea ipo tezelor de lucru am utilizat ca instrument de
colectare a datelor un chestionar auto-raportat distribuit online. Acesta a conținut 10
întrebări de tip semiînchis (în afara variantelor de răspuns prestabilite, am oferit și
posibilitatea completării individuale a altor opinii pentru a contura și integra o multitudine
de aspecte).
Metoda de eșantionare a fost de tip aleatoar ie stratificată, cu participanți din strat ul
populației cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani. Subiecții au fost în număr de 203 , iar în
ceea ce privește programul informatic de prelucrare a datelor, am utilizat din pachetul
Microsoft Office programul Excel pentru generarea de calcule tabelare.
Chesti onarul distribuit a cuprins date de identificare a respondenților (vârstă, sex,
mediu de proveniență, status educațional, status social, status marital, profesie/ocupație),
itemi car e au surprins frecvența apariției stării de boală, aspectele psihologice implicate
(percepție, atitudine, motivație, comportament în ceea ce privește administrarea
tratamentului), precum și cele sociale (venit limitat al unei persoane coroborat cu apelarea
la serviciile medicale, impact al stării de boală în relația cu familia, conduită a bolnavului
din perspectiva grupurilor de referință: prieteni, colegi de muncă etc.). De asemenea, au
fost identificate mecanismele de coping adoptate cel mai frecvent în fața unei stări
patologice a subiecților și alte ele mente de impact bio -psiho -social al bolii.

17
2.3. REZULTATE
La baza formulării chestionarului au stat cele 3 dimensiuni vizate (biologică,
psihologică și socială), astfel:
Chestionar
Bună ziua! M -ați ajuta și v -aș fi recunoscătoare dacă mi-ați răspunde la următoarele
întrebări prin marcarea răspunsului considerat corespunzător.
De asemenea, vă rog să vă identificați completând:
Vârstă:
Sex: F/M
Mediu de proveniență: rural/urban
Status educațional (ultima formă de învățământ absolvită ): școală generală/liceu/școală
postliceală/facultate
Status social: neangajat(ă)/angajat(ă) -stat/angajat(ă) -privat/șomer(ă)/casnic(ă)/angajat(ă)
sezonier
Status marital: necăsătorit(ă)/căsătorit(ă)/divorțat(ă)/văduv(ă)
Profesie/Ocupație:
1. Cât de des ați manifestat o stare de boală?
a. Nici măcar o dată
b. 1 dată – de 3 ori/an
c. De 4 -6 ori/an
d. Peste 6 -7 ori/an
Altele:
2. Cum ați perceput această stare?
a. ,,Prilej de contemplare asupra vieții și valorilor acesteia”
b. ,,Sancțiune meritată (pedeapsa)”

18
c. ,,Împrejurare normală, deși indezirabilă (nedorită, neplăcută)”
d. ,,Ivirea unui inamic”
Altele:
3. Care dintre variantele de mai jos vi se pare cea mai potrivită pentru a descrie
atitudinea dumneavoastră în fața bolii?
a. Apărare
b. Resemnare
c. Tăinuire (cu/fără izolare)
d. Anxietate/furie
Altele:
4. Alegeți opțiunea care înfățișează cel mai bine tipul de motivație pe care l -ați adoptat
în momentul respectiv.
a. Motivație pozitivă (presupune dorința de a primi o apreciere favorabilă)
b. Motivație intrinsecă (sursa este reprezentată d e către aspirațiile individuale,
interior)
c. Motivație cognitivă (manifestată prin curiozitate, necesitatea de a ști, a
cunoaște)
d. Motivație afectivă (exprimată prin nevoia de a vă afla în armonie cu ceilalți
din jur, de a fi plăcut)
e. Motivație extrinsecă (guv ernată de persoane cu autoritate asupra
dumneavoastră/reguli cărora trebuie să vă supuneți, exterior)
f. Motivație negativă (demostrată prin teama obținerii unui reproș)
5. Care este, de obicei, comportamentul dumneavoastră în ceea ce privește
administrarea trat amentului?
a. Încep administrarea lui din proprie inițiativă, chiar înainte de a consulta un
specialist.
b. Urmez tratamentul recomandat și adaug surse de medicină alternativă
(naturistă – ex. plante medicinale, prin atingere – ex. masaj, prin mișcare – ex.
Yoga).
c. Nu fac rabat de la metodele de tratament recomandate.

19
d. Deși sunt sceptic/ă în ceea ce privește eficiența acestuia, îl voi îngădui
pentru binele meu sau cel colectiv.
e. Nu îl consider de o importanță notabilă, deci nu voi apela decât în situații de
urgență la aceste măsuri.
f. Apreciez drept nul efectul unui eventual tratament, convins/ă de cursul firesc
al stării de boală și, prin urmare, nu iau în considerare acest aspect.
Altele:
6. Considerați ca fiind un inconvenient/neajuns, venitul limitat al unei persoane în
apelarea la serviciile medicale si deci, în soluționarea condiției patologice (bolii,
afecțiunii)?
a. Nu, deoarece putem avea acces la serviciile medicale prin intermediul
medicului de familie, iar, în plus, există o serie de analize
gratuite/medicamente compensate.
b. Nu neapărat, cu mențiunea că nu sunt complet informat/ă despre gratuitatea
unor servicii.
c. Depinde de mediul de proveniență al individului (urban/rural).
d. Da, doar în cazul intervențiilor majore.
e. Da, este principalul aspect de avut în vedere în l uarea unei decizii cu privire
la solicitarea ajutorului medical/farmaceutic.
f. Cu siguranță este un inconvenient/neajuns, de aceea nici nu ar trebui să fie
considerată o opțiune apelarea la aceste servicii, dacă persoana în cauză
evaluează drept insuficient venitul disponibil.
Altele:
7. Care este modul în care dumneavoastră priviți impactul stării de boală din punct de
vedere al relației cu familia?
a. Bolnavul trebuie încurajat pentru depașirea cu ușurință a ,,obstacolului”
reprezentat de starea sa patologică.
b. Împărtășirea reciprocă a emoțiilor este necesară pentru a stabili raportul
fiecărui membru cu pacientul, respectiv cu boala.
c. Este indispensabilă o oarecare scutire de responsabilități referitoare la
activitatea cotidiană a celui afectat.

20
d. Reprezintă o obliga ție din partea bolnavului de a cere ajutorul unui specialist
și de a coopera la vindecare.
e. Membrul de familie in cauza, trebuie protejat peste măsură de către întreaga
familie.
f. Se are în vedere partea sa ,,de vină” în cursul îmbolnăvirii.
Altele:
8. Din pers pectiva grupurilor de referință (prieteni, colegi de muncă etc.), cum
apreciați conduita privind bolnavul?
a. Ar fi primii cărora ar trebui să ne adresăm pentru a nu afecta viața de
familie.
b. Pot fi considerați un sprijin, deci putem comunica în ceea ce priv ește starea
noastră patologică.
c. Consider potrivită oferirea de ,,indicii” pentru a observa reacția acestora și,
doar dacă este benefică intereselor comune, vom împărtăși despre întreaga
situație.
d. Este de preferat să pretindem starea de bine (deci absența b olii), dar dacă
suntem întrebați în legătură cu aceasta, vom răspunde.
e. Selectăm doar o parte dintre aceștia pentru a le mărturisi.
f. Mușamalizăm toate datele privind sănătatea noastră pentru a nu fi excluși.
Altele:
9. Pornind de la ideea că orice stare patologică (boală, afecțiune) reprezintă un stres
pentru noi ca ființe bio -psiho -sociale, care dintre următoarele mecanisme de coping
(prevenție și adaptare la stres) considerați că vă caracterizează cel mai frecvent?
a. Intelectualizare (a transforma totul î n noțiuni)
b. Sublimare (a te transpune pe un plan superior, în sentimente superioare)
c. Amânare, minimalizare
d. Refuz, ignorare
e. Refulare (a respinge din domeniul conștientului idei, emoții, sentimente etc.)
f. Consum de alcool, substanțe psihoactive, fumat excesiv
Altele:

21
10. Considerați că v -ați confruntat cu alți factori de impact bio -psiho -social a l bolii?
Dacă da, care ar fi aceia? Argumentați răspunsul.

Vă mulțumes c pentru răspunsurile acordate!

Prima parte a chestionarului a cuprins date socio -demografice , iar cea de -a doua a
fost constituită din 10 item i care au vizat percepția bolii din perspectiva impactului său bio –
psiho -social.
Grupul țintă a fost reprezentat de categoria persoanelor având vârsta cuprinsă între
18 și 30 de ani, predominând intervalul 23-25 ani (32,5%), iar profesiile/ocupațiile
preponderente (42,85%) ale subiecților sunt ,,student” (21,18%) și ,,militar” (21,67%). În
continuare prezentăm sub formă grafică și celelalte caracteristici socio -demografice.

Figura nr. 1. Sex

Feminin 58,1%
Masculin 41,9%

Tabelul nr. 1. Sex

22

Figura nr. 2. Mediu de proveniență

Rural 50,7%
Urban 49,3%

Tabelul nr. 2. Mediu de proveniență

Figura nr. 3. Status educațional

23

Facultate 45,3%
Liceu 35%
Școală generală 11,8%
Școală postliceală 7,9%

Tabelul nr. 3. Status educațional

Figura nr. 4. Status social

Angajat/ă – stat 32,5%
Neangajat/ă 32%
Angajat/ă – privat 18,7%
Casnic/ă 6,4%
Angajat/ă sezonier 5,9%
Șomer/ă 4,4%

Tabelul nr. 4. Status social

24

Figura nr. 5. Status marital

Necăsătorit/ă 61,6%
Căsătorit/ă 31,5%
Divorțat/ă 3,9%
Văduv/ă 3%

Tabelul nr. 5. Status marital

25
Mai departe vom prezenta obiectiv rezultatele celor 10 întrebări propriu -zise cu prinse în
chestionar.

Figura 2.3.1. Frecvența stării de boală

De 4 -6 ori/an 38,9%
1 dată -de 3 ori/an 33,5%
Peste 6 -7 ori/an 27,6%
Nici măcar o dată 0%

Tabelul 2.3.1. Frecvența stării de boală

26

Figura 2.3.2. Percepția bolii

,,Împrejurare normală, deși indezirabilă
(nedorită, neplăcută)” 52,7%
,,Sanțiune meritată (pedeapsă)” 17,7%
,,Ivirea unui inamic” 15,8%
,,Prilej de contemplare asupra vieții și
valorilor acesteia” 13,8%

Tabelul 2.3.2. Percepția bolii

27

Figura 2.3.3. Atitudinea în fața bolii

Apărare 45,3%
Anxietate/furie 21,7%
Tăinuire (cu/fără izolare) 17,2%
Resemnare 15,8%

Tabelul 2.3.3. Atitudinea în fața bolii

28

Figura 2.3.4. Tipul de motivație adoptat

Tabelul 2.3.4. Tipul de motivație adoptat
Motivație cognitivă (manifestată prin
curiozitate, necesitatea de a ști, a cunoaște) 31,5%
Motivație afectivă (exprimată prin nevoia de
a vă afla în armonie cu ceilalți din jur, de a
fi plăcut) 20,2%
Motivație intrinsecă (sursa este reprezentată
de către aspirațiile individuale, interior) 16,8%
Motivație extrinsecă (guvernată de persoane
cu autoritate asupra dumneavoastră/ reguli
cărora trebuie să vă supuneți, exterior) 15,8%
Motivație negativă (demostrată prin teama
obținerii unui reproș) 8,9%
Motivație pozitivă (presupune dorința de a
primi o apreciere favorabilă) 6,9%

29

Figura 2.3.5. Comportament în administrarea tratamentului
Încep administrarea lui din proprie inițiativă,
chiar înainte de a consulta un specialist. 29,6%
Urmez tratamentul recomandat și adaug
surse de medicină alternativă (naturistă – ex.
plante medicinale, prin atingere – ex. masaj,
prin mișcare – ex. Yoga). 20,2%
Nu fac rabat de la metodele de tratament
recomandate. 18,2%
Deși sunt sceptic/ă în ceea ce privește
eficiența acestuia, îl voi îngădui pentru
binele m eu sau cel colectiv. 15,3%
Nu îl consider de o importanță notabilă, deci
nu voi apela decât în situații de urgență la
aceste măsuri. 13,3%
Apreciez drept nul efectul unui eventual 3,4%

30

Tabelul 2.3.5. Comportament în administrarea tratamentului

Figura 2.3.6. Venitul în apelarea la serviciile medicale

Nu, deoarece putem avea acces la serviciile
medicale prin intermediul medicului de
familie, iar, în plus, există o serie de analize
gratuite/medicamente compensate. 29,1%
Da, doar în cazul intervențiilor majore. 20,2%
Nu neapărat, cu mențiunea că nu sunt
complet informat/ă despre gratuitatea unor
servicii. 19,7%
tratament, convins/ă de cursul firesc al stării
de boală și, prin urmare, nu iau în
considerare acest aspect.

31
Da, este principalul aspect de avut în vedere
în luarea unei decizii cu privire la solicitarea
ajutorului medical/farmaceutic. 13,3%
Depinde de mediul de proveniență al
individului (urban/rural). 12,8%
Cu siguranță este un inconvenient/neajuns,
de aceea nici nu ar trebui să fie considerată
o opțiune apelarea la aceste servicii, dacă
persoana în cauză evaluează drept
insuficient venitul disponibil. 4,9%

Tabelul 2.3.6. Venitul în apelarea la serviciile medicale

Figura 2.3.7. Boala și relația cu familia

32

Tabelul 2.3.7. Boala și relația cu familia

Figura 2.3.8. Boala și grupurile de referință
Bolnavul trebuie încurajat pentru depașirea
cu ușurință a ,,obstacolului” reprezentat de
starea sa patologică. 40,4%
Este indispensabilă o oarecare scutire de
responsabilități referitoare la activitatea
cotidiană a celui afectat. 19,7%
Reprezintă o obligație din partea bolnavului
de a cere ajutorul unui specialist și de a
coopera la vindecare. 16,7%
Împărtășirea reciprocă a emoțiilor este
necesară pentru a stabili raportul fiecărui
membru cu pacientul, respectiv cu boala. 11,8%
Membrul de familie in cauza, trebuie
protejat peste măsură de către întreaga
familie. 6,4%
Se are în vedere partea sa ,,de vină” în
cursul îmbolnăvirii. 4,9%

33
Pot fi considerați un sprijin, deci putem
comunica în ceea ce privește starea noastră
patologică. 38,4%
Selectăm doar o parte dintre aceștia pentru a
le mărturisi. 24,6%
Ar fi primii cărora ar trebui să ne adresăm
pentru a nu afecta viața de familie. 12,3%
Consider potrivită oferirea de ,,indicii”
pentru a observa reacția acestora și, doar
dacă este benefică intereselor comune, vom
împărtăși despre întreaga situație. 9,4%
Este de preferat să pretindem starea de bine
(deci absența bolii), dar dacă suntem
întrebați în legătură cu aceasta, vom
răspunde. 8,4%
Mușamalizăm toate datele privind sănătatea
noastră pentru a nu fi excluși. 6,9%

Figura 2.3.8. Boala și grupurile de referință

34

Figura 2.3.9. Metode de coping

Amânare, minimalizare 32,5%
Refuz, ignorare 23,2%
Intelectualizare (a transforma totul în
noțiuni) 14,3%
Sublimare (a te transpune pe un plan
superior, în sentimente superioare) 12,3%
Consum de alcool, substanțe psihoactive,
fumat excesiv 9,4%
Refulare (a respinge din domeniul
conștientului idei, emoții, sentimente etc.) 7,9%
Altele: activități în aer liber 0,5%

Tabel 2.3.9. Metode de coping

35
10. Considerați că v -ați confruntat cu alți factori de impact bio -psiho -social ai bolii?
Dacă da, care ar fi aceia? Argumentați răspunsul.

Da, consider că există diferențe de percepție a bolii privind religia apartenentă.
Etnie
Viața de cuplu
Relația copii -părinț i
În cazul bolilor contagioase (hepatita -lipsa igi enei, boli care sunt transmise î n general prin
contact sexual)
Tipul de comportament

Tabel 2.3.10. Alți factori de impact bio -psiho -social ai bolii

36
2.4. Discuții
Vom interpreta rezultatele obținute în urma prelucrării chestionarului, urmând ca
apoi să confirmăm/infirmăm ipotezele de cercetare, precum și să aducem în discuție
sugestii pentru îmbunătățirea studiului.
1. În cadrul primei întrebări, c ei mai mulți dintre respondenți (38,9%) au ales
varianta conform căreia manifestă o stare de boală de ,,4-6 ori pe an ”. La polul
opus, niciunul dintre aceștia nu consideră că nu se îmbolnăvesc ,,nici măcar o
dată”. 33,5% apreciază frecvența îmbolnăvirii ca fiind ,,1 dată -de 3 ori/an”, iar
27,6% ,,peste 6 -7 ori/an”. Astfel, putem deduce că în ceea ce privește grupul
participant la studiul actual, frecvența medie de apariție a stării de boală este de
4-6 ori/an.
2. Perceperea bolii a fost încadrată de majoritatea celor chestionați (52,7%) sub
forma unei ,,împrejurări normale, deși indezirabile”, în timp ce 13,8% o găsesc
,,prilej de contemplare asupra vieții și valorilor acesteia”. Un procent de 17,7%
o percep drept ,,sancțiune meritată (pedeapsă) și 15,8% ca ,,ivirea unui inamic”.
Peste jumătate dintre respondenți o consideră drept o situație firească, chiar dacă
nu este de dorit.
3. În ceea ce privește atitudinea în fața bolii, 45,3% dintre subiecți se apără, 21,7%
devin anxioși ori furioși, 17,2% au optat pentru ,,tăinuire (cu/fără izolare)”, iar
15,8% aleg să se resemneze. Cea mai mare parte dintre persoanele care au
răspuns tratează ca atare îmbolnăvirea și, drept urmare, adoptă un comportament
de apărare în fața bolii. Al doilea cel mai frecvent răspuns (21,7%),
,,furie/anxietate”, se corelează cu definiția oferită de Asociația Americană de
Psihologie (APA -Americ an Psychological Association), în care boala ,, (…)
generează o stare de neliniște și/sau dizabilitate sau un risc crescut spre neliniște
și/sau dizabilitate”.
4. Am propus șase tipuri de motivație, din tre care semnificativ este procentul de
31,5% , corespunzând ,,motivației cognitive (manifestată prin curiozitate,
necesitatea de a ști, a cunoaște)”. Cea de tip afectiv, exprimată prin nevoia de a
fi în armonie cu ceilalți din jur, de a fi plăcut o urmează pe prima cu 20,2%.

37
16,8% dintre persoanele ch estionate se bazează pe ,,motivația intrinsecă (sursa
este reprezentată de către aspirațiile individului)”, simbolizînd totodată
,,interiorul”. În același context, ,,exteriorul” sau ,,motivația extrinsecă
(guvernată de persoane cu autoritate asupra bolnavu lui sau reguli cărora acesta
trebuie să se supună), reprezintă o soluție pentru 15,8% dintre respondenți.
,,Motivația negativă (demonstrată pri n teama obținerii unui reproș)” este
adoptată de 8,9% dintre aceștia , iar ,,motivația pozitivă”, presupunând dori nța
de a primi o apreciere favorabilă, de 6,9% dintre subiecți. Prin urmare, motivația
de tip cognitiv predomină răspunsurile grupului țintă și considerăm că un factor
important ce a contribuit la obținerea acestui rezultat rezidă în caracteristica
repreze ntată de categoria de vârstă aleasă (18 -30 de ani).
5. 29,6% încep administrarea tratamentului din proprie inițiativă, chiar înainte de a
consulta un specialist, în timp ce 20,2% îl urmează pe cel recomandat adăugând
surse de medicină alternativă (naturistă, prin atingere, mișcare etc.) . 18,2% nu
fac rabat de la sfatul medical, iar 15,3%, deși sceptici în ceea ce privește
eficiența tratamentului, îl îngăduie pentru binele propriu sau cel colectiv. 13,3%
nu îl consideră de o importanță notabilă, astfel că nu ap elează decât în situații de
urgență la aceste măsuri și 3,4% apreciază drept nul efectul unui eventual
tratament, convinși fiind de cursul firesc al stării de boală, prin urmare, nu iau în
considerare acest aspect.
6. 29,1% dintre persoanele chestionate nu consideră ca fiind un inconvenient
venitul limitat al unei persoane în apelarea la serviciile medicale și deci, în
soluționarea afecțiunii/bolii, datorită intermedierii prin medicul de familie și
analizelor gratuite/medicamentelor compensate . 20,2% dintre acestea opinează
că poate reprezenta un neajuns, dar doar în cazul intervențiilor majore și 19,7%
admit că nu sunt complet informați despre gratuitatea unor servicii. 13,3% sunt
de părere că bugetul este principalul aspect de avut în vedere în luarea unei
decizii cu privire la solicitarea ajutorului medical/farmaceutic, în timp ce 12,8%
apreciază că ,,depinde de mediul de proveniență al individului (urban, rural)”.
Cei mai puțini dintre subiecți (4,9%) sunt de părere că ,,este, cu siguranță, un
inconvenient , de aceea nici nu ar trebui să fie considerată o opțiune apelarea la

38
aceste servicii, dacă persoana în cauză evaluează drept insuficient venitul
disponibil”.
7. 40,4% dintre cei chestionați consideră că bolnavul trebuie încurajat pentru
depășirea cu ușurință a ,,obstacolului” reprezentat de starea sa patologică, în
vreme ce 19,7% apreciază indispensabilă o oarecare scutire de responsabilități
referitoare la activitatea cotidiană a celui afectat. 16,7% sunt de părere că este o
obligație din partea bolnavului de a cere ajutorul unui specialist și de a coopera
la vindecare, iar 11,8% , văd necesară împărtășirea reciprocă a emoțiilor pentru a
stabili raportul fiecărui membru cu pacientul, respectiv cu boala. 6,4% dintre
subiecți opinează că bolnavul trebuie protej at peste măsură de către întreaga
familie și cei mai puțini (4,9%) că trebuie să se aibă în vedere partea sa ,,de
vină” în cursul îmbolnăvirii. Conchidem că familia, ca parte a dimensiunii
sociale, se află într -o relație de interdependență cu starea de boală, în sensul în
care prima este influențată de cea de -a doua, iar bolnavul, la rândul său, percepe
îmbolnăvirea prin prisma măsurii în care suportul este oferit sau nu de către
membrii familiei.
8. Orientându -ne atenția spre relația cu grupurile de referi nță (prieteni, colegi de
serviciu etc.) am constatat că majoritari (38 ,4%) sunt cei care apreciază că pot fi
considerați un sprijin, putându -se deci comunica în ceea ce privește starea
patologică. În antiteză, 6,9% mușamalizează toate datele privind sănăta tea
pentru a nu fi excluși. 24,6% selectează doar o parte dintre persoanele
apartenente grupturilor de referință pentru a le mărturisi, în timp ce 12,3% susțin
că ar fi primii cărora ar trebui să ne adresăm pentru a nu afecta viața de familie.
9,4% conside ră potrivită oferirea de ,,indicii” pentru a observa reacția acestora
și, doar dacă este benefică intereselor comune, se va împărtăși întreaga situație,
iar 8,4% preferă să pretindă starea de bine (deci absența bolii), dar dacă sunt
întrebați în legătură c u aceasta, răspund în consecință. Relația cu grupurile de
referință se află, de asemenea, în situația de interdependență menționată în cazul
familiei.
9. Metodele de coping în raport cu boala semnalate cel mai frecvent (32,5%) în
rândul persoanelor chestiona te sunt de ,,amânare, minimalizare”, urmate de

39
,,refuz, ignorare” (23,2%). 14,3% dintre subiecți tind să intelectualizeze, deci să
transforme totul în noțiuni , pe când 12,3% preferă sublimarea (transpunerea pe
un plan superior, în sentimente superioare). C onsumul de alcool, substanțe
psihoactive sau fumatul excesiv este privit ca o soluție de către 9,4% dintre
respondenți , iar 7,9% recurg la ,,refulare” (respingere din domeniul
conștientului a ideilor, emoțiilor, sentimentelor etc.). 0,5% au completat în
cadrul rubricii ,,alte răspunsuri” cu ,,activități în aer liber”.
10. În ceea ce privește alți factori de impact bio -psiho -social ai bolii, respondenții
au semnalat și diferențele de percepție a bolii privind religia apartenentă, etnia,
viața de cuplu, relația copii -părinți, tipul de comportament și preconcepția în
cazul bolilor contagioase (hepatita -lipsa igienei, boli care sunt transmise în
general prin contact sexual) .
Multiple cazuri medicale ale căror evoluții s -au corelat la un moment dat cu religia
apartenentă au fost semnalate și, drept urmare, au luat naștere idei și directive în acest sens.
David Hughes, biolog evoluționist în cadrul universității Penn State (SUA),
cuprinde în studiile sale acest aspect și este interesat, în principal, de ,, motivul pentru care
anumite religii, în special creștinismul, subliniază importanța îngrijirii bolnavilor, chiar și
cu riscul de moarte proprie ”. [12] S-a cercetat în cadru modern atitudinea religioasă în
rândul populației din Malawi, unde SIDA a devenit principala cauză a decesului în râ ndul
adulților și s-a constatat schimbarea religiei, mai ales spre creștinism ,,unde promisiunea de
a primi îngrijire este mai mare și stigmatu l de a avea SIDA este mai mic" . [12]
Totodată, într -un studiu în care au fost intervievate 69 de persoane (diabet zaharat
tip 2 și boli cardiovasculare), a fost reliefată influența pozitivă a spiritualității în
autogestionarea bolilor cronice menționate. [13]
Etnia reprezint ă un alt factor regăsit în răspunsurile subiecților noștri. Acesta poate
fi alăturat, în cadrul studiului prezent, perspectivei sociale și este descris între primele
categorii de persoane discriminate la nivel național.
Într-un raport de cercetare intitulat ,, Percepții și atitudini ale populație i României
față de S trategia națională de prevenire și combatere a discriminării ” în vederea

40
implementării proiectului predefinit ”Îmbunătăț irea măsurilor antidiscriminare la nivel
național prin partic iparea largă a profesioniștil or și a societății civile” realizat pentru CNCD
(Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării), în cadrul categoriilor de persoane
discriminate în România, pe primul loc se situează cele cu HIV/SIDA (65%), urmate de
cele dependente de droguri (57%) s au cu dizabilități psihice sau fizice (55 -56%) , iar
persoanele de etnie romă în procent de 49% (mărime eșantion: 1406 respondenți).
În cazul bolilor contagioase, s -a atras atenția asupra hepatitei și a celor care se
transmit, în general, prin contact sexua l. În cazul celei dintâi, lipsa informațiilor sau
procurarea unora false din surse ca mass -media, internet ș.a., lasă loc formării concepțiilor
eronate, mai ales în legătură cu modalitățile reale de transmitere, profilaxie, tratament,
urmate de acțiuni si comportamente ce survin din acestea. Ca și in cazul celei de -a doua
situații menționate anterior, polemica se învârte în jurul interesului care ar trebui acordat
activităților de informare a populației privind caracteristicile fiecărei patologii, cu atenție
sporită asupra celor cu risc crescut (consumatori de droguri, persoane care au altă orientare
sexuală, comunități vulnerabile etc.). De remarcat este faptul că infecția cu virusul hepatic
B reprezintă o major ă problemă de sănătate publică la nivel mondial, aproximativ 30% din
populație prezentând dovezi serologice ale unor infecții curente sau trecute. [14]
De asemenea, viața de cuplu pare că influențea ză modul de percepție a bolii, aspect
surprins în cadrul diferitelor categorii de vârstă, status marital sau social.
În ceea ce privește relația copii -părinți , putem afirma că ,,experiența existenței unei
boli care pune viața în pericol provoacă suferințe și încercări imediate de a atribui sensuri,
[…] putând fi adesea confuză și epuizantă pentru viața pacienților și a familiilor acestora ”.
[15].
Aproape incontestabil, una dintre cele mai dificile situații patologice care pot apărea
în cadrul unei familii, este cea care vizează copiii. P rotecția de care aceș tia dispun de obicei
suferă o exacerbare în cursul îmbolnăvirii, însoțită totodată de sentimente de vinovăție și
tristețe: ,,…este obișnuit ca părinții să simtă vinovăția și tristețea. Furia este , de asemenea ,
comună. […] Aceste sentimente sunt normale. Abordarea directă a stării medicale a
copilului este cea mai bună cale de a avansa. ” [16]

41
Alt factor remarcat a fost tipul de comportament. Așadar , persoanele de tip agresiv
tind să sufere atunci când apar situații pe care nu le pot controla ( starea de boală) ori
acestea sunt resimțite ca o competiție, făcând ca subiecții să își susțină ideile chiar cu prețul
daunei sentimentelor celor din jur, inclusiv a rețelei sociale de suport. Cel mai probabil,
cele de tip pasiv își vor însuși destul de ușor ,,rolul de bolnav” (sick role), permițând altora
să decidă și să le substituie inițiativa sau responsabilitatea. Comportamentul de tip pasiv –
agresiv se caracterizează prin reprimarea gândurilor, ideilor sau sentimentelor, lucru care
poate determina acumularea ac estora în situații tensionate (starea de boală) și revolta
ulterioară. Indivizii de tip asertiv par să conducă situația într -un mod benefic lor, prin
recunoașterea nevoilor personale și afirmarea acestora. Ei acționează cu scopul soluționării
stării patolo gice, păstrându -și onestitatea și echilibrul interior, dar și pe cel exterior (social).
Prima ipoteză de cercetare, ,,Percepția bolii este influențată din perspectiva
impactului său asupra organismului (dimensiunea bi ologică)”, poate fi confirmată prin
corelarea răspunsurilor majoritare privitoare la frecvența (medie spre mare) a apariției stării
de boală cu definiția propusă din punct de vedere biologic, și anume: orice condiție
subminează activitatea unui organism viu poate fi considerată drept situație patologică. În
acest sens, se poate deduce că ori de câte ori starea de sănătate este afectată, organismul nu
își poate îndeplini funcțiile la randament maxim sau cel puțin obișnuit, iar bolnavul resimte
această subminare și concepe noțiunea de boală în consecință.
Cea de -a doua ipoteză de lucru, ,, Percepția bolii este influențată din perspectiva
impactului său asupra psihologiei bolnavului (dimensiunea psihologică)”, se poate
confirma coroborând rezultatele obținute la întrebările referitoare la modul p ersonal de
percepție a bolii, tipul de motivație adoptat, atitudinea față de patologie și administrarea
tratamentului. Astfel, majoritatea celor chestionați (52,7%) percep boala prin prisma
faptului că este o situație nedorită și neplăcută, dar totodată fi rească, în timp ce doar 13,8%
o găsesc drept ,,prilej de contemplare asupra vieții și valorilor acesteia” . Având în vedere că
cei mai mulți dintre subiecți au afirmat că adoptă o atitudine de apărare în fața bolii
(45,3%) și doar 15,8% aleg să se resemneze , se poate concluziona că boala este percepută
în mod diferit de către individ în funcție de impactul ei asupra psiholo giei acestuia. În cazul
nostru este privită, în mod semnificativ, ca fiind o stare în care individul trebuie să

42
contracareze atât factoru l cauzator al stării patologice, cât și manifestările prin care
organismul ,,răspunde” la acesta, dar și să intervină în cadrul insuficienței mecanismelor de
reglare și coordonare neuroumorală a funcțiilor [5] prin care se exercită procesul de
apărare. Pe de altă parte, cei mai puțini respondenți (15,8%) preferă să se resemneze, ceea
ce poate însemna că aceștia ocolesc procesul anterior menționat.
Tot pentru confirmarea acestei ipoteze, r eferitor la tipul de motivație adoptat,
observăm că mare parte dintre persoanele chestionate au optat pentru motivația de tip
cognitiv ( manifestată prin curiozitate, necesitatea de a ști, a cunoaște ). Așadar, boala este
interiorizată, cercetată și analizată, în sensul în care acest lucru poate contribui la
ameliorare sau vindecare. În ceea ce privește administrarea tratamentului, 29,6% dintre
subiecți corelează apariția bolii cu necesitatea automedicației, chiar înainte de a consulta un
specialist, iar numai 3,4% nu consideră utilă intervenția sub forma tratamentului.
Ultima ipoteză, ,, Percepția bolii este influențată din perspectiva impactului său
asupra vieții sociale (dimensiunea socială)” poate fi confirmată prin explorarea rezultatelor
aferente familiei și grupurilor de referință (prieteni, colegi de serviciu etc) . Astfel, 40,4%
dintre cei chestionați consideră că bolnavul trebuie încurajat, iar cei mai puțini (4,9%)
afirmă că trebuie să se aibă în vedere partea sa ,,de vină ” în cursul îmbolnăvirii , fapt care
poate avea consecințe diferite asupra percepției stării de boală.
De asemenea, raportându -ne la grupurile de referință, 38,4% apreciază că pot fi
considerați un sprijin, putându -se deci comunica în cee a ce privește starea patologică, în
timp ce 8,4% preferă să pretindă o stare de bine până în momentul confruntăr ii. În acest
sens, percepția bo lii din punct de vedere al impactului asupra prietenilor, colegilor de
serviciu, este determinată prin prisma deschiderii acestora spre bolnav și a suportului oferi t.
În caz contrar, în situația în care familia și g rupurile de referință consideră că se conturează
un ,,sick role ” (perspecti va socială – Talcott Parsons), poate scădea intensitatea sprijinului
acordat.
Surse le de eroare ale datelor ar putea rezulta din caracteristicile grupului țintă și
anume: vârsta c uprinsă între 18 -30 de ani, preponderența studenților și militarilor. Astfel,
viitoare cercetări s -ar putea focusa pe studierea în mod comparativ a diverselor grupe de

43
vârstă sau analiza unei singure dimensiuni folosind mai multe instrumente (chestionar,
focus grup, interviu etc.).
De asemenea, reiterând procentul de 19,7% de persoane care consideră că nu sunt
complet informate în legătură cu analizele gratuite/medicamentele compensate se pot
realiza studii privind gradul de informare al populației în aces t sens și impactul asupra stării
de sănătate.
În aceeași măsură, atragem atenția asupra frecvenței automedicației (29,6%), fapt
care poate avea consecințe grave în funcție de clasa de medicamente utilizată sau
particularitățile/istoricul bolnavului. Aceasta poate fi definită ca ,, selecția și utilizarea
medicamentelor de către persoane fizice (sau un membru al familiei indivizilor) pentru a
trata condițiile sau simptomele auto -recunoscute sau auto -diagnosticate ”.[17] Așadar, se
pot avea în vedere cerce tări cu privire la administrarea medicamentelor fără consultarea în
prealabil a unui specialist și repercusiunile ce decurg din aceasta.
Implicațiile studiului în domeniu se pot concretiza în acțiuni pentru sporirea
gradului de conștientizare a semnificaț iei stării de boală la nivel biologic, psihologic și
social. Pe de o parte, acestea pot viza medicul, pacientul, aparținătorul sau alte persoane
implicate.
În ceea ce privește implicarea medicului/personalului medical în acest sens, putem
menționa intervențiile psihologice pozitive care ,,se referă la abordări sistematice de
depășire a provocărilor prin folosirea forț elor și a calităților pacienților” [18] și care ar
trebui să fie incluse în activitatea oricărui practician. Din păcate însă, există o multitudine
de aspect e ce împiedică uneori acest fapt , cum ar fi: numărul mare de pacienți, complianța
terapeutică scăzută, nivelul socioprofesional al pacientului, lipsa motivației financiare din
partea medicului ș.a. Cu toate acestea, este încurajată ab ordarea bolnavului din mai multe
perspective (biologică, psihologică, socială), deoarece ,,ca să fii un medic mare, trebuie să
înțelegi toată povestea.” [1 9]
Este recomandat ca pacientul să își conștientizeze boala, să cunoască date în
legătură cu aceasta și să acționeze în funcție de ceea ce îi este sau nu permis, dar până la a

44
deveni un obstacol în ceea ce însemna comportamentul și atitudinea sa dinaintea
îmbolnăvirii.
,,La vârsta adultă întâlnim relații specifice între biologic (anatomo -fiziologic) și
psihologic, determinate și desfășurate direct pe fo ndul social sau psihosocial ”[20], de unde
putem deduce faptul că și percepția bolii se bazează pe aceste relații sub aspectul celor 3
perspective surprinse în studiu: biologică, psihologică și socială.
Există studii aparținând sociologului Ostberg Viveca și colaboratorilor săi care
demonstrează că independent de criteriile socio -economice (statut civil, situație economică
proprie, clasă socială) disponibilitatea suportului financiar primează între resursele de
sprijin sau are o semnificație de aceeași importanță. Astfel, reiese preocuparea pentru
asigurarea suportului material, justificată sau nu prin costul medicamentelor, actelor
medicale de diferite tipuri, transportul bolnavului , îngrijire a de lungă dura tă la domiciuliu
ș.a.

45
2.5. CONCLUZII
Demers ul nostru științific a avut ca scop surprinderea și evidențierea conceptului de
,,boală”, așa cum acesta decurge din impactul pe care îl are asupra corpului uman
(organismului), psihologiei bolnavului și aspectelor sociale. Considerăm că acesta a fost
atins prin confirmarea celor trei ipoteze de cercetare și prin inter pretarea rezultatelor
aferente instrumentului de lucru (chestionarul).
Astfel, s-au putut observa anumite trăsături pregnante în ceea ce privește percepția
stării de boală prin cele trei dimensiuni st udiate:
 la nivel biologic, se resimte subminarea activi tății cauzate de starea de boală,
fapt care determină conturarea concepție i despre aceasta în consecință ;
 la nivel psihologic, factorii care țin de modul personal de percepție a bolii,
tipul de motivație adoptat, atitudinea față de patologie și administrarea
tratamentului impactea ză percepția despre îmbolnăvire;
 la nivel social, familia și grupurile de referință (prieteni, colegi de serviciu
etc.) se află într -o relație de reciprocă dependență cu starea de boală, în
sensul în care intensitatea su portului oferit se revarsă asupra bolnavului,
acesta din urmă apreciind însemnătatea patologiei din această perspectivă.
Variabila moderatoare, vârsta, în relația boală -percepție -trăire a avut un rol esențial
în obținerea acestor rezultate datorită caracte risticilor acestei categorii de subiecți.
În acest context , putem conchide prin a recunoaște multitudinea de aspecte ce
influențează decizii le acestei grupe de vârstă, compl exitatea ce o caracterizează putând
justifica, în acest fel, grupul țintă ales.

46
2.6. REZUMAT/ABSTRACT
Introducere:
Structura actului medical este limitată deseori la triada consult -diagnostic -tratament, fără a
aprofunda implicațiile privind psihicul individului sau relația cu societatea, conducând la
construcția percepției despre boală î n consecință.
Material și Metodă:
Am utilizat ca instrument de colectare a datelor un chestionar auto -raportat (203
respondenți cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani), conținând 10 întrebări semiînchise.
Rezultate și discuții:
Majoritatea celor chestionați (52,7%) percep boala ca fiind o situație nedorită și neplăcută,
dar firească, iar 13,8% o găsesc ,,prilej de contemplare asupra vieții și valorilor acesteia”.
Cei mai mulți dintre subiecți adoptă o atitudine de apărare în fața bolii (45,3%) și 15,8%
aleg să se resemneze, iar principalul tip de motivație adoptat este cel cognitiv (31,5%).
29,1% dintre persoanele chestionate nu consideră ca fiind un inconvenient venitul limitat al
unei persoane în apelarea la serviciile medicale , iar c ei mai puțini dintre subiecți (4,9%)
sunt de părere că ,,este, cu siguranță, un inconvenient, de aceea nici nu ar trebui să fie
considerată o opțiune apelarea la aceste servicii, dacă persoana în cauză evaluează drept
insuficient venitul disponibil”.
Indivizii aparținând grupurilor de referință sunt considerați un sprijin de către 38,4 % dintre
respondenți, dar 8,4% pretind o stare de bine până în momentul confruntării cu situații ce
pot să rezide din aceasta.
Concluzii :
Au fost evidențiate aspecte pregn ante privind percepția stării de boală astfel: la nivel
biologic – subminarea activi tății, la nivel psihologic – modul personal de percepție a bolii,
tipul de motivație adoptat, atitudinea față de patologie și administrarea tratamentului și la
nivel social – grupurile de referință în relație de interdependență cu starea de boală
(intensitatea suportului oferit se revarsă asupra bolnavului, acesta socotind însemnătatea
patologiei din această perspectivă).

47
Introduction:
Medical acts are often limited to the three step „consultation -diagnostic -treatment”
structure, without a more detailed consideration of the individual’s psychological state and
social relations, which can consequently impact his/her perception about the illness.
Material and Methods:
An a uto-reported questionnaire with 10 semi -open items was used to collect data from 203
respondents, aged between 18 and 30.
Results and Discussions:
Most respondents (52,7%) consider the state of illness to be an unpleasant, undesirable, but
natural situatio n, while 13,8 % see it as “an opportunity to contemplate on life and its
values”. The majority of subjects become defensive when faced with disease (45,3%),
while 15,8 % chose to resign themselves, 31,5% adopting a cognitive motivation. 29.1% of
the respon dents do not consider the person's limited income as incon venient to use medical
services and fewer subjects (4.9%) think that "it is certainly an inconvenience, therefore,
the use of these services should not be considered as an option if the person conce rned
assesses inadequately the available income. "
Individuals from the reference groups are considered supportive by 38,4% of respondents,
but 8,4 % pretend to be well until confronted with situations that may arise from it.
Conclusions:
Several striking aspects where explored regarding the way illness is perceived: at a
biological level – undermining daily activity , at a psychological level – the way the patient
personally sees the illness, their chosen motivation, their attitude regarding the pathology
and treatment, while on a social level – reference groups in interdependent relation with the
state of disease (specifically the intensity of the support offered to the patient, while he/she
regards the extent of the pathology from this perspective).

48

BIBLIOGRAFIE

[1] Pașca MD – Noi perspective în psihologia medicală , Ed. Ardealul, Târgu -Mureș, 2006 ,
13-14
[2] Garrison AW – Religion, health, and questions of meaning , Medscape General
Medicine, 2005, 7.3: 73
[3] Murphy D – Concepts of Disease and Health , The Stanford Encyclopedia of
Philosophy , Spring 2015 Edition
[4] Crowley LV – An Introdu ction to Human Disease: Pathology and Pathophysiology
Correlations , Jones &Bartlett Publishers, Londra, 2012, 1 -4
[5] Rothman KJ – Causes , American journal of epi demiology, 1976, 104.6: 587 -592
[6] Ionescu C – Controlul emoț iilor negative și implicația lor în percepția bolii în rândul
pacienț ilor cu psoriazis si vitiligo , Revista Galenus, 2009
[7] Weeks WB – A proposed conceptual model for studying the use of complementary and
alternative medicine , Alternative therapies in health and medicine , 2011, 17.5: 32
[8] Wade DT, Halligan PW – Social roles and long -term illness: is it time to rehabilitate
convalescence ?, Clinical Rehabilitation , 2007, 21: 291-298
[9] Kirmayer L – Abnormal Illness behaviour: physiological, psychological and social
dimensions of coping with distress , Current Opinion in Psyc hiatry, 2006, 54 -60
[10] Kelly MM, Tyrka AR, Price LH et al – Sex differences in the use of coping strategies
predictors of anxiety and depressive symptoms , Depression and Anxiety, 2008, 25: 839-846
[11] Thompson RJ, Mata J, Jaeggi SM et al – Maladaptive Coping, Adaptive Coping and
Depressive Symptoms: Variations across Age and Depressive State , Behaviour, Research
and Therapy, 2010, 48: 459-466
[12] Trinitapoli J, Weinreb A – Religion and AIDS in Africa , Oxford University Press, 2012
[13] Unantenne N, Warren N, Canaway R, et al – The strength to cope: spirituality and
faith in chronic disease. Journal of religion and health, 2013, 52.4: 1147 -1161
[14] Trépo C, Chan H, Lok A – Hepatitis B virus infection. The La ncet, 2014, 384.9959:
2053 -2063

49
[15] McLeod D L, Wright LM – Living the As -Yet unanswered: spiritual care practices in
family systems nursing , Journal of Family Nursing, 2008 , 14:118 -141
[16] Lopez WL, Mullins LL, Wolfe -Christensen C et al – The relation between parental
psychological distress and adolescent anxiety in youths with chronic illnesses: The
mediating effect of perceived chi ld vulnerability , Children's Health Care, 2008, 37.3: 171 –
182
[17] Ruiz ME – Risks of self -medication practices , Current Drug Safety, 2010 , 5:315 -323
[18] Rashid T – Positive interventions in clinical practice , Journal of Clinical Psychology,
2009 , 65:461 -466
[19] Centor RM – To Be a Great Physician, You Must Understan d the Whole Story ,
Medscape General Medicine, 2007 , 9:59
[20] Zlate M – Tratat de psihol ogie organizațional -managerială , Ed. Polirom, Iași, 2004 ,
229

50

51

52

53