Disciplina : ETICĂ ACADEMICĂ [618938]

ESEU

Disciplina : ETICĂ ACADEMICĂ

Drd. Dobrescu ( Vlădoiu ) Iuliana

Titlu: „Micul Albert ”
Autori : John B. Watson, Rosalie Rayner

John Watson și Rosalie Rayner au fost doi cercetători care au activat în
cadrul Universității John Hopkins din USA. Aceștia au efectuat un experiment
legat de modalitatea prin care se poate induce teama în mintea unui copil printr -o
condiționare , dacă aceasta teamă va fi transferată și către alte obi ecte similare
celor care a u ind us-o inițial și observarea posibilității de elimina re a reacți ei de
teamă dobândită în laborator .
Experimentul a fost făcut pe un copil de 11 luni, Albe rt B. ,un copil sănătos,
cu o greutate normal ă pentru vârsta lui și care crescuse într -un mediu spitali cesc
încă de la naștere. Mama copilului era asistentă în spital.
Experimentul a început prin aducerea în faț a lui Albert a unui șoarece alb
de laborator , reac ția copilului în prezenț a acestuia fiind una normală fără a
manifesta fr ică. În moment ul în care Albert s -a întins pentru a-l atinge , în spatele
acestuia a fost declanșat un sun et puternic, prin lo virea un ei bare de me tal. Albert
s-a dezechilibrat însă fără a plânge. S-a făcut o a doua încercare în care s -a repe tat
declanșarea zgomotului, de data aceasta Albert începând să plângă. Din acel
moment , de câte ori i se arăta șoarecele alb , acesta începea să plâng ă la simpla sa
vedere încercând să se depărteze de el. În acel moment Watson a demonstrat
condiționarea unei reacții emoționale. Ulterior i -au fost aduse , pe rând, mai multe
obiecte și animale, printre care o mască de Moș Crăciun cu barbă, o haină de
blană, un iepure. Albert a început să plângă la vederea fiecărui obiect sau animal
cu blană. Deci, teama fusese transferată și către alte obiecte similare.
În continuare, Watson a dorit să știe dacă teama poate continua pentru o
perioadă mai lunga de timp. Astfel, Albert a fost dus acasă , întorcându -se după un
interval de o lună. Din nou, la vederea obi ectelor și animalelor cu blană, acesta a
plâns. Teama indusă anterior ră măsese prezentă . Watson dorea să încer ce
îndepărtarea fricii prin diverse variante , ca de exemplu asocierea an imalelor cu
dulciuri sau jocuri , dar din păcate Alber t nu a mai fost adus la sp ital. Astfel,
Watson și Rayner nu au reușit să-și îndeplinească scopul ce consta în eliminarea
fricii induse în cadrul experimentului .

Păreri asupra experimentului
Fiind un experiment efectuat pe un subiect uman, nu au fost luate în
considerare riscurile de natură p sihologic ă la care a fost supus Albert în timpul
desfășurării experimentului . Watson, gândindu -se doar la prestigiul său
profesional și la recunoașterea anumitor merite , nu a mai ținut cont de aceste
aspec te.
Dacă ne gândim la un ra port risc/beneficiu, cu siguranță că Watson nu l -a
evaluat rigu ros deoarece, în opinia mea, nici un plus adus cercetării psihologice
nu poate compensa , justifica trauma la care a fost supus Albert.
A fost un experiment neetic, imoral , care nu a respecta principii de bază ale
eticii profesionale, Albert aflându -se într -o suferin ță psihologică pe p arcursu l
experimentului. În opinia mea, cercetăt orii s-au folosit și de inducerea în eroare a
mamei, cu siguranță acesteia neexp licându -i-se foarte clar adevă rata natură a
experimentului , adevărata suferință psihologică la care va fi supus copilul, și de
asemenea sechelele cu care acesta poate rămâne după finalizarea experimentului.

Articol analizat
J. B. Watson, R. Rayner, (1920) Conditioned emotional reaction , Journal of
Experimental Psychology 3, 1 –14