Disciplina: Economie mondial ă [627858]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA ADMINISTRAREA AFACERILOR
INTERNATIONALE

ECONOMIA CHINEI

Disciplina: Economie mondial ă
Titular : Prof. univ. d r. CHIȚ IBA C onstanța

Student: [anonimizat], D, RAZVAN -FLORIN

București, 2020

CUPRINS:
1. Introducere
2. Principalele ramuri economi ce si industria Chinei
3. Investitii din si catre strainatate
4. Pozitionarea in comertul international
5. Concluzi i
6. Bibliografie
INTRODUCERE

Prin alegerea acestei teme, doresc a evidentia tendinta Chinei de a transforma
secolul XXI, fiind propul sata in randul marilor puteri mondiale, avand unul din cele mai
spectaculoase ritmuri de dezvoltare economica. Fenomenul creșterii economice a Chinei a
intrat în atenția comunității internaționale drept un exemplu de reușită economică , fără de
precedent în lume. Pe parcursul ultimelor trei decenii, China a reușit să antreneze o cantitate
imensă de capital străin în procesul său de dezvoltare, fapt care i -a permis restructurarea și
modernizarea într -un ritm accelerat a economiei, precum și asimilarea know -how-ul
tehnologic și a modelelor de afaceri occidentale.
Practic, China este un gigant, avand dimensiunea Europei si cea mai mare populatie
de pe glob. Majoritatea analistilor sustin ca China a devenit ce a de-a doua putere economica
si comerciala de pe glob. Militar si industrial, unii analisti considera China ca fiind pe
primul loc in lume.
Samuel Huntington reliefa ideea conform căreia pentru prima dată în istorie, politica
globală a devenit multiciviliz ațională și multipolară, iar modernizarea nu va 3 produce o
universalizare a civilizației și nicio occidentalizare a acesteia, ci din contră, regresul
Occidentului va duce la o extindere a puterii Asiei. Huntington releva faptul că, în secolul
XXI, China s e va impune drept hegemon economic, iar dezvoltarea Chinei prezintă unul
dintre cele mai importante pericole pentru Occident si implicit pentru suprematia
americană.
China este un popor comunist din 1949, cand Mao Zedong a preluat puterea. La
sfarsitul ani lor 60’, politica economica a Chinei a reliefat independenta nationala si
ideologia comunista. Statul controla întreaga activitate economică utilizând planificarea
centralizată si proprietatea de stat. Astfel, politica “bolului cu orez” a garantat (cel put in la
nivel teroretic) necesitătile alimentare de bază pentru toată populatia Chinei. După moartea
lui Mao, în 1976, sub conducerea lui Deng Xiaoping, în China au fost introduse reforme
economice, iar provinciile sudice de coastă au fost transformate în zo ne economice libere
deschise investitiilor străine, fiind supuse principiilor capitaliste. Până în 2010, sub
influenta unei noi generatii de lideri, aflati sub conducerea presedintelui Hu Jintao, China
si-a continuat demersul de dezvoltare economică rapidă (aproape 10 procente anual), prin
intermediul unor cheltuieli guvernamentale pentru infrastructură, China reusind în 20 de ani
să-si dubleze volumul PIB -ului.
China a practicat un sistem economic inchis, avand o planificare centralizata la o
economie orie ntata catre piata iar in 2010 devine cel mai mare exportator al lumii.

În China, PIB -ul exprimat în paritatea puterii de cumpărare era, conform estimărilor
oficiale din 2010 de 8,091 de trilioane, adică al doilea ca valoare din lume după Statele
Unite ale Americii. În intervalul 2000 -2009, economia chineză a crescut de la doar 3,7%
din PIB -ul global.
China deține resurse naturale variate precum huilă, lignit, petrol, gaze naturale,
minereu de fier, mangan, tungsten, molibden, cupru, plumb, staniu, zi nc, mercur, bauxite,
magneziu, argint, stibiu, azbest, sulf, fosfați, sare etc., 3 dar având un ritm de dezvoltare
alert, este în permanentă căutare de noi resurse pe care le poate importa. China deține
numeroase resurse miniere, acestea ocupând 12% din totalul mondial, China situându -se pe
locul 3 în lume. Republica Populara Chineză se clasează pe locul 25 în lume la 45 de
produse miniere principale și pe locul l pe plan mondial la resursele de pământuri rare, gips,
vanadiu, titan, tantal, wolfr am, betonită, grafit, mirabilit, baritină, magnezit, antimoniu.
Rezervele de Cărbune ale Chinei sunt de 1.000 de miliarde de tone, China ocupând
astfel primul pe plan mondial. În ceea ce privește rezervele de petrol și gaze
naturale, până la finele anului 1998 se descoperiseră în China 509 bazine de petrol și 163 de
bazine de gaze naturale. Rezervele de țiței identificate sunt de 19,85 miliarde de tone, China
situându -se din acest punct de vedere pe locul 9 pe plan mondial, iar cele de gaze n aturale
de 1.950 miliarde metri³. În China se găsesc toate tipurile de minereuri neferoase din lume,
dintre care rezervele de pământuri rare reprezintă circa 80% din totalul rezervelor
mondiale, cele de antimoniu 40%, iar cele de wolfram sunt de 4 ori mai mari decât totalul
rezervelor din toate celelalte țări din lume.
China este a 143 -a țară membră a Organizației Mondiale a Comerțului, aderând
formal la 12 noiembrie 2001. Recenta calitate a Chinei de membru al OMC ridică anum ite
întrebări în ceea ce privește coexistența autoritarismului politic sub conducere
comunistă și a deschiderii permanente a economiei chineze către lume.
Politica Republicii Populare Chineze de menținere a monedei naționale
subev aluată în raport cu dolarul american și cu euro a dus la o stimulare a exporturilor,
faptul că moneda sa nu este convertibilă contribuind la rezistența Chinei în fața
crizei financiare ce a afectat Asia în 1997 .
Din 1978 odată cu deschiderea C hinei către lume, economia țării a crescut rapid. O
persoană cheie în creșterea rapidă a Chinei a fost Deng Xiao Ping, liderul chinez ce a spus
Să lăsăm unii oameni să se îmbogățească . Acest lucru a dus la concretizarea ideii de
privatizare. A fost un p roces lent, dar apoi China s -a deschis în sfârșit lumii. În anii
următori economia Chinei a înregistrat o creștere extraordinară.

PRINCIPALELE RAMURI ECON OMICE SI INDUSTRIA CHINEI

Structura economică relevă preponderența sectorului ind ustrial și de construcții,
care ocupă 52 % din PIB, urmat de sectorul serviciilor cu 32 % și sectorul agriculturii cu 15
%. Datele de mai sus relevă caracterizarea Chinei drept un atelier al lumii datorită
forței sale de muncă iefti ne fiind astfel un fundament al creșterii economice.
Intensificarea importanței proiectelor de infrastructură și construcții publice subliniază o

consolidare spre piața internă a creșterii economice față de o legare exclusivă de politica de
export. Totalul forței de muncă este estimat la 778 de milioane de persoane, dar având în
vedere sporul natural, piața muncii este sub o presiune deosebită, cu o cerere anuală
marginala de 20 milioane de locuri de munca.
Agricultura a reprezentat primul sec tor care s -a desprins, în cadrul programelor de
reforme initiate de Partidul Comunist din China la sfârsitul anilor 70, de vechea economie
planificată si centralizată, agricultura fiind cheia transformării întregii economii. În prezent
circa 50% din popula tie este ocupată în agricultură, unul numar foarte mare pentru o tara
dezvoltata. Pe termen lung, miza cresterii economice a Chinei o constituie chiar dezvoltarea
comunitătilor rurale. Cea mai mare parte productiei agricole chineze este dirijată spre parte a
estică a tării. China este cel mai mare producător mondial de orez ai grâu, dar în acelasi
timp ocupă primul loc în productia de bumbac si tutun.
Industria ocupă 22 % din for ta de muncă. În anii 80, 90 si în prezent, acest sector a
fost cel care a atras cea mai mare parte a investi tiilor străine directe. Din 2000, cre sterea
anuală a produc tiei industriale s -a situat în intervalul 16 -20 %, cea mai ridicată din lume ca
valoare absolută. Un nou ciclu de dezvoltare a capacită tilor industriale a fost des chis prin
atragerea marilor companii producătoare de automobile si stimularea consumului în acest
sens. O aten tie deosebită trebuie acordată industriei energetice, care se bazează în principal
pe combustibili fosili. Întreprinderile respective angajează o parte însemnată a for tei de
muncă, dar sunt mari consumatoare de resurse financiare. Pentru moment, rezervele de
cărbuni si gaze naturale fac fa tă cerin telor economiei, însă pe viitor, mai ales pentru ei,
importurile vor deveni o necesitate absolută. Până în 1978, producția industrială a fost
dominată de marile întreprinderi de stat, treptat, ponderea întreprinderilor de stat s – a redus,
în anul 2002 ea fiind de aproximativ 41 la sută, iar companiile de stat, controlate de
ministerele economice la Beijing reprezintă doar 16 % din producția industrial.
Sectorul serviciilor ocupă 28% din totalul for ei de muncă, rata dezvoltării acestuia
situandu -se sub cea a industriei, fiind concentrat mai ales în marile aglomerări urbane din
provinciile de est, în principa l zonele economice speciale.
Sectorul bancar a constituit principalul instrument de finan are a reformelor
economice din deceniile precedente, pre tul fiind acumularea de credite neperformante, mai
ales la băncile de stat, care domină sistemul .
Actualmente, industria Chinei este diversificată, China producând atât avioane,
nave, autovehicule, cât și sateliți, echipamente industriale moderne. Printre factorii
fundamentali ai creșterii economice chineze putem enumera atât investițiile masive ale
guvernului și ale firmelor multinaționale, cât si nivelul scăzut al costurilor de productie
(varietatea materiilor prime si mâna de lucru ieftină).
China este una dintre cele mai importante producătoare de minereuri. Cărbunele este
mineralul cel mai abundent (China ocup ă primul loc în producția de cărbune). Câmpurile
petrolifere au fost descoperite în anii 1960 și au transformat China într -un exportator net iar
de la începutul anilor 1990, China a devenit al cincilea producător mondial de petrol.
Începând cu mijlocul ani lor 1990 cererea internă în creștere a obligat China să importe
cantităților de petrol din ce în ce mai mari. Cărbunele este cea mai importantă sursă de
energie, centralele electrice pe bază de cărbuni furnizând peste 70 % din totalul energiei
electrice a Chinei, existând iș un poten ial major al hidroenergiei.

China îsi stabilise drept obiectiv să devină ce -a de-a doua piată auto a lumii până la
sfâr itul anului 2006, dar a teptările lor au fost depăsite, China fiind acum cea mai mare
piată auto a lumii, s urclasând SUA.
Industria construcțiilor din China este în plină expansiune. În timp ce multe țări se
bucură de o frenezie a construc iilor, nici una nu poate concura cu cel mai mare site de
construc ii din lume, China. Pentru proiectele sale ambi ioase, Ch ina utilizează jumătate din
betonul lumii si o treime din o telul său pentru clădiri cum ar fi Olympic Village. În fiecare
an, China cheltuie te aproximativ 375 miliarde de dolari în industria ș construc tiilor,
aproape 16 % din PIB. Din păcate, economia în plină expansiune a Chinei si uimitoarele
nivele de construc tie au un impact daunător asupra mediului. Dependen ta Chinei de
construc tii a condus la o sete de neatins pentru energie, China devenind cel mai mare
consumator după Statele Unite. O ma re din energia electrică generată în China, aproximativ
78 %, provine din cărbune, dar cererea de petrol cre ste direct propor tional cu cre sterea
consumului de energie. Se observă de asemenea si o cre stere a cererii pent tu gaz natural.
Toate aceste resurse se combină pentru a genera un total de peste 400 de gigawa ti de
energie anual, în mare parte provenind din surse conven tionale, dar există surse de energie
provenind de la energia nucleară sau hidroelectrică. China este cel mai mare producător de
cărbune d in lume, extrăgând peste 2500 de tone anual si consumând peste o treime din
consumul mondial de cărbune. China are rezerve de 126 miliarde de tone, fiind a treia
putere din lume, după Rusia si Statele Unite.
De ceva timp, China consumă mai mult petrol decâ t produce din propriile rezerve.
Este întrecută doar de SUA, fiind al treilea importator de petrol după SUA si Japonia. O
problema real devine rata somajului in China, tarii fiind din ce in ce mai greu de a mentine
somajul sub 5%.

INVESTITII DIN SI CAT RE STRAINATATE

Economia chineză este considerată de multi o adevărată oportunitate de investi tii,
devenind un adevărat titan economic. Nu numai că oferă o pia tă de peste 1300 de milioane
de posibili consumatori dar atinge rate anuale de cre stere economic ă la care cele mai multe
tări nici nu ar îndrăzni să viseze. Acest fapt este consolidat de faptul că guvernul chinez
face tot ce -i stă în putere pentru a îmbunătă ti în continuare climatul deinvesti tii pentru
companiile străine, printre altele cheltuind sum e enorme pentru optimizarea infrastructurii.
Secolul XXI, evolutia Chinei se desfăsoară într -un cadrul geopolitic extrem de
sinuos. În urma dezintegrării Uniunii Sovietice, Federatia Rusă revine în jocul de putere
global, desi din punct de vedere geoeconom ic, economia Chinei este de patru ori mai
puternică decât cea a Federatiei Ruse, iar debitul investitiilor străine în China îl depăseste
de patru ori pe cel al Rusiei.
După ce China a aderat la Organiza tia Mondial a Comer tului, în anul 2001,
investiiile st răine directe au crescut exploziv, recordul fiind înregistrat în 2008, chiar

înaintea crizei globale, când investi tiile au crescut cu 23,6 procente fa tă de 2007. În schimb,
în 2009, investiiile chineze în străinătate, exceptând sectorul financiar, s -au ț r idicat la 43,3
miliarde de dolari, în cre tere cu 6,5 procente fa ă de nivelul de 40,65 ș ț miliarde de dolari
din 2008. În perioada care a trecut din anul 2005, când China a investit în străinătate 6,92
miliarde de dolari, i până în prezent, aceste invest i ii s-au multiplicat ș ț de ase ori.
Investițiile străine directe (ISD) în China scăzuseră în 2009 pentru prima dată în
ultimii patru ani, în conditiile în care firmele externe fuseseră afectate de criza financiară,
în timp ce investițiile externe ale Ch inei au crescut cu 6,5 procente în ritm anual, potrivit
cifrelor comunicate de Ministerul chinez al Comerțului. În 2009, China a atras investiții
străine directe în valoare de 90,03 miliarde de dolari, în scădere cu 2,6 procente, fată de
nivelul record de 92,4 miliarde de dolari înregistrat in 2008. China a atras investii străine de
12,1 miliarde de dolari numai în luna decembrie a anului 2009, în crestere cu 103 procente
fată de luna decembrie a anului 2008, luna decembrie 2009 fiind cea de cincea lună de cre
tere consecutivă a ISD în China.
Investițiile străine directe din China au crescut în prima lună a anului 2011 cu 23,4%
până la 10 miliarde de dolari comparativ cu perioada similară din 2010, anali stii asteptâdu –
se la o cre stere de cel mult 23%. Sumele investite de străini îngreunează însă eforturile
premierului Wen Jiabao care încearcă să scadă infla tia asociata cu cea mai rapidă cre stere
economică.
Investițiile străine directe (FDI) în China au crescut anul trecut cu 5,8%, la 941,5
miliard e de yuani (136,71 miliarde de dolari) . În schimb, investițiile directe chineze peste
hotare au scăzut cu 6% în 2019, la 807,95 miliarde de yuani. China este nevoită să extindă
oportunitățile oferite companiilor private și investitorilor străini pentru a s timula o
economie care încetinește pe fondul unei cereri interne în scădere și al unui război
comercial cu Statele Unite. Pe plan global, fluxurile globale de investiții străine directe au
scăzut cu 1% anul trecut, la 1.390 miliarde dolari, a anunțat luni Conferința Națiunilor
Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD). Investițiile străine directe, care includ
fuziunile și achizițiile transfrontaliere precum împrumuturile și investițiile în interiorul unei
companii, sunt un indicator al globalizării și un posibil semnal al creșterii viitoare a
lanțurilor de aprovizionare la nivelul companiilor.
Resursele energetice si materiile prime reprezintă una dintre principalele tinte ale
șinvestitorilor chinezi, îmbunătățirea mediului investițional constituind motorul care a atras
capitalul străin în Chi na.

8
POZITIONAREA IN COMERTUL EXTERIOR

La sud de China, India, o democra tie multietnică , devine un actor politic caracterizat
prin emergentă politică si economică, pretendentă la stat utul de mare putere ș în sistemul
interna tional. În ceea ce privește relația dintre China și India la nivelul raporturilor
economice, aceasta s -a îmbunătățit simțitor. Procesul de globalizare economică a determinat o
aprofundare a relațiilor sino -indiene d incolo de divergențele din trecut. În acest fel, ritmul de
integrare economică a fost susținut de procese de extindere a investițiilor, producției,
consumului și rețelelor de comerț.
O relatie bilaterală între China si Japonia poate fi conturată doar de un obiectiv comun
care să stabilească un parteneriat strategic care ar putea să aducă beneficii mutuale, apărând
astfel viziuni optimiste printre speciali stii chinezi în ceea ce prive ste o posibilă coordonare a
politicilor dintre cele două state pentru a ava nsa cooperarea în Asia de Est. Tocmai temerile
pentru o evoluție în direcția hegemoniei asupra zonei asiatice, atât din partea Chinei cât și a
Japoniei, le pune în situația de colaborare, procesul de globalizare fiind contextul în care
relaționarea este po sibilă.
In anii 1990 , China a profitat cu succes de perioada imediată de după Războiul Rece
pentru a -si accelera procesul de dezvoltare, iar Statele Unite devenea îngrijorată de posibila
înlocuire a URSS de către China în poziția de competitor global. Aces te temeri au fost
întrucâtva temperate de parteneriatele strategice de cooperare încheiate de China: sino -rus în
1996, cu Uniunea Europeană și Japonia în 1998, precum și demararea negocierilor de
înțelegere strategică cu SUA în 1996.
Disputele dintre cele două țări s -au accentuat în perioada crizei financiare asiatice din
1997 -1998, când China a refuzat deprecierea propriei monede aflându -se la polul opus cu
SUA care susținea politica monetară a Fondului Monetar Internațional.
În relațiile cu Uniunea Europe ană, exporturile din cele 27 de state membre UE către
China au crescut la 78 miliarde euro în 2008, comparativ cu 26 miliarde euro în 2000, în timp
ce importurile din China au crescut de la 75 miliarde euro la 248 miliarde euro în aceeași
perioadă.
Valoarea schimburilor comerciale dintre țările din Africa și China s -au ridicat la un
nou record în anul 2010, ajungând la 114,8 miliarde de dolari. Investițiile directe ale
Beijingului în state africane se ridică la peste 10 miliarde de dolari.

CONC LUZII

Puterea Chinei în relatiile internationale magnetizează întreaga planetă, China fiind
singurul stat comunist având o economie emergentă, fiind un stat care si -a păstrat un ritm
sustinut de cretere economică în ciuda crizei ce doreste cu înversurnare să învingă marile
puteri. China este singurul stat care are un volum de investirii străine care îl depăseste pe cel
al tuturor economiilor în curs de dezvoltare la un loc. China foloseste puterea economică si
cea geopolitică pentru a contraba lansa hegemonia americană, fiind unul dintre putinele state
care au dobândit putere militară prin intermediul fortei sale economice .
Motoarele tradiționale de creștere economică ale Chinei (industria de producție și
construcțiile) au început să fie treptat înlocuite de sectorul serviciilor. În curând, China nu va
mai fi fabrica întregii lumi, ci își va asuma roluri noi. Acest fapt nu este întru totul
surprinzător, întrucât contextul dezvoltării economice s -a schimbat considerabil în ultimele
decenii.

9
Econom ia chineză s -a dezvoltat având sectorul de producție (sectorul secundar) la
bază, pentru că forța de muncă disponibilă la acea dată era foarte mare. Acum trei decenii,
China avea o populație tânără și în creștere, iar nivelul de trai era unul scăzut. De ac eea,
numeroși muncitori s -au îndreptat către sectorul industrial. Acum, însă, din cauza unei
varietăți de factori (implementarea politicii copilului unic , îmbăt rânirea populației, creșterea
nivelului de trai în rândul populației tinere), forța de muncă disponibilă pentru sectorul de
producție a scăzut dramatic.
Ca recunoassere a Chinei drept un nou pol de putere în economia mondială,
principalele economii mondial e încearcă o includere a Beijingului în G8, care ar deveni astfel
G9, un forum având o tendintă mult mai globală.
Producția industrială a Chinei a scăzut la un minim record în primele două luni din
2020, iar șomajul în mediul urban a crescut la un maxim is toric în luna februarie, întrucât
criza coronavirusului a înghețat a doua ce mai mare economie din lume . Per total, datele arată
că economia Chinei a scăzut cu 13% în primele două luni ale anului, potrivit Capital
Economics.
Chiar daca China a fost afecta ta destul de mult de criza aparuta in urma
coronavirusului, sunt de parere ca este una din tariile ce se va redresa cel mai rapid. Sunt de
parere ca evolutia Chinei o va adduce in pozitia de lider economic al lumii, pana in 2024.

BIBLIOGRAFIE:
http://risap.ro/economia -chinei -decodificata/
http://www.economist.com/node/15270708?Story_ID=E1_TVNSDSD R
http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter1/chapter10302.html
http://www.dailybusiness.ro/stiri -companii/china -a-devenit -a-doua -putere -economica -a-lumii –
depasindjaponia -46692
http://business.globaltimes.cn/china -economy
https://en.wikipedia.org/wiki/Potential_superpowers
https://www.economica.net/china -investitii -straine -directe -au-urcat -la-136-71-miliarde -de-
dolari -anul-trecut_178899.html
http://c hinamareputerealumii.weebly.com/comer355ul -exterior.html
Huntington, Samuel, Ciocnirea civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale , Editura Antet,
Bucuresti, 1997
Zhu Xiaodong (2012) – Understanding China’s Growth: Past, Present, and Future , Journal
of Economic Perspectives, Vol. 26, Nr. 4, p. 103 .