DISCIPLINĂ: DREPT CIVIL.SUCCESIUNI TEMĂ : LEGATUL Subsemnata , declar pe proprie răspundere, sub incidența legii penale și a Legii dreptului de autor… [613035]

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDIU DREPT

LUCRARE DE LICENȚ Ă

COORDONATOR ȘTIINȚ IFIC:
Prof. univ. dr. IOANA NICOLAE

Autor:
MANOLE ADRIANA -GEORGIANA

BRAȘOV
-2018 –

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDIU DREPT

DISCIPLINĂ: DREPT CIVIL.SUCCESIUNI
TEMĂ : LEGATUL

Subsemnata , declar pe proprie răspundere, sub
incidența legii penale și a Legii dreptului de autor că lucrarea de diplomă
prezentată este elaborată de mine și am respectat normele deontologice de
folosire a bibliografiei.

Data predării lucrării, Semnătura,

Legatul Manole Adriana -Georgiana
1

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………..3
CAPITOLUL I. Noțiuni introductive privind instituția legatului …….. ……..4
Secțiunea I Evoluția legatului din punct de vedere istoric……… ………. ………4
Secțiunea II Legitimitatea dreptului de a dispune de avere prin testament
din perspectivă istorică….. ………… ………………………………………………… ……11
Secțiunea III Legatul prezen tare generală ……… …………… ………………. …….12
Secțiunea IV Noțiunea de legat………………… …………………………. ……………13
Secțiunea V Aspecte privind desemnarea legatarului………….. ……………….14

CAPITOLUL II . Condițiile de valabilitate privind legatul ……………………16
Secțiunea I Caracterele juridice ale l egatelor………………… …………………….16
Secțiunea II Condiții de valabilitate a legatelor……………… ……………………..16

CAPITOLUL III Clasificarea legatelor ……………………. …………………………22
Secțiunea I Clasificarea legatelor după obiectul lor ………………………………22
1.1.Legatul universal……………… ………………… ………………………… …..22
1.2. Legatul cu titlu universal…………….. ………………. ………….. ………..24
1.3.Legatul cu titlu par ticular…………………. ………. …………………………26
1.3.1.Drepturile legatarilor cu titlu particular…………… ………… ……..29
1.3.2.Modalitatea predării legatului cu titlu particular și dreptul la
fructele legatului…………………………………. …………………. ………………. ………29
1.3.3.Acțiunile legatarului cu titlu par ticular…………………. …………..30
1.3.4. Diferite tipuri de legate cu titlu part icular……………… …………31
Secțiunea II Clasificarea in funcție de modalități ………………….. ………………32
2.1. Legatul pur și simplu……………………………. ……………………………32
2.2.Legatul cu termen……………………………… ………………………………3 3
2.3.Legatul sub condiție……………………. ………… …………………………..34
2.4.Legatul cu sarcină…………………………………… …………………………37

CAPITOLUL IV Ineficacitatea legatelor …………………………………. ………..42
Secțiunea I Considerații generale…………………………………….. ……………….42
Secțiunea II Nulitatea legatelor ………………………………………………………….42
2.1.Noțiun e…………………….. …………………………………………… …………42
2.2.Cazuri……………….. ……………………….. ………………………… …………44
Secțiunea III Revocarea legatelor……………………… ………………………. ……..45
3.1.Revocarea legatelor prin manifestarea de voință a
testato rului…………………………………………………………………………………… …46
3.1.1.R evocarea voluntară expresă a legatelor…………. ……………. .46

Legatul Manole Adriana -Georgiana
2
3.1.2.R evocarea voluntară tacită…………. ………… ……………………. ..46
3.2. Retractarea revocării voluntare a legatelor……… ……….. …….. …..48
3.3.Revocarea judecătorească a legatelor. ……………………… ……… ….48
Secțiunea IV Caducitatea legatelor………… ………………………. …………………50
4.1.Predecesul legatarilor……………………. ………………………….. ………51
4.2.Incapacitatea legatarului de a primi legatul………………… …………53
4.3.Nedemnitatea legatarului…………………………………………….. ……..53
4.4.Renunțarea legatarului la legat……………………….. …………………. .54
4.5. Decesul legatarului înaintea îndeplinirii condiției suspensive ce
afectează legatul, dacă acesta avea un caracter pur personal…………. ……54
4.6. Pieirea în totalitate a bunului ce formează obiectul legatului cu
titlu particular din motive ce nu țin de voința testatoru lui, în timpul vieții
testatorului sau înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează
legatul…………….. ……………………………………………………………………… ……..54
4.7.Dreptul de acrescământ ………………… ……………………………………59
Secțiunea V Consecințele ineficacității legatelor……………. …………………….62

Concluzii …………………………….. ……………. ……………. ………………………….. .66

Bibliografie ……….. ………………….. ………………………. …………………………. …68

Legatul Manole Adriana -Georgiana
3
INTRODUCERE
Instituția moștenirii, denumită în doctrină: „corolar necesar dreptului
de proprietate” se justifică prin îndatoririle care se nasc între membrii acelei
celule sociale care este familia. Astfel, prin bogăția și complexitatea
problematicii sale, materia dreptului succesoral continuă să fie o provocare
pentru jurist.
În acest context, adoptarea Noului Cod Civil și a celorlalte acte
normative pertinente în materie a fost oportună, dar și creatoare de ample
dispute juridice. În plus, integrarea europeană și frecventele modificări
legislative supun dreptul succesoral la ample și inerente reconsiderări.
Lucrarea urm ărește, în special, configurația instituției Legatului, în
baza doctrinei și a practicii juridice reprezentative.
În literatura de specialitate, o problemă ce a fost mult timp dezbatută,
se referă la legitimitatea dreptului de a dispune de avere prin test ament,
problema prezintă aspecte controversate din mai multe puncte de vedere,
cum ar fi, cel social, moral și uneori politic. Lucrarea urmărește să trateze
această controversă, și, de asemenea, să clarifice aceste aspecte.
După cum vom vedea, în capitole le următoare supuse analizei
instituției legatului, legatul este un act unilateral de voință, este o liberalitate
pentru cauză de moarte. Legatul este o libertalitate pentru că testatorul
urmărește să procure un avantaj patrimonial legatarului, acest avant aj
poate lua forma drepturilor reale, a celor de creanță sau a ambelor , fără un
contraechivalent. Intenția liber ală caracterizează legatul chiar dacă este
grevat de sarcini, fie și de ordin patrimonial, în limita folosului pur gratuit,
legatul este o liber alitate. Testamentul poate cuprinde dispoziții extrem de
variate, e sențiale însă pentru acest act de ultimă voință sunt acelea prin
care se realizează transmiterea în tot sau în parte a patrimoniului lui de
cuius către persoanele anume desemnate realizându -se în acest mod o
derogare de la regulile devoluțiunii legale a moștenirii.
Capitolul I debutează cu un scurt istoric privind dreptul la moștenire,
precum și cu aspectele introductive privind noțiunea de legat. În capitolul II
regăsim aspectele ce caracterizează legatul, condițiile și caracterele
juridice. În capitolul III este analizată clasificarea, după obiectul lor , a
legatelor și după modalități. În capitolul IV este prezentată ineficacitatea ,
prin ineficacitatea legatelor vom întelege acele ip oteze î n care ele nu -și
produc efectele pe care în principiu ar trebui să le producă legatului, cu
referire la nulitatea, revocarea și caducitatea legatului.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
4
CAPITOLUL I. Noțiuni introductive privind instituția legatului.
SECȚIUNEA I. Evoluția legatului din punct de vedere istoric.
Dreptul la moștenire își are originea, încă din comuna primitivă , în
momentul în care caracterul cu totul rudimentar al uneltelor i -a constrâns pe
oameni să se unească pentru a înfrunta forțele naturii și animalele
sălbatice, și pentru a -și procura cele necesare pentru a putea supraviețui1.
În această perioadă, proprietatea privată nu exista încă, era numai o
stăpânire personală, de fapt, asupra uneltelor de vânat și de pescuit,
precum și asupra uneltelor agricole (care aparțineau bărbatului) și asupra
uneltelor de uz casnic (care aparțineau femeii)2. La moartea bărbatului sau
a femeii, uneltele se cuveneau ginții, dar datorită valorii lor foarte mici, se
împărțeau între rudele cele mai apropiate în linie maternă a celui decedat
(în cazul ginții matriarhale) sau între rudele după tată ale celui decedat (în
cazul ginții patriarhale).
Moștenirea a început să se dezvolte odată cu ivirea familiei
monogame; casa, gospodăria casnică, animalele domestice, trecând în
propri etatea familiei mari patriarhale, și, apoi, în proprietatea familiei mici,
monogame. Drepturile familiei asupra casei, gospodăriei casnice, sclavilor,
animalelor domestice erau exercitate de șeful familiei – bărbatul. Odată cu
moartea acestuia era înlocuit cu un alt șef. Transmiterea exercițiului
drepturilor asupra bunurilor ce aparțineau familiei se realiza de la un șef de
familie la altul, bunurile erau transmite în materialitatea lor, nu ca un
patrimoniu care conținea drepturi si obligații.
Odată cu trec erea timpului, începe să dispară progresiv proprietatea
grupului familial, fiind înlocuită, în cadrul unei economii bazate pe schimbul
de mărfuri cu proprietatea individuală.
Astfel, șeful familiei, care la început era un reprezentant al grupului,
devine stăpânul unic, deplin și necontrolat al averii familiei, al muncii și al
persoanei, atât a soției sau soțiilor sale, cât și a copiilor săi3. Așadar, într -o
societate bazată pe proprietatea privată, dreptul de proprietate nu se putea
stinge la moartea prop rietarului deoarece, pentru a satisface nevoile
economice ale populației dreptul de proprietate individuală asupra
mijloacelor de producție nu putea rămâne îngrădit de timpul scurt al
trecătoarei vieți omenești, ci, dimpotrivă trebuia prelungit dincolo de
moartea proprietarului, să devină perpetuu, trecând asupra moștenitorilor.

1M.O. Kosven , ″Introducere în istoria culturii primitive ″, Editura Științifică, București, 1957, p.99 și urm.
2Mihail Eliescu , ″Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR ″, Editura Academiei RSR, București, 1966,
p.25.
3M.O. Kosven , op. cit ., p.172.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
5
Pe măsură ce se destrăma proprietatea familială de grup i se
recunoaște, treptat, proprietarului, și dreptul de a dispune de drepturile sale
pentru timpul cât nu va mai fi.
În Egipt ul antic, moștenirea se împărțea în mod egal între fii și fiice,
fiul mai m are luând ceva mai mult, și trebuind, în schimb să se ocupe de
funeraliile tatălui.
Succesiunea testamentară apare mai târziu, în epoca nouă, fiind
introdusă de greci și romani.
În dreptul babilonian, moștenirea se împărțea după numărul copiilor.
În cazul fetelor, acestea erau excluse de la moștenire în cazul în care
primiseră dotă, iar în caz contrar primeau o parte consistentă din averea
tatălui , dar nu în deplină proprietate, ci n umai în folosință, sau frații se
obligau să o doteze. În cazul în care o persoană a fost căsătorită de mai
multe ori, fii soțiilor sale succesive veneau la moștenire în mod egal. Dacă
unul din moștenitori era minor, dreptul său la moștenire era mai mare, l uând
din moștenire, peste partea sa succesorală anumite bunuri mobile, în
calitate de terhatum în vederea căsătoriei pe care o va contracta ulterior4.
Dreptul babilonian cunoștea numai succesiunea legală, nu și
succesiunea testamentară. Bunurile familiale formau un bloc inalienabil pe
care tatăl, la moartea sa, trebuia să -l transmită intact succesorilor. O dată
cu adoptarea Codului lui Hamurabi, această situație s -a schimbat, tatăl
putând avantaja pe unii succesibili încă din timpul vieții, constituind în
favoarea lor donationes intervivos5.
Dreptul succesoral evreiesc prezenta anumite trăsături care
decurgeau din caracterul familiei patriarhale ce se consolidase definitiv încă
înainte de epoca întăririi statului.
La moștenire veneau numai fiii, iar mai târz iu și fiicele. În cazul în care
defunctul nu avea copii moștenirea era culeasă de părinții săi, iar dacă și
aceștia erau predecedați, de frații săi.
De regulă, fiul mai mare avea o parte dublă față de ceilalți. Din acest
punct de vedere dreptul babilonian se deosebea de alte legislații care
acordau drepturi diferite fiilor ce proveneau din alte căsătorii. Exemplu: în
dreptul neobabilonian, copilul născut din prima căsătorie primea 2/3 din
succesiunea tatălui, iar cel din a doua căsătorie primea 1/3.
Cu timp ul, s-a admis și dreptul de succesiune reciproc între mamă și
fii și de asemenea între soți. La rândul lui, testamentul nu a avut o
importanță prea mare, prin el testatorul nu -și putea lăsa averea decât tot

4M. Eliescu , op.cit , p.29
5Succesibilii care puteau beneficia de aceste donationes inter vivos erau: soția, fiicele și fiii.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
6
moștenitorilor legali, însă o putea împărți în al te cote decât cele stabilite în
mod expres de lege6.
În vechiul drept indian, la început, moștenirea era bazată pe dreptul
primului născut. Legea lui Manu dispunea că fiul cel mai mare putea lua
singur întreaga avere părintească, iar ceilalți trebuiau să t răiască sub tutela
sa, așa cum au trăit și sub tutela tatălui. Mai târziu, s -a acordat un drept de
succesiune și celorlalți fii, dar cel mai în vârstă obținea o cotă mai mare și
mai bună din punct de vedere calitativ.
Soția nu avea nici un drept la succesi unea soțului, dar fiul adoptiv
avea aceleași drepturi succesorale ca și fiul legitim. Totodată, dobândirea
moștenirii obliga la anumite ritualuri și sacrificii religioase pentru pomenirea
celui mort.
Potrivit dreptului grec, la moștenirea tatălui veneau nu mai fiii. Numai
în cazul în care nu existau fii, veneau la succesiune fiicele. Moștenirea se
împărțea în mod egal între fii.
Conform legilor lui Solon, pe de o parte, testament nu se putea face
decât în cazul în care nu existau moștenitori legali, iar, pe de altă parte, nu
puteau face testamente femeile, minorii,nebunii.
În cazul în care nu existau moștenitori masculini, ci numai o fiică sau
mai multe, tatăl putea face un testament în care să arate cum se va împărți
moștenirea precum și care sunt obligațiil e fiicei care va primi moștenirea.
Atunci când oamenii erau împărțiți în obști sătești, acestea exercitau
un drept de stăpânire superioară ( dominium eminens ) asupra întregului
teritoriu pe care se întindea până la hotarul obștii. Acest teritoriu se afla în
stăpânirea devălmașă a tuturor membrilor obștii, excepție de la această
regulă făcând -o următoarele bunuri: casele, terenurile proprietate
individuală, delnițele (în Țara Românească), jirebii (în Moldova)7. Toate
aceste bunuri, ce se aflau în stăpânirea u nei familii sub conducerea tatălui,
rămâneau la moartea acestuia în stpânirea copiilor.
Este vorba de o stăpânire indiviză, fără a se pune problema
deschiderii succesiunii tatălui decedat în sensul propriu al termenului.
Astfel, copiii, pe măsur ă ce deveneau maturi, defrișau noi terenuri din
cadrul obștii, folosind astfel toate suprafețele rămase în devălmășie.
Dreptul succesoral începe să apară din momentul în care familia și -a
restrâns sensul, referindu -se numai la părinți și la copiii neajunși la
maturitate, atunci când a început să scadă treptat suprafața patrimoniului
devălmaș până la dispariție.

6Mihail Eliescu , op. cit, p .30.
7M.O. Kosven , op. cit, p .102

Legatul Manole Adriana -Georgiana
7
Așadar, noile gospodării nu puteau fi întemeiate decât prin înzestrări
făcute copiilor de către tatăl de familie, din fondul comun al colectivului
familial.
Astfel, obiceiul era ca părțile atribuite copiilor să fie de aceeași
mărime pentru a nu apărea neînțelegeri, iar copiii se ajutau între ei la
construirea caselor în care se instalau. De exemplu: tatăl putea să prevadă
prin testament obligația pentru fata moștenitoare de a se căsători cu o
anumită persoană, iar în cazul în care fata nu dorea să facă acest lucru
avea dreptul să se adreseze adunării populare, care o putea scuti de
această obligație, lăsându -i totuși moștenirea.
De asemenea, ultimu l copil rămânea în casa bătrânească pentru a -I
îngriji pe bătrâni și a -i înmormânta. Din această cauză și pentru că el
contribuia și la construirea caselor celorlalți frați, de regulă, copilul cel mai
mic era cel căruia i se recunoștea privilegiul ultimoge niturii8 masculine9.
Pentru ca moștenitorul să poată moșteni, trebuia să fie demn, în caz
contrar de cujus putea să -i dezmoștenească și pe cei mai apropiați coerezi.
Moștenirea se deschidea după ce persoanele îndrituite de a accepta își
dovedeau calitatea de moștenitor. Această dovadă se făcea cu ajutorul
martorilor întrucât lipsea un sistem organizat al actelor civile.
Cei chemați la moștenire beneficiau de un drept de opțiune, putând
fie să accepte moștenirea, fie s -o repudieze în cazul în care era insol vabilă.
În situația în care erau mai mulți moștenitori puteau să rămână în stare de
indiviziune, iar dacă doreau să iasă din indiviziune puteau să -și împartă
bunurile pe cale amiabilă (printr -o învoială), iar dacă nu se înțelegeau, se
puteau adresa instanț elor judiciare pentru a le fi rezolvate
neînțelegerile.Transmisiunea bunurilor succesorale se făcea fie pe cale
legală, fie pe cale testamentară.
În cadrul moștenirii legale, copiii legitimi și adoptivi (atât băieții cât și
fetele) aveau o vocație succesor ală egală asupra bunurilor de baștină
(ocine, dedine) sau care au fost cumpărate de părinții lor decedați. Copiii
naturali veneau numai la moștenirea mamei lor. Copilul vitreg avea aceleași
drepturi de moștenire ca și cel legiuit, dar numai la succesiunea părintelui
bun, nu și la moștenirea soțului acestuia.
De la împărțirea egală a moștenirii pământului între fete și băieți se
constată în Țara Românească o influență a privilegiului masculinității,
păstrat și în statutele Țării Făgărașului. Cu toate acestea , țăranii au evitat
îndepărtarea fetelor de la moștenirea pământului prin procedura înfrățirii
care, în mod simbolic, considera fetele ca fiind băieți. Legea țării

8 Regim al unor soci etăți în care ultimul născut dintre frați are drept de moștenire.
9V. Hanga, Gh. Cronț s.a ., ″Istoria dreptului românesc ″, vol. I, Editura Academiei RSR, București, 1980,
p.517.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
8
recunoștea și soțului supraviețuitor un drept de moștenire în concurs cu
copiii.
Astfel, în cadrul moștenirii legale existau următoarele clase de
moștenitori:
1. moștenitorii legitimi, respectiv descendenți, ascendenți și colaterali;
2. copilul din afara căsătoriei, în raport cu succesiunea mamei și a
rudelor ei;
3. înfiatul față de averea părin telui sufletesc;
4. soțul supraviețuitor și văduva săracă;
5. autoritatea de stat (domnul, fiscul, etc.).
O excepție de la regula potrivit căreia moștenirea se deschidea prin
moartea unei persoane o constituia cel ce se dedica vieții monahale care
mai pute a dispune de avere numai până în momentul intrării lui în ordinul
monahal10.
Moștenirea legală se mai numea și ab intestat, fiind reglementată de
Legea celor XII Table. Astfel,conform acestei legi existau următoarele
categorii de moștenitori:
1. Sui heredes – sunt cei care la moartea lui pater familias deveneau
independenți ( sui iuris ): fiii, fiicele, soția căsătorită cu manus, precum și
nepoții ai căror părinți decedați rămăseseră până în momentul decesului în
puterea șefului familiei.
Aceștia veneau la moșt enire cu prioritate față de toate celelalte clase
de moștenitori, purtând denumirea de heredes sui (cei care se moștenesc
pe ei înșiși) întrucât, în timpul vieții șefului de familie, au colaborat cu
acesta la alcătuirea averii familiei. Astfel, acești moșt enitori dobândeau
practic o avere pe care o făuriseră în comun cu cel pe care îl moșteneau11.
Din cadrul acestei categorii mai făceau parte și adoptatul și adrogatul, cu
toate că nu erau rude de sânge cu defunctul.
Așadar, apartenența la grupul familial și respectiv dreptul la moștenire
rezultă din așa numita rudenie agnatică și nu din rudenia de sânge12. Acest
lucru făcea ca descendenții care nu se mai aflau sub puterea șefului familiei
(erau emancipați sau dați în adopție) nu veneau la succesiunea tatălui l or
natural, legătura de rudenie civilă cu pater familias fiind desfăcută prin
emancipare sau adopție. Aceeași era situația și în cazul soției căsătorite
fără manus13.

10V. Hanga ,op. cit., p.96.
11E. Cernea, E. Molcuț , ″Istoria statului și dreptului românesc ″, Editura Press Mihaela SRL, București,
1999, p.116
12Liviu P. Marcu , ″Istoria dreptului românesc ″, Editura Lumina Lex, București, 1997, p.122
13Rudenia agnatică sau civilă avea la bază legătura de subordonare față de pater familias .

Legatul Manole Adriana -Georgiana
9
În cadrul acestei clase, moștenirea se împărțea pe capete, dacă toți
moștenitorii erau de gradul I. Spre exemplu, dacă defunctul lăsa doi fii,
fiecare dintre aceștia primea câte ½ din moștenire. Dacă moștenitorii erau
de grade diferite succesiunea se împărțea pe tulpini, nepoții de fii venind la
moștenire prin reprezentarea succesorală. Astfel, dacă defunctul lasă un fiu
și doi nepoți născuți dintr -un alt fiu care era predecedat (a decedat înaintea
lui de cujus ) patrimoniul se împărțea în două: o jumătate o lua fiul în viață
iar cealaltă jumătate era culeasă de cei doi nepoți care o împărțeau în mod
egal, care luau astfel ceea ce s -ar fi cuvenit tatălui lor, dacă ar mai fi trăit
până în momentul morții șefului de familie14.
2.Agnatus proximus – veneau la moștenire atunci când nu existau
moștenitori heredes sui . Aceștia erau moștenitorii colaterali, respectiv frați,
veri, nepoții de frate sau de văr. În situația în care nu existau agnați
apropiați, cei mai îndepărtați agnați veneau la moștenire în calitate de
agnatus proximus . Exemplu: dacă existau frați, aceștia veneau la moștenire
ca fiind cele mai apropiate rude civile, iar în lipsa acestora verii erau
considerați agnates proximus . Dacă, însă, cel mai apropiat agnat refuza
moștenirea, nu moștenea agnatul următor deoarece în acest sistem
colateralii nu veneau la moștenire prin reprezentare15.
3.Genti les- veneau la moștenire în lipsa celorlalte două clase,
moștenirea revenindu -le în bloc. În fapt, nu era vorba de un adevărat drept
de moștenire, ci de reintoarcerea unui patrimoniu privat la comunitatea
gentilică din care inițial a derivat16.
Cu timpul, sistemul Legii celor XII Table nu mai corespundea noilor
tendințe ce au apărut în privința organizării familiei, astfel că pretorul a
intervenit, ocrotind rudele de sânge și consolidând raporturile dintre soți în
cadrul căsătoriei fără manus17.
Această nouă reglementare a fost cunoscută sub numele de bonorum
possessio și stabilea următoarele clase de moștenitori:
a. Bonorum possessio unde liberi – cuprindea descendenții
defunctului, respectiv atât sui heredes , cât și cei care au pierdut drepturile
succesorale după dreptul civil printr -o capitisdeminutio (exemplu: fiul
emancipat și descendenții săi). În ceea ce privește descendenții dați spre
adopție, le recunoștea și acestora dreptul la moștenire dar sub condiția ca
aceștia să nu se mai g ăsească în familia adoptivă;

14E. Molcuț, D. Oancea , ″Drept roman ″, Editura Șansa, București, 1993, p.135.
15Vl. Hanga , ″Drept privat roman ″, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978, p.315.
16Vl. Hanga , op. cit. , p.315
17E. Molcuț, D. Oancea , op.cit. , p.136

Legatul Manole Adriana -Georgiana
10
b. Bonorum possessio unde legitimi – respectiv agnații și gentilii. Spre
deosebire de dreptul civil, în situația în care unul dintre agnați repudia
moștenirea, aceasta nu devenea vacantă, ci era culeasă de următoarea
categorie d e moștenitori pretorieni;
c. Bonorum possessio unde cognati – este vorba despre rudele de
sânge ale defunctului care nu sunt în același timp și agnați (exemplu: cazul
copiilor față de mama lor în cazul căsătoriei fără manus). Așadar, un agnat,
oricât de îndepărtat ar fi fost, îi înlătura de la moștenire pe cognați. Aceștia
din urmă veneau la moștenire până la al șaselea și uneori până la al
șaptelea grad de rudenie;
d. Bonorum possessio unde vir et uxor – cuprindea soții căsătoriți fără
manus care moștenea u în cazul în care nu existau moștenitori din celelalte
clase18.
În dreptul clasic, prin două senatusconsulte, împărații au extins și mai
mult cercul rudelor de msânge chemate la moștenire: prin senatusconsultul
Tertullian a fost acordat un drept de moșteni re mamei față de copiii rezultați
din căsătoria fără manus, dar era vorba numai despre mamele care aveau
ius liberorum (femeia liberă cu trei copii și cea dezrobită cu patru copii), iar
prin senatus consultul Orfitian, au fost chemați la succesiunea mamei, copiii
rezultați din căsătoria fără manus care moșteneau înaintea agnaților în
cadrul primei clase de moștenitori.
Ulterior, împăratul Justinian a renunțat la sistemul succesoral ce avea
la bază rudenia civilă, trecând la un sistem succesoral ce avea la b ază
rudenia de sânge.
Astfel, prin reformele adoptate de Justinian, au fost create patru clase
de moștenitori:
1. descendenții – dacă erau de același grad, împărțirea se făcea pe
capete, iar dacă erau de grade diferite împărțirea se realiza pe tulpini,
operând reprezentarea succesorală;
2. ascendenții, frații și surorile bune și copiii lor – în situația în care
veneau la moștenire numai ascendenți, ascendentul mai apropiat în grad îi
excludea de la moștenire pe cei mai îndepărtați, nefăcându -se deosebire
între ascendenții din partea tatălui sau a mamei19.
De asemenea, dacă rămâneau numai frați și surori moștenirea se
împărțea între aceștia pe capete, iar în situația în care veneau atât
ascendenți cât și frați și surori, moștenirea se împărțea tot pe capete în tre
ascendenți, frați și surori20.

18I. Cătuneanu , ″Curs de drept roman ″, Ed. Cartea Românească, București, 1927, p.525.
19Exemplu: dacă de pe urma lui de cujus au rămas tatăl și doi bunici, unul după mamă și unul după tată,
moștenirea urma să fie culeasă de tată ca fiind cel mai apropiat în grad dintre ascendenți de defunct.
20C. Hamangiu ș.a., op. cit., p.504.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
11
3. frații și surorile consangvini sau uterini și copiii lor – respectiv frați și
surori numai după tată sau numai după mamă și copiii acestora;
4. ceilalți colaterali, neprecizându -se până la ce grad se întinde
vocația cola teralilor la moștenire, fiind lăsate în vigoare regulile dreptului
pretorian care fixau ca ultim grad de rudenie gradul șase și uneori șapte21.
Soțul sau soția supraviețuitoare nu făceau parte din nici o clasă de
moștenitori, dar subzista vechea dispoziție pretoriană potrivit căreia soțul
sau soția aveau vocație la moștenire în lipsa celorlalți moștenitori legali.
Excepție o făcea văduva săracă, căreia îi era atribuită o parte din
moștenire, care varia în funcție de gradul de moștenire al celor chemați la
succesiune, dar nu putea depăși un sfert din patrimoniul succesoral.
SECȚIUNEA II – Legitimitatea dreptului de a dispune de avere prin
testament din perspectivă istorică.
O problemă ce a fost îndelung controversată în literatura de
specialitate o reprezintă legitimitatea dreptului de a dispune de avere prin
testament, problemă controversată atât dintr -un punct de vedere social și
moral, cât și, uneori, dintr -un altul politic. Această problemă este foarte
interesantă și foarte importantă din punct de vedere s ocial și economic dar,
așa cum arată unii autori, este lipsită practic de orice interes din punct de
vedere pur juridic. Pe teritoriul țării noastre reglementările cutumiare sau
scrise în această problematică au evoluat astfel:
În Legea Țării (sec. IV -XIV) Transmisiunea bunurilor mortis
causa numită cu un termen tradițional moșteniri (moș, moșie), se făcea pe
cale legală (în lipsa manifestării de voință a lui de cuius ) și testamentară.
Moștenirea testamentară se deschidea pe baza testamentului oral sau
scris. Atât testamentul oral numit „limbă de moarte" – cât și cel scris se
făceau în prezența martorilor22.
Părinții puteau dezmoșteni pe fiii răufăcători sau lipsiți de res pect. Se
admitea de asemenea substituția fideicomisară , prin care se impunea prin
testamentul scris să păstreze bunurile moștenite, în scopul de a le
transmite la decesul său unei alte persoane indicate de testator.
Odată cu apariția hrisoavelor legislativ e, s-a reglementat faptul că
succesiunea putea fi lăsată prin testament scris (zapis) sau oral (cu limbă de
moarte) și fără testament. Nu puteau veni la moștenire cei condamnați
pentru infracțiuni contra moralei (nevolnici )ca și asasinii celor care urmau
să fie moșteniți. În timpul regimului turco -fanariot precum și în perioada de

21V. Hanga , op. cit.,p. 320
22„Cartea românească de învățătură" întocmită de logofătul Eustrație din ordinul lui Vasile Lupu și tipărită
în anul 1646, sau „Îndreptarea legii" întocmită de Daniil Panoneanul din porunca lui Matei Basarab și
tipărită în anul 1652

Legatul Manole Adriana -Georgiana
12
până la apariția Codului civil ,succesiunea se menține în cele două forme cu
și fără testament. Vocația succesorală aparține celor trei categorii de rude
de sânge. Sunt de asemenea consacrate rezerva succesorală și trimiria .
Apar și unele derogări de la reguli, astfel, prin „Ofisul Domne sc sub No. 558
din anul 1851 Mart. 13' se stipula dreptul călugărilor de a testa chiar cu
încălcarea rezervei moștenitorilor rezervatari23.
În doctrină se consideră că testamentul este consecința și
complementului dreptului de proprietate. Un popor nu este cu adevărat
liber, dacă nu are dreptul de a testa, libertatea testamentului este cea mai
mare dovadă a libertății sale civile. Cine este acela, care ar putea să nu
respecte ultimele cuvinte ale unui muribund? Voința omului, idealizată prin
moarte, este una din cele mai mari puteri din lume.24
Dreptul de proprietate constă nu numai în a dispune de avere în
timpul vieții ci și în a hotărî asupra transmisiunii acestei averi după moarte.
Dreptul de a testa este în orice caz adânc înrădăcinat în moravurile
modern e și constituie una din coloanele fundamentale ale proprietății și ale
inițiativei individuale; legea însăși consacrând în mod expres acest drept.
Astfel, acest drept de a dispune de moștenire apare în documentele care
formează baza dreptului național, res pectiv constituțiile. În sistemul juridic
român apare pentru prima oară o stipulație expresă în acest sens într -un
astfel de document în Constituția din 1965, la art. 37 arătându -se că
„Dreptul la moștenire este ocrotit de lege". în Constituția actualăla art. 46
se stipulează: „Dreptul la moștenire este garantat".
Pe plan internațional stipulații în legătură cu dreptul de moștenire se
găsesc în multe Legi fundamentale ale statelor. În Constituția
Republicii Italiene la art. 42 alin. 4 se arată că : „Legea stabilește normele
și limitele moștenirii legale și testamentare, precum și drepturile Statului
asupra moștenitorilor". În Legea Fundamentală pentru Republica
Federală Germania la art. 14 alin. 1 se stipulează că „Proprietatea și
dreptul la moșten ire sunt garantate. Conținutul și limitele lor sunt stabilite
prin lege". în Constituția Spaniei se arată la art. 33 alin. 1: „Este
recunoscut dreptul la proprietate privată și la moștenire" la alin. 2 că
„Funcția socială a acestor drepturi va delimita co nținutul lor, conform legii".
Secțiunea III. Legatul prezentare generală .
După cum am precizat, testamentul poate cuprinde dispoziții extrem
de variate. Esențiale însă pentru acest act de ultimă voință sunt acelea prin
care se realizează transmiterea în tot sau în parte a patrimoniului lui de

23„Legiuirea Caragea".
24Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, Ed. III, Editura Universul Juridic, București, 2014.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
13
cuius către persoanele anume desemnate realizându -se în acest mod o
derogare de la regulile devoluțiunii legale a moștenirii.
Legatul devine astfel cea mai importantă dispoziție testamentară prin
care testatorul desemnează una sau mai multe persoane care, după
moartea sa, vor dobândi cu titlu gratuit întreaga masă succesorală, o
fracțiune din această universalitate ori doar anumite bunuri determinate.
În elaborarea Noului Cod Civil, legiuitorul român a avut în vedere
instituția legatului ca fiind o liberalitate pentru cauză de moarte care se face
printr -un testament unei persoane, numită legatar, desemnată de testator
prin acest înscris, liberalitate care poate cuprinde bunuri determinate, o
fracțiune din patrimoniu sau universalitatea acestuia.
Demnă de amintit este și o altă definiție ceva mai sintetică a legatului,
ea aparținând însă unor reprezentanți de seamă ai literaturii de specialitate
românești de la începutul secolului nostru: „legatul este o libertate pe care
testatorul o face prin testament unei perso ane pe care o arată în act’’25
Secțiunea IV Noțiunea de legat.
Definiția legatelor . Prin legat înțelegem dispoziția testamentară, prin
care testatorul desemnează o persoană care dobândește la decesul
dispunătorului, cu titlu gratuit, întregul său patrimoni u, o fracțiune din acesta
sau anumite bunuri26.
Potrivit articolului 986 C.Civ., legatul este dispoziția testamentară prin
care testatorul stipulează că, la decesul său, unul sau mai mulți legatari să
dobândească întregul său patrimoniu, o fracțiune din ac esta sau anumite
bunuri determinate. De asemenea, lipsa legatelor patrimoniul defunctului se
va transmite potrivit regurilor devoluțiunii legale a moștenirii.
Din definiție rezultă că legatul este o liberalitate pentru cauză de
moarte. Prin el testatorul u rmărește să transmită un drept sau o
universalitate de drepturi ori o fracțiune, legatarului, fără a primi un
contraechivalent. În limita folosului pur gratuit, legatul este o liberalitate și
atunci când el este grevat de sarcini. Legatul este un act jurid ic pentru
cauză de moarte, deoarece produce efecte juridice numai din momentul
morții testatorului. Spre deosebire de donație, patrimoniul testatorului nu
suportă modificări cât timp el este în viață.
Obiectul legatelor . Legatarul poate să dispună prin le gat, de toate ori
de o parte din bunurile sale. În ultimul caz succesiunea se atribuie după
regulile devoluțiunii legale succesorilor legali și după dispozițiile
testamentului succesorilor legatari.

25Emil Cernea, Emil Molcuț, op.cit., p.116.
26Ilioara Genoiu – „Dreptul la moștenire în Noul Cod Civil”, Editura C.H.Beck, București 2012, p.179

Legatul Manole Adriana -Georgiana
14
Secțiunea V. Aspecte privind desemnarea legatarului
Testatorul este liber sa aleagă modalitatea de desemnare a
legatarului, dacă o face personal prin testament încheiat în formele
prevăzute de lege. Așadar, punctual, desemna rea legatarului trebuie să
îndeplinească următoarele cerințe: trebuie să fie făcută prin testamentul
încheiat în formele prevăzute de lege , să fie făcută personal de către
testator și testatorul este liber să aleagă modalitatea de desemnare a
legatarului .27În acest sens, testamentul trebuie să cuprindă elementele
necesare pentru identificarea legatarului. Este nulă dispoziția testamentară
care nu oferă în cuprinsul testamentului, cel puțin în parte, elementele
necesare cu ajutorul cărora legatarul să poată f i identificat cu
certitudine. Astfel, legatarul trebuie să fie o persoană determinată sau
determinabilă în momentul deschiderii succesiunii. Această persoană poate
fi chiar și nenascută (în cazul persoanei fizice) sau neînființată (în cazul
persoanei jurid ice), cu condiția să existe la data deschiderii succesiunii și să
fie determinabilă.
Tocmai pentru că desemnarea legatarului prin testament este
obligatorie, legatul secret nu poate fi valabil.Legatul secret este acela prin
care persoana legatarului nu es te identificată în testament, dar testatorul o
comunică verbal sau chiar în scris, dar fără respectarea formelor
testamentare, unui terț (chiar și moștenitor).În concluzie, un astfel de legat
este nul deoarece determinarea legatarului nu se poate face în t emeiul
testamentului, fără concursul unei terțe persoane. Această condiție nu
trebuie totuși interpretată radical, în sensul că legatarul să fie determinat pe
întreg cuprinsul testamentului, în absolut toate dispozițiile ce îl privesc. Este
suficient ca în testament să fie inserate cel puțin o parte din elementele cu
ajutorul cărora legatarul să poată fi determinat în viitor. Testatorul trebuie să
desemneze personal legatarul . Desemnarea legatarului nu se poate face
prin reprezentant deoarece testamentul es te un act juridic esențialmente
personal. Este nul legatul cu facultate de alegere, prin care testatorul a
lăsat determinarea legatarului pe seama unei terțe persoane. Aceasta
pentru că, în acest caz, o terță persoană ar fi cea care ar dispune pentru
timpu l încetării din viață a testatorului, și nu testatorul însuși28.
În schimb este valabil legatul în următoarele situații:
• dacă legatul este făcut unei persoane determinate de testator,
dar cu sarcina predării bunurilor unor persoane alese de către legatar sau
terț;

27Fr. Deak. R. Popescu, op. cit., p.106.
28Ilioara Genoiu, op. cit., p.179

Legatul Manole Adriana -Georgiana
15
• dacă legatul este făcut unor persoane determinate, dar
repartizarea între ele a bunurilor legate este lăsată la aprecierea unui terț
care are calitatea de m andatar;
• dacă legatul este făcut în favoarea unei persoane pe care
urmează să o aleagă un terț dintr -un cerc restrâns de persoane stabilit de
testator.
Testatorul poate alege liber modul de desemnare a legatarului .
Testatorul nu este obligat să respecte o anumită formulă în desemnarea
legatarului.
Desemnarea poate fi:
▪ directă – numai prin indicarea numelui, poreclei sau prin arătarea
calității care îl individualizează pe legatar. Această calitate poate fi gradul
de rudenie: nepot, frate, soră, copii etc. sau profesia, dacă într -un anumit
teritoriu aceasta este exercitată doar de o singură persoană: preot, notar,
învățător, fierar etc.
▪ indirectă – care rezultă din exheredarea (directă, parțială, nominală)
a unor moștenitori legali, exheredare care are drept rezultat mărirea cotei
succesorale cuvenite comoștenitorului sau chema rea concretă la moștenire
a moștenitorului subsecvent.
Exheredarea directă parțială (nominală) a unor moștenitori valorează
legat (desemnare de legatar) tot așa cum instituirea, desemnarea directă
de legatar valorează exheredare indirectă (totală sau parț ială). Este de
menționat totuși că moștenitorul desemnat indirect culege moștenirea în
calitate de moștenitor legal și nu de legatar.
De asemenea desemnarea mai poate fi indirectă și în cazul indicării
unor elemente îndestulătoare pentru identificarea le gatarului, altele decât
calitatea care -l individualizează; de exemplu: persoana care mi -a salvat
viața29.

29Ilioara Genoiu, op.cit., p.180

Legatul Manole Adriana -Georgiana
16
CAPITOLUL II . Condițiile de valabilitate privind legatul
Secțiunea I Caracterele juridice ale legatelor30
În primul rând legatul este un act unilateral de voință, el fiind realizat
de o singură persoană, în cazul nostru testatorul.
În al doilea rând legatul este o liberalitate deoarece testatorul
urmărește să procure un avantaj patrimonial legatarului fără a primi la
rândul său un echivalent. A cest avantaj poate lua forma drepturilor reale, a
celor de creanță sau a ambelor. O altă precizare se mai poate face cu
privire la acest caracter al legatului și anume aceea că intenția liberală îl va
caracteriza chiar dacă este grevat de o sarcină fie ea și de natură
patrimonială31.
De asemenea, legatul este un act juridic mortis causa producând
efecte juridice numai după decesul testatorului: „testatorul dispune pentru
timpul încetării sale din viață”. Datorită caracterelor sale, legatul se
aseamănă dar se și deosebește de donație. Ambele sunt liberalități căci
dispunătorul – testator sau donator – nu va beneficia de o compensație dar
deosebirea constă în aceea că momentul producerii efectului micșorării
patrimoniului este diferit. În cazul legatului, dreptul sau drepturile cedate vor
trece la legatar numai după decesul testatorului, pe când în cazul donației,
transferul va opera în timpul vieții donatorului.
Secțiunea II Condiții de valabilitate a legatelor
Pentru ca legatul să fie valabil se cer întrunite cumulativ câteva
condiții: existența unui înscris, desemnarea legatarului și det erminarea
bunului legat.
1. Existența unui înscris . Legatul este valabil numai dacă este
cuprins de un înscris întocmit în oricare dintre formele testamentare. Acest
lucru,pentru că, pe de o parte, testamentul reprezintă un act juridic solemn
care trebuie să îndeplinească condițiile de formă legale sub san cțiunea
nulității absolute nefiind valid testamentul verbal, iar pe de altă parte
deoarece legatul nu este altceva decât una dintre dispozițiile acestui act de
ultimă voință. „A pari” înseamnă că un eventual legat verbal nu poate
produce efecte chiar dacă ar exista o confirmare din partea testatorului.
Legea este fermă în acest sens prin neadmiterea altor forme testamentare,
decât cele prevăzute de art. 1040 C.civ. „T estament ordinar poate fi olograf
sau autentic”.

30Ioana Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016, p.324 –
327.
31Liviu Stănciulescu „Curs de drept civil Su ccesiuni”, Editura Hamangiu, București 2015, p.142.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
17
2. Desemnarea legatarului . Individualizare a beneficiarului legatului
este cea de -a doua condiție de valabilitate a acestuia. Când testatorul face
un legat în favoarea unei persoane fizice sau juridice ia naștere un raport
juridic, astfel că dacă persoana beneficiară a legatului nu e determinată
atunci nici relația juridică dintre testator și legatar nu se poate realiza lipsind
unul dintre subiectele raportului32.
Fosta Instanță Supremă a decis: „Desemnarea legatarului trebuie să
îndeplinească două cerințe și anume să fie făcută prin testament și
personal de către testator. Nu este necesar ca beneficiarul să fie determinat
pe de -a-ntregul în cuprinsul actului ci este suficient ca testamentul să
cuprindă, cel puțin în parte, elementele cu ajutorul cărora legatarul să poată
fi determinat ulterior. Legat ul nu este valabil dacă persoana beneficiară este
incertă și nedeterminată”.33
Două reguli se pot desprinde din această soluție jurisprudențială:
legatarul trebuie să fie desemnat prin testament iar această individualizare
să fie făcută personal de către t estator. La acestea două, se mai adaugă
aceea că testatorul poate să aleagă potrivit voinței sale liberale modalitatea
de desemnare a legatarului.
a) Prima regulă privind desemnarea legatarului , trebuie să se facă
prin intermediul testamentului, și va fi înțeleasă în sensul că elementele
necesare identificării beneficiarului legatului vor fi cuprinse în testament.
Această persoană poate fi determinată sau determinabilă. Per a contrario
este nul legatul făcut unei persoane incerte pentru simplul moti v că nu se
poate ști cui va fi atribuit lucrul legat, necunoașterea persoanei legatarului
fiind o piedică de fapt.
Persoana gratificată prin legat trebuie să fie determinată sau cel puțin
determinabilă în momentul deschiderii succesiunii pentru că și exist ența
succesorului se raportează tot la această dată34.
O altă chestiune demnă de luat în considerare e aceea a cazului în
care testatorul instituie ca legatar o persoană viitoare, nenăscută încă
punându -se în discuție aplicarea adagiului latin infans concep tus pro nato
habetur quoties de commodis ejus agitur. Pentru a succede trebuie
neapărat ca persoana să existe în momentul deschiderii succesiunii.
Soluția preluată din dreptul roman are o motivare cât se poate de
firească ocrotindu -se un drept legitim al c opilului. În lipsa acestor prevederi
legale s -ar fi putut ca de cujus să-și instituie ca legatar descendentul
nenăscut, dar conceput, care nu ar fi beneficiat de dreptul său ajungându –

32Liviu Stănciulescu, op. cit., p.142.
33 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1364 din 23 iunie 1980.
34Ilioara Genoiu, op. cit. p.180

Legatul Manole Adriana -Georgiana
18
se la o gravă injustiție. Legiuitorul român a creat astfel o „capacitate de
folosință anticipată”, condițiile funcționării ei fiind următoarele: să fie vorba
doar de dobândirea unor drepturi și nu de asumarea de obligații și copilul
să se nască viu.
Prima cerință este întrunită chiar dacă copilul este desemnat legatar
universa l sau cu titlu universal devenind prin urmare titular al activului și
pasivului succesoral. Pentru a opera această regulă a capacității de
folosință e necesară îndeplinirea și a celei de -a doua condiții respectiv
copilul să se nască viu. În legislația româ nă este suficient ca nou -născutul
să trăiască fie și câteva secunde, să fi respirat măcar o singură dată, fapt
ce se va constata la autopsie prin proba docimaziei.
Concluzionând, când persoana a fost concepută până la momentul
deschiderii moștenirii și sun t suficiente date privind identificarea sa va putea
beneficia de fructul legatului.
Datorită necesității desemnării legatarului prin testament este
considerat nul legatul secret. Este cazul acelor testamente care nu conțin
elementele de individualizare ale legatarului ce sunt comunicate de către
testator unor terțe persoane fie și în grad succesibil cu dispunătorul, prin
diverse mijloace scrise sau verbale, oricum fără a se respecta condițiile
formale ale testamentului.
b) A doua regulă cere ca desemnarea l egatarului să se facă personal
de către testator. Acesta nu poate lăsa determinarea legatarului la alegerea
unui terț pentru că s -ar realiza un legat cu facultate de alegere sancționat
cu nulitatea absolută pentru faptul că nu dispune testatorul. Esența un ei
liberalități constând în considerația față de gratificat nu se poate concepe
ca testatorul să fie însuflețit de animus donandi referitor la o persoană pe
care nu o instituie personal ca legatar al său.
Va fi însă considerat valabil legatul făcut unei pe rsoane determinate
de testator care are la rândul ei sarcina de a preda bunul sau bunurile ce
alcătuiesc obiectul legatului la una sau mai multe persoane alese fie de
legatar fie de un terț. Menționăm că în această situație nu se încalcă
dispozițiile lega le, testatorul fiind cel care -l desemnează pe legatarul inițial
chiar dacă acesta din urmă va transmite legatul altui beneficiar. Poate fi
cazul unui legat ce privește o sumă de bani, făcut în favoarea unei instituții
de binefacere care îi va împărți perso anelor aflate într -o stare materială
precară.
Doctrina de specialitate și -a exprimat părerea și în ceea ce privește
acel legat ce are drept gratificat un incertus ex certis personis , cu alte
cuvinte, o anumită categorie de persoane dintre care va fi ales l egatarul,
categorie determinată de altfel de testator. De exemplu, legatarul va fi ales
dintre studenții care vor obține calificative maxime la examenul de licență.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
19
Jurisprudența a adoptat o poziție riguroasă anulând legatele făcute cu
facultatea de aleger e, indiferent dacă legatarul e o persoană cu totul incertă
sau un „incertus ex certis personis”35.
Distinșii noștri autori au criticat însă această soluție a instanțelor
opinând că interdicția unor astfel de legate se poate evita prin intermediul
legatului cu sarcini. Testatorul nu poate fi împiedicat să facă un legat cu
sarcină pe care o impune apoi unui legatar universal determinat, de
preferință unei persoane juridice, care va avea atribuția de a stabili o altă
persoană drept beneficiară a legatului. Pe cale de consecință, legatarul
universal inițial are doar rolul unui interpus, testatorul întocmind în realitate
un legat al cărui beneficiar va fi ales de altcineva. Instanța, considerându -l
un legat cu sarcină îl va trata ca atare, singurii moștenitorii a vând
posibilitatea atacării testamentului invocând interpunerea de persoane.
Practicienii au decis că a ști dacă suntem în fața unui legat cu sarcini
sau a unei interpuneri de persoane ce ascunde în acest mod un legat cu
facultate de alegere este o chestiu ne de fapt apreciată suveran de instanță
de la caz la caz.
În literatura de specialitate au apărut imediat critici care considerau
această soluție regretabilă deoarece instituie arbritrariul judecătorului,
interdicția jurisprudențială fiind nefondată în te orie și nesocotită în practică.
S-a propus ca instanțele să considere valide legatele făcute persoanelor
incerte pe care terțul le va alege însă dintr -o categorie determinată expres
de testator, dându -se astfel ca și în dreptul roman, câștig de cauză
legat elor unor persoane incerte ex certis personis36.
c) Cea de -a treia regulă care vizează desemnarea legatarului,
permite testatorului de a alege liber modul prin care va realiza acest lucru.
Cu toate că testamentul este prin excelență un act juridic solemn, autorul
său își va putea desemna moștenitorii fără a utiliza diverse formule
sacramentale așa cum se proceda în dreptul roman fiind suficient ca în
conținutul acestui act de ultimă voință să existe elemente care vor permite
determinarea neechivocă a persoa nei legatarului ori a legatarilor. Aceștia
pot fi desemnați direct sau indirect.
Desemnarea directă se face atunci când testatorul indică numele și
prenumele legatarului. Când se înregistrează o eroare de ortografie sau
lipsește un prenume aceasta nu va av ea importanță din moment ce se
poate stabili identitatea civilă a persoanei desemnate. Identificarea
legatarului mai poate fi făcută și prin arătarea calității de rudă cu
dispunătorul, jurisprudența utilizând câteva criterii de interpretare: dacă
testatoru l urmărește instituirea unei singure rude dar există mai multe

35Liviu Stănciulescu, op. cit., p.143.
36Mihail Eliescu, op. cit., p.256.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
20
persoane în grad succesibil mai sunt necesare și alte elemente de
identificare. De pildă, nepotul care mă îngrijește; în cazul în care sunt
desemnate rude de același grad, spre exemplu frații, toate persoanele care
au acest grad fac parte din desemnare; utilizarea expresiei „copii” se referă
și la nepoți adică copiii copiilor precedați introducându -se astfel în
devoluțiunea testamentară un echivalent al reprezentării, specifică
moștenirii ab int estat ; expresia masculină frate, nepot, văr include și rudele
de sex feminin dar expresia soră, nepoată, vară nu are relevanță asupra
sexului masculin. Prin moștenitori naturali se vor înțelege moștenitorii legali
din ziua redactării testamentului.
Desemna rea indirectă se realizează când sunt elemente
îndestulătoare pentru identificarea persoanei instituită ca legatar, altele
decât cele folosite la determinarea directă așa cum ar fi de pildă, cel care
mi-a renovat casa. Acest tip de desemnare poate rezulta și din exheredarea
unor moștenitori legali. Modalitatea prin care se ajunge la desemnarea
indirectă diferă funcție de felul exheredării. Dacă aceasta este directă și
generală vizând pe toți moștenitorii legali ai testatorului, cotitatea
disponibilă, căci n umai de aceasta poate dispune „de cujus” în virtutea
voinței sale liberale, va reveni statului. În cazul în care dezmoștenirea
directă este doar parțială, înlăturându -se doar unul sau mai mulți succesori
legali nefiind desemnați alți legatari, succesiunea întreagă ori doar cotitatea
disponibilă va ficuleasă de comoștenitorul sau comoștenitorii celui
exheredat sau moștenitorii subsecvenți conform regulilor devoluțiunii legale.
În doctrină se afirmă că „dezmoștenind numai pe unii erezi testatorul
îi instituie pe ceilalți, exhreredarea directă parțială devenind o instituire
indirectă de legatari” așa cum formulează de altfel și dreptul francez:
„excluser c’est instituer”.
Pe marginea acestei teorii se poate însă discuta deoarece succesorii
legali care vin la moștenire în locul celor înlăturați, culeg moștenirea
alcătuită de legat datorită efectului legii și nu în baza voinței testatorului37.
Spre deosebire de exhreredarea directă, prin cea indirectă nu se
menționează expres moștenitorii legali înlăturați dar se instituie unul sau
mai mulți legatari ce vor culege întreaga masă succesorală sau doar
cotitatea disponibilă în eventualitatea existenței moștenitorilor rezervatari.
Efectul constă în înlăturarea totală a moștenitorilor legali nerezervatari iar a
rezervatarilor doar in limita cotității disponibile38.
3. Determinarea bunului legat . Această a treia și ultimă condiție de
valabilitate a legatului spune că nemenționarea în testament a lucrului legat
conduce la nulitatea sa. Dacă nu există certitudine cu p rivire la bunul legat,

37Dan Chirică – „Drept Civil. Succesiuni”, Ed. Lumina Lex 1996, p.115
38Liviu Stănciulescu, op.cit., p.143

Legatul Manole Adriana -Georgiana
21
totuși acesta va fi valid în condițiile în care se va putea stabili din conținutul
testamentului ce bun ori ce bunuri au fost legate. Mai precizăm că, dacă
testatorul a dispus prin testamentul său de lucruri de aceeași natură, unul
dintre ele lăsându -i-se legatarului fără a fi individualizat așa cum cere art.
1059 C.civ., se va preda bunul de o calitate intermediară39.

39Ilioara Genoiu, op.cit. ,p.180

Legatul Manole Adriana -Georgiana
22
CAPITOLUL III . Clasificarea legatelor
Legatele pot fi clasificate în funcție de obiectul liberalității sau de
modalitățile care afectează liberalitatea. După cel de -al doilea criteriu,
legatele pot fi pure și simple; cu termen; sub condiție; cu sarcină sau cu
clauză penală. După cel de -al doilea criteriu, pot fi: universale, cu titlu
universal sau cu titlu particular.40
Secțiunea I. Clasificarea legatelor după obiectul lor
1.1. Legatul universal
Textul art.1055 Cod civil definește legatul universal ca fiind dispoziția
testamentară care conferă uneia sau mai multor persoane vocație la
întreaga moștenire41. Astfel, cel care a fost instituit legatar universal are
această calitate chiar dacă testatorul a dispus în favoarea unor persoane
prin legate cu titlu parti cular de fiecare dintre bunuri, căci vocația legatarului
universal la întreaga succesiune există și în aceste condiții. 42Astfel, dacă
legatele sau o parte din legatele cu titlu particular sunt caduce, ori
beneficiarii au renunțat la legate, legatarii unive rsali vor culege aceste
bunuri. Pot exista deci legate universale fără emolument.
Legea nu impune o formă specială legatelor cu titlu universal.
Formula uzuală este : instituie ca legatar universal pe …” sau, „transmit
toate bunurile mele mobile și imob ile …”. Esențial este să rezulte intenția
testatorului de a naște în patrimoniul legatarului dreptul la universalitate. De
aceea, uneori voința testatorului este ambiguă, fiind necesară interpretarea
testatorului. Sunt legate universale:
– legatul tutu ror bunurilor mobile și imobile , căci dă naștere chemării la
universalitatea succesiunii;
– legatul nudei propriet ăți a tuturor bunurilor , căci legatarul este
chemat să culeagă întreaga moștenire, după stingerea uzufructului;
– legatul cotității disponibil e, căci legatarul are chemare la întreaga
moștenire, dacă nu există moștenitori rezervatari ori dacă aceștia din urmă
au renunțat sau sunt declarați nedemni;
– legatul prisosului ( rămășiței ), adică ceea ce a rămas după
executarea legatelor cu titlu unive rsal și cu titlu particular, este universal
pentru aceleași rațiuni ca și la legatul cotității disponibile.

40Ilioara Genoiu, op.cit., p.182
41Cod Civil –Legea nr.287/2009 republicat ă în Monitorul Oficial Partea I, nr. 505,15 iulie 2011, cu
modificările și completările ulterioare.
42Ioana Nicolae, op. cit., p.329 -330.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
23
Efecte : Legatul universal poate fi diferit. El poate conferi proprietatea
tuturor bunurilor lăsate de de cujus, adică beneficiarul este singurul
succesor universal sau când există succesori rezervatari aceștia au
renunțat sau nu pot primi succesiunea.
Dar poate să -i confere un drept la o cotă parte din bunurile lăsate de
de cujus, dacă există mai mulți succesori universali ori în această ipoteză
se include cazul mai multor succesori universali care poate fi în concurs cu
succesorii rezervatari ori cu legatarii cu titlu universal. Esențial este în acest
caz că ei sunt titularii unor drepturi indivize, spre deosebire de legatarul cu
titlu particular c are este titularul unui drept individual43.
Tot legat universal există și atunci când testatorul atribuie loturile.
Avantajul unui astfel de testament este că legatarii devin proprietarii
bunurilor atribuite, de la data decesului lui de cujus.
Cu privire la stabilirea întinderii și vânzarea unor bunuri, jurisprudența
a statuat că î n momentul testării, obiectul legatului universal nu este
determinat, iar întinderea depturilor unui legatar universal se caracterizează
în fapt la data decesului testatorului. Pân ă la acea dată el are doar o
vocație la întreaga succesiune, adică la o universalitate de bunuri, deci la
un drept ce rămâne același, cu toate schimbările, care pot în fapt să
mărească sau să micșoreze obiectul legatului. Până în momentul morții
testatoru lui toate înstrăinările făcute de el nu pot fi considerate că revocă
tacit legatul universal, ci au doar efectul de a diminua emolumentul.
Astfel fiind, prin facerea unui testament ulterior prin care se instituie
un legat cu titlu particular ce conferă voc ație la unul sau mai multe bunuri
succesorale singulare privite ca bunuri izolate, sau printr -un contract de
vânzare -cumpărare ulterior, nu se poate considera revocat legatul universal
instituit printr -un testament anterior, deoarece un atare legat conferă
vocație la întreaga moștenire.
În cazul în care bunurile înstrăinate în orice mod după facerea
testamentului reintră în patrimoniul testatorului, legatarul reintră în
patrimoniul testatorului, legatarul universal are dreptul la ele întrucât intră în
compo nența masei succesorale la care are vocație.44
De asemenea, jurisprudența a subliniat ideea conform căreia c alitatea
de legatar universal înlătură astfel de la succesiune pe moștenitorii
nerezervatari, iar caracterul indivizibil ai moștenirii face ca toate bunurile
prezente și viitoare să revină moștenitorului testamentar universal.45

43Ioana Nicolae, op. cit., p.329 -330.
44 TS,sc.,dec.nr.1939/1972,în I.Mihuță, Repertoriu …1969 -1975, p. 200 .
45 Judecătoria Bacău , Sentință civilă 7928 din 16.10.2012 .

Legatul Manole Adriana -Georgiana
24
1.2. Legatul cu titlu universal
Este legatul care conferă lega tarului chemare la o cotă parte (
fracțiune ) din moștenire46. Textul art.1056 Cod civil, definește legatul cu
titlu universal ca fiind dispoziția testamentară care conferă uneia sau mai
multor persoane vocație la o fracțiune a moștenirii47.
Prin fracțiune a moștenirii se înțelege:
a) fie proprietatea unei cote -părți din aceasta;
b) fie un dezmembrământ al proprie tății asupra totalității sau a unei
cote-părți din moștenire;
c) fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalității ori asupra
unei cote -părți din universalitatea bunurilor determinate după natura sau
proveniența lor.
Enumerarea făcută de text impune două observații:
Este o enumerare limitativă. Din acest text rezultă că legea
recunoaște limitativ trei tipuri de legate cu titlu universal, orice altă
determinare a fracțiunii nu mai poate fi calificată ca fiind o indicare a unui
legat cu titlu un iversal ci a legatului universal, ori a legatului cu titlu
particular. De exemplu, legatul tuturor bunurilor situate într -o localitate ori o
cotă-parte din ele, mobilele din sufragerie sau cărțile din bibliotecă este
considerat un legat cu titlu particula r. De asemenea, legatul tuturor valorilor
mobiliare, ori a unei cote din acestea este un legat cu titlu particular căci nu
face parte din cele cinci categorii de legate cu titlu universal.
Rațional, doar indicarea unei fracțiuni din universalitate este un legat
cu titlu universal. Cu toate acestea, legiuitorul indică a avea același caracter
și legatul bunurilor mobile sau legatul bunurilor imobile. Logic, acestea din
urmă sunt legate cu titlu particular și aceasta este cu atât mai evident atunci
când nu exi stă decât un singur bun imobil , respectiv câteva bunuri mobile.
În virtutea legii, însă, aceste legate vor fi cu titlu universal.
Această categorie a legatelor este criticată în doctrină ca fiind inutilă,
deoarece distincția ei față de legatul universal n u este calitativă, ci
cantitativă. Prin opoziție cu legatul particular, care operează o transmisiune
cu titlu particular, celelalte două operează o transmisiune cu titlu
universal48.
Ca și legatul universal, legatul cu titlu universal se caracterizează prin
vocația conferită titularului căci dacă acestuia i -au fost lăsate toate bunurile
imobile, de exemplu, orice legat cu titlu particular asupra unui imobil care va

46Ilioara Genoiu , op.cit., p.185
47Ioana Nicolae, op. cit., p.333 -334.
48Liviu Stănciulescu, op.cit., p.145.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
25
fi ineficient dă dre ptul legatarului cu titlu universal asupra tuturor imobilelor
să primească și acel imobil.
Singura deosebire între legatul universal și cel cu titlu universal
constă în faptul că , cel din urmă nu naște vocația la tot. Vocația născută
de acest legat este mult mai restrânsă: ea se reduce fie la o cotitate, fie la o
categorie de bunuri. Legatarul universal are vocație la întreaga moștenire și
astfel, caducitatea unuia dintre legatele universale va profita celorlalți
legatari din aceeași categorie. În schimb , legatarul cu titlu universal nu are
chemare decât pentru fracțiunea din patrimoniu cu care a fost gratificat,
astfel încât caducitatea unuia dintre legatele cu titlu universal nu profită
colegatarilor din aceeași categorie, ci moștenitorilor ab intestat sau
legatarului universal.
El poate însă profita de renunțarea sau înlăturarea de la moștenire a
legatarului particular ori a celui rezervatar ca și legatarului universal.
Efectele legatului cu titlu universal sunt variate după obiectul lor.
Dacă legatul cu titlu universal are ca obiect toate bunurile mobile ori
toate bunurile imobile, el conferă legatarului un drept individual asupra
fiecărui bun, cu excepția celor atribuite unor legatari cu titlu particular.
În toate celelalte cazuri, legatul cu titlu u niversal nu conferă decât
drepturi indivize. De asemenea, ca și în cazul legatului universal, legatul cu
titlu universal poate să conțină stipulații în care laturile sunt atribuite
legatarilor. Exemple de legate cu titlu universal:49 legatul pe care minorul de
16 ani îl face cu privire la întreaga sa avere. Minorul de 16 ani nu poate
dispune prin testament decât de jumătate din ceea ce ar fi putut dispune
dacă ar fi fost major. Când minorul face un legat asupra întregii averi, acest
legat este de fapt cel al unei jumătăți din succesiune (respectiv, din
cotitatea disponibilă), deci un legat cu titlu universal.
Cu privire la excepția nulității absolute a testament lăsat de defuncta
M.F., în favoarea reclamantei M.A., autentificat prin Încheierea de
Autentificare nr. 10 32 din data 1 februarie 2002 a Biroului Notarului Public
D.E.A., cu sediul în or. Covasna, jud. Covasna , excepție invocată de către
pârâții M.A. și M.M., instanța reține faptul că ne aflăm în situația unui legat
cu titlu universal, potrivit dispozițiilor art. 888 din Codul Civil din anul 1864,
nulitatea fiind o sancțiune de drept civil , care lipsește actul juridic de efecte
contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă,
testamentul fiind lovit de nulitate absolută dacă a fost încheiat cu
nerespectarea condițiilor generale de încheiere, respectiv cu nerespectarea
condițiilor speciale de formă , sens în care instanța reține ca acest
testament face referire în mod expres la cota 20/32 parte din imobilul situat
în or. Covasna, jud. Covasna , Testament autentic , potrivit dispozițiilor art.

49 https://notariat -tineretului.net/dictionar -juridic -dex/legatul -cu-titlu-universal

Legatul Manole Adriana -Georgiana
26
860 din Codul Civil din anul 1864, acesta fiind încheiat cu respectarea
dispozițiilor legale, motiv pentru care, instanța a respins ca neîntemeiată
excepția invocată .50
1.3. Legatul cu titlu particular
Conform art.1057 Cod Civil, orice legat care nu este universal sau cu
titlu universal este un legat cu titlu particular. Legatul particular este cel al
cărui obiect este altul decât cel care fomează obiectul legatului universal
sau legatului cu titlu unive rsal51. El poartă asupra unuia sau mai multor
bunuri determinate ori asupra unei categorii sau o parte dintr -o categorie de
bunuri altele decât cele mobile sau imobile52.

Astfel, vor fi legate particulare:
a) Legatul unui cor p cert, individual determinat ( casă, automobil,etc. );
b) Legatul unor bunuri determinate prin genul său: o sumă de bani, o
cantitate de grâu, etc. lucrul legat cuprinde și accesoriile necesare ,
existente la data decesului testatorului. Moștenitorul nu va fi obligat să dea
lucrurile de cea mai bună calitate, dar nici de cea mai rea calitate;
c) Va fi particular și legatul bunurilor incorporale. De exemplu, legatul
unei creanțe prin care moștenitorul sau legatarul universal ori cu titlu
universal este obligat să -i transfere creanța pe ca re moștenirea o are
împotriva unui terț;
d) Legatul prin care testatorul iartă de datorie pe legatarul particular
legatum liberationis;
e) Legatul unui fapt ( posibil și licit ) prin care moștenitorul universal
sau cu titlu universal este obligat să facă sau să nu facă ceva în favoarea
legatarului;
f) Legatul nudei proprietăți a unui bun individual determinat;
g) Legatul uzufructului unui bun individual determinat;
h) În doctrină și jurisprudență este controversată natura juridică a
legatului uzufructului întregii moșteniri sau al unei fracțiuni din moștenire.
Este posibil ca un legatar cu titlu particular să culeagă toate bunurile
lui de cujus, când, de exemplu, bunurile individuale determinate, ori
categoria de bunuri legate în favoarea lui sunt singurel e care existau la data
decesului în patrimoniul testatorului. Legatul nu este universal din această
cauză căci el nu naște vocația la întreg.

50Tribunalul Covasna, Sec.Civilă, Sentință civilă Nr.459 din 30.04.2013 în ședință publică.
51Ioana Nicolae, op. cit., p.336.
52Ilioara Genoiu, op.cit., p.187

Legatul Manole Adriana -Georgiana
27
Efecte : Legatul cu titlu particular conferă legatarului proprietatea
individuală asupra bunurilor testate în favoa rea lui. De aceea, legatul nu are
valoarea plății unei datorii, căci cel care gratifică pe creditorul său nu poate
să pretindă că i -a achitat datoria prin acest act.
Dacă legatele cu titlu particular depășesc activul net al moștenirii, ele
vor fi reduse în măsura depășirii; în ipoteza în care un legat a fost executat
fără a se cunoaște anumite datorii ori sarcini ale moștenirii, moștenitorul,
creditorii sau orice persoană interesată poate solicita restituirea de la
legatarul plătit, în măsura în car e legatu l urmează a fi redus. B unul care
constituie obiectul unui legat cu titlu particular se predă cu accesoriile sale,
în starea în care se găsește la data deschiderii moștenirii53.
a) Dificultăți de calificare a legatelor
Interpretarea voinței testatorului. Uneori este dificil de stabilit obiectul
legatului. Instanța va fi cea care va interpreta dispoziția testamentară pentru
a delimita bunurile conferite.
Calificarea tipului de legat. Presupunând că voința testatorului este
clară, se nasc dificultăți legate de calificarea legatului, căci aceasta este o
chestiune de drept și nu leagă pe judecător dacă legatarul i -a dat o
calificare greșită. Când însă incertitudinea este legată de clarificarea voinței
testatorului, calificarea dată de el poate ajuta la interpre tarea voinței sale.
Interesul calificării: Legatul universal conferă sezina (posesia) celelalte
legate nu conferă acest drept.
Legatul universal și cel cu titlu universal obligă pe legatari la a suporta
pasivul succesoral pe când legatul cu titlu particula r nu naște această
obligație. În fine, legatarii universali beneficiază de dreptul de acrescământ,
pe când ceilalți legatari numai în rare situații. De exemplu, dacă sunt
instituiți doi legatari universali, renunțarea unuia la moștenire profită
celuilalt. În schimb dacă cei doi ar fi legatari cu titlu universali, de exemplu
fiecare pentru jumătate din avere , renunțarea unuia nu profită celuilalt ci
succesorilor legali.
b) Beneficiarii legatelor
Pot fi beneficiari ai legatelor persoanele care fiind desemnate de
testator, îndeplinesc condițiile de a primi cu titlu gratuit: să existe și să aibă
capacitatea de a primi54.
c) Desemnarea legatarilor
Din definiția legatului rezultă că desemnarea legatarului este supusă
următoarelor reguli:

53Ilioara Genoiu, op.cit., p.188
54Liviu Stănciulescu, op.cit., p.24.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
28
– legatarul trebuie să fie d esemnat prin testament;
– el trebuie să fie desemnat personal de testator.
Dispozițiile de ultimă voință trebuie să fie făcute în forma prevăzută
de lege, de aceea și legatarul trebuie desemnat tot prin testament.
Desemnarea trebuie să indice cu certitudi ne persoana legatarului sau cel
puțin să fie determinabilă cu ajutorul indicațiilor date în testament. Legatul
făcut asupra unei persoane căreia nu -i indică identitatea, este considerat un
legat secret și este nul.
Testamentul fiind un act juridic persona l, legatarul trebuie desemnat
de testator și nu printr -un reprezentant ori prin însărcinarea unui terț să facă
alegerea. Legatul fiind caracterizat de intenția de liberalitate, testatorul
trebuie să cunoască pe beneficiar. Este însă considerat valabil lega tul prin
care a fost desemnat legatarul cu sarcina predării bunurilor unei alte
persoane, aleasă de legatar ori de un terț, dintr -o categorie de persoane
cunoscută de testator. Legatarul fiind desemnat de testator, sunt respectate
dispozițiile art. 1034 C. civ., chiar dacă ultimul beneficiar va fi cunoscut
după moartea testatorului ori mai târziu. El face însă parte dintr -o categorie
de persoane cunoscută de testator, fiindu -i indiferent care dintre persoane
va beneficia.
De exemplu, o fundație a fost desem nată legatar cu sarcina de a
alege dintre primii 10 olimpici la matematică, pentru transmiterea unor
bunuri. Legatarul poate fi desemnat direct sau indirect. Este o desemnare
directă atunci când legatarul este individualizat prin nume, prenume ori alte
elemente de individualizare, de exemplu indicând categoria de persoane –
fostele soții. Este o desemnare indirectă, atunci când sunt exheredați
moștenitorii sau o parte din moștenitorii legali, exheredarea având efectul
de a crește cota succesorală a celorlal ți comoștenitori , ori chemarea la
moștenire a succesorilor subsecvenți.
Când desemnarea este ambiguă, mai ales cea indirectă, testamentul
ori desemnarea vizează persoane incapabile, viitoare sau incerte,
testamentul trebuie interpretat astfel încât să fie salvat și nu anulat55.
De exemplu, când este desemnată o persoană incertă ori viitoare,
testatorul trebuie să fie interpretat ca o sarcină pentru succesori, de a
executa testamentul în favoarea unei persoane care va fi născută, ori va fi
identificată, du pă criteriile indicate în testament.
Este nul însă testamentul care dă legatarului facultatea de a alege cui
să confere beneficiul unui legat căci actul de ultimă voință este un act strict
personal. Pe de altă parte nici nu ar putea fi posibil juridic un a stfel de
testament căci până la desemnarea beneficiului, de către un legatar,
bunurile ar fi fără stăpân.

55Liviu Stănciulescu, op.cit., p.24.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
29
1.3.1.Drepturile legatarilor cu titlu particular
a) Transmisiunea proprietății legatului
Conform art. 1059 Cod civil proprietatea legatului particular se
transmite în principiu legatarului din ziua morții testatorului. Orice legat pur
și simplu dă legatarului, din ziua morții testatorului, un drept asupra lucrului
legat, drept transmisibil ere zilor și reprezentanților săi.
Știm de asemenea că transmisiunea proprietății legatului nu se face
în ziua morții testatorului ci numai în momentul realizării condiției, când
legatul este sub condiție suspensivă. Când însă legatul are drept obiect un
lucru nedeterminat în genere ca o sumă de bani, o cantitate de grâu,
legatarul nu devine proprietarul lucrului în ziua morții testatorului, ci numai
în momentul predării materiale a legatului; până în acel moment legatarul
particular nu are decât un drept de c reanță față de moștenitorul sau de
legatarul universal obligat să execute legatul și are o simplă acțiune
personală în contra lor; cu alte cuvinte, legatarul este numai creditor, nu și
proprietar.
b) Punerea în posesie
Strămutarea posesiei legatului nu are loc odată cu transmiterea
proprietății. Regula generală este că legatarul singular nu va putea intra în
posesia lucrului legat nici a pretinde fructele sau interesele decât din ziua în
care a făcut cererea în judecată sau din ziua în care predarea legatul ui i s-a
încuviințat de bună voie. Legatarul particular trebuie deci să ceară
totdeauna punerea în posesie. Posesia nu se transmite decât pe baza
cererii de punere în posesie sau pe baza predării de bună voie a legatului.
Predarea poate fi și tacită constâ nd în faptul că cei interesați au lăsat pe
legatar să se pună în posesie fără a protesta cu bună -știință.
1.3.2. Modalitatea predării legatului cu titlu particular și dreptul la
fructele legatului
Art. 1129 Predarea legatului cu titlu particular “Legatarul cu titlu
particular intră în posesia obiectului legatului din ziua în care i -a fost
predate de bunăvoie sau, în lipsă, din ziua depunerii la instanță a cererii de
predare.” . Legea reglementează în mai multe articole unele amănunte
relative la m odul de predare a legatelor particulare. La aceste dispoziții ale
legii vom adăuga câteva reguli rezultând din princpiile de drept comun.
Astfel, legatarul nu poate fi silit să primească altceva decât lucrul legat, cel
puțin în principiu. Prin excepție de la această regulă, în cadrul unui legat al
lucrului altuia, debitorul legatului se poate libera plătind valoarea lucrului.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
30
În principiu, beneficiarului unui legat cu titlu particular trebuie sa i se
predea în natură bunurile care formează obiectul legatulu i. Soluția rezultă ,
între altele, din art.899 și art 903 Cod civi, fiind conformă cu principiul de
drept potrivit căruia trebuie respectată voința testatorului, când este posibil
și nu se contravine legii.
Pot exista și situații în care voința testatoru lui nu poate fi respectată
întocmai, deoarece, în temeiul legii, legatarului îi sunt opuse drepturile
moștenitorilor rezervatari. Astfel, în cazul în care drepturile acestor
moștenitori nu pot fi satisfăcute decât prin reducerea legatului, bunul se
cuvine în natură atât legatarului în limitele în care legatul a fost redus, cât și
moștenitorilor rezervatari, pentru partea la care au dreptul în virtutea legii.
Deci, cu ocazia partajului, instanța poate atribui bunul oricărui copa rtajant,
nu numai legatarului . 56
Cheltuielile cererii de predare sunt în sarcina succesiunii cu condiția
să nu atingă rezerva; testatorul poate dispune în mod diferit prin testament.
Acțiunea în predarea unui legat cu titlu particular având ca obiect un
imobil se confundă cu acțiunea în revendicare și nu este supusă
prescripției.57
1.3.3.Acțiunile legatarului cu titlu particular
Legatarul cu titlu particular, nefiind niciodată un successor cu titlu
universal, și neputând deci fi niciodată loco heredis nu poate să exercite
petiția de ere ditate și nici acțiunea la partajul succesiunii58. El are în schimb
trei acțiuni pentru a valorifica dreptul său asupra legatului:
O acțiune reală
O acțiune personală
O acțiune ipotecară
a) Acțiunea reală
Ori de câte ori legatul are drept obiect un lucru cert, legatarul
particular poate exercita o acțiune reală împotriva detentorilor lucrului59.
Această acțiune este revendicarea pe care legatarul o exercită în calitate
de proprietar, căci, după cum știm, legatarul devine proprietarul legatului
din ziua morț ii testatorului, când obiectul legatului este un lucru cert și nu
este făcut sub condiție suspensivă.
El nu poate exercita acțiunea în revendicare decât după ce i s -a
acordat intrarea în posesie sau i s -a predat legatul, căci numai din acel

56 TS, sc., dec. nr. 1393/1978, RRD nr.2/1979, p. 64
57 TS, sc., dec. nr. 94/1980, RRD nr.9/1980, p.59
58Liviu Stănciulescu, op.cit., p.147.
59Ilioara Genoiu, op.cit., p.187.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
31
moment el are e xercițiul dreptului de proprietate, din care derivă facultatea
de a urmări pe terți în revendicare, precum și de a răspunde la acțiunile
terților.
b) Acțiunea personală
Orice legatar particular, și oricare ar fi obiectul legatarului poate
exercita o acțiune p ersonală ex testamento împotriva tuturor debitorilor
legatului, adică a celor obligați să execute legatul. Amintim că moștenitorii
rezervatari r eduși la rezervă nu contribuie la plata legatelor particulare; în
consecință legatarul nu -i poate urmări. Toți c eilalți moștenitori împreună cu
legatarii universali și cu titlu universal, sunt ținuți de plata legatelor
particulare; în consecință, legatarul particular îi poate urmări.
Testatorul poate de asemenea să schimbe părțile contributive ale
diverșilor debitor i, și chiar să impună unui singur moștenitor sau unui singur
legatar plata întregului legat particular cu condiția să nu atingă rezerva.
c) Acțiunea ipotecară
Conform normelor legale ,,persoanele obligate la plata unui legat sunt
datori ipotecari pentru tot, până în concurența valorii imobilelor ce dețin”.
Legatarii universali sau cu titlu universal nu au acțiunea ipotecară deoarece
nici nu au nevoie de ea; ei sunt loco heredis iar nu simpli creditori, și au o
acțiune mult mai eficace, anume petiția de eredit ate.
1.3.4. Diferite tipuri de legate cu titlu particular
Astfel, vor fi legate particulare:
Legatul unui corp cert, individual determinat ( casă, automobil, etc. );
Legate cu titlu particular sunt acelea care conțin bunuri de gen determinate
sau determina bile prin numărare, cântărire, măsurare.
Legatul unor bunuri determinate prin genul său: o sumă de bani, o
cantitate de grâu, etc. Lucrul legat cuprinde și accesoriile necesare ,
existente la data decesului testatorului. Moștenitorul nu va fi obligat să de a
lucrurile de cea mai bună calitate, dar nici de cea mai rea calitate.
Va fi particular și legatul bunurilor incorporale. De exemplu, legatul
unei creanțe prin care moștenitorul sau legatarul universal ori cu titlu
universal este obligat să -i transfere c reanța pe care moștenirea o are
împotriva unui terț.
Legatul prin care testatorul iartă de datorie pe legatarul particular
legatum liberationis.
Legatul unui fapt ( posibil și licit ) prin care moștenitorul universal sau
cu titlu universal este obligat să facă sau să nu facă ceva în favoarea
legatarului.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
32
Legatul nudei proprietăți a unui bun individual determinat
Legatul uzufructului unui bun individual determinat. Legatul
uzufructului , prin care testatorul poate transmite, dupa decesul sau, nuda
proprieta te unei persoane si dreptul de uzufruct asupra unui bun sau
patrimoniu, alteia.
Legatul lucrului sau bunului altuia este acela prin care testatorul face
un legat având ca obiect bunul altei persoane.
Legatul bunului indiviz ează acel legat cu titlu particular care are ca
obiect un bun individual determinat care, la data deschiderii succesiunii, se
află în stare de indiviziune. În cazul în care testatorul a lăsat legatarului o
cotă-parte ideală din dreptul de proprietate asupra bu nului determinat,
legatul este valabil, legatarul substituindu -se testatorului cu privire la partea
sa din drept60.
Deschiderea succesiunii are drept consecință directă și imediată
transmiterea patrimoniului succesoral către moștenitorii lui de cuius. Star ea
de indiviziune nu se naște în cazul legatarului cu titlu particular, el
dobândind în proprietate exclusivă bunul ce formează obiectul legatului.
Legatarul cu titlu particular când dobândește un drept real asupra unui bun
determinat, nu devine și conindi vizar. De aceea, el nu are calitatea să ceară
ieșirea din indiviziune (cu excepția legatului care a avut ca obiect o cotă
parte ideală asupra unui bun determinat). Bunurile individual determinate
care formează obiectul unor legate cu titlu particular se do bândesc de
legatar, ca și creanțele, la data deschiderii moștenirii și deci nu formează
obiectul partajului.61
De altfel, defunctul, coindivizar, este în drept să își transmită cota sa
din bun prin acte juridice pentru cauza de moarte. Însă, dacă legatul ar e ca
obiect bunul în materialitatea sa și nu cota -parte ideală din dreptul de
proprietate asupra bunului, atunci legatul este valabil sau nul. Soarta
juridică a legatului în acest caz va depinde de împrejurarea dacă legatarul a
cunoscut sau nu că bunul nu -i aparține în exclusivitate.
Secțiunea II. Clasificarea in funcție de modalități
2.1. Legatul pur și simplu
Legatul este pur și simplu când nu este afectat de nici o modalitate.
Drepturile legatarului, la fel cu cele ale moștenitorilor legali, se nasc la d ata
deschiderii succesiunii, când dreptul real sau de creanță transmis prin
legatul universal, cu titlu universal sau cu titlu particular intră în patrimoniul

60Liviu Stănciulescu, op.cit., p.148.
61 Decizia nr. 115/A/2015, Tribunalul Vaslui, Secția Civilă.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
33
legatarului indiferent de momentul exercitării dreptului de opțiune
succesorală ori de punerea în posesie. Legatarul are posibilitatea de a
dispune de drepturile succesorale prin încheierea de acte juridice între vii
sau pentru cauză de moarte.62
Legatarul cu titlu particular poate înstrăina dreptul real conferit de
legat printr -o vânzare -cumpărare obi șnuită63. Suntem de acord că la
această dată legatarul nu dobândește și posesia fiind necesară în acest
scop fie o cerere de punere în posesie fie predarea benevolă a bunului
determinat legal, însă dreptul de proprietate propriu -zis și abstract revine
legatarului indiferent dacă acceptă sau refuză liberalitatea făcută în
favoarea sa. Când dreptul legatarului cu titlu particular este un drept de
creanță, va putea dispune de acesta prin cesiunea ei.
În mod diferit, înstrăinarea drepturilor legatarului uni versal sau cu titlu
universal va fi guvernată de normele legale aplicabile vânzării unei
moșteniri. Și acești legatari pot dispune de drepturile lor succesorale dar
doar după deschiderea succesiunii întrucât moștenirea nedeschisă nu
poate fi înstrăinată – nulla est viventis hereditas64.
Obiectul unui asemenea contract este ori întreaga universalitate
patrimonială a testatorului în cazul legatului universal ori cota -parte a
acesteia cum e situația legatarului cu titlu universal. În consecință,
vânzătorul est e obligat să predea cumpărătorului fructele percepute,
creanțele încasate sau prețul lucrurilor vândute din masa succesorală.
Cumpărătorul dobândind și pasivul moștenirii este obligat să restituie
legatarului -vânzător sumele plătite de el pentru datoriile și sarcinile
succesiunii.
În ceea ce privește obligația de garanție, vânzătorul răspunde numai
de calitatea sa de moștenitor al universalității sau cotei -părți din
universalitatea patrimoniului testatorului, exonerarea de garanție putând fi
stipulată în li mitele permise în materie de evicțiune. Deopotrivă, se aplică și
dispozițiile legale asupra drepturilor cumpărătorului evins adică restituirea
prețului, a fructelor, a eventualelor cheltuieli de judecată și a celor efectuate
cu ocazia perfectării contractu lui de vânzare -cumpărare.
2.2. Legatul cu termen
Efectele legatului cu termen se vor produce după cum legatul este
afectat de un termen suspensiv sau de unul extinctiv. Termenul suspensiv
amână începutul exercițiului dreptului subiectiv și executării oblig ației
corelative până la împlinirea lui, putând fi stabilit de testator față de legatul

62Ioana Nicolae, op. cit., p.348.
63Ioana Nicolae, op. cit., p.348.
64M.O. Kosven , op.cit., p.70

Legatul Manole Adriana -Georgiana
34
pe care îl face. Dispoziția testamentară făcută de la un timp înainte nu
oprește pe eredele numit sau pe legatar de a avea un drept dobândit din
momentul morții testato rului. 65
Efectul termenului este numai de a întârzia plata legatului pentru că
drepturile legatarului se nasc și se pot transmite încă din momentul
deschiderii succesiunii cu precizarea că legatarul poate cere predarea
bunului legat ori plata creanței doar după ce termenul s -a împlinit. Chiar
dacă legatarul moare înainte de această dată, dreptul asupra legatului se
transmite moștenitorilor legatarului care vor putea intra în posesia legatului
după împlinirea termenului. Cu alte cuvinte, acest termen suspend ă
realizarea dreptului de proprietate nu și nașterea sa.
Termenul extinctiv este acel termen care amână stingerea exercițiului
dreptului subiectiv și executării obligației corelative până la împlinirea lui66.
Legatul supus termenului extinctiv produce efec te încă de la data
deschiderii succesiunii la fel ca și un legat pur și simplu. În aceste condiții,
legatarul are posibilitatea exercitării dreptului său din momentul decesului
testatorului și până la împlinirea termenului extinctiv când dreptul legat se
stinge pentru viitor.
Când termenul extinctiv sau suspensiv este stabilit printr -o dată certă
nu există nici o dificultate. Dacă termenul este însă incert sunt necesare
câteva mențiuni. În primul rând, termenul incert este acela a cărui dată de
împlinire nu se poate cunoaște de dinainte cu certitudine, ca dată
calendaristică.
Prin derogare de la dreptul comun și conform unei reguli tradiționale
moștenite d in dreptul roman, în materia testamentelor, termenul incert se
confundă cu condiția suspensivă – „dies incertus conditionem in testamento
facit”. Codul nostru civil nu a adoptat expres această regulă dar aplicarea ei
este recunoscută încât legatului cu ter men incert îi vor fi incidente regulile
legatului sub condiție suspensivă pe care le vom analiza ulterior67.
În situația în care instanța interpretează voința reală a testatorului
poate totuși aprecia dacă modalitatea care afectează legatul influențează
nașterea sau desființarea dreptului ca o condiție sau numai executarea
legatului precum un termen, mai ales că testatorul nu realizează
întotdeauna semnificația termenilor utilizați la redactarea testamentului.
2.3.Legatul sub condiție
Condiția suspensivă afectează însăși nașterea legatului putând fi
pozitivă când constă în îndeplinirea unui eveniment sau negativă când

65Ioana Nicolae, op. cit., p.349.
66Liviu Stănciulescu, op.cit., p.143 -144.
67Francisc Deak, ,,Tratat de drept succesoral” – Editura Universul Juridic, București, 2014, p.126

Legatul Manole Adriana -Georgiana
35
vizează neîndeplinirea acestuia68. În contextul legatului sub condiție
suspensivă, legatarul nu devine proprietar sau creditor la deschidere a
succesiunii ci atunci când condiția s -a realizat. De -abia din acest moment
efectele condiției retroactivează, legatarul devenind titularul dreptului legat
de la data morții lui de cujus , dreptul moștenit intrând în patrimoniul său și
putând fi transmis m oștenitorilor proprii ai legatarului. Când acesta
decedează înainte de realizarea condiției, legatul devine caduc, succesorii
legatarului neavând nici un drept asupra legatului chiar dacă ulterior
condiția stipulată se va realiza. Dreptul asupra legat ului se va transmite
însă acestor succesori atunci când legatarul moare după îndeplinirea
condiției chiar și fără să fi acceptat legatul. Ajungem astfel la concluzia că
dreptul legatarului este dublu condiționat: în primul rând de realizarea
condiției impusă de testator și în al doilea rând de condiția legală a propriei
supraviețuiri.69
În cele ce urmează vom vedea ce se va întâmpla cu actele juridice
încheiate pe de o parte de legatar cu terții iar pe de altă parte de ceilalți
moștenitori ai defunctului cu terțe le persoane, în intervalul de timp dintre
data decesului lui „de cujus” și cea a realizării condiției: drepturile legate
înstrăinate de legatar terților se vor consolida în momentul îndeplinirii
condiției; actele de dispoziție făcute de moștenitorii testat orului cu terții se
desființează cu efect retroactiv, căci nemo plus iuris ad alium tranferre
potest quam ipse habet .
Condiția rezolutorie guvernează și ea legatul în sensul că la
îndeplinirea sa, liberalitatea va fi desființată.
Pendente conditionae , legatul produce efecte ca și cum ar fi pur și
simplu, drepturile legatarului născându -se la deschiderea succesiunii.
Aceste drepturi sunt transmisibile prin acte între vii, iar în caz de moarte a
legatarului, moștenitorii săi dobândesc dreptul la legat indife rent că este
universal, cu titlu universal sau cu titlu particular.70
Eveniente conditionae , drepturile conferite prin legat se vor desființa
retroactiv de la data deschiderii moștenirii. Aceeași soartă o vor avea și
drepturile succesorilor legatarului, dob ânditorii prin acte inter vivos sau
mortis causa .
Deficiente conditionae , respectiv când condiția nu s -a îndeplinit și a
devenit cert că nu se va mai realiza, legatul se consolidează definitiv la fel
ca un legat neafectat de nici o modalitate.
În materie de legate, spre deosebire de donații, condiția potestativă
are valabilitate. O problemă controversată este aceea relativă la legatele

68Ilioara Genoiu, op.cit., p.197
69Ioana Nicolae, op. cit., p.350.
70Ioana Nicolae, op. cit., p.351.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
36
făcute sub condiție suspensivă potestativă si negativă, altfel spus, sub
condiția că legatarul, cât timp va trăi nu va fac e un anumit act. Până la
decesul legatarului nu se poate ști dacă o asemenea condiție a fost în mod
definitiv realizată sau nu, deoarece, oricând până la această dată, actul
interzis de testator se poate încheia. Doar după aceasta se poate spune
dacă condi ția neîncheierii actului s -a îndeplinit. Ca urmare, legatul n -ar
trebui să devină proprietatea legatarului decât în momentul decesului său,
doar moștenitorii gratificatului beneficiind de avantajul patrimonial transmis
în această manieră.
Dreptul roman con sideră soluția injustă și a găsit o cale de rezolvare:
legatarul intră imediat în posesia legatului dar trebuia să dea o cauțiune
garantând în acest mod restituirea legatului în eventualitatea încheierii
actului prohibit de defunct. Garanția era intitulată „cauțiune muciană” după
numele juristconsultului Quintus Mucius Scaevola care o crease71.
Condiția de a nu încheia un anumit act nu e decât în aparență o
condiție suspensivă pentru că în realitate o vom califica drept o condiție
rezolutorie negativă. Lega tul sub o astfel de condiție este preluat imediat
de legatar dar devine caduc în cazul încălcării prohibiției testatorului.
Legatarul va restitui astfel legatul, drepturile sale anulându -se cu efecte
retroactiv potrivit regulilor analizate la condiția rezo lutorie. În consecință,
legatarul intră în posesie imediat fără depunerea vreunei garanții dar va
pierde legatul dacă încheie actul interzis.
Testatorul nu are posibilitatea de a impune orice fel de condiție
legatarului. Condiția imposibilă sau contrară b unelor moravuri sau prohibită
de lege este nulă și desființează toată convenția ce depinde de dânsa.
Condiția este imposibilă ori de câte ori necesită executarea unui fapt
irealizabil atât din punct de vedere al elementelor fizice sau a stării normale
a lucrului cât si al facultăților legatarului. Condițiailicită intervine când
dispunătorul pretinde gratificatului un lucru inter zis de lege ce interesează
ordinea publică și bunele moravuri . Condițiaimorală este cuprinsă și ea în
această noțiune.
În practica instanțelor sesizate cu acțiunea în nulitate a liberalităților,
inclusiv a legatelor supuse condiției s -a observat că nu se r egăsesc
aproape niciodată condițiile imposibile, spre deosebire de condițiile imorale
și ilicite ce sunt relativ mai frecvente. Dacă instanța consideră că o condiție
este ilicită, imorală sau imposibilă, legatul va fi anulat iar bunurile ce
alcătuiau obiec tul său vor fi reintegrate în masa succesorală și se vor atribui
celorlalți moștenitori. Dintre aceste condiții fac parte:

71Mihail Eliescu,1966 op.cit, p.290

Legatul Manole Adriana -Georgiana
37
Condiția de a nu se căsători . Este considerată ilicită deoarece
contravine ordinii sociale și bunelor moravuri încurajând totodată și relațiile
de concubinaj. Totuși, dacă condiția ar fi generată de vârsta legatarului, a
cărui etate este prea înaintată o putem clasifica drept ilicită.
Condiția de a nu se mai căsători . Se distinge după cum condiția este
sau nu inspirată de motive explica bile și raționale cum ar fi viitorul copiilor
pe care o nouă căsătorie a soțului supraviețuitor i -ar putea prejudicia
material și moral, caz în care condiția este licită sau de considerații
netemeinice, în această situație având un caracter ilicit.
Condiți a de inalienabilitate . Legatul afectat de condiția neînstrăinării
bunului este nul fiind contrară liberei circulații a bunurilor și ca atare ilicită.
Când impune inalienabilitatea doar pe o perioadă de timp limitată, în
scopul ocrotirii unor interese seri oase și legitime, încetează de a fi ilicită72.
De pildă, este licită și valabilă clauza de inalienabilitate precizată de testator
față de legatarul său minor pentru a -l pune la adăpostul propriei sale
inexperiențe, dar nu este permisă condiția stabilită pe toată durata vieții
legatarului.
Clauza penală va fi valabilă dacă dispoziția testamentară sancționată
pe această cale vizează interese particulare, cum ar fie stingerea eficacității
legatului bunului altuia și lovită de nulitate absolută când urmărește să
asigure respectarea unei dispoziții testamentare contrare ordinii publice, de
pildă împiedicarea moștenitorilor de a cere nulitatea testamentului pentru
vicii de formă.
Sunt multe alte condiții ilicite sau imposibile deoarece testatorul poate
crea diverse obligații adăugate ca modalitate la liberalitatea făcută. În
general, condițiile defunctului sunt socotite ilicite sau imorale când interzic
legatarului o conduită ce se materializează într -o datorie morală sau o
obligație legală, într -o renunțare la un d rept legal, la drepturile politice, de
proprietate. Precizăm că instanțele judecătorești chemate să se pronunțe
asupra caracterului unei condiții trebuie să aibă în vedere legislația în
vigoare la momentul încheierii testamentului dar și împrejurările soci ale
contemporane acestei date.
2.4.Legatul cu sarcină
Specifică liberalităților, sarcina, ca modalitate a legatului, conține o
obligație de a face, de a nu face sau de a da, impusă de testator legatarului
care după ce a acceptat legatul va trebui să o resp ecte. Sarcina poate

72Francisc Deak,op. cit., p.128 -129.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
38
însoți legatele universale, cu titlu universal sau cu titlu particular de ea
beneficiind testatorul, legatarul ori o terță persoană73.
Sarcina prevăzută în favoarea unui terț . În acest caz, sarcina procură
terțului beneficiar un avantaj material cu titlu gratuit constituind o liberalitate
indirectă realizată prin intermediul unei liberalități directe sau o stipulație
pentru altul. Spre exemplificare, „de cujus” lasă casa sa cu titlu de legat
particular, cu sarcină pentru legatar de a da o rentă viageră unui cunoscut
al defunctului. Suntem astfel în prezența unui dublu legat și regulile de
capacitate vor fi analizate atât în raporturile dintre testator și legatar cât și în
raporturile dintre testator și terțul beneficiar.
Referitor la cap acitate amintim că există o excepție de la regulile
capacității succesorale a terțului beneficiar, recunoscându -se validitatea
sarcinii stipulate în favoarea unei persoane viitoare cu condiția ca ea să se
nască și să fie determinabilă la data executării sa rcinii. Așa este de pildă
sarcina stipulată în favoarea copilului care se va naște din căsătoria pe care
o va încheia nepoata testatorului.
Sarcina stipulată spre avantajul terțului se deosebește de legat prin
faptul că terțul nu are calitatea de legatar ci de creditor al gratificatului
legatar. Rezultă că terțul are acțiune directă împotriva legatarului debitor
pentru executarea sarcinii iar dacă acesta din u rmă, dorind să evite
obligația impusă, nu cere predarea legatului se admite acest drept terțului
beneficiar.
Relativ la sarcina constituită în favoarea unui terț este uneori dificil în
a se observa dacă liberalitatea conține o adevărată sarcină sau o
interpunere de persoane. Distincția se face și mai greu în special când
sarcina absoarbe întreaga valoare a legatului. Ca urmare, două legate cu
sarcini care la o primă analiză par identice pot fi calificate ulterior unul ca
fiind o interpunere de persoane iar celălalt drept un simplu legat „sub
modo”74. Pentru fiecare caz în parte, soluția trebuie căutată cu ajutorul
elementelor de fapt care au însoțit efectuarea liberalității și prin
interpretarea voinței dispunătorului.
În virtutea suveranității lor, instanțel e de fond vor aprecia adevărata
intenție a testatorului și calitatea reală a gratificatului de legatar sau de
persoană interpusă. Dificultatea se datorează și asemănării dintre sarcină și
interpunere prin care, practic, se urmărește gratificarea unui incap abil.
Așadar, persoana interpusă este ținută să transmită incapabilului totalitatea
liberalității primite, la fel cum e posibil, ca sarcina să egaleze valoarea
legatului fără a se pune problema vreunei fraude.

73Ilioara Genoiu, op.cit., p.198
74Ilioara Genoiu, op.cit., p.197

Legatul Manole Adriana -Georgiana
39
Ceea ce reținem cu privire la deosebirea dintr e sarcina propriu -zisă și
interpunerea de persoană este că deoarece valabilitatea legatului se
apreciază în funcție de capacitatea adevăratului gratificat, se impune
cunoașterea acestei persoane. Finalizând, dacă reiese că legatul cu
sarcină este în fapt o interpunere, legatarul aparent va fi îndepărtat și
liberalitatea validată sau anulată după cum adevăratul beneficiar este sau
nu capabil75.
Sarcina prevăzută în interesul testatorului . Sarcina prevăzută în
interesul testatorului implică un interes material sau moral al acestuia în
executarea sarcinii. Ca exemplu, sarcina legatarului de a suporta
chelt uielile înmormântării lui „de cui us” în schimbul legatului.
“Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 861 din 9.11.2009 a admis
recursul, a casat decizia civ ilă nr. 212 din 17.06.2009 a Tribunalului Buzău
și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău pentru că aceasta nu
a fost motivată, impunând instanței de rejudecare să analizeze motivele de
apel în raport cu faptele speței raportate la dispozițiile legale privind
revocarea legatelor.
Tribunalul, rejudecând apelul constată următoarele:
La data de 09.08.2006 U.I., soțul reclamantei U.E. a semnat
testamentul autentificat de notarul public prin încheierea nr.
1904/09.08.2006. Prin acest testament s -a instituit în favoarea pârâtului
H.G., născut la 04.03.1988 un legat universal prin care i -a lăsat întreaga
avere mobilă și imobilă.
Faptul că în testament testatorul a folosit expresia că are speranța că
legatarul îi va da de bună voie cele necesare existenț ei când voi ajunge la
neputința de a munci, îmi va asigura asistența medicală în caz de boală iar
după încetarea mea din viață să mă înmormânteze și să îmi facă cele
creștinești nu trebuie interpretat că legatul a fost instituit fără sarcini
deoarece: – testatorul nu a avut copii și nici părinți în viață la data semnării
testamentului: – – datorită bătrâneții și lipsei de venituri îndestulătoare
testatorul i -a lăsat întreaga avere testatarului pentru a se asigura că acesta
îl va îngriji și apoi înmormânta cu respectarea obiceiurilor creștinești. –
Examinând depozițiile celor 4 martori tribunalul constată că într -adevăr așa
cum în mod just a stabilit și instanța de fond pârâtul H.G.V., ajutat și de tatăl
său a avut grijă de testator și au suportat o parte din ch eltuielile necesare
înmormântării acestuia.Aceeași martori au confirmat că după primele
parastase reclamanta a fost cea care a refuzat ajutorul testatorului.”76

75Liviu Stănciulescu, op.cit., p.144.
76 Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 861 din 9.11.2009

Legatul Manole Adriana -Georgiana
40
Defunctul nu îl poate obliga pe legatar să îndeplinească sarcina în
timpul vieții sale pentru că legatul cu sau fără sarcină produce efecte din
momentul deschiderii succesiunii. În acest sens a statuat și practica
judiciară: „Noțiunea de testament, ale cărui efecte se produc după decesul
testatorului, nu se poate concilia cu inserarea în act a unor obligații impuse
beneficiarului, care să fie prestate testatorului în timpul vieții sale”77.
În situația acestui tip de sarcină, de la data deschiderii succesiunii,
ceilalți moștenitori ai dispunătorului devin creditori ai gratificatului.
Caracterul esenți al de act gratuit al liberalității se micșorează atât la legatul
cu sarcină spre beneficiul terțului cât și la legatul cu sarcină în favoarea
testatorului. Liberalitatea presupune o îmbogățire a gratificatului, o achiziție
cu titlu gratuit, fără nici o con traprestație.
Datorită existenței sarcinii, valoarea legatului se diminuează
transformându -se într -un act cu caracter mixt, oneros în parte și gratuit în
ceea ce privește excedentul, care reprezintă de fapt valoarea reală a
liberalității după executarea sa rcinii. Când aceasta absoarbe întreaga
valoare a legatului caracterul său gratuit dispare cu desăvârșire,
liberalitatea devenind un act cu titlu oneros în care apare contraprestația de
rigoare.
Sarcina stipulată în favoarea legatarului . Suntem în prezența unei
liberalități cu afectațiune specială, testatorul având și el un interes, cel puțin
moral, în realizarea sarcinii. De pildă, o sumă de bani lăsată legat pentru
continuarea studiilor începute de legatar. Diferit de legatul cu sarcină în
beneficiul testa torului sau al terțului care poate dobândi un caracter oneros
în măsura sarcinii, legatul cu sarcină spre folosul legatarului este pur gratuit
putând fi revocat însă în caz de neexecutare.
Epuizând clasificarea „legatelor sub modo” vom analiza în cele ce
urmează efectele lor. Sarcina, asemănător condiției rezolutorii, permite
legatarului să dobândească dreptul legat încă din momentul deschiderii
succesiunii, evident, dacă a procedat la acceptarea liberalității. Legatarul și
asumă în acest mod obligația de a executa sarcina prevăzută de testator. În
caz de neexecutare, persoanele interesate pot cere prin justiție executarea
silită sau revocarea judecătorească a legatului.
Executarea silită a sarcinii stipulată în favoarea terțului poate fi cerută,
în principa l, de beneficiarul acesteia, el fiind creditor al legatarului. Terțul
beneficiar nu poate pretinde și revocarea legatului deoarece nu are nici un
interes în acest sens, cu excepția cazului când are și calitatea de
moștenitor al defunctului.

77Ilioara Genoiu, op.cit., p.199

Legatul Manole Adriana -Georgiana
41
Creditorii ter țului pot cere și ei executarea silită a sarcinii pe calea
acțiunii oblice. La fel și executorul testamentar are dreptul de a -l obliga pe
legatar la îndeplinirea sarcinii în virtutea atribuției și aptitudinii sale de a
supraveghea și asigura executarea di spozițiilor testamentare.
Acțiunea în revocarea judecătorească a legatului pentru
neîndeplinirea sarcinii poate fi intentată de persoanele care, în caz de
admitere a acesteia, vor beneficia de consecințele revocării: moștenitorii
legali rezervatari sau ner ezervatari, legatarii universali sau cu titlu universal,
legatarul cu titlu particular când justifică un interes și creditorii acestora.
Acțiunea se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani precizat
care începe să curgă de la data stabilită pe ntru executarea sarcinii iar dacă
aceasta nu e stabilită, de la data deschiderii succesiunii. Sarcina nu trebuie
confundată cu condiția deși ambele se rezumă la un eveniment viitor și
nesigur. Delimitarea față de condiția suspensivă este evidentă pentru
motivul că sarcina nu suspendă nici nașterea și nici executarea dreptului
legatarului.
Sarcina produce însă efecte asemănătoare cu acelea ale condiției
rezolutorii căci atât în situația neexecutării sarcinii cât și în aceea a
îndeplinirii unei astfel de cond iții, dreptul gratificatului, care s -a născut ca și
când legatul ar fi fost pur și simplu este desființat retroactiv78.
Necesitatea de a diferenția sarcina de condiția rezolutorie este
generată de faptul că realizarea ei desființează de drept liberalitatea în timp
ce neexecutarea sarcinii nu dă naștere decât unei acțiuni în revocarea
legatului. Răspunsul a fost găsit de doctrină care consideră că sarcina
reprezintă o afectare economică a unui bun pe când condiția vizează doar
statutul personal al legatarului .
În încheiere, mai precizăm că sarcinile trebuie să fie stipulate expres
în testament chiar dacă nu se utilizează termeni sacramentali fiind suficient
ca sarcina să se desprindă neechivoc din actul de ultimă voință, o simplă
dorință, speranță sau rugămint e dintr -o formulare cu caracter general
neconstituind o sarcină astfel că neexecutarea sa nu poate conduce la
revocarea testamentului.
Caducitatea sau revocarea judecătorească a unui legat grevat cu un
legat -sarcină în favoarea unui terț nu atrage ineficac itatea acestui din urmă
legat. Moștenitorii care beneficiază de ineficacitatea legatului sunt obligați
să execute legatul -sarcină.

78Francisc Deak, op.cit., p.130 -132.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
42
CAPITOLUL IV . Ineficacitatea legatelor
Secțiunea I. Considerații generale
Prin ineficacitatea legatelor vom întelege acele ipoteze in care ele nu –
și produc efectele pe care în principiu ar trebui să le producă79. În privința
cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc în doctrină80
nulitatea, revocarea și caducitatea, dar uneori81 s-a mai adăugat și
reducțiunea leg atelor, cu toate că efectul reducțiunii liberalităților excesive
este tot caducitatea acelor legate.
Toate cauzele de ineficacaitate au același efect și anume desființarea
retroactivă a legatelor, însă pe când cauzele de nulitate(relativă sau
absolută) ex istau anterior sau concomitent cu momentul întocmirii
testamentului, cauzele de revocare sau cele de caducitate sunt întotdeauna
anterioare acestui moment.
De asemenea, s -a precizat în doctrină82 că revocarea nu trebuie
confundată cu caducitatea căci revoca rea se datorează, în cazul celei
judecătorești, unei culpe a legatarului sau, în cazul celei voluntare, voinței
unilaterale a testatorului, iar caducitatea este determinată întotdeauna de
cauze străine atât de culpa legatarului cât și de voința unilaterală a
testatorului Ea constă așa cum vom vedea în cele ce urmează într -o
imposibilitate obiectivă de executare a legatului. Există situații în practică
însă, când voința liberală a testatorului cu privire la bunurile sale nu își mai
produce efectele juridice la data deschiderii moștenirii datorită unor cauze
anterioare, concomitente sau posterioare întocmirii testamentului,
independente sau dependente de voința sa. Datorită acestor cauze de
ineficacitate, uneori chiar testamentul însuși poate rămâne golit de c onținut,
iar moștenirea poate reveni în totalitate moștenitorilor legali.
Secțiunea II. Nulitatea legatelor
2.1.Noțiune
Codul civil cuprinde la art. 990 reglementări privind incapacitățile de a
dispune și de a primi prin testament În legătură cu aceste reg lementări,
completate cu alte acte normative dar și cu susținerile doctrinare83 însușite
de practică, în literatura de specialitate se face referire despre incapacitățile
de a dispune prin testament și de capacitățile de a primi prin testament.

79Ilioara Genoiu, op.cit., p.22
80 Ioana Nicolae, op. cit., p.358
81 Idem., p.463
82 Idem., p.358 si urm.
83 Idem., p.358

Legatul Manole Adriana -Georgiana
43
Astfel, inca pacitățile de a dispune prin testament se referă la persoana
testatorului care nu poate fi minor sau incapabil, cu situația de excepție a
minorului între 16 și 18 ani care poate dispune limitat de bunurile sale.
Pe de altă parte incapacitățile de a primi s e referă la unele categorii
de persoane: medici, farmaciști, preoți, ofițeri de marină, iar prevederile
constituționale includ în această dezbatere și pe cetățenii străini sau pe
apatrizi.
Față de prevederile legale și susținerile doctrinare se pot formul a
următoarele concluzii:
– atunci când vorbim despre incapacități de a dispune și de a primi
prin testament și sancțiunea nerespectării acestora – nulitatea – ne referim
la valabilitatea legatului și nu a întregului testament;
– incapacitățile de a primi sunt, totodată, în mod corespunzător și
incapacități de a dispune, privit din punctul de vedere al testatorului;
-sancțiunea aplicabilă încălcării incapacităților este, de regulă,
nulitatea relativă,chiar dacă se propune și nulitatea absolută în cazul când
persoanele incapabile de a primi sunt subiecte calificate de drept;
De asemenea, față de cele arătate se pot formula și următoarele
critici: textele legale și susținerile doctrinare creează o situație echivocă în
ceea ce privește delimitarea incapacitățil or de a dispune de incapacitățile
de a primi, deoarece, în finalitatea lor acestea au efecte asemănătoare;
– nu se identifică un criteriu clar de stabilire a diferențierii dintre cele
două incapacități, în afara formulei de exprimare cuprinse în Codul civi l: nu
poate dispune; nu se poate bucura sau nu va putea cuprinde nici o
dispoziție;
– ca urmare a inexistenței unui criteriu clar de delimitare a celor două
incompatibilități, acestea nu pot fi tratate în mod general, de multe ori
trebuind să fie discutat e în particular elemente privind momentul în raport
cu care se va aprecia incapacitatea sau efectele incapacității, ori rostul unei
clasificări este tocmai posibilitatea oferită de aceasta de a trata în linii
generale un grup de noțiuni.
Având în vedere cele arătate, putem observa că de cele mai multe ori
incapacitățile de a primi prin testament sunt de fapt incapacități de a
dispune,deoarece testamentul în privința legatelor își produce efectele la
data deschiderii succesiunii, ori nulitatea actu lui este în raport direct cu
existența cauzelor prohibite de lege în momentul încheierii sale. Nu vom
putea, deci, vorbi de incapacitate de a primi dacă moștenirea nu a fost
deschisă, primirea legatului depinzând de momentul încetării din viață a
testatoru lui84.

84Liviu Stănciulescu, op.cit., p.144.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
44
Dacă ar fi să vorbim despre incapacitatea de a primi un legat, atunci
va trebui să ne raportăm la o succesiune deschisă, adică la momentul în
care persoana chemată la moștenire testamentară are opțiunea de a
accepta sau nu moștenirea. Ori în cazul me dicilor, farmaciștilor, preoților
sau ofițerilor de marină nu se poate pune problema acceptării, respectiv
primirii legatului deoarece acesta era nul din momentul încheierii
testamentului, conform prevederilor legale.Această nulitate preexistentă la
data d eschiderii succesiunii testatorului ne duce cu gândul la incapacitatea
acestuia de a testa și nicidecum la incapacitatea persoanelor arătate de a
primi.
Rezultă deci că modul de apreciere al valabilității testării sau a
valabilității primirii este acela ce se referă la momentul deschiderii
succesiunii. Astfel, înainte de deschiderea succesiunii vom avea cauze de
incapacitate de testare iar după data deschiderii succesiunii vom putea
vorbi despre incapacitățile de primire. Putem astfel determina un criteriu de
stabilire a felului incompatibilității: momentul deschiderii succesiunii.
Astfel, dacă legatul este nul din cauze anterioare deschiderii
succesiunii vom putea vorbi despre incapacități de a dispune prin
testament, iar dacă legatul este nul din cauze ult erioare deschiderii
succesiunii vom putea vorbi despre incapacități de a primi prin testament.
Codul civil nu se ocupă în mod special de nulitatea
dispozițiilor testamentare; cauzele de nulitate sau de anulare a legatelor
sunt cele care lovesc orice act ju ridic, de exemplu, nerespectarea formei
prevăzute de lege, incapacitatea testatorului, viciile de consimțământ, etc.

2.2.Cazuri
Nulitatea absolută : Nulitatea este sancțiunea civilă care lipsește actul
juridic de efectele contrarii normelor juridice edicta te pentru încheierea sa
valabilă. Nulitatea legatelor se apreciază în raport de cauzele existente la
data întocmirii testamentului85.
Cauzele nulității absolute a legatelor pot fi cele comune tuturor actelor
juridice (încălcarea regulilor privind capacitate a civilă a persoanelor, lipsa
totală a consimțământului, nevalabilitatea obiectului, lipsa cauzei, cauză
ilicită, imorală, etc), cât și specifice actelor mortis causa (stipularea unei
substituții fideicomisare, lipsa fo rmelor anume prevăzute de lege , etc.) .
Nulitatea relativă : Legatul va fi anulabil în caz de incapacitate legală
sau naturală a testatorului, sau de vicii ce afectează consimțământul. De
asemenea, este admisibilă acțiunea prin care se solicită anularea unui legat
cuprins într -un testament aute ntic pentru lipsa discernământului, deoarece

85Liviu Stănciulescu, op.cit., p.151.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
45
notarul nu constată decât prezența părților la data autentificării actului, până
la înscrierea în fals, și nu starea de luciditate a acestora. Cel ce pornește
acțiunea în nulitate va trebui să dovedească un inte res actual și născut.
Acțiunea în anulare sau constatarea nulității va fi respinsă dacă cel
care o pornește a recunoscut valabilitatea testamentului, în una din formele
recunoașterii.
Specific legatelor este faptul că termenul de prescripție a acțiunii în
anulare curge de la data deschiderii moștenirii, și nu de la data întocmirii
testamentului.
În următoarea speță s -a analizat capătul de cerere privind
constatarea nulității parțiale a certificatului de Legatar nr. 30/2008, instanța
reține că în fapt, recla mantele nu indică și nu dovedesc existența unor
motive de drept sau de fapt, care să atragă nulitatea legatului în cauză fiind
incidente dispozițiile art. 856 și urm. din Codul civil -1864. Certificatul de
legatar relevă modalitatea în care defunctul a înțeles să -și transmită masa
succes orală, adică pe cale testamentara către persoanele pe care dorește
să le gratifice în cota înțeleasă și acceptată de defunct. Ori, în condițiile în
care legea nu obligă menționarea în certificatul de legat și a moștenitorilor
legali, cererea reclamantelor de constatare a nulității actului, este
neîntemeiată. Nulitatea actului poate fi analizată doar raportat la încălcarea
condițiilor de fond ale actului juridic, respectiv invocarea lipsei capacității de
exercițiu sau de folosința a testatorului ori încălcar ea formei impuse de
legiuitor pentru încheierea actului. În motivarea cererii lor, reclamantele nu
indică nici o încălcare a condițiilor exprese ale actului juridic.86
Secțiunea III. Revocarea legatelor
Revocarea legatelor poate fi opera testatorului sau a
instanței judecătorești; în primul caz avem o revocare voluntară, în al doilea
o revocare judecătorească. Testa torul, până în ultima clipă a vieții poate
oricân d și fără nici o îngrădire să revoce dispozițiile sale de ultimă voință87.
Acest drept decurge din caracterul esențialmente revocabil al legatului.
Legatele instituite în mod valabil și nerevocate pot deveni ineficace
din cauze intervenite ulterior întocmirii testamentului și care fac imposibilă
executarea lor.88

86Judecătoria Iaș i, sentința civilă 1496/ 13.02. 2018 .
87Ilioara Genoiu, op.cit., p.208
88Tribunalul Gorj, Secția Civilă, Decizia 1989 din 15.10.2013.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
46
3.1. Revocarea legatelor prin manifestarea de voință a testatorului.
Revocarea voluntară expresă a legatelor
Revocarea legatelor prin manifestarea de voință a testatorului
După modul de manifestare a voinței testatorului, revocarea poate să
fie expresă sau tacită.
3.1.1. Revocarea vol untară expresă a legatelor
Revocarea vo luntară exp resă est e ace a revocare car e rezultă direct
dintr-o declarație a testatorului cuprinsă într -un înscris întocmit în formă
testamentară sau autentică. Prin urmare,rev ocarea exp resă se poa te uti liza
printr-un testament pos terior sau printr -un înscris autentic obișnuit. Trebuie
subliniat că legea nu cere ca testamentul care conține revocare să aibă
aceeași formă cu testamentul pe care îl revocă.R evocarea es te vala bilă
chiar dacă celelalte disp oziții ale testamentului revocator sunt nule pentru
anumite motive.89
În sf ârșit, re vocarea ex presă n u tr ebuie fă cută în te rmeni
sacramentali. În practică se consideră valabilă revocarea unui
testament prin scrierea pe testament a cuvântului anulat, însoțit de dată și
semnătura testatorului.90
3.1.2. Revocarea voluntară tacită
Revocarea voluntară tacită este acea revocare care, fără a fi expres
declarată, rezultă neîndoielnic din anumite fapte sau acte juridiceale
testatorului. Codul civil prevede două cazuri de revocare tacită.
Primul caz este incompatibilitatea sau contrarietatea dintre
dispozițiile testamentului posterior și cel anterior . Deși, atât
incompatibilitatea cât și contrarietatea exprimă intenția testatorului de a
revoca, totuși între ele există deosebiri. I ncompatibilitatea presupune
imposibilitatea materială sau juridică de a se executa împreună două
legate. De exemplu, în primul testament, testatorul dispune iertarea de
datorie în favoarea debitorului său iar prin al doilea testament lasă altei
persoane cu titlu de legat creanța ce o avea împotriva debitorului
(imposibilitate materială). Sau, în primul testament se lasă unei persoane
un imobil în plină proprietate, iar prin al doilea testament se lasă altei
persoane nuda proprietate asupra imobilului respec tiv; primul legat va fi
revocat și va avea ca obiect uzufructul asupra imobilului respectiv
(imposibilitate juridică).

89Ioana Nicolae, op. cit., p.361.
90 Idem., p. 364.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
47
Contrarietatea între două legate există atunci când executarea
lor împreună este imposibilă exclusiv din intenția testatorului(imposibilitate
intenționată). În consecință, atunci când, prin testamentul anterior testatorul
lasă un bun imobil în deplină prop rietate unui legar (legat cu titlu particular),
iar prin testamentul posterior testatorul lasă întreaga sa avere mobilă și
imobilă unui alt legatar (legat cu titlu universal), există contrarietate între
cele două testamente și operează revocarea tacită a p rimului testament. 91
Contrarietatea poate să existe – trebuie subliniat – numai între două
legate cuprinse în două testamente diferite; dacă legatele sunt cuprinse în
același testament, ele se execută împreună, obiectul legatului împărțindu –
se între cei do i legatari.În sfârșit, menționăm că, atât în cazul
incompatibilității cât și al contrarietății, revocarea se produce numai în
legătură cu dispozițiile care sunt incompatibile sau contrare, celelalte
rămânând valabile, dacă testatorul nu a dispus altfel.
Al doilea caz de revocare voluntară tacită, prevăzut de Codul Civil
este înstrăinarea voluntară a bunului care face obiectul legatului92. Orice
înstrăinare a obiectului legatului făcută cu orice mod sau condiție, revocă
legatul pentru tot ce s -a înstrăinat, chiar când înstrăinarea va fi nulă, sau
când obiectul legat va fi reintegrat în starea testatorului.
Prin urmare, din înstrăinarea voluntară a bunului care a făcut obiectul
unui legat se deduce intenția testatorului de a revoca legatul.
Pentru ca înstrăin area să provoace revocarea, ea trebuie să fie
voluntară, adică consimțită de testator, dacă înstrăinarea s -a făcut fără un
atare consimțământ ea poate atrage caducitatea legatului și nu revocarea
sa. Înstrăinarea, indiferent de titlul sub care se face, tre buie să fie reală,
adică să fie înfăptuită și nu o simplă intenție abstractă de a înstrăina.
Așa cum a rezultat din textul citat, revocarea legatului are loc chiar
dacă înstrăinarea este nulă sau bunul legat, după înstrăinare, a reintrat în
patrimoniul tes tatorului; esențială este manifestarea de voință a testatorului
de a revoca legatul care decurge din intenția de a înstrăina. Trebuie
subliniat că înstrăinarea nu atrage revocarea decât în cazul legatelor cu titlu
particular, ce au ca obiect bunuri individ ual determinate; ea nu privește
legatele universal sau cu titlu universal. Distrugerea voluntară de către
testator, sau din ordinul său, a obiectului unui legat cu titlu particular
constituie o revocare tacită a legatului; distrugerea involuntară de către
testator sau distrugerea de către alții, fără știrea testatorului a bunului are
drept consecință nu revocarea ci caducitatea legatului.

91Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, decizia civilă nr.1061 din 30.10.2008.
92Ioana Nicolae, op. cit., p.365.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
48
De asemenea, distrugerea testamentului de către testator prezumă
intenția de revocare a legatului. Pentru a avea acest e fect, distrugerea
trebuie să fie vo luntar ă și re ală; în ca zul în car e distrugerea es te
independentă de vo ința tes tatorului, leg atul nu est e revo cat și, în
consecință, legatarul va pu tea dovedi existe nța și cu prinsul testamentului.
Retractarea revocării este admisă; revocarea fiind, ca și legatul,un act de
ultimă voință este și el un act revocabil.
Retractarea revocării se poate face în aceleași condiții ca și
revocarea. Ea are ca efect, în afara altei stipulații, reî nvierea dispozițiilor
testamentare revocate; în cazul distrugerii testamentului intenția de a
retracta revocarea trebuie să ducă la întocmirea altui testament.
3.2. Retractarea revocării voluntare a legatelor
Retractarea revocării poate fi făcută de testat or cât timp trăiește și
poate fi expresă, trebuind, sub sancțiunea nulității să îmbrace forma
testamentară sau autentică, și mai poate fi tacită când rezultă fie din
ștergerea dispoziției de revocare sau distrugerea înscrisului revocator, fie
din incompati bilitatea sau contrarietatea între revocare și dispozițiile unui
testament posterior. Textul de lege care prevede retractarea revocării
voluntare a legatelor (art.1053 C.Civ) a fost privit diferit de doctrină și
jurisprudență .
Astfel, în literatura de spe cialitate se consideră că retractarea
revocării, în cazul în care testatorul nu a dispus altfel, are drept efect
″reînvierea dispozițiilor testamentare revocate. ″93
Considerăm că efectele retractării revocării voluntare a legatelor
trebuie analizate la fiecare caz în parte, avându -se în vedere intenția
tastatorului, testamentul este un act unilateral de voință și este de
neconceput ca un act devenit ineficient prin s impla sa revocare să redevină
eficient, pentru acest act final fiind necesară o nouă manifestare de voință.
3.3.Revocarea judecătorească a legatelor
Cazuri : Legatul poate fi revocat prin hotărâre judecătorească ca o
sancțiune pentru faptele săvârșite de le gatar față de defunct sau față de
memoria acestuia.94
Fapta care determină revocarea legatului poate să fie săvârșită fie
înainte, fie după deschiderea moștenirii, dar revocarea este pronunțată de
instanță, la cererea persoanelor interesate, numai după moar tea
testatorului95. Cazurile sunt în principiu aceleași ca acelea în care legea

93Francisc Deak, op.cit., p.144.146.
94Ioana Nicolae, op. cit., p.382.
95Ilioara Genoiu, op.cit., p.214

Legatul Manole Adriana -Georgiana
49
permite revocarea judecătorească a donației. Refuzul de a da alimente nu
mai determină revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine.
Neîndeplinirea sarcinii :96Pentru neîndeplinirea de sarcini, dacă
liberalitatea a fost făcută sub această modalitate, iar sarcina nu a fost
îndeplinită persoanele interesate pot cere executarea silită. De asemenea,
orice persoană interesată poate cere revocarea judecătorească pentru
neexe cutarea sarcinii. Această revocare presupune neexecutarea sarcinii
(nu o simplă întârziere) sau o executare neconformă cu prevederile
testamentului și va trebui să fie culpabilă.
Acțiunea în revocare aparține celor care au interesul ca liberalitatea
testam entară să fie revocată, cu condiția să fi acceptat succesiunea,
altminteri nu ar justifica un interes. Cei ce au interesul să invoce acțiunea în
revocare sunt: moștenitorii legali (fie ei rezervatari sau nu), legatarii
universali sau cu titlu universal, le gatarii cu titlu particular, dacă pot justifica
un interes în revocarea legatului, chiar și creditorii pe calea acțiunii oblice.
În cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terț, beneficiarul poate cere
executarea, dar nu și revocarea.
Dreptul la acțiune se va st inge prin prescripția de 1 an, conform art.
1070 C. Civ. . Termenul de prescripție începe să curgă de la data stabilită
pentru executarea sarcinii, iar dacă termenul nu este stabilit, de la data
nașterii raportului, adică de la data deschiderii suc cesiunii. Termenul poate
curge și de la data când reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască
neexecutarea sarcinii. Persoanele care pot promova acțiunea în revocarea
legatului pentru neîndeplinirea sarcinii sunt acelea care, în caz de admitere,
benefic iază de efectele revocării.97
Ingratitudinea. Pentru ingratitudine, legatele pot fi revocate în
următoarele cazuri:
• în timpul vieții testatorului, dacă gratificatul a atentat la viata
dispunătorului și, dacă s -a făcut vinovat față de acesta de cruzimi, deli cte
sau injurii grave;
• după moartea testatorului, pentru injurii grave la adresa
memoriei testatorului.98
Dreptul la acțiunea în revocare este prescriptibil în termen de un an
de la săvârșirea faptei sau de când s -a cunoscut săvârșirea faptei. Dacă a
trecut un an de zile de la săvârșirea faptei, iar testatorul nu și -a revocat
legatul, înseamnă că acesta l -a iertat pe legatar și deci legatul nu va putea

96Ioana Nicolae, op. cit., p.383.
97Curtea de Apel București, Decizia civilă nr. 862 din 20 mai 2009 .
98Ioana Nicolae, op. cit., p.385.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
50
fi revocat după moartea testatorului de persoanele interesate. Acestea pot
acționa numai dacă testatorul n u l-a iertat pe legatar și nu s -a împlinit
termenul de un an.
În cazul atentatului la viața testatorului precum și dacă s -a făcut
vinovat față de acesta de cruzimi, delicte sau injurii grave, pentru a -și
revoca legatul, testatorul nu mai are nevoie de acți une în justiție, el fiind în
drept să -și revoce singur testamenul.
Revocarea legatelor și a celorlalte dispoziții testamentare prin voința
unilaterală a testatorului.
Testatorul, printr -o manifestare unilaterală de voință, are dreptul, până
în ult imul moment din viață, să revină asupra dispozițiilor testamentare
făcute anterior. În funcție de modul în care se manifestă voința testatorului,
revocarea voluntară poate fi: expresă sau tacită.
Secțiunea IV. Caducitatea legatelor
Caducitatea este o cauză de desființare a legatului, datorită
unor împrejurări posterioare întocmirii testamentului, străine de voința
testatorului, independente de vreo culpă din partea legatarului și care fac
imposibilă executarea legatului99. Caducitatea legatului constituie o cauza
de ineficacitate a legatului care decurge din imposibilitatea executării
acestuia, datorită împrejurarii că legatarul nu poate sa -l primească și are ca
efect desființarea sa retroactivă.
Potrivit însă art.1071 Cod Civil, în situația în care din dispo zițiile
testamentare rezultă că testatorul a dorit să dea legatarilor dreptul la
totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care are vocație
concretă , ia totalitatea100. Mai mult,în situația în care unul din legatari a
murit înaintea testatorul ui, legatarul care primește legatul îl culege integral,
fara a se scădea partea legatarului care a predecedat autorului.
Astfel, potrivit legii, legatul devine caduc dacă legatarul a murit
înaintea testatorului, dispoziția explicându -se prin faptul că libe ralitățile în
general, și cele făcute mortis causa au caracter exclusiv personal; sunt acte
încheiate în consi derarea persoanei legatarului ( intuitu personae). Astfel
fiind, dacă legatarul a murit înaintea testatorului, deci înainte de momentul
deschiderea moștenirii, când dispoziția testamentară urma să -și producă
efectele, executarea legatului devine imposibilă din cauza lipsei capacității
succesorale a legatarului, legatul devenind caduc. Datorită caracterului
personal al liberalității, moștenitorii lega tarului, fie și descendenții lui, nu au

99Ilioara Genoiu, op.cit., p.218
100Ioana Nicolae, op. cit., p.388.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
51
nici un drept asupra legatului, pentru că, nedobândind dreptul legat,
legatarul nu l -a putut transmite asupra propriilor moșteniri, iar reprezentarea
succesorală nu este aplicabilă în materia moștenirii testamentare.101
Orice legat devine caduc atunci când:
• legatarul nu mai este in viață la d ata deschiderii moștenirii;
• legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii
moștenirii;
• legatarul este nedemn;
• legatarul renunță la legat;
• legatarul decedează înaintea împlinirii condiției suspensive ce
afectează legatul, dacă aceasta ave a un caracter pur personal;
• bunul ce formează obiectul legatului cu titlu particular a pierit în
totalitate din motive care nu țin de voința testatorului, în timpul
vieții test atorului sau înaintea împlinirii condiției suspensive ce
afectează legatul.
Este indiferent dacă pieirea a fost fortuită sau s -a datorat culpei
cuiva102.
Dacă bunul pierise încă înainte de întocmirea testamentului, legatul
va fi nul. Dacă a pierit după dec esul testatorului, legatul nu va fi caduc,
deoarece, chiar în momentul decesului, legatarul a dobândit dreptul
de proprietate asupra bunului. În acest caz se va pune o problemă de
suportare a riscului pieirii fortuite a bunului, sau o problemă de răspunder e
delictuală, dacă pieirea s -a datorat faptei ilicite și culpabile a unei anumite
persoane.
4.1. Predecesul legatarilor
Procesul legatarului față de testa tor
Explicația acestei cauz e o aflăm în caracterul intuitu personae al
legatului . Legatul va fi totuși valabi l dacă testatorul a dispu s ca în caz de
predece s al legatarului, legatul să fie cules de moștenitorii acestu ia, sau
dacă, în calitate de legatar, a fost indicată o altă persoană avându -se în
vedere nu identitatea sa, ci atribuțiile, funcția ac esteia ( de exemp lu,
conducătoru l unei anumite instituții).
Legatul devine caduc dacă legatarul a murit înaintea testatorului.
103Dispoziția se explică prin faptul că liberalitățile în general și cele făcute
mortis causa au caracter exclusiv personal, fiind acte încheiate în
considerarea persoanei legatarului (intuitu personae).

101Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, decizia civilă nr.1061 din 30.10.2008
102Ilioara Genoiu, op.cit., p.219
103Ioana Nicolae, op. cit., p.389.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
52
Astfel fiind, dacă legatarul a murit înaintea testatorului, deci înainte de
momentul deschiderii moștenirii, când dispoziția testamentară urma să -și
producă efectele, executarea legatului devine imposibilă din cauza lipsei
capacității succesorale a legatarului, deci legatul devine caduc. Dacă
legatarul a murit după deschiderea moștenirii, succesorii lui vor beneficia de
legat deoarece dreptul la le gat, dacă nu este afectat de o condiție
suspensivă, se dobândește din clipa morții testatorului și deci se poate
transmite prin moștenire, iar dacă există o pluralitate de legatari, moartea
unuia nu afectează eficacitatea legatelor făcute în favoarea altor a.
Controverse au existat în situația în care legatarul nu a decedat
înaintea testatorului, “predeces” – ci în același timp (deodată) cu testatorul,
fără a se putea stabili (dovedi) ordinea deceselor, deci testatorul și legatarul
sunt comorienți sau codece dați, de exemplu, au murit cu ocazia unei
catastrofe aeriene sau în împrejurări deosebite, dar în aceeași zi și fără a
se putea stabili “existența” legatarului (supraviețuirea lui) în momentul morții
testatorului.
Întrucât caducitatea legatului în cazul p redecesului legatarului își
găsește fundamentarea în lipsa capacității succesorale a legatarului în
momentul deschiderii moștenirii, iar capacitatea succesorală nu este și nu
poate fi recunoscută nici în cazul comorienților sau codecedaților, deoarece
nu se poate dovedi “existența” legatarului în clipa morții testatorului, soluția
care se impune și în aceste ipoteze este caducitatea legatului (ubi eadem
est ratio, ibi eadem lex104). Dacă nu se poate dovedi capacitatea
succesorală a legatarului (capacitate car e este o condiție generală a
dreptului la moștenire, indiferent că este legală sau testamentară), nici
legatarul comorient sau codecedat nu poate dobândi legatul și deci nu
poate să -i transmită prin moștenire la proprii săi succesori, la fel ca și
legataru l predecedat.
Dacă legatarul “există” la data deschiderii moștenirii, indiferent de
durata supraviețuirii față de testator, el dobândește dreptul la legat și deci îl
poate transmite prin moștenire. Face excepție legatul afectat de o condiție
suspensivă. P otrivit legii, legatul făcut sub condiție suspensivă devine
caduc dacă legatarul moare înainte de realizarea condiției și chiar dacă
post mortem condiția se realizează. Dacă legatul este afectat de o condiție
rezolutorie (inclusiv o condiție suspensivă pot estativă și negativă, asimilată
condiției rezolutorii) sau de un termen (suspensiv sau extinctiv) ori de o
sarcină, este suficient ca legatarul să fie în viață la data deschiderii
moștenirii. Aceste modalități nu afectează dobândirea dreptului la legat, ci
numai desființarea, respectiv exigibilitatea sau stingerea dreptului.

104Dan Chirică, op. cit., p.270

Legatul Manole Adriana -Georgiana
53
Evident că această regulă de caducitate are caracterul unei dispoziții
supletive. Astfel fiind, testatorul poate stipula ca, în cazul în care legatarul
desemnat în primul rând nu ar fi în viață în momentul deschiderii moștenirii
sau ar deceda după această dată, dar înainte de realizarea condiției
suspensive care afectează nașterea legatului, el să revină uneia sau altor
persoane, de exemplu, moștenitorilor legatarului. O asemenea dispozi ție,
prevăzută de testator pentru cazul în care legatarul prim nu ar putea sau nu
ar voi să accepte legatul, reprezintă o substituție vulgară permisă expres de
lege în concluzie, decesul legatarului determină caducitatea legatului în
lumina.
4.2.Incapacitatea legatarului de a primi legatul
Orice dispoziție testamentară numai produce efecte când erederel e
numit sau legatarul nu o va primi sau va fi in capabil a o primi , întrucât
capacitatea de a primi a legatarului trebuie să fie apreciată în raport de data
deschiderii moștenirii. Drepturile legatarului se nasc, de drept, din
momentul deschiderii moștenirii, dar potrivit principiului că “nimeni nu este
obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine”, principiu
aplicabil și în cazul moștenirii testamentare.
Dacă la data deschiderii succesiunii legatarul nu are cetățenie
română, iar obiectul legatului îl constituie un teren, legatul devine caduc.
Incapacitatea legatarului trebuie să survină, așadar, ulterior deschiderii
moștenirii, înt rucât dacă aceasta ar fi existat la data întocmirii testamentului
legatul ar fi lovit de nulitate absolută și nu de caducitate.
4.3. Nedemnitatea legatarului
Nedemnitatea sau nevrednicia succesorală este o pedeapsă civilă
care constă în decăderea moștenito rului, vinovat de o faptă gravă față de
cel care lasă moștenirea sau față de memoria acestuia, din dreptul de a -l
moșteni105. Cazurile de nedemnitate:
-atentatul la viața celui care lasă moștenirea;
-acuzația calomnioasă împotriva celui care lasă moștenirea;
-nedenunțarea omorului a cărui victima a fost cel care lasa
moștenirea.
Nedemnitatea operează de drept, în puterea legii, dacă sunt
îndeplinite condițiile sus -arătate, fără să fie necesar să fie pronunțată de
justiție. Instanța judecătorească nu pronunță nedemnitatea, dar ea poate fi

105Liviu Stănciulescu, op.cit., p.157.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
54
chemată, în caz de litigiu, să constate dacă sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de lege pentru a opera nedemnitatea.
4.4.Renunțarea legatarului la legat
Persoana căreia i se cuvine legatul este în drept să renunțe la el. În
acest caz, cota succesorală respectivă revine moștenitorului care va avea
sarcina executării legatului. Dacă persoana căreia i se cuvine legatul
renunță la el, moștenitorul însărcinat cu executarea legatului este degrevat
de ea.106
Renunțarea la l egat este un drept subiectiv al legatarului. Astfel,
legatarul poate liber să renunțe la legat. Legiuitorul nu stabilește în ce
termen poate legatarul renunța la legat, însă, reieșind din faptul că dreptul
de solicitare a executării legatului este de 6 lun i, acest termen este valabil și
pentru renunțare. Renunțarea la legat poate fi tăcită, precum și prin
înaintarea unei declarații (cereri) persoanelor împuternicite cu executarea
legatului. Legatarul nu poate renunța la legat în beneficiul altor persoane. Î n
cazul renunțării la legat, obiectul legatului trece în favoarea moștenitorilor
obligați să execute legatul, proporțional cotelor ce le revin107.
Dacă moștenitorii testamentari decedează pînă la deschiderea
moștenirii sau renunță la moștenire, atunci legat ul este cules de moștenitorii
legali. În cazul renunțării la legat, executarea legatului se stinge108.
4.5. Decesul legatarului înaintea îndeplinirii condiției suspensive ce
afectează legatul, dacă acesta avea un caracter pur personal
Neîndeplinirea condiți ei suspensive care afectează legatul; în cazul
condiției rezolutorii legatul se comportă inițial ca și când ar fi pur și simplu,
însă se va desființa retroactiv în caz de neîndeplinire a condiției .109
4.6. Pieirea în totalitate a bunului ce formează obiectul legatului cu
titlu particular din motive ce nu țin de voința testatorului, în timpul
vieții testatorului sau înaintea împlinirii condiției suspensive ce
afectează legatul
Potrivit textului legal, legatul va fi caduc dacă lucrul legat a pierit de
tot în viața testatorului. După cum rezultă, explicit sau implicit din această

106Ioana Nicolae, op. cit., p.391.
107Mihail Eliescu, op.cit., p. 283
108Ilioara Genoiu, op.cit., p.220
109Ioana Nicolae, op. cit., p.391.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
55
dispoziție, pentru ca pieirea bunului să atragă după sine caducitatea
legatului trebuie să fie îndeplinite mai multe condiții:
a) Legatul să fie cu titlu particular și să aibă ca obiect bunuri corporale
certe, individual determinate
Pieirea obiectului legat nu constituie o cauză de caducitate decât
pentru legatele particulare de corp cert, iar nu și pentru legatele universale
sau cu titlu universal. Într -adevăr, în aceste două ult ime cazuri pieirea unuia
sau a mai multor bunuri din succesiune nu are ca efect decât reducerea
valorii legatului.110
Dacă legatul are ca obiect bunuri incorporale, problema caducității
prin pieire nu se pune. De exemplu, încasarea de către testator a creanț ei
care formează obiectul legatului nu atrage caducitatea, ci poate fi analizată
ca ineficacitate rezultând din revocarea voluntară a legatului111.
b) Pieirea bunului să fie totală
Dacă bunul a pierit numai în parte, legatul nu devine caduc nici măcar
în pa rte, cum se consideră uneori, micșorându -se numai emolumentul.
Dacă pieirea este totală, datorită caducității legatului, legatarul nu are
dreptul nici la despăgubiri, nici la indemnizația de asigurare. Face excepție
ipoteza în care intenția testatorului ar fi fost să acorde legatarului în
eventualitatea pieirii totale a bunului legat, dreptul la creanța de
despăgubire sau indemnizația de asigurare.112
În dreptul francez (dar fără a distinge între pieirea totală și cea
parțială) se pare că intenția testatorulu i se prezumă într -un sens favorabil
legatarului.
c) Pieirea bunului să fie produsă “în viața testatorului” , adică în
perioada dintre momentul întocmirii testamentului și data morții testatorului
Dacă bunul a pierit înaintea redactării testamentului legatu l este lovit
de nulitate căci este lipsit de obiect, iar dacă pierirea bunului se produce
după momentul morții testatorului, legatul a fost eficace întrucât dreptul de
proprietate s -a transmis la legatar odată cu deschiderea succesiunii, iar
acesta are dre ptul la acțiune în despăgubire împotriva celui ce a distrus
bunul.
d) Cauza pieirii bunului poate fi un eveniment fortuit (caz fortuit sau
forță majoră) ori o faptă culpabilă săvârșită de o terță persoană sau chiar de
testator ori legatar.

110Ioana Nicolae, op. cit., p.392.
111Mihail Eliescu, op.cit.,p.267
112Ioana Nicolae, op. cit., p.392.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
56
Numai pieirea da torată faptei intenționate a testatorului se analizează
ca revocare voluntară a legatului, iar nu cauză de caducitate.
În literatura de specialitate se asimilează cu pieirea bunului și
înstrăinarea sa independentă de voința testatorului și făcută în timpul vieții
lui, cum ar fi vânzarea silită la cererea creditorilor sau exproprierea pentru
cauză de utilitate publică. Legatul devine caduc în aceste cazuri dacă bunul
iese din proprietatea testatorului în timpul vieții lui.113
La cele patru cazuri de caducitate prevăzute în Codul civil, în
literatura de specialitate se mai adaugă și altele, in sensul că legatul mai
poate deveni caduc în cazul în care intervin dispoziții legale imperative sau
prohibitive care să împiedice predarea legatului . Aceste cazuri sunt:
neîndeplinirea condiției suspensive sub care a fost stipulat legatul,
depășirea cotității disponibile, dispariția cauzei impulsive și determinante a
actului de liberalitate.114
Este adevărat că legatul devine ineficace și în aceste cazuri, însă,
riguros vorbind, ele nu constituie veritabile cauze de caducitate. Astfel,
dacă legatul este sub condiție suspensivă care nu se realizează se va
aplica regimul juridic corespunzător.
Nici depășirea cotității disponibile nu atrage caducitatea, ci
reducțiunea libera lității excesive, care se produce numai la cererea
persoanelor îndreptățite și vizează nu numai legatele, dar și donațiile. Dacă
este cazul, iar dispariția cauzei actului de liberalitate după întocmirea
testamentului (de exemplu, nașterea unui copil) poate avea semnificația
revocării tacite a legatului sau desființării legatului ca urmare a realizării
unei condiții rezolutorii negative tacite, și nu semnificația caducității lui. Unii
autori nici nu recunosc ineficacitatea (caducitatea) legatului datorită
dispariției cauzei după redactarea testamentului. Analiza cauzei joacă un
rol numai la formarea legatului, modificările intervenite ulterior neafectând
valabilitatea lui, dacă testatorul nu l -a revocat expres.
Nu excludem totuși ipoteza ineficacității legat ului în ipoteza dispariției
cauzei produsă fără știrea testatorului, (de exemplu, copilul conceput), dacă
se dovedește că, în cunoștință de cauză, nu ar fi lăsat legatul. De altfel,
surveniența de copil după facerea testamentului poate fi analizată ca
realizarea unei condiții rezolutorii tacite.
După părerea noastră, nici renunțarea legatarului la legat nu ar trebui
să figureze printre cazurile de caducitate, ea urmând regimul juridic al
dreptului de opțiune succesorală, ca și în cazul moștenitorilor legali .
Caducitatea veritabilă înseamnă imposibilitatea de executare a legatului din

113 Ioana Nicolae, op. cit., p.393.
114 Ion Turculeanu, Succesiuni, Ed. Alma, Craiova, 2009, p. 181.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
57
cauze obiective ivite după întocmirea testamentului și independente de
voința legatarului.
În cazurile în care legatarul (universal, cu titlu universal sau cu titlu
particular) al cărui legat a devenit caduc (de exemplu, pentru predeces) a
fost însărcinat cu un legat în favoarea unei alte persoane, caducitatea
legatului principal nu va atrage caducitatea legatului -sarcină, ci acesta din
urmă va trece asupra succesorului care bene ficiază de caducitatea
legatului principal. De exemplu, legatul unei sume de bani cu care a fost
însărcinat legatarul casei urmează să fie executat de moștenitorul care
beneficiază de caducitatea legatului casei. Legatul grefat pe un alt legat va
deveni ca duc numai dacă legatul principal este cu titlu particular și obiectul
acestuia piere total. În toate cazurile, caducitatea legatului -sarcină nu
afectează existența legatului principal, titularul lui beneficiind de caducitatea
legatului -sarcină (dacă testat orul nu a prevăzut altfel)115.
Dacă legatul este ineficace din cauza nulității, revocării sau caducității
(inclusiv din cauza desființării pentru nerealizarea condiției suspensive sau
pentru că s -a realizat condiția rezolutorie) se pune întrebarea, care va f i
soarta bunurilor (drepturilor) care au format obiectul legatului ineficace.
Problema este asemănătoare, dar nu identică, cu situația ce se poate
întâlni în materia moștenirii legale, când o persoană care ar fi avut vocație
succesorală concretă (utilă) nu poate (de exemplu, din cauza nedemnității
sau a lipsei capacității succesorale) sau nu vrea să vină (renunță) la
moștenire116. Potrivit regulilor devoluțiunii legale a moștenirii, în astfel de
cazuri moștenirea, respectiv cota -parte corespunzătoare din moșt enire, va
fi culeasă de comoștenitori – a căror cote succesorale vor crește în mod
corespunzător – sau va trece la moștenitorii subsecvenți .
Și în domeniul moștenirii testamentare, din ansamblul dispozițiilor
care guvernează materia, se poate desprinde o r egulă călăuzitoare care
însă nu va primi aplicare dacă testatorul a dispus altfel, căci în această
materie primum locum voluntas defuncti obtinet.
Astfel se întâmplă dacă, pentru eventualitatea ineficacității legatului,
testatorul a prevăzut o substituție vulgară sau dacă, fiind lăsat unei
pluralități de legatari, legatul este conjunctiv și când, în caz de ineficacitate
a legatului în privința unora dintre ei, operează dreptul de acrescământ (de
creștere) în favoarea altora.
Regula în materia devoluțiunii testamentare a moștenirii este că
ineficacitatea legatului profită acelor moștenitori (legali sau testamentari)
ale căror drepturi succesorale ar fi fost micșorate sau înlăturate prin

115Dan Chirică, op.cit., p.258
116M. Eliescu , op.cit., p.280

Legatul Manole Adriana -Georgiana
58
existența legatului sau care aveau obligația să execute leg atul. Cu alte
cuvinte, profită moștenitorii în dauna cărora legatul ar fi fost executat.
Ineficacitatea legatului universal profită moștenitorilor legali
rezervatari care vor culege întreaga moștenire sau moștenitorilor
nerezervatari care numai datorită in eficacității legatului universal vor putea
veni la moștenire.
În schimb, dacă testatorul a numit doi (sau mai mulți) legatari
universali și numai unul dintre legate este ineficace va profita celuilalt
(ceilalți) legatar universal care, în virtutea vocației universale, va culege
întreaga moștenire, respectiv întreaga cotitate disponibilă, după caz.
Ineficacitatea legatului cu titlu universal profită moștenitorilor legali sau
legatarului universal, după caz. Dacă există mai multe legate cu titlu
universal, in eficacitatea unuia nu poate profita altui legatar cu titlu universal,
deoarece vocația acestuia este limitată la fracțiunea determinată din
moștenire. Numai dacă pentru aceeași fracțiune din moștenire au fost
desemnați doi (sau mai mulți) legatari cu titlu universal, ineficacitatea
legatului în privința unuia va profita celuilalt. Ineficacitatea legatului cu titlu
particular profită moștenitorului legal sau legatarului universal ori cu titlu
universal care ar fi avut obligația să execute acel legat.
Regula potrivit căreia ineficacitatea legatului profită moștenitorilor ale
căror drepturi (cote) succesorale ar fi fost micșorate prin existența legatului
sau care aveau obligația să execute legatul, cunoaște două excepții,
special prevăzute de lege, datorate voi nței testatorului: substituția vulgară și
legatul conjunctiv, în acest din urmă caz operând dreptul de acrescământ.
Substituția vulgară (la romani această instituție era relativ frecvent
aplicată în practică, de unde și denumirea (vulg adv., adesea, obișnu it) este
acea dispoziție testamentară, permisă expres de lege, prin care testatorul
desemnează în mod subsidiar un al doilea legatar care urmează să
beneficieze prin substituție de legat (universal, cu titlu universal sau cu titlu
particular) în cazul în c are primul legatar nu ar putea sau nu ar voi să
beneficieze de legat. Rezultă că, în acest caz, suntem în prezența a două
legate alternative117.
Cel de -al doilea produce efecte numai sub condiția (suspensivă)
ineficacității celei dintâi și înlătură dreptul a ltor persoane (moștenitori legali
sau legatari) de a beneficia de această ineficacitate.
Legatul conjunctiv este acea dispoziție testamentară prin care același
bun determinat individual sau numai generic este lăsat de testator în
totalitate în favoarea mai multor legatari cu titlu particular, fiecare având
vocație (un drept eventual) la totalitatea bunului legat.

117Francisc Deak, op. cit., p.175.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
59
Pentru a exemplifica, am conceput o speță imaginară în care
testatorul lasă casa sau suma de bani depusă la bancă legatarilor A și B,
fără a dete rmina partea fiecăruia. Legatul este conjunctiv dată testatorul
lasă gospodăria sa soției supraviețuitoare, urmată de dispoziția prin care
lasă aceeași gospodărie fiului său din prima căsătorie. În acest caz, întrucât
prin voința testatorului legatul este conjunctiv, dacă legatarii pot și vor să
primească legatul, fiecare va suporta concursul celuilalt (celorlalți), obiectul
legat împărțindu -se între ei în mod egal. În schimb, dacă unul (unii) dintre
legatari nu poate sau nu vrea să primească legatul, parte a lui (lor) nu se
scade, ci va mări partea colegatarului (colegatarilor) care pot și vor să
primească legatul, oricare dintre ei având dreptul la totalitatea bunului legat
â În această situație suntem în prezența așa -numitului drept de
acrescământ (drept d e creștere). Întrucât dreptul de acrescământ nu
operează de la persoană la persoană (ca în cazul substituției vulgare), ci de
la porțiune la porțiune (portio portioni accrescit), creșterea profită și
moștenitorilor colegatarului decedat. Astfel, de exemplu, moștenitorii
colegatarului decedat după deschiderea moștenirii vor profita de
acrescământul datorat renunțării ulterioare a unui alt colegatar.
4.7.Dreptul de acrescământ
Dreptul de acrescământ (sau de adăugire) vizează problema cui
anume îi vor reveni bunurile ce au format obiectul legatelor ineficace.
Regula în această privință este aceea potrivit căreia, de legatele ineficace,
fie datorită nulității, fie revocării sau caducității, profită moștenitorii legali sau
testamentari ale căror drepturi succesorale ar fi fost micșorate sau
înlăturate prin existența acelor legate.118
Obiectul legatelor ineficace va reveni persoanelor cu vocație
succesorală din a căror parte urmau să se execute acele legate. Aceste
persoane sunt: moștenitorii legali, legatari i universali, legatarii cu titlu
universal sau chiar legatarii particulari, dacă testatorul le -a impus ca sarcină
executarea legatului ineficace. Adică, dacă legatul ineficace a fost
universal, de el vor profita moștenitorii legali rezervatari, care vor cu lege, de
această data, nu numai rezerva ci întreaga moștenire, sau moștenitorii
nerezervatari care au fost înlăturați de la moștenire prin instituirea
legatarului universal119.
De ineficacitatea legatului cu titlu universal vor profita moștenitorii
legali s au legatarul universal, dacă au existat. În cazul în care testatorul a
instituit mai multe legate cu titlu universal, de ineficacitatea unuia nu poate

118Francisc Deak., op. cit., p.181.
119Francisc Deak, op. cit., p.183.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
60
profita un al legatar cu titlu universal, întrucât vocația legatarului cu titlu
universal este limitată l a o fracțiune din moștenire. Se poate, totuși, ca
testatorul să fi instituit doi sau mai mulți legatari cu titlu universal pentru
aceeași fracțiune din moștenire, ipoteză în care ineficacitatea legatului în
privința unuia din legatari va profita celuilalt.
În ce privește legatele cu titlu particular ineficace, ele profită
moștenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal care aveau
obligația să execute acele legate. Legatarii cu titlu particular profită de
ineficacitatea unor legate cu t itlu particular numai în ipoteza în care aveau
ca sarcină executarea legatelor ineficace sau dacă beneficiul lor succesoral
a fost redus prin astfel de legate.120
De la regula potrivit căreia ineficacitatea legatului profită
moștenitorilor ale căror părți di n moștenire ar fi fost micșorate prin acel
legat sau care aveau obligația executării acelui legat, legiuitorul a instituit
două excepții: substituția vulgară și legatul conjunctiv.
În cazul substituției vulgare testatorul desemnează, pe lângă primul
legata r, un al doilea, care prin substituție va beneficia de legat, cu condiția
ca primul legatar să nu accepte legatul sau să nu poată beneficia de el. Prin
substituția vulgară, ca urmare a voinței testatorului, se înlătură posibilitatea
ca moștenitorii legali sau ceilalți legatari să profite de ineficacitatea legatului
care va reveni celui de -al doilea legatar desemnat de către testator.121
Putem vorbi de legatul conjunctiv în situația în care acealași bun,
determinat individual sau generic, este lăsat la mai mul ți legatari, fără a se
preciza partea care s -ar cuveni fiecăreia, astfel că fiecare va avea chemare
eventuală la întregul obiect. Dacă toți legatarii vor și pot să primească
obiectul legat, acesta se va împărți între ei în mod egal. Dacă însă unul
dintre l egatari nu poate sau nu vrea sa primească legatul, partea lui va
reveni, în virtutea dreptului de acrescământ, celorlalți colegatari, ale căror
pătți vor spori în mod corespunzător. Așadar, partea care s -ar cuveni
legatarului care refuză să primească legat ul sau nu -l poate primi, nu se
scade pentru a profita celorlați moștenitori potrivit dispozițiilor legale.
Rezultă numai trei cazuri în care ar opera dreptul de acrescământ: în caz
de incapacitate a legatarului, în caz de renunțare a acestuia la legat sau în
caz de predeces al legatarului față de testator. Însă în doctrină se acceptă
că dreptul de acrescământ operează oricare ar fi cauza ineficacității
legatului, chiar și în cazul în care este vorba de revocare voluntară a
acestuia. 122

120Francisc Deak, op. cit., p.182.
121 Idem., p.181.
122 Idem., p.182 -183.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
61
Pentru a opera dreptul de acrescământ trebuie să fie îndeplinite
următoarele condiții:
– există o pluralitate de legatari cu titlu particular. În cazul legatelor
universale sau cu titlu universal nu este vorba propriu -zis de un drept de
acrescământ, întrucât aceste legate conf eră ele însele vocație la întreg
patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, deși practic, în cazul
ineficacității legatelor față de unul din legatari, duce și în aceste cazuri la
sporirea cotei celorlalți legatari care pot și vor să accepte un astfe l de legat.
– legatul făcut în favoarea legatarilor să aibă același obiect. Obiectul
legatului, trebuie, așadar, să fie același față de toți legatarii, putând fi
constituit din bunuri corporale, individual -determinate, bunuri de gen
determinate sau determ inabile ori bunuri incorporale, sau din legatul
dreptului succesoral dobândit prin moștenire de către testator. 123
Obiectul legatului poate fi constituit din dreptul de proprietate în
integralitatea lui, sau numai din nuda proprietate ori un sezmembrământ a l
dreptului de proprietate ca dreptul de uzufruct sau de abitație.
Ce se întâmplă dacă legatul conj unctiv are ca obiect uzufructul?
(Problema se poate pune și s e rezolvă în mod asemănător și în cazul altor
dezmembrăminte ale proprietății (de exemplu, dreptul de abitație).
Reamintim și faptul că legatul uzufructului este un legat cu titlu particular (și
deci poate fi conjunctiv), chiar dacă uzufructul este universal sau cu titlu
universal, iar nu cu titlu particular) și moare unul dintre colegatari. Partea
legatarului decedat va profita nudului proprietar. Dacă legatarul este
decedat la data deschiderii moștenirii, în temeiul dreptului de acrescământ,
colegatarul va dobândi totalitatea uzufructulu i, iar dacă moartea intervine
după deschiderea moștenirii, dreptul de acrescământ nu mai operează,
fiindcă legatul nu este ineficace, ci și -a produs efectele, fiecare colegatar
culegând legatul uzufructului, împreună cu ceilalți.
Potrivit dreptului comun î n materie, stingerea uzufructului, în total sau
în parte, profită în principiu nudului proprietar, întregind dreptul său de
proprietate (prin consolidare), dacă testatorul nu a prevăzut altfel. În
materia legatului conjunctiv de uzufruct (sau alt dezmembră mânt al
proprietății, de exemplu, dreptul de abitație), ținând seama de specificul
constituirii, opinia noastră este pentru indivizibilitatea dreptului, ceea ce
înseamnă că la moartea unuia dintre titularii dreptului de uzufruct constituit
printr -un legat conjunctiv (de exemplu, în favoarea soților) colegatarul în
viață exercită în continuare dreptul de uzufruct pentru tot, stingerea lui
intervenind numai la moartea ultimului titular, dacă testatorul nu a prevăzut
altfel:

123Francisc Deak, op.cit., p.183 -184.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
62
– vocația (eventuală) a colegataril or să se întindă asupra bunului în
totalitatea lui, nefiind fracționată, și testatorul să nu fi înlăturat dreptul de
acrescământ (de exemplu, printr -o substituție vulgară). Cum s -a spus, “să
existe o solidaritate de vocațiune între colegatarii aceluiași lu cru”.
– legatul să devină ineficace pentru unul (unii) dintre colegatari.
Dacă legatul conjunctiv este ineficace pentru toți, va profita
moștenitorilor potrivit regulilor generale.
Dacă condițiile arătate sunt îndeplinite, se pune problema dacă
dreptul de acrescământ operează facultativ (voluntar) sau obligatoriu
(forțat) și daca adăugirea se dobândește cu sau fără sarcini. În legătură cu
prima problemă nu există unanimitate de păreri. În ceea ce ne privește, ne
alăturăm opiniei potrivit căreia dreptul de acrescământ operează în mod
obligatoriu, de drept. Dacă acceptă legatul, legatarul îl dobândește, chiar
fără știrea și împotriva voinței lui, cu sporul rezultând din ineficacitatea
legatului prevăzut în favoarea colegatarului.
Legatarul nu poate îmbunătăți chemarea la întreg, pentru a o
restrânge la partea care ar rezulta din concursul cu toți ceilalți colegatari124.
În favoarea soluției arătate pledează și principiile care guvernează dreptul
de opțiune succesorală.
Opțiunea succesorală este un act juridic i ndivizibil (nemo pro parte
heres) și acest principiu operează nu numai în cazul succesiunii universale
sau cu titlu universal, dar și în ipoteza legatului cu titlu particular, inclusiv
cel conjunctiv, deci în această situație legatarul nu are vocație succe sorală
dublă.
În ceea ce privește a doua problemă, este necontestată soluția că
dreptul de acrescământ operează cu sarcini. Legatarul care beneficiază de
acrescământ este obligat să suporte și sarcinile (parte din ele) ce -i
reveneau colegatarului a cărui p arte o ia.
Prin urmare, acrescământul operează cum onere. Numai dacă
sarcina a fost special prevăzută în considerația persoanei colegatarului
inițial (intuitu personae legatarit), beneficiarul acrescământului nu va fi
obligat s -o execute (de exemplu, pict orul însărcinat a face portretul cuiva).
Ineficacitatea legatului în acest caz va atrage ineficacitatea sarcinii.
Secțiunea V. Consecințele ineficacității legatelor
Spre deosebire de Codul civil de la 1864 care nu a reglementat în
mod expres consecința in eficacității legatului, Codul civil prevede acest
lucru în art.1072, având ca denumire marginală “destinația bunurilor

124Mihail Eliescu, op.cit.,p.282

Legatul Manole Adriana -Georgiana
63
constituind obiectul unui legat ineficace” .125Așadar, potrivit dispozițiilor
legale menționate ”Ineficacitatea legatului din cauza nulități i, revocării,
caducitații ori desființării pentru nerealizarea condiției suspensive ori pentru
îndeplinirea condiției rezolutorii profită moștenitorilor ale căror drepturi
succesorale au fost micșorate sau, după caz, înlăturate prin existența
legatului sau care aveau obligația să execute legatul”.
Persoanele care vor beneficia de ineficacitatea legatelor sunt:
moștenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu universal sau chiar
legatarii cu titlu particular, dacă testatorul le -a impus sarcina e xecutării
testamentului ineficace.
Spre exemplu, de ineficacitatea legatului universal profită, în primul
rând, moștenitorii rezervatari(dacă există), aceștia culegând nu numai
rezerva legală, ci întreaga moștenire. În ipoteza inexistenței moștenitorilor
legali rezervatari, de ineficacitatea legatului universal profită moștenitorii
legali nerezervatari, care ar fii fost înlăturați de la moștenire, dacă legatul
universal și -ar fii produs efectele juridice.
Regula potrivit căruia de ineficacitatea legatului b eneficiază
moștenitorii ale căror parți din moștenire au fost înlăturate prin existența
legatului sau care aveau obligația să execute legatul comportă, dispozițiilor
Codului civil, excepția legatului conjunctiv. Așa cum am mai arătat, potrivit
dispozițiilo r art.1065, Codul civil ”Legatul cu tit lu particular este prezumat a
fi conjunctiv atunci când testatorul a lăsat, prin același testament, un bun
determinat individual sau generic mai multor legatari cu titlu particular, fără
a preciza partea fiecăruia. În cazul legatului conjunctiv, dacă unul dintre
legatari nu vrea sau nu poate să primească legatul, partea lui va profita
celorlalți legatari… și atunci când obiectul legatului conjunctiv îl constituie
un dezmembrământ al dreptului de proprietate”.
Suntem în prezența unui legat conjunctiv, spre exemplu, în ipoteza în
care testatorul dispune ca terenul pe care îl deține în proprietate sa revină,
după moartea sa, lui A și B fără să determine partea fiecăruia. Într -o
asemenea ipoteză cei doi legatari vor culege cote egale din bunul legat.
Dacă însă, unul dintre aceștia nu poate sau nu vrea să primească
partea sa din bunul legat, acesta va reveni celuilalt legatar (sau
moștenitorilor săi, dacă acesta a decedat). Așadar, suntem în prezența
ineficacității legatului conjunctiv, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele
condiții:
-există o pluralitate de legatari cu titlu particular;
– legatul care are ca obiect același bun ori drept;
Sub incidența Codului civil de la 1864, s-au suscitat controverse ,
soarta legatului conjunctiv al cărui obiect era reprezentat de dreptul de

125Ilioara Genoiu, op.cit., p.224

Legatul Manole Adriana -Georgiana
64
uzufruct, în ipoteza morții unuia dintre colegatari. Întrebarea care necesită
răspuns era următoarea: cui va profita dreptul de uzufruct al colegatarului
decedat? Nudului proprietar sau celuilalt colegatar? Această întrebare
capătă însă răspu ns din partea actualului Cod civil care dispune, în sensul
că, la moartea unuia dintre leg atari, dreptul de uzufruct va f i exercitat în
continuare de către colegatar. Partea fiecăruia dintre cole gatari să nu fi fost
determinată de către testator, astfel încât se prezumă că voința testatorului
a fost aceea de a crea, în favoarea tuturor legatarilor instituiți, vocație
eventuală asupra întregului bun. Legatul devine ineficace față de unul sau
mai mu lți colegatari și nu față de toți colegatarii, întrucât într -o astfel de
ipoteză ar deveni operabile regulile generale în materie, potrivit cărora, de
legatul ineficace, ar profita ceilalți moștenitori.
Ca urmare a îndeplinirii cumulative a acestor condiți i, de ineficacitatea
legatului conjunctiv beneficiază colegatarul/ii.
Necesită însă soluție următoarele două probleme: modul (voluntar
sau forțat) în care operează dreptul colegatarului și dacă acesta se
dobândește cu sau fără sarcini.
Cu privire la modul în care operează dreptul colegatarului, sub
imperiului Codului civil de la 1864, dreptul în discuție operează obligatoriu,
de drept. Acceptând legatul, legatarul acceptă și dreptul asupra bunurilor
constituind obiectul unui legat inefi cace,dispus în favoarea colegatarului.
Legatarul care a acceptat legatul beneficiază de acest drept, independent
de voința sa și chia r împotriva acestuia,întrucât, pe de o parte, actul de
aceptare a moștenirii este în principiu indivizibil, iar, pe de al tă parte, fiecare
colegatar are chemare la întregul bun legat.
În privința dobândirii cu sau fără sarcini , dreptul în discuție operează
cu sarcini( cum onere ), în toate cazurile. Singura excepție este reprezentată
de ipoteza în care sarcina a fost prevazută în considerarea persoanei
colegatarului inițial( intuitu personae legatarii ), caz în care ineficacitatea
legatului atrage și ineficacitatea sarcinii. În virtutea acestei soluții, legatarul
care beneficiază de bunurile constituind obiectul unui legat inefic ace, este
ținut, în egală măsură, de executarea sarcinii stipulată în favoarea
colegatarului a cărui parte îi revine.
În final, precizăm că, în opinia noastră, în lumina actualului Cod civil
care reglementează consecințele ineficacității legatului, nu mai putem folosi
expresia ” drept de acrescământ” aceasta nefiind consacrată de legiuitori.
Nici Codul civil de la 1864 nu o consacra expressis verbis , însă acest act
normativ nu reglementa nici consecințele ineficacitații legatului,permițând
astfel doctrinei să creeze 126.

126Ilioara Genoiu, op.cit., p.179

Legatul Manole Adriana -Georgiana
65

Spre deosebire de Codul civil de 1864, Legea nr.278/2009 prezintă,
în materia caducității testamentului, următoarele atuuri:
• reformulează de o manieră fericită unele cazuri ale caducității și chiar
consacră unele noi;
• reglementează consec ințele ineficacității legatului;
• reglementează regimul legatului sarcină.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
66
CONCLUZII
Obiectul prezentei lucrări l -au constituit cele mai importante dispoziții
testamentare și anume cele referitoare la bunuri, denumite legate.
Legatul este o dispoziție testamentară prin care testatorul
desemneaza una sau mai multe persoane care, la decesul său, urmează să
dobândească cu titlu gratuit întregul său patrimoniu sau o fracțiune din
acesta ori anumite bunuri determinate.
Legatul este un act unila teral de voință, cu alte cuvinte este o
liberalitate pentru cauză de moarte. Desemnarea legatarului trebuie sa fie
facută prin testament, in sensul că elementele necesare pentru identificarea
legatarului să se regăsească în cuprinsul testamentului. Prin ur mare,
legatarul trebuie să fie o persoană determinată sau cel puțin determinabilă
în momentul deschiderii moștenirii.
Având în vedere necesitatea determinării legatarului prin testament
este considerat nul legatul secret, prin care persoana legatarului nu este
identificată în testament, ci este comunicată de testator (verbal sau chiar în
scris, dar fără respectarea formelor testamentare) unui terț.
Deoarece testamentul este un act juridic esențialmente personal,
desemnarea legatarului trebuie să fie facut ă personal de către testator,
neputând fi lăsată la alegerea unei terțe persoane. În consecință, legatul cu
facultate de alegere, prin care testatorul a lăsat determinarea legatarului pe
seama unei terțe persoane (indicată în testament) este nul.
Am văzut că există trei mari categorii de astfel de liberalități: legatul
universal, legatul cu titlu universal și legatul cu titlu particular. Legatul
universal, după cum spune și titulatura, cuprinde întreaga masă
succesorală care poate reveni uneia ori mai multo r legatari universali. Acest
lucru înseamnă, după cum am arătat, că universalitatea legatului nu
depinde de culegerea efectivă a totalității moștenirii ci de dreptul eventual al
culegerii întregii universalități succesorale.
Legatul cu titlu universal conf eră dreptul doar la o cotă parte din
moștenire exprimată printr -o fracțiune matematică sau prin indicarea unei
mase de bunuri succesorale, determinate prin natura lor juridică de mobile
sau de imobile.
Legatul cu titlu particular cuprinde unul sau mai mult e bunuri
determinate privite „ ut singuli ”, legatarul neavând un drept eventual la
universalitatea succesiunii ori la o fracțiune a acesteia.
La rândul său, legatul particular, înglobează câteva varietăți cum ar fi:
legatul unor bunuri corporale certe, uno r bunuri de gen determinate sau
determinabile, legatul bunurilor incorporale, legatul liberării de datorie, al
unui fapt posibil și licit, al drepturilor succesorale moștenite de testator,

Legatul Manole Adriana -Georgiana
67
legatul uzufructului, legatul bunului altuia, al bunului indiviz, t oate analizate
la rândul lor.
Legatul poate fi clasificat și ca pur și simplu sau afectat de modalități.
Avem prin urmare legatul cu termen suspensiv sau extinctiv, legatul sub
condiție rezolutorie sau suspensivă și în sfârșit legatul cu sarcină stipulată
în favoarea unui terț, în interesul testatorului ori chiar al gratificatului.
Cât privește instituția ineficacității legatelor putem concluziona că
noțiunea generică de ineficacitate, fără a beneficia de o reglementare
legală expresă , dar utilizată în lit eratura de specialitate, desemnează acele
ipoteze în care dispoziția testamentară prin care testatorul a instituit unul
sau mai multe legate este lipsită de efecte juridice, deci este ineficace, din
cauze prevăzute expres în lege. Aceste cauze sunt: nulita tea legatului,
reducțiunea, revocarea voluntară sau judecătorească și caducitatea.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
68
BIBLIOGRAFIE

Cursuri, tratate, monograf ii și comentarii .

1. Cătuneanu Ion, ″Curs de drept roman ″, Ed. Cartea Românească,
București, 1927;

2. Chirică Dan ,,Drept Civil. Succesiuni” , Ed. Lumina Lex, București, 1997 ;

3. Deak Francisc , Popescu Romeo, ,,Tratat de drept succesoral” , Vol. I –
II,Editura Universul Juridic, București, 2014 ;

4. Eliescu Mircea , ,,Curs de succesiuni”, Editura Humanitas, București,
1997 ;

5. Eliescu Mihail , ″Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul RSR ″, Editura
Academiei RSR, București, 1966 ;

6. Genoiu Ilioara – Dreptul la moștenire în Noul Cod Civil, Editura
C.H.Beck, București, 2012 ;

7.Hamangiu Cornel ș.a.,Tratat de Drept Civil Român Vol 2, Editura All
Beck, București, 2008

8. Hanga Vladimir , ″Istoria dreptului românesc. Dreptul cutumiar ″, 1966 ;

9. Hanga Vladimir , ″Drept privat roman ″, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1978 ;

10. Hanga Vladimir , Cronț Gheorghe s.a., ″Istoria dreptului românesc ″,
vol. I, Editura Academiei RSR, București, 1980 ;

11. Kosven M. O. , ″Introducere în istoria culturii primitive ″, Editura
Științifică, București, 1957 ;

12. Marcu P. Liviu , ″Istoria dreptului românesc ″, Editura Lumina Lex,
București, 1997 ;

13. Molcuț Emil , Cernea E.,″Istoria statului și dreptului românesc ″, Editura
Press Mihaela SRL, București, 1999;

Legatul Manole Adriana -Georgiana
69
14. Molcuț Emil , Oancea Dan, ″Drept roman ″, Editura Șansa, București,
1993;

15. Nicolae Ioana , Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed.
Hamangiu, București, 2016;

16. Turculeanu Ion, Succesiuni, Ed. Alma, Craiova, 2009 .

17. Stănciulescu Liviu – ,,Curs de drept civil Succesiuni” , Editura
Hamangiu, București, 2015 ;

Articole și studii de specialitate

1. Nicolae A., Considerații teoretice și practice asupra legatului cu
sarcină, în revista Dreptul nr. 2/1999 .
2. Surdescu Ioana, Legatul cu titlu particular , www.notariat -tineretului.ro
3. Făgărășeanu Eduard, Legatul și legatarul, în Jurnalul Național 30 iulie
2008.
4. Caducitatea legatelor, pe www.izvordedrept.ro , 6 noiembrie 2017.

Jurisprudență

1. Trib. Supr., sec. civ., dec. nr. 1364 din 23 iunie 1980.
2. TS,sc.,dec.nr.1939/1972,în I.Mihuță, Repertoriu …1969 -1975, p. 200.
3. Judecătoria Bacău , Sentință civilă 7928 din 16.10.2012.
4. Tribunalul Covasna, Sec.Civilă, Sentință civilă Nr.459 din 30.04.2013 în
ședință publică.
5. TS, sc., dec. nr. 1393/1978, RRD nr.2/1979, p. 64
6. TS, sc., dec. nr. 94/1980, RRD nr.9/1980, p.59
7. Decizia nr. 115/A/2015, Tribunalul Vaslui, Secția Civilă.
8. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 861 din 9.11.2009
9. Judecătoria Iași, sentința civilă 1496/13.02.2018.
10. Tribunalul Gorj, Secția Civilă, Decizia 1989 din 15.10.2013.

Legatul Manole Adriana -Georgiana
70
11. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, decizia civilă nr.1061 din
30.10.2008.
12. Curtea de Apel București, Decizia civilă nr. 862 din 20 mai 2009.
13. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, decizia civilă nr.1061 din
30.10.2008

Site-uri internet
www.jurisprudenta.com
www.jurisprudenta.org
www.portal.just.ro
www.rolii.ro