DISCIPLINA DE TEHNOLOGIA PRODUC ȚIILOR APICOLE ȘI SERICICOLE PAOLO DE ANGELIS CERCET ĂRI PRIVIND INDICII BIOLOGICI ȘI TEHNOLOGICI LA UNII HIBRIZI AI… [625724]
UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINAR Ă CLUJ-NAPOCA
SCOALA DOCTORAL Ă
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ȘI BIOTEHNOLOGII
DISCIPLINA DE TEHNOLOGIA PRODUC ȚIILOR APICOLE ȘI
SERICICOLE
PAOLO DE ANGELIS
CERCET ĂRI PRIVIND INDICII BIOLOGICI ȘI
TEHNOLOGICI LA UNII HIBRIZI AI
VIERMILOR DE M ĂTASE BOMBYX MORI L.
CRESCU ȚI ÎN TRANSILVANIA
REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
ÎNDRUM ĂTOR
Prof.Dr.Ing. Liviu Al. M ărghitaș
CLUJ-NAPOCA
2009
1
REZUMAT
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCET ĂRILOR
Scopul cercetărilor întreprinse în cei doi ani experimentali a fost
ierarhizarea raselor și hibrizilor dup ă principalii indici biologici ai larvelor,
după indicii biologici ai gogo șii crude și după indicii tehnologici ai gogo șii
uscate și ai fibrei de m ătase.
Obiectivele cercetării au fost legate de urm ătoarele aspecte:
I. Studiul comparativ al raselor parentale și al hibrizilor simpli;
II. Studiul comparativ al raselor parentale și al trihibrizilor
III. Studiul comparativ al raselor parentale și al tetrahibrizilor
S-au studiat incuba ția și ecloziunea, indicii biologici ai larvelor, ai gogo șilor
crude, precum și indicii tehnologici ai gogo șii uscate și a firului de m ătase.
Rezultatele ob ținute în cei doi ani experimentali pentru cele patru rase
experimentale, doisprezece hibrizi simpli, opt trihibrizi și doi tetrahibrizi au fost
utilizate pentru studiu comparativ între rasele parentale și hibrizii aminti ți au fost
urmărite diferen țele evolutive dintre ace știa în cei doi ani expe rimentali, în vederea
întocmirii unei ierarhiz ări a raselor și hibrizilor viermilor de m ătase în func ție de
principalii indici biologici și tehnologici aminti ți.
Indicii studiaț i pentru rasele parentale și hibrizii rezulta ți din acestea sunt:
1. Incubația ouă lor și ecloziunea larvelor;
2. Indicii biologici ai larvelor:
♦ Masa larvelor
♦ Lungimea larvelor
♦ Durata stadiului larvar
♦ Masa glandelor sericigene
♦ Procentul de îngogo șare
3. Indicii biologici ai gogo șii crude:
♦ Masa gogoș ii crude
♦ Axul longitudinal al gogo șilor
♦ Axul transversal al gogo șilor
♦ Masa incartamentului m ătăsos
♦ Procentul de m ătase din gogoa șă
4. Indicii tehnologici ai gogo șii uscate ș i ai fibrei:
♦ Masa gogoș ii uscate
♦ Lungimea firului de m ătase
♦ Masa firului de m ătase
♦ Greutatea de șeului din gogoa șă
2
REZUMAT
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CERCET ĂRILOR Ș I ISTORICUL
CREȘTERII VIERMILOR DE MĂ TASE BOMBYX MORI L . ÎN
ROMÂNIA Ș I PE MAPAMOND
Sericicultura este știința care se ocup ă cu studiul biologiei și tehnologiei
reproducerii, cre șterii și ameliorării tuturor speciilor seri cicole care produc gogoș i în
scopul ob ținerii mătăsii naturale. Devidarea gogo șilor, prelucrarea firului, toarcerea
și executarea ț esăturilor formeaz ă obiectul industriei m ătăsii.
Dintre toate speciile de viermi de m ătase care țes gogoși din fir de m ătase, o
pondere de 90% este de ținută de viermele de m ătase al dudului, urmat ă de viermele
de mătase al ricinului și al stejarului, aria de ră spândire a acestor specii fiind legat ă
de zona de r ăspândire a speciilor vegetale furnizoare de hran ă. Aria de cre ștere a
viermilor de m ătase este în general mult mai restrâns ă decât cea a speciilor care
constituie baza furajer ă a acestora.
Numele de sericicultur ă vine de la cuvântul latin “ ser-seris” care înseamn ă
mătase, iar denumirea științifică a viermelui de m ătase al dudului este Bombyx mori
L.
Sericicultura reprezint ă totodată și o îndeletnicire rentabil ă, ușoară, ce poate
fi practicat ă atât de copii cât și de vârstnici, cre șterile se pot face în construc ții
simple, amenaj ări sau alte spa ții gospod ărești, ce nu se folosesc pe timpul verii, iar
perioada de cre ștere a larvelor este scurt ă, fiind în medie de cca. 30 de zile
(Yokoyama T., 1973; Ifrim P., 1985; Mă rgitaș L. Al., 1995; Savel I., 1998 ).
Țara de origine a m ătăsii o reprezint ă China. Cercet ările istorice și
arheologice realizate ai c i a u p u s î n e v i d e n ță faptul că, în jurul or ășelului chinez
Schengze, din regiunea Wuxi on, provincia Jiangsu, lo cuitorii acestor meleaguri
cultivau duzi și creșteau viermi de m ătase; cuno șteau meșteșugul obținerii firelor ș i
al țesăturilor din m ătase natural ă.
Arta creșterii viermilor de m ătase și utilizarea m ătăsii este atribuit ă tinerei
prințese chineze Si-Ling-Schi, principala dintre so țiile celebrului împă rat Hoang-Ti
sau Galben Imp ărat (2699- 2599 î.Hr.).
Pentru chinezii vechi, sericicu ltura a devenit o preocupare sacr ă, ce
constituia un secret, protejat prin decrete imperiale. Divulgarea acestui secret se
pedepsea cu moartea. Timp de ap roximativ 3000 de ani ei au știut să păstreze acest
secret biologic, cât și producția și comerțul cu mătase natural ă între grani țele
Chinei. Chinezii aduceau stofele de m ătase “pe drumul m ătăsii” din China pe
piețele Turkistanului Oriental, unde ne gustorii mediteraneeni veneau s ă le cumpere.
Răspândirea secretului în lume privind producerea m ătăsii a avut loc în jurul
anului 200 î. Hr., când emigran ții chinezi au ajuns pentru prima dată în Coreea,
ducând o dat ă cu ei ș i secretul producerii m ătăsii. De aici sericicultura s-a r ăspândit
apoi în toat ă lumea asiatic ă, iar în anul 552 d.Hr. pe vremea împ ăratului Iustinian,
doi călugări persani, după ce ș i-au însușit tehnica cre șterii larvelor și a prelucră rii
mătăsii au adus ascunse în bastoane de bambus ou ăle fluturelui de m ătase la
Constantinopol, de unde s-a r ăspândit cre șterea viermilor de m ătase și devidarea
gogoșilor în tot Imperiul Bizantin. Apoi arabii au r ăspândit aceast ă îndeletnicire în
Caucaz și în Africa de Nord pân ă în Spania, de unde a trecut apoi în Sicilia, în Italia
3
REZUMAT
de sud și de nord, apoi în Fran ța, unde primii duzi au fost cultiva ți în jurul anului
1260.
În perioada actual ă sericicultura este r ăspândită în 36 de ță ri, iar producț ia
mondială de gogoși este de cca. 450.000 tone și se realizeaz ă în principal în China
(41%), Japonia (23%), India (9%), Coreea de Sud (9%), Comunitatea Statelor
Independente (9%) etc. ( Mǎrghitaș L. Al., și col., 2003 ). Primul loc în produc ția de
mătase este de ținut de China (27 000 tone), urmat ă de Japonia (9 200 tone) și India
(9 000 tone), aceasta din urm ă manifestând tendin ța de a deveni al doilea produc ător
de mătase din lume.
Datorită condițiilor favorabile pentru cultura dudului, în țara noastr ă
sericicultura s-a dezvoltat foarte repede, iar s ămânța indigen ă de viermi de m ătase
fiind indemn ă de pebrin ă, a fost mult apreciată peste hotare (M ǎrghitaș L. Al. și
col., 2003 ). Astfel, din datele existente rezult ă că în anul 1860 ț ara noastr ă a
exportat impresionanta cantitate de 6 064 kg s ămânță de viermi de m ătase. În acest
sens, în perioada 1840-1860 printre m ăsurile luate pentru dezv oltarea sericiculturii a
fost și înființ area pepinierelor pentru producer ea materialului destinat planta țiilor de
dud necesare asigur ării bazei furajere.
În ultimii 50 de ani, produc ția de gogo și a țării noastre a crescut continuu, de la
aproximativ 500 tone (1944) la circa 2000 tone (1989). Dup ă 1990, datorit ă crizei
economice specifice perioadei de tranzi ție înspre economia de pia ță producția de
gogoși a scăzut an de an, ajungând în 1998 la o produc ție de doar 3 tone gogo și
crude pe an. În momentul de fa ță producț ia se situeaz ă la nivele îngrijor ătoare.
În ceea ce prive ște produc ția de mătase brută, aceasta a suferit o puternic ă
regresie, reducându-se de la 120 tone (nivel atins în 1989) la 20 tone (1991); 6 tone
(1995) și 2 tone (2001). Aceast ă regresie s-a datorat pe de alt ă parte și încetării
activității filaturii de la Lugoj, zon ă geografic ă cu un mare poten țial sericicol ( Pașca
I., 2004 ).
În ultimii ani, în Români a s-au întreprins cercetă ri laborioase ș i cu bune
rezultate privind maladiile viermelui de m ătase Bombyx mori L., încât au ap ărut o
serie de publica ții cu astfel de cercet ări care urm ăresc, în mod deosebit, poliedria,
numită și gălbinarea sau icterul viermelui de m ătase, maladie de natură virală.
În momentul de fa ță, sericicultura atât în România cât și la nivel mondial,
trece printr-o perioad ă de criză, producția de gogo și de mătase fiind pe cale de
dispariție. La nivelul țării noastre, sericicultura a dec ăzut mult o dat ă cu închiderea
filaturii de la Lugoj.
De și în ultimii ani, serici cultura a suferit aceast ă „decădere din drepturi”, la
nivel de cercetare ea și-a continuat activitatea, fiind chiar productivă din acest punct
de vedere. Pe lâng ă munca de conservare a b ăncii de gene existente în prezent, s-au
creat noi rase și hibrizi de viermi de m ătase folosind fondul genetic existent în
prezent la S.C. SERICAROM S.A. B ăneasa (peste 60 de rase de viermi de m ătase).
4
REZUMAT
CAPITOLUL II
CLASIFICAREA TAXONOMIC Ă A VIERMILOR DE MĂ TASE
ȘI CICLUL EVOLUTIV AL SPECIEI BOMBYX MORI L .
2.1. CLASIFICAREA TAXONOMIC Ǎ A SPECIEI
Viermele de m ătase al dudului face parte din:
Încrengătura: Artropode
Subâncreng ătura: Tracheate
Clasa: Insecta (Hexapoda)
Subclasa: Pterigote
Secțiunea: Neoptere
Subsecț iunea: Metamorfe
Ordinul: Lepidoptere superioare ,
Seria: Metaheterocere sau Lepidoptere nocturne superioare
Familia: Bombycidae
Genul: Bombyx
Specia: Bombyx mori
2.2. SPECII DE VIERMI DE MĂ TASE
Cele mai cunoscute specii de viermi de m ătase, ale c ăror gogoși pot fi
utilizate pentru producerea mă tăsii (fir sau vat ă) sunt: Bombyx mori L., Anthereae
yammai Guer L., Anther eae assaamensis L., Anth ereae pernyL., Theophyla
mandarina L., Bombyx arrindia L., , Samia coecropia L., Saturni a pyri L., Saturnia
pyretorum L., Attacus atlas L., Philosamia cynthia ri cini L., Lasiocampa atus L.,
Bodecera madagascarensis L., etc.
Dintre toate acestea, cea mai r ăspândită este specia Bombyx mori L. (care
este considerat ă și cea mai valoroas ă dintre toate), apoi Anthereae perny (viermele
de mătase al stejarului, ale c ărui larve se hr ănesc cu frunze de stejar) și Philosamia
cynthia ricini, (viermele de m ătase al ricinului, ale c ărui larve se hr ănesc cu frunze
de ricin) celelalte specii tr ăiesc în stare s ălbatică, în China, India și în alte ță ri, unele
fiind folosite pentru încruci șări cu diferite rase de viermi domestici (au rol în
ameliorarea raselor).
2.3. CICLUL EVOLUTIV AL SPECIEI BOMBYX MORI L.
Viermele de m ătase al dudului sau fluturele de m ătase ( Bombyx mori L.) face
parte din grupa insectelor cu metamorfoz ă completă, în ciclul s ău evolutiv trecând
succesiv prin 4 stadii diferite: ou (sau sămânță), larvă (vierme sau omidă ), crisalidă
(nimfă sau pupă ) și fluture (sau adult), având una (rase monovoltine) sau mai multe
generații (rase polivoltine) pe an.
Dup ă fecundare au loc procese de embriogenez ă timp de trei zile, apoi
începând diapauza. Durata acesteia variaz ă în funcție de rasă, factorii genetici și cei
5
REZUMAT
de mediu, la rasele noi formate fiind de 9-10 luni, durând în general din luna iulie
până în aprilie.
Ou ăle menținute în condi ții optime incubează timp de 10-14 zile, proces care
se încheie cu ecloziunea larvelor.
Stadiul larvar variază în funcție de rasă, fiind cuprins între 25 și 35 zile,
larvele evoluând prin cinci vârste, delim itate de perioade de repaus, numite
„somnuri”. Pe perioada aces tor somnuri larvele nu se hr ănesc și are loc schimbarea
tegumentului în urma n ăpârlirilor.
CAPITOLUL III
PROBLEMATICI ALE AMELIOR ĂRII, HIBRIDĂ RII ȘI
HETEROZISULUI LA VIERMII DE M ĂTASE AI DUDULUI
3.1. SELEC ȚIA
Selecția reprezint ă prima și cea mai important ă metodă de ameliorare, fiind
definită ca un complex de lucr ări ce constau în alegerea și împerecherea
organismelor în scopul îmbun ătățirii raselor existente sau a cre ării de noi rase. Prin
selecț ie se rețin pentru reproduc ție indivizii corespunz ători pentru realizarea
scopului propus. A șadar, selec ția reprezint ă o “discriminare reproductiv ă” (Bura
M., 1992 ) realizată de că tre om prin alegerea unor genotipuri ș i îndepărtarea altora.
Prin lucră rile de selec ție se urm ărește obținerea unor forme superioare celor
existente la un moment dat, sub aspectul unuia sau mai multor caractere biologice,
tehnologice sau economice. Specificul selec ției este determinat de o serie de particularit ăți ale viermelui
de mătase, cum ar fi: prolificitatea mare, ciclul biologic scurt ce permite ob ținerea
mai multor genera ții pe an, durata scurt ă a vieț ii fluturelui care asigur ă o singură
descendență și imposibilitatea împerecherii descenden ței cu părinții.
3.2. HIBRIDAREA
Hibridarea sau încruci șarea reprezint ă o a doua etap ă a procesului de
ameliorare. În acest scop, indivizii selec ționați pentru reproducț ie, aparț inând a dou ă
sau mai multe rase se împerecheaz ă dirijat între ei, în vederea asigur ării unei
combinații favorabile fix ării caracterelor dorite.
Încă din secolul al XVIII-lea s-a observat c ă produșii obținuți în urma
încrucișărilor (hibrizii) dep ășesc de cele mai multe ori valoarea p ărinților, atât din
punct de vedere al vitalității și viabilității cât și al însuș irilor productive.
3.3. CONSANGVINIZAREA
Consangvinizarea reprezint ă procedeul prin care se împerecheaz ă între ei
indivizi înrudi ți ce aparț in aceleia și rase, în scopul fix ării unor caractere valoroase
sau form ării de linii consangvine. Ea reprezint ă una din metodele utilizate în
procesul de creare și ameliorare a unor tipuri și rase de animale.
6
REZUMAT
Consangvinizarea permite fixarea ereditar ă și intensificarea unor calit ăți
deosebite, eliminarea din cadrul rasei a unor indivizi nedori ți, precum și mărirea
puterii de transmitere ereditar ă a reproduc ătorilor.
3.4. VIGOAREA HIBRID Ă PENTRU DIFERITE CARACTERE
În timpul diferitelor studii ef ectuate pe viermele de m ătase al dudului s-a
observat c ă anumite caractere precum num ărul de ou ă/pontă, procentul de
ecloziune, durata stadiului larvar, num ărul de larve adulte viabile, num ărul de
gogoși, greutatea gogo șii, masa incartamentului m ătăsos sau lungimea firului de
mătase nu manifest ă fenomenul de heterozis cu aceea și intensitate.
3.5. HETEROZISUL ÎN FUNC ȚIE DE DIFERITE SISTEME DE ÎNCRUCI ȘARE
Hirobe T. , (1985) observ ă faptul c ă valoarea heterozisului are cele mai
ridicate valori în cazul încruci șărilor simple dintre popula ții distincte genetic și
descreș te progresiv în urm ătoarea ordine: F1>F2>F3>F4….În cazul viermelui de
mătase, fenomenul de heterozis dispare complet în generaț ia F14.
Viermii de m ătase “pot fi combina ți” în urma câtorva tipuri de încruci șări
dintre care amintim: încrucișă rile simple (AxB) , încrucișări triple [(Ax B) x C] ș i
încrucișările cvadruple [(Ax B) x (Cx D)]. Tipurile de încruci șare practicate
influențează valoarea heterozisului, hibrizii rezulta ți în urma încrucișă rilor simple
prezentând de obicei o vigoare hibrid ă mai mare comparativ cu cei ob ținuți prin
încrucișare triplă sau cvadrupl ă (Sohn K.W., 1983 ; Das S.K., 1994 ; Singh R. și
colab., 1998 ).
Studiile efectuate asupra varia ției caracterelor cantitative la rasele parentale
și hibrizii ob ținuți prin diferite sisteme de încruci șare arată că variabilitatea pentru
caracterele cantitative este mai mic ă la hibrizii obț inuți prin încruci șări simple decât
la rasele parentale și decât la hibrizii ob ținuți prin încruci șări triple sau cvadruple
(Watanabe 1961 ; Sohn, 1983 ; Yokoyama, 1973 ).
3.6. HETEROZISUL LA ÎNCRUCI ȘĂRILE RECIPROCE
În cazul viermilor de m ătase, o serie de caractere cantitative sunt strâns
legate de natura voltinismului și de perioada de maturitate , caractere despre care se
știe că sunt legate de sex ( Nagatomo, 1942 ; Morohoshi, 1949 ; Nakada, 1970,
1972; Tazima, 1988 ).
Expresia heterozisului poate varia destul de mult în cazul încruci șărilor
reciproce ale raselor viermilor de m ătase.
Este cunoscut c ă dacă un hibrid prezint ă un heterozis mai ridicat pentru un
anumit caracter, heterozisul s ău poate să scadă sub valoarea hibridului s ău reciproc
în cazul unui alt caracter diferit de primul.
3.7. HETEROZISUL ȘI MEDIUL DE VIA ȚĂ
7
REZUMAT
Lerner (1954) în urma numeroaselor cercet ări întreprinse observ ă că
heterozigo ții sunt mai bine proteja ți decât homozigo ții împotriva varia țiilor
mediului ambiant (variaț ii de temperatur ă, umiditate, aerisire, spa țiu de cre ștere
etc.). Așadar, heterozigoț ii ar prezenta mai pu ține variații decât rasele parentale
pentru un acela și mediu sau pentru medii diferite , ei fiind mult mai uniformi din
acest punct de vedere. Gradul de manifestare al heterozisului ob ținut pentru o
încrucișare dată poate fi deci influen țat de mediu ( Barlow 1981 ).
Conceptul dup ă care interac țiunile genotip – mediu afecteaz ă amplitudinea
heterozisului a fost abordat de c ătre numero și cercetători la diferite specii de
animale ( Sang, 1964 ; Knight, 1973 ; Orozco, 1976 ; Griffing și Zsiros, 1978;
Ruban și col., 1988 ; Ehiobu și Goddard, 1989 ; Santiago ș i col., 1989 ).
3.8. HETEROZISUL ÎN FUNC ȚIE DE TIPUL DE VOLTINISM
Cele mai multe dintre studiile realizate pân ă în prezent ( Hirobe, 1985;
Udupa și Gowda, 1988; Nagaraju, 1990 ) arată că hibrizii obț inuți din încruci șări
triple și cvadruple sunt inferiori hibrizilor ob ținuți din încruci șări simple.
Rezultatele ob ținute de Nagaraju (1990) pentru hibrizii ob ținuți din încruci șări
triple (polivoltini x polivoltini) x bivoltini și (polivoltini x bivolti ni) x bivoltini se
alătură și ele acestor observa ții.
O astfel de diferență între hibrizii obț inuți din încruci șări simple, triple ș i
cvadruple poate fi interpretat ă ca o consecin ță a faptului c ă unul din p ărinții
implicați în încruciș area triplă și ambii p ărinți în încruci șarea cvadrupl ă sunt
indivizi F1 ei înș iși. Mai mult, popula ția obținută din hibrizii triplii sau cvadruplii
este un amestec de genotipuri care se poate ob ține prin încruci șări simple.
Hinajawa și Ohtsuka (1975 ), au folosit pentru prima dat ă un sistem de
anticipare a performan ței hibrizilor rezulta ți în urma încruci șărilor triple și
cvadruple din performanț a hibrizilor rezulta ți din încruci șările simple.
CAPITOLUL IV
RASE ȘI HIBRIZI DE VIERMI DE M ĂTASE
4.1. DESCRIEREA GENERAL Ă A RASELOR ȘI HIBRIZILOR SPECIEI
BOMBYX MORI L.
Prin noțiunea de „ras ă” de viermi de m ătase se define ște un grup de indivizi
izolați reproductiv, ce prezint ă anumite cerin țe față de mediu.
În cadrul raselor, se pot diferen ția linii, reprezentând subpopula ții genetice,
grupuri de indivizi izolat e reproductiv, care evolueaz ă sub influenț a selecției,
eventual a derivei genetice și care diferă între ele prin caractere morfologice sau
productive.
Ca provenien ță, rasele de viermi de m ătase reprezint ă entități biologice sau
selecț ionate din popula ții locale cu un grad mare de adaptabilitate la diferite condi ții
de mediu.
Cele aproximativ 60 de rase de viermi de m ătase ai dudului sunt clasificate în
funcție de o serie de criterii, cum ar fi: originea raselor, culoarea și forma gogo șii,
8
REZUMAT
voltinismul etc. Astfel, în func ție de voltinism (num ărul de generaț ii dintr-un an), se
deosebesc:
– rase monovoltine (cu o singur ă generație pe an);
– rase bivoltine (cu dou ă generaț ii pe an);
– rase polivoltine (cu 5- 8 genera ții pe an).
După origine, rasele se clasific ă în următoarele grupe:
– rase japoneze;
– rase chineze;
– rase europene;
– rase tropicale;
După forma gogo șilor, se deosebesc:
– rase cu gogo și ovale;
– rase cu gogo și cilindrice;
– rase cu gogo și sferice;
– rase cu gogo și fusiforme;
– rase cu gogo și centurate;
După culoarea gogo șilor, se cunosc:
– rase cu gogo și albe;
– rase cu gogo și galbene;
– rase cu gogo și aurii;
– rase cu gogo și verzi;
– rase cu gogo și roz.
În funcție de gradul de hibridare, se disting urm ătoarele tipuri de hibrizi:
– hibrizi simpli – se ob țin prin încruci șarea directă și reciproc ă a două rase
de viermi de m ătase.
– hibrizii tripli – se obțin prin încruci șarea direct ă și reciproc ă dintre un
hibrid simplu ș i o rasă de viermi de m ătase.
– hibrizii cvadrupli – se ob țin prin încruci șarea direct ă și reciproc ă dintre
doi hibrizi simpli de viermi de m ătase.
4.2. CARACTERISTICILE PRODUCTIVE ALE RASELOR SPECIEI BOMBYX
MORI L .
În cadrul acestui subcapitol sunt pr ezentate caracteristicile productive ale
următoarelor rase: Alb Cisl ău, Băneasa 75, Alb Chinez 29, Alb Or șova, Alb
Băneasa, S – 76, Alb B ăneasa 1, Hebar 2/1, Hebar 1/18, EM 5, SK 2/F, N 5, Saniș 8,
Belokokonnaia 1, J90.
4.3. CARACTERISTICI PRODUCTIVE ALE HIBRIZILOR Ș I
POLIHIBRIZILOR SPECIEI BOMBYX MORI L .
Datele referitoare la însu șirile biologice și caracterele tehnologice ale
hibrizilor și polihibrizilor sunt extrem de limita te în literatura de specialitate, în
acest capitol fiind descri și următorii hibrizi consacraț i: hibridul simplu B ăneasa 28,
hibridul simplu B ăneasa 29, hibridul simplu Cisl ău 8, hibridul simplu Super 1,
9
REZUMAT
tetrahibridul B ăneasa 28 x B ăneasa 29, tetrahibridul B ăneasa 8 x B ăneasa 9,
tetrahibridul B ăneasa 75 x B ăneasa 9, tetrahibridul B ăneasa 76 x B ăneasa 4,
tetrahibridul Cislă u 8 x Cisl ău 1.
CAPITOLUL V
TEHNOLOGII DE CRE ȘTERE A VIERMILOR DE M ĂTASE AI
DUDULUI ÎN CONDI ȚIILE PEDOCLIMATICE ALE
TRANSILVANIEI
Tehnologiile de cre ștere a viermilor de m ătase ai dudului cuprind cu
precă dere aspecte ale incuba ției ouălor, ecloziunii, condi țiilor de microclimat și
hrănirii acestora.
Incubația este un proces complex reprezen tat de dezvoltarea embrionului din
ou, și influențat de asigurarea unor condi ții optime de temperatur ă, umiditate,
lumină și aer. Ea poate fi naturală sau artificial ă.
Pregătirea spațiilor se realizeaz ă în anotimpul de prim ăvară; sunt necesare o
curățire și o dezinfec ție a spațiului și a inventarului utilizat. Dup ă curățarea propriu-
zisă a spaț iului inventarul de lemn se spal ă cu soluție de sodă caustică 2-5%, dup ă
care acesta se clă tește cu apă curată și se usucă. Dezinfecț ia se realizeaz ă cu formol
3%, după o etanșeizare a spaț iului destinat incuba ției. În condi ții de temperatura de
23 – 250C, se aplică soluția de formol cu ajutorul vermorelului, si se las ă închisă
camera timp de 2 zile. Dup ă această dezinfecție se execut ă văruirea, sp ălarea ușilor
și geamurilor, precum și a pardoselii, continuându-se cu dezinfec ția în jurul cl ădirii.
Tehnologia propriu-zis ă a incubație constă în introducerea ou ălor în casetele
de incuba ție în straturi de pân ă la 2 mm, peste care se a șează o plasă de bumbac, o
coală de hârtie perforată și un pelur, acestea fiind fixate pe o ram ă.
Temperatura are un rol deosebit de important, influen țând dezvoltarea
embrionului ( Ifrim, 1998; Reddy și col., 2002 ), utilizându-se metoda temperaturii
constante ș i metoda ridic ării treptate a temperaturii.
Perioada de incuba ție durează în mod normal 12-14 zile și este strâns legat ă
de condițiile de microclimat ar ătate mai sus.
Ecloziunea este proces ul prin care larva p ărăsește oul prin micropil și
durează 2-3 zile. Cu 2-3 zile înainte de ecloziune larva consum ă învelișul seros al
oului, acesta se decolorează , iar în interiorul lui se aud pocnituri. Ecloziunea are loc
între orele 5 și 11. În prima zi apar a șa-numiții „spioni”, care sunt primele larve
eclozionate și care nu se men țin pentru cre ștere. În prima zi eclozioneaz ă 43-44%
din larve, în a doua zi 40-42%, iar restul în cea de-a treia zi. Larvele eclozionate
după a treia zi se îndep ărtează de l a c r e ștere, în vederea întocmirii unor loturi de
creștere cât mai uniforme.
Un rol important în tehnologiile de cre ștere a viermilor de m ătase îl ocupă
asigurarea spaț iului de cre ștere. Valorificarea localurilor de cre ștere se realizeaz ă
prin mărirea spațiului util și prin cre șterea pe vertical ă a larvelor. Paturile de
creștere utilizate prezint ă o mare varietate de tipuri, determinat ă fiind de tradi ție și
de posibilitățile cresc ătorilor de viermi de m ătase.
Larvele tinere sunt mai rezistente la temperaturi ridicate, o dezvoltare
normală a larvei având loc numai în condi țiile respect ării următoarelor temperaturi:
10
REZUMAT
26-270C pentru vârsta I și II-a, 24-250C pentru vârsta a III-a, ia r pentru vârsta a IV-a
și a V-a 23-240C. Depășirea acestor valori duce la intensificarea proceselor
fiziologice, având ac țiune nefavorabil ă asupra vitalit ății organismului ( Rajasekhar
R., 1993; Tsurumaki J. și col., 1999 ).
Suprafața de creștere este un alt factor important al tehnologiei cre șterii
viermilor de m ătase și aceasta trebuie s ă asigure o hr ănire uniform ă larvelor. Pentru
1 gram de ou ă este necesar ă o suprafa ță de 0.1 m2 în vârsta I, 0.2 m2 în vârsta a II-a,
0.5 m2 în vârsta a III-a, 1.5 m2 în vârsta a IV-a și 3.0 m2 în vârsta a V-a.
Recoltarea frunzelor se face diminea ța sau seara pe r ăcoare, evitându-se
perioadele calde ale zilelor, întrucât frunzele au valoare nutritiv ă mai scăzută
(Vlaic, B., 2007 ). Administrarea pe l ăstari se face de 3-4 ori pe zi, frunzele ofilindu-
se mai greu.
Mărghitaș L. Al., (1995) și Morar R., (1999) recomand ă pentru cre șterea
larvelor provenite dintr-un gram de ou ă 35-40 kg de frunz ă de dud, administrat ă
astfel: la vârsta I 0.2 kg, la vârsta a II-a 0.6 kg, la vârsta a III-a 2 kg, la vârsta a IV-a
5 kg, iar la vârsta a V-a 26-31 kg.
Nerespectarea acestor condi ții poate avea consecin țe grave, n ăpârlirea
devenind imposibil ă, producându-se moartea larvelor. Prima hr ănire după năpârlire
trebuie fă cută cu grijă întrucât noul tegument al la rvelor este foarte sensibil și este
de evitat r ănirea acestuia.
CAPITOLUL VI
HRANA NATURAL Ă ȘI DIFERITE ADAOSURI ADMINISTRATE
VIERMILOR DE M ĂTASE
Nutri ția este un factor important al cre șterii viermilor de m ătase. Cercet ările
privind nutri ția viermilor de m ătase au cunoscut un adev ărat progres ca urmare a
apariției și folosirii dietei artificia le, ceea ce a dus la ob ținerea de importante
beneficii în industria textilă .
Singurul stadiu de dezvo ltare în care viermii de m ătase consum ă hrană este
cel larvar. În acest stadiu sunt acumulate rezerve de substan țe nutritive suficiente
pentru faza de crisalid ă și fluture.
Principala surs ă de hrană pentru specia Bombyx mori o reprezint ă frunzele de
dud, acestea con ținând cantități suficiente de proteine, glucide, gr ăsimi, săruri
minerale, ap ă. Modul de asimilare a acestora depinde de condi țiile de
microclimat asigurate larvelor, dar și de calitatea frunzei de dud administrate.
CAPITOLUL VII
MATERIALE ȘI METODE
7.1. MATERIALE EXPERIMENTALE
7.1.1. Materialul biologic
Materialul biologic folosit în cadru e xperimentelor în cei doi ani a fost
constituit din 4 rase de viermi de m ătase: Alb de Bă neasa (AB), B ăneasa 1 (B 1),
Alb de Cisl ău (AC), Alb chinezesc linia 29 (AC 29), provenite din fondul genetic al
11
REZUMAT
speciei Bombyx mori L . furnizate de S.C. Sericarom B ăneasa S.A (Bucure ști). Au
fost studiaț i de asemenea urm ătorii hibrizi:
– 4 hibrizi simpli : ABxAC, ACxAB, B 1xAC 29 și AC 29xB1;
– 8 trihibrizi : AC 29x(AB x B 1); (AB x B 1)xAC 29; (AB x B 1)xAC; ACx(AB x
B1), (AC x AC 29)xB 1; B 1x(AC x AC 29); (AC 29 x AC)xAB și ABx(AC 29 x
AC);
– 2 tetrahibrizi : (AB x B 1) x (AC x AC 29); (AC x AC 29) x (AB x B 1);
Creșterile raselor și hibrizilor mai sus amintiț i au fost realizate în amândoi
anii experimentali (2007 și 2008) în dou ă repetiții (C 1 și C 2), utilizând 300
larve/repeti ție, iar datele redate în tabelele și graficele din capitolele urm ătoare
reprezintă media valorilor a dou ă repetiț ii în acela și an experimental.
Numărul de indivizi studia ți a fost diferit în func ție de însu șirile analizate.
Astfel pentru parametrii biologici ai pontelor (prolificitate, num ăr de ou ă
eclozionate și procent de ecloziune) rezultatele exprim ă media a 5 ponte diferite,
atât la rasele cât și la hibrizii studia ți; masa larvelor a fost studiat ă pentru 20 de
exemplare, lungimea larvelor pentru 10, ma sa glandei sericigene a fost determinat ă
pe glandele extrase de la 15 larve, masa gogoș ii crude pe câte 100 de larve de
fiecare sex, masa incartamentului și procentul de m ătase din gogoa șă pe 15 gogo și,
iar axul longitudinal ș i transversal precum și masa gogo șii uscate, lungimea firului
de mătase, masa firului și a deșeului din gogoa șă pe câte 10 larve.
7.1.2. Materialele utilizate la organizarea seriilor de cre ștere
Creșterile viermilor de m ătase au fost posibile datorit ă existenței plantației
de duzi din specia Morus alba , soiul Ucraina 107 în cadrul Universit ății de Științe
Agricole și Medicin ă Veterinar ă Cluj-Napoca. Acest soi de origine ucraineană este
rezistent la ger, pretându-se la exploatare în zona climateric ă a Transilvaniei, fiind
totodată foarte rezistent la bacterioze.
Din punct de vedere fizic și calitativ frunza administrat ă a fost de calitate
superioară. Recoltarea s-a f ăcut pe timp r ăcoros, diminea ța și seara, pentru c ă în
aceste momente ale zilei frunza are o valoare nutritiv ă mai ridicat ă. Administrarea
acesteia s-a f ăcut de 4 ori/zi.
Păstrarea frunzei fost fă cută într-o înc ăpere răcoroasă (100C), iar înainte de
administrare a fost introdus ă în camera de preg ătire a hranei la temperaturi de 250C.
Pentru cele mai tinere larve frunza a fost t ăiată înainte de administrare la o grosime
de aproximativ 0.5cm. Pentru larvele din vâ rsta a II-a grosimea frunzelor a fost de
1-2 cm, iar pentru larvele din vârs ta a III-a de 2-3 cm. Înaintea intr ării în somn a
larvelor frunzele nu au fost t ăiate pentru a evita ofilirea prematur ă a acestora și
pentru a evita riscul îmboln ăvirii larvelor.
Pentru ca frunza să rămână proaspătă o perioad ă mai lung ă de timp, larvelor
din vârstele înaintate (a IV-a și a V-a) li s-au administra t frunze nedesprinse de pe
ramuri.
Spațiu destinat cre șterii seriilor experimentale a avut o suprafa ță de 40 mp,
cu amplasare nordic ă.
Înainte de începerea cre șterii seriilor experimentale sala de cre ștere,
modulul de cre ștere și inventarul necesar au fost sp ălate mecanic și apoi
12
REZUMAT
dezinfectate cu vapo ri de formaldehidă . Pentru o bun ă realizare a dezinfec ției au
fost izolate toate ferestrele și ușile, iar pentru sporirea eficacit ății acesteia
temperatura în interior a fost ridicată la 300C, iar umiditatea relativ ă a aerului la
85%. Vaporii au fost l ăsați să acționeze timp de 48 de ore, dup ă care spaț iul astfel
dezinfectat a fost l ăsat să se aeriseasc ă pentru 3 zile. La intrarea în spa țiul de
creștere a fost montat un dezinfector con ținând solu ție de hidroxid de sodiu 2%.
În spațiul destinat cre șterii larvelor viermilor de m ătase au fost amplasate
stelaje suprapuse pe patru nivele (Figura 1) cu picioare fixe și paturi de cre ștere
mobile. Distan ța dintre paturile de cre ștere este de 50 cm, iar cea dintre primul pat și
pardoseală este de 60 cm, pentru a echilibra diferen țele de temperatur ă dintre primul
și ultimul pat de cre ștere asigurând astfel condi ții uniforme de temperatur ă pentru
toți indivizii studia ți. Pe paturile de cre ștere s-a pus hârtie alb ă, iar apoi s-au a șezat
larvele eclozionate.
Figura 1 . Modul sericicol familial (MSF)(original)
Schimbarea a șternutului s-a realizat cu ajut orul hârtiei perforate. Ochiurile
făcute în hârtia de a șternut prezint ă diametre diferite, în func ție de vârsta larvelor
pentru care este utilizat ă hârtia perforat ă: 6 mm pân ă a vârsta a III-a, 10 mm pentru
vârsta a IV-a și 13-15 mm pentru ultima vârst ă a stadiului larvar.
În perioada de somn larvele nu se mai hr ănesc, ele revenind la
comportamentul alimentar ini țial atunci când 90% din larve au ie șit din perioada de
somn. Larvele care din diferite motive nu- și pot schimba tegumentul vor muri,
întrucât vechiul tegument, de dimensiuni mai mici decât cele necesare, nu le
permite cre șterea.
Un important factor în perioada de cre ștere a larvelor îl constituie densitatea
acestora. Astfel, pe perioada desf ășurării experimentului s-a asigurat un spa țiu între
două larve egal cu gr osimea acestora.
13
REZUMAT
7.2 METODA EXPERIMENTAL Ă
Experien țele s-au desf ășurat în laboratorul Disciplinei de Tehnologia
Producțiilor Apicole și Sericicole din cadrul Universității de Ș tiințe Agricole și
Medicină Veterinar ă Cluj-Napoca și la S.C. Sericarom B ăneasa S.A. (Bucure ști), în
perioada 2007 – 2008.
Larvele viermilor de m ătase din variantele experimentale mai sus men ționate
au fost hr ănite cu frunz ă recoltată din plantaț ia intensiv ă de dud cu trunchi înalt pe
care o deține Universitatea, planta ție care se întinde pe o suprafa ță totală de 2 ha și
care este aflată în incinta Fermei Didactice Cluj-Napoca.
Datele cu privire la indicii urm ăriți (detalia ți în Capitolul 7.1.) au fost
înregistrate treptat pe perioada desf ășurării experimentelor în anii 2007 ș i 2008, prin
măsurători și cântă riri electronice, iar interpretarea statistic ă a datelor a fost
efectuată conform metodelor statistice recunoscute ( Tacu, A, 1968; Petre A. și col.,
1989 ).
CAPITOLUL VIII
REZULTATE ȘI DISCU ȚII
8.1. INCUBA ȚIA ȘI ECLOZIUNEA VIRMILOR DE M ĂTASE
8.1.1. Parametrii biologici ai pontelor și ai ecloziunii la rasele ș i hibrizii studia ți
Pentru incuba ția ouălor raselor și hibrizilor studia ți s-a folosit metoda
creșterii treptate a temperaturii, a c ărei tehnic ă a fost descris ă de Mărghitaș, L. Al.,
(1995 ): de la temperatura de 150C menținută timp de 3 zile, la 18 – 200C, timp de 2
zile, temperatura cre ște apoi la 23-240C pentru 4 zile, iar la sfâr șitul perioadei au
fost men ținute 25-260C, pentru tot restul perioadei r ămase pân ă la ecloziune.
Umiditatea relativ ă a aerului a variat între 75-85%, fiind mai ridicată în ultima parte
a intervalului de incuba ție pentru a favoriza ecloziunea.
Un parametru deosebit de important îl reprezint ă procentul de ecloziune al
raselor, cel mai mic procent de ecloziune ob ținându-se la rasa Alb chinezesc linia
29 (90.76%), valoare foarte apropiat ă de cea ob ținută de Benț ea (2006) (90.71%).
Valoarea maxim ă pentru acest parametru s-a înre gistrat la rasa Alb de Cisl ău
(95.42%), valoare foarte apropiată de cea ob ținută de alți cercetători în domeniu
(Pașca, 2004; Ben țea, 2006 ). Valoarea medie a procentului de ecloziune a acestor
rase a fost de 93,68%.
Numărul mediu de ou ă/pontă la cei patru hibrizi simpli variaz ă între 558 la
hibridul AC 29xB1 și 694 la monohibridul ABxAC, ierarhie care se men ține și pentru
numărul de ouă eclozionate.
În ceea ce prive ște procentul de ecloziune, valoarea minim ă a acestuia se
înregistreaz ă la hibridul ACxAB, acesta fiind de 94,78%, iar cel mai ridicat procent
de 96,90% s-a înregistrat pentru hibrizii ABxAC ș i B 1xAC 29. Media procentului de
ecloziune pentru to ți cei patru monohobrizi studia ți a fost de 96.36%. Din datele
prezentate se observ ă o creștere cu 2.68% a medi ei hibrizilor simplii fa ță de rasele
14
REZUMAT
parentale, lucru explicat cu prisosin ță de efectul heterozisului, manifestat înc ă din
stadiul de ou.
Numărul mediu de ou ă în cazul trihibrizilor variază între 619 la trihibridul
B1x (ACx AC 29) și 749 la (ABx B 1)xAC 29. Numărul minim de ou ă eclozionate s-a
obținut la hibridul (ABx B1)x AC, adică cu un num ăr mediu de 616 ouă , pe când
cel maxim a fost la trihibridul (ABx B 1)x AC 29, unde acesta a fost de 730 ou ă din
care au rezultat larve. Procentul de ecloziune a prezentat varia ții între 94.06 pentru
trihibridul (ACx AC 29)x B 1 și 97.67% pentru AC 29x (ABx B 1). Media ecloziunii la
trihibrizi a fost de 96,61%. În acest caz diferen ța de 2.93% înregistrat ă la procentul
de ecloziune al trihibrizilor fa ță de cel al raselor parentale poate fi considerat
semnificativ.
Se poate observa o varia ție în ceea ce prive ște numărul mediu de ou ă/ pontă
cuprinsă între 672 la tetrahibridul (ACx AC 29)x (ABx B 1) și 785 la hibridul
(ABxB 1)x (ACx AC 29), diferență datorat ă probabil capacit ății combinative diferite.
Numărul de ouă eclozionate variaz ă în același mod la cei doi tetrahibrizi studia ți, iar
procentul de ecloziune es te de 98.22 la (AB x B 1) x (AC x AC 29) și de 97.76 la (AC
x AC 29) x (AB x B 1).
Cel mai ridicat procent de ecloziune s-a înregistrat la tetrahibrizi, trihibrizii și
hibrizii simpli având procente de ecl oziune relativ egale (Figura 2).
93.6896.3696.6198.22
919293949596979899Procentul de ecloziune mediu/Average
hatching percent (%)
RASE/RACES HIBRIZI S IMPLI/S IMPLE HYBRIDS
TRIHIBRIZI/TRIHYBRIDS TETRAHIBRIZI/TETRAHYBRIDS
Figura 2 . Procentul de ecloziune al raselor pare ntale, hibrizilor si mpli, trihibrizilor
și tetrahibrizilor viermilor de m ătase
Ecloziunea larvelor s-a desf ășurat pe durata a trei zile, majoritatea
(aproximativ 65%) eclozionând în cea de-a doua zi; doar aceste larve au fost
selecț ionate pentru realizarea seriilor experimentale în vederea uniformiz ării
loturilor și minimiz ării riscului ca larvele s ă nu intre în mod grupat în somn.
15
REZUMAT
Valorile medii ale ouă lor eclozionate sunt redate în Figura 3, și ele respect ă aceeași
traiectorie a procentului de ecloziune.
Pentru fiecare ras ă și hibrid studiat s-au format 2 repeti ții (C1 și C2) cu câte
300 de larve/repeti ție, pe aceste larve realizându-se toate determin ările ulterioare.
555592 593715
0100200300400500600700800numar oua eclozionate/number of hatchin g
eggs
RASE/RACES
HIBRIZI SIMPLI/SIMPLE HYBRIDS
TRIHIBRIZI/TRIHYBRIDS
TETRAHIBRIZI/TETRAHYBRIDS
Figura 3 . Numărul mediu de ou ă eclozionate al raselor parentale, hibrizilor simpli,
trihibrizilor și tetrahibrizilor viermilor de m ătase
Cutiile de carton cu larvele eclozionate au fost transferate pe paturile de
creștere sub form ă de module supraetajate pe câte pa tru rânduri. Pe aceste paturi de
creștere (Figura 3) au fost cr escute larvele pe parcursul perioadei experimentale.
8.2. EVOLU ȚIA STADIULUI LARVAR
Stadiul larvar a durat în cazul raselor parentale 30 de zile, din 18.05.2007
până în 16.06.2007 în primul an experimental și 31 de zile, din 15.05.2008 pân ă în
14.06.2008, în cel de-al doilea an experimental. Diferen țele față de cele raportate în
literatura de specialitate sunt nesemnific ative, acestea fiind de maxim 2 zile ( Pașca,
2004 ). Hibrizii studia ți au avut stadiul larvar nesemn ificativ mai scurt (cu 1-2 zile)
față de rasele parentale, iar diferen țele dintre ei au fost de ordinul orelor în ambii ani
experimentali.
8.2.1. Condițiile climatice din perioada experimental ă
Condi țiile climaterice ale anilor experimentali, 2007 și 2008, respectiv
temperaturile medii și valorile umidit ății relative ale aerului pe perioada de
desfășurare a experimentelor au fost înregistrate la Sta ția Meteorologic ă
automatizat ă a Universității de Științe Agricole ș i Medicin ă Veterinar ă Cluj-
16
REZUMAT
Napoca, iar diferen țele dintre acestea ș i valorile normale ale perioadei
experimentale sunt redate în Figura 4.
15.519.3117.9468.35 69.367.5
01020304050607080
Conditii normale 2007 2008 grade Celsius si %/Celsius Degrees and
%Temperatura/
Temperature
Umi di tateaaerului/airhumidity
Figura 4 . Figura evolu ției temperaturii ș i umidității relative a aerului în perioadele
mai-iunie 2007 și 2008
8.2.2. Condi țiile de microclimat asigurat e loturilor experimentale
Pentru buna desf ășurare a creș terii și dezvoltării normale a larvelor viermilor
de mătase Bombyx mori este strict necesar ă asigurarea unor condi ții optime de
temperatur ă, umiditate , aerisire , luminozitate , alimentație, spațiu și igienă.
Controlarea cu stricte țe a acestor parametrii din camera de cre ștere asigur ă succesul
creșterii efective a larvelor, de ace știa depinzând îngogo șarea larvelor și implicit o
producție ridicată de gogo și, precum și, deloc de neglijat o calitate superioar ă a
mătăsii; așa cum s-a mai ar ătat, toți acești parametrii influen țează și durata stadiului
larvar.
Pentru controlul temperaturii și a umidit ății s-a folosit termohigrograful,
aparat care înregistreaz ă Figura atât temperatura cât ș i umiditatea din camera de
creștere, iar aceste caracteristici sunt redate în Figura 5.
17
REZUMAT
26.5 26.5 25.623.5 22.582.5 82.5 82.5
7067.5
020406080100120
12345
Varsta larv elor/Larv ae's agegrade Celsius/%Umiditate/Air
hymidity
Temperatura/Temperature
Figura 5 . Condiț iile de microclimat asigurate în camera de cre ștere
8.2.3. Tehnologiile de cre ștere
8.2.3.1. Suporturile de cre ștere și igienizarea lor
Paturile de cre ștere ale acestui modul sunt alc ătuite dintr-un cadru de lemn
de formă dreptunghiular ă. Suportul pentru larve este format dintr-o plas ă cu ochiuri
de sfoară rezistentă , care se pretează la întindere și fixare de rama patului. Aceste
suporturi sunt astfel construite încât ele sunt u șor de manipulat și mai prezint ă
avantajul c ă sunt ieftine. Distan ța dintre dou ă paturi suprapuse este de 50 cm, iar
distanța de la pardosea la primul pat a fo st de 60 cm. Acest fapt se datoreaz ă
necesității de uniformizare a temperaturii dintre primul și ultimul pat de cre ștere.
Igienizarea paturilor de cre ștere s-a fă cut prin sp ălare cu peria, utilizând o
soluție de sodă caustică de concentra ție 5%; a urmat cl ătirea lor cu ap ă curată, după
care acestea au fost uscate.
Peste suporturile de cre ștere s-au a șternut coli de hârtie alb ă, cu dimensiunea
de 100/70 cm, iar peste aceasta s-au a șezat cutiile cu larvele eclozionate.
Spațiul asigurat larvelor a fost de 1m2/300 larve, a șa cum prevede literatura
de specialitate conform c ăreia larvele adulte rezultate dintr-un gram de ou ă
(aproximativ 1000 de larv e) au nevoie de un spa țiu de 2,5-3m2 (Mărghitaș, 1995 ).
8.2.3.2. Schimbarea a șternutului
Pentru schimbarea a șternutului tehnica a fost urm ătoarea: mai întâi se a șează
hârtia perforat ă peste suprafeț ele cu larve, diminea ța înainte de administrarea
hranei, iar peste aceasta se presar ă puțină frunză proaspă tă, eventual t ăiată, pentru a
atrage larvele prin miros. Astfel ele urc ă prin orificiile hârtiei perforate pe suprafa ța
hârtiei.
18
REZUMAT
8.2.4. Succesiunea vârstelor larvare delimitate de perioadele de somn
Prima vârst ă larvară a durat 3-4 zile și a fost urmată de o zi de somn; a doua
vârstă a durat 2-3 zile și a fost și ea urmat ă de o zi de somn; vârsta a 3-a larvar ă a
durat 3-4 zile, încheindu-se cu o zi ș i jumătate de somn. Vârsta a 4-a a durat 4-5
zile, iar la sfâr șitul ei larvele au trecut timp de dou ă zile printr-o perioad ă de somn.
Ultima vârst ă (a-5-a) a durat 8-9 zile, iar la sfâr șitul ei a avut loc îngogo șarea.
8.2.5. Hrana natural ă – recoltare, pregă tire și administrare
Hrana utilizată în cadrul experimentelor pentru toate vârstele larvare, atât la
rasele parentale cât și la hibrizi a fost frunza de dud proaspă t recoltată de la soiul
Ucraina 107 din planta ția USAMV Cluj-Napoca, ea fiind administrat ă în același
număr de tainuri la toate variantele. Pentru larvele aflate în primele trei vârste,
frunzele s-au administrat to cate (Figura 2), iar apoi întregi sau chiar nedeta șate de
pe ramuri.
Recoltarea frunzei s-a realizat diminea ța și seara, în aceste momente ale zilei
frunza având cel mai ridicat con ținut în principii nutritivi, putându-se asigura
larvelor necesarul de proteine și săruri minerale.
Figura 2 . Administrarea frunzelor tocate (original)
Frunza administrată a fost curată , lipsită de agenți poluanți, iar transportul
acesteia spre locaț ia de creș tere s-a realizat cu mijloace auto, în cel mai scurt timp.
8.3. INDICII BIOLOG ICI AI LARVELOR
8.3.1. Masa larvelor
Pentru determinarea acestor m ăsurători morfologice din fiecare lot
experimental au fost lua ți aleatoriu un num ăr de 20 de indivizi, iar determinarea
masei larvelor s-a efectuat cu o balan ță electronic ă de mare precizie. În vârsta a IV-
19
REZUMAT
a larvară a fost efectuată o singură determinare a masei corporale a larvelor, în ziua
a patra, pe când în vârsta a V-a au fost efectuate determin ări în ziua a 2-a și a 5-a.
În următoarea figur ă este reprezentat ă evoluția maselor corporale la rasele ș i
hibrizii studia ția (Figura 6). 0.373
0.439
0.375
0.361
0.373
0.385
0.442
0.371
0.369
0.372
0.373
0.363
0.362
0.422
0.372
0.372
0.346
0.3541.26
1.19
1.42
1.26
1.35
1.30
1.47
1.36
1.40
1.05
1.37
1.15
1.26
1.39
1.30
1.32
1.25
1.195.87
6.74
6.99
5.80
7.37
7.00
7.11
6.55
6.79
6.46
6.00
5.67
5.84
5.88
5.73
5.76
6.79
6.99
012345678
AB
AC
B1
AC29
AB X AC
AC X AB
B1 X AC29
AC29 X B1
AC29x (ABxB1)
(ABx B1)x AC29
(ABx B1)xAC
ACx (ABxB1)
(ACxAC29)xB1
B1x(ACxAC29)
(AC29xAC)xAB
ABx(AC29xAC)
(ABxB1)x(ACxAC29)
(ACxAC29)x(ABxB1)
Rasele si hibrizii/Races and hybridsGreutatea/Weight (g)
Greutatea medie a larvelor in ziua 4 a varstei a IV-a
Greutatea medie a larvelor in ziua 2 a varstei a V -a
Greutatea medie a larvelor in ziua 5 a varstei a V -a
Figura 6. Evoluția comparativ ă a masei larvelor la rasele parentale, hibrizii simpli,
trihibrizi și tetrahibrizi din loturile experimentale
8.3.2. Lungimea larvelor
Măsurătorile privind lungimea larvelor (tabel 1) s-a efectuat în acelea și zile
ca și în cazul determin ării masei corporale, utilizând șublerul, și au fost analiza ți un
număr de 20 de indivizi din fiecare lot experimental.
Comparând rezultatele obț inute în urma determin ării masei corporale și a
măsurării larvelor, se observ ă că în general (exceptând hibrizii simplii) masa
corporală este direct corelat ă cu lungimea acestora, iar acest lucru demonstreaz ă că
aceste dou ă sunt intercondi ționate.
8.3.3. Masa glandelor sericigene
Figura 7 arat ă valorile ob ținute la determinarea masei glandei sericigene a
glandelor, precum și coeficientul de variabilitate al acestui caracter.
Încercând o ierarhizare a hibrizilor în func ție de caracterele urm ărite până la
acest punct se poate concluziona că la hibrizii simpli se remarc ă B1 x AC 29 pentru
lungimea larvei ș i masa glandei sericigene, iar pent ru masa larvei hibridul AB x
AC. Trihibrizii AC 29 x (AB xB1), (AC x AC 29) x B 1 și AB x (AC 29 x AC)
demonstrează o masă a larvei, o lungime a acesteia și o masă a glandei sericigene
deosebite (lucru care demonstreaz ă încă o dată capacitatea combinativ ă deosebită a
raselor), iar dintre tetrahibrizii studia ți se remarc ă (AC x AC 29) x (AB x B 1) pentru
20
REZUMAT
masa și lungimea larvei, pe când recipr ocul acestui hibrid, (AB x B 1) x (AC x AC 29)
iese în eviden ță pentru masa glandei sericigene.
0.66
0.85
0.67
0.79
0.62
0.65
0.74
0.87
0.69
0.79
1.002.24
4.73
3.18
2.71
3.68
5.79
2.33
2.71
2.010.80
1.050.72
0.60
0.840.970.88
2.201.861.292.37
1.85
1.80
0.720.760.91
02468
AB
AC
B1
AC29
ABx AC
ACx AB
B1x AC29
AC29x B1
AC29 x(AB xB1)
(ABx B1)x AC29
(ABx B1)x ACACx (ABx B1)
(ACx AC29)x B1B1x (ACx AC29)
(AC29x AC)x AB
ABx (AC29x AC)
(ABx B1)x (ACx AC29)
(ACx AC29)x (ABx B1)Rasele si hib rizii v iermilor d e matase/ Silkworm races and hybridsGreutate / Weight (%)
Masa glandei sericigene/Sericine gland's w eight Coeficienul d e v ariab ilitate/Variab ility coeficient
Figura 7 . Masa glandei sericigene ș i coeficientul de variabilita te al acesteia pentru
loturile experimentale studiate
8.3.4. Procentul de îngogo șare
Larvele, odat ă ajunse la maturitate, la sfâr șitul vârstei a V-a și a unei
perioade larvare de 28-32 de zile (perioad ă care difer ă în funcție de condi țiile de
întreținere, de ras ă, respectiv hibrid) se preg ătesc pentru îngogo șare. În studiile
noastre aceast ă perioadă larvară a fost de 30 de zile în primul an experimental și de
31 de zile în cel de-al doilea. Co mportamentul larvelor în aceast ă perioadă se
schimbă; ele se deplasează spre marginea suprafe țelor de cre ștere, spre locuri mai
întunecoase, preferând în special col țurile; ele înceteaz ă a se mai hr ăni, iar prin
regurgitare î și golesc conț inutul tubului digestiv, devi n transparente, corpul li se
scurtează, iar prin filier ă încep să emită un fir subț ire de mătase.
În cadrul experimentelor realizate s- au utilizat ca materiale de îngogo șare
grătarele de lemn, aricii de material plastic, celulele de carton, crengile cu frunze de
stejar și ramurile de pin, iar rezultatel e sunt prezentate în tabelul 2
21
REZUMAT
Tabelul 1
Evoluția lungimii larvelor din loturile experimentale în vârsta a IV-a și a V-a, zilele
a 4-a, și respectiv a 2-a și a 5-a
Rasǎ/ hibrid Lungimea
medie a
larvelor
in ziua 4
a varstei
a IV-a
(mm) Dev.
std. % de
crestere
(%) Lungimea
medie a
larvelor
in ziua 2
a varstei
a V-a
(mm) Dev.
std % de
crestere
(%) Lungimea
medie a
larvelor
in ziua 5
a varstei
a V-a
(mm) Dev.
std % de
crestere
(%)
AB 47.375 0.141 100 56.647 0.783 120 66.660 0.731 141
AC 46.610 0.530 100 55.421 0.366 119 69.440 0.701 149
B1 46.313 0.429 100 53.246 0.367 115 70.270 0.833 152
AC 29 45.596 0.166 100 56.833 0.258 125 68.070 0.835 149
AB X AC 45.630 0.167 100 57.413 0.204 126 67.700 0.632 148
AC X AB 45.820 0.321 100 54.621 0.167 119 68.060 0.733 149
B1 X AC 29 48.449 0.208 100 55.478 0.225 115 73.570 0.866 152
AC 29 X B 1 48.752 0.699 100 54.354 0.328 111 72.670 0.688 149
AC 29x (ABxB 1) 48.133 0.163 100 56.430 0.074 117 70.430 0.32 146
(ABx B 1)x AC 29 37.921 0.076 100 56.510 0.152 149 71.390 0.519 188
(ABx B 1)xAC 37.853 0.073 100 58.045 0.201 153 73.150 0.300 193
ACx (ABxB 1) 45.549 0.364 100 54.763 0.322 120 77.180 0.643 169
(ACxAC 29)xB 1 42.083 0.240 100 55.193 0.063 131 79.500 0.64 189
B1x(ACxAC 29) 39.145 0.126 100 55.372 0.329 141 71.720 0.535 183
(AC 29xAC)xAB 47.656 0.167 100 56.834 0.696 119 76.800 0.283 161
ABx(AC 29xAC) 48.448 0.210 100 54.179 0.233 112 70.600 0.389 146
(ABxB 1)x(ACxAC 29) 46.121 0.220 100 54.330 0.694 118 69.410 0.411 150
(ACxAC 29)x(ABxB 1) 46.004 0.178 100 55.200 0.378 120 69.780 0.564 152
Tabelul 2
Procentul de îngogo șare obținut la rasele parentale pe diferiț i suporți de îngogo șare
Din care ob ținute pe:
Rasa Nr. total de
gogoși/
Procent de
îngogoșare
(%) Frunze de
stejar Ramuri de
pin Arici din
plastic Grătare din
lemn Celule de
carton
AB 1280/100 791/61.79 125/9.76 119/9.29 104/8.12 141/11.01
AC 1305/100 785/60.15 145/11.11 130/9.96 124/9.50 121/9.27
B1 1216/100 809/ 66.5 134/11.01 109/8.96 103/8.47 61/5.01
AC 29 1206/100 760/ 63 120/ 9.95 117/ 9.70 109/ 9.03 100/ 8.29
Media % de
îngogoșare 100 62.86 10.45 9.47 8.78 8.39
22
REZUMAT
8.4. INDICII BIOLOGICI AI GOGO ȘILOR CRUDE
8.4.1. Masa gogo șilor crude
Masa gogoș ii crude a fost apreciat ă prin cânt ărirea individual ă a unui num ăr de 200
de gogoși (100 au fost femele și 100 mascule), pentru fiecare ras ă parentală și hibrid
studiat, și ele au rezultat în urma sex ării crisalidelor, obț inute din cele dou ă repetiții
ale fiecărui lot experimental.
Rezultatele ob ținute pentru aceast ă caracteristic ă sunt prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3
Masa gogo șilor crude mascule și femele
Rasa/
Hibridul Media raselor/
hibrizilor Masa gogosii
mascule crude
(g) Masa gogosii
crude femele (g) Media gogosilor
de ambele sexe
AB 1.404 1.777 1.591
AC 1.349 1.801 1.575
B1 1.439 1.752 1.596
AC 29 1.630
1.531 1.989 1.760
AB x AC 1.502 1.859 1.681
AC x AB 1.491 1.821 1.656
B1 x AC 29 1.570 1.789 1.680
AC 29 x B 1 1.668
1.431 1.879 1.655
AC 29 x (ABxB 1) 1.701 1.986 1.844
(ABxB 1) x AC 29 1.299 1.673 1.486
(ABxB 1) x AC 1.469 1.856 1.663
AC x (ABxB 1) 1.693 1.982 1.838
(ACxAC 29) x B 1 1.899 2.400 2.150
B1 x (ACxAC 29) 1.383 1.678 1.531
(AC 29xAC) x AB 1.415 1.802 1.609
AB x (AC 29xAC) 1.714
1.419 1.766 1.593
(ABxB 1) x (ACxAC 29) 1.382 1.704 1.543
(ACxAC 29) x (ABxB 1) 1.496 1.220 1.677 1.449
8.4.2. Masa incartamentului m ătăsos
Pentru determinarea ma sa incartamentului m ătăsos, gogoa șa a fost
secționată, apoi s-a îndep ărtat crisalida ș i tegumentul de n ăpârlire din gogoa șă.
Cântărirea incartamentului m ătăsos s-a realizat cu ajutorul unei balan țe electronice
de mare precizie.
Determinarea masei incartamentului s-a realizat diferen țiat pe sexe, a șa cum
s-a procedat ș i în cazul masei gogoș ii crude, num ărul gogoșilor studiate pentru acest
caracter fiind de 15 gogo și pentru fiecare sex.
În tabelul 4 sunt prezentate valorile medii și procentul diferen ței
incartamentului m ătăsos la rasele și hibrizii studiaț i, diferențiat pe sexe. Ș i în acest
caz se verific ă superioritatea gogoș ilor femele fa ță de cele mascule, ob ținându-se
23
REZUMAT
diferențe medii de 0.012 grame la rasele pare ntale, 0.006 grame la hibrizii simpli,
0.006 la trihibrizi ș i 0.006 grame la tetrahibrizi.
Tabelul 4
Valorile medii ș i procentul diferen ței incartamentului m ătăsos la rase și hibrizi
Masa incartamentului m ǎtǎsos (g) Rasa/ Hibridul
Gogosi
femele % Gogosi
mascule % Media
rasei/
hibridului
AB 0.382 107.30 0.356 100 0.369
AC 0.364 99.17 0.362 100 0.361
B1 0.357 108.84 0.328 100 0.343
AC 29 0.379 102.43 0.370 100 0.375
ABx AC 0.399 107.26 0.372 100 0.386
ACx AB 0.359 101.70 0.353 100 0.356
B1x AC 29 0.532 105.98 0.502 100 0.517
AC 29x B 1 0.509 107.84 0.472 100 0.491
AC 29x(ABxB 1) 0.413 102.48 0.403 100 0.408
(ABxB1)xAC29 0.383 108.19 0.354 100 0.369
(ABxB1)xAC 0.514 104.47 0.492 100 0.503
ACx(ABxB1) 0.489 103.60 0.472 100 0.481
(ACxAC29)xB1 0.462 104.29 0.443 100 0.453
B1x(ACxAC29) 0.362 103.13 0.351 100 0.357
(AC29xAC)xAB 0.358 101.99 0.351 100 0.355
ABx(AC29xAC) 0.361 102.27 0.353 100 0.357
(ABxB1)x(ACxAC29) 0.388 102.80 0.357 100 0.373
(ACxAC29)x(ABxB1) 0.361 102.85 0.351 100 0.356
8.4.3. Axul longitudinal și transversal al gogo șilor
În vederea aprecierii m ărimii gogo șii au fost efectuate m ăsurători ale axului
longitudinal și transversal a 10 gogo și din fiecare lot experimental, utilizându-se
șublerul mecanic.
Pentru a determina forma gogo șilor, care poate fi alungit ă, elipsoidală , ovală,
globuloas ă, axul longitudinal al acestora a fost raportat la axul transversal al lor. Cu
cât valoarea raportului este mai mare, cu atât gogoș ile au o form ă mai alungit ă și
viceversa.
Analizând valorile medii obț inute pentru m ărimea gogo șii pe fiecare hibrid
în parte (lungimea axului longitudinal și transversal), se observ ă că în general
hibrizii sunt superiori raselor parentale în ceea ce prive ște axul longitudinal al
gogoșii, însă sunt inferiori acestora în privin ța axului transversal, cu excep ția
trihibrizilor, care produc ș i cele mai mari gogo și.
Gogoșile au prezentat forme și dimensiuni diferite, rasa B 1 prezentând cele
mai alungite gogo și, iar rasa AC 29 cele mai globuloase (rotunjite). Totu și, în
24
REZUMAT
general, gogo șile produse de toate categoriile de hibrizi sunt uniforme în privin ța
formei.
8.4.4. Procentul de m ătase din gogoa șă
Însușirile gogo șilor crude studiate anterior (masa gogo șii crude ș i masa
incartamentului m ǎtǎsos), au demonstrat superioritatea gogoș ilor femele fa ță de cele
mascule; au fost analizate un num ăr de 15 gogo și din fiecare lot experimental. În
cazul procentului de m ătase din gogoa șă se verific ă în schimb superioritatea
gogoșilor mascule fa ță de cele femele, a șa cum reiese din tabelul 5.
Tabelul 5
Conținutul gogo șilor mascule ș i femele în m ǎtase crudǎ (%)
Procentul de m ǎtase din gogoa șǎ(%)
Rasa/ Hibridul Gogosi
femele
(%) Dev.
std. % Gogosi
mascule
(%) Dev.
std % Media
rasei/
hibridului
(%) Dev.
std.
AB 21.654 0.299 100 24.677 0.341 113.96 23.166 0.320
AC 19.941 0.276 100 25.401 0.351 127.38 22.671 0.314
B1 20.241 0.280 100 23.171 0.320 114.48 21.706 0.300
AC 29 19.305 0.267 100 24.123 0.333 124.96 21.714 0.300
Media raselor 22.289 0.311 100 26.257 0.362 117.80 24.273 0.337
ABx AC 20.873 0.288 100 24.353 0.336 116.67 22.613 0.312
ACx AB 19.710 0.272 100 23.664 0.327 120.06 21.687 0.300
B1x AC 29 20.488 0.283 100 24.506 0.339 119.61 22.497 0.311
AC 29x B 1 20.578 0.284 100 23.9 0.330 116.14 22.239 0.307
Media hibrizilor
simpli 20.412 0.282 100 24.106 0.333 118.09 22.259 0.307
AC 29x(ABxB 1) 20.755 0.287 100 24.075 0.333 116.00 22.415 0.310
(ABxB 1)xAC 29 21.847 0.302 100 27.611 0.381 126.38 24.729 0.342
(ABxB 1)xAC 22.524 0.311 100 26.259 0.363 116.58 24.392 0.337
ACx(ABxB 1) 20.583 0.284 100 25.487 0.352 123.83 23.035 0.318
(ACxAC 29)xB 1 19.287 0.266 100 24.034 0.332 124.61 21.661 0.299
B1x(ACxAC 29) 21.235 0.293 100 25.424 0.351 119.73 23.330 0.322
(AC 29xAC)xAB 20.337 0.281 100 24.715 0.341 121.53 22.526 0.311
ABx(AC 29xAC) 20.284 0.280 100 24.325 0.336 119.92 22.305 0.308
Media trihibrizilor 20.857 0.288 100 25.241 0.349 121.02 23.049 0.318
(ABxB 1)x (ACxAC 29) 19.736 0.273 100 26.138 0.361 132.44 22.937 0.317
(ACxAC 29)x (ABxB 1) 21.644 0.299 100 28.97 0.400 133.85 25.307 0.350
Media tetrahibrizilor 20.690 0.282 100 27.554 0.381 133.18 24.122 0.333
8.5. INDICII TEHNO LOGICI AI GOGO ȘII USCATE ȘI AI FIBREI
În urma determin ǎrilor realizate pe gogo șile crude la 10 zile de la
îngogoșarea în mas ă, acestea au fost „etufate” (crisalidele din interior au fost
omorâte). Metoda de etufare aleas ǎ a fost cea cu aer cald utilizându-se etuva
25
REZUMAT
încălzită la temperatura de etufare de circa 800C, timp de mai multe ore, aceast ǎ
metodǎ nedegradând prea mult firul de m ǎtase.
În urma etuf ǎrii, gogoa șa s-a uscat putându-se efectua în continuare
determinǎrile pe gogoaș a uscată; au fost analizate 15 gogoș i pentru fiecare lot
experimental.
Valorile ob ținute în urma m ǎsurǎtorilor efectuate pentru parametrii: masa
gogoșii uscate, lungimea firului de m ǎtase și masa firului de m ǎtase sunt prezentate
în tabelul 6, iar diferen țele dintre rasele parentale, hibrizii simpli, trihibrizi și
tetrahibrizi privind masa gogo și uscate sunt reprezentate în Figura 8.
Tabelul 6
Indicii tehnologici ai gogo șii uscate și ai fibrei
Rasa/ hibridul Masa
gogoș ii
uscate (g) Dev.
std. Lungimea
firului de
mǎtase (m) Dev.
std. Masa firului
de mǎtase (g) Dev.
std.
AB 0.684 0.011 970 26.29 0.243 0.010
AC 0.774 0.018 1241 38.16 0.258 0.013
B1 0.757 0.017 937 24.11 0.192 0.011
AC 29 0.774 0.021 963 20.42 0.246 0.013
Media raselor 0.747 0.017 1028 27.25 0.235 0.012
AB x AC 0.783 0.030 1142 48.87 0.291 0.012
AC x AB 0.659 0.015 1071 21.51 0.199 0.017
B1 x AC 29 0.763 0.021 1226 19.82 0.272 0.012
AC 29 x B 1 0.673 0.025 1142 29.20 0.211 0.012
Media hibrizilor simpli 0.720 0.023 1145 29.85 0.243 0.013
AC 29x (ABxB 1) 0.629 0.012 970 24.12 0.271 0.011
(ABxB 1)x AC 29 0.620 0.026 1092 20.38 0.215 0.015
(ABxB 1)x AC 0.684 0.022 1058 28.20 0.223 0.013
ACx (ABxB 1) 0.965 0.041 1139 26.76 0.282 0.021
(ACxAC 29)x B 1 0.910 0.033 1039 28.11 0.313 0.015
(ABxB 1)x AC 29 0.625 0.018 942 11.12 0.221 0.012
(AC 29xAC)x AB 0.656 0.017 1160 29.23 0.183 0.017
ABx (AC 29xAC) 0.693 0.020 1081 31.28 0.274 0.012
Media trihibrizilor 0.723 0.024 1060 24.90 0.248 0.014
(ABxB 1)x(ACxAC 29) 0.721 0.015 1218 27.51 0.210 0.012
(ACxAC 29)x(ABxB 1) 0.568 0.013 889 15.21 0.195 0.012
Media tetrahibrizilor 0.645 0.014 1054 21.36 0.203 0.012
26
REZUMAT
0.684
0.774
0.757
0.774
0.783
0.659
0.763
0.673
0.629
0.620
0.684
0.965
0.910
0.625
0.656
0.693
0.721
0.568
0.00.20.40.60.81.01.21.4
AB
AC
B1
AC29
ABx AC
ACx AB
B1x AC29
AC29x B1
AC29x (ABxB1)
(ABxB1)x AC29
(ABxB1)x AC
ACx (ABxB1)
(ACxAC29)x B1
(ABxB1)x AC29
(AC29xAC)x AB
ABx (AC29xAC)
(ABxB1)x(ACxAC29)(ACxAC29)x(ABxB1)Rase si hib rizi/ Races and hybridsMasa gogosii uscate/
Weight of dried cocoons (g)
Figura 8 . Masa gogo șii uscate la rasele și hibrizii studiaț i
CAPITOLUL IX
STUDIUL COMPARATIV Al PRINCIPALILOR INDICI
BIOLOGICI ȘI TEHNOLOGICI ÎNREGISTRATE ÎN CEI DOI ANI
EXPERIMENTALI
Experimentele care au avut ca scop precis efectuare unei ierarhiz ăril a raselor
și viermilor de m ătase în func ție de principalii indici biologici au fost efectuate în
doi ani consecutivi, 2007 și 2008, utilizând aceleaș i rase ș i hibrizi pentru a putea
face posibilă această ierarhizare.
Au fost realizate analize co mparative are rezultatelor ob ținute în cei doi ani
experimentali pentru incuba ție și procent de ecloziune (capitolul 9.1), pentru durata
stagiului larvar ( capitolul 9.2), indicii biologici ai gogo șilor crude (capitolul 9.3),
precum și indicii tehnologici ai gogo șii uscate și a firului de m ătase (capitolul 9.4).
CAPITOLUL X
IERARHIZAREA RASELOR ȘI HIBRIZILOR STUDIA ȚI ÎN
FUNCȚIE DE PARAMETRII URM ĂRIȚI
Au fost luate spre analiz ă toate cele 14 caracteristici analizate, respectiv:
procentul de ecloziune mediu (%), masa larvel or în ziua a cincea a vârstei a cincea
(mg), procentul de cre ștere mediu al masei (%), lungim ea larvelor (mm), procentul
de creștere mediu al lungimii (%), masa glandei sericigene (g), masa gogoș ii crude
(g), masa incartamentului m ătăsos (mg), raportul dintre axul longitudinal ș i cel
27
REZUMAT
transversal, procentul de m ătase din gogoa șă, masa gogo șii uscate (g), lungimea
firului de m ătase (m) ș i masa firului de m ătase (g).
Analizând rasele parentale se observ ă că cea mai valoroas ă rasă parentală
este AC, care a înregistrat valori maxime pentru 6 din caracteristicile analizate
urmată de rasele parentale B1 și AC 29, care au înregistrat fiecare valori maxime
pentru câte 4 din caracteristicile urm ărite.
Dintre hibrizii simpli se remarc ă AB x AC, la care 8 caracteristici au
prezentat valorile maxime; acesta este urmat de hibridul B 1 X AC 29, cu 6 valori
maxime.
Trihibrizii studia ți sunt mult mai neuniformi, pr ivind procentul de ecloziune
și indicii biologici ale larvelor, ie șind în eviden ță (AC x AC 29) x B 1 și (ABx B 1) x
AC, cu câte 3 valori maxime înre gistrate la caracteristicile urm ărite.
Tetrahibridul cele mai valoros dup ă ierarhizare este (ABxB 1)x(ACxAC 29).
28
REZUMAT
CONCLUZII
1. În cadrul prezentei lucră ri sunt expuse date cu privire la incubația și
ecloziunea ou ălor viermilor de m ătase și date cu privire la principalii indici
biologici ai larvelor . Studiul efectuat a permis o ierarhizare a raselor parentale
studiate și a diferitelor tipuri de hibrizi, luând în considerare caracterele biologice
urmărite, acest lucru corespunzân d întru totul cu scopul și obiectivele cercet ărilor.
2. Condițiile de microclimat din sala de cre ștere, calitatea frunzelor
administrate , igienizarea spa țiului destinat cre șterii și tehnologia de cre ștere
aplicată, reprezint ă factori deosebit de importanț i în buna desf ășurare a
experimentelor, motiv pentru care au fost asigurate toate aceste condi ții în
parametrii optimi pentru specia Bombyx mori .
3. Procentul de ecloziune (%) cel mai ridicat s-a observat în cazul
tetrahibrizilor (98.22%), un procent de doar 93.68% fiind înregistrat de rasele
parentale. Implicit aceast ă tendință se men ține și pentru num ărul de ouă
eclozionate.
4. Uniformitatea materialului biologic este demonstrat ă de durata stadiului
larvar ; acesta a durat la rasele parent ale 30 de zile în anul 2007 și 31 de zile în
anul 2008, iar diferen țele obținute în cercet ările noastre fa ță de cele ob ținute de
alți cercetători s-au dovedit a fi nesemnifica tive. Un alt aspect important în
demonstrarea uniformității materialului biologic este faptul c ă hibrizii studia ți au
avut stadiul larvar nesemnificativ mai scurt (cu 1-2 zile) fa ță de rasele parentale,
iar diferen țele dintre ei au fost de ordinul or elor în ambii ani experimentali.
5. Masa larvelor (g) a prezentat valori medii ca re se încadrau în valorile
obținute de al ți cercetători, eviden țiindu-se rasa B 1, hibridul simplu AB x AC,
trihibridul (AB x B 1) x AC și tetrahibridul (AB x B 1) x (AC x AC 29).
6. În ceea ce prive ște lungimea larvelor (mm) se eviden țiază rasa AC, hibridul
B1 x AC 29, trihibridul (AC x AC 29) x B 1 și tetrahibridul (AC x AC 29) x (AB x B 1).
7. Masa glandelor sericigene (g) a eviden țiat ca superioar ă rasa AC, hibridul
simplu B 1 x AC 29, trihibridul (AB x B 1) x AC și tetrahibridul (AB x B 1) x (AC x
AC 29).
8. Studiu masei gogo șilor crude (g) a ar ătat superioritatea rasei parentale
AC 29, a hibridului simplu AB x AC, a trihibri dului (AC x AC 29) x B 1, și a
tetrahibridului (AB x B 1) x (AC x AC 29).
9. Rasa AC 29, hibridul simplu B 1 x AC 29, trihibridul (AB x B 1) x AC, și
reciprocul acestuia AC x (AB x B 1), precum și tetrahibridul (AB x B 1) x (AC x
AC 29) au prezentat cele mai mari valori în ceea ce prive ște masa incartamentului
mătăsos.
10. Analiza valorilor medii ob ținute pentru m ărimea gogo șii pentru fiecare hibrid
în parte (lungimea axului longitudinal ș i transversal ), arată că în general hibrizii
sunt superiori raselor parentale în ceea ce prive ște axul longitudinal al gogo șii,
însă sunt inferiori acestora în privin ța axului transversal, cu excep ția trihibrizilor,
care produc și cele mai mari gogo și.
11. Cel mai ridicat procent mediu de m ătase este întâlnit la rasele parentale
(26.257%), urmat de tetrahibrizi (27.554%) și trihibrizi, care prezint ă valori foarte
29
REZUMAT
apropiate (25.241%), pe ultimul loc situ ându-se hibrizii simpli cu un procent
mediu de 24.106%.
12. Între indicii biologici ai gogo șilor crude (masa gogo șilor crude, masa
incartamentului m ătăsos, raportul dintre axul longitudinal și cel transversal al
gogoșii, procentul de m ătase din gogoa șă) nu există corelații pozitive.
13. Indicii tehnologici ai gogo șii uscate ș i ai fibrei studiați au fost masa gogo șii
uscate, lungimea firului de m ătase, masa firului de m ătase și greutatea de șeului
din gogoa șă.
14. Masa gogoș ii uscate este superioară la rasele parent ale (0.747 grame), și este
urmată de hibrizii simpli (0.720 grame), care sunt foarte apropia ți de media
trihibrizilor (0.723 grame). Tetrahibrizii se situeaz ă pe ultimul loc cu o valoare
medie de 0.645 grame. 15. Rasele parentale studiate prezint ă o medie a lungimii firului de m ătase de
1028 m, fiind inferioare hibrizilor simpli, care prezint ă o medie de 1145 m,
trihibrizilor (1060 m) și tetrahibrizilor (1054 m) ; aceste valori concord ă cu cele
declarate de al ți cercetători români ș i din străinătate.
16. Pentru masa firului de m ătase se eviden țiază rasa AC (0.258 g), hibridul
simplu (0.291 g), tr ihibridul (AC x AC
29) x B 1, și tetrahibridul (AB x B 1) x (AC x
AC 29). Per ansamblu, cea mai ridicat ă medie a masei firului de m ătase se
înregistreaz ă la trihibrizi (0.248 grame), urmat ă de media hibrizilor simpli (0.243
grame), a raselor parentale (0.235 grame) și a tetrahibrizilor (0.203 grame).
17. Greutatea de șeului din gogoa șă arată superioritatea tetrahibrizilor, care
prezintă media cea mai scă zută (0.031 grame), urma ți de trihibrizi, monohibrizi ș i
rasele parentale. Pentru acest caracter coeficientul de variabilitate este ridicat,
demonstrând neomogenitatea grupurilor experimentale. 18. În urma ierarhiz ării finale a raselor parentale, hibrizilor, trihibrizilor ș i
tetrahibrizilor studia ți se poate concluziona c ă, luând în considerare parametrii
urmăriți, tetrahibridul (ABxB
1)x(ACxAC 29) este superior tuturor celorlal ți hibrizi,
acesta înregistrând pentru 9 di n cele 14 caracteristici urm ărite valoarea maxim ă.
El este îndeaproape urmat de hibridul si mplu AB X AC, care a înregistrat valori
maxime la 8 dintre caracteristicile urm ărite. Pentru 6 caractere urm ărite rasa
parentală AC ș i hibridul B 1 X AC 29 au prezentat cele mai ridicate valori; pentru
aceste considerente putem recomanda ace ști hibrizi ș i rase parentale pentru
creșterile din zona Transilvaniei.
30
REZUMAT
BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă
1. BARLOW R., 1981, Experimental evidence for interaction between heterosis and environment in
animals, Animal Breeding Abst . 49, p.715- 739.
2. BENȚEA, M., 2006, Tez ă de Doctorat. USAMV Cluj-Napoca.
3. BURA M., 1992, Curs de tehnologia producț iei sericicole. Universitatea de Științe Agricole a
Banatului Timi șoara.
4. DAS S.K., PATTNAIK S., GHOSH B., SINGH T., NAIR B.P., SEN S.K. AND SUBBA RAO G.,
1994, Heterosis analysis in some th ree way crosses of Bombyx mori L., Sericologia , 34 (1) p. 51-61.
5. EHIOBU N. G., GODDARD M. E., 1989, Heterosis in cross between lines of Drosophila melanogaster selected for adaption to different environments. Theo. Appl. Genet. , 77, p.253- 259.
6. GRIFFING B., ZSIROS E., 1971, Heterosis associated with genotype – environment interactions,
Genetics, 68, p. 443- 445.
7. HINAJAWA C., OHTSUKA M., 1975, Heterosis value in three- way and tetra- way crosses of
Bombyx mori L . hybrids, Theo. Appl. Genet. , 43, p. 275- 278.
8. HIROBE T., 1985, On the recent advancement of silkworm breeding in Japan. Tamogawa Univ.
Japan, p. 157- 161.
9. IFRIM S., 1985, Ce știm despre m ǎtase, Editura Tehnic ǎ București,.
10. KNIGHT R., 1973, The relation between hybrid vigour and genotype and environment interaction.
Theo. Appl. Genet ., 43, p.311- 318.
11. LERNER I. M., 1954, Genetic homeostasis, John Wiley and Sons Inc., New York.
12. MĂRGHITA Ș LIVIU AL., 1995, Cre șterea viermilor de m ătase, Ed. Ceres, Bucure ști.
13. MǍRGHITA Ș LIVIU AL., DEZMIREAN D., PA ȘCA I., 2003, Sericicultur a, Ed. Mediamira, Cluj-
Napoca.
14. MORAR R., DANA PUSTA, 1999, Zootehnie special ă, III, Ed. Relief, p. 88.
15. MOROHOSHI S., 1949, Developmental mechanism in Bombyx mori . Meibundo, Tokyo.
16. NAGATOMO T., 1942 On the inheritanc e of the voltinism in the silkworm, J. Sericult. Sci. Japan ,
Vol. 13, p. 114- 115.
17. NAKADA T., 1970, Researches on the sex- linked inheritan ce of the cocoon weight of reciprocal
crossings, J. Fac. Agric. , Hokkaido University, 56, p. 348- 358.
18. OROZCO, 1976, Heterosis and genotype environment interaction. Theoretical and experimental aspects. Bulletin technique, Depa rtament de Genetique Animale, INRA, 24, p. 43- 52.
19. PAȘCA I., 2004, Tez ă de Doctorat. USAMV Cluj-Napoca.
20. PETRE, A., A. VLAIC, M ĂRIOARA POP, 1989, Lucr ări practice de Genetic ă animală, Tipo
Agronomia, Cluj-Napoca.
21. RAJASEKHAR, R., 1993, Studies on the temperatur e induced modulations on the growth and
reproductive physiology of silkworm, Bombyx mori L, PhD Thesis, S. V. University Tirupathi,
India.
22. REDDY P. L., S.S. NAIK, P. M. MOHAN, 1998, Hatching pattern of silkworm, Bombyx mori L., as
influenced by light intensity, Indian Journal of Sericiculture , 37 (2), p. 116- 122.
23. RUBAN P. S., CUNNINGHAM E. P., SHARP P. M., 1988, Heterosis and nutrition interaction in
Drosophila. Theo. Appl. Genet ., 76, p.136- 142.
24. SANG J. H., 1964, Nutritional requirements of inbred lines and crosses of Drosophila melanogaster.
Chart. Res. , 5, p. 50- 67.
25. SANTIAGO E., DIMINGUEZ A., ALBORNOZ J. PINEIRO R., IZOUIERDO J. I., 1989,
Environmental sensivity and heterosis for egg laying in Drosophila melanogaster. Theor. Appl.
Genet. , 78, p. 243- 248.
26. SAVEL I., 1998, Mǎ tasea natural ǎ, Ed. Ceres, Bucure ști.
27. SINGH R., SUDHAKOVA R. P., DATTA R.K., 1998, Studies on hybrid vigor in different crosses of the silkworm Bombyx mori L., Sericologia , 38 (1), p. 155- 158.
28. SOHN K.W., 1983, Studies on variability in single, three- way and double crosses of silkworm,
Bombyx mori. Dissertation submitted to CSRTI, Mysore, India.
29. TACU, A., 1968, Metode statistice în zootehnie și medicin ă veterinar ă, Ed. Agrosilvic ă, București.
30. TAZIMA T., 1988, A view on the improvement of Mysore breeds. Proc. Intern. Cong. Trop.
Sericult. Bangalore , IV, 1- 5.
31. TSURUMAKI J., J. ISHIGURO, A. YAMANAKA, K. ENDO, 1999, Effects of photoperiod and
temperature on seasonal morph development and diapause egg oviposition in bivoltine race (Daizo)
of the silkmoth, Bombyx mori L., Journal of Insect Physiology , 45, p. 101 – 106.
32. VLAIC, B., 2007, Tez ă de doctorat, USAMV Cluj-Napoca.
31
REZUMAT
3233. WATANABE H., 1961, Studies on difference in the variability of larval body and cocoon weights
between single cross and three- way cross or double cross hybrids in the silkworm, Bombyx mori.,
J. Sericult. Sci. Japan, 30, p. 463 – 467.
34. YOKOYAMA T., 1973, The history of sericu lture science in relation to industry. In History of
Entomology. R. F. Smith, T. E. Mittler and C. N. Smith (Eds.), Ann. Rev. Palo Alto, California, p.
267- 284.
UNIVERITY OF AGRICULTURAL SCIENCES AND VETERINARY
MEDICINE CLUJ-NAPOCA
FACULTY OF ANIMAL BREEDI NG AND BIOTECHNOLOGY
DEPARTMENT OF APICULTURAL AND SERICULTURAL
TECHONOLOGIES
PAOLO DE ANGELIS
RESEARCH REGARDING THE MAIN BIOLOGICAL AND
TECHNOLOGICAL INDEXES OF SILKWORMS HYBRIDS
BRED IN TRANSYLVANIA AREA
SUMMARY OF PhD THESIS
SCIENTIFIC COORDINATOR
Prof. Liviu Al. M ărghitaș, PhD
Cluj-Napoca
2009
33
SUMMARY
THE AIM AND THE OBJECTIVES OF RESEARCH
The aim of researches in two experimental years was the races and hybrids
hierarchy function of the main biological index of larvae , the biological index of
crude cocoons and technological index of dry cocoons and silk thread .
The research objectives were related at the following aspects:
1. The compared study of parental races and simple hybrids;
2. The compared study of parental races and trihybrids
3. The compared study of parental races and tetrahybrids.
It was study the incubation and hatching, the biological index of larvae, the
biological inde x of crude cocoons and the techno logical index of dry cocoons and
silk thread.
The results obtained in two experiment al years for the four experimental
races, twelve simple hybrids, eight trihyb rids and two tetrahybrids were used for a
comparative study between parental races and these hybrids; the evolutionary
differences between these were study in two experimental years, making possible
the hierarchy function of the main bi ological and technological index.
The index studied for parental races and hybrids resulted from those are:
1. Eggs incubation and ha tching of silkworms
2. Larvae’s biological indexes
♦ Larvae’s weight
♦ Larvae’s length
♦ The larval period
♦ The weight of the serigene gland
♦ The cocoon ma king percent
3. The biological indexes of the crude cocoon
♦ The weight of crude cocoons
♦ The longitudinal axis of cocoons
♦ The transversal axis of cocoons
♦ The weight of the silk incartament
♦ The silk percent in cocoons
4. The technological indexes of the dry cocoon and fiber’s ♦ The weight of dry cocoon
♦ The length of the silk wire
♦ The weight of the silk wire
34
SUMMARY
CHAPTER I
THE PRESENT STAGE OF RES EARCH AND HISTORY OF
SILKWORM BOMBYX MORI L. BREEDING IN ROMANIA AND
WORLDWIDE
Sericulture is a science which studies the biology and re production and the
breeding of all species which produce cocoons whit the aim of natural silk
production. The cocoons and thread processi ng, the purring and the fabric execution
all form the object of silk industry.
Between all species which create cocoon s from silk thread 90% is occupied
by mulberry silkworm, followed by castor-oil plant and oa k silkworms; the spread
of these species is give by the areas where the vegetal species are growing. The area
in which the silkworms are breeding is gene rally more limited than that of vegetal
species can be found.
The name of sericulture came from Latin word “ ser-seris” , which means
„silk”, and the scientifica lly name of silkworm is Bombyx mori L .
Sericulture represent a ga inful and a easy pursuit, which can be practiced by
children and old persons, and the breeding can bee made in simple rooms which are
not used during summer, and the growing period is very short, being around of 30
days (Yokoyama T., 1973; Ifrim P., 1985; M ărgitaș L. Al., 1995; Savel I., 1998 ).
The originally country of silk is China. The historical and archeological
researches realized here hi ghlight that around the little city Schengze, from Wuxion
region, Jiangsu province, the citizens cultivated mulberry trees and they growing silkworms; they knew the pursuit of thread and fabric making.
The art of silkworm breeding and their use is assigned to the Si-Ling-Schi
Chinese princess, who was the principle wife of famous king Hoang-Ti, called the Yellow-King (2699- 2599 b.c.).
For the old Chinese, the sericulture became a sacred pursuit, which was a
secret, protected by imperial decrees. The disclosure of this secret was the death
punish. For 3000 years they knew to keep this biological secret and the production
and selling between the China borders. The Chines e brought the silk fabrics on the
“silk way” in the Oriental Turkistan ma rkets, where the mediterranean merchants
came to buy its.
The secret spearing worl dwide regarding the silk production took place
around the year 200 b.c., when the Chines e emigrants arrived for the first time in
Korea. From here the sericulture spread in all Asian world, and in 552 AD, on the
time of King Justinian, two Persians monk s, after they learn the art of larvae’s
breeding and thread obtaining, they bring in bamboo’s sticks the eggs of silk
butterfly at Constantinople. From here the silkworm breeding and cocoons processing was spread in a ll Byzantine Empire. Then the arabs spread this pursuit in
Caucasus and North Africa throw Spain, and from here pass in Sicily, South and
North Italy, then in France, where the first mulberry trees were cultivate around the
year 1260.
Nowadays, sericulture is spread in 36 countries, and the world cocoons
production is about 450 .000 tone and is realized principally by China (41%), Japan
(23%), India (9%), South Korea (9%), Russia (9%) etc. ( Mǎrghitaș L. Al., et al,
35
SUMMARY
2003 ). On the first place in s ilkworm production is Chin a (27 000 tone), followed
by Japan (9 200 tone) and India (9 000 tone); the last one show the tendency to
become the second silk producer from entire world. Due to the favorable cond itions for mulberry exploita tions, in our country the
sericulture developed very fast , and the indigene eggs are free of disease, being very
appreciated by other countries ( Mǎrghitaș L. Al. et al, 2003 ). From the existing
data results that in 1860s our country exported the impr essive quantity of 6064 kg
of silkworms eggs. In this sense in 18 40-1860s between the measurement adopted
of sericulture development was the founde d of nurseries for mulberry productions.
In the last 50 years the cocoons pr oduction in our country increased
permanently at about 500 tone (1944s), arriving at 2000 tone (1989s). After 1990s, due to the economic crisis, the crude cocoons production fell year after year, in
arriving in 1998s at a production of 3 tones of crude co coons on year. Nowadays the
production is at a worrying level.
Regarding the gross silk production, this suffered a powerful regression,
from 120 tones (the level in 1989s) at 20 to nes (1991s), 6 tones (1995s) and 2 tones
(2001s). This regression toke place due to the stops of spinning activity from Lugoj;
this area has a huge sericulture potential ( Pașca I., 2004 ).
In the last years, in Romania were done laborious researches, which given
good results regarding the s ilkworm’s disease, and a lot of publications were made
regarding the polyhedron, named the yellow-disease or silkworm jaundice, being a disease produced by a virus.
Now the sericulture in Ro mania and worldwide pass a crisis period and the
cocoons production is in extin ction. In our country the se riculture degenerated when
the spinning from Lu goj was closed.
Even in the last years the sericulture suffered this „right debasement”, at the
research level it continue the activity, bei ng very productive from this point of view.
The gene bank is maintained and new races and hybrids of silk worms were created,
using the gene bank existing at S.C. SERICAROM S.A. B ăneasa (over 60 races of
silkworms).
CHAPTER II
ZOOLOGICAL SYSTEMATIC OF SILKWORM AND EVOLUTIVE
CYCLE OF BOMBYX MORI L. SPECIE
2.1. ZOOLOGICAL SYSTEMATIC OF SPECIE
The mulberry silkwo rm take parts of:
Phylum: Artropode
Underphylum: Tracheate Classa: Insecta (Hexapoda)
Underclass: Pterigote
Section: Neoptere
Undersection: Metamorfe
Order: Lepidoptere superioare,
36
SUMMARY
Series: Metaheterocere sau Lepidoptere nocturne superioare
Family: Bombycidae
Gens: Bombyx
Species: Bombyx mori
2.2. SILKWORM’S SPECIES
The most know species of silkworms whose cocoons can be used for silk
production are: Bombyx mori L., Anthereae ya mmai Guer L., Anthereae
assaamensis L., Anthereae pernyL., Theophyla mandari na L., Bombyx arrindia L., ,
Samia coecropia L., Saturnia pyri L., Sa turnia pyretorum L ., Attacus atlas L.,
Philosamia cynthia ricini L., Lasiocampa atus L., Bodecera madagascarensis L.,
etc.
Frome those, the most spread one is Bombyx mori L . (which is considered the
most valuable from all of them), followed by Anthereae perny (the oak silkworm,
feed whit oak leaves) and Philosamia cynthia ricini, (the castor-oil silkworm, feed
whit castor-oil leaves) . The other species leav es wildly in China, India and other
countries, some of them being used for crossing whit different domestic’s silkworm’s races.
2.3. EVOLUTIVE CYCLE OF BOMBYX MORI L. SPECIE
The mulberry silkworm or silkworm butterfly ( Bombyx mori L .) takes part
from the group of insects which has a comple te metamorphosis, in its evolutionary
cycle passing through 4 different stages: egg (or seed), larvae (worm or caterpillar),
chrysalides (nymph or pupae) and butterfly (or adult), having one (monovoltine
race) or more generations (polivoltine races) per year. After fertilization the embryogenesis pr ocess take place for three days, then
diapauses started. These are during functio n of race, and function of genetics’ and
environmental factors, and at the new formed races this take place for 9-10 months,
generally from July to April. The eggs maintained in optimal conditions are incubated for 10-14 days, and
this process is closed whit the larva’s hatching.
The larval stage varies function of race, being between 25 and 35 days, and
the larvae’s are passing thought five instar s, delimitated by re sting periods, called
„sleep”. During these sleeping periods the la rvae doesn’t eat and the skin changing
has place.
CHAPTER III
SILKWORM BREEDING, CRO SS-BREEDING AND HETEROSIS
3.1. SELECTION
The selection represent the first and th e most important method of breeding,
being defined like a complex of work s consisting in choos ing and mating the
organisms whit the aim of improving the ex isting races or creating the new ones. By
37
SUMMARY
selection are maintained for mating the co rresponding samples for proposed aim. In
this way, the selection represents a „reproductive discrimination” ( Bura M., 1992 )
realized by man through choosing of some genotypes and the remove of others.
By selection is pursuing the obtaining of superior’s forms for one or more
biological, technological or economical characteristics.
The selections specify is determined by a series of silkworms feature, such
as: huge prolificacy, short biological cycl e which permits to obtain of more
generation per year, and the impossib ility of mating the descendents whit the
parents.
3.2.CROSS-BREEDING
The cross-breeding represent the second step of breeding process. For this
aim the selected samples fo r reproduction, appertained of two or more races are
mating directed between them, for realiz e a favorable combination for followed
characteristics.
From the 18th century was observed th at the products obtained after cross-
breeding (hybrids) overcome the values of genitors, for viability, vitality and
productive characters.
3.3. CONSANGUINITY
The consanguinity represents the pr oceeding by which th e related samples
appertaining at the same race are mating between them, whit the aim of fixing some
valuable characters or formi ng consanguine lines. It represents one of the methods
used in creation process and breeding of some types or animal’s races.
The consanguinity permits the heredita ry fixing of valuable qualities and the
increase of some qualities, the elimination from a race at the undesired samples and
the increase of hereditary transmission.
3.4.HYBRID VIGOUR FOR DIFFERENT CHARACTERS
During the different studies on mulberry silkworm was observed that some
characters like the eggs number/clock, the hatching percen t, the period of larval
stage, the viable adult larvae’s number, th e cocoon’s weight, th e silk incartament
weight or the silk length doesn’t manife st the heterosis phenomenon whit the same
intensity.
3.5. DIFFERENT CROSS-BREEDING SYSTEMS AND HETEROSIS
Hirobe T. , (1985) observe that the highest heterosis value is obtained after
simple crossing between genetically dist inctive populations and this decrease
progressively in the next order: F1>F 2>F3>F4….In the case of silkworm the
heterosis phenomenon disappearing co mpletely in F14 generation.
The silkworms “can be combined” afte r some crossing like: simple crossing
(AxB) , triple crossing [(Ax B) x C] and quadruplicate crossing [(Ax B) x (Cx D)]
crossing. The type of practiced crossing influe nce the heterosis value, the hybrids
38
SUMMARY
resulted after simple crossing repres enting usually a hybrid vigour bigger
comparatively whit those ob tained by triple or quadruplicate crossing ( Sohn K.W.,
1983 ; Das S.K., 1994 ; Singh R. et al., 1998 ).
The study made on quantita tive characters at parental races and hybrids
obtained by different crossi ng systems shows that the variability for quantitative
characters is smaller at the hybrids obtai ned by simple crossing comparative whit
parental races and hybrids obtain ed by triple or quadruplicate ( Watanabe 1961 ;
Sohn, 1983; Yokoyama, 1973 ).
3.6. HETEROSIS AT RECIPROC AL CROSS-BREEDINGS
In the case of silkworm a lot of quantitative characters are straight connected
whit the nature of voltinism and the maturating period, a nd these characters are sex
connected ( Nagatomo, 1942 ; Morohoshi, 1949 ; Nakada, 1970, 1972; Tazima,
1988 ).
The expression of heterosis can vary a lo t in the case of reciprocal crossing at
the silkworm.
It is well know that if a hybrid presen ts a high heterosis for a character, its
heterosis can decrease under the value of its reciprocal hybrid for another character.
3.7. HETEROSIS AND ENVIRONMENT
Lerner (1954) after numerous researches observed that the heterozygous are
much more protected th an homozygous against th e environmental changes
(variation of temperature, humidity, air, gr owing space, etc.). So, heterozygous
should presented fewer variations than the parental races for the same or different
environment, they being much uniforms fro m this point of view. The degree of
manifestation of heterosi s obtained for a crossing can be influence by the
environment ( Barlow 1981 ).
The concept under which the interacti ons genotype- environment affects the
heterosis amplitude was approached by num erous researchers at different animal
species (Sang, 1964 ; Knight, 1973 ; Orozco, 1976 ; Griffing and Zsiros, 1978 ;
Ruban et al., 1988 ; Ehiobu, Goddard, 1989 ; Santiago et al., 1989 ).
3.8. VOLTIMISM TYPE AND HETEROSIS
The most studies realized until now ( Hirobe, 1985; Udupa and Gowda,
1988; Nagaraju, 1990 ) shows that the hybrids obtained by triple and quadruplicate
crossing are lowers that those obtained fr om simple crossings. The results obtained
by Nagaraju (1990) for the hybrids obtained by triple crossing (polivoltines x
polivoltines) x bivoltines and (polivoltines x bivoltines) x bivoltines join to these
observations.
Such a difference between the hybrids obtained by si mple crossings, triple
and quadruplicate can be inte rpreted like a consequence of the fact that one of the
parents implicated in triple crossing and the bought parents from quadruplicate
crossing are they self F1 exemplars. Mo re than that, the population obtained from
39
SUMMARY
triple or quadruplicate hybrids is a mixt ure of genotypes which can be obtained by
simple crossings.
Hinajawa and Ohtsuka (1975) used for the first time an anticipation system
for hybrids resulted by triple and quadr uplicate crossing performance using the
performances of simple’s crossing.
CHAPTER IV
SILKWORM’S RACES AND HYBRIDS
4.1. GENERAL DESCRIPTION OF BOMBYX MORI L. RACES AND HYBRIDS
By „silkworms race” notion is described a group of individuals
reproductively isolated, which presen t some requesting for environmental
conditions.
Within the races can be differentiate d lines, which represents genetically
under populations, reproducible isolated, which evolves under the selection influence; these groups differ by morp hological or productive characters.
From origin point of view the silkwo rm races represents biological entities or
selected by locale populations with a hi gh degree of adaptability at different
environmental conditions.
The 60’s mulberry silkworm ’s races are classified f unction of some criteria,
like: the race’s origin, the co lor and the cocoon’s shape, voltinism, etc. In this way,
function of voltinism (number of generations per yea r) can be distinguished:
– mono-voltine races (with one generation per year);
– bi-voltine races (with two generations per year);
– poli-voltine races (with 5- 8 generations per year). Function of origin the races are cl assified in the next groups:
– Japanese races;
– Chinese races;
– European races;
– Tropical races. Functions of cocoons shape are distinguished:
– races with oval cocoons;
– races with cylindrical cocoons;
– races with spherical cocoons;
– races with fusiform cocoons;
– races with belted cocoons. Functions of cocoons colo r are distinguished:
– races with white cocoons;
– races with yellow cocoons;
– races with golden cocoons;
– races with green cocoons;
– races with pink cocoons. Functions of hybridization degree are distinguished:
– simple hybrids – obtained by directly and reciprocal cro ssing of two races of
silkworms.
40
SUMMARY
– triple hybrids – obtained by directly and reci procal crossing between a simple
hybrid and a silkworm race.
– quadruplicate hybrids – obtained by directly and reciprocal crossing between
simple hybrids of silkworms.
4.2. PRODUCTIVE CHARACTERISTICS OF BOMBYX MORI L. RACES
In this subchapter are presented the productive characteristics of the next
races: Alb Cisl ău, Băneasa 75, Alb Chinez 29, Alb Or șova, Alb Bă neasa, S – 76,
Alb Băneasa 1, Hebar 2/1, Hebar 1/18, EM 5, SK 2/F, N 5, Saniș 8, Belokokonnaia 1,
J90.
4.3. PRODUCTIVE CHARACTERISTICS OF BO MBYX MORI L. HYBRIDS AND POLY-
HYBRIDS
The data regarding the biologically and technological characters of hybrids
and poly-hybrids are extremely limited in litera ture; in this chapter are described the
following hybrids: simple hybrid B ăneasa 28, simple hybrid B ăneasa 29, simple
hybrid Cisl ău 8, simple hybrid Su per 1, tetra-hybrid B ăneasa 28 x B ăneasa 29, tetra-
hybrid Băneasa 8 x B ăneasa 9, tetra-hybrid B ăneasa 75 x Bă neasa 9, tetra-hybridul
Băneasa 76 x B ăneasa 4, tetra-hybrid Cisl ău 8 x Cisl ău 1.
CHAPTER V
BREEDING TECHNOLOGIES OF MULBURRY SILWORMS IN
PEDOCLIMATERIC CONDITI ONS OF TRANSYLVANIA
The breeding technology of mulberry silkworms cont ains mainly aspects of
eggs incubation, hatching, microclimat e conditions and nutritional aspects.
The incubation is a complex represen ted by embryo development from egg
and it is influenced by the insurance of optimal conditions of temperature, humidity,
light and air. It can be natural or artificial.
The space preparation is realized during spring times; a cleaning and a space
and used inventory disinfection are necessa ry. After itself cleaning of space, the
wood inventory is washed with caustic soda 2-5%, then is washed again with clean
water and then is dried. Th e disinfection is realized w ith formalin 3%, after the
sealing of the incubation space. Under the condition of 23 – 250C, the formalin
solution is applied and the space is left cl ose for 2 days. After this disinfection the
glue and the cleaning is made, including the doors, the windows and the floor.
The incubation technology consists in eggs entering in incubation cassette in
2 mm thickness layer; on those are put a cotton net, a perforated sheet; those are fixed whit a frame.
The temperature has an important role, and it influence the embryo
development ( Ifrim, 1998; Reddy et al, 2002 ), generally being used the method of
constant temperature and the gr adual lifting of temperature.
41
SUMMARY
The incubation period takes normally 12- 14 days and is strictly connected
whit the microclimate conditions described before.
The hatch is the process by which the la rvae leaves the egg by micropil and
takes place in 2 – 3 days. Wh it 2- 3 days before hatchi ng the larvae consume the
serous shell of egg, this decolorized himsel f and inside of it can be heard clicks. The
hatching takes place between 5 and 11 a.m. In the fi rs day are coming out the
“spies”, which are the first larvae ha tched and which are not maintained for
breeding. In the first day 43 to 44% of larvae are hatchi ng, in the second between 40
and 42%, and the rest ones in the third da y. The hatched larvae after the third day
are removed for realize than breeding groups as uniform as possible.
An important role in silkworm breed ing technologies is occupied by the
space insurance. The places r ecovery can be realized by increasing the useful space
and the vertically disposure of larvae.
The young larvae are more resistant at high temperature; a normal
development of larvae takes place only if the next temperatures are respected: 26-
270C for the first and second instar, 24-250C for the 3rd instar, and for the 4th and
the 5th instar 23-240C. The overcoming of these valu es creates the physiological
process intensification, having an un wanted effect on organism’s viability
(Rajasekhar R., 1993; Ts urumaki J. et al., 1999 ).
The growing surface is other important fa ctor of silkworm breeding and this
assure a uniform feeding of larvae. For one gram of eggs is necessary a surface of
0.1 m2 in the first instar, 0.2 m2 in the second instar, 0.5 m2 in the third stage, 1.5 m2
in the 4th instar and 3.0 m2 in the 5th instar.
The leaves harvesting must be done du ring morning or even ing on the cool
weather and the warm period will be av oided because the leaves has a low
nutritional value ( Vlaic, B., 2007 ). The leaves administration on shoots is made 3-4
time per day, in this way th e leaves withering slowly.
Mărghitaș L. Al., (1995) and Morar R., (1999) recommends for the larvae
breeding from one gram of eggs 35-40 kg mulberry leaves administrated as follows:
in the first instar 0.2 kg, in the second instar 0. 6 kg, in the third in star 2 kg, in the
fourth instar 5 kg, and in the fifth instar 26-31 kg.
The failure of these conditions can ha ve serious consequences, the moult
became impossible, and the larvae’s death ta kes place. The first feeding after moult
must be done carefully because the new skin of larvae is very sensitive and can be
easily hearted.
CHAPTER VI
NATURAL FEED AND DIFF ERENT FEED ADDITIVES
ADMINISTRATED TO SILKWORMS
Nutrition is an important factor of s ilkworm breeding. Researches regarding
this argument knew a real progress after the appearance and the use of artificial diet;
important benefits were done for the industry. The only stage in which the silkworms are fed is th e larval one. In this stage
the reserves of nutrients are accumulate a nd there are enough for the chrysalides and
butterfly stage.
42
SUMMARY
The main feed source for Bombyx mori specie is represented by mulberry
leaves, these containing enough quantities of proteins, carbohydrate, fats minerals
and water. The assimilation of those nutrients depends on microclimates
conditions provided to larvae and on the leaves quality.
CHAPTER VII
MATERIALS AND METHODS
7.1. EXPERIMENTAL MATERIALS
7.1.1. Biological material
The biological material used in tw o experimental years consisted in 4
silkworm races : Alb de Bă neasa (AB), B ăneasa 1 (B 1), Alb de Cisl ău (AC), Alb
chinezesc line 29 (AC 29), from the genetic bank of Bombyx mori L . specie, provided
by S.C. Sericarom Bă neasa S.A (Bucarest). It were study the next hybrids, too:
♦ 4 simple hybrids : ABxAC, ACxAB, B 1xAC 29 and AC 29xB1;
♦ 8 trihybrids : AC 29x(AB x B 1); (AB x B 1)xAC 29; (AB x B 1)xAC;
ACx(AB x B 1), (AC x AC 29)xB 1; B 1x(AC x AC 29); (AC 29 x AC)xAB
and ABx(AC 29 x AC);
♦ 2 tetrahybrids : (AB x B 1) x (AC x AC 29); (AC x AC 29) x (AB x B 1);
The breeding of races and hybrids previously mentio ned were realized in
bought experimental years (2007 and 2008) in two rehearsals (C 1 and C 2), using 300
larvae/rehearsal, and all data presented in the following tables and graphics from the
next chapters represents the average valu es of two rehearsals done in the same
experimental year.
The number of studied samples was different function of analyzed
characters. For the biological parameters of eggs (prolificacy, number of hatched eggs and hatching percent) the results is th e expression of 5 diffe rent clocks of races
and hybrids; the larvae weight was studied for 20 exemplars, the larvae length for
10, the weight of the seri gene gland for 15 exemplars, the crude co coons weight
was determined for 100 larv ae for every sex, the incartament weight and the silk
percent for 15 cocoons, and the longitudina l and transversal axes and the thread
length for 10 larvae.
7.1.2. Materials used in organ ization of breeding batches
The silkworm breeding was possible due to the existence of mulberry
plantation appertained to Morus alba specie, from Ukraine 107 variety, in the
University of Agricultural science and Veterinary Medicine. This variety, original
from Ukraine, is cold resistant and is suitable for Transylv ania climacterics
conditions, being very resi stant at bacteriosis.
43
SUMMARY
From physical and qualita tive point of view the leaves were superior. The
harvest was done on cold weather, during morning and evening, because in these
moments of the day the leaf has a high nutritive value.
The leaves administration was done 4 times on day.
The leaves were kept in a dark room at 100C, and before administration it
was putted in a room for feed preparation at 250C. For the younger larvae the leaves
were cut before administration at 0.5cm thickness. For the larvae from the second
instar the leaves thickness was 1-2 cm, and for the larvae from th e third instar this
was 2-3 cm. Before sleeping period the leaves were not cut for avoiding the premature fading of those and for maintain the larvae’s health.
For keeping the leaves freshness for a lo ng period of time the larvae from the
4
th and the 5th instar were fed with leav es left on the branches.
The space for experimental series bree ding has a 40 square meter whit nordic
position.
Before starting the experimental seri es growing, the growing room, de
sericulture module and the entire inventory necessary were mechanical washed, and
then disinfection with formaldehyde stea ms was done. For a good disinfection all
windows and doors were closed, and for a high efficiency the indoor temperature
were increased at 300C, and the air humid ity at 85%. The steams were let to action
for 48 hours, and then the sp ace was ventilating for 3 days.
At the entrance a disinfector containing sodium hydroxide 2% was fixed. In the growing space over lapped shelves were mounted for four levels
(Figure 1); they have stable feet and mo bile growing surfaces. The distance between
growing beds is 50 cm, and that on e between bed and floor is 60 cm, for
temperature differences equilibration. In this manner uniform conditions are assured
for all studied larvae. On the growing bad a white paper was sat and then the
hatched larvae.
The bed changing was realized using perforated paper. The holes made in
paper presents different diam eters function of larvae’s instars: 6 mm for the first
three instars, 10 mm for the fourth instar and 13-15 mm for the last instar of larval
stage.
In the sleep period the larvae are not fed, and they are started to eat when
more than 90% of them returned for the sleep pe riod. The larvae which from
different reasons can not change theirs tegument soon will be d eath, because the old
tegument is to small for permitting their growing.
44
SUMMARY
Figure 1. The familial sericulture module (MSF) (original)
An important factor in the growing period of larvas is th eir density. Between
two larvae a space equal with their thickness was assure d during grow ing period.
7.2. Experimental method
The experiments take place in the Depa rtment of Apicultural and Sericulture
Products Technologies from University of Agricultural Science and Veterinary
Medicine Cluj-Napoca and at S.C. Sericarom B ăneasa S.A. (Bucarest), in 2007 and
2008.
The silkworm’s larvae from experimental variants were fed with leaves
harvested from mulberry plantation held by University; its surface is equal at 2 ha
and it’s found in Didactical Farm Cluj-Napoca.
The data’s regarding the followed inde x (detailed in Chapter 7.1.) were
gradually recorded during the experime ntal period in 2007 and 2008, by
measurements and weighing and the data’s statistical interpretation was made using
recognized statistical methods ( Tacu, A, 1968; Petre A. și col., 1989 ).
45
SUMMARY
CHAPTER VIII
RESULTS AND DISCUSSIONS
8.1. THE INCUBATION AND HATCHING OF SILKWORMS
8.1.1. Hatching biological paramete rs of silkworm breeds and hybrids
For eggs incubation of studied breeds and hybrids the method of gradually
increased temperature was used; th is technique was described by Mărghitaș, L. Al.,
(1995 ): from 150C maintained for 3 days, at 18 – 200C, for 2 days, the temperature is
increased then at 23-240C for 4 days, and at the end of this period the eggs were
maintained at 25-260C for all the rest of the period until the hatching had place. The
air humidity was between 75-85%, being higher in the last part of hatching period,
for helping the hatching.
An important parameter is represen ted by hatching percent; the lowest
percent was obtained for Alb chinezesc lin e 29 breed (90.76%), and this value is
similar at that obtained by Bențea (2006) (90.71%). The maximum value for this
parameter was registered for Alb de Cisl ău breed (95.42%), this value being very
closely by those obtained by others researchers ( Pașca, 2004; Ben țea, 2006 ). The
average of hatching percent of these breeds was 93.68%.
The average number/ hatching at the fo ur simple hybrids varies between 558
at AC 29xB1 and 694 at ABxAC, and this hierarc hy is maintained for the number of
hatching eggs.
Regarding the hatching percent the mini mum value of this was recorded at
ACxAB breed, 94.78%, and the highest percent of 96.90% was recorded for
ABxAC and B 1xAC 29 hybrids. The average of hatching percent for the four simple
hybrids was 96.36%. The presented data shows an increasing of 2.68% for the
average of simple hybrids, this fact bei ng explained by heterosi s effect, manifested
from the egg’s stage.
The average number of eggs in the case of trihybrids varies between 619 at
the trihybrid B 1x (ACx AC 29) and 749 at (ABx B 1)xAC 29. The minimum number of
hatching eggs was obtained at (ABx B1 )x AC, 616 eggs, and the maximum number
was registered at (ABx B 1)x AC 29, this registering 730 eggs from which resulted
larvae. The hatching percent presented variations between 94.06 for the trihybrid (ACx AC
29)x B 1 and 97.67% for AC 29x (ABx B 1). The hatching average at
trihybrids was 96.61%. In this case the di fference of 2.93% was registered at the
hatching percent comparative whit that obt ained for parental breeds, and it can be
considered significant.
A variation regarding the average num ber of eggs per hatching between 672
at tetrahybrid (ACx AC 29)x (ABx B 1) and 785 at hybrid (ABxB 1)x (ACx AC 29) can
be observed. This difference is probably due to the different combinative capacity
of those. The hatching eggs vary in the same way at two studied tetrahybrids, and
the hatching percent was 98.22 at (AB x B 1) x (AC x AC 29) and 97.76 at (AC x
AC 29) x (AB x B 1).
46
SUMMARY
The highest hatching percent was regist ered at tetrahybrids, trihybrids and
simple hybrids, whit hatching percents relatively equal (Figure 2).
The larva’s hatching toke place during three days, and the majority (around
65%) were hatched in the second day; only these larvae were selected for
experimental groups for uniform the experi mental’s series and minimize the risk
that the larvae do no t enter in the sleeping period in the same time. The average
values of hatching eggs are presented in the next graphic (Figure 3), and they are
respecting the same trajectory of the hatching percent.
For every studied race and hybrid we re formed 2 rehearsals (C1 and C2)
containing 300 larvae each, and using these larvae all following determinations was
done.
The cardboard boxes containing the hatching larvae were transferred on the
growing beds in the bunk modules on four levels. On these growing beds (Figure 2,
3) were growing the larvae during experimental period.
93.6896.3696.6198.22
919293949596979899Procentul de ecloziune mediu/Average
hatching percent (%)
RASE/RACES HIBRIZI S IMPLI/S IMPLE HYBRIDS
TRIHIBRIZI/TRIHYBRIDS TETRAHIBRIZI/TETRAHYBRIDS
Figure 2 . Hatching percentage of silkworm breeds, simple hybrids, trihybrids,
tetrahybrids
47
SUMMARY
555592 593715
0100200300400500600700800numar oua eclozionate/number of hatchin g
eggs
RASE/RACES
HIBRIZI SIMPLI/SIMPLE HYBRIDS
TRIHIBRIZI/TRIHYBRIDS
TETR AHIBRIZI/TET RAHYBRIDS
Figure 3 . Average hatching number of silkworm breeds, simple hybrids, trihybrids,
tetrahybrids
8.2. EVOLUTIONARY STAGES OF LARVAE
The larval stage in the case of parent al race lasted 30 days, from 18.05.2007
until 16.06.2007 in the firs t experimental year and 31 days, from 15.05.2008 until
14.06.2008, in the second experimental ye ar. The differences between these periods
and those reported in the literature are insignificant, being of maximum 2 days
(Pașca, 2004 ). The studied hybrids have the larval stage insignificant shorter (with
1-2 days) comparing with parental races, and the differences between them were
only for some hour in the bot h experimental years.
8.2.1. Climatic conditions during experimental period
The climatic conditions in experime ntal years 2007 and 2008, meaning the
average temperature and rela tive humidity’s of the air during the experiments were
registered by automated Meteorological Station from Univers ity of Agricultural
Sciences and Veterinary Medicine Cluj-N apoca, and the differences between them
and the normal values for the period of tim e are showed in the next graphic (Figure
4).
48
SUMMARY
15.519.3117.9468.35 69.367.5
01020304050607080
Conditii normale 2007 2008 grade Celsius si %/Celsius Degrees and
%Temperatura/
Temperature
Umi di tate aaerului/air
humidity
Figure 4 . Graphical evolution of temperature and air`s humidity in may-june 2007
and 2008
8.2.2. The microclimate conditions supplied at experimental groups
For the good development of the larvae ’s growing the assurance of optimal
conditions of temperature, humidity, ventilation , brightness, space and hygiene
is very important.
The strictly control of these parame ters from growing room ensure the
success of larvae’s development; from this aspects depends the cocoon’s making
and the obtaining of a high production of cocoons and a high qual itative silk; as we
showed before all these pa rameters influence the duration of larval stage.
For temperature and humidity control the termo-hydrograph was used; it
register the temperature and air’s humidity from growing room, and these
characteristics are show ed in Figure 5.
26.5 26.5 25.623.5 22.582.5 82.5 82.5
7067.5
020406080100120
12345
Varsta larv elor/Larv ae's agegrade Celsius/%Umiditate/Air
hymidity
Temperatura/Temperature
Figure 5 . Microclimatic conditions ensured in gr owing room
49
SUMMARY
8.2.3. The breeding technologies
8.2.3.1. The breeding sup ports and their sanitation
The growing beds of this module are fo rmed by a wood rectangular border.
The larvae’s support is formed by a string net with holes, adapted to stretching and
which can be fixed on the bed’s border. Th ese supports are constructed in such a
manner that they are easily to manipulate and they are cheap. The distance between
two beds is 50 cm, and the distance betwee n the first bad and the floor was about 60
cm. This fact is due to the necessity of temperature smoothing between the first and
the last growing bed.
The bed’s sanitation was done by brushi ng, using caustic soda 5%; a rinsing
with clean water was done, and then the beds were dried.
On the growing surface were put sheets of paper about 100/70 cm, and over
them were settle the hatching larvas.
The space assured to the larvae’s hatched was 1m2/300 larvae, as the
literature provides; around 1000 larvae can be obtained from 1 gram of eggs, and
those need a space of 2,5-3m2 (Mărghitaș, 1995 ).
8.2.3.2. The bed changing
For bad changing the technique is the foll owing: first of all the sheet of paper
is put on the larvae’s, durin g the morning, befo re the feed administration, and over
this is sprinkle the fresh leaf, possibly cut it for being attractive fo r the larva’s. They
are climbing by the holes on the paper surface.
8.2.4. The succession of the la rvae instars and their sleep
The first larval instar last 3-4 days and was followed by a day of sleep; the
second instar last 2-3 days and it was follo wed by a day of sleep; the third larval
instar last 3-4 days and ha s finished with a day and a half of sleeping period. The
forth larval instar last 4-5 days, and at the end of it the larvae passed by two days of
sleep. The last larval instar (the fifth) last 8-9 days, and at its end the cocoon’s
making took place.
8.2.5. Natural larvae feed – harvesting, processing and administration
The feed used during experiments for al l larval instar, for the studied races
and hybrids was the mulberry leaves harvested from Ukrain e 107 specie of
mulberry trees from plantation appertai ned to USAMV Cluj-Napoca. It was
administrated in the same number of halves at all variants. Fo r the larvae from the
first three instars the leaves were administ rated mashed (Figure 6), and then wholly
or not stemmed from the branches.
The leaves harvesting was realized during the morning and the evening
because in this moments of th e day the leaves have the high est contents of nutrients,
50
SUMMARY
and in this manner it is possible to assure at the larvae the necessary proteins and
minerals.
The leaves administrated were clean, with out pollutants, and the transport in the
growing room was done whit vehi cles in the shortest time.
Figure 6 . The administration of mashed leaves (original)
8.3. BIOLOGICAL INDEXES OF LARVAE
8.3.1. Larvae weight
For determine these morp hological measurements 20 larvae were random,
and weight’s determination was done usin g an electronic balance. In the fourth
larval instar an only one de termination of the body wei ght was done, in the fourth
day, and in the fifth instar two measurem ents were done, in the second and in the
fifth day.
In the next graphic is represented th e evolution of body weight at studied
races and hybrids (Figure 7).
51
SUMMARY
0.373
0.439
0.375
0.361
0.373
0.385
0.442
0.371
0.369
0.372
0.373
0.363
0.362
0.422
0.372
0.372
0.346
0.3541.26
1.19
1.42
1.26
1.35
1.30
1.47
1.36
1.40
1.05
1.37
1.15
1.26
1.39
1.30
1.32
1.25
1.195.87
6.74
6.99
5.80
7.37
7.00
7.11
6.55
6.79
6.46
6.00
5.67
5.84
5.88
5.73
5.76
6.79
6.99
012345678
AB
AC
B1
AC29
AB X AC
AC X AB
B1 X AC29
AC29 X B1
AC29x (ABxB1)
(ABx B1)x AC29
(ABx B1)xACACx (ABxB1)
(ACxAC29)xB1
B1x(ACxAC29)
(AC29xAC)xAB
ABx(AC29xAC)
(ABxB1)x(ACxAC29)
(ACxAC29)x(ABxB1)Rasele si hibrizii/Races and hybridsGreutatea/Weight (g)
G reutatea medie a larvelor in ziua 4 a varstei a IV -a
G reutatea medie a larvelor in ziua 2 a varstei a V -a
G reutatea medie a larvelor in ziua 5 a varstei a V -a
Figure 7. The comparative evolution weight of larvae breeds, simple hybrids, tri-
hybrids, and tetrahybrids fr om experimental’s groups
8.3.2. Larvae length
The measurements regarding the larvae’s length (table 1) were done in the
same days of body’s weight, using measuring tool, and a number of 20 samples
were measured for every experimental group.
Comparing the results obtained after we ight and length determination it can
be observed that, generally, (excepting the simple hybrids) the body’s weight is
directly correlated with theirs length, an d this fact demonstrates that these two
characteristics are directed correlated.
8.3.3. The weight of the serigene glands
The next graphic (Figure 8) presents th at the obtained values for the weight
of serigene gland and the variability coefficient of those.
After a hybrids hierarchy function of fo llowed characters until this point of
researchers we can conclude that at th e simple hybrids it can be remarked B 1 x AC 29
for the larvae’s length and the weight of se rigene gland, and for the larvae’s weight
the hybrid AB x AC . Trihybrids AC 29 x (AB xB1), (AC x AC 29) x B 1 and AB x
(AC 29 x AC) demonstrates a special larvae’s we ight and serigene gland (this aspects
demonstrates once again a special race’s co mbinative capacity); between the studied
tetra-hybrids it remarks the (AC x AC 29) x (AB x B 1) for the larvae’s weight and
length and it’s reciprocal hybrid (AB x B 1) x (AC x AC 29) can be remarked for the
weight of serigene glands.
52
SUMMARY
Table 1
Length larvae evolution from experimental’s groups in IVth and Vth instar, the 4th,
the 2nd and 5th days, respectively
Race/ Hybrid The
average
length
of
larvae’
s in the
4th day
of 4th
instar
(mm) S.D. Growin
g
percent
(%) The
average
length
of
larvae’
s in the
2nd
day of
5th
instar
(mm) S.D. Growin
g
percent
(%) The
average
length
of
larvae’
s in the
5th day
of 5th
instar
(mm) S.D. Growin
g
percent
(%)
AB
47.375 0.14
1 100 56.647 0.78
3 120 66.660 0.73
1 141
AC
46.610 0.53
0 100 55.421 0.36
6 119 69.440 0.70
1 149
B1
46.313 0.42
9 100 53.246 0.36
7 115 70.270 0.83
3 152
AC 29
45.596 0.16
6 100 56.833 0.25
8 125 68.070 0.83
5 149
AB X AC
45.630 0.16
7 100 57.413 0.20
4 126 67.700 0.63
2 148
AC X AB
45.820 0.32
1 100 54.621 0.16
7 119 68.060 0.73
3 149
B1 X AC 29
48.449 0.20
8 100 55.478 0.22
5 115 73.570 0.86
6 152
AC 29 X B 1
48.752 0.69
9 100 54.354 0.32
8 111 72.670 0.68
8 149
AC 29x (ABxB 1)
48.133 0.16
3 100 56.430 0.07
4 117 70.430 0.32 146
(ABx B 1)x AC 29
37.921 0.07
6 100 56.510 0.15
2 149 71.390 0.51
9 188
(ABx B 1)xAC
37.853 0.07
3 100 58.045 0.20
1 153 73.150 0.30
0 193
ACx (ABxB 1)
45.549 0.36
4 100 54.763 0.32
2 120 77.180 0.64
3 169
(ACxAC 29)xB 1
42.083 0.24
0 100 55.193 0.06
3 131 79.500 0.64 189
B1x(ACxAC 29)
39.145 0.12
6 100 55.372 0.32
9 141 71.720 0.53
5 183
(AC 29xAC)xAB
47.656 0.16
7 100 56.834 0.69
6 119 76.800 0.28
3 161
ABx(AC 29xAC)
48.448 0.21
0 100 54.179 0.23
3 112 70.600 0.38
9 146
(ABxB 1)x(ACxAC 29
) 46.121 0.22
0 100 54.330 0.69
4 118 69.410 0.41
1 150
(ACxAC 29)x(ABxB 1
) 46.004 0.17
8 100 55.200 0.37
8 120 69.780 0.56
4 152
53
SUMMARY
0.66
0.85
0.67
0.79
0.62
0.65
0.74
0.87
0.69
0.79
1.002.24
4.73
3.18
2.71
3.68
5.79
2.33
2.71
2.010.80
1.050.72
0.60
0.840.970.88
2.201.861.292.37
1.85
1.80
0.720.760.91
02468
AB
AC
B1
AC29
ABx AC
ACx AB
B1x AC29
AC29x B1
AC29 x(AB xB1)
(ABx B1)x AC29
(ABx B1)x ACACx (ABx B1)
(ACx AC29)x B1B1x (ACx AC29)
(AC29x AC)x AB
ABx (AC29x AC)
(ABx B1)x (ACx AC29)
(ACx AC29)x (ABx B1)Rasele si hib rizii v iermilor d e matase/ Silkworm races and hybridsGreutate / Weight (%)
Masa glandei sericigene/Sericine gland's w eight Coeficienul d e v ariab ilitate/Variab ility coeficient
Figure 8 . The weight of serigene gland and the variability coefficient of
experimental groups
8.3.4. Cocoon yield percent
The larvae once arrived at the maturity, at the end of 5th instar, and after a
larval period of 28-32 days (period which can be diffe rent function of growing
conditions, races, and hybrids) are prepari ng themselves for coc oons making. In our
studies this period was 30 days in the firs t experimental year and 31 days in the
second one. The larvae’s behavior in this period change; they moves on the edge of
growing surface, trying to arrive in dark er places, preferring the corners; they
stopped to feed themselves, and by regurgitation they empty their digestive tube,
became transparent, their body became shorte r, and remove a thin thread of silk.
In the experiment were used like coco ons materials the wood slats, plastic
hedgehog, cardboard cells, oa k and pine branches and the obtained results are
showed in table 2.
Table 2
The cocoon making percent obtained at parental races on different cocoon making
devices
From which obtained on:
Race Total
number of
cocoons /
Cocoons
making
percent (%) Oak
leaves Pine
branches Plastic
hedgehog Wood
slats Cardboard
cells
AB 1280/100 791/61.79 125/9.76 119/9.29 104/8.12 141/11.01
AC 1305/100 785/60.15 145/11.11 130/9.96 124/9.50 121/9.27
B1 1216/100 809/ 66.5 134/11.01 109/8.96 103/8.47 61/5.01
AC 29 1206/100 760/ 63 120/ 9.95 117/ 9.70 109/ 9.03 100/ 8.29
Average
cocoon
making 100 62.86 10.45 9.47 8.78 8.39
54
SUMMARY
percent
8.4. BIOLOGICAL INDEXES OF RAW COCOONS
8.4.1. The weight of raw cocoons
The weight of raw cocoons was determ inate by individual weighting of 200
cocoons (100 ere females and 100 males), for every studied parental races and
hybrids, and they resulted after sex dete rmination of chrysalid es, obtained in two
repetitions of every experimental groups.
The results obtained for this characte ristic are presented in table 3.
8.4.2. The weight of the silk incartament
For determinations of the weight of silk incartamen t the cocoon was
sectioned, then the chrysalides was remove d, as well as the moulting tegument. The
weighting of the silky incartament was realized whit an electronic balance.
The weight of the silk incartament de termination was realized differentiated
by sexes; as it was been done in the case of the weight of crude cocoons the number
of studies samples was 15 for every sex.
In table 4 are presented the average values and the differences percent of silk
incartament at the studied races and hybrid s, differentiated on sexes. In this case,
too, it is demonstrated the superiority of females cocoons over the male’s ones;
average’s differences of 0.012 gram at parent al races, 0.006 gram at simple hybrids,
0.006 gram at trihybrids and 0.006 gr am at tetrahybrids were obtained.
Table 3
The weight of raw male and female cocoons
Race/
Hybrids Race’s/ hybrid’s
average The weight of
crude males
cocoons (g) The weight of
crude female
cocoons (g) The average of
bought sex
AB 1.404 1.777 1.591
AC 1.349 1.801 1.575
B1 1.439 1.752 1.596
AC 29 1.630
1.531 1.989 1.760
AB x AC 1.502 1.859 1.681
AC x AB 1.491 1.821 1.656
B1 x AC 29 1.570 1.789 1.680
AC 29 x B 1 1.668
1.431 1.879 1.655
AC 29 x (ABxB 1) 1.701 1.986 1.844
(ABxB 1) x AC 29 1.299 1.673 1.486
(ABxB 1) x AC 1.469 1.856 1.663
AC x (ABxB 1) 1.693 1.982 1.838
(ACxAC 29) x B 1 1.899 2.400 2.150
B1 x (ACxAC 29) 1.383 1.678 1.531
(AC 29xAC) x AB 1.415 1.802 1.609
AB x (AC 29xAC) 1.714
1.419 1.766 1.593
(ABxB 1) x (ACxAC 29) 1.382 1.704 1.543
(ACxAC 29) x (ABxB 1) 1.496 1.220 1.677 1.449
55
SUMMARY
8.4.3. The longitudinal and transversal axis of cocoons
For the cocoon’s size appreciation we re determinate measurements of the
longitudinal and transversal axis on 10 cocoons for every experimental group, using
the measuring tool.
For determinations of the cocoon’s form, which can be elongated, ellipsoidal,
oval, globular, the longitudinal axe of t hose was divided at transversal axe. As
bigger the value of this division is, as elongated the cocoons are and vice versa.
Analyzing the average values obtained for th e cocoon’s size for every hybrid
(the length of longitudinal and transversal axis), it can be observ ed that generally
the hybrids are superior to the parental races regarding the longitudinal axe of
cocoons, but they are inferiors regarding the transv ersal axe, excepting the
trihybrids, which are producing the biggest cocoons.
The cocoons presented different shapes and sizes, and the B 1 race presented
the most elongated cocoons and the AC 29 race the most globular ones. Even so,
generally, the cocoons produced by all hybrids are uniforms regarding their shapes.
Table 4
The average values and the differences percent of silk incartament in breeds and
hybrids
The weight of silk incartament (g) Race/ Hybrid
Female cocoons % Male cocoons % Race’s/Hybrid’s
average
AB 0.382 107.30 0.356 100 0.369
AC 0.364 99.17 0.362 100 0.361
B1 0.357 108.84 0.328 100 0.343
AC 29 0.379 102.43 0.370 100 0.375
ABx AC 0.399 107.26 0.372 100 0.386
ACx AB 0.359 101.70 0.353 100 0.356
B1x AC 29 0.532 105.98 0.502 100 0.517
AC 29x B 1 0.509 107.84 0.472 100 0.491
AC 29x(ABxB 1) 0.413 102.48 0.403 100 0.408
(ABxB1)xAC29 0.383 108.19 0.354 100 0.369
(ABxB1)xAC 0.514 104.47 0.492 100 0.503
ACx(ABxB1) 0.489 103.60 0.472 100 0.481
(ACxAC29)xB1 0.462 104.29 0.443 100 0.453
B1x(ACxAC29) 0.362 103.13 0.351 100 0.357
(AC29xAC)xAB 0.358 101.99 0.351 100 0.355
ABx(AC29xAC) 0.361 102.27 0.353 100 0.357
(ABxB1)x(ACxAC29) 0.388 102.80 0.357 100 0.373
(ACxAC29)x(ABxB1) 0.361 102.85 0.351 100 0.356
56
SUMMARY
8.4.4. The silk percent in cocoons
The characteristics of crude cocoons studied previously (the weight of crude
cocoons and the weight of silk incartam ent), demonstrated the superiority of
female’s cocoons over the male’s ones; there was st udied a number of 15 cocoons
from every experimental group. In the case of silk percent from cocoons is verified
the superiority of male’s cocoons over the fe male’s ones, as it is presented in table
5.
8.5. THE TECHNOLOGICAL INDEXES OF THE DRY COCOON AND FIBER’S
After determination of the crude cocoon ’s characteristics, at 10 days from the
mass cocoon’s making, the chrysalides were killed. The method used consists by
introducing the cocoon s in an oven at 800C, for a few hours. This method presents
the advantage that it doesn’t destroy very much the qua lity of the silk thread.
After that operation, the cocoons were dried, and the next determinations are
made on the dry cocoon; there were analyzed 15 cocoons for every experimental
group. The obtained values for the weight of dry cocoons, the silk thread length and
the weight of the silk thread are presented in table 6, and the differences between
parental races, simple hybrids, trihybrids and tetrahybrids rega rding the weight of
dried cocoons are represented in Figure 9.
0.684
0.774
0.757
0.774
0.783
0.659
0.763
0.673
0.629
0.620
0.684
0.965
0.910
0.625
0.656
0.693
0.721
0.568
0.00.20.40.60.81.01.21.4
AB
AC
B1
AC29
ABx AC
ACx AB
B1x AC29
AC29x B1
AC29x (ABxB1)
(ABxB1)x AC29
(ABxB1)x AC
ACx (ABxB1)
(ACxAC29)x B1
(ABxB1)x AC29
(AC29xAC)x AB
ABx (AC29xAC)
(ABxB1)x(ACxAC29)(ACxAC29)x(ABxB1)Rase si hib rizi/ Races and hybridsMasa gogosii uscate/
Weight of dried cocoons (g)
Figure 9 . The weight of dried cocoon at studied races and hybrids
57
SUMMARY
Table 5
The crude silk content of the male and female cocoons (%)
Silk percent (%)
Race/ Hybrid Female’s
cocoons
(%) S.D. % Male’s
cocoons
(%) S.D. % Race’s/
hybrid’s
avearge
(%) S.D.
AB 21.654 0.299 100 24.677 0.341 113.96 23.166 0.320
AC 19.941 0.276 100 25.401 0.351 127.38 22.671 0.314
B1 20.241 0.280 100 23.171 0.320 114.48 21.706 0.300
AC 29 19.305 0.267 100 24.123 0.333 124.96 21.714 0.300
Race’s average 22.289 0.311 100 26.257 0.362 117.80 24.273 0.337
ABx AC 20.873 0.288 100 24.353 0.336 116.67 22.613 0.312
ACx AB 19.710 0.272 100 23.664 0.327 120.06 21.687 0.300
B1x AC 29 20.488 0.283 100 24.506 0.339 119.61 22.497 0.311
AC 29x B 1 20.578 0.284 100 23.9 0.330 116.14 22.239 0.307
Simple hybrid’s
average 20.412 0.282 100 24.106 0.333 118.09 22.259 0.307
AC 29x(ABxB 1) 20.755 0.287 100 24.075 0.333 116.00 22.415 0.310
(ABxB 1)xAC 29 21.847 0.302 100 27.611 0.381 126.38 24.729 0.342
(ABxB 1)xAC 22.524 0.311 100 26.259 0.363 116.58 24.392 0.337
ACx(ABxB 1) 20.583 0.284 100 25.487 0.352 123.83 23.035 0.318
(ACxAC 29)xB 1 19.287 0.266 100 24.034 0.332 124.61 21.661 0.299
B1x(ACxAC 29) 21.235 0.293 100 25.424 0.351 119.73 23.330 0.322
(AC 29xAC)xAB 20.337 0.281 100 24.715 0.341 121.53 22.526 0.311
ABx(AC 29xAC) 20.284 0.280 100 24.325 0.336 119.92 22.305 0.308
Trihybrids average 20.857 0.288 100 25.241 0.349 121.02 23.049 0.318
(ABxB 1)x (ACxAC 29) 19.736 0.273 100 26.138 0.361 132.44 22.937 0.317
(ACxAC 29)x (ABxB 1) 21.644 0.299 100 28.97 0.400 133.85 25.307 0.350
Tetrahybrids average 20.690 0.282 100 27.554 0.381 133.18 24.122 0.333
58
SUMMARY
Table 6
The technological indices of the dry cocoon and fiber
Race/Hybrids The
weight of
dried
cocoons
(g) S.D. The length of
silk thread
(m) S.D. The weight
of silk thread
(g) S.D.
AB 0.684 0.011 970 26.29 0.243 0.010
AC 0.774 0.018 1241 38.16 0.258 0.013
B1 0.757 0.017 937 24.11 0.192 0.011
AC 29 0.774 0.021 963 20.42 0.246 0.013
Race’s average 0.747 0.017 1028 27.25 0.235 0.012
AB x AC 0.783 0.030 1142 48.87 0.291 0.012
AC x AB 0.659 0.015 1071 21.51 0.199 0.017
B1 x AC 29 0.763 0.021 1226 19.82 0.272 0.012
AC 29 x B 1 0.673 0.025 1142 29.20 0.211 0.012
Simple hybrid’s
average 0.720 0.023 1145 29.85 0.243 0.013
AC 29x (ABxB 1) 0.629 0.012 970 24.12 0.271 0.011
(ABxB 1)x AC 29 0.620 0.026 1092 20.38 0.215 0.015
(ABxB 1)x AC 0.684 0.022 1058 28.20 0.223 0.013
ACx (ABxB 1) 0.965 0.041 1139 26.76 0.282 0.021
(ACxAC 29)x B 1 0.910 0.033 1039 28.11 0.313 0.015
(ABxB 1)x AC 29 0.625 0.018 942 11.12 0.221 0.012
(AC 29xAC)x AB 0.656 0.017 1160 29.23 0.183 0.017
ABx (AC 29xAC) 0.693 0.020 1081 31.28 0.274 0.012
Trihybrid’s average 0.723 0.024 1060 24.90 0.248 0.014
(ABxB 1)x(ACxAC 29) 0.721 0.015 1218 27.51 0.210 0.012
(ACxAC 29)x(ABxB 1) 0.568 0.013 889 15.21 0.195 0.012
Tetrahybrid’s average 0.645 0.014 1054 21.36 0.203 0.012
CHAPTER IX
COMPARATIVE STUDY OF MAIN BIOLOGICAL AND
TECHNOLOGICAL INDEXES IN TWO EXPERIMENTAL YEARS
The experiments which have the sp ecific aim to make possible the
hierarchies of silkworm races and hybrids function of the main biological index of
larvae were developed in two consecutive years 2007 and 2008, on the same race’s
and hybrids, for making possible the co mpare of theirs characteristics.
There were realized comp arative analyses of the results obtained in two
experimental’s years for incu bation and hatching percent (c hapter 9.1), the period of
larval stage (chapter 9.2), the biological in dexes of crude cocoons (chapter 9.3), as
well as the technological index of dried cocoons and silk thread (chapter 9.4).
59
SUMMARY
CHAPTER X
THE HIERARCHY OF STUDIED RACES AND HYBRIDS IN
CORRELATION WITH STUDIED PARAMETERS
There were analyzed all 14 characteris tics, respectively : the average of
hatching percent (%), the weig ht of larvae’s in the 5th day of the 5th instar (mg), the
average of growing percent (%), the larvae’s length (mm ), the average of growing
percent (%), the weight of serigene glan d (g), the crude cocoon s weight (g), the
weight of silk incartament (mg), the ratio between longitudinal and transversal axis,
the silk percent, the weight of the dried cocoons (g), the length of silk thread (m)
and the weight of th e silk thread (g).
Analyzing the parental races it can be observed that the most valuable race is
AC, which registered maximum values for 6 characteristics and it is followed by the
parental races B1 and AC 29, which registered maximum values for 4 studied
characteristics.
Between the simple hybrids it can be remarked the AB x AC one, at who 8
characteristics registered maximum values ; this is followed by the hybrid B 1 X
AC 29, whit 6 maximum value.
The trihybrids are less uniform, regard ing the hatching percent and the
biological index of larvae’s, being more obvious the (AC x AC 29) x B 1 and (ABx
B1) x AC, which registered 3 maximum va lues at followed characteristics.
The most valuable tetrahybrids after hierarchy was (ABxB 1)x(ACxAC 29).
CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS
1. In this research work are presented data regarding the silkworm incubation and
egg’s hatching as well as data regarding the main larva’s biological indexes .
This study permitted a hier archy of parental races and hybrids, taking in
consideration the followed biological ch aracteristics, in co rrespondence whit the
proposed aim of the research.
2. The microclimate conditions from growing room, the quality of
administrated leaves, the sa nitation of growing room and applied breeding
technology , represents important factors for the good development of
experiments; all this parameters we re assured at optimal levels for Bombyx mori
silkworms.
3. The highest hatching percent (%) was observed in the case of tetrahybrids
(98.22%), and a percent of only 93.68% was registered for parental races.
Default, this tendency is maintained for the number of hatching eggs.
4. The uniformity of biological material is proved by the period of larval stage ;
it was 30 days at parental races in 2007 and 31 days in 2008, and the differences
obtained in our researches were insigni ficants comparing whit those obtained by
other authors. Other important aspect for demonstrate the uniformity of
biological material is the simple hybrid’s insignificantly shorter larval stage (with 1-2 days shorter) comparing whit parental races, and the differences
between those were only for a few hours.
60
SUMMARY
5. The larva’s weight (g) presented values very sim ilar at those obtained by other
researchers, emphasizing the B 1 race, the simple hybrid AB x AC, the trihybrid
(AB x B 1) x AC and tetrahybrid (AB x B 1) x (AC x AC 29).
6. Regarding the larvae’s length (mm) emphasizing the race AC, the hybrid B 1 x
AC 29, the trihybrid (AC x AC 29) x B 1 and the tetrahybrid (AC x AC 29) x (AB x
B1).
7. For the weight of serigene glands (g) the race AC, the simple hybrid B 1 x AC 29,
the trihybrid (AB x B 1) x AC and the te trahybrid (AB x B 1) x (AC x AC 29) were
superior.
8. The study of the weig ht of crude cocoons (g) demonstrated the superiority of
parental race AC 29, of simple hybrid AB x AC, of trihybrid (AC x AC 29) x B 1,
and of the tetrahybrid (AB x B 1) x (AC x AC 29).
9. The race AC 29, the simple hybrid B 1 x AC 29, the trihybrid (AB x B 1) x AC, and
its reciprocal hybrid AC x (AB x B 1), as well as the tetrahybrid (AB x B 1) x (AC
x AC 29) presented the highest values regarding the weight of silk incartament.
10. The analyze of average values obtained fo r the cocoon’s size for every hybrid
(the length of longitudinal and transversal axis ), shows that generally the
hybrids are superior to the parental races regarding the longitudinal axe of
cocoons but they are inferiors regardi ng the transversal ax e, excepting the
trihybrids, which produce the biggest cocoons.
11. The highest silk percent was registered at parental races (26.257%), followed by
tetrahybrids (27.554%) and trihybrids, which presents very similar values
(25.241%), and on the last position are the simple hybrids whit an average percent of 24.106%.
12. Between the biological indexes of crude cocoons (the weight of crude cocoons, the weight of silk incartament, the ra tio between longitudi nal and transversal
axes, the silk percent) there was not found positive correlation.
13. The studied technological indexes of drie d cocoons and of silk thread were
the weight of dried cocoons, the length of silk thread, the weight of silk thread
and the weight of cocoons waste.
14. The weight of dried cocoons is superior at parental races (0.747 gram), and is
followed by the simple hybr ids (0.720 gram), which are very similar with the
trihybrids (0.723 gram).The tetrahybrids ar e situated on the last place whit 0.645
gram.
15. The studied parental races present an average length of silk threat of 1028 m,
being inferior to the simple hybrids, wh ich presents a value equal at 1145 m; the
trihybrids recorded 1060 m and the tetrahybr ids 1054 m; these values are similar
to those of other Romanian and abroad researchers.
16. Regarding the weight of silk thread outlined the race AC (0 .258 g), the simple
hybrid (0.291 g), the trihybrid (AC x AC
29) x B 1, and the tetrahybrid (AB x B 1)
x (AC x AC 29). Generally, the highest average of silk thread’s weight is
registered at trihybrids (0.248 grams ), followed by simples hybrids (0.243
grams), parental races (0.235 grams) and tetrahybrids (0.203 grams).
17. The weight of cocoon’s waste demonstrated the superiority of tetrahybrids,
which present for this character the lowest average (0.031 grams), followed by
the trihybrids, monohybrids an d parental races. For this character the coefficient
61
SUMMARY
of variability for this character is high, and this f act demonstrates the low level
of homogenously of the experimental’s groups.
18. After the final hierarchy of studied parental races, hybrids, trihybrids and
tetrahybrids it can be concluded that taking in consideration the followed
parameters the tetrahybrid (ABxB 1)x(ACxAC 29) is superior at all the others
hybrids; it registered for 9 of 14 studied characters the maximum value. It is
nearly followed by the simple hybrid AB X AC, which registered maximum
values for 8 characteristics. For 6 studied characteristics the parental race AC
and the hybrid B 1 X AC 29 presented higher values; fo r these considerations we
can recommend these hybrids and parental races for the growi ng in Transylvania
area.
62
SUMMARY
REFERENCES
1. BARLOW R., 1981, Experimental evidence for interaction between heterosis and environment in
animals, Animal Breeding Abst . 49, p.715- 739.
2. BENȚEA, M., 2006, Tez ă de Doctorat. USAMV Cluj-Napoca.
3. BURA M., 1992, Curs de tehnologia producț iei sericicole. Universitatea de Științe Agricole a
Banatului Timi șoara.
4. DAS S.K., PATTNAIK S., GHOSH B., SINGH T., NAIR B.P., SEN S.K. AND SUBBA RAO G., 1994, Heterosis analysis in some th ree way crosses of Bombyx mori L., Sericologia , 34 (1) p. 51-61.
5. EHIOBU N. G., GODDARD M. E., 1989, Heterosis in cross between lines of Drosophila
melanogaster selected for adaption to different environments. Theo. Appl. Genet. , 77, p.253- 259.
6. GRIFFING B., ZSIROS E., 1971, Heterosis associated with genotype – environment interactions,
Genetics, 68, p. 443- 445.
7. HINAJAWA C., OHTSUKA M., 1975, Heterosis value in three- way and tetra- way crosses of
Bombyx mori L . hybrids, Theo. Appl. Genet. , 43, p. 275- 278.
8. HIROBE T., 1985, On the recent advancement of silkworm breeding in Japan. Tamogawa Univ.
Japan, p. 157- 161.
9. IFRIM S., 1985, Ce știm despre m ǎtase, Editura Tehnic ǎ București,.
10. KNIGHT R., 1973, The relation between hybrid vigour and genotype and environment interaction. Theo. Appl. Genet ., 43, p.311- 318.
11. LERNER I. M., 1954, Genetic homeostasis, John Wiley and Sons Inc., New York.
12. MĂRGHITA Ș LIVIU AL., 1995, Cre șterea viermilor de m ătase, Ed. Ceres, Bucure ști.
13. MǍRGHITA Ș LIVIU AL., DEZMIREAN D., PA ȘCA I., 2003, Sericicultur a, Ed. Mediamira, Cluj-
Napoca.
14. MORAR R., DANA PUSTA, 1999, Zootehnie special ă, III, Ed. Relief, p. 88.
15. MOROHOSHI S., 1949, Developmental mechanism in Bombyx mori . Meibundo, Tokyo.
16. NAGATOMO T., 1942 On the inheritanc e of the voltinism in the silkworm, J. Sericult. Sci. Japan ,
Vol. 13, p. 114- 115.
17. NAKADA T., 1970, Researches on the sex- linked inheritan ce of the cocoon weight of reciprocal
crossings, J. Fac. Agric. , Hokkaido University, 56, p. 348- 358.
18. OROZCO, 1976, Heterosis and genotype environment interaction. Theoretical and experimental aspects. Bulletin technique, Depa rtament de Genetique Animale, INRA, 24, p. 43- 52.
19. PAȘCA I., 2004, Tez ă de Doctorat. USAMV Cluj-Napoca.
20. PETRE, A., A. VLAIC, M ĂRIOARA POP, 1989, Lucr ări practice de Genetic ă animală, Tipo
Agronomia, Cluj-Napoca.
21. RAJASEKHAR, R., 1993, Studies on the temperatur e induced modulations on the growth and
reproductive physiology of silkworm, Bombyx mori L, PhD Thesis, S. V. University Tirupathi,
India.
22. REDDY P. L., S.S. NAIK, P. M. MOHAN, 1998, Hatching pattern of silkworm, Bombyx mori L., as
influenced by light intensity, Indian Journal of Sericiculture , 37 (2), p. 116- 122.
23. RUBAN P. S., CUNNINGHAM E. P., SHARP P. M., 1988, Heterosis and nutrition interaction in
Drosophila. Theo. Appl. Genet ., 76, p.136- 142.
24. SANG J. H., 1964, Nutritional requirements of inbred lines and crosses of Drosophila melanogaster. Chart. Res. , 5, p. 50- 67.
25. SANTIAGO E., DIMINGUEZ A., ALBORNOZ J. PINEIRO R., IZOUIERDO J. I., 1989, Environmental sensivity and heterosis for egg laying in Drosophila melanogaster. Theor. Appl. Genet. , 78, p. 243- 248.
26. SAVEL I., 1998, Mǎ tasea natural ǎ, Ed. Ceres, Bucure ști.
27. SINGH R., SUDHAKOVA R. P., DATTA R.K., 1998, Studies on hybrid vigor in different crosses of the silkworm Bombyx mori L., Sericologia , 38 (1), p. 155- 158.
28. SOHN K.W., 1983, Studies on variability in single, three- way and double crosses of silkworm,
Bombyx mori. Dissertation submitted to CSRTI, Mysore, India.
29. TACU, A., 1968, Metode statistice în zootehnie și medicin ă veterinar ă, Ed. Agrosilvic ă, București.
30. TAZIMA T., 1988, A view on the improvement of Mysore breeds. Proc. Intern. Cong. Trop.
Sericult. Bangalore , IV, 1- 5.
31. TSURUMAKI J., J. ISHIGURO, A. YAMANAKA, K. ENDO, 1999, Effects of photoperiod and
temperature on seasonal morph development and diapause egg oviposition in bivoltine race (Daizo)
of the silkmoth, Bombyx mori L., Journal of Insect Physiology , 45, p. 101 – 106.
32. VLAIC, B., 2007, Tez ă de doctorat, USAMV Cluj-Napoca.
63
SUMMARY
6433. WATANABE H., 1961, Studies on difference in the variability of larval body and cocoon weights
between single cross and three- way cross or double cross hybrids in the silkworm, Bombyx mori.,
J. Sericult. Sci. Japan, 30, p. 463 – 467.
34. YOKOYAMA T., 1973, The history of sericu lture science in relation to industry. In History of
Entomology. R. F. Smith, T. E. Mittler and C. N. Smith (Eds.), Ann. Rev. Palo Alto, California, p.
267- 284.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: DISCIPLINA DE TEHNOLOGIA PRODUC ȚIILOR APICOLE ȘI SERICICOLE PAOLO DE ANGELIS CERCET ĂRI PRIVIND INDICII BIOLOGICI ȘI TEHNOLOGICI LA UNII HIBRIZI AI… [625724] (ID: 625724)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.