DISCIPLINA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT SANITAR [610955]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE TÂRGU -MUREȘ
FACULTATEA DE MEDICINĂ
PROGRAMUL DE STGUDII: MEDICIN Ă
DISCIPLINA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT SANITAR

FOCARELE DE HEPATITĂ A ÎN JUDEȚUL MUREȘ ÎN
PERIOADA 2015 -2017

Coordonator științific:
Asist. Univ. Dr. Moldovan Iuliu
Absolvent: [anonimizat]
2018

CUPRINS
CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… i
ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. ii
PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ……………………….. 1
1. Hepatita virală A ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 1
1.1. Definiție ………………………….. ………………………….. …………………………. 1
1.2. Etiologie ………………………….. ………………………….. ………………………… 1
1.3. Manifest ările procesului epidemiologic ………………………….. …………… 3
1.4. Sursa de infecție ………………………….. ………………………….. …………….. 3
1.5. Manifestări clinice ………………………….. ………………………….. …………… 5
1.6. Diagnostic de laborator ………………………….. ………………………….. ……. 8
1.7. Tratament ………………………….. ………………………….. ……………………. 11
1.8. Evoluție și prognostic ………………………….. ………………………….. …….. 13
2. Măsuri de profilaxie ș i combatere a hepatitei virale tip A ………………………….. … 14
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ……………………….. 16
3. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 16
4. Material și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………… 19
5. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 20
5.1. Distrib uția lotului de studiu pe sexe ………………………….. ……………… 20
5.1.1. Repartiția lotului în funcție de sex în jude țul Mureș perioada
2015 – 2017 ………………………….. ………………………….. ………… 20
5.1.2. Repartiția lotului în funcție de sex în județul Mureș pe an …… 21
5.2. Repartiția lotului în funcție de numărul total de cazuri pe an în județul
Mureș ………………………….. ………………………….. ………………………….. 22
5.3. Repartiția lotului în funcție de numărul total de cazuri pe localități …. 23
5.4. Repartiția lotului în funcție de numărul total de cazuri loca lități pe
perioada 2015 – 2017 ………………………….. ………………………….. …….. 24
5.5. Repartiția lotului în funcție de numărul total de cazuri și procentaj pe
localități în perioada 2015 – 2017 ………………………….. …………………. 25
5.6. Repartiția lotului în funcț ie de numărul de cazuri pe loca lități pe an . 26
5.7. Repartiția lotului în funcție de procentajul cazurilor pe localități di n
numărul total de cazuri pe perioada 2015 – 2017 ………………………… 26
5.8. Distribuția lotului de studiu în funcție de proveniență …………………… 27

5.9. Distribuția lotului de studiu în funcție de proveniență în procente per
an ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
5.10. Distribuția lotului de studiu în funcție de proveniență în procent e
raportat la numărul total de cazuri înregistrate pe județul Mureș în
perioada 2015 – 2017 ………………………….. ………………………….. …….. 28
5.11. Distribuția lotului de studiu în funcție de proveniență în procente
raportat la numărul tota l de cazuri înregistrate pe an …………………… 29
5.12. Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în raport
cu anotimpul ………………………….. ………………………….. ………………… 29
5.13. Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în raport
cu lunile în decursul anului pe județ ul Mureș în perioada 2015 –
2017……………………………………………………………………….32
5.14. Distribuția lotului de studiu în funcție de grup ele de vârstă pe județul
Mureș ………………………….. ………………………….. ………………………….. 35
5.15. Distribuția lotului de studiu în funcție de numărul de cazuri pe zona
Sighișoara în perioada 2015 -2017 ………………………….. ……………….. 36
6. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 38
7. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 43
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 45

ABREVIERI

ADN – acid dezoxiribonucleic
ALAT –alanin aminotransferză (TGP)
ARN – acid ribonucleic
ASAT – aspartat aminotransferază (TGO)
CNSISP -INSP – Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătate Publică –
Institutul Național de Sănătate Publică
DSP – Direcția de Sănătate Publică Mu reș – Statistică
HVA – Hepatită virală A
IgG – imunoglobulina G
IgM – imunoglobulina M
i.v. – intravenos
PCR – polymerase chain reaction
U.E. – Uniunea Europeană
U.I. – Unități Internaționale
VHA – Virusul hepatic A

1
PARTEA GENERALĂ
Sistemele de sănătate publică utilizează statisticile ce iau în considerare
infecțiile cu hepatita virală A pentru a cuantifica impactul pe care îl au în populație
și pentru a elabora politici de prevenție. [1]
Numărul to tal de evenimente de sănătate ia î n considerare infecțiile cu hepatita
virală A ce a u loc într -o anumită populație și este util pentru a determina
magnitudinea unei probleme de s ănătate publică. Limitele acestu i parametru
constau în imposibilitatea de a -l utiliza pentru a compara tendințele sau grupuri
populaționale diferite. Un grup populațional mai mare va genera mai multe
evenimente decât un grup de dimensiuni mai mici. [2]
1. Hepatita virală A
Hepatita virală A este monitorizată de către programele de sănătate publică și
toate ca zurile de infecție cu virusul hepatic A (VHA) sunt raportate și indexate
pentru a identifica principalele cauze de infecție cu VHA într-o populație definită,
pentru a analiza infecțiile cu VHA în grupurile populaționale în scopul luării
măsurilor de prevenț ie și în scopul îmbu nătățirii serviciilor medicale. [3]. Prevenirea
infecție i cu VHA în rândul populației tinere este un deziderat al serviciilor de
sănătate publică . Prin urmare, ace astă monitorizare conferă o importanță mai mare
infecțiilor cu VHA ce au loc la vârste mai tinere.
1.1. Definiț ie
Hepatita virală A (HVA) este o boală infecto -contagioasă acută a ficatului ,
benignă , care se manifestă prin fenomene infecț ioase atât generale, cât ș i
digestive ș i hepatice, având o evoluție autolimitată în marea majoritate a cazurilor,
fără cronicizare. [1]
1.2. Etiologie
Hepatita A este o boală provocată de un virus specific, virus ul hepatic A ,
ARN virus, face parte din familia Picornaviridae, ca un gen aparte de enterovirus
(Hepatovirus) , virus foarte mic cu dimensiuni de 27 –35 nm, de formă sferică și

2
având în conținut ARN ce conține 4 proteine de suprafață (VP1 -VP4) și un singur
determina nt antigenic (antigenul VHA, AgVHA). [4][2]
Virusul este distrus pr in fierbere în 5 minute la 100° C și parțial în 6 0 minute
la 60° C; este sensibil la ultraviolete și clorinare intense 1 -2mg/l, în 30min ,
formaldehidă 2-4%, glutaraldehidă 2%, în 5 minute, etanol 70%, în 5 minute, dar
nu la solvenți organ ici și la acizi; poate supraviețui câ teva luni la +4șC, câțiva ani la
+20șC în apa contaminată .[1][5]
Virusul hepatitei acute A are transmitere fecal -oralǎ sau pe cale digestivǎ ,
însă poate fi inoculat ș i parenteral (i.v., consumatori de droguri) .
Boala poate să apară sporadic, dar contagiunea se face și indirect, î n
condițiile unor deficienț e de igienă personală , comunală sau alimentară . [6][3]
Deseori boala apare în focare epidemice, care interesează colectivități cu sursă de
apă comună : familie, in ternate, cămine, școli , astfel izbucnirile epidemice ale bolii
cuprind mari ma se de oameni. [7]
Rezistenț a virusului este mare în mediul extern față de alte virusuri, se
demonstrează prin intensa circulaț ie a virusului hepatitei A în mediul extern , care
duce la o morbiditate crescută față de numă rul cazurilor icterice, mai a les în
colectivitățile ș colare.
Eliminarea virusului pe cale fecală dureazǎ de obicei o sǎptă mânǎ înainte
de debutul icterului ș i o sǎptǎmânǎ dupǎ. [8]
În infecț ia cu virusul hepatic A se realiz ează o imunizare naturală , de cele
mai multe ori acută , care cr ește cu vâ rsta, neexistând purtǎtori cronici de virus A.
[2]

3
1.3. Manifestă rile procesului epidemiologic
Hepatita A are răspândire universală , este inegal răspândită , cu evoluț ie
endemică – sporadică, mai ales în sezonul de toamnă -iarnă ș i cu o periodicitate la
5-6 ani.
Incidenț a la 100.000 locuitori, poate fi de 1/100.000 locuitori/an în țările cu o
igienă socială ridicată ș i de 1000/100.000 locuit ori/an în ță rile lumii a treia. [9] În
Europa, frecvența îmbolnă virii cu Hepatita A are o valo are medie de 250/100.000
locuitori/an. [3]
Frecvența îmbolnăvirilor populației î n lume este: ridicată în Asia, Africa;
medie î n Europa de E st și Europa de Sud; și mică în Europa Centrală ș i America
de Nord. [4]
Epidemiile pot fi de c ontact (mai ales în colectivităț i), hidrice sau de tip
alimentar . Morbiditatea predomină în mediul urban, la grupa de vârstă 1 -14 ani ș i
la sexul masculin. Grupuri de risc sunt: copiii, adolescenții, militarii ș i instalatorii.
[10]
Îmbunătățirea condițiilor igienico -sanitare a făcut ca un număr crescut de
adulți tineri să devină susceptibili, astfel încât frecvenț a cu care apar focarele este
în creș tere.
Nivelul endemicită rii hepatitei A în U .E. variază de la foarte scă zut la
intermediar cu un declin al ratelor de notificare a bolii în ultimele decenii. [11]

1.4. Sursa de infecț ie
Sursa de infecție s unt toț i bolnavii de hepatita A, cu forme clinice manifeste
de hepatită (icterice), sau asimptomatice, contagioși începând cu 1 -2 săptămâni de
la infecție, iar în perioada de debut ș i în cea de stare, timp de aproximativ 1
săptămână . Altă sursă de infecț ie sunt infectații inaparenț i, mai frecvent copiii (50-
55% din cazuri) . [12][5]

4
Transmi terea prin mecanism fecal -oral
Mâna murdară joacă un rol important în transmitere sau contact direct prin
alimente, apă , care reprezintă 70% din totalul îmbolnăvirilor, ș i prin obiecte
contaminate. [13][6]
Transmiterea infecției se poate face excepțional doar în perioada viremiei
prin sâ nge.
Receptivitate
Susceptibilitate și rezistență individuală: receptivitatea este generală, mai
mare pentru forme inaparente la copii . [14]
Imunitate
Durabilă: peste 80% din persoanele peste 60 de ani au anticorpi antivirus A .
Forme le de manife stare a procesului epidemiologic : infecția evoluează
sporadic și endemo -epidemic.
Cauzele răspâ ndirii hepatitei A sunt zonele cu condiții igienico -sanitare
deficitare din cadrul locuințelor sau întreprinderilor, organizațiilor, lipsa igiene i
personale, migrarea necontr olată a populaț iei. [4][7]
Vârfurile epidemice ale hepatitei A se înregistrează toamna și la începutul
iernii. Izbucnirile epidemice apar la intervale de timp multianuale, în funcție de
acumularea masei de persoane receptive.
Creșterea frecvenței îmbolnăvirilor începe prin luna iulie -august și devine
maxim î n octo mbrie -noiembrie, dar scade primă vara. Izbucnirile epidemice apar
atât la intervale de timp multianuale, cât ș i în funcție de acumularea masei de
persoane receptive. [8][10]
Transmiterea virusului hepatitei A are loc pe cale fecal -orală , iar infectarea
are loc prin consumul alimentelor, apei care sunt conta minate cu virionii hepatitei
A.

5
Copiii au o sensibilitate mai mare pentru hepatita A, care este o „boală a
mâinilor murdare”.

1.5. Manifestări clinice
Se afirmă faptul că 10% din hepatitele virale de tip A sunt manifestate clinic,
mai ales la adulți, copiii făcând forme uș oare sau asimptomatice . [5][12]
Manifestă rile clinice ale hepatitei virale A sunt asemănă toare cu cele din
hepatitele acute determinate de alte virusuri (B, C, E, F, etc .). Forma comună, cel
mai frecvent diagnosticată a VHA, realizează o evoluție ciclică, previzibilă și are
practic aceleași manifestări în toate formele etiologice. [11, 14]
Boala are de obicei, un debut brusc cu febră, stare generală de rău,
anorexie, greață , disconfort abdominal, icter și urină hipercromă. Simptomatologia
clinică, de obicei, nu durează mai mul t de 2 luni, cu toate că la 10 -15% din
persoane, semne le și simptomele se pot prelu ngi până la 6 luni. [16]
Incubaț ia durează între 14 ș i 42 de zile, fiind în medie 21-35 de zile; se
caracterizează prin prezența virusului în scaun și prin contagiozitate crescută în a
doua jumă tate a perioadei de infectare cu VHA . [11][3]
Perioada preicterică (prodromală) durează 1 -10 zile (în medie 3 -7 zile) și
este dominată de manifestări generale de tip infecțios și tulburări digestive care se
ameliorează odată cu instalarea icterului. Simptomatol ogia se instalează relativ
treptat, deși, simptomatologia perioadei preicterice este polimorfă se descriu
urmă toarele f orme de debut în hepatita virală A:
1. debut pseudogripal manifestat prin: febră, mialgii, catar al că ilor
respiratorii superioare, ce f ac dificil diagnosticul diferenț ial cu o v iroză
respiratorie sau o angină acută , cel mai des în rândul copiilor.
2. debut digestiv dispeptic: grețuri, inapetență , vărsături, epigastralgii, jenă
sau tensiune dureroasă în hipocondrul drept, meteorism postprandial,
modifică ri ce apar la nivelul sensibil ității gustative ș i olfactive, fiind cel
mai frecvent întâlnit.

6
3. debut nervos -astenic: ameț eli, astenie, cefalee , somnolență (rar
insomnii), apatie, stare de ră u general.
4. Mai rar apar modificări cutanate ca erupț iile cutanate de tip u rticarian (î n
2-5% din cazuri) sau debut colicativ, simulâ nd colica biliarǎ sau
apendicita acutǎ, HVA poate avea un debut direct cu icter. [3][17]
Infecț ia cu VHA se poate opri la perioada prodromalǎ în formele abortive ale
hepatitei virale A.
În perioada preicterică la examenul obiectiv se constată o hepatomegalie
moderată, cu ficatul ușor sensibil ș i eventual o splenomegalie discretă (mai ales la
copii).
Examenele de laborator evidențiază în acest stadi u confirmar ea hepatita
virală acută prin valori c rescute ale testelor de inf lamație mezenchim ală (testul cu
Tymol, Kunke l, etc.) și ale testelor de hepatocitoliză (TGP, TGO). [11][17]
Perioada de stare (icterică ) este dominată de apariț ia unui sindrom icteric
care durează în mod obișnuit 2 -3 săptămâni, uneori o perioadă mai scurtă; alteori
se poate prelungi până la 6 -8 săptămâni și începe odată cu instala rea icterului
sclero -tegumentar. În marea majoritate a cazurilor simptomatologia se remite,
bolnavii redevin apetenți, fără acuze subiective. Persistenț a sind romului digestiv
dispeptic sau/ș i a celui neuro -psihic poate anunț a o evo luție severă . [1][11]
Principale le sindroame care caracterizează această perioadă sunt:
sindromul icteric ș i sindromul hepato -splenomegalic, la care se pot adăuga
simptome legate de afectarea unor organe înve cinate ficatului: vezica biliară ,
pancreas, sto mac ș i duoden. Aparatul cardio -vascular p oate prezenta unele
modifică ri cum ar fi: bradicardie, hipotensiune arterial ă. [16][18]
Sindromul icteric începe printr -un icter care poate fi discret, moderat, int ens
sau foarte intens, iar nuanț a lui este de obicei galbenă (icter flavinic), sau poate fi
franc (portocaliu sau rubiniu). Intensitatea și durata icterului este variabilă ș i poate
constitui un indicator al gradului de severitate al bolii ( în formele severe se însoț esc
de un icter accentuat, iar în formele ușoare pot evolua fără icter sau cu icter discret

7
și de scurtă durată , formele colestatice su nt caracterizate prin persistenț a
îndelungată a unui icter intens ).
La examenul obiecti v, în afară de colorația caracteristică , se mai poate
observa o sensibilitate a ficatului.
Examenele de laborator evidențiază o bilirubinemie crescută 10-30 mg %
(raportul bilirubina indirectă/bilirubina totală este 10 -25%); în urină există bilirubină
și săruri biliare ; reacția cu timol se pozitivează ; cresc g-globulinele , transa minazele
sunt crescute; stereobilinogenul scade moderat. [1][12]
Concomitent cu icterul, bolnavii prezi ntă urini hipercrome, iar scaune le devin
decolorate, hipocolice.
În hepatita virală A durata icterului este de 2 -4 săptă mâni; iar în formele
colestatice icterul de obicei persistă mai mult de 4 săptă mâni.
Sindromul hepatomegalic se caracterizează prin: ficatul este mărit în volum,
depăș ind rebordul co stal cu 2 -6 cm sau mai mult; Consistența ficatului este
elastică, marginea inferioară rotunjită, suprafața netedă ; Este sensibil la palpare,
iar în ortostatism prelungit sau la efort , bolnavul acuză durere sau jenă în
hipocondrul drept și epigastru .
Hepatomegalia – persistă pe toată perioada de stare a hepatitei virale acute
și se remite lent în convalescență , ficatul revine la dimensiuni normale la 4 -6 luni
de la debutul bolii. Există și cazuri de hepatită virală A în care nu se evidențiază
hepatomegalie sau aceasta este foarte disc retă.
Splenomegalia la rândul ei, poate însoți hepatomegalia, mai ales dacă
hepatita virală apare la copil. Însă p rezența și importanț a splenomegaliei nu poate
orienta asupra evoluției bolii. [10][17]
Copiii cu hepatită acută A prezintă un facies caracteristic, reprezentat de
pomeți congestionați ș i buze carminate, ce contrastează cu paloarea sau icterul
tegumentar.

8
Perioada de declin a hepatitei virale A începe după aproximativ 10-14 zile
de evoluț ie a bolii, prin remisiunea treptată a icter ului, normalizarea culorii urinelor
și a scaunelor, reducerea moderată a hepatomegaliei, scăderea valorilor bilirubinei
serice și a enzimelor de hepatocitoliză .
Perioada de convalescență durează 2-3 luni după boala acută , timp în care
ficatul se normalizează , apetitul este prezent, simptomatologia clinică dispare
complet, în ainte de vindecarea biochimică și histologică a ficatului. Din acest motiv,
supravegherea bolnavului se face prin control clinico -biologic lunar în primele 3 luni
de la externare și se continuă apoi trimestrial timp de 1 an. Acestea sunt măsuri
foarte necesare ș i cu mare rol profilactic pentru î mpiedicarea com plicațiilor ș i
sechelelor bolii. În convalescență pot apărea recăderi (2 -15%). [9]

1.6. Diagnostic de laborator
Diagnosticul pozitiv al H VA se pune atât pe tabloul clinic cât și pe datele de
laborator, este important ca diagnosticul HVA să fie pus încă din stadiul preicteric,
când trebuie să ne gândim la hepatita epidemică și să efectuă m examenele
necesare. [11]
Sunt necesare pentru a putea diagnostica HVA, date epidemiologice care
ne oferă informații referitoare la: focar epidemic, familial sau de colectivitate,
contact infectat cu cazuri similare, contacte profesionale, transfuzii de sânge sau
derivate de sâ nge, posibi litatea de inoculare parenterală , hemodializă , sau injecț ii
cu instrumentar nesterilizat.
Datele clinice cum ar fi : variatele tipuri de debut, tulbură ri dispeptice
persistente ce apar , astenie inexplicabilă, hipercromia urinei, hepatomegalia
dureroa să;
Datele de labolator specificate și nespecificate cum ar fi creșterea valorilor
până la 1000 -2000 U.I. ale enzimelor TGO, TGP. [17][19]
A. Examene de laborator utile în perioada de stare al HVA

9
1. Sindrom ul de inflamaț ie mezenchima lă (de disproteinemie): evidenț iază
modificarea raportului albumine/globuline și se pozitivează prin creș terea
imunoglobulinelor, precoce, chiar la debutul bolii. Valorile te stelor de
disproteinemie se menț in crescute în perioada de stare ș i scad în co nvalescență ,
dupa 1 -2 luni de când bolnavul se externează.
2. Sindromul de hepatocitoliză (teste le enzimatice) : Transaminazele serice: TGP
(ALAT ) și TGO ( ASAT ) arată faptul că, de la valori le normale c uprinse între 0 -12
U.I. ajung la valori de peste 200 -300 U.I., încă din faza preicterică, precedând
creșterea bilirubinei serice.
De obicei valorile TGP, TGO vor scădea în 2 -4 săptă mâni, ajungând la
limitele normale. Determinarea sideremiei evidențiază valori crescute cuprinse
între 200-500 mg % (valori le normale 80 -120 mg %) în cursul perioadei icterice , în
paralel cu creș terea transaminazelor. [8][12]
3. Sindromul de retenție biliară : Determinarea bili rubinemiei directe (conjugate) și
totale arată valor i de 1,6 -2,5 mg % la bolnavii ce prezintă subicter, iar valori de 5 -15
mg% apar în formele icterice și peste 20 -25 mg % în formele colestatice.
Apariția în urină a pigmenților biliari (bilirubina direct ă trecâ nd prin filtrul
renal, în timp ce bilirubina neco njugată nu se regăsește în urină deoarece nu este
solubilă) se datorează creșterii concentrației serice a bilirubinemiei.
Hepatita virală acută în formele colestatice se însoț ește și de o creștere
marcată a fosfataz ei alcaline prin alterarea funcț iei excretoare a ficatului (valori
normale 1,5 -4,5 unităț i Bodansky). [11][15]
4. Sindromul hepatopriv: Apare în cazul în care leziunile hepatice sunt severe,
sinteza factorilor de coagulare precum protrombina, proaccelerina, proconverti na,
scade , acest fapt duce la prelungirea timp ilor respe ctivi față de martor .
Se evidențiază o scădere a sintezei de albumină și o scă dere a esteri ficării
colesterolului.

10
B. Diagnostic ul serologic
Diagn osticul de certitudine al infecț iei VHA se stabileș te prin detectarea
anticorpilor specifici anti-VHA din clasa Ig M. Aceș ti anticorpi specifici sunt prezenț i
în serul bolnavilor în titru crescut de la începutul perioadei de stare ș i vor rămâne
în concentrații ridicate încă aproximativ 2 -6 luni de la debut. [17]
Determinarea anticorpilor totali anti -VHA reprezentaț i în principal de către Ig
G, este utilă doar pentru confirmarea unei infecț ii cu VHA în antecedente.
C. Diagnostic ul virusologic : nu este utilizat în clinică .
Examenul direct în scaun rar este pozitiv, doar atunci când se efectuează la
bolnavi în perioada de stare, ș i când elim inarea virusului este mai redusă .
Doar dacă teste le s-ar efectua la sfârșitul perioadei de incubație atunci ar fi
crescute numărul de rezultate pozitive, însă nu s unt elemente sugestive pentru
căutarea etio logiei hepatitei virale acute, ș i ca atare testele nu se efectuează .
[10][15]
Evidenț ierea directă a agentului patogen în materiile fecale se poate face
prin:
– imunomicroscopie electronică ,
– teste imunoenzimatice sau radioimunologice de detectare a antigenului
viral;
– hibridizare prin sonda ADN sau ARN;
– amplificare genică prin PCR. [17]
Aceste teste sunt prea costisitoare, ceea ce le face inaplicabile în mod curent.

11
1.7. Tratament
În HVA bonlavii se izolează obligatoriu î n spi tal 21 de zile de la debut, dacă
în acest timp icterul a dispărut ș i TGP este sub 100 U.I. tratamentul este doar
igieno -dietetic ș i simptomatic. [8]
Tratament igieno -dietetic
Pentru un bolnav cu HVA, se recomandă repaus fizic la pat și psihic pe
toată perioada icterică și de hepatocitoliză. Î n convalescență repausul va fi relativ
(10-12 ore culcat), timp de 2 -3 luni cu program de muncă redus , iar reluarea
activității normale se face gradat și într -un ritm proporț ional cu forma de boală ș i
ameliorarea testelor hepatice. Însă dacă se face reluarea timpurie a activităț ii
există riscul de trecerea bolii într -o hepatită cronică, sau apariția unei recă deri. [15]
Pentru eficiența tratamentul ui HVA se vor lua în considerare: consumul de
alcool – interzis, la fel ș i medicamentele hepatotoxice, scopul este de a c ontribui la
diminuarea intoxicaț iei, scǎderea solicitǎrii funcționale a ficatului ș i prevenirea
necrozei generale a hepatocitelor . [11]
Dieta – va ține seama de faptul că î n hep atita virală acută tip A există o
hipofermentaț ie atât gastrică , cât și biliară și pancreatică și prin urmare să nu
solicite un efort digestiv prea mare.
Alimentația trebuie să fie suficientă caloric, să conțină celuloză, să fie
adaptată gustului bolnavului.
Regimul alimentar are ca și bază glucide ușor digerabile, cu vitamine și
proteine suficiente, cu o cantitate moderată de gră simi, de preferabil să fie de
origine vegetală . Regimul alimentar va fi adaptat și în raport cu perioada evolutivă
a bolii. [2][14]19]
În perioada acută a bolii, când este prezentă intoleranța gastrică și
inapetenț a, alimentația trebuie oferită mai ales sub formă de lichide (ceai, compot,
sucuri de fructe, lichide zaharate, supe de legume, miere, dulceață, biscuiți, lapte,
iaurt, branză de vaci proaspătă, pâ ine prăjită ).

12
Alimentele trebuie să conțină puțină cantitate de clorură de sodiu (3-4 g/zi)
pentru a favoriza diureza.
După care se trece c ătre un re gim alimentar complet , totuși rămânând
excluse: produsele pră jite, conserve, carne a de porc , oaie, gâscă , mezeluri,
mură turi, sosuri, condimente picante, produse de cofetarie (tort, prăjituri, ciocolată,
înghețată ), alcool, cafea, legume bogate în celuloză .
Se administrează prânzuri mici, 4 -5/zi. Majoritatea bolnavi lor tolerează bine
un mic dejun mai bogat pentru că dimineața greața este mai redusă și apetitul mai
bun. [11]
Tratament ul medicamentos
Tratamentul medicamentos se individualizează în funcție de forma clinică și
terenul pe care survine boala. Tratamentul patogenic urmăreș te ameliorarea
funcțiilor ficatului și refacerea morfofuncțională .
Grețurile și vărsă turile se tratează cu metoclopra midă (Reglan), iar la nevoie
cu Emetiral sau Torecan. În caz de vărsă turi, se fa c perfuzii intravenoase cu soluț ii
glucozate sau saline, nu cu acizi amina ți. [5][20]
Inapetenț a se combate prin vitaminoterapie. Persoanelor subnutrite li se va
da un regim mai bogat în hidrocarbonate ș i proteine, un supl iment de vitamine sunt
indicate: vi tamina B1, B6 ș i vitamina C.
Hiperamoniemia se combate prin clisme evacuatorii, N eomicină per os, 4-6
g în 24 ore, perfuzii cu Multiglutin, A rginină -Sorbitol sau Aspatofort.
Se corectează acidoza și se administrează oxigen cu sonda, intermitent.
Se combate anemia și se controlează , repetat, analizele.
Pentru ameliorarea funcțiilor hepatice și retragerea tumefacției hepatice se
recomandă aplicarea de căldură pe regiunea hepatică .

13
Medicamentele lipotrope ș i hepatotr ope sunt foarte utile mai ales în formele
cu evoluție prelungită (Mecopar, Metaspar, Aspato fort, Silimarină , Trofopar) .
Împotriva prurit ului se folosesc l oțiuni cu alcool mentolat 2 -3 %.
În formele colestatice trebuie câș tigat timp folosind tubaje duodenale,
perfuzii cu gluc oză și vitamine, iar î n cazuri severe se poate recurge la Prednison
1-1,5 mg/kg/ zi. [14][17]
Formele colestatice, cu icter prelungit, se tratează cu coleretice : Anghirol,
Colebil, Carbicol, Fiobilin, Bilicol.
În formele severe :
Corticoterapia este indicată doar î n formele seve re, prelungite. Se
administrează P rednison 1 mg/kg corp, în doză unică la ora 9 sau 10 dimineața, o
dată la două zile, 7 -10 zile cu întrerupere bruscă .
Glucoza, vitaminele, aminoacizii, medicația hepatotropă , cia nidanolul
(Catergen) nu influențează evoluț ia, dar sunt u tile în formele grave.
Se indică o dietă hidro -glucido -lipidică , prin sonda nazo -gastrică, picatură cu
picatură , cu suficiente calorii, vitamine și să ruri minerale.
În caz de s emne de coagulare intravasculară diseminată, se administrează
heparină, iar î n caz de complicații infecț ioase se administrează antibiotic
(Penicilină, Cefalosporină, Gentamicină).
1.8. Evoluție și prognostic
Prognosticul hepatitei virale necesită mă suri igieni co-sanitare privind apa
potabilă, alimentele, toaletele și igiena personal; în marea majoritate a cazurilor ,
HVA evoluează ca o infecție virală autolimitată, cu vindecare completă, clinică și
biologică și cu câștigarea unei imunități specifice pentru toată viața. [14]
Prognosticul este unul bun, în peste 90% din cazuri, vindecarea clinico -biologică
se produce în 2 -4 luni. Letalitatea este redusă (<1% ). Cu ajutorul tehnicilor de

14
diagnostic , în ultimii ani s -au putut însă decela și forme prelungite, cu recă deri, sau
forme colestatice cu evoluție mai lungă de 8 -12 săptă mâni. [2][7]
Prin analiza formelor clinice pe grupe de vârstă se constată faptul că la copii
infecția îmbracă forme inaparente sau ușoare de boală , în timp ce un procent
îngrijoră tor de bolnavi , peste 40 de ani, pot prezenta forme grave. [11][18]
Prognosticul este, de asemenea, rezervat în cazul persoanele lor cu
agamaglobulinemie și hipogamaglobulinemie severă , care nu pot sintetiza titruri
suficiente de IgM specific anti -VHA, astfel nu pot limi ta infecția, care evoluează
spre insuficiență hepatică ș i deces.
2. Măsuri de p rofilaxie ș i combatere a hepatitei virale tip A
Profilaxia hepatitei virale acute reprezintă o problemă de importanță majoră
în toate ță rile. Profilax ia hepatitei cu virus A necesită mă suri igie no-sanitare privind
apa potabilă , alimentele, toaletele și igiena personală . [10]
Se va institui supr avegherea epidemiologică a teritoriului în vederea
cunoașterii morbidității prin HVA în colectivităț i de copii cu aplicarea riguroasă a
măsurilor de igienă individuală și colectivă, asigurarea unei cantități suficiente de
apă potabilă ș i cloraminarea acestor a confirm normelor , manipularea igienică a
alimentelor ș i evitarea consumului de produse în stare c rudă, îndepărtarea și
neutralizarea corectă a rezid uurilor fecaloid menajere, epurarea apelor r eziduale
provenind din spitale și secț ii de boli infe cțioase ca și a apelor folosite la irigații;
întreținerea în condiții igienice corespunză toare a grupurilor sanitare . [16]
Se vor lua m ăsuri privind bolnavii și suspecț ii prin măsuri față de izvorul de
infecț ie, se vor face: depistare prin ancheta epidemiologica, clinic, examene de
laborator; izolarea cazurilor, obligatoriu în spital , depistare precoce cu internarea
cazurilor suspecte și confirmate în spitale sau secții de boli infecț ioase. [4]
Declarare nominală , obligatorie, lunară , a cazului se face la 24h de la depistare
conform sistemului informaț ional. [11] Raportarea prescripțiilor epidemice și a
focarelor î n cazuri multiple.

15
Izolarea este obligatorie. Durata minima de izolare: î n HVA – 14 zile de la
apariția icterului ș i 21 de zile de la ap ariția primelor semne de boală.
Măsuri față de că ile de transmitere – măsuri de dezinsecț ie, deratizare ; în
caz de epidemii, măsuri speciale de educație sanitară a populaț iei, controlul apei
potabil e, evacuarea corespunză toare a rezidu urilor, cont rolul personalului care
lucrează în colectivităț i de c opii, în sectoarele de alimentație publică sau de
aprovizionare cu apă . [12]
Măsuri față de receptivi :
– imunizare activă cu vaccin produs pe celule diploide umane, inactivat cu
formol, administrat intramuscular în 2 doze la interval de 1 lună și cu rapel la
1 an, care asigură protecț ie de 99%, cu durata de minim 10 ani. Este indicat
în sp ecial la copiii din colectivități, la militari, detinuț i, homosexuali, ce i care
lucrează în sectoarele de alimentație publică, la călă torii în zone cu endemie
mare. [8][20]
– imunizare pasivă , cu imunoglobuline standard 16%, administrate î n primele
7 zile de la contact, intramuscular, în doze de 0,02 -0,05ml/kg corp și care
oferă protecț ie între 3 -6 luni.

16
PARTEA SPECIALĂ

3. Introducere
Hepatita virală A reprezintă una din marile probleme ale patologiei infecțioase
prin incidența ridicată a infecț iilor acute, riscul de cronicizare, severitatea infecțiilor
cronice ș i costurile acestor afecț iuni. Incidența crescută în grupul vârstelor active
are un impact dramatic asupra capacității de muncă a subiecților, mai ales în
formele croni ce. Costul serviciilor medicale în aceste cazuri necesită un efort
financiar atât din partea statului cât și al familiei.
Ocrotirea sănătății publice se realizează prin activitatea comună a mai
multor sectoare din Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și se găsesc pe plan
județean în sfera de activitate a Direcției de Muncă .
Sectoa rele activităț ii ocrotirii publice sunt:
 sectorul activităț ii curativo -profilactice
 sectorul activităț ii sanitaro -antiepidemice
 sectorul de asistență socială
 sectorul balneoclimateric
 sectorul farmaceutic
 sectorul învățământ ș i cercetare
1) Sectorul activi tății curativo -profilacti ce are obligația să asigure asis tența
curativo -profilactică , asigură asistența medicală de urgență , depis tează bolile în
faza incipientă , asigură examinarea bolnavilor pentru stabilirea diagnosti cului și
efectuarea tratamentului recuperator , se ocupă cu asigurarea condițiilor igienico –
sanitare atât în familie cât și în colectivitate.
În componența sa se află:
– instituț ii care asigură asiste nță medicală ambulatorie de medicină generală,
circumscripții sanitare urbane ș i rurale, dispen sare medicale din î ntreprinderi .

17
– instituții cu paturi care asigură asistență medicală de specialitate – spitale cu
secții de specialitate .
– instituț ii cu paturi sau staț ionare .
– spitale cu un singur profil de specialitate: TBC, pediatrie, maternitate .
2) Sectorul activității sanitaro -antiepidemice ia măsuri de prevenire ș i combatere a
bolilor transmisibile.
Direcția S anitară Județeană răspunde de activitatea sanitară -antiepidemică
a teritoriului respectiv. Centrele de medicină preventivă sunt inst ituții județene
subordonate Ministerului Sănătății. Unitățile sanitare de bază ale secției curativo –
profilactice au obligația să desfășoare și activități sanitaro -antiepidemice .
Sectorul de prevederi și asistență socială aparține Ministerului Sănătății ș i
Ministerului Muncii și Protecț iei Socia le. Are ca scop prevenirea oricărei dificultăți
pe care o pot întâmpina diversele colectivități sau persone particulare î n efor tul
acestora de a benefi cia de nivelul normal de viață .

Profilaxia și educația sanitară
Educația sanitară reprezintă activitatea de ridicare sistematică a nivelului de
cultură sanitară a populației și de antrenare a acesteia în sprijinirea ș i aplicare a
măsurilor sa nitare.
Obiectivul major al educației sanitare î l constituie profilaxia. Profilax ia
urmărește protecția ș i promovarea sănătății prin diferite mă suri.
Bolile transmisibile își găsesc cauza în modul neigienic î n care dife rite
alimente sunt procurate, pă strate conserva te, transportate sau pregătite. Datorită
acestui fapt, în prevenirea ș i combaterea infecției cu HVA, una din cele mai
importante măsuri este întreținerea igienică a mâinilor prin tă ierea unghiilor ,
spălarea înainte și după mese.

18
Spălarea insistentă a alimentelor , tratar ea termica prin fierbere sau pră jire
nu asigură protecție î mpotriva posibilei infectări cu VHA.
În prevenirea infecției cu VHA se impune o serie de mă suri ce privesc igiena
mediului înconjurător, întreținerea curat ă a locului de muncă ș i a locuintei,
îndepă rtarea rezidu urilor solide sau lichide, dezinfecție, dezinsecț ie, deparazitare.
Se recomandă f olosirea numai a ap ei potabile controlate sanitar ș i
consumată nu înaint e de a fi fiartă și răcită .
În pofida aplicării măsurilor de profilaxie , ameliorării me todelor de diagnostic
și eficienței sporite a mă surilor terapeutice, hepatita virală A continuă să constituie
o problemă majoră de sănătate publică , deoarece nu s -a obținut o reducere
semnificativă a morbidităț ii pri n această boală în urma aplicării mă surilor de
profilaxie (asepsie, seringi de unică utilizare, imunizarea activă față de infecț ia cu
virusurile hepatitice A ș i/sau B).
Scopul și obiectivele lucrării
Scopul lucrării de față este acela de a identifica focarele de hepatită A
apărute la nivelul județului Mureș pe perioada 2015 -2017.
Rezultatele studiilor de spe cialitate nu pot fi extrapolate nemijlocit la cazuistica unui
teritoriu. În areale diferite morbiditatea prin hepatita virală poate să difere
semnificativ, în funcț ie de caracteristicile genetice proprii ale populației, de
condiț iile de mediu și socio -economice.
Pornind de la aceste premise ș i având drept repere date din literatură, am
considerat utilă efectuar ea unui studiu privind cazu rile de infecție cu VHA internate
în unitățile spitalicești din județul Mureș pe o perioadă de 3 ani.

19
4. Material și metodă

Datele utilizate în studiu au fost accesate și extrase în format *.xls / *.xlsx, din
rapoarte și baze de date oferite de centrul european de statistică – Eurostat,
Guvernul României prin Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătate
Publică – Institutul Național de Sănătate Publică și Institutul Nați onal de Statistică
din România.
Au fost analizate infețiile cu VHA l a nivel național și județean prin prisma
următorilor indicatori: numărul de cazuri înregistrate pe teritoriul județului Mureș ,
zonele localităților din județ , frecvența infecției cu VHA în funcție de sex, mediu de
proveniență, grupe de vârstă afectate, conform rapo artelor publicat e pe perioada
anilor 2015, 2016, 2017 de Guvernul Ro mâniei pe site -ul www.data.gov și de că tre
Direcția de Sănătate Publică Mureș .
Din datele oferite de Centrul European de S tatistică – Eurostat, au fost
extrase și analizate frecvența infecției cu VHA în fun cție de anotimpul predominant
de focarele hepatitei A la nivelul județului Mureș.
Aceste date sunt utilizate pentru evaluarea fiecărei localități a județului Mureș
din punct de vedere a l cauzelor apariției cazurilor de infecție cu VHA , periodicitatea
apariției focarelor și al grupel or de vârstă predisponibile infecției și a impactului pe
care îl au în privința răspândiri și creșterii numărului de cazuri în fiecare dintre
aceste regiuni.
Regiunile sunt ordonate după numărul de îmbolnăviri cauzate de infectarea
cu VHA , raportat la numărul total de cazuri înregistrate pentru anii 2015, 2016,
2017 la nivelul județului Mureș.
Datele au fost prelucrate cu ajutorul programului de calcul SPSS (Statistical
Package for the Social Scienes).

20
5. REZULTATE

În perioada de studiu urmărită, am întâlnit 386 pacienți îmbolnăviț i cu vir usul
hepatic A în decursul anilor 2015 -2017 pe teritoriul județului Mureș .

5.1. Distribuția lotului de studiu pe sexe
Din cei 369 de pacienți diagnosticați cu virusul hepatic A 158 (43.52 %) erau
bărbați și 211 (56.48 %) erau femei , în județul Mureș pe perioada 2015 -2017. (Fig.
5.1.1. )

5.1.1. Repartiția lotului în fu ncție de sex în județul Mureș pe
perioada 2015 -2017

Repartiția lotului în fu ncție de sex , număr total de cazuri î n județul Mureș pe
perioada 2015 -2017 este prezentată în fig. 5.1. 1

Fig. 5.1.1. Repartiția lotului în fucție de sex în județul Mureș perioada 2015 -2017
Barbati,
43.52% Femei,
56.48%

21
5.1.2. Repartiția lotului în fu ncție de sex in județul Mureș pe an

Distribuția lotului în funcție de sex în județul Mureș pe fiecare an și
procentajul în perioada 2015 – 2017 este prezentat în t abelul 1 și Fig. 5.1.2.
Tabel 1 . Repartiția lotului în fucție de sex în județul Mureș pe an
REPARTIȚIA LOTULUI ÎN FUNCȚIE DE SEX PE AN
2015 2016 2017
Sex NR.
TOTAL PROCENTE
(%) NR.
TOTAL PROCENTE
(%) NR.
TOTAL PROCENTE
(%)
Bărbaț i 96 41.38% 29 59.18% 43 40.95%
Femei 136 58.62% 20 40.82% 62 59.05%
232 100% 49 100% 105 100%

Fig. 5.1.2. Repar tiția lotului în fucție de sex în județul Mureș pe an
96
29 43 136
20 62
020406080100120140160
2015 2016 2017Barbati
Femei

22
5.2. Repartiț ia lotului în funcție de numărul total de cazuri pe an în
județ ul Mureș

Numărul total de cazuri pe an în județul Mureș al infecției cu Hepatita A este
prezentată în fig. 5.2.

Fig. 5.2 . Repartiția lotului în funcție de numărul total de cazuri pe an județul Mureș
050100150200250
2015 2016 2017232
49 105 Nr. Total cazuri

23
5.3. Repar tiția lotului în funcție de numărul total de cazuri pe
localităț i

Repartiția lotului în funcție de numărul total de cazuri pe localități le din județ este
prezentată în t abelul 2 și Fig. 5.3.
Tabel 2. Repartiția lotului în funcție de numă rul total de cazuri pe localităț i
Nr. Cr it. Localităț i Nr. Total cazuri
1 Județul Mureș 369
2 Târgu -Mureș 62
3 Reghin 24
4 Târnă veni 78
5 Luduș 16
6 Sighiș oara 189

Fig. 5.3 . Repar tiția lotului în funcție de numă rul total de cazuri pe localităț i

17%
7%
21%
4% 51% Nr. Total cazuri
Targu-Mures
Reghin
Tarnaveni
Ludus
Sighisoara

24
5.4. Repar tiția lotului în funcție de numărul total de cazuri pe
localităț i pe perioada 2015 -2017
Frecvența hepatitei virale A (HVA) în funcție de numărul total de cazuri pe
localități la nivelul județului Mureș pe perioada 2015 – 2017 este detaliată în tabelul
3 și Fig. 5.4.
Tabel 3. Repar tiția lotului în funcție de numă rul total de cazuri pe localități pe perioada
2015 -2017
Localităț i Nr. Total de cazuri pe an
2015 2016 2017
Târgu -Mureș 26 21 15
Reghin 21 0 3
Târnăveni 71 2 5
Luduș 15 1 0
Sighiș oara 36 9 144
169 33 167

Fig. 5. 4. Repartiți a lotului în funcție de numă rul total de cazuri pe localități pe perioada
2015 -2017
020406080100120140160
26 21 71
15 36
21
0 2 1 9 15
3 5 0 144
2015
2016
2017

25
5.5. Repar tiția lotului în funcție de numă rul total de cazuri și
procentaj pe localităț i în perioada 2015 -2017

Procentul numărului de cazuri prezente în localitățile din județ în perioada 2015
– 2017 sunt detaliate în tabelul 4 .
Tabel 4. Repartiția lotului în funcție de numărul total de cazuri și procentaj pe localităț i în
perioada 2015 -2017
Nr.
Crit. Localităț i Nr. Total cazuri Procente (%)
1 Județul Mureș 369 100
2 Târgu -Mureș 62 16,80
3 Reghin 24 6,50
4 Târnă veni 78 21,13
5 Luduș 16 4,33
6 Sighiș oara 189 51,21

5.6. Repartiția lotului în funcție d e numărul de cazuri pe localităț i pe
an
Numărul și procentul cazurilor cu HVA din localitățile din județ pe fiecare an
sunt prezentate în tabelul 5.
Tabel 5. Repartiția lotului în funcție d e numărul de cazuri pe localităț i pe an
REPARTIȚIA LOTULUI ÎN FUNCȚIE DE NUMĂRUL DE CAZURI PE LOCALITĂȚ I PE
AN
Localităț i 2015 2016 2017
NR.
TOTAL PROCENTE
(%) NR.
TOTAL PROCENTE
(%) NR.
TOTAL PROCENTE
(%)
Târgu –
Mureș 26 15.38% 21 63.64% 15 8.98%
Reghin 21 12.43% 0 0% 3 1.80%

26
Târnă veni 71 42.01% 2 0.06% 5 2.99%
Luduș 15 8.88% 1 3.03% 0 0.00%
Sighiș oara 36 21.30% 9 27.27% 144 86.23%
169 33 167

5.7. Repartiția lotului în funcț ie de pro centajul cazurilor pe localități
din număr ul total de cazuri pe perioada 2015 -2017

Procentu l cazurilor cu HVA din localitățile din județ din numărul total de cazuri
înregistrate pe perioada 2015 -2017 este prezentată în tabelul 6.
Tabel 6 . Repartiția lotului în funcție de procentajul cazurilor pe localități din numărul total
de cazuri pe perioada 2015 -2017
Repartiția lotului în funcție de procentajul cazurilor pe localități din numărul total de
cazuri pe perioada 2015 -2017
Localităț i 2015 2016 2017
Târgu -Mureș 7.05% 5.69% 4.07%
Reghin 5.69% 0% 0.81%
Târnă veni 19.24% 0.54% 1.36%
Luduș 4.07% 0.27% 0%
Sighiș oara 9.76% 2.44% 39.02%

27
5.8. Distribuția lotului de s tudiu în funcție de proveniență
Distribuția numărului de cazuri în funcție de mediul de proveniență pe fiecare an și
în perioada 2015 -2017 în fiecare localitate este prezentată în tabelul 7 și fig. 5.5.

Fig. 5.5 . Distribuția lotului de s tudiu în funcție de proveniență în județul Mureș
Tabel 7 . Distribuția lotului de studiu în funcție de proveniență
Distribuția lotului de studiu în funcție de proveniență
Localitate Urban Rural Total nr.
Cazuri pe
localitate
2015 2016 2017 2015 2016 2017
Județul
Mureș 53 5 27 116 28 140 369
Târgu –
Mureș 9 0 2 17 21 13 62
Reghin 12 0 1 9 0 2 24
Târnă veni 20 1 5 51 1 0 78
Luduș 10 1 0 5 0 0 16
Sighiș oara 2 3 19 34 6 125 189
Total
cazuri an 53 5 27 116 28 140
Total nr.
Cazuri
perioada
2015 -2017 85 284

23%
77%
Urban
RuralDistribuția lotului de studiu în funcție de proveniență

28
5.9. Distribuția lotului de st udiu în funcție de proveniență î n procente
per an
Procentul numărului de cazuri în funcție de mediul de proveniență pe fiecare
an în fiecare localitate din județ este prezentată în tabelul 8.
Tabel 8 . Distribuția lotului de st udiu în funcție de proveniență î n procente per an
Distribuția lotului de studiu în funcție de proveniență în procente
Localitate Urban Rural
2015 2016 2017 2015 2016 2017
Târgu-
Mureș 14.52% 0% 3.23% 27.42% 33.87% 20.97%
Reghin 50.00% 0% 4.17% 37.50% 0% 8.33%
Târnă veni 25.64% 1.28% 6.41% 65.38% 1.28% 0%
Luduș 62.50% 6.25% 0% 31.25% 0% 0%
Sighiș oara 1.06% 1.59% 10.05% 17.99% 3.17% 66.14%

5.10. Distribuția lotului de st udiu în funcție de proveniență î n procente
raportat la numărul total de cazuri înregistrate pe județul Mureș
pe perioada 2015 -2017
Evoluția în procente a numărului total de cazuri din județ în perioada 2015 –
2017 în funcție de mediul de proveniență este detaliată în tabelul 9.
Tabel 9. Distribuția lotului de studiu în funcție de proveniență în procente raportat la
numărul total de cazuri înregistrate pe județul Mureș pe per ioada 2015 -2017
Procentaj Total
Localitate Urban Rural
2015 2016 2017 2015 2016 2017
Târgu –
Mureș 2.44% 0% 0.54% 4.61% 5.69% 3.52%
Reghin 3.25% 0% 0.27% 2.44% 0% 0.54%
Târnă veni 5.42% 0.27% 1.36% 13.82% 0.27% 0%

29
Luduș 2.71% 0.27% 0% 1.36% 0% 0%
Sighiș oara 0.54% 0.81% 5.15% 9.21% 1.63% 33.88%

5.11. Distribuția lotului de st udiu în funcție de proveniență î n procente
raportat la numă rul total de cazuri î nregistrate pe an
Procentul cazurilor din fiecare localitate din numărul total de cazuri din județ
în fiecare an în funcție de mediul de proveniență este prezentată în tabelul 10.
Tabel 10 . Distribuția lotului de studiu în funcție de proveniență în procente raportat la
numărul total de cazuri înregistrate pe an
Procentaj An
Localitate Urban Rural
2015 2016 2017 2015 2016 2017
Târgu –
Mureș 16.98% 0% 7.41% 14.66% 75% 9.29%
Reghin 22.64% 0% 3.70% 7.76% 0% 1.43%
Târnă veni 37.74% 20% 18.52% 43.97% 3.57% 0%
Luduș 18.87% 20% 0% 4.31% 0% 0%
Sighiș oara 3.77% 60% 70.37% 29.31% 21.43% 89.29%

5.12. Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în
raport cu anotimpul
Frecvența HVA în raport cu sezonalitatea în perioada studiată 2015 – 2017 la
nivelul județului Mureș este prezentă în tabelul 10 (fig. 5.6. , fig. 5.7 ., fig. 5 .8.,5. 9)

18%
30%
25% 27% Primavara
Vara
Toamna
Iarna

30

Fig. 5.6 . Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în raport cu
anotimpul pe județul Mureș pe perioada 2015 -2017

Fig. 5.7 . Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în raport cu
anotimpul pe județul Mureș în 2015

Fig. 5.8 . Distribuția lotului de studiu în f uncție de frecvența hepatitei A în raport cu
anotimpul pe județul Mureș în 2016

010203040506070
Primavara Vara Toamna Iarna52
36
17 64 Nr. Cazuri 2015
Nr. Cazuri 2015
05101520
Primavara Vara Toamna Iarna1 1 20
11 Nr. Cazuri 2016
Nr. Cazuri 2016

31

Fig. 5.9 . Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în raport cu
anotimpul pe județul Mureș în 2017
Tabel 11 . Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în raport cu
anotimpul pe județul Mureș pe perioada 2015 -2017
Primă vara Vara Toamna Iarna Nr.
Total
cazuri
Nr.
Cazuri Procente Nr.
Cazuri Procente Nr.
Cazuri Procente Nr.
Cazuri Procente
2015 52 30.76% 36 21.30% 17 10.05% 64 37.78% 169
2016 1 3.03% 1 3.03% 20 60.6% 11 33.33% 33
2017 14 8,38% 74 44,31% 56 33.53% 23 13.77% 167
2015 –
2017 67 18.15% 111 30.08% 93 25.20% 98 26.55% 369
14 74
56
23
01020304050607080
Primavara Vara Toamna IarnaNr. Cazuri 2017
Nr. Cazuri 2017

32
5.13. Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în
raport cu lunile î n decursul anului pe județul Mureș pe perioada
2015 -2017

Sezonalitatea apariției HVA în raport cu lunile în decursul anului în județ pe
perioada 2015 -2017 este prezentată în tabelele 12, 13, 14 și fig. 5.10.
Tabel 12 . Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența h epatitei A în raport cu lunile
în decursul anului pe județul Mureș pe perioada 2015 -2017
Luna Nr. Cazuri Procente (%)
Ianuarie 50 13.55%
Februarie 19 5.15%
Martie 26 7.05%
Aprilie 16 4.34%
Mai 25 6.78%
Iunie 17 4.61%
Iulie 35 9.49%
August 59 15.99%
Septembrie 36 9.76%
Octombrie 26 7.05%
Noiembrie 31 8.40%
Decembrie 29 7.86%
Total 369

33

Fig. 5.10. Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența h epatitei A în raport cu lunile
în decursul anului pe județul Mureș pe perioada 2015 -2017

Tabel 13. Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în raport cu lunile
în decursul anului pe județul Mureș î n 2015
Luna Nr. Cazuri Procente (%)
Ianuarie 44 26.04%
Februarie 14 8.28%
Martie 20 11.83%
Aprilie 14 8.28%
Mai 18 10.65%
Iunie 7 4.14%
Iulie 18 10.65%
August 11 6.51%
Septembrie 7 4.14%
Octombrie 7 4.14%
Noiembrie 3 1.78%
010203040506050
19 26
16 25
17 35 59
36
26 31 29 Frecvența hepatitei A în raport cu lunile în decursul
anului pe județul Mureș pe perioada 2015 -2017
Nr. Cazuri

34
Decembrie 6 3.55%
Total 169

Tabel 14 . Distribuția lotului de studiu în funcție de frecvența hepatitei A în raport cu lunile î n
decursul anulu i pe județul Mureș î n 2016
Luna Nr. Cazuri Procente (%)
Ianuarie 3 9.09%
Februarie 0 0%
Martie 1 3.03%
Aprilie 0 0%
Mai 0 0%
Iunie 0 0%
Iulie 0 0%
August 1 3.03%
Septembrie 6 18.18%
Octombrie 2 6.06%
Noiembrie 12 36.36%
Decembrie 8 24.24%
Total 33

35
5.14. Distribuția lotului de s tudiu în funcție de grupe de vârstă pe
județul Mureș
Repartiția numărului de cazuri cu HVA înregistrate în județ pe perioada
2015 – 2017 în funcție de grupele de vârstă sunt prezentate în tabelul 15 și fig.
5.11.
Tabel 15. Distribuția lotului de studiu în funcție de grupe de vârstă pe județul Mureș
DISTRIBUȚIA LOTULUI DE STUDIU PE GRUPE DE VÂRSTĂ
FEMEI BĂRBAȚI NR. TOTAL PROCENTE
0-4 ANI 66 17.89
5-9 ANI 80 38 118 31.98
10 14 ANI 53 27 80 21.68
15-19 ANI 15 17 32 8.67
20- 24 ANI 12 6 18 4.88
25-29 ANI 18 9 27 7.32
30- 34 ANI 12 5 11 2.98
35 -39 ANI 5 5 10 2.59
40-44 ANI 5 3 8 2.71
45-49 ANI 2 2 4 1.04
50-54 ANI 5 1 6 1.55
55-59 ANI 2 3 5 1.30
60-64 ANI 0 2 2 0.52
65-69 ANI 2 3 5 1.30
70-74 ANI 2 0 2 0.52
75-79 ANI 0 1 1 0.37
80-84 ANI 0 0 0 0
>85 ANI 0 0 0 0

36

Fig. 5.11 . Distribuția lotului de studiu în funcție de grupe de vârstă pe județul Mureș

5.15. Distribuția lotului de studiu în funcție de numărul de cazuri pe
zona Sighișoara în perioada 2015 -2017
Repartiția în funcție de numărul de cazuri pe zona Sighișoara în perioada
2015 -2017 este prezentată în tabel 16 și Fig. 5.12 .

Fig. 5.12. Distribuția lotului de studiu în funcție de numărul de cazuri pe zona Sighișoara
perioada 2015 -2017
020406080100120
0-4
ANI10 14
ANI20- 24
ANI30- 34
ANI40-44
ANI50-54
ANI60-64
ANI70-74
ANI80-84
ANI66 118
80
32
18 27
11 10 8 4 6 5 2 5 2 1 0 0 Interval de v ârstă
010203040506070
48
15
5 22
3 2 0 0 3 9 61
1 1 12 Distribuția lotului de studiu în funcție de numărul de cazuri pe zona
Sighișoara perioada 2015 -2017

37
Tabel 16 . Distribuția lotului de studiu în funcție de numărul de cazuri pe zona Sighișoara în
perioada 2015 -2017
Localitate Număr cazuri pe an Număr total cazuri
2015 -2017 pe
localitate Procent din
numărul total
de cazuri 2015 –
2017
2015 2016 2017
Albești 0 3 45 48 26
Apold 0 7 8 15 8
Agrișteu 5 0 0 5 3
Bălăușeri 22 0 0 22 12
Daneș 0 0 3 3 2
Fântânele 1 0 1 2 1
Ghindari 0 0 0 0 0
Nadeș 0 0 0 0 0
Neaua 2 0 1 3 2
Saschiz 3 0 6 9 5
Vânători 0 17 44 61 33
Vețca 0 0 1 1 0
Viișoara 1 0 0 1 1
Sighișoara 0 0 12 12 7
Total 34 27 121 182

38
6. DISCUȚII
Analizarea datelor obținute î n perioada de studiu urmă rită, s-au înregistrat
un număr de 369 pacienți îmbolnăviț i cu virusul hepatic A în decursul anil or 2015 –
2017 pe teritoriul județului Mureș .
Din punct de vedere al distribuției lotului de studiu pe sexe, putem observa
faptul că din cei 369 de pacienți diagn osticați cu virusul hepatic A 15 8 (43.52% )
erau bărbați și 216 (56.48 %) erau femei. (Fig. 5.1.1.). Hepatita A are o incidență
mai crescută la sexul feminin față de cel masculin ceea ce rezultă infecția cu
hepatita A este mai frecve ntă la femei decât la bărbați .
În ceea ce privește numărul de cazuri și procentaj mai crescut în rândul
bărbaților s -a înregistrat în anul 2016 cu un număr de 29 (59.18%) cazuri, mai
crescut față de femei în anul respectiv 2016, comparativ cu anii 2015 unde s -au
înregistrat doar 96 (41.38%) cazuri față de sexul feminin, respectiv în 2017 când,
bărbați sunt în numă r de 43 (40.95%) cazuri.(Tabel 1 și Fig. 5.1.2).
Numărul total de cazuri pe an în județul Mureș al infecției cu Hepatita A
variază de la 232 ca zuri în 2015 , la 49 cazuri înregistrate în 2016, respectiv în anul
2017 cu un număr de 105 cazuri. (Fig. 5.2. ). Încidența cea mai mare a cazurilor
fiind în anul 2015 cu un număr de 232 cazuri de hepatită A.
După cum putem observa, în cadrul st udiului, frecvența hepatitei A era mai
mare la pacienți proveniți din zona Sighișoarei – 189 cazuri din numărul tot al de
cazuri din județul Mureș – 369 pe perioada 2015 -2017 față de cei din Târnăveni –
78 cazuri, urmat de Târgu -Mureș – 62 cazuri, Reghin – 24 cazuri, urmat de Luduș
– 16 cazuri. (Tabel 3 și Fig. 5.3. ).
Observăm că incidența cea mai mare este zona Sighișoarei în an ul 2017 –
144 cazuri d e hepatită A din numărul total de cazuri – 167 cazuri înregistrat în anul
respectiv în județul Mureș, comparativ cu anul 2015 când s -au înregistrat cele mai
multe cazuri în Târnăveni – 71 cazuri din cele 169 cazuri din județul Mureș ,
respectiv anul 2016 mo ment în care Târgu -Mureș înregistrează 21 cazuri din cele
33 cazuri din anul 2016. (Tabel 3 și Fig. 5 .5.).

39
Pe de altă parte, numărul total de cazuri și procentaj pe localități pe
perioada 2015 -2017 ne oferă inform ații cu privire la faptul că, în Sighișoara
(51,21%), Târnăveni (21,13%) și Târgu -Mureș (16,8%) prezintă zonele cu cele mai
frecvente infecții cu hepatita A din întregul județ în dec ursul anilor 2015 -2017.
(Tabel 4 ).
Analiza studiului atrage atenția asupra faptului că hepatita A a fost prezentă
într-un procentaj de 86.23% din cazuri – Sighișoara în 2017, urmată de 63.64% din
cazuri – Târgu -Mureș în 2016, și 42.01% din cazuri în 2015 – Târnăveni. (Tabel 5 ).
Raportat la procentul din numărul total de cazuri cu hepatita A din județul
Mureș în perioada 2015 -2017, zona Sighișoarei prezintă un procent de 39.02 % în
anul 2017, Târnăveni – 19.24 % în 2015, urmat de Târgu -Mureș cu 5.69% fiind
zona cu cele mai multe cazuri î n 2016 din numărul total din județ din perioad a
2015 -2017. (Tabel 6 ).
După cum putem observa, în cadrul studiului, frecvența Hepatitei A era mai
mare la pacienți proveniți din mediul rural 284 cazuri (77%) față de cei proveniți din
mediul urban 85 de cazuri (23 %). (Tabel 7 și Fig. 5.5 .).
Observăm că incidența mai mare în mediul rural decât în cel urban poate fi
cauzată și de ponderea mai ridicată a igiene i preca re a populației rurale. Stilul de
viață dezechilibrat, cu anumite condiții precare de igienă și locuință poat e fi vector
important de transmitere a hepatitei A în rândul pacienților c u proveniență rurală
comparativ cu cei proveniți din mediu urb an cum se poate observă în Tabelul 7.
Studiu scoate în evidenț ă faptu l că în funcție de proveniență î n procente per
an, incidența maximă a pacienților cu hepatita A având ca și mediu de proveniență
cel rural este prezentă în anul 2017 cu un procent de 66.14% a pacienților din zona
Sighișoarei.
Iar în ceea ce privește pacienții proveniți din mediu l urban, incidența c ea
mai crescută a fo st înregistrată în anul 2015 cu un proce nt de 62.50% în Luduș.
(Tabel 8 ).

40
În cadrul studiului, observăm, în funcție de proveniența în procente raportat
la numărul total de cazuri înregistrate pe județul Mureș, în decursul anilor 2015 –
2017, Sighișoara deține pr ocentul cel mai ridicat – 33.88% cu pacienții c e provin
din mediu rural, iar în privința cazurilor ce provin din mediu urban, Târnăveni deține
primul loc cu un procent de 5.42% din numărul total de cazuri din județ. (Tabel 9).
Frecvența hepatitei A pe anul 2017 demonstrează faptul că, în mediul urban
a fost un procent de 89.29% din cazuri în Sighișoara, iarăși în Sighișoara în
privința pacineților proveniți din mediu rural, a fost un procent de 70.37%. În anul
2016, în urban – 60% – Sighișoara; în rural – 75% – Târgu Mureș. În anul 2015,
mediu urban – 37.74% – Târnă veni, mediu rural – 43.97% – Târnăveni. (Tabel 10 ).
Analiza studiului atr age atenția asupra faptului că î mbolnăvirile cu Hepatita
A sunt mai frecvente în sezoanele cu variații termice extreme, inci dența fiind mai
mare v ara 30 % și iarna 27 %. (Fig. 5.6. ).
Astfel observăm că, în studiul nostru incidența cea mai mare o reprezintă
vara 111 cazuri ( 30.08 %) urmată de anotimpul iarna cu 98 cazuri ( 26.55 %),
toamna 93 cazuri ( 25.20 %), prima vara 67 cazuri (18.15 %).(Fig. 5.7. Fig. 5.8. și
Fig. 5.9. ).
Acțiunea factorilor climatici depinde de starea mediului fizic în care trăiește
individul, de momentul care a precedat stimulul, de gradul de aclimatizare, igiena
personală și de antecedentele patologice ale individu lui, ne demonstrează încă o
dată faptul că în decursul perioadei de timp 2015 -2017, frecvența cea mai crescută
a hepatitei A, apre în anotimpul vara – 30.08% din cazurile din județul Mureș,
urmat de anotimpul iarna – 26.55% din cazuri. (Tabel 11).
În cadrul studiului s -a urmărit și frecvența Hepatitei A în raport cu lu nile in
decursul anului pe județul Mureș pe perioada 2015 -2017, a num ărului de cazuri pe
fiecare lună în cadrul studiului se structurează astfel: August – 59 (15.99%) cazuri ,
Ianuarie – 50 (13.55%) cazuri, Septembrie – 36 (9.76%) cazuri, Iulie – 35 (9.49%).
(Tabel 12 și Fig. 10 ).

41
În ceea ce privește frecvența hepatitei A în decursul anului 2015, număr ul
de cazuri în functție de lună se clasifică astfel: Ianuarie – 44 (26.04%) cazur i,
Martie – 20 (11.83%) cazuri , Mai – 18 (10.65%) cazuri și Mai – 18 (10.65%) cazuri .
(Tabel 13 ).
În decursul anului 2015, hepatita A se p rezintă în funcție de numărul de
cazuri pe fiecare lună astfel: Noiembrie – 12 (36.36%) cazuri, Decembrie – 8
(24.24%) cazuri , Septembrie – 6 (18.18%) cazuri și Ianuarie – 3 (9.09%) cazuri .
(Tabel 14 ).
Hepatita A este o patologie frecventă, ce cuprinde diferite grupuri de vârstă.
Totuși se poate observa că persoanele mai tinere, în special cop iii au un risc mai
mare de a se infecta cu virusul hepatic A . (Tabel 15 )
Incidența maximă a hepatitei A este cuprinsă între vârsta de 5 -9 ani 118
cazuri (31.98%). (Fig. 5.11 )
Incidența maximă a hepatitei A este cuprinsă între vârsta de 5 -9 ani
(31.98%), urmată de vârsta 10 -14 ani (21, 68%), apoi 0 -4 ani (17.98%), însă am
întâlnit și cazuri cu vârsta de 15-19 ani (8.67%), urmată de 25 -29 de ani (7.32%),
precum și între 20 -24 de ani (4.88 %). (5.11.)
În cazuistica noastră, din punct de vedere al repartiției în funcție de numărul
de cazuri pe zona Sighișoara perioada 2015 -2017, se remarcă faptul că cele mai
multe focare de hepatită A de pe teritoriul județului Mureș, în zona Sighișoarei, au
fost înregistrate și raportate în localitățile Vânători – 61 (33%) cazuri , urmat de
Albești – 48 (26%) cazuri , Bălăușeri – 22 (12%) cazuri, Apold – 15 (8%) cazuri,
urmat de Sighișoara – 12 (7%) cazuri, Saschiz – 9 (5%) cazuri, Agrișteu – 5 (3%)
cazuri, Daneș – 3 (2%) cazuri, Neua – 3 (2%) c azuri, Fântânele – 1 (1%) cazuri,
Viișoara – 1 (1%) cazuri din tota lul de focare ce au evoluat în anii 2015 -2017 pe
teritoriul județului Mureș. (Tabel 16 și Fig. 5.12 ).

42
7. CONCLUZII

Lucrarea de față este o analiză a datelor furnizate prin intermediul
anchetelor epidemiologice și r aportate prin intermediu l fișelor de raportare a
focar elor de hepatită A ale Institutului de Sănătate Publică București de că tre
Direcția de Sănătate Publică Județeană Mureș , privitor la focarele de hepatită A ce
au evoluat pe teritoriul județului Mureș în perioada 2015 -2017 .
În cadrul focare lor de hepatită A izbucnite în perioada 20 15-2017 în județul
Mureș , a fost raportat un număr de 369 cazuri diagnosticate cu hepatită A.
Dintre caracteristicile focarelor de hepatită virală A din perioada 2015 -2017
amintim următoarele concluzii:
– Numărul ca zurilor de hepatită virală acută a fost mai mare în ultimul an al
acestei perioade.
– S-a constatat o scădere evidentă a ponderii hepatitei virale în 2016
– Distribuția anuală a cazurilor de hepatită virală A sugerează existența unei
micro -epidemi i regionale în special în zona Sighișoarei, înregistrată
preponderent la populația de vârstă școlară în anii 2015, 2016, 2017.
– Incidența generală, periodicitatea multianuală și sezonalitatea hepatitei
virale A s -au accentuat către sfârșitul intervalului studiat.
– Incidența maximă a îmbolnăvirilor s -a înregistrat în în sezoanele cu variații
termice extreme, incidența fiind mai mare vara și iarna.
Se remarcă frecvența mare a focarelor de hepatită A din județul Mureș, fapt
explicabil prin numărul mare de cazuri și lipsa măsurilor de igienă personală și a
nivelului scăzut de profilaxie și educației sanitare în rândul populației din zona
Sighișoarei care înseamnă un număr destul de mare de persoane care sunt expuși
atât riscului de îmbolnăvire cât și de transmitere a VHA.

43
Se remarcă totuși proporția net mai mare a focarelor cu VHA apărute în mediul
rural acest fapt relevă că nu sutn prezente deprinderi ig ienice în prepararea,
păstrarea și manipularea alimentelor în mediul familial .

44
BIBLIOGRAFIE
1. Voiculescu Marin Gheorghe – Boli infecțioase II , Ed. Medicalǎ, București,
1990 , 165 -169.
2. Fauci, Braunwald, Wilson at all. Proncipiile Medicinei Interne , Ed. 14, Ed. A
II-a în limba română Ed. Teora, București , 2014, 827 – 832; 1235 – 1240.
3. Bocarnea Constantin – Boli infecțioase ș i epidemiologie, Ed. Medicalǎ,
Bucureș ti, 1999 .
4. Borundel Corneliu – Manual de medicinǎ internǎ pentru cadre medii , Ed. All,
Bucureș ti, 1998
5. Anthony S. Fauci at all – Principiile medicinei interne, Ed. a 14 -a, vol. II,
Editura Teora, 2001
6. Constantin Ciufecu, Val entina Florea, Adrian Bancescu – Elemente de
epidemiologie: pentru studenții anului al VI -lea – Medicină Generală , 2000,
Ed. Ovidius University Press, Constanța, 2000
7. Prof. C ostin Cernescu, Dr. Ruta Simona – Curs concis de virusologi e, Ed.
Unive rsitara Carol Davila, București, 2002
8. Florea Vo inea – Hepatologie practică , Ed. Ex Porto, Constanț a. 1996
9. https://cnscbt.ro/index.php/metodologii/hepatita -virala -a/534 -metodologie –
de-supraveghere -hepatita -virala -a Accesat: 3 iulie 2018
10. Maria Pop – Hepatitele virale în practica clinică, Ed. Mirton, Timișoara, 1996
11. Dr. Mircea Chiotan – Boli infe cțioase, Ed. Național, Bucureș ti, 2006
12. Paulina Ciurea, Tudorel Ciurea – Hepatologie clinică , Ed. Medicală
Universita ră, Craiova, 2000
13. Tătulescu Doina – Boli i nfecț ioase , Edi . Medicală Universitară "Iuliu
Hațieganu", Cluj – Napoca, 2002
14. Hepatitis A, Centers for Disease Control and Prevention Epidemiology and
Prevention of Vaccine -Preventable Diseases, 13th Edition (2015).
https://www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/index.html Accesat: 4 iulie
2018.

45
15. Ghany MG, Strader DB, Thomas DL et a ll. – AASLD. Practice Guidelines.
Diagnosis, management and treatment of hepatitis C: An update.
Hepatology 2009; 49: 1335 – 1374.
16. Tănă sescu Corneliu – Bolile ficatului ș i pancreasului, Ed. Mondocart Pres.
Bucureș ti,1999.
17. Soud G. Acute Liver Failure (www.emedicine.medscape.com ), Accesat: 2
iulie 2018 .
18. Dienstag JL, Isselbacher KJ – Acute viral hepatitis. In: Harrison’s Principles
of Internal Medicine, vol. 1, International ed., Mc Graw – Hill- Medical
Publishing Division, 2001, 1721 – 1737.