Disciplina de Psihiatrie [615641]

UMFVBT
FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ
Departamentul de Neuroșt iințe
Disciplina de Psihiatrie

LUCRARE DE LICENȚĂ

ROLUL EVENIMENTELOR STRESANTE DE VIAȚĂ
ÎN DEBUTUL ȘI EVOLUȚIA TULBURĂRII PSIHOTICE

Student: [anonimizat]
2015

2
CUPRINS

I.INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
II.PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 6
II.1. Tulburarea Psihotică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 6
II.1.1. Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 6
II.1.2. Etiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 7
II.1.3. Simptome clinice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
II.1.4. Conceptul de prim episod de psihoză ………………………….. ………………………….. ………….. 9
II.1.5. Importanța primului episod de psihoză ………………………….. ………………………….. ………. 10
II.1.6. Diagnostic pozitiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 10
II.1.7. Evoluție, prognostic, complicații ………………………….. ………………………….. ………………. 11
II.2. Evenimentele stresante de viață ………………………….. ………………………….. ………………………. 14
II.2.1. Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 14
II.2.2. Tipuri de Evenimente stre sante de viață ………………………….. ………………………….. …….. 15
III.3. Rolul evenimentelor stresante de viață în debutul și evoluția tulburărilor psihotice ……….. 17
III.PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 18
III.1. Scopul și obiectivele lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………… 18
III.1.1. Ipoteze ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 18
III.2. Metodologia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 19
III.2.1. Selectia cazurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 19
III.2.2. Criterii de diagnostic conform ICD -10 și DSM -IV ………………………….. …………………. 19
III.2.3. Colectarea datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 22
III.2.4. Prelucrarea statistică a datelor ………………………….. ………………………….. …………………. 22
III.3. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 23
III.3.1. Distribuția lotului de studiu în funcție de gen ………………………….. ………………………… 23
III.3.2. Distribuția lotului de studiu după vârsta de debut a bolii ………………………….. …………. 24
III.3.3. Distribuția lotului de studiu în funcție de statut educați onal ………………………….. …….. 25
III.3.4. Distribuția lotului de studiu după statut profesional ………………………….. ………………… 26
III.3.5. Distribuția lotului de studiu după statutul familial ………………………….. ………………….. 27
III.3.6. Diagnosticul la debut ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 27
III.3.7. Tipuri de Evenimente stresante de viață ………………………….. ………………………….. ……. 28

3
III.3.8. Relația ESV – diagnosticul de debut ………………………….. ………………………….. ………… 30
III.3.9. Relația dintre tipul de eveniment stresant de viață și evoluția longitudinal ă ……………. 33
III.3.10. Relația diagnostic de debut – prezența/absența ESV – diagnostic în prezent …………. 34
III.3.11. Corelație între tipul de ESV și durata de timp care a fost necesara pentru apariția
psihozei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 35
III.4. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 38
IV.CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 40
V. BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 41

4
I. INTRODUCERE

Psihoza reprezintă una dintre patologiile importante din psihiatrie, care în prezent
reprezintă un concept aparte, fiind an alizate din mai multe pe rspective, inclusiv cel al
relației episod de boală -prezența unui eveniment de viață stresant. Cum putem să definim
un eveniment de viață stresant? Destul de difícil, pentru că trebuie să ținem cont de mulți
factori: gravitatea lui, durata de timp, modul în care este perceput de către o persoană,
structura de personalitate a subiectului în cauză, momentul de viață în care se află.
Putem spune că evenimentele de viață sunt schimbări obiective în structurile și
relațiile psihosociale ce determină reorganizări ale circumstanțelor uzuale și impun
organismului un efort de reajustare psihică și socială, perioadă în care persoana este
vulnerabilă la apariția unei patologii psihiatrice ca de exemplu cum este cea psihotică .
Suntem tentați s ă vorbim despre evenimentele de viață negative, dar să nu uităm că există
și o serie de evenimente de viață pozitive (spre exemplu căsătoria, nașterea unui copil,
vacanțe etc.) care pot să destabilizeze o persoană.
În psihiatrie există două tendințe în interpretarea teoriei evenimentelor de viață:
 Abordarea nespecifică a evenimentelor, de care ne îndepărtăm (se încadrează în
tradiția teoriei biologice și a celei sociologic -epidemiologice a stresului)
 Importanța specificității și individualității proc eselor de evaluare și răspuns
(reflectă conceptul psihologic de stres).

Indiferent de semnificația lor, frecvența diverselor evenimente de viață stresante
este un alt aspect care poate atrage după sine importante reacții de adaptare ale persoanei.
Dacă acestea nu se declanșează deoarece cerințele depășesc resursele pe care le are
persoana, ca urmare pot apărea decompensări psihice și/sau fizice.
Acțiunea patogenă a schimbărilor de viață nu trebuie gândită în mod liniar, ci
probabil necesită o abordare multidimensională așa cum este realizată de teoria cognitivă a
stresului. Resursele și competențele individuale (comportamentul de coping) decid asupra
faptului dacă o interacțiune între organism și agenții stresori duc la consecințe patologice.

5
Această lucrare își propune să analizeze legătura dintre prezența unui eveniment de
viață stresant și apariția unui prim episod de psihoză, modul în care aceasta influențeaza
evoluția longitudinală, adică dacă ulterior aceste persoane vor avea mai multe episoade de
boală. Deasemenea am încercat să vedem rolul pe care îl are tipul evenimentului de viață
(profesional, familial, social) asupra unui episod psihotic.

6
II. PARTEA GENERALĂ
II.1. Tulburarea Psihotică

II.1.1. Generalități

Ce ințelegem prin psihoză ? De unde provine aces t termen? Acestea sunt primele
întrebări la care încercăm să ră spundem. Termenul de psihoză provine din limba greacă,
prin alăturarea a doua cuvinte ,,psyche”=psihic/minte și ,,oza=boală. A fost introdus în
psihiatrie la mijlocul secolului XIX, de către psihiatrul vienez Feuchten, pentru a eticheta
tulburările psihice grave și a înlocuit termenul utilizat pe atunci de “nevroză”, în sensul de
patologie a neuronilor cerebrali, cazuistică ce includea multe boli neu rologice. La
începutul secolului XX, după ce s -a impus sistematica nosologică a lui Kraepelin, noțiunea
de “psihoză endogenă” s -a referit mai ales la boli ca schizofrenia, delirul paranoiac și boal a
maniaco -depresivă accentuată.(1 ,2)
Termenul de psihotic, în sensul restrâns al cuvântului, cuprinde idei delirante sau
halucinații proeminente, cu absența conștienti zării naturii lor patologice. Aduce grave
perturbări ale raportului bolnavului cu sine însuși și cu lumea înconjurătoare, care devin
deformate, fals e, fiind afectată personalitatea, conștința și mijloacele de orientare.
Psihoticul nu are conștința bolii sale .(1)
În clasificările DSM -IV și ICD -9, contrar definițiilor bazate pe simptome, acestea
sunt bazate pe severitatea deteriorării funcționale, o deteriorare care interferă flagrant cu
capacitatea de a satisface cerințele uzuale ale vieții. Și ultimul manual aparut, DSM -V
(2014), susține în principiu, același punct de vedere, d ar cu adăugarea simptomatologiei
negative și o anumită relaxare a înțe legerii tulburării psihice ca entitate d istinctă de
persoană. În DSM -IV-TR, se propunea ca orice tulburare psihică să fie considerată și
diagnosticată ca o entitate distinctă, care i se atribuie pacientului, sub înțelesul unei
posesiuni. Formularea propusă era: “X are o schizofrenie” și nu “X este un schizofren”.
Acest punct de vedere era susținut pentru a evita stigmatizarea suferinzilor psihici. Dar,
această atitudine îndepărta clinicianul și psihopatologul de înțelegerea corelațiilor posibile,
între trăi rile normale și istoria de viață a subiectului și patologia sa psihică. (1,3-5)

7
II.1.2. Etiologie
În funcț ie de facto rii dete rminanți, psihozele se clasifică în două categorii : exogene
și endogene.
Psihozele exogene au o etiologie externă sau /și apar sec undar unor afecțiuni
somatice grave. Prin aceste caracteristi ci, se diferenț iază de psihozele end ogene, care au ca
etiologie o dispoziție pat ologică de tip genetic -constituțional, aparent fără etiologie externă
și fără afectar e lezională specifică cerebral ă.(6,7)
Etiologic, psihozele exogene au ca factori cauzali:
1. Afecțiuni organice cerebrale : traumatisme cranio -cerebrale, tumori cerebrale,
afecțiuni vasculare, malformații ale creierului, boli infecțioase ale sistemului nervos
central, boli neurologice aso ciate cu tulburări psihice;
2. Toxicele: alcool, droguri psihotrope;
3. Afecțiuni metabolice ș i carențiale: care pot fi o consecință a unor tulburări somatice
(insuficiența hepatică cronică, insuficiența renală cronică, diabetul zaharat, boli somatice
cornice co nsumptive etc.);
4. Afecțiuni endocrine: afecțiuni primare ale glandelor endocrine (hiper – sau
hipotiroidismul, insuficiența hipofizară, insuficiența suprarenală, disfuncții endocrine –
gonadice, și o cauza aparte, perioada de maternitate, determinând psihozele de gestație,
psihozele de lactație etc.). (6)
Psihozele endogene sunt cauzate de factori constituționali, genetici, de
predispoziții interne. Aici sunt incluse toate fenomenele cu caracter ritmic, periodic, din
viața individului: ritmul somn -veghe, necesit atea aportului alimentar și hidric, activitatea
sexuală, dispozițiile afective din timpul zile i, sezonului sau al anului etc.( 8)

II.1.3. Simptome clinice
Ca simptomatologie generală a tulburării psihotice, se pot observa tulburări de
gândire și de percepț ie, care determină distorsionarea realității. Psihoza este caracterizată
de polimorfism simptomatic, respectiv simptome care pot fi constante de -a lungul timpului

8
sau cu fluctuență de la o oră la al ta sau de la o zi la alta , putând apăr ea: halucinaț ii, id ei
delirante polimorfe ș i nesistematizate sau sistematizate, fenomene de transparența și
influența a gâ ndirii, anxietate, labilitate emoțională, tulburări de dispoziție (de la simptome
depresive la manie), dezorganizare comportamentală (inhibiție, agitație ), tulburări ale
ritmului nictemeral, tulbur ări de memorie și atenție etc. Pentru a descrie semnele și
simptomele clinice ale tulburării psihotice, ne vom folosi de sindroamele care exprimă
modalitați de modificare a funcțiilor psihice și raporturile norma le ale psihismului
uman .(9,10)

1. Sindromul halucinator : referința senzorială la lume este suprimată, astfel încâ t
lumea reală încetează să mai fie o sursă de informare. Definiția clasică a halucinației este
de ,,percepție fără obiect”, halucinatul trăind cu convingerea realității, dar o realitate
inexistentă. Apar halucinații auditive, vizuale, olfactive, cenestezice. (11)
2. Sindromul delirant: reprezintă o funcție deviată de la sensul obiș nuit de
cunoaș tere a lumii, gândirea normală fiind înlocuită cu alte for me de gândire, care
modifică personalitatea bolnavului și îl așează într -un raport anormal, paralel cu lumea
reală. Bolnavul are convigerea indiscutabilă că ceea ce crede este adevă rat, și nu poate fi
clintit din convingerile lui prin niciun fel de argumen te logice. Aceste convingeri îl fac pe
bolnav rigid si impermeabil, iar singura posibilitate de contact cu bolnavul se poate realiza
prin co -delirare împreuna cu el, el nedându -și seama de această prefăcătorie, care permite
diagnosticul, și în plus chiar m ultumește bolnavul. (1,11)
3. Sindromul de derealizare și depersonalizare: pierderea funcției realului și
perceperea lumii ca ireală, face ca psihoticul să se simtă detașat de propriile procese
mentale și/sau de propriul corp, ceea ce duce la pierderea eficie nței persoanei psihoticului
printre ceilalți semeni. (11,12)
4. Sindromul de transparență –influență : Acest sindrom exprimã sentim entul
pierderii intimită tii psihice, a controlului liber asup ra sinelui; ceea ce ar trebui să fie ț inut
ca un sec ret personal poate fi cunoscut și de alții ș i poate fi fãcut public. Deasemenea, în
mod fires c, subiectul decide singur ce să facă, fă ră fi dirijat sau influențat de alț ii.
Simptomele de transparență -influență pot fi interpretate delirant, ca acțiune străină,
xenopatică a altora asupra pe rsoanei. Subiectul interpretează felul în care alții obțin
informații despre sine și acționează asupra sa. Principalele interpretă ri sunt: prin fenome ne

9
psihologice speciale: hipnoză de la distanță , telepatie, parapsihologic, prin fenomene
supranaturale: vră ji, demoni sau prin mijloace tehnice: televizor, unde radio, laser,
calculatoare speciale. (9,11)
5. Sindromul maniacal: face ca bolnavul să se “înece” în buna dispoziție. Maniacul
este euforic, hiperactiv, cu ideație accelerată și improvizat ă, procesele intelectuale sunt
supraabundente și dezordonate. Atenția spontană este excitată , bolnavul fiind atent la toate
detaliile din jur, însă atenția voluntară este deficitară. Euforia exagerată îl face să aibă idei
de grandoare, fantezii imaginative , convingeri despre talente și realizări proprii
excepționale. Este într -o agitație continuă, cântă, dansează, aleargă, toate acestea putând
degenera în man cifestari agresive și răzbunătoare. (11,12)
6. Sindromul depresiv: este dominat de o depresie profundă, asociat cu o durere
morală, invadantă si invalidantă. Apare frica de viitor, așteaptă viitorul cu anxietate,
deoarece des coperă în trecutul său nenumărate motive de vinovație pentru care ar trebui să
fie pedepsit. Concomitent, bolnavii se simt modificați a fectiv, fiind insensibili, reci,
inumani sau egoiști. Viața sa este caracterizată de o tristețe covârșitoare, dar fără
conștientizarea ei ca boală, și astfel nu cere să fie vindecat. În schimb, apar frecvent
tendințe de sinucidere, atât în perioadele de an xietate, cât și în perioadele de calm
relativ. (12,13)
II.1.4. Conceptul de prim episod de psihoză
Actualmente, există o tendință atât în clinică , cât și în psihopatologie, de a se
reintroduce termenul de psihoză. Această orientare a ultimilor ani, care înc earcă să
redefinească și să extindă conceptul de psihoză, a condus la centrarea atenției asupra
primului episod de psihoză. Conceptul de prim episod de psihoză este de dată recentă,
situându -se la intersecția numeroaselor dezbateri teoretice și de interven ție clinică.
Argumentele care au dus la apariția conceptului de prim episod de psihoză pot fi
sistematizate astfel (1 4,15):
 heterogenitatea clinică a pacienților cu un prim episod de psihoză,
 heterogenitatea evolutivă,
 instabilitatea diagnosticului în ti mp,
 evitarea expectațiilor prognostice negative și

10
 evitarea stigmatizării.
Conceptul de prim episod de psihoză este parțial suprapus peste cel de psihoză timpurie,
care reprezintă un concept mai larg și care cuprinde:
 perioada inițială de exprimare a vulnerabilității pentru psihoză,
 episodul psihotic inițial și
 faza imediat post -psihotică.
Primul episod de psihoză este decupat din acest cadru mai larg și se referă practic la
episodul psihotic inițial care aduce persoana în contact cu s erviciil e de sănătate
mentală. (15)

II.1.5. Importanța primului episod de psihoză
Psihozele reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. Povara individuală,
familială și a societății care rezultată în urma unui proces psihotic este foarte mare și, de
cele ma i multe ori, dificil de estimat. (14) Debutul în adolescență duce la lipsuri majore și
dificultăți în procesul developmental soldate cu zdruncinarea individului ca și persoană
independentă, ca și identitate, dar și ca valori individuale. OMS consideră psiho za activă ca
fiind a treia în clasamentul celor mai dizabilitante boli, iar predicția pentru 2020 sugerează
că aceste boli vor rămâne în top, prefigurându -se cr eșterea procentelor actuale.(16) În
ultimii ani s -a conștientizat importanța cercetării cauzelor și markerilor evolutivi ai
psihozelor și există un interes crescut pentru debutul și stadiile timpurii ale tulburărilor
psihotice.

II.1.6. Diagnostic pozitiv
Se realizează pe baza criteriilor de diagn ostic conform ICD -10 și DSM -V.
Mențion ez că în această lucrare am folosit criterii din ICD -10 , criterii care se regăsesc
descrise în partea specială a lucră rii.

11
Tipuri clinice de psihoză :

II.1.7. Evoluție, prognostic, complicații
În evoluția ș i prognosticul tulburării psihotice, pe lângă tratamentul conve nțional,
un rol deosebit î l au factorii socio -culturali, fa miliali sau psiho -traumatizanți, cât ș i tipul
de personalitate al pacientului. (17)
Factorii de prognostic negativ:
 debut insidios;
 o importantă în cărcătură genetică și familială
 probleme în timp ul sarcinii sau la naș tere
 o rețea redusă de suport social
 structură de persona litate schizoidă (schizotipală)
 debutul la vârstă tânără
 perioada prodromală de debut lungă
 durata lungă a primului episod (de la de but la remisiune, peste 6 luni)
 predomin anța simptomelor de serie negativă
PSIHOZA
schizofrenie
tulburare
deliranta
tulburare
psihotica
acuta
tulburare
schizoafectiva
depresie cu
simptome
psihotice
manie cu
simptome
spihotice

12
 prezența după primul episod a unui deficit important energetic, relațional și de
performanță pragmatică (alături eventual de simptome rezi duale)
 o familie în care există persoane cu exprimarea emoțională (=E.E.) crescut ă, sau cu
alte distorsiuni relaționale (= rejecție, indiferență, lipsă de comprehensiune și ca pacitate de
sprijin deficitară)
 antecedente heredocolaterale: tulburari din s pectrul schizofreniei
 funcționare premorbidă deficitară
 premorbid: trăsături schizoi de; funcționare socială, profesională si interpersonală
slabă
 necomplianța la tratament
 absenț a unui factor precipitant identificabil
 polimorfismul delirant și al tulbură rilor timice (de dispoziție) puț in evidente
 predominanț a simptomelor de Sch. – mai ale s un delir clar definit, de exemplu de
persecutie
 persistenț a delirului
 un nivel redus de anxietate.
Factori de prognostic pozitiv :
 debutul brusc al simptomatologiei
 durata scu rtă a episodului
 factori psihotraumatizanți precipitanț i severi
 simptome afecti ve proeminente
 funcționare premorbidă bună
 confuzie și perplexitate î n timpul psihozei
 delir polimorf ș i dezorganizat, nepersiste nt – deci diferit de cel din schizofrenie
 premorbid: funcț ionalitate bună, absența trăsă turilor de personalitate schizoid ă
 antecedente h eredocolaterale: rude cu tulbură ri affective, mai degrabă decât cu
tulburări din spectrul schizoid
 rețea de suport social adecvată. (18,19)

13
Complicaț iile pe care tulburarea psihotica le poate d etermina sau cu care se asociază sunt:
 suicid
 compor tament autodistructiv ( auto-mutilarea )
 depresie
 abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
 stigmatzarea de către persoanele cu care se relaț ioneaz ă
 lipsa locuinț ei
 conflicte familiale
 inabilit atea de a lucra sau a merge la ș coală
 probleme medicale datorate medicaț iei antipsihotice
 pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale
 afecț iuni cardiace, deseori legate de fumatul intens. (18)
Analiz ând factorii de predictibilitate și vulnerabilitatea individuală, e voluția clinică
a tulburării psihotice este heterogenă, nonliniară, mergând de la deteriorare la evoluție
favorabilă. Unii pac ienți progresează lent, progresiv , pe când alții, abrupt, cu d eclin
imprevizibil. În cele mai multe ca zuri, evoluția este episodică, cu perioade de remisiune
completă sau incom pletă, și perioade de exacerbare și simptome floride. Datorită
determi nismului multifactorial, exacerbările și remisiunile pot fi observate în toate stadiile
bolii, determinănd evoluția variată și imprevizibilă a tulburării psihotice. (20,21)

14
II.2. Evenimentele stresante de viață
II.2.1. Generalități
Ce este un eveniment de viață stresant? La această întrebare se ră spunde mai greu,
pentru că î n interactiunea care există între un eveniment și o persoană , se întâmplă mai
multe fenomene și deasemenea trebuie să ținem cont de toți factorii implicați și să un uităm
ce a spus Epictet câ ndva…

Evenimentele de viață stresante cuprind toate si tuațiile pe care indi vidul le percepe
ca fiind potențial vătămătoare, dăună toare, sau chiar periculoase pentru integritatea sa
fizica și/sau psihică, cuprinzând o largă paletă de posibilități ș i de scenarii .(22)
Evenimentele de viață pot fi mai mult sau mai puțin generatoare de stres și în
funcț ie de dimensiunea pe care o vizează în mod special – care latură a vieții individului va
fi afectată/mai afectată :
– integritatea și e hilibrul psihic – stresul și oboseala psihică excesive pot duce la unele
alterăr i de ordin neuropsihologic (stările reactive, însotite uneori de hiperestezie,
neuroas teniile), de ordin cognitiv (slăbirea unor procese și funcții psihice – în special cele
mnezice și de concentrare a atenț iei), de ordin afectiv (apatia, depresia, tulbură ri anxioase)
sau chiar comportamentale (agresivitatea);
– imaginea de sine ;

15
– integritatea fizic ă (atunci când există riscul unor agesiuni fizice sau atunci cand acestea
sunt deja o realitate sau o constanță î n viata individului – cum sunt victimele abuzul ui in
familie);
– bună starea personal ă (atunci cand intervine riscul pierderii mijloacelor de intreținere
personală sau pierderea mijloacelor de a tră i la anumite standarde);
– schimbarea condțtiilor de viață – orice schimbare care implică ajustă ri numeroa se sau
majore ale stilului de viață pot fi stresante (divorțul, pierderea locului de muncă, mutarea în
alt oraș, căsătoria, nașterea unui copil/frățior, divorțul părinț ilor etc). (22,23,24 )
Un aspect fo arte important care trebuie menționat se referă la dife rențele
interindividuale și la variabilitatea reacțiilor și manifestărilor diferitelor persoane, în
condiț ii de stres simi lare. Astfel, unele persoane tră iesc pe plan interio r foarte intens stresul
zilnic și, cu atât mai mult, fac față foarte greu evenimen telor majore, în timp ce altele
găsesc stresul de zi cu zi ca fiind de fapt un factor stimul ator, provocator, care le
potențeaza abilitațile și deprinderile, iar în situații de criză găsesc mereu noi și noi resurse
de a face față , sunt persoane energice, c are gestionează bine astfel de momente, tind să
“preia conducerea” în cadrul familiei, găsesc soluții și alternative și chiar îi pot susține
moral ș i afectiv pe acei membr ii ai familiei care se adaptează cu dificultate noilor
condiț ii.(25,26,27)
În funcț ie de receptivi tatea psihicului ș i de tensiunea evenimentului, care în funcție
de tipar, nu sunt recepționați cu aceași intensitate de toț i oamenii, se poate produce u n
dezechilibru psihic, sub formă de boală . Kretschemer arată că evenimentele stresante de
viață (psihotraumele) se grefează pe un psihic slab, nepregă tit, lab il, producâ nd tensiuni
psihice.(25)

II.2.2. Tipuri de Evenimente stresante de viață
Evenimentele de viață stresante se pot împarți din start î n mai multe categorii. În
lucrarea de față ne vom referi la evenemntele care afecteaza individul , și au fost împarțite
în mai multe categorii :

16
Atac violent /viol
Afec țiuni organice
Deces
Dificultăți
financiare/ familiale/profesionale

După Kretschemer, în funcț ie de intesitate , fiecare eveniment are o cifră care
priveș te nocivitatea asupra psihicului:
Moartea soțului (soț iei)-100; Divort, mari eș ecuri -73; Despărț iri conjugale -65; Moartea
cuiva apropiat (rudă) -63; Căsă toria-50; Boală , infirmitate -53; Pierderea serviciului -47;
Pensionare -45; Sarcină -40; Naștere-39; Moartea unui prieten -37; Schimbarea profesiei -36;
Certuri dese -36; Probleme cu socrii -29; Probleme cu ș efii-23; Schimbarea domiciliului –
20.(28)
Dăcă am încerca să realiză m o clasificare a factorilor generatori de stres , aceștia
s-ar împarți în două mari categorii: interni ș i externi.
Factorii externi includ condițiile generale de viață (sociale, economice, de statut
etc.), care sunt independenți de voința indiviului, pot surveni în orice moment și ies, î n cea
mai mare parte, de sub incidenț a capa cității noastre de a -i controla. În princpiu, înglobează
toți factorii enumerați mai sus, în secțiunea anterioară (Clasificarea evenimentelor de viață
stresante).
Factorii inteni , care, chiar dăcă sunt “nevazuți” și intangibili, au o dinamică
deosebită, exercită o serie de presiuni asu pra individului și pot sta î n spa tele multor
comportamene, condiționând și generând atitudini și conduite, putând chiar să determin e
felul î n care percepem realitatea – ca fiind mai mult sau mai puțin stresantă . Factorii
interni, pe scurt, se reduc la conflictele interne, intra psihice, care au cauze variate și care
sunt de două tipuri: conștiente și inconș tiente .(22,29) EEVVSS

17
III.3. Rolul e venimentelor stresante de viață în debutul și
evoluția tulburărilor psihotice
Cercetă rile din ultimii ani pe ba za cuantifică rii ESV au demonstrat influența
acestora în debutul și evoluția tulbură rilor psihotice . Evenimentele recen te au rol de factori
precipitanț i sau decla nșatori ai episoadelor de boală, î n special la debutul psihoz elor.(30)
Cel mai frecvent în patologi a psihiatric ă evenimentele stresante de viață se leagă de
tulburările psihotice acute și tranzitorii, care apar brusc și se remit în total itate într -un
interval de timp de una -trei luni de la debut. (31) O discuție aparte este cea legată de
evenimentele pozitive de viață cum ar fi nașterea unui copil, căsătoria, avansarea î n plan
profesional și care pot declanș a un episod psihotic la o perso ană care prezintă o
vulner abilitate de fond pentru psihoză .
Relația prim episod de psihoză/eveniment de viață stresant
EVS
Primul episod de psihoză

Primele simptome
Putem să vorbim de perso ane care prezintă o vulnerabilitate (constituțională sau
dobândită) în plan psihic la acțiunea stresorilor tradiționali, fiind mai predispuse astfel la
apariția unui ep isod psihotic. Adeseori în literatură se întâlnește expresia „vulnerabilitate
de stres" care desemnează, de fapt, o receptivitat e psihică crescută față de stre sorii
psihogeni, și nu numai la aceștia , capabilă să conducă la apariția si mptom elor de boală .
Vorbindu -se de vulnerabilitate, ar trebui mai degrabă să ne referim la vulnerabilitatea unor
organe și aparate la stresul psihic, în acest caz, la psihicul individului agresionat și
predispus la apariția tulburăriilor de spectru psihotic. (32,33,34)

18
III. PARTEA SPECIALĂ
III.1 . Scopul și obiectivele lucrării
Acest studiu a avut drept scop identificarea implicării evenimentelor stresante de
viață în debutul și evoluția tulburărilor de spectru psihotic. S -au observat și corelat datele
obținute în urma analizării f oilor de observație a subiecților cu diagnosticul de debut
încadrat în spectrul tu lburărilor psihotice.
Obiectivele lucrării sunt :
1. Identifica rea legăturii dintre evenimentele stresante de viață și primul episod de
psiho ză.
2. Identifica rea unor particularități ale evenimentelor stresante de viață.
3. Evidențierea diferențelor clinice, din perspectivă longitudinală, între subiecții care
au prezentat un eveniment de viață stresant și cei care nu au prezentat un eveniment de
viață stresant înainte de prim ul episod de psihoză.

III.1.1. Ipoteze
1. Subiecții care au prezentat un eveniment de viață stresant înainte de primul episod
de psihoză au o evoluție mai favorabilă comparativ cu subiecții care nu au avut evenimente
de viață stresante.
2. Tipul de eveniment de viață stresant nu influențează evoluția ulterioară.
3. Numărul de recăderi ulterioare primului episod de psihoză este mai scăzut la
subiecții care nu au prezentat evenimente stresante de viață.

19
III.2. Metodologia
III.2.1. Selec ția cazurilor
Au fost lua ți în studiu un număr de 57 de subiecți, diagnosticați cu un prim episod
de psihoză (Schizofrenie, Tulburarea schizotipală, Tulburările delirante, Tulburarea
schizoafectivă) în perioada 2005 -2006, subiecții având un diagnostic stabilit conform
criteriil or ICD -10. Pentru introducerea subiecțiilor în studiu s -au folosit criterii de
includere/excludere:
Criterii de includere:
o Vârsta peste 18 ani
o Diagnostic stabilit conform criteriilor ICD -10: F20 , F22, F23 , F28 si F30
o Primul episod de psihoză în anii 2005 -2006
o Subiecții sunt dispensarizați în ambulatoriul de psihiatrie din Timișoara
Criterii de excludere:
o Vârsta sub 18 ani
o Existența unei patologii psihiatrice secundare
Cei 57 de subiecți incluși în lotul de studiu au fost împărțiți în două subloturi:
 Sublotul A care cuprinde 18 subiecți care nu prezintă în istoricul episodului de
boală evenimente stresante de viață.
 Sublotul B care cuprinde 38 de subiecți care au prezentat un Eveniment stresant de
viață înainte de epis odul de psihoză.

III.2.2. Criterii de diagnostic conform ICD -10 și DSM -IV
F20 Schizofrenia
A. Simptome caracteristice : două (sau mai multe) dintre următoarele simptome, fiecare
prezent o porțiune semnificativă de timp în cursul unei perioade de o lună (sa u mai puțin,
dacă sunt tratate cu succes):

20
(1) idei delirante;
(2) halucinații;
(3) limbaj dezorganizat (de ex., deraieri frecvente sau incoerență);
(4) comportament catatonic sau flagrant dezorganizat;
(5) simptome negative, adică aplatizare afectivă, alo gie sau avoliție.
Notă: Este necesar numai un singur simptom de la criteriul A, dacă ideile delirante sunt
bizare ori halucinațiile constau dintr -o voce care comentează continuu comportamentul sau
gândurile persoanei, ori două sau mai multe voci care conve rsează între ele.
B. Disfuncție socială/profesională : O porțiune semnificativă de timp de la debutul
perturbării, unul sau mai multe domenii majore de funcționare, c u m ar fi serviciul,
relațiile interpersonale ori autoîngrijirea, sunt considerabil sub nive lul atins anterior
debutului (sau când debutul are loc în copilărie ori în adolescență, incapacitatea de a atinge
nivelul așteptat de realizare interpersonală, școlară sau profesională).
C. Durata : Semne continue ale perturbării persistând timp de cel puți n 6 luni. Această
perioadă de 6 luni trebuie să includă cel puțin o lună (sau mai puțin, dacă sunt tratate cu
succes) de simptome care satisfac criteriul A (adică, simptome ale fazei active) și poate
include perioade de simptome prodromale sau reziduale. Î n cursul acestor perioade
prodromale sau reziduale, semnele perturbării se pot manifesta nurnai prin simptome
negative ori două sau mai multe simptome menționate la criteriul A, prezente într -o formă
atenuată (de ex., convingeri stranii, experiențe percept uale insolite).
D. Excluderea tulburării schizoafactive și a tulburării afective: Tulburarea schizoafectivă
și tulburarea afectivă cu elemente psihotice au fost excluse, deoarece fie (1) nici un fel de
episoade depresive majore, maniacale sau mixte nu au s urvenit concomitent cu simpto mele
fazei active, ori (2) dacă episoadele au survenit în timpul simptomelor fazei active, durata
lor totalăa fost mai scurtă în raport cu durata perioadelor, activă și reziduală .

21
E. Excluderea unei substanțe/condiții medicale generale: Perturbarea nu sedatorează
efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex., un drog de abuz, un medicament)
sau unei condiții medicale generale.
F. Relația cu o tulburare de dezvoltare pervasivă : Dacă există un istoric de tulburare
autis tă sau de altă tulburare de dezvoltare pervasivă, diagnosticul adițional de schizofrenie
este pus, numai dacă idei delirante sau halucinații proeminente sunt, de asemenea, prezente
timp de cei puțin o lună (sau mai puțin, dacă sunt tratate cu succes).
F22 Tulburări delirante persistente
A. Idei delirante nonbizare adică, implicând situații care survin în viața reală, cum ar fi
faptul de a fi urmărit(ă), otrăvit(ă), infectat(ă), iubit(ă) de la distanță, înșelat(ă) de soț(ie)
sau a mant(ă) ori de a avea o mala die cu o durată de cel puțin o lună.
B. Criteriul A pentru schizofrenie nu a fost satisfăcut niciodată.
Notă: Halucinații tactile și olfactive pot fi prezente în tulburarea delirantă, dacă sunt în
raport cu tema delirantă.
C. În afara impactului ideii (ide ilor) delirante ori a ramificațiilor sale (lor), funcționarea nu
este deteriorată semnificativ, iar comportamentul nu este în mod evident straniu sau bizar.
D. Dacă episoadele afective au survenit concomitent cu ideile delirante, durata lor totală a
fost s curta în raport cu durata perioadelor delirante.
E. Perturbarea nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de ex., un
drog de abuz, un medicament) ori, ale unei condiții medicale generale.
F23 Tulburări psihotice acute și tranzitorii
A. Un debut acut (în 2 săptămâni) ca trăsătură definitorie a întrgului grup, iar durata
unui episod al perturbării este de cel puțin o zi, dar cel mai puțin de o lună .
B. Prezența simptomelor tipice (idei delirante, halucinații, limbaj dezorganizat,
comportamen t flagrant dezorganizat sau catatonic) .
C. Prezența sau absența unui stress acut asociat .

22
D. Perturbarea nu este explicată mai bine de o tulburare afectivă cu elemente
psihotice, de tulburarea schizoafectivă sau de schizofrenie, și nu se datorează efectelor
fiziologice directe ale unei substanțe (de ex., un drog de abuz, un medicament) ori ale unei
condiții medicale generale.
F28 Alte tulburări psihotice neorganice
Aici sunt incluse tulburările psihotice care nu îndeplinesc criteriile pentru schizofrenie
(F20), s au pentru tipurile psihotice d e tulburări ale dispoziției (af ective) (F30 -F39), și
tulburările psihotice care nu întrunesc criteriile simptomatice pentru tulburarea delirantă
persistent (F22). (5,35 )
III.2.3. Colectarea datelor
Colectarea datelor s -a rea lizat prin analizarea fișelor medicale ale subiecților. Au
fost colectate următoarele date:
o Parametrii socio -demografici: genul, vârsta la debut, nivelul de școlarizare al
subiecților la debut, statutul marital la debut, statutul ocupațional al subiecțilo r la debut
o Parametrii legați de episodul de psihoza: diagnosticul la debut, diagnosticul în
prezent și numărul de episoade de boală de -a lungul evoluției.
o Parametrii legați de evenimentul stresant de viață: prezența sau absența
evenimentului stresant de viață, specificarea tipului de eveniment de viata atunci cand este
prezent, debutul bolii in raport cu evenimentul stresant de viață.

III.2.4. Prelucrarea statistică a datelor
Datele au fost obținute din foile de internare și sunt de tip categori al și numeric. Pe
baza datelor obținute, s -a realizat o prelucrare statistică simplă. Parametrii de tip categorial
au fost cuantificați sub formă numerică.

23
III.3. Rezultate
III.3.1. Distribuția lotului de studiu în funcție de gen
Lotul subiecț ilor car e au avut un prim diagnostic de episod psihotic cuprinde un
număr de 19 bărbați (33%) și 38 femei (66%) ( Fig.1 ).

Fig. 1. Distribuția lotului de studiu în funcție de gen
În literatura de specialitate Tulburarea Psihotică apare de două ori mai frecvent l a
femei decât la bărbați. În acestă lucrare se observă predominanța subiecților de gen
feminin, acest lucru este întâmplător, deoarece la alcătuirea loturilor nu s -au folosit metode
statistice, numărul lor este redus, iar subiecții au fost incluși pe baza criterilor de
includere/excludere prezentate anterior.

Fig. 2. Distribuția pe gen, în funcție de prezența sau absența ESV
Gen
(66%) (33%)
Femei
Bărbați
0 5 10 15 20 25 30
cu ESV 26
12 13
6 Femei
Bărbați
fără ESV

24
În ceea ce privește distribuția genului de subiecți în funcție de prezența, respectiv
absența evenimentelor de viață stresante, pu tem observa că genul feminin a prezentat mai
frecvent eveniment stresant de viață înainte de primul episod de psihoză ( Fig. 2 ).
III.3.2. Distribuția lotului de studiu după vârsta de debut a bolii
Distribuția lotului pe grupe de vârstă la debutul bolii , ne arată că cea mai mare parte
a subiecțiilor, 21 la număr (36.84%), au avut primul episod de boală între 18 -30 ani, urmat
de intervalul 31 -40 de ani, care cuprinde 18 subiecți (31.58%), de aici reieșind faptul că
debutul Tulburării Psihotice apare cel m ai frecvent la vârste tinere. Următorul interval de
vârstă este cuprins între 41 -50 de ani, cuprinzând 18 subiecți (22.81%), urmat de intervalul
51-60, cu 4 subiecți (7%), și un subiect cu debut în intervalul de vârstă 61 -70 de ani.
Vârsta la debut Număr Procent
18-30 21 36.84%
31-40 18 31.58%
41-50 13 22.81%
51-60 4 7.02%
61-70 1 1.75%
Total 57 100%
Tab. 1. Distribuția lotului de studiu după vârsta de debut a bolii

Vârsta medie de debut a Tulburării Psihotice este de 35.63 ani. La cei cu ESV,
debut ul apare la o vârstă medie de 35.63 ani, iar la cei fără ESV, debutul este mai precoce
cu câteva luni, la o vârstă medie de 35.22 ani.

Fig.3. Media vârstei la debutul bolii, în funcție de prezența sau absența ESV
35 36
cu ESV
fără ESV 35.63
35.22 Media vârst ei la debutul bolii

25
III.3.3. Distribuția lotului de studiu în funcție de statut educațional
Din lotul analizat, reiese că ponderea cea mai mare o ocupă învățământul liceal, 24
de subiecți (42%) din total fiind absolvenți de liceu. Următorul loc este ocupat de nivelul
profesional, incluzând 16 subiecți (28.07%), iar următoarele clasate, în ordine
descrescătoare, sunt învățământul superior și gimnazial cu câte 7 subiecți fiecare (12%), 2
subiecți (4%) fără informații în această direcție, și 1 subiect (2%) doar cu studii primare.

Fig.4. Distribuția lotului de studiu în funcție de statut educațional

Fig. 5. Distribuția lotului de studiu in funcție de educație exprimat în procente

0 5 10 15 20 25
7 24
1 16
7
2 Nivel de școlarizare
Total
Gimnazial
12%
Liceal
42% Primar
2% Profesional
28% Superior
12% (blank)
4% Distribuția nivelului de educație la debutul
bolii

26
III.3.4. Distribuția lotului de studiu după statut profesional
În ceea ce privește statutul profesional, majoritatea subiecților (23 su biecți, 42%),
au fost angajați la debutul bolii. Cei fără ocupație au fost în număr de 20 (36%), urmați de
6 pensionari (11%), 3 studenți (5%), 2 șomeri (4%), un caz cu ajutor social (2%) și un caz
fără informații în această direcție.

Fig.6. Distribuția lotului de studiu in funcție de statutul profesional

Fig.7. Distribuția lotului de studiu in funcție de statutul profesional exprimat în procente

0 5 10 15 20 25
1 23 20
6 2 3 2 Statut profesional
Total
Ajutor social
2%
Angajat
42%
Fără
ocupație
36% Pensionar
11% Șomer
4% Student
5% Ocupația la debut

27
III.3.5. Distribuția lotului de studiu după statutul familial
La debutul bolii, 24 de subiecți erau căsăt oriți (42%), 20 de subiecți (35%) erau
necăsătoriți, 9 subiecți divorțați (16%) și 4 subiecți văduvi (7%).

Fig. 8. Distribuția lotului de studiu în funcție de statutul familial

Fig.9. Distribuția lotului de studiu in funcție de statutul profesional ex primat în procente

III.3.6. Diagnosticul la debut
Din totalul cazurilor analizate, majoritatea au avut la debutul bolii diagnosticul
F20-Schizofrenie (24 subiecți, reprezentând 42%), urmată de F28 -Alte tulburări psihotice
(12 subiecți, 21%), F22 -Tulburări delirante persistente, F23 -Tulburări psihotice acute si
tranzitorii (10 subiecți fiecare, 17%) și F30 -Tulburări afective -Episod maniacal ( Fig.10 ). 24
20
9
4
0 5 10 15 20 25 30
Căsătorit(a) Necăsătorit(ă) Divorțat(ă) Văduv(ă) Familie
Familie
Căsătorit(a)
42%
Necăsătorit
(ă)
35% Divorțat(ă)
16% Văduv(ă)
7% Familie

28

Fig. 10. Distribuția lotului de studiu în funcșie de diagnosticul la debut
III.3.7. Tipuri de Evenimente stresante de viață
Evenimentele stresante de viață au fost grupate în mai multe categorii :
 Apariția unei patologii medicale
 Deces
 Detenție -arest
 Problematică familială
 Dificultăți financiare
 Probleme profesionale
 Probleme școlare
 Agresivitate

Lotul de studiu a fost împărțit în două subloturi A și B pentru a putea observa rolul
pe care îl pot avea evenimentele de viață stresante. Din numărul total de 57 de cazuri
analizate:
39 au prezentat un eveniment stresant de viață la debutul bolii
18 cazuri au fost fără un eveniment stresant de viață. 24
10 10 12
1
0 5 10 15 20 25 30
F 20 F 22 F 23 F 28 F 30 Diagnostic la debut
Count of DG ICD -F20-Schizofrenie
-F22-Tulburări
delirante
persistente
-F23-Tulburări
psihotice acute si
tranzitorii
-F28-Alte tulburări
psihotice
-F30-Tulburare
afectivă -Episod
maniacal

29

Fig. 11. Distribuția lotului de studiu în funcție de prezența sau absența ESV

Din graficele obținute, se observă că ponderea cea mai mare o are Decesul (38%),
urmat de ESV Familiale (26%), legate de Locul de m uncă (10%), Financiare (8%), Viol –
agresiune (8%), Afecțiuni organice (5%), Detenție -arest (2%) și Școlare (3%).

Fig. 12. Distribuția lotului de studiu în funcție de tipul ESV .
39 18 0 Lotul A – Lotul B
prezenta EVS
absenta EVS
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 18
15
10
4 3 3 2 1 1 Evenimente stresante de viață
Total

30

Fig. 13. Distribuția lotului de studiu în funcție de tipul de ESV exprimat în procente
III.3.8. Relația ESV – diagnosticul de debut
Pe baza celor 39 de cazuri analizate care prezentau la debut un ESV, s -a făcut o
corelație între ESV și diagnosticul de debut. La debutul bolii, celor 39 de cazuri le -a fost
pus unul din următoarele diagnostice: F20 -Schizofrenie, F22 -Tulburări delirante
persistente, F23 – Tulburări psihotice acute și tranzitorii sau F28 -Alte tulburări psihotice
neorganice.

Fig. 14. Distribuția cazurilor în funcție de diagnosticul de debut
Deces
38%
Familiale
26% Loc de muncă
10% Financiare
8% Viol-agresiune
8% Afecțiuni
organice
5% Detenție –
arest
2% Școlare
3% Tipul ESV
17
8 8 6
Diagnosticul de
debut Num ăr cazuri/Diagnostic debut
F20
F22
F23
F28

31
Dintre cei 17 subiecți cu diagnosticul F20 -Schizofrenie, 6 subiecți (35%) au avut ca
ESV Decesul și tot 6 subiecți (35%), ESV Familiale, deci putem spune că Schizofrenia se
asociază cu ESV Familiale și Deces. Celelalte ESV sunt reprezentate de Loc de muncă (3
cazuri, 18%), și câte un caz pentru Detenție -arest și Viol -agresine (6% fiecare).

Fig. 15. Corelație între tipul de ESV și diagnosticul de debut F20
Din cei 8 subiecți diagnosticați cu F22 -Tulburare delirantă, 3 au prezentat ca și
ESV Decesul (37%), urmați de câte 2 cazuri cu ESV Familiale și ESV Financiare (25%
fiecare), și un caz cu ESV legat de locul de muncă (13%).

Fig. 16. Corelație între tipul de ESV și diagnosticul de debut F22
Deces
35%
Detenție -arest
6% Familiale
35% Loc de muncă
18% Viol-
agresiune
6% F 20-Schizofrenie
Deces
37%
Familiale
25% Financiare
25% Loc de muncă
13% F 22-Tulburarea delirant ă

32
Pentru diagnosticul de Tulburare Psihotică -F23, din cele 8 cazuri, majoritatea (5
cazuri, reprezentând 62%) au prezentat ca și ESV Decesul, 2 cazuri (25%) ESV Familiale
și un caz (13%) ESV Fincanciare.

Fig. 17. Corelație între tipul de ESV și diagnosticul de debut F23

Dintre cele 6 cazuri cu diagnosticul de Alte tulburări psihotice neorganic e-F28, 2
cazuri au avut ca ESV Afecțiunile organice (33%), 2 cazuri (33%). Violul -agresiunea, 1
caz (17%) ca ESV Decesul și un caz cu ESV Școlare.

Fig. 18. Corelație între tipul de ESV și diagnosticul de debut F28
Deces
62% Familiale
25% Financiare
13% F 23-Tulburarea psihotică acută și tranzitorie
Afecțiuni
organice
33%
Deces
17% Școlare
17% Viol-
agresiune
33% F28-Alte tulburări psihotice neorganice

33
Din graficele analizate, reiese că pentr u fiecare boală, exista un ESV care apare
într-o proporție mai mare. Astfel, cele mai multe cazuri (17) au avut F20 -Schizofrenie ca
diagnostic de debut. ESV cel mai frecvent prezent la acești subiecți a fost Decesul (6
subiecți, reprezentănd 35% ) și ESV F amiliale (6 subiecți, 35%). Pentru F22 -Tulburări
delirante persistente avem 8 cazuri, din care 3 subiecți au ca ESV Decesul. Din cele 8
cazuri cu F23 -Tulburări acute și tranzitorii, 5 subiecți (62%) au prezentat Decesul ca ESV.
Pentru cei cu diagnosticul d e F28 -Alte tulburări psihotice, Afecțiunile organice și Violul –
agresiunea au fost prezente fiecare la câte 2 subiecți (33%).
Tab. 2. Distribuția lotului de studiu în funcție de tipul de ESV și diagnosticul la debut
III.3.9. Relația dintre tipul de eveniment stresant de viață și evoluția
longitudinală
Din tabelul următor ( Tab. 3 ), reiese că doar în cazul ESV Școlare și cele legate de
Afecțiuni organice nu s -au înregistrat episoade ulterioare de boală. Cele mai multe recăderi
s-au înregistrat în cazul ESV Fami liale, din cele 10 cazuri, 6 (60%) au prezentat recăderi
ulterioare (2 cazuri -1 recădere, 4 cazuri -2 recăderi). Deși cele mai multe cazuri (15 cazuri –
38%) au prezentat ca ESV Decesul, doar 6 cazuri au prezentat recăderi (2 subiecți -1
recădere, 2 subiecți -2 recăderi, 1 subiect -5 recăderi, 1 subiect -7 recăderi), iar restul
cazurilor (60% -9 cazuri) nu au prezentat episoade ulterioare de boală.
Majoritatea cazurilor (59% -21cazuri) au prezentat cel putin un episod ulterior de
boală. Dintre cazurile care au p rezentat recăderi, cele mai multe (8 cazuri -38%) au avut
doar un episod ulterior, urmat de 2 recăderi (7 cazuri -17%), 7 recăderi (3 cazuri -7%), 6 EVENIMENTE STRESANTE DE
VIAȚĂ F 20 F 22 F 23 F 28 Total
Afecțiuni organice
2 2
Deces 6 3 5 1 15
Detenție -arest 1
1
Familiale 6 2 2
10
Financiare
2 1
3
Loc de muncă 3 1
4
Școlare
1 1
Viol-agresiune 1
2 3
Total 17 8 8 6 39

34
recăderi (2 cazuri -5%), si 5 recăderi (1 caz -2.5%). Restul cazurilor (41% -16 cazuri) nu au
prezentat niciun ep isod ulterior de boală.
Eveniment stresant de viață Număr
recăderi
0 1 2 5 6 7 Total
Afecțiuni organice 2 2
Deces 9 2 2 1 1 15
Detenție -arest 1 1
Familiale 4 2 4 10
Financiare 1 1 1 3
Loc de muncă 2 2 4
Școlare 1 1
Viol-agresiune 2 1 3
Total 16 8 7 1 2 3 39
Tab. 3. Distribuția lotului de studiu în funcție de tipul de ESV și numărul recăderilor
III.3.10. Relația diagnostic de debut – prezența/absența ESV – diagnostic
în pre zent
S-a observat, că dintre cei 39 de subiecți cu ESV, 24 de subiecți (62%) au același
diagnostic în prezent cu diagnosticul la debut. Dintre cei 18 subiecți fără ESV, 11 subiecți
(61%) au același diagnostic în prezent cu diagnosticul la debut. Se consta tă astfel, că
prezența unui ESV nu influentiaza diagnosticul clinic din perspectiva longitudinala.

Fig. 19. Distribuția cazurilor în funcție de prezența sau absența ESV și diagnosticul în prezent
0 10 20 30 40
Cazuri cu
ESV Cazuri fără
ESV 24
11 15
7 Diagnostic diferit
Același diagnostic

35
III.3.11. Corelație între tipul de ESV și durata de timp c are a fost
necesara pentru apariția psihozei
Între tipul de ESV, durata dintre apariția ESV și debutul bolii, s -au făcut mai multe
corelații. Astfel, au fost analizate în parte Evenimentele Stresante de Viață și perioada de
timp de la apariția acetora și debutul bolii.
Astfel, din cele 2 cazuri care au prezentat ca ESV Afecțiunile organice, debutul boli
a fost la 2 luni, respectiv la 6 luni distanță.

Fig. 20. Distribuția lotului de studiu în funcție de durata de timp dintre apariția ESV și debutul bolii
Singurul caz cu ESV Detenție -arest, a avut debutul bolii după 5 ani de la apariția
ESV.

Fig. 21. Distribuția lotului de studiu în funcție de durata de timp dintre apariția ESV și debutul bolii

50%
50% Debut ul boalii după Afecțiuni organice
2 luni 6 luni
5 ani
100% Debutul bolii după apariția ESV
Detenție -arest

36

Fig. 22. Distribuția lotului de studiu în funcție de d urata de timp dintre apariția ESV și debutul bolii
Cele mai multe cazuri de boală (15 subiecți) au prezentat ca și ESV Decesul, cu o
varietate semnificativă, de la zile la ani, între perioada scursă de la apariția ESV și debutul
bolii. Perioadele de timp c u cele mai multe cazuri, au fost 2 săptămâni, respectiv 6 luni, cu
câte 4 cazuri fiecare (27%), urmate, în proporție egală (7%, 1 caz) de urmatoarele perioade,
în ordinea crescătoare a timpului scurs de la apariția ESV și debutul bolii: 6 săptămâni, 2
luni, 3 luni, 7 luni, 7 luni, 1 an, 2 ani, 7 ani.

Fig. 23. Distribuția lotului de studiu în funcție de durata de timp dintre apariția ESV și debutul bolii .
1 an
7% 2 ani
7% 2 luni
7%
2 săptămâni
27%
3 luni
7% 6 luni
27% 6 săptămâni
7% 7 ani
7% 7 luni
7% Debut ul bolii după apariția Decesului
1 lună
10% 1 săptămână
10% 2 luni
10%
3 luni
20% 5 ani
10%
6 ani
10% 6 luni
30% Debutul bolii după apariția ESV Familiale

37
Dintre cele 10 cazuri cu ESV Familiale, 3 cazuri au avut debutul bolii la 6 luni de
la apariția ESV (30%), 2 cazuri (20%) la 3 luni, iar urmatoarele 5 cazuri au prezentat
debutul bolii la 1 săptămână, 1 lună, 2 luni, 5 ani sau 6 ani de la apariția ESV.
Cele 3 cazuri cu ESV Financiare au avut o perioada de 2 săptămâni, 1 an sau 2 ani
de la declanșare a ESV și apariția Tulburării Psihotice.

Fig. 24. Distribuția lotului de studiu în funcție de durata de timp dintre apariția ESV și debutul bolii
Dintre cele 4 cazuri cu ESV legate de Locul de muncă, fiecare a avut o pe rioadă
diferită scursă între ESV și debutul bolii, astfel boala a debutat la 1 săptămânp, 6 luni, 2
ani sau 5 ani de la apariția ESV.

Fig. 25. Distribuția lotului de studiu în funcție de durata de timp dintre apariția ESV și debutul bolii
1 an
33%
2 ani
33% 2 săptămâni
33% Debut ul bolii după apariția ESV Financiare
1 săptămână
25%
2 ani
25% 5 ani
25% 6 luni
25% Debut ul bolii după apariția ESV Loc de
muncă

38
Singurul caz cu ESV Școlare, a avut debutul bolii l a o săptămână de la ESV.

Fig. 26. Distribuția lotului de studiu în funcție de durata de timp dintre apariția ESV și debutul bolii
Tulburarea psihotica la cele 3 cazuri cu ESV Viol -agresiune, a apărut la 1 -2
săptămâni, 3 luni sau 17 ani de la prezența ESV .

Fig. 27. Distribuția lotului de studiu în funcție de durata de timp dintre apariția ESV și debutul bolii .

III.4. Discuții
În etiologia modelului actual de tulburare psihotică, sunt implicate Evenimentele
Stresante de Viață, arătând o asociație pozitiv ă între expunerea la vârstă adultă la ESV și
instalarea consecutivă a tulburării psihotice și a episoadelor psihotice ulterioare.
o
săptămână
100% Debutul bolii după apariția ESV
Școlare
1-2 sapt
33%
17 ani
33% 3 luni
33% Debut ul bolii după apariția ESV Viol –
agresiune

39
Evenimetele pot declanșa primul episod de psihoză, fiind considerați factori
stimulatori, nu cauze exclusive ale apariției tu lburării psihotice. Apariția bolii este
rezultatul interacțiunii dintre factorii vulnerabilizanți biologici și psihologici.
Pentru a întelege pe deplin relația dintre experiențele stresante de viață și psihoză,
literatura de specialitate sugerează că tebui e să trebuie să se acorde atenție și complicațiilor
ESV, precum și calității acestora.
Studii recente au izolat o serie de ESV care par a prezice debutul tulburării
psihotice, între apariția acestora și debutul bolii existând perioade variabile de timp. Î ntr-un
articol (Stressful and intrusive life events preceding first episode psychosis) publicat în
2009 în jurnalul Epidemiologia e Psichiatria Sociale , s-a arătat că evenimentele au fost
foarte frecvente cu un an înainte de debutul psihozei. ESV au fost m ult mai frecvente cu 3
luni înainte de debut, comparativ cu cele 9 luni anterioare. Concluzia studiului a fost că
evenimentele acționează ca factori declanșatori în apariția primului episod de boală.
Un review publicat în 2013 în Schizophrenia Bulletin, in titulat Life events and
psychosis : a review and meta -analysis, a folosit PsychInfo, Medline, Embase și Web of
Science pentru a identifica studii despre ESV și debutul psihozei în populația generală. Au
fost incluse 16 studii publicate între 1968 -2012. Din tre acestea 14 au raportat o asociere
pozitivă între expunerea la vârsta adultă la ESV și instalarea consecutivă a tulburării
psihotice.

40
IV. CONCLUZII

1. Prezența unui eveniment stresant de viață se corelează mai frecvent cu o tulburare
psihotică.
2. Dintre eve nimentele stresante de viață cel mai frecvent apare decesul , urmat de
problematica familială.
3. Evenimentele stresante de viață de tipul familial se corelează cu un numar mai
ridicat de episoade de boală.
4. Nu s-au putut evidenția corelații între tipul de ev eniment stresant de viață și
evoluția longitudinală a patologiei psihotice.
5. Patologia de model schizofren se corelează cel mai frecvent cu evenimente
stresante de viață de tipul decesului și a unor probleme familiale.
6. Patologia de model delirant se corelea ză cel mai frecvent cu evenimente stresante
de viață de tipul decesului și a unor probleme familiale.
7. Patologia de modelul psihozei acute se corelează cel mai frecvent cu evenimente
stresante de viață de tipul decesului.
8. Patologia de model psihotic neorga nic se corelează cel mai frecvent cu evenimente
stresante de via ță de tipul patologiei somatice.

41
V. BIBLIOGRAFIE

1. Lăzărescu M. Psihopatologia psihozelor în perspectiva sinelui. Timișoara ; 2015
2. Burgy M. The Concept of Psychosis: Historical and Phenomenol ogical A spects.
Schizophrenia Bulletin ; 2008
3. Allen F, Harold AP, Michael B et al. DSM -IV. Asociația Psihiatrilor Liberi din România,
București; 2003
4. ICD-9. WHO; 2009
5. American Psychiatric Association . DSV -V. United States; 2013
6. Enachescu C . Tratat de psihopatologie. Editura Polirom; 2005
7. Pamfil E, Ogodescu D . Psihozele. Editura Facla, Timișoara; 1976
8. Leonhard K. Classificat ion of Endogenous Psy choses, 5th edition. Irvington Publishers ;
1979.
9. Lăzărescu M . Bazele psihopatologiei cl inice. Editura Academiei Române, București; 2010
10. Georgescu M. Psihiatrie – Ghid practic. Editura Național ; 1998
11. Jeican R . Psihiatrie în scheme logice. Ed itura Dacia , Cluj-Napoca ; 1991
12. Lăzărescu M, Bărănescu R. Psihopatologia descriptivă. Editura Polirom, Iași; 2011
13. Gelder M, Gath D, Mayou R . Concise Oxford Textbook of Psychiatry. Oxf ord University
Press ; 1994
14. Stoica I . Prodromul în primul episod psihotic. Editura Infomed ica, București ; 2008
15. Ienciu M, Tămășan S, Ciumăgeanu D, Ile L, Lăzărescu M . Managementul primului episod
psihotic. Editura Promotal, București ; 2001
16. Ienciu M. , Romoșan F., Lăzărescu M. Schizofrenia și tulburările de spectru. Editura
Brumar, Timișoara ; 2012
17. Vraști R, Lăzărescu M. Întinderea și calitatea rețelei sociale, atribut al evoluției în
schizofrenie. Revista de Medicină Internă, Neurologie, P sihiatrie, Neurochirurgie ; 1985
18. Dehelean M, Dehelean P, Ienciu M et al. Cur s de psihiatrie generala. Editura Lito UMFT
Timișoara ; 1998
19. Birt MA . Psihiatrie. Editura Dacia, Cluj -Napoca; 2001
20. Jung CG . Psihogeneza bolilor spiritului. Ed. Trei, Bucuresti ; 2003
21. Freud S. Nevroză, psihoză , perversiune. Editura Trei, Bucuresti ; 1999
22. http://www.psihologiaonline.ro/conferinte/383.html?task=view
23. Tacchi MJ, Scott J . Improving Adherence in Schizophrenia and Bipolar Disorders. The
Atrium, Southern Gate, Chichester, West Sussex: John Wiley and Sons, Denver ; 2005

42
24. Mason O, Startup M, Halpin S et al. Risk factors for transition to first episode psychosis,
among individuals with at -risk mental states. Schizophrenia Res ; 2004
25. Zuckerman M. Vulnerability to Psychopathology. A Biosocial Model. American
Psychiatric Publishing, Washington DC ; 1999.
26. Bessel A. Psychologi cal Trauma. Washington, DC ; 2005
27. Corcoran C, Mujica -Parodi L, Yale S, Leitman D, Malaspina D. Could Stress Cause
Psychosis in Individuals Vulnerable to Sch izophrenia? CNS Spectr. January 2002
28. Ruppert F. Traumă, atașament, constelații familiale. Psihoterapia traumei
Editura Trei, 2012
29. Dohrenwend BS, Dohre nwend BP. Stressful Life Events: Their Nature and Effects. John
Wiley & Sons Inc, Denver ; 1974
30. Korbek R., Cassidy J et al. Attachment, stress and psychop athology: a developmental
model. Cichetti, D. & D. Cohen, 2006
31. Lăzărescu M. Social Factors in the Ethi opatogenesis of schizophrenia. The European
Handbook of Psychiatry and Mental Health. Editura Antropos, Zaragoza ; 1991
32. Miller TM . Clinical Disorders and Stressful Life Events. International Universities Press,
Madison, CT ; 1997
33. Bolton D, Hill J. Mind, Mean ing and Mental Disorder. The Nature of Causal Explanati on
in Psychology and Psychiatry. Oxford University Press ; 1996
34. Korbek R., Cassidy J et al. Attachment, stress and psychop athology: a developmental
model. Cichetti, D. & D. Cohen, 2006
35. ICD-10. Clasifica rea tulburărilor mentale și de comportament. Editura All București ; 1998

43