Disciplina de Oto -Rino -Laringologie ŠOŠĐAN J. MIRELA MARIJA LUCRARE DE LICENȚĂ Conducător ș tiințific Șef de lucrări Dr. Lupescu Stelian T i m i ș… [602875]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
Departamentul de Chirurgie I
Disciplina de Oto -Rino -Laringologie

ŠOŠĐAN J. MIRELA MARIJA

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător ș tiințific
Șef de lucrări Dr. Lupescu Stelian

T i m i ș o a r a
2 0 1 6

I
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
„VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
Departamentul de Chirurgie I
Disciplina de Oto-Rino -Laringologie

ŠOŠĐAN J. MIRELA MARIJA

LUCRARE DE LICENȚĂ

EPISTAXIS: FORME ANATOMO -CLINICE, CAUZE ȘI TRATAMENT

Conducător ș tiințific
Șef de lucrări Dr. Lupescu Stelian
T i m i ș o a r a
2 0 1 6

II
Cuprins
Partea I. Noțiuni generale …………………………………………….. …………………………. 1
1. Introducere ……….. ………………………………………………………………………………………………1
2. Particularitățile anatomice ale vascularizației foselor nazale în relație cu
producerea epistaxisului …………………………………… ……………………………………………………3
3. Epistaxis: forme anatomo -clinice …………………………………………….. …………………………. 5
3.1. În funcție de sediul hemoragiei……………………………………………………………….. .5
3.1.1. Epistaxis anterior………………………………………….. ………………………….. 5
3.1.2. Epistaxis posterior……………………………………………………………………..5
3.1.3. Epistaxis difuz…………………………………………………………………………..5
3.2. După modul de apariție……………………. ……………………………………………………..5
3.2.1. Epistaxis primitiv………………………………………………………………………5
3.2.2. Epistaxis secundar………………………………………………. …………………….5
3.3. În funcție de gravitate…………………………………………………. …………………………. 6
3.3.1. Epistaxis ușor/mediu………………………………………………………………….6
3.3.2. Epistaxis grav……………………………………………………………………………6
4. Epistaxis: cauze ………………………………………………………………………………………………….7
4.1. Cauze l ocale…………………………………………………………………………………………..7
4.2. Cauze generale……………………………………………………………………………………….7
4.3. Cauze traumatice…………………………………………………………………………………….8
4.4. Cauze fa vorizante………………………………………………………. ………………………….. 8
4.5. Cauze nedeterminate. ………………………………………………………………………………8
5. Epistaxis: tratament ……………………………………………………………………………………………9
5.1. Tratament local…………. ………………………………………………………………………….. .9
5.1.1. Injectarea submucoasei a septului nazal…………………………………….. .10
5.1.2. Infiltrația canalului palatin posterior…………………………………………..10
5.1.3. Tehnica de cauterizare a petei vasculare……………………………………..10
5.1.4. Tamponamentul anterior al foselor nazale…………………………………..10
5.1.5. Tamponamentul posterior al foselor nazale…………………………………11
5.1.6. Alternative ale tamponamentului nazal……………………………………….12
5.2. Tratament general…………………………………………… …………………………………….13
5.3. Tratament chirurgical…………………………………………………………………………….13
Partea II. Contribuții personale …………………………………………………… ……….15
1. Material și metodă de lucru ……………………………………………………………………………….15
1.1. Repartizarea cazurilor de epistaxis în funcție de sex………………………………….16
1.2. Repartizarea cazurilor de epistaxis în funcție de vârstă………………………………17
1.3. Repartizarea cazurilor de epistaxis în funcție de localizarea sângerării…………18
1.4. Apariția epistaxisului în raport cu variațiile sezoniere…… …………………………..19
1.5. Simptomele asociate epistaxisului…………………………………………………………..19
1.6. Repartizarea epistaxisului în funcție de gravitate………………………………………21
1.7. E tiologia cazurilor de epistaxis studiate……………………………………………………21
1.8. Tratamentul efectuat…………………………………………………… …………………………26
2. Discuții …………………………………………………………………………………………………………. ….34
3. Concluzii ……………………………………………………………………………….. …………………… ……37
III.Bibliografie …………………………………………………………………………………… ………. 39

III

Aș dori să -i mulțumesc Domnului Doctor Lupescu Stelian pentru sprijinul și
îndrumarea acordată pe parcursul realizăr ii acestei lucrări de licență.

1
PARTEA I. NOȚIUNI GENERALE

1. INTRODUCERE

Fig. 1. Epistaxis

Epistaxisul definește sângerarea cu origine în fosele nazale. Est e una din cele mai
frecvente ur gențe în specialitatea O.R.L și o complicație posibilă a uneia din cele mai
frecvente urgențe de patologie medicală sistemică (puseul paroxistic de hipertensiune
arterială). Deși termenul de epistaxis (etimologic, scurgere picătură cu picătură) definește
toate formele de h emorag ie endonazală, considerăm că pentru hemoragiile mai abundente
este mult ma i precis termenul de rinoragie.
Epistaxisul afectează 60% din populație de -a lungul vieții, 6% fiind cazuri care se
adresează medicului . Este estimat că epistaxisul afectează 108 din 100 000 de persoane pe
an. În România aproximativ 6% din pacienții cu epistaxis se adreasează medicului și sunt
fie copii până la vârsta de 10 ani, fie adulți peste 40 de ani. Etiologia cazurilor de epistaxis
este în majorita tea cazurilor idiopatică.
Epistaxisul are un caracter „benign” in 90% din cazuri, dar poate constitui și cauz ă
de deces, ceea ce impune o abordare diagnostică completă și un tratament prompt.
Gravitatea și frecvența epistaxisului este determinată de unele particularități de
structură anatomică și condiții fiziopatologice ale nasului.
Epistaxisul poate fi anterior și/sau posterior, uni sau bilateral.
Epistaxisul poate fi confundat cu o hemoragie de origine bucală, o hemoptizie sau o
hemoragie digestivă . Diagnosticul diferențial î ntre un epistaxis posterior înghițit și o

2
hematemeză este dificil de stabilit. Un epistaxis înghițit poate fi responsabil pentru vomă,
iar aceste două forme de sângerare duc la melenă. Singura di ferență constă în faptul că
sângele unui epistaxis este sub forma de cheaguri, pe când în cazul unei hemoragii
digestive este roșu, necoagulat. Prezența sângelui roșu la nivelul peretelui posterior al
faringelui indica o origine nazală.
Cel mai important lucru, în cazul tratamentului de urg ență a unui epistaxis, este
estimarea sângerării și a riscului de decompensare sub forma unui șoc hemoragic. Pentru
aprecierea abundenței epistaxisului, trebuie luați în considerare doi factori importanți:
debitul și durata acestuia. Epistaxisul de abunden ță redusă sau medie poate pune in pericol
viața, dacă se întinde pe durata a mai multor zile sau săptămâni. Un epistaxis abundent
determină o sângerare foarte mare, bilate rală, anterioară și posterioară . Investig area
paloarei, a hipotensiunii ș i a tahicard iei este de o importanță primordială. Pentru un
tratament cât mai eficace este important ș i contextul în care survine epistaxisul, din cauză
că în unele situații pacientul poate fi mai puțin tolerant la pierderea sanguină ș i mai mult
expus la riscul de șoc hemoragic.

3
2. PARTICULARITĂȚILE ANATOMICE ALE
VASCULARIZAȚIEI FOSELOR NAZALE
ÎN RELAȚIE CU PRODUC EREA EPISTAXISULUI

Fig. 2. Vascularizația cavității nazale – secțiune transversală

Circulația arterială a foselor nazale provine din sistemul carotidian intern și extern.
Arterele etmoidale, anterioară și posterioară, sunt ramuri ale arterei oftalmice, care
provine din artera carotidă internă. Ele irigă etajul superior al foselor nazale (1/3 superioară
a septului nazal, meat ul și cornetul superior).
Artera sfenopalatină, ramură din artera maxilară internă, originară din artera
carotidă externă, irigă cele 2/3 posterioare ale septului nazal, precum și regiunea meatelor
și cornetelor mijlocii și inferioare.
Planșeul foselor n azale este irigat de artera palatină superioară (ramură din artera
maxilară internă), care ajunge în fosele nazale prin canalul palatin anterior și se
anastomozează cu ramurile nazopalatine (septale) ale arterei sfeno -palatine.
Unirea arterei sfeno -palatin e (ramura septală), a arterei palatine superioare (ramură
din artera maxilară internă) și a arter ei subcloazonului (ramură din artera labial ă
superioară, ce provine din artera facială) cu arterele e tmoidale, determină irigarea regiunii
anterioare a septulu i nazal .
Centrul zonei de anastomoză între sistemul carotidian extern și cel intern se află în
regiunea antero -inferioară a septului nazal, deasupra spinei nazale antero -superioare,

4
constituind: pata vasculară Valsalva -Kiesselbach (zona Little). Prin urmare, plexul
Kiesselbach este format prin anastomoza urmatoarelor artere:
 artera etmoidală anterioară (ramură din artera oftalmică)
 artera etmoidală posterioară (ramură din artera oftalmică)
 artera sfenopalatină (ramură terminală a arterei maxilare)
 artera palatină mare (ramură din artera maxilară)
 ramura septală a arterei labiale superioare (din artera facială)
Din punct de vedere anatomo -patologic, epistaxisul este consecința unei rupturi sau
eroziuni vasculare, fie a rteriale, venoase sau capilare ș i poate fi localizat sau difuz. Vasele
mucoasei nazale sunt sărace în fibre contractile și țesut conjunctiv perivascular. Zonele de
elecție ale sângerărilor nazale anterioare sunt: pata vasculară și zona mijlocie a septului
nazal. Sângerările posterioare apar cel mai frecvent la locul de pătrundere a arterei sfeno –
palatine în fosa nazală.

5
3. Epistaxis: forme anatomo -clinice
3.1. În funcție de sediul hemoragiei
Epistaxisul pre zintă următoarele forme clinice:
3.1.1. Epistaxisul anterior
Este cea mai frecventă formă ș i ocupă 90% din cazuri. Epistaxisul anterior se
produce, cel mai adesea, de la nivelul pe tei vasculare Kiesselbach, situată în zona antero –
inferioară a septului cartilagin os, la 1 cm deasupra spinei nazale. Sângele curge din fosele
nazale mai încet sau mai rapid, în cantitate mică sau moderată, durata fiind de la câteva
zeci de secunde până la 10 minute, totul depinzân d de severitatea agresiunii. În general se
oprește spontan și poate fi tratat la domiciliu. De cele mai multe ori este fără consecințe
grave, deoarece calibrul vasului afectat este redus.
3.1.2. Epistaxisul posterior
Este mult mai rar decât cel anterior, dar și mult mai sever. Hemoragia nazală
provine din porțiunea posterioară a foselor nazale. Foarte frecvent este lezată ramura
septală a a rterelor etmoidale posterioare ș i ramura arterei sfeno -palatine. În majoritatea
cazurilor h emoragia este masivă, bilaterală și necesită tratament de urgență. Vasul l ezat
este dificil de evidențiat.
3.1.3. Epistaxisul difuz
Epistaxisul difuz este o formă foarte gravă și rep rezintă hemoragia întregii muco ase
pituitare. Cel mai adesea se instalează în cadrul unor tulburări de coagulare .
Epistaxisul este cel mai frecvent unilateral, însă în unele cazuri mai grave poate fi
și bilateral.
3.2. După modul de apariție
Epistaxisul prezintă două forme:
3.2.1 Epistaxis primitv
Apare cel mai adesea la tineri, este “benign” , recidivant, idiopatic .
3.2.2. Epistaxis secundar
Reprezintă 98% din totalitatea hemoragiilor nazale, este simptomatic . Apare ca un
simptom unic de debut sau ca și o complicație a unor afecțiuni locale sau generale,
agravând și decompensând evoluția.

6
3.3. În funcție de gravitate
Epistaxisul prezintă trei forme:
3.3.1. Epistaxis ușor /mediu
Timpul de sângerare este scurt, cantitatea de sânge pierdută este mică, nu prezintă
simptome sistemice și nu este o urgență.
3.3.2. Epistaxis grav
Reprezintă o problemă de maximă urgență pentru viața bolnavului. Hemoragia este
abundentă, incoercibilă și are tendința de repetare. Bolnavul prezintă o stare generală
alterată, facies palid, pulsul ușor accelerat, iar tensiunea arterială este scăzută. For ma gravă
a epistaxisului se întâlnește la pacienții hipertensivi, după unele traumati sme, în bolile de
sânge, insufi ciența hepatică, după tratame ntul cu anticoagulante, în tumorile nazale sau
nazo -faringiene benigne sau maligne.

7
4. Epistaxis: cauze
4.1. Cauzele locale
Sunt cele mai frecvent e și ajung la un procent de 95% datorită particularităților de
structură anatomică și condiții fiziopatologice ale nasului. Ele sunt următoarele:
 Autotraumatisme (leziuni de grataj) ;
 Inhalație de pulberi, gaze, substanțe volatile corozive ;
 Variație de presiune atmosferică ;
 Rinite acute și cronice ;
 Perforații septale ;
 Tumori maligne și benigne rino -sinusale ;
 Corpii străini ;
 Rinolitiaza ;
 Paraziți (hirudinee, sporozoare) .
4.2. Cauzele generale
Sunt și ele numeroase, epistaxisul fiind simptomul unei afecțiuni generale a
organismului sau semnalul unei boli infecțioase. Ele sunt următoarele:
 Afecțiuni medicale:
– Vasculopatii (HTA -hipertensiune arterială, arterioscleroza);
– Bolile organice ale inimii (stenoza mitrală, insuficiența mitrală și
aortică, miocardita);
– Bolile ficatului (hepatita acută, insuficiența hepatică cronică,
spirochetoza ictero -hemoragică, ciroza);
– Bolile rinichiului (nefritele acute și cronice);
– Bolile pulmonare (emfizemul, tubercul oza);
– Bolile sângelui (hemofilia, anemiile grave, leucemiile, agranulocitoza,
telengiectazia multiplă hemoragică Rendu -Osler);
– Bolile carențiale (avitaminoze, scorbut);
– Bolile profesionale (intoxicații cu Pb, oxid de carbon, arsen, fosfor) ;
– Intoxicația cu alcool;
– Discrinii (pubertate, sarcină, insuficiență ovariană, menopauză);
– Boli infecto -contagioase (gripă, febră tifoidă, rujeolă, scarlatină, difterie,
variolă).

8
 Medicația:
– Antic oalgulante (heparina );
– Anticoncepționale orale ;
– Consumul de cocaină .
4.3. Cauze traumatice
 Traumatisme accidentale (fracturile bazei craniului, anevrismul intracranial
extradural post traumatic, fractura lamei ciuruite a etmoidului, disjuncțiile
cranio -faciale, fracturile piramidei nazale);
 Traumatisme chirurgicale .
4.4. Cauze favorizante
 Activitatea fizică obositoare ;
 Excese gastronomice ;
 Excese alcoolice ;
 Excese sexuale ;
 Băi de soare prelungite ;
 Desfășurarea activității în condiții speciale (temperaturi înalte, subteran) .
4.5. Cauze nedeterminate
 Boala Rebattu și B olot – epistaxisul criptogenetic .

9
5. Epistaxis: tratament
Conduita terapeutică în epistaxis a re drept obiective:
– Hemostaza locală ;
– Anihilarea cauzei ;
– Reechilibrare volemică ;
– Combaterea simptomelor asociate sângerării și/sau afecțiunii cauzale .
Medicația hemostatică locală:
– Trombina – pudră hidrosolubilă
– Soluție de antipirină 10%
– Apă oxigenată 12%
– Bureți de fibrină (GELASPON)
– Colagen hemostatic (AVITENE -pudră, PANIGEN – folie)
– Substanțe vasoconstrictoare :
 Efedrină 2%
 Adrenalină 1%
 Cocaină 2%
 Nafa zolină 0,5% (NAFAZOLIN – soluție oftalmică) ș i 1% RINOFUG
 Unguent hemostatic cu TANIN

5.1. Tratamentul local
Pentru a preveni alterarea stării generale a bolnavului, scăderea tensiunii arteriale,
anemia centrilor nervoși și lipotimia, tratamentul local cu asigurarea hemostazei este
obiectivul principal al oricărei conduite terapeutice. Exista mai multe posibilități
terapeutice locale și ele trebuie alese și utilizate în raport cu fiecare caz în parte, du pă cum
urmează:
– calmarea bolnavului ;
– poziția bolnavului (așezat pe scaun, îndepărtată orice constricție de la nivelul
gâtului, cu capul flectat pe piept);
– evacuarea cheagurilor din fosele nazale (aspirație din fiecare fosă separat);
– pe aripa nazală de partea hemoragiei facem presiune digitală;

10
– în vestibulul nazal introducem tampoane de vată îmbibate în soluție de antipiri nă
20% sau apă oxigenată ;
– obligatoriu se vor măsura pulsul și tensiunea arterială și se va cuantifica sângerarea
(indice ALGOVER – raport puls/tensiune arterială);
– Se vor examina clinic fosele nazale și faringele prin narinoscopie, rinoscopie
anterioară, rinoscopie posterioară, bucofaringoscopie, totul în scopul precizării
topografiei sângerării și identificării cauzei;
Aceste manevre ter apeutice simple, provizorii, sunt urmate, în cazul lipsei de
remisie, de :
5.1.1. Injectarea submucoasei a septului nazal
În unele situații, înainte de a se aplica tehnica de caut erizare chimică a petei
vasculare, se injectează în submucoasa septului nazal (între mucoasă și pericondru) un
amestec d e 10 ml xilina 1% cu 5 picături adrenalină. Simpla distensie hidrică poate
comprima regiunea sângerândă și realiza hemostaza locală.
5.1.2. Infiltrația canalului palat in posterior
Este încă o metodă de hemostază locală și anestezie în același timp. Se efectuează
introducându -se acul 2,5 -3 cm în canalul palatin posterior și injectându -se 2 ml de Xilină
1%.
5.1.3. Tehnica de cauterizare a petei vasculare
Un tampon de vată înmuiat în lidocaină cu adrenalină se menține în fosa nazală 3 -5
minute. Cauterizarea se realizează cu acid tricloracetic 5% sau soluție de nitrat de argint
10-20%. Când se folosește acidul tricloracetic există pericolul lezării profunde a septului
nazal și predispune la perforație septală. O altă posibilitate constă în electrocoagularea
locului care sângerează cu un cauter bipolar. După cauterizare se introduce în nas un
pansament î mbibat în substanțe uleioase, care se îndepărtează după 1 -2 zile.
5.1.4. Tamponamentul anterior al foselor nazale
Este indicat în sângerările care nu pot fi controlate prin tehnica cauterizării. Se
recomandă utilizarea unui separator din silastic pentru fosa care nu sângerează ce permite
ventilația acesteia. Instrument arul necesar: o sursă de lumină (lampa CLAR, oglinda
frontală), specul nazal, pensa în baionetă, pensa LUBET -BARBON, meșa de tifon (având
lungimea de 0,50 și 1 m și lățimea de 1 cm) sau comprese sterile î mbibate în eucaliptol 1%
sau vitamina A soluție uleioasă.

11
Se va face anestezia fosei nazale cu Xilină 2 -4%. Cu ajutorul speculului nazal și al
pensei, sub controlul vederii , se introduce meșa îmbibată în substanțe uleioase pliind -o
dinapoi înainte, umplân d spațiul dintre septul nazal și cornete, lăsând ambele extremități în
exteriorul narinelor. Cu o mișcare de tracțiune asupra capătului liber de meșă, lăsat î n afara
fosei nazale , se strânge pliajul și se evita că derea meșei în faringe. Capă tul liber al me șei se
tasează în orificiul narinar sau se taie.
Tamponamentul cu comprese se efectuează prin supraetajare de la planșeu în sus și
în lungul fosei nazale. Când se folosesc compresele pătrate multiple există riscul uitării
uneia din ele și ca urmare pot apa re complicații septice.
Tot pentru tamponamentul anterior se mai folosesc și peliculele sau bureții de
fibrină, cu gelapson îmbibat cu E.A.C. (Acid epsilon aminocaproic), degete de mănușă de
cauciuc umplute cu comprese sau baloane de cauciuc care se umflă cu aer după ce se
introduc în fosa nazală.
Fosele nazale se lasă tamponate aproximativ 48 de ore. Este obligatorie
supravegherea bolavului cu tamponament anterior pentru a se evita continuarea sângerării
pe cale posterioară sau apariția unor complicații septice.
Fig. 3. Tamponamentul anterior prin folosirea meșei
5.1.5. Tamponamentul posterior al foselo r nazale
Are indicații restrânse și se folosește în hemoragiile nazale posterioare care nu pot
fi controlate prin tamponament anterior, în sângerările nazofaringiene asociate cu fracturi
de bază de craniu, tumori sau după adenoidectomie. Instrumentarul și materialele necesare
vor fi aceleași ca și la tamponamentul nazal anterior, plus 1 -2 sonde Nelaton Nr.16 -18.
Se pregătește tamponul dintr -o meșă sterilă î mbibată în soluție ce conține Sin erdol,
vitamina C și Xilină 1%. La mijlocul tamponului de mărimea cavumului se leagă trei fire
de mătase. Întâi se introduce o sondă Nelaton subțire pe una din fosele nazale până ce
capătul ei ajunge în rinofaringe, de unde este prins cu o pensă și scos af ară din cavitatea
orală. La acest capăt se leagă unul din firele tamponului. După aceea, se retrage sonda prin
nas împreună cu firul care este scos și el prin orificiul narinar. Aceeași manevră se repetă și

12
la fosa nazală opusă. În continuare se trage de a mbele fire, ajutând cu degetele fixarea
tamponului pe pereții nazofaringelui. Firele sunt legate de o compresă care acoperă
orificiile nazale. Se scoate din cavitatea bucală cel de -al treilea fir, care se fixează cu
leucoplast pe obraz și servește la extra gerea tamponului după 3 -4 zile. Se recomandă
antibioterapie.

Fig. 4. Tehnica tamponamentului posterior
Posibilele complicații ale tamponamentului anterior și posterior sunt:
– Sinuzita, otita;
– Manifestări reflexe orbito -oculare (lăcrimare, fotofobie, conjunctivită);
– Complicații neurologice (diplopie, nevrită optică);
– Nevralgii faciale;
– Anosmie pasageră;
– Complicații digestive;
– Septicemie .
5.1.6. Alternative ale tamponamentului nazal
O alternativă ar fi montarea sondei cu balonaș
(simplu sau dublu) sau de cate ter Reuter. Sunt folosite
în situații de urgență, sunt introduse prin nas în
nazofaringe și umflate cu aer sau lichid.

Fig.5. Sonda cu balonaș

13
5.2. Tratamentul general
Urmărește prevenirea complicațiilor septice în periada tamponării foselor nazale,
precum și prescrierea tratamentului necesar leziunilor somatice care au provocat
hemoragia. Pacientului se recomandă regim igieno -dietetic, evitarea expunerii la soare,
efortul fizic și consumul de acool. Pentru prevenirea complicațiilor septice de vecinătate se
recomandă bolnavului a dministrarea de 800000 -1600000 U.I . penicilină zilnic la 6 ore sau
1-2 g de Sulfametin, atâta timp cât este tamponat. Ca și medicație hemostatică și corectoare
a discraziilor sanguine, a alterărilor endoteliului capilar, precum și a ins uficienței hepatice
se administrează, în funcție de particularitatea cazului, microtransfuzii, extract de ficat,
vitamina B12, vitamin C, vitamin K, fitomenadion, adrenostazin, venostat, rusotid, calciu,
acid epsilon aminocaproic, radioterapie splenică.
5.3. Tratamentul chirurgical
Se impune foarte rar, doar atunci când epistaxisul este recu rent, nu ră spunde la
tratament conservator, când toate celălalte tratamente sunt ineficace și când viața
bolnavului este în pericol.
Epistaxisul grav de origine tumorală ș i epistaxisul din angiomatoza hemoragică
difuză (Rendu -Osler) reprezintă o indicație majoră de ligaturare arterial ă (carotida externă,
maxilara internă, etmoidala ant erioară). În mod cu totul excepț ional se pune indicația de
ligatură vasculară în hemoragii le nazale grave prin aterom vascular, hemoragiile
posttraumatice și cele prin cauze nedeterminate.
Tratamentul chirurgical este contraindicat în hemoragiile nazale determinate de
unele tulburări ale crazei sanguine.
Cauterizarea arterei sfenopalatine pe ca le endoscopică este o metodă chirurgicală
de mare success și este des folosită. Se folosește cu precădere la pacienții cu epistaxis
posterior.
Mai sunt si alte metode chirurgicale care se folosesc în tratamentul epistaxisului.
Ele sunt următoarele:
– Rezecția septală;
– Ligatura arterei maxilare interne pe cale transmaxilară în fosa
pterigopalatină;
– Embolizarea arterei maxilare interne sub control arteriografic ;
– Ligatura arterei carotide externe;

14
– Ligatura arterelor etmoidale;
– Dermoplastie;
– Cauterizare c u laser (perimetrul petei vasculare).
În concluzie , epistaxisul este o afecțiune curentă, benignă in 90% din cazuri.
Tratamentul e ste eficient numai dacă se aplică prompt, cu un raționament medical și o
tehnică bine însușită.

15
PARTEA II. C ONTRIBUȚII PERSONALE

1.MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU
S-au observat în ultimii ani , în diferite studii statistice că epistaxisul are o incidență
destul de crescută . Datorită apariției sale la ambele sexe , afectării la orice vârstă , cu o
evoluție și prognostic î n genera l favorabil, este totuși necesar ă monitorizarea rezultatelor
din viața de zi cu zi.
Această lucrare am realizat -o pe baza materialului cazuistic al Clinicii ORL din
Timișoara. Am urmărit cazurile de epistaxis pe o perioadă de 2 ani, din 2013 până în 2015 .
Din numărul total de cazuri de epistaxis tratate, am luat în studiu un număr de 88 de
pacienți. Am urmărit următoarele aspecte ale cazurilor cu epistaxis:
– Sexul ;
– Vârsta ;
– Localizarea sângerării ;
– Variațiile sezoniere ;
– Simptomatologia ;
– Gravitatea ;
– Etiologia ;
– Tratamen tul.

16
1.1.Repartizarea cazurilor de epistaxis în funcție de sex
Din studiu am observat că b ărbații sunt mai afectați decât femeile. Dintre cele 88 de
cazuri, 51 din cazuri sunt de sex masculin și 37 de sex feminin. Procentual, bărbații
constituie 58%, iar femeile 42%. Rata bărbați -femei este de 1,38:1.

Tabelul I. Repartizarea cazurilor în funcție de sex
Sex Număr de cazuri Procente
Bărbați 51 58%
Femei 37 42%

Fig. 6. Repartizarea cazurilor de epistaxis pe sexe 58% 42%
Bărbați
Femei

17
1.2. Repar tizarea cazurilor de epistaxis în funcție de vârstă
Pacienții cu epistaxis încadrați în studiu, au o vârstă cuprinsă între 8 și 76 de ani.
Majoritatea paciențiilor au peste 40 de ani. 32 de cazuri, adică 36, 36% dintre pacienți au o
vărstă între 40 și 50 ani. Doar 1 pacient, adică 1, 14% este încadrat în grupul de vârstă de
71-80 ani.
Tabelul II. Repartiția cazurilor în funcție de vârstă
Vârsta (ani) Numărul de cazuri Procentul
0-10 4 4,55%
11-20 11 12,50%
21-30 9 10,23%
31-40 8 9,09%
41-50 32 36,36%
51-60 17 19,32%
61-70 6 6,82%
71-80 1 1,14%
Fig. 7. Distribuția cazurilor de epistaxis pe grupele de vârstă 5%
13%
10%
9%
36% 19% 7% 1%
0-10
11-20.
21-30
31-40
41-50
51-60
61-70
71-80

18
1.3. Repartizarea cazurilor de epistaxis în funcție de localizarea sângerării
La rinoscopia anterioară și posterioară , 50 de cazuri (56,82%) a u reprezentat
sângerare de la nivelul septului nazal. Dintre acestea, 36 de cazuri (40.91%) de la nivelul
anterior și 14 cazuri (15,91%) de la nivelul posterior al septului nazal. La 12 pacienți
(13,63 %) sediul epistaxisului era de la nivelul peretelui lateral, atât de la nivelul cornetului
inferior, cat și de la cel mijloc iu. La 26 de cazuri (29,55%) sângerarea provenea de la
nivelul planșe ului cavității nazale. Din totalul de 88 de pacienți, doar 11 prezentau
sângerare bilaterală.

Tabelul III. Cazurile de epistaxis în funcție de sediul sângerării
Sediul Numărul de cazuri Procentul
Septul anterior 36 (40,91%)
Septul posterior 14 (15,91%) 50 56,82%
Peretele lateral: cornetul mijlociu
și inferior 12 13,63 %
Planșeul cavității nazale 26 29,55%
Fig. 8. Repartizarea cazurilor de epistaxis în funcție de localizarea sângerării
57%
14% 29%
Septul nazal anterior și
posterior
Cornetul mijlociu și inferior
Planșeul cavității nazale

19
1.4. Apariția epistaxisului în raport cu variațiile sezoniere
Am observat că epistaxisul este mai frecvent toamna și iarna decât primăvara și
vara. Din totalul de 88 de cazuri, 52 (59%) au fost raportate în lunile octombrie -februarie,
iar 36 (4 1%) din cazuri în lunile martie -august.

Fig. 9. Apariția epistaxisului în raport cu variațiile sezoniere

1.5. Simptomele asociate epistaxisului
Pe lângă epi staxis, majoritatea pacienți lor s-au prezentat și cu alte simptome
asociate . Cel mai frecvent simptom asociat epistaxisului este cefaleea, care a fost prezentă
la 44 dintre pacienți. Alte doua simptome foarte frecvente sunt obstrucția nazală și
secrețiile nazale, apărute la 41, respectiv 32 de cazuri. Unii pacien ți au prezentat și semne
și simptome , mai puțin frecvente, cum sunt: masă intranazală, d urere nazală, traumă, edem
la nivel naza l, dispnee, febră, palpitații, edemul regiunii suborbitale și exoftalmie.

41%
59% Vara și primăvara
Toamna și iarna

20
Tabelul IV. Simptome asociate epistaxisului
Simptome Numărul de cazuri Procent
Epistaxis 88 100%
Cefalee 44 50%
Obstrucție nazală 41 46,59%
Secreție nazală 32 36,36%
Masă intranazală 21 23,86%
Durere nazală 18 20,45%
Edemul regiunii nazale 7 7,95%
Traumă 5 5,68%
Dispnee 4 4,55%
Febră 2 2,27%
Edem suborbital 1 1,14%
Palpitații 1 1,14%
Exoftalmie 1 1,14%
Fig. 10. Simptomele asociate epistaxisului
0102030405060708090100
Numărul de cazuri

21
1.6. Repartizarea epistaxisului în funcție de gravitate
Efectuând studiul de față putem observa că, în funcție de gravitate, procentajul cel
mai mare îl constituie epistaxisul benign reprezentând 87% din cazuri, pe când epistaxisul
malign, grav este prezent în doar 13% din cazuri.

Fig. 11. Repartizarea epistaxisului în funcție de gravitate

1.7. Etiologia cazurilor de epistaxis studiate
Din cele 88 de cazuri de epistaxis studiate, 30 sunt de cauză idiopatică (34,09 %).
Următorul grup de pacienți s -au prezentat cu epistaxis de cauză cardio -vasculară
(hipertensiune, arterioscleroză etc. ). Acestui grup aparțin 27 din cazuri (30,68 %). Restul
cauzelor de apariție a epistaxisului la cazuril e studiate sunt: infecții (18,18 %), malformații
de piramidă nazală (6,81 %), traume (4,55%), dicrazii sanguine (3,40%), uremie (1,14 %),
neoplazii (1,14%).
La examinarea externă a nasului, s -au găsit malfomații ale piramidei nazale la 6 din
cazuri (6,81 %). Deviațiile de sept nazal sunt cele mai frecvente malformații nazale care au
declanșat rinoragia. O frecvență mărită a epistaxisului se observă la nivelul crestelor
septale mari, care uneori veneau în contact c u pereții laterali ai foselor nazale. În cazul
deviațiilor de sept, sângerăriile au fost cel mai frecvent localizate la nivelul petei vasculare
Kisselbach. Am întalnit sângerări și de la nivelul posterior al septului nazal, însă într -un
procent mai mic.
13%
87% Epistaxis benign, ușor
Epistaxis malign, grav

22

Fig. 12. Deviația de sept nazal – cauză frecventă a epistaxisului

Din totalul paciențiilor internați cu epistaxis, cauza cea mai frecventă a fost de
natură cardio -vasculară. Hipertensiunea arterială este cea mai frecventă boală cardio –
vasculară care deter mină epistaxis. Majoritatea pacienților hipertensivi care s -au prezentat
cu epistaxis au o vârstă înaintată, sunt supraponderali, cu facies vultos, congestionat și cu
multiple telengiectazii. La majoritatea paciențiilor cu HTA, epistaxisul este recidivant,
grav și se datorește nerespectării tratamentului medicament os recomandat și a regimului
alimentar.
La pacienții cu epistaxis de cauză cardio -vasculară aflați sub tratament cu
anticoagulante, rinoragia a fost mai frecventă la cei care au urmat tratament cu
antivitamină K (Trombostop și Sintrom). Epistaxisul a apărut de obicei la pacienții care și –
au supradozat tratamentul. Pacienții din studiu, pe lângă HTA, au prezentat și afecțiuni
precum: insuficiență cardiacă, cardiopatie ischemică, insuficiență renală cronică, diabet
zaharat.
Unii pacienți din studiu au prezent at epistaxis de cauză traumatică. Cantitatea și
severitatea rinoragiei este dată de natura și suprafața agentului vulnerant, direcția
imprimată, intensitatea impactului ș i rezistența osoasă, tipul de leziuni det erminate (închise
sau deschise), prezența sau absența fracturilor. Contuziile, plăgiile, fractura oaselor proprii

23
nazale, fracturile sinusurilor maxilare, etmoidale, frontale pot genera epistaxis. Corpii
străini intranazali și sinechiile septo -turbinare pot genera epistaxis tot de cauză traumatică.
Unele cazuri din studiul de față s -au prezentat cu epistaxis generat de cauze
inflamatorii. Epistaxisul este întâlnit ca și simptom atât în patologia rino -sinusală acută, cât
și în reacutizările rino -sinuzitelor cronice. La pacienții aflați în studiul clin ic, factorii care
au determinat atât patologia rino -sinusală acută, cât și pe cea cronică sunt de natură virală,
bacteriană și alergică. Este foarte importa ntă efectuarea anamnezei corecte și detaliate a
paciențiilor care se prezintă cu epistaxis, pentru d ecelarea cât mai corectă a cauzei.
Tratarea corectă a cauzei, rezultă cu tratarea epistaxisului și pervenirea apariției unui nou
episod. Din anamneza pacienții lor prezentați cu epistaxis, apă rut pe fondul unei sinuzite
acute, am decelat și următoarele semn e și simptome: congestie și obstrucție nazală, rinoree
anterioară, senzația de durere și plenitudine facială, tulburări de olfacție și febră.
Din studiul efectuat, doar un singur pacient s -a prezentat cu epistaxis de cauză
tumorală. Epistaxisul a apărut ca și simptom în faza terminală a cancerului, câ nd tumora a
invadat structurile vecine.
La pacienții cu discrazii sanguie, epistaxisul a fost declanșat fie spontan, fie prin
traumatism minor. La acești pacienți este afectat unu l dintre cei trei timpi ai hemostazei. La
pacienții cu dicrazii sanguine epistaxisul este frecvent și recidivant.

Fig. 13. Sinuzita – cauză a epistaxisului

24
Tabelul V. Etiologia epistaxisului
Cauza Numărul de cazuri Procent
Idiopatică 30 34,09 %
Cardio -vasculară (HTA,
arterioscleroză etc.) 27 30,68 %
Infecții 16 18,18 %
Malformații de piramidă
nazală 6 6,81%
Traumă (chirurgicală/non –
chirurgicală) 4 4,55%
Discrazii sanguine 3 3,40%
Uremie 1 1,14%
Neoplazie 1 1,14%

25
Fig. 14. Etiologia epistaxisului

34%
31% 18% 7% 5% 3% 1% 1%
Idiopatică
Cardio-vasculară
Inflamatorie
Malformații de piramidă nazală
Traumatică
Dicrazii sanguine
Uremie
Neoplazie

26
1.8. Tratamentul efectuat

Modalitățile de tratament sunt împărțite în chirurgicale și non -chirurgicale. Din cele
88 de cazuri studiate, 62 de cazuri (70,45%) au răspuns la metode non -chirurgicale. Dintre
metodele non -chirurgicale de tratament , cea mai folosită a fost tamponamentul nazal
anterior, care s -a efect uat la 38 de pacienți (43,18%), urmată de cauterizare locala, care s -a
efectuat la 17 pacienți (19,31%). 26 de cazuri (29,55%) de episistaxis au necesitat metodă
terapeutică chi rurgicală . Nici un caz din acest studiu nu a necesitat ligaturare arterială.
Spitalizarea paciențiilor a fost de o durată de 1 până la 5 zile, cu o medie de 3,5
zile. 8 pacienți (9,09%) au necesitat transfuzie sanguină. Mortalitatea este zero.

Tabelul VI. Modalitățile de tratament în epistaxis
Modalități de tratament Numărul de cazuri Procent
Non-chirurgicale 62 70,45%
Chirurgicale 26 29,55%

27
Fig. 15. Modalitățile de tratament a cazurilor cu epistaxis

Anatomia vascularizației nazale este responsabilă de faptul că sângerările
posteriore sunt mult mai dificil de d escoperit și tratat din cauză că nu pot fi văzute și
apreciate prin rinoscopia anterioară. Sângerările de la nivelul peretelui lateral nazal, de
deasupra cornetului mijlociu sunt fo arte frecvente. Ramurile septale laterale și mediale ale
arterei sfeno -palatine și ramura etmoidală posterioară a arterei oftalmice sunt responsabile
de 80 -90% din sângerări. Artera sfeno -palatină trece prin gaura sfeno -palatină și se divide
în mai multe r amuri care sunt responsabile de sângerările posterioare.

70% 30%
Non-chirurgicale
Chirurgicale

28
Metodele non -chirurgicale efectuate pe pacienții aflați în studiul clinic de față sunt
următoarele:
 Tamponamentul anterior
 Tamponamentul posterior
 Montarea sondei cu balonaș
 Cauterizare locală (chimică, electrică)
Tamponamentul anterior al foselor nazale este metoda cea mai utilizată pentru
tratarea epistaxisului la pacienții din studiu. Tamponamentul anterior a fost efectuat la 38
de pacienți (43,18%). Cauterizarea locală a fost efectuată la 17 cazuri (19,31%) și se află
pe locul 2 ca și utilizare. Montarea sondei cu balonș, ca și alternativă a tamponamentului
nazal, a fost efectuată la 6 pacienți (6,82%). Tamponamentul posterior a fost efectuat la un
singur pacient (1,14%) .

Tabelul VII. Trat amentul non -chirurgical al epistaxisului
Metodele de tratament non –
chirurgical folosite Numărul de cazuri Procent
Tamponamentul anterior 38 43,18%
Cauterizarea locală (chimică,
electrică) 17 19,31%
Montarea sondei cu balonaș 6 6,82%
Tamponamentul posterior 1 1,14%

29

Fig. 16. Metodele non -chirurgicale folosite în tratarea epistaxisului

Fig. 17. Tratamentul ep istaxisului folosind sonda cu balonaș

62 38 17 6 1
0 10 20 30 40 50 60 70Totalul pacienților tratați prin metode non-
chirurgicaleTamponament anteriorCauterizare localăMontarea sondei cu balonașTamponament posterior
Numărul de cazuri

30

Metodele chirurgicale efectuate pe pacienții aflați în studiul clinic de față sunt
următoarele:
 Chirurgia septului nazal
 Chirurgia sinusală
Din cei 88 de pacienți, 26 (29,55%) au avut nevoie de o metodă chirurgicală pentru
tratarea epistaxisu lui. Cea mai folosită metodă a fost chirurgia septului nazal care s -a
efectuat la 16 pacienți (18,18 %). La 10 pacienți (11,36%) s -a intervenit chirurgical asupra
sinusurilor pentru tratarea rinoragiei. Ligatura de arteră nu s -a efectuat la nici un pacient.

Tabelul VIII. Metodele chirurgicale folosite pentru tratarea epistaxisului
Metodele chirurgicale Numărul de cazuri Procent
Chirurgia septului nazal 16 18,18%
Chirurgia sinusală 10 11,36%
Ligatură arterială 0 0

31

Fig. 18. Metodele chirurgicale folosite în tratarea epistaxisului

Cele mai frecvente complica ții ale tratamentului non -chirurgical ale epistaxisului
raportate sunt:
 Locale:
– Sinechie nazală;
– Perforație de sept nazal;
– Sinuzită;
– Parestezie facială;
– Otită medie seroasă;
– Deformitate estetică.
 Sistemice:
– Hipoxie;
– Aritmie cardiacă;
– Hipovolemie;
– Sepsă;
– Moarte.
0 5 10 15 20 25 30Totalul pacienților tratați prin metode
chirurgicaleChirurgia septului nazalChirurgia sinusurilor
Numărul de cazuri

32

Fig. 19. Cele mai frecvente complicații locale ale tratamentului non-chirurgical

Fig. 20. Cele mai frecvente complicații sistemice ale tratamentului non -chirurgical
Complicațiile
locale ale
tratamentului
non-
chirurgical
Sinechie
nazală
Perforație de
sept nazal
Parestezie
facială
Otită medie
seroasă
Deformitate
estetică
Complicațiile
sistemice ale
tratamentului
non-
chirurgical
Hipoxie
Aritmie
cardiacă
Hipovolemie
Sepsă
Moarte

33

Cele mai frecvente complicații ale tratamentului chirurgical ale epistaxisului
raportate sunt:
 Fistulă oro -antrală;
 Perforație de sept nazal;
 Disfuncția nervului infra -orbital;
 Oftalmoplegie;
 Orbire;
 Deformitate estetică;
 Infarct miocardic.

Fig. 21. Cele mai frecvente complicații ale tratamentului chirurgical
Complicațiile
tratamentului
chirurgical
Fistulă oro -antrală
Perforație de sept
nazal
Disfuncția nervului
infra -orbital
Oftalmoplegie
Orbire
Deformitate
estetică
Infarct miocardic

34
2. DISCUȚII
Epistaxisul este un simptom foarte frecvent în dispilina de Oto -rino-laringologie.
Aceasta se poate explica prin faptul că epistaxisul este o problemă a populației mai în
vârstă cu diferite afecțiuni cardio -vasculare.
Studiul a demonstrat că epistaxisul a fectează mai frecvent populația cu vârsta peste
40 ani (63,64%), cu o medie la 47,8 ani. Sexul masculin (57,95%) este mai afectat decât
sexul feminin (42,05%). Rata bărbați -femei este de 1,38:1,00.
La 50 de pacienți din cei 88 studiați , sediul sângerării a fost de la nivelul se ptului
nazal, dintre care 36 de la nivelul anterior și 14 de la nivelul posterior al septului nazal. 26
de pacienți au prezentat sângerări de la nivelul planșeului nazal. Doar 11 pacienți s -au
prezentat cu epistax is bilateral.
Am obesrvat că epistaxisul este mai frecvent în anotipurile toamna -iarna (59%)
decât primăvara -vara (41%).
Dintre simptomele asociate epistaxisului, cel mai frecvent este cefaleea, care a fost
prezentă la jumătate dintre pacienți . Alte simptome frecvente sunt și durerea nazală,
secrețiile nazale, obstrucția nazală, durere în regiunea nazală.
87% dintre pacienți s -au prezentat cu epistaxis benign, ușor, pe când doar 13% au
prezentat forma gravă, malignă.
La 30 de pacienți (34 %) nu s-a putut identifica cauz a apariției epistaxisului. La 27
din cazuri (31%), epistaxisul a fost de cauză cardio -vasculară. La restul pacienților,
epistaxisul a fost din cauza infecțiilor, malformației de piramidă nazală, traumelor,
discraziilor sanguine, ne oplaziilor, uremiei.
Printre pacienții acestui studiu s -au gă sit atât consumatori cronici de alcool, cât și
fumători, factori care cresc riscul hipertensiunii arteriale și a arteriosclerozei. Odată cu
creșterea hipertensiunii arteriale și a arterioscleroze i crește și riscul epistaxisului. Din
studiul de față, 26% dintre pacienți sunt fumători și 27% consum atori cronici de alcool. Se
recomandă paciențiilor corectarea factorilor de risc și menținerea valorilor tensiunii
arteriale în limite normale.
Fiecare caz de epistaxis trebuie în detaliu investigat și orice dicrazie sanguină
exclusă cât mai rapid posibil. Din anamneza pacientului trebuie descoperit de ce boli mai
suferă și ce tratament ia, dacă consumă droguri sau dacă a suferit recent de vreo tr aumă
nazală. Consumul de anticoagulante la pacienții cardiaci poate determina epistaxis.
Consultul oto -rino-laringologic trebuie făcut complet și trebuie descoperită sursa sângerării
cu orice preț. Dacă pacientu l, la prezentarea s a la spital, are deja nasu l tamponat,

35
tamponamentul trebuie îndepărtat pentru ca medicul specialist să identifice locul
sângerării. Dacă sângerarea provine de la nivel ul zonei Little, cauterizarea cu nitrat de
argint este de obicei unica intervenție necesară. Dacă locul sângerării nu poate fi identificat
și tamponamentul este dificil de efectuat sau nu este suficient, atunci cea mai bună soluție
ar fi intervenția chirurgicală. Dacă hemoragia determină hipovolemie și șoc, tratamentul
adecvat cu substituție sanguină trebuie efectuat c ât mai rapid posibil. Tamponamentul
posterior trebuie efectuat doar în situații de urgență și la cazuri cu epistaxis grav, deoarece
cauzează discomfort bolnavului. Ligatura de arteră se poate lua în considerare dacă
sângerarea nu se poate opri cu nici o al tă metodă , mai puțin invazivă , în decurs de 3 -4 zile .
În studiul de față nici un pacient nu a necesitat ligatură de arteră.
Pacienții din studiu au fost categorizați în două grupuri: tratați prin metode non –
chirurgicale și cei prin metode chirurgicale. Ca zurile la care metodele non -chirurgicale au
suferit eșec, au fost tratate prin metode chirurgicale. Alegerea metodei chirurgicale
adecvate de tratament trebuie facută pentru fiecare caz în parte și trebuie să respecte
următoarele: să fie eficientă, să nu d ea complicații și trebuie luat în considerare și calculat
raportul cost -beneficiul. Tamponamentul nazal este simplu de efectuat, ușor de plasat și
îndepărtat și are o eficiență de 45%. 70% din pacienții din studiu au fost tratați cu succes
prin metode non -chirurgicale. Strategiile conservative de tratament nu au fost eficiente în
30% din cazuri și acești pacienți au beneficiat de tratament chirurgical. În ultimii anii,
utilizarea sondei cu balonaș a crescut rata de succes în tratarea și controlol epistaxisu lui
grav.
Cele mai frecvente complicații ale tamponamentului nazal sunt: hipoxia, aritmiile
cardiace, ischemia miocardică și sepsa cu bacterii gram -negative. Alte complicații relativ
minore sunt: di sfunția trompei lui Eustache, si nuzita, edem ul facia l și perforația de sept
nazal.
Metodele chirurgicale folosite sunt chirurgia septului nazal și chirurgia sinusală.
Rata de eșec este mică, însă spitalizarea este mai lungă decât în cazul terapiei non –
chirurgicale. Pe lângă complicațiile posibile ale inter venției chirurgicale, pacienții din
studiu au raspuns bine la acest tratament și s -au vindecat complet.
Din cazurile cu epistaxis studiate, doar 7% au necesitat transfuzie sanguină. Nici un
pacient nu a decedat.
Adevărata prevalență a epistaxisului nu est e cert cunoscută din cauză că foarte
multe cazuri de epistaxis sunt auto -limitate și nu sunt raportate. Medicului se adresează
doar pacienții cu epistaxis recidivant și grav care provoacă dicomfort.

36
Studiile arată că prin aplicarea metodelor de profilaxie se reduce rata și frecvența
epistaxisului. Profilaxia cuprinde măsuri de umidificare a aerului în interiorul locuinței,
evitarea infecțiilor acute și a traumatismelor, tratamentul corect al rinosinuzitelor și a
alergiilor, hidratarea mucoasei nazale cu ge luri, creme, loțiuni .
Posibilitățile actuale pentru tratarea epis taxisului nu sunt satisfăcătoar e din cauza
riscurilor și complicațiilor considerabi le. Totuși, morbiditatea și mor talitatea asociate
epistaxisului sunt destul de mici.

37
3. CONCLUZII
Lucrarea prezentă a făcut un studiu clinic -statistic retrospectiv privind epistaxisul,
pe o perioadă de doi ani: 2013 – 2015. Au fost studiate formele anatomo -clinice, cauzele
și tratament ul.
Din cazuistica efectuată în cadrul Clinicii ORL din T imișoara, în perioada 2013 –
2015, pacienții cu afecțiunii ce au inclus epistaxisul au avut o incidență de 6.5% după
datele din literatura de specialitate.
Epistaxisul este cea mai frecventă urgență ORL, se regăsește într -o patologie
variată, care impune o examinare minuțioasă clinică și paraclinică, pentru un management
etiopatologic și terapeutic corect.
Dintre patologiile ce au i nclus rinorag ia, afecțiunile cardio -vasculare s-au situat pe
primul loc, fiind urmate de patologia inflamatorie, malformațiilor de piramidă nazală,
traumelor, discraziilor sanguine, patologiei tumorale și uremiei.
Grupele de vârstă cele mai afectate au fost între 40 -50 ani, sexul masculin de
asemenea a fost mai afectat, iar mediul de proveniență a fost sensibil egal.
Simptomatologia bolnavilor cu epistaxis a fost însoțită de cefalee, obstrucție
nazală, secreție nazală, durere nazală, edemul regiunii nazale, dispnee, febră, edem
suborbital, palpitații, exoftalmie.
Diagnosticul pozitiv de epistaxis a fost ușor de stabilit prin exteriorizarea
sângerării , iar pentru diagnosticul de sediu, rinoscopia anterioară și endoscopia nazală au
contribuit la decelarea locului sângerării, a malformațiilor septului nazal, vizualizarea
secrețiilor purulente cu striuri sanguinolente sau a tumorilor de la acest nivel.
Diagnosticul etiologic s -a putut stabili cu ajutorul examenelor paraclinice, care ne –
au ajutat și la vizualizarea modificărilor mucoasei, a sinusurilor, la studierea corectă a
zonei afectate și a rapo rtului ei cu structurile î nvecinate.
Managementul terapeu tic al patologiei ce a inclus epistaxisul, a inclus măsuri
terapeutice medicamentoase și chirurgicale sau împreună, în funție de beneficiul
pacientului. Tratamentul espistaxisului a vizat patologia care l -a generat.
Având în vedere patologia foarte variată generatoare a epistaxisului , bogăția
simptomelor de însoțire, multitudinea posibilițăților de explorare paraclinice , ne-au dat
șansa efectuării unui diagnostic și tratament corect. Odată cu studierea fiecărei patologii
generatoare de epistaxis, am avut posibilitatea de a combina atât tratamentul medical și

38
chirurgical, care au condus la elaborarea unui ghid de diagnostic și terapeutic al pacienților
cu epistaxis aplicabil în Clinica ORL din Timișoara.
Fiind o patologie foarte frecventă, epistaxisul este studiat în permanență de medicii
specialiști ORL, cu scopul cunoașterii cît mai precise a etiologiei bolii și abordării
terapeutice cât mai prom pte, totul în scopul vindecării pacienților și oferirii unei îngrijiri
medicale de calitate.

39
III. BIOBLIOGRAFIE
1. Gârbea Ș., Miloșescu P., Ștefaniu A. et al .: Patologie ORL; editura didactică
și pedagogică – București, 1980; 22 – 57, 84 – 88.
2. Flint W. P., Bruce H. Haughey, Valerie J. Lund et al .: Cummings
Otorinolary ngology , head and neck surgery ; Mosby Elsevier fifth edition volume one;
682 – 693.
3. Pope L ., Hobbs C .: Epistaxis, an update on current management ; Postegrad
Med J, 2005; 22: 470 – 472.
4. Poenaru Marioara : Otorinolaringologie; editura Mirton, 1997;
5. Cotulbea Stan : Patologie ORL; editura Lito UMFT, 1992; 120 – 126.
6. Cezar Dinu : Otorinolaringologie, c urs pentru studenți si medici practicieni;
editura I.M. Iași , 1979 ; 165 – 172.
7. Cotulbea Stan : Lucrări practice ORL ; editura Lito Umft , 2002; 58 – 63.
8. Cotulbea Stan și colab., Curs de otorinolaringologie, Lito Umft, 2001;
9. Poenaru Marioara, Patologie ORL, Mirton, 1999;
10. Frank. H. Netter : Atlas of human anatomy ; Saunders Elsevier, Fifth edition.
11. Leong S., Roe R., Karkanevatos A.: No frills management of epistaxis;
Emerg Med. J., 2005; 22:470 -472.
12. Pl. Dhingra, Shruti Dhingra : Diseases of ear, nose and throat & head and
neck surgery ; Elsevier 6th edition , 252 – 258, 370 – 376.
13. Rogan J. Corbridge : Essential Ent ; Hooder Arnold second edition; 147 –
153.
14. N. J. Roland; R. D. R. Mc Rae & A. W. MC Combe : Keytopics in
Otolaryngology ; Second edition 1995; 179 – 182.
15. Thomas R. Van Der Water, Hinrich Staecker : Otolary ngology, basic
science and clinical review; Thieme.
16. Cutulbea Stan, Gh . Iovănescu, S. Lupescu et al .: Otolaringologie practică;
Editura Mirton Timișoara, 1996; 149 – 154.
17. Eric Goralnick ; Anterior Nasal Packing for Epistaxis, American Colle ge of
Emergency Physicians; Medscape, Int. J. Mar. 2016.
18. Eric Goralnick ; Posterior Nasal Packing for Epistaxis, American College of
Emergency Physicians; Medscape, Int. J. Feb. 2016.

40
19. Osman G., Classical and modern approaces to the causes and treatment of
epista xis, University of Medicine and Pharmacy Craiova, Int. J. 2014.
20. Saurabh Varshey, R. K. Saxena , Epistaxis: a retrospective clinical studies,
Indian Journal of Otolary ngology and Head and Neck Surgery Vol. 57, No. 2, April –
June 2005; 125 – 130.
21. Pollice P ., Yoder M ., Epistaxis: A retrospective review of hospitalized
pecients , Otolary ngology Head and Neck surgery, Jul. 1997; 117: 49 – 53.
22. Gilman Charlies , Tratament of epistaxis , American College of Emergency
Physicians, Advanced Emergency Care, Int.J, June 2009.
23. Bamimor Ola, Mark A. Silverberg, Francis Counselman ; Acute epistaxis,
State University of New York Downstate Medical Center, Int. J., Apr. 2015
24. Anil Kalwani : Current diagnosis & Treatment Otolaryngology Head and
Neck Surgery; Mc Grow Hill
25. http://ent4students.blogspot.ro/2013/01/nose -epistaxis.html
26. http://www.alertaorl.ro/2012_01_01_archive.html
27. http://www.aafp.org/afp/2005/0115/p305.html
28. http://www.entmags.org/archive/ADeviatedNasalSeptum.asp
29. http://entdoctorhouston.bl ogspot.ro/2016/02/common -reasons -that-lead-to-
acute.html