Disciplina de Ortopedie și Traumatologie [617216]

Universitatea de Medicină și Farmacie
Târgu -Mure ș
Facultatea de Medicină
Disciplina de Ortopedie și Traumatologie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Asist. Univ. Dr. Adrian Ivănescu

Absolvent: [anonimizat]
2018

MANAGEMENTUL CHIRURGICAL AL
FRACTURILOR DE COL FEMURAL

Coordonator științific
Asist. Univ. Dr. Adrian Iv ănescu
Absolvent: [anonimizat]
2018

Cuprins

I. Partea generală
1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 1
1.1 Epidemiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. 1
1.2 Anatomie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 2
1.3 Vasculariza ție………………………….. ………………………….. ………………………….. . 2
1.4 Biomecanica ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 3
2. Diagnostic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 4
2.1 Clasificarea fracturilor de col femural ………………………….. ……………………….. 4
2.2 Diagnostic clinic ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
2.3 Diagnostic paraclinic ………………………….. ………………………….. …………………. 6
3. Opțiuni terapeutice ………………………….. ………………………….. ……………………… 7
3.1 Concepte generale ………………………….. ………………………….. ……………………. 7
3.2 Abor duri chirurgicale comune ………………………….. ………………………….. …….. 7
3.3 Tehnici operatorii ………………………….. ………………………….. ……………………… 8
3.4 Tratament postoperator ………………………….. ………………………….. …………….. 9
4. Complicații ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 10

II. Partea specială
1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 11
1.1 Tehnici chirurgicale ………………………….. ………………………….. …………………. 11
1.2 Scopul studiului ………………………….. ………………………….. ………………………. 13
2. Materiale și metode ………………………….. ………………………….. …………………… 14
3. Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 15
4. Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 31
5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 34

III. Bibliografie
IV. Anexe

1
Partea generală

1. Introducere

Regiunea anatomică cuprinsă între capul femural și regiunea
pertrohanteriană este reprezentată de colul femural, astfel că , o fractură a
colului femural semnifică defapt o soluție de discontinuitate situată între cele
două regiuni. Fracturile colului femural reprezintă o cauză importantă de
morbiditate și mortalitate la toate grupele de vârstă.1

Atât la pacienții tineri cât și la cei vârstnici ele reprezintă fracturi cu
mare impact asupra mecanicii ș oldului, influențând drastic mob ilitatea și
funcțiile biomecanice ale acestuia.2 Aceste fracturi sunt deseori complicate
cu multiple alte leziuni, având și o rată destul de mare de apariție a necrozei
a capului femural și a coxartrozei.3

1.1 Epidemiologie
Aproximativ 90% din totalul fracturilor femurului proximal sunt
reprezentate de fra cturile colului femural împreună cu cele pertrohanteriene.
Doar 2% din aceste fracturi apar la pacienți i tineri cu vârstă de până la 50 de
ani, incidența crescând însă odată cu înaintarea în vârstă în principal datorită
demineralizării osoase și a osteoporozei.4
Din punct de vedere epidemiologic este prezis că până în anul 2050,
numărul fracturi lor de col femural se va dubla, având astfel un impact mare
socio -economic. Studii epidemio logice au identificat numeroș i factori de risc
care cresc considerabil riscul unei persoane d e a avea o fractură la nivelul
șoldului. Dintre aceș tia amintim: un indice de ma să corporală sub 18.5,
fumatul, urmarea u nui tratament cu corticosteroizi , expunere a scazută la
soare , etc.[5]
Incidenț a fracturilor de col femural variază în funcție de rasă . Acestea
sunt mult mai rar întâlnite la populația de culoare neagră spre deosebi re de
cea de culoare albă, unde incidența este destul de crescută , astfel că î n
prezent fracturile de col femural apar cu predilecție la populația de culoare
albă din Europa ș i America de Nord.[6] Alffram și Martenson au descoperit în
urma unui studiu că fracturile c olului femural apar cu predilecție la femei
atunci când vorbim de persoane în vârstă și cu predilecție la bărbați dacă
vorbim de persoane tinere. Tot aceștia au con cluzionat că gravitatea
fracturilor este mult mai mare atunci când vine vorba de pacienți mai tineri.7

2
1.2 Anatomie
Cel mai lung și mai rezistent os din corpul uman este reprezentat de
femur, acesta preze ntând două extremități ș i un corp . O structură importantă
care face legătura între capul femural ș i corpul acestuia este reprezentat de
colul femural. Între axul colului și corp ia naștere un unghi de înclinație orien tat
infero -medial , de 125ș -130ș. Față de planul corpului și al extremității inferioare
a osului, colul este orientat înainte, formând un unghi deschis antero -medial
de aproximativ 12°, numit ungh i de declinație sau anteversie.8
Unghiul de torsiune,
măsoară 12 -15ș și este
unghiul form at între axul
colului femural și axul
transversal bi -epicondilian (ce
trece prin epicondilii femurali).
Acesta exprimă gradul de
rotație permis la nivelul
extre mității superioare a
femurului.9

Diametrul vertical al părții laterale a colului femoral este mărit de
oblicitatea marginii inferioare. Aceasta se înclină în jos alăturându -se corpului
femural la nivelul trohanterului mic pentru a măsura cu o treime mai mult
decât diametrul antero -posterior.9
Jumătatea medială are o formă c irculară și un diametru mai mic, iar
suprafața anterioară a colului este perforată de numeroase vase de sân ge
utile pentru nutriția osului iar s uprafața posterioară este netedă, mult mai largă
și mai concavă decât cea anterioară .9

1.3 Vasculariza ție
Artera circumflexă laterală și artera circumflexă medială reprezintă
printre cele mai mari ramuri fie a arterei femurale profunde fie a arterei
femurale. Ac estea sunt destinate aprovizionării cu sânge aproape în totalitate
atât a colului femural cât ș i a capului femural împreună cu vase
suplimentare.10
Fig 1.1 – Extremitatea superioara a
femurului privita de sus si posterior.1

3
Arterele menționate mai sus formează o anastomoză circulară extracapsulară
situată la baza colului femural. De aici provin vasele cervic ale ascendente
care se distribuie subcapsular de -a lungul colului femu ral, ajungând astfel î n
profunzimea membranei sinoviale
până la nivelul capului femural.
Aceste vase mai sunt cunoscute
sub denumirea de artere reticulare
și sunt divizate î n 3 grupe : postero –
superior ș i postero -inferior care
provin din artera femurală
circumflexă medială și grupa
anterioară care provine din artera
femurală circumflexă laterală .[10]
Arterele reticulare formează la
nivelul marginii cartilaju lui articular
situat pe suprafaț a colului femural,
un al doilea inel anastomotic
denumit inel subsinovial intra –
articular din care provin arterele
epifizale.11
Ramurile intramedulare ale vaselor hră nitoare care provin din artera
perforantă a femuralei profunde, ale metafizei care p rovin din inelul
extracapsular ș i cel subs inovial al anastomozei c olului ș i vasele epifizale ce
provin din inelul subsinovial , intervin în nutriția atât a măduvei cât ș i a
corticalei osului.12 În momentul î n care apa re o fractură completă la nivelul
colului femural această alimentare este întreruptă având consecințe
severe.13

1.4 Biomecanica
Articulația coxofemurală realizează principalele mișcări ale coapsei ca
urmare a acțiunii muș chilor motori coxali și ai coapsei. Principalul rol al
acestor muschi este acela de a asigura poziția verticală a trunchiului și
echilibrul acestuia prin intermediul mișcărilor de balansare ale bazinului.
Șoldul se caracterizează printr -un grad considerabi l de libertate a mișcărilor
coapsei, iar prin inversarea punctului fix pe membrul inferior , contribuie la
mișcările bazinul ui și implicit ale trunchiului. Mișcările active sunt mai reduse
decât cele pasive (flexia coapsei poate fi mărită la 145  până la co ntactul
acesteia cu toracele). Princ ipalii factori care intervin atât î n stabilitatea cât și
în mobilitatea articulației șoldului sunt: poziția fiziologică a unghiulu i de flexie
și anteversie cervico -cefalic dar și extensia aparatului capsulo -ligamentar
care conferă o stabilitate mai mare și totodată încetinește mișcările ș oldului .8 Fig 1.2 – Aportul vascular al capului si colului
femura l 2

4
2. Diagnostic

2.1 Clasificarea fracturilor de col femural
De-a lungul timpul au existat mai multe sisteme de clasificare ale
fracturilor de col femu ral. Unii autori au distins fracturile în funcție de
localizarea lor din punct de vedere anatomic, împărțind astfel fracturile
intracapsulare în fracturi subcapitale și transcervicale. Cu toate acestea, din
punct de vedere radiologic este dificil de determinat locația exactă a fract urii.
Este cunoscut însă faptul că cele mai multe fracturi apar în regiunea
subcapitală. Baza sistemelor de clasificare folosită cel mai frecvent este
reprezentată de gradul de deplasare al fracturii.6
Una din tre cele mai cunoscute ș i mai folosite clasif icări este
clasificarea Garden, descrisă pentru prima dată în anul 1961. Aceasta
împarte colul femural î n 4 grupe în funcție de gradul de deplasare măs urat pe
radiografia în incidență antero -posterioară, prin determinarea relației liniilor
trabeculare în capul fe mural cu cele ale acetabulului.6

Garden I Fractură stabilă, incompletă
Garden II Fractură completă dar nedeplasată cu două
grupuri de trabecule în linie
Garden III Fractură completă, cu deplasare ș i cu varus
Garden IV Fractură completă, cu deplasare și fără
legătură între fragmentele deplasate
Fig 2.1 – Clasificarea Garden a
fracturilor colului femoral. 3 Tabel 2.1 – Clasificarea Garden

5
O altă clasificare destul de utilizată pentru fracturile colului femural este
clasificarea Pauwels , care descrie 3 tipuri separate de fracturi în funcție de
planul în care s -a
produs fractura : vertical,
oblic sau transvers.
Este clasificarea cea
mai relevant ă pentru
fracturile produse la
pacienții tineri deoarece
la aceștia f racturile apar
ca rezultat al unor
traume cu impact major.6

Clasificarea AO este folosită pentru fracturile oaselor lun gi și este
defapt un sistem alfanumeric care se bazează pe os, locația fracturii și
morfologia acestora. Fracturile colului femural sunt încadrate în categoria
31B. Grupul B1 descrie fracturile fără deplasare, grupul B2 fracturile
transcervicale iar grupul B3 le descrie pe cele subcapitale cu deplasare.6

2.2 Diagnostic clinic
Din punct de vedere clinic, fracturile de col femural asociază diferite
simptome în funcție de tipul fracturii: dacă este o fractură de stres at unci
pacientul prezintă durere la nivelul bazinului sau de -a lungul părții mediale a
coapsei iar dacă fractura este cu deplasare atunci pacientul va resimți o
durere severă în întreaga regiune a șoldului. Examenul clinic al pacientului
cu fractură la nivelul colului fe mural relevă un disconfort major , spasme
musculare și durere cu iradiere la nivelul trohanterului mare la cei cu fracturi
de stres , iar la pacienții a căror fractură este cu deplasare, se poate observ a
membrul inferior scurtat, aflat în rotație externă și abducție. Fractura de la
Fig. 2.2 – Clasificarea Pauwels a fracturilor de col femural 4
Fig. 2.3 – Clasificarea AO a fracturilor
colului femoral. 5

6
nivelul colului femural va permite ca diafiza să se deplaseze independent de
articu lația șoldului, ceea ce înseamnă că mușchiul ileopsoas împreună cu
gravitația v or roti femur ul înspre exterior în loc să rotească șoldul spre
interior.14

2.3 Diagnostic paraclinic
Una dintre cele mai importante examinări paraclinice atunci când
vorbim despre o fractură de col femural este radiografia simplă care va
identifica fractura în majoritatea cazurilor. Ce le mai uzuale incidențe sunt cele
lateral e și cele antero -posterioare. Radiografia în incidență lateral ă poate fi
greu de obținut din cauza durerii pacientului dar este utilă pentr u a determina
dacă fractura este prezentă și de asemenea gradul de deplasare al fracturii.
Acest lucru poate fi însă greu de apr eciat la unii pacienți.6
În cazul unei fracturi la nivelul colului femural, pe o radiografie simplă
se poate observa: întrerup erea liniei Shenton care este defapt o linie
imaginară trasată de -a lungul marginii inferioare a ramurei pubiene
superioare și până la marginea inferomediale a colului femural și care în mod
normal ar trebui să fie netedă și continuă. Trohanterul mic este mai
proeminent datorită rotației externe a femurului care este adesea poziționat
în flexie. Există de asemenea o asimetrie vizibilă a colului femural .15
O altă metodă importantă de investigație este considerat CT -ul care
reprezintă un mod mult mai precis de a detecta o fractură de col femural . În
cazul în care diagnosticul nu e cert, RMN -ul este cea mai precisă si utilă formă
de investigație.[15]

7
3. Opțiuni terapeutice

3.1 Concepte generale
Scopul tratamentului în cazul fracturilor de col femural este diferit în
funcție de vârsta pacientului. În cazul pacienților în vârstă , principalele
obiective sunt recăpă tarea mobilității în procent cât mai mare fără
suprasolicitarea șoldulu i și minimizarea compli cațiilor apărute în urma
imobilizării prelungite. La acești pacienți sunt luate în considerare multiple
opțiuni terapeutice cum ar fi: reducerea și fixarea, hemiartroplastia sau
artroplastia totală a șoldului. La pacienții tineri există mai puține opțiuni
terapeutice tocmai din cauza faptului că principalul obiectiv este acela de a
conserva capul femural și de a evita în acelaș i timp osteonecroza acestuia,
astfel că se preferă redu cerea fracturii pe focar închis și fixarea cu tij ă.16
Planificare a preoperatorie este diferită în funcție de tipul fracturii. În
cazul în care fractura este fără deplasare se preferă fixarea cu 3 șuruburi
canulate, astfel că este imporantă evaluarea dimensiunii și mărimii colului
femural precum și adăncimea capului femur al pentru o corectă amplasare a
șuruburilor. Dacă vorbim despre o fractură cu deplasare, trebuie identificate
liniile și fragmentele de fractură precum și stabilirea manevrelor de reducere,
implanturile dar și orice alt procede u efectuat în sala de operați e.17

3.2 Aborduri chirurgicale comune
– abordul Smith -Pateren reprezintă abordarea anterioară, standard , ce
presupune efectuarea unei incizii de -a lungul crestei iliace pentru a permite
accesul aspectului anterior al articulației șoldului18
– abordul Watson Jones reprezintă un abord antero -lateral care
permite accesul în articulația șoldului printr -un plan intermuscular, fiind utilizat
mai ales în cazul abordului deschis18
– abordul posterior oferă acces excelent la nivelul articulației șoldului
atât în cazul hemiartroplastiei, cât și a artroplastiei totale de șold ; cu toate
astea marele dezavantaj este acela că are o predispoziți e mult mai mare spre
dislocare19

Fig 3.1 – Abordul
Smith -Petersen Fig.3.2 – Abordul
Watson -Jones Fig.3.3 – Abordul
posterolateral

8
3.3 Tehnici operatorii
Fracturile colului femural la pacientul tână r ar trebui să fie considerate
o prioritate absolută atunci când vine vorba d e intervenția chirurgicală, în
scopul evitării complicațiilor. Desi vârstnicii p rezintă un risc mai crescut de
mortalitate, în cazul în care se dorește păstr area integrității articulației
șoldului, intervenția chirurgicală de urgență es te de asemenea
recomandată.20
Chirurgul se confruntă cu mai multe opțiuni terapeutice când vine
vorba despre o fractură a colului femural. Prima problemă care se impune
este alegerea dintre reducerea fracturii sau efectuarea unei artroplastii. Dacă
este aleasă artroplastia, următoarea problem ă este ce fel de artroplasti e.
Cele două tipuri majore sunt hemiartroplas tia, preferată în special în cazul
pacienților mai puțin activi și artroplastia tota lă de șold, preferată în cazul
pacienților cu un ritm al vieții mai activ.21
Hemiartroplastia – protezele inițiale erau
realizate dintr -o singură piesă cu o tijă
femurală atașată de colul și capul
femural; un exemplu comun de astfel de
proteză ar fi proteza Austin Moore. Alte
proteze mai moderne sunt
modulare, permițând diferite combinații
între tijă, lungimea colului și capului
femural, asigurând o potrivire mai bună a
protezei ce permite o ajustare a tensiunii
musculare pentru o mai bună fun cționare
și pentru un risc mai scăzut de
dislocare.21

Artroplastia totală de șold – pe baza
multor publicații actuale, această metodă
devine o opțiune atractivă pentru
pacienții vârstnici, activi, cu fracturi de col
femural cu deplasare.21 În această
metodă osul și cartilajul afectat este
îndepărtat și înlocu it cu o componentă
protetică.[22] Există două variante ale
acestei intervenții: cimentată în care
contactul dintre componenta protetică și
organism este realizată prin intermediul
unui ciment care facilitează unirea
componentelo r de os și necimentată în
Fig. 3.4 – Hemiartroplastie. Austin
Moore. Proteza modulară 9
Fig. 3.5 – Artroplastia totală de șold

9
care acest contact este realizat prin pilirea cu freze până la atingere a
dimensiunii dorite.[23]

O altă metodă de tratament în cazul fracturilor de col femural, mai ales
pentru acele fracturi ca re sunt fără deplasare și deci s e încadrează în tipul I
sau II al clasificării Garden este fixarea cu șuruburi. Acest tip de fixare este
preferat în cazul pacienților tineri, sub 60 de ani, cu o viață activă.24
Se preferă două sau trei șuruburi cu dimensiuni cuprinse între 7 și 7.3
mm care trebuie să fie paralele. Primul șurub ar trebui să fie orientat
tangențial și să bisecteze capul si colul femural. Următoarele două șuruburi
se vor plasa dinspre lateral înspre capul
femural pentru a asigura o bună fixare.
Poziția celor trei șuruburi va fi verificată prin
fluoroscopie.25
De asemenea este acceptat pe scară
largă plasarea a celor trei șuruburi într -o
poziție de triunghi inversat cu unghiuri
mici.26

3.4 Tratament postoperator
Se pune în discuție introducerea tratamentului postoperator care ar
trebui să conțină în mod normal antibioterapie timp de 24 de ore dar și
profilaxia trombozei venoase profunde, care se va realiza cu heparină cu
greutate moleculară mică timp de 4 -6 săptămâni.17
Piciorul pe care se va lăsa toată greutatea trebuie “ajutat” de cârje timp
de aproximativ 8 săptămâni. Dacă dupa cele 8 săptămâni există dovezi
concrete cum că mobilitatea pacientului începe să îsi revină, atunci îi este
permis acestuia să se sprijine pe pi ciorul afectat cu aproximativ 50% din
greutatea sa, tot cu ajutorul cârjelor.17

Fig. 3.6 – Fixarea cu
șuruburi

10
4. Complicații

Complicațiile asociate fracturilor colului femural cresc odată cu
înaintarea în vârstă și adeseori includ: contracturi musculare și posibilitatea
unei deformări sau disfun cții permanente în cazul în care oasele nu reușesc
să se vindece adecvat sau deopotrivă apare calusul vicios. Complicațiile apar
mult mai frecvent în cazul în care diagnosticarea unei fracturi a colului femural
este întârziată. Fracturile fără deplasare se pot deplasa în cazul în care
tratamentul nu este aplicat corespunzător.27

Fracturile cu impact major asupra mecanicii osului sunt deseori
asociate cu alte leziuni cum ar fi fractura pelvi sului, leziuni ale genunchilor ș i
inclusiv contuzii toracice în urma unui accident rutier sau fractur i la nivelul
încheieturilor, umă rului sau coastelor în cazul unei că deri majore.
Apariția unei fracturi la nivelul colului femural poate întrerupe alimentarea cu
sânge a capului femural determinând astfel o necroză avasculară sau
osteonecroză a capului femural. Incidența osteonecrozei se corelează cu
severitatea fracturii, gradul deplasării și nu în ultimul rând cu reușit a reducerii
și fixării interne.28

Imobilizarea p relungită a unui pacient care a suferit o fractură la nivelul
colului femural poate duce la apariția de calculi renali, trombembolism,
pneumonie sau escare de decubit, complicații care la un pacient vârstnic pot
fi amenințătoare de viață. De asemenea perso anele în vârstă pot prezenta un
anumit grad de deteriorare mentală temporară după intervenția chirurgicală,
factorii nefiind cunoscuți în totalitate dar includ anestezia generală, sau
depresia.28

11
Partea Specială

1. Introducere
Este bine cunoscut faptul că marea majoritate a fracturilor de col
femural apar la pacienții vârstnici tr ecuți de 60 de ani fie datorită unor
comorbidități, fie unor traumatisme minore. La pacienții tineri, acest tip de
fractură apare deobicei datorită unor traumatisme cu mare impact asupra
osului. În ambele situații, fractura trebuie tratată cu promptitudine , găsind
tratamentul corespunzător fiecărui pacient în parte.
Principalele tehnici chirurgicale studiate au fost hemiartroplastia cu
proteză tip Austin Moore, artroplastia totală de șold și osteosinteza cu
șuruburi.
Intervenția chirurgicală trebuie planif icată în cele mai mici detalii
depinzând în principal de :
 clasificarea Garden
 investigațiile paraclinice, în special radiografia și CT -ul
 stocul osos al pacientului
 materialele puse la dispoziție de unitatea sanitară

1.1 Tehnici chirurgicale

Hemiartroplastia cu proteză tip Austin Moore
 poziționarea pacientului
 expunerea artriculației șoldului
 excizia colului și capului femural
 măsurarea dimensiunii capului femural
 alegerea unei proteze de mărime adecvată
 inserția și asamblarea protezei

Fig. 1.1 –
Hemiartroplastia Austin
Moore

12
2. Artroplastia totală – se începe prin poziționarea pacientului în decubit
dorsal, apoi se alege abordul cu disecția la nivelul spațiului celular lax dintre
tensorul fasciei lata care se îndepărtează anterior și gluteu mijlociu care se
îndepărtează posterior. Prin rotația externă maximă a piciorului aflat în tălpica
mesei ortopedice, se evidențiază capsula articulară anterioară si se pune în
tensiune. Se efectueaza capsulectomie anterioară cu evidențierea colului . Se
realizează osteotomia colului femural la nivelul măsurat preoperator având ca
reper micul trohanter. Capul femural este extras din cotil odată cu secționarea
și hemostaza ligamentului rotund. Pregătirea acetabulului se realizează prin
alezare cu freze de dimensiuni tot mai mari , până la nivelul osului subcondral.
Piesa metalică (cupa) se poziționează cu o înclinație de 35 -45 de grade și o
anteversie de 10 -20 grade, folosind tehnica press -fit. Urmează aplicarea
piesei de polietilenă centrată în piesa m etalică acetabulară. Pregătirea
femurului se realizează prin poziționarea membrului inferior în ADD și RE, cu
flexia genunchiului pe sub membrul inferior controlateral pentru a avea un
acces mai facil la nivelul canalului medular. Se alezează canalul femural cu
raspe de dimensiuni crescând până la dimensiunea măsurată preoperator,
urmând ca poziționarea semului în anteversie de 10 -20 d e grade să se
realizeze prin tehnica press -fit. Urmează reducerea de probă a protezei cu
determinarea dimensiunii capului modular astfel încât să se refacă și să se
corecteze lungimea membrului inferior operat. Intervenția se încheie prin
poziționarea în c amera protezei a unui tub de dren și închiderea acesteia cu
sutura țesuturilor în straturi anatomice.

Fig. 1.3 , 1.4, –
Artroplastie totală

13
3. Osteosinteza cu șuruburi – intervenția se începe prin poziționarea
pacientului pe masa ortopedică, în decubit dorsal. Intrumentarul este cel
obijnuit pentru realizarea unei osteosinteze cu șuruburi de spongie de 6,5mm
canelate și broșe. Înaintea începerii intervenției chirurgical e se practică o
reducere a focarului de fractură sub control Rx -TV. Abordul folosit este
longitudinal pe fața externă a șoldului. Se decelează baza marelui trohanter
și se forează cu un burghiu de 3,2mm sub control Rx -TV, se măsoară pe
brosă și se scad 5mm pentru a putea face compactarea, Șurubul trebuie să
fie fixat în zona centrală a capului femural , în zona de întretăiere a traveelor
osoase și aproape de corticala posterioară.

1.2 Scopul studiului
Prin acest studiu am urmărit prevalenț a fracturilor de col femural în rândul
populației, în anul 2014, incidența acestui tip de fractură pe grupe de vârstă
și tipul de implant ales de chirurgul ortoped în concordanță cu nivelul de
activitate fizică al pacientului.
Fig. 1.5, 1.6 – Osteosinteza cu șuruburi

14
2. Materiale și metode
Acesta este un studiu retrospectiv, observ ațional, incluzând un număr
de 132 pacienți care au suferit o fractură a colului fem ural și care au fost
internați pe secția de Ortopedie Traumatologie I a Spitalul ui Clinic Județean
de Urgență Tâ rgu Mureș în perioada 01.01.2014 – 31.12.2014.

Datele necesare realizării studiului au fost selectate din :
 foile de observa ție clinică ale secției de Ortopedie
Traumatologie
 condicile cu protocoale operatorii
 baza de date online a secției în vederea obținerii investigațiilor
imagistice
Criterii de includere :
 pacienții peste 18 ani cu diagnosticul de fractură a colului
femural
 pacienții internați pe secția de Ortopedie Traumatologie în
perioada 01.01.2014 – 31.12.2014
 pacienții au fost împărțiți în două grupe de vârstă: sub 50 de ani
și peste 50 de ani
Criterii de excludere :
 pacien ții peste 18 ani cu orice alt tip de fractur ă

Variabilele analizate au fost următoarele :
 vârsta
 sexul
 simptomatologia la internare
 antecedentele patologice
 tipul intervenției chiru gicale
 radiografia, CT -ul sau RMN -ul în cazul în care există
 complicațiile postoperatorii și evoluția postoperatorie.
Datele astfel obținute au fost centralizate utilizând Microsoft Excel
2007, iar prelucrarea statistică a acestora s -a realizat cu ajutorul programu lui
de analiză statistică Chi2, programul Office 2010 (Excel, Word).

15
3. Rezultate

În urma analizei statistice a datelor referitoare la lotul de pacienți
selectat pentru a participa la acest studiu , am ob ținut următoarele : în studiu
au fost incluși 132 pacienți din care 45, 5% (60 pacienți) au ca mediu de
proveniență mediul urban iar 54, 5% (72 pacienți) p rovin din mediul rural.(Fig
3.1) În ceea ce privește vârsta acestora, au participat 53 pacienți (40, 2%) de
sex masculin și 79 pacienți (59, 8%) de sex feminin. (Fig. 3.2 )

59,8%40,2%
Feminin Masculin
Fig. 3.2 – Distribuția pe sexe
45,5%54,5%
Urban Rural
Fig. 3.1 – Distribuția pe mediul de
proveniență

16
Referitor la vârstă , pacienții aflați în studiu au avut vârsta cuprinsă între 42
și 92 de ani, media de vârstă fiind de 73 ani. (Fig 3.3) Frecvența maximă s -a
înregistrat în cazul grupei de vârstă 70 -79 ani iar minimul de cazuri la grupa
de peste 90 ani. (Fig 3.4)

Vârsta maximă ,92
Vârstă minimă ,
42Media de vârstă , 73
0102030405060708090100
VÂRSTA MAXIMĂ VÂRSTĂ MINIMĂ MEDIA DE VÂRSTĂ
Fig. 3.3 – Distribuția pe vârstă
592747
42
2
0102030405060708090100
40-49 ani 50-59 ani 60-69 ani 70-79 ani 80-89 ani > 90 ani
Fig. 3.4 – Distribuția pe grupe de vârstă

17
În lotul studiat, incidența fracturilor de col femural asociate anotimpului în care
frecvența este mai crescută, a arătat următoarea distribuție: din lot ul de 132
pacienți studiați, 28, 8% (38 pacienți) s -au prezentat pe secția de ortopedie,
primăv ară, 25% (33 pacienți) vara, 26, 5% ( 35 pacienți) din acestia au venit
toamna iar iarna s-au prezentat în procent de 19, 7% (26 pacienți). (Fig. 3.5)

Din punct de vedere clinic, pacienții selectați pentru acest studiu au avut
urmatoarele simptome la internare : 100% din pacien ți au prezentat durere l a
nivelul membrului afectat, 99, 2% (131 pacienți) au pr ezentat impotență
funțională, 9, 8% (13 pacienți) au prezentat deformare a cu tumefierea regiunii,
la 99, 2% (131 pacienți) s -a constatat poziția vicioasă a membrului și la 100%
din pacienți am putut observa scurtarea membrului afectat. Al te simptome s –
au observat la 22, 1% din pacienții internați cu patologia studiată. Din acestia,
cei mai multi adică 18, 9% (25 pacienți) au prezentat limitarea algic ă a
miscărilor. (Fig. 3.6)

28,8%
25,026,5%
19,7%
primăvară vară toamnă iarnă
Fig. 3.5 – Distribuția pe anotimp
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Durere Deformare Impotență
funcționalăTumefiere Poziție
vicioasăScurtare
Fig. 3.6 – Simptome la internare

18

În ceea ce privește antecedentelor personale patologice, cei 132 pacienți
selectați pentru studiu, au prezentat următoarele : 84,2% (112 pacien ți) au
prezentat HTA, 71, 2% (94 pacienți) prezentau CIC în antecedente,
osteoporoza a fost prezentă la 41, 7% (55 pacienți) iar alte antecedente cum
ar fi: astm, diabet, poliartrit ă reumatoidă, ob ezitate, au fost prezente la 12, 2%
(16 pacienți) (Fig. 3..7)

În urma investigațiilor imagistice efectuate, cu precădere a radiografiei, am
reușit să observăm tipul fracturii în funcție de clasificarea Garden , una din
cele mai folosite clasificări atunci când vine vorba de fracturile colului femural.
În consecință 6,8% (9 pacienți) au fost încadrați în gra dul I al clasificării
Garden, 3, 8% (5 pacienți) au fost încadrați în g radul II, 3, 8% ( 5 pacienți) în
gradul III și 85, 6% (113 pacienți) s -au încadrat în gradul IV al clasificării
Garden. (Fig. 3.8)

050100
Garden I Garden II Garden III Garden IV6,8% 3,8% 3,8%85,6%
Fig. 3.8 – Distribuția în urma clasificării
Garden HTACICOsteoporozăAltele
0.0% 20.0% 40.0% 60.0% 80.0% 100.0%84,8% 71,2% 41,7% 12,2%
Fig. 3.7 – Antecedente patologice

19
Corelația dintre clasificarea Garden și sexul pacienților arată că în procent
de 60% – 63,7% pacienții de sex feminin s -au încadrat în clasele III și IV a
clasificării, iar în ceea ce privește pacienții de sex masculin, aceștia, î n
proporție de 80% respectiv 66, 7% fac parte din clasele I și II Garden. Cu
toate acestea, nu putem afirma că există o corelație semnificativ statistică
(p=0,084) între sexul pacientului si incadrarea acestuia în una din cele 4
clase ale clasificării Garden. (Tabel 3.1)

Există însă o asociere semnificativ statistică (p=0,0001) între vârsta
pacienților prezenți în acest studiu ș i clasificarea Garden. Astfel că din
pacienții încadrați în gradul I al clasificării Garden (9 pacienți) , 44, 4% au
vârsta cuprinsă între 60 -69 ani. Din cei cu o fractură a colului fem ural de grad
II (5 pacienți) conform clasificării, 80% sunt în grupa de vârstă 50 -59 ani.
Pacienț ii ce se încadrează în clasa III (5 pacienți) , sunt cei cu vârste cuprinse
între 40 -49 ani iar din cei 113 pacienți încadrați în cla sa IV a clasificării
Garden , 38, 9% se află în grupa de vârstă 70-79 ani iar într -un procent
aproape similar de 34,5% se află în grupa 80 -89 ani. (Tabel 3.2)

p-0.084 Clasif. Garden
I II III IV
Sex Feminin Count 3 1 3 72 79
% within Clasif.
Garden 33,3% 20,0% 60,0% 63,7% 59,8%
masculi
n Count 6 4 2 41 53
% within Clasif.
Garden 66,7% 80,0% 40,0% 36,3% 40,2%
Total Count 9 5 5 113 132
% within Clasif.
Garden 100,0% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%
Tabel 3.1 – Corelații dintre sex și
clasificarea Garden

20

p-0.0001 Clasif. Garden Total
I II III IV
Vârsta Intre 40 -49 Count 1 0 2 2 5
% within Clasif.
Garden 11,1% 0,0% 40,0% 1,8% 3,8%
intre 50 -59 Count 1 4 1 3 9
% within Clasif.
Garden 11,1% 80,0% 20,0% 2,7% 6,8%
intre 60 -69 Count 4 0 0 23 27
% within Clasif.
Garden 44,4% 0,0% 0,0% 20,4% 20,5%
intre 70 -79 Count 2 0 1 44 47
% within Clasif.
Garden 22,2% 0,0% 20,0% 38,9% 35,6%
intre 80 -89 Count 1 1 1 39 42
% within Clasif.
Garden 11,1% 20,0% 20,0% 34,5% 31,8%
peste 90 ani Count 0 0 0 2 2
% within Clasif.
Garden 0,0% 0,0% 0,0% 1,8% 1,5%
Total Count 9 5 5 113 132
% within Clasif.
Garden 100,0% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%
Tabel 3.2 – Corelații între vârstă și
clasificarea Garden

21
Din lotul de pacienți selectați pentru a participa la studiu, î n urma
clasificării Garden și a investigațiilor imagistice, pentru 61, 4% (81 pacienți) s –
a luat decizia efectuării hemiartroplastiei cu proteză de tip Austin Moore,
pentru 24, 2% (32 pacienți) s -a decis efectuarea unei artro plastii totale de șold,
osteosinteză cu șuruburi s -a preferat la 13,6% (18 pacienți) iar 0, 8% din
acestia au preferat tratamentul conservator. (Fig. 3.9)

Este o corelație semnificativă (p=0,044) între hemiartroplastia cu proteză tip
Austin Moore și sexul paciențil or, astfel că pacientele de sex feminin au suferit
această intervenție intr -un procent mai mare decât pacienții de sex masculin
internați pe secția de Ortopedie în anul 2014. De asemenea există o corelație
semnificativ statistică (p=0,014) între osteosinteza cu șuruburi și sexul
pacienților. Din cei pentru care s -a optat pentru acest tip d e intervenție, un
procent de 66, 7% au fost pacienți de sex masculin. Se poate afirma astfel că
numaru l pacienților de sex masculin pentru care s -a optat osteosinteza cu
șuruburi este considerabil mai mare decât cel al pacienților de sex feminin.
Pe de altă parte, nu există o corelație semnificativă(p=0,95) între intervenția
cu proteză totală și sexul paci enților, adică nu au existat diferențe mari între
pacienții de sex feminin pentru care s -a optat acest tip de intervenție și
pacienții de sex masculin. (Tabel 3.3, 3.4, 3.5) 61,4%
24,2%
13,6%
0,8%
0.0%10.0%20.0%30.0%40.0%50.0%60.0%70.0%80.0%90.0%100.0%
Hemiartroplastie
Austin MooreArtroplastie
totalăOsteosinteză cu
șuruburiConservator
Fig. 3.9 – Tipul intervenției
chirurgicale

22

p – 0,044 Hemiartroplastie cu Austin
Moore Total
DA NU
Sex feminin Count 54 25 79
% within Hemiartroplastie
cu Austin Moore 66,7% 49,0% 59,8%
masculin Count 27 26 53
% within Hemiartroplastie
cu Austin Moore 33,3% 51,0% 40,2%
Total Count 81 51 132
% within Hemiartroplastie
cu Austin Moore 100,0% 100,0% 100,0%

p – 0,014 Osteosinteza cu suruburi Total
DA NU
Sex feminin Count 6 73 79
% within Osteosinteza cu
suruburi 33,3% 64,0% 59,8%
masculin Count 12 41 53
% within Osteosinteza cu
suruburi 66,7% 36,0% 40,2%
Total Count 18 114 132
% within Osteosinteza cu
suruburi 100,0% 100,0% 100,0% Tabel 3.3 – Corelație între hemiartroplastia
Austin Moore și sex
Tabel 3.4 – Corelație între osteosinteza
cu șuruburi și sex

23

Dacă e să ne raportăm la vârsta pacienților care au luat parte la studiu
în corelație cu tipul intervenției chirurgicale la care au fost supuși, în urma
analizei statistice, s -a observat o asociere semnificativ statistică între cei doi
parametrii.
În cadrul corelației dintre vârsta pacienților si hemiartroplastia Austin
Moore, există asociere (p=0,005) și am demonstrat că cei cu vârste cuprinse
între 80 -89 ani au fost cei pentru care s -a optat acest tip de intervenție în cea
mai mare proporție (44,4% – 36 pacienți). Se poate concluziona că cei aflați
în acea grupă de vârstă au indicație pentru acest tip de intervenție. (Tabel
3.6)
Corelația dintre artroplastia totală de șold și vârsta pacienților arată că ,
celor cărora le -a fost indicat acest tip de intervenție, în proporție de 43,8% (14
pacienți) sunt cei cu vârsta cuprinsă între 70 -79 ani , astfel că acești pacienți
au cea mai mare indicație pentru acest tip de intervenție(p=0,005). (Tabel 3.7)
Există asociere semnificativ statistică (p=0,0001) și între osteosinteza
cu șuruburi și vârsta pacienților. 27,8% din pacienții care au suferit acest tip
de intervenție chirurgicală au vârste cuprinse între 60 -69 ani. De asemenea,
un procent mare (22,2%) s e încadrează în grupele de vârsta 40 -49 ani,
respective 50 -59 ani. Se poate deduce că cei aflați sub vârsta de 69 ani sunt
cei mai potriviți pentru acest tip de intervenție.(Tabel 3.8)
p – 0,950 Artroplatie totala Total
DA NU
Sex feminin Count 19 60 79
% within Artroplatie totala 59,4% 60,0% 59,8%
masculin Count 13 40 53
% wit hin Artroplatie totala 40,6% 40,0% 40,2%
Total Count 32 100 132
% wit hin Artroplatie totala 100,0% 100,0% 100,0%
Tabel 3.5 – Corelație între artroplastia
totală și sex

24

p – 0,005 Hemiartroplastie cu Austin
Moore Total
DA NU
Vârsta Intre 40 -50 Count 0 5 5
% within Hemiartroplastie
cu Austin Moore 0,0% 9,8% 3,8%
intre 50 -59 Count 1 8 9
% within Hemiartroplastie
cu Austin Moore 1,2% 15,7% 6,8%
intre 60 -69 Count 10 17 27
% within Hemiartroplastie
cu Austin Moore 12,3% 33,3% 20,5%
intre 70 -79 Count 32 15 47
% within Hemiartroplastie
cu Austin Moore 39,5% 29,4% 35,6%
între 80 -89 Count 36 6 42
% within Hemiartroplastie
cu Austin Moore 44,4% 11,8% 31,8%
peste 90 ani Count 2 0 2
% within Hemiartroplastie
cu Austin Moore 2,5% 0,0% 1,5%
Total Count 81 51 132
% within
Hemiartroplastie cu
Austin Moore 100,0% 100,0% 100,0%
Tabel 3.6 – Corelația între hemiartroplastia Austin
Moore și vârsta

25

p -0 ,005 Artroplatie totală Total
DA NU
Vârsta Intre 40 -50 Count 1 4 5
% wit hin Artroplatie totală 3,1% 4,0% 3,8%
intre 50 -59 Count 3 6 9
% within Artroplatie totală 9,4% 6,0% 6,8%
intre 60 -69 Count 12 15 27
% wit hin Artroplatie totală 37,5% 15,0% 20,5%
intre 70 -79 Count 14 33 47
% wit hin Artroplatie totală 43,8% 33,0% 35,6%
intre 80 -89 Count 2 40 42
% within Artroplatie tota lă 6,2% 40,0% 31,8%
peste 90 ani Count 0 2 2
% wit hin Artroplatie totală 0,0% 2,0% 1,5%
Total Count 32 100 132
% wit hin Artroplatie totală 100,0% 100,0% 100,0%
Tabel 3.7 – Corelația între artroplastia
totală și vârsta

26

p – 0,0001 Osteosinteza cu
suruburi Total
DA NU
Vârsta Intre 40 -49 Count 4 1 5
% within Osteosinteza cu
suruburi 22,2% 0,9% 3,8%
intre 50 -59 Count 4 5 9
% within Osteosinteza cu
suruburi 22,2% 4,4% 6,8%
intre 60 -69 Count 5 22 27
% within Osteosinteza cu
suruburi 27,8% 19,3% 20,5%
intre 70 -79 Count 2 45 47
% within Osteosinteza cu
suruburi 11,1% 39,5% 35,6%
intre 80 -89 Count 3 39 42
% within Osteosinteza cu
suruburi 16,7% 34,2% 31,8%
peste 90 ani Count 0 2 2
% within Osteosinteza cu
suruburi 0,0% 1,8% 1,5%
Total Count 18 114 132
% within Osteosinteza cu
suruburi 100,0% 100,0% 100,0%
Tabel 3.8 – Corelația între osteosinteza
cu șuruburi și vârsta

27
În ceea ce privește corelația dintre cele trei intervenții chirurgicale
efectuate pacienților incluși în studiu și clasificarea Garden, s -au dovedit
următoarele:
 din cei 81 pacienți cărora li s -a efectuat hemiartroplastia cu proteză Austin
Moore, 100% (81 pacienți ) s-au aflat în grupa IV a clasificării Garden, exi stând
o semnificație statistică (p=0,00001), ceea ce ne arată că cei aflați în această
clasă au indicație pentru acest tip de intervenție .(Tabel 3.9)

p=0,00001 Clasif. Garden Total
I II III IV
Hemiartroplasti
e cu Austin
Moore DA Count 0 0 0 81 81
% within
Hemiartroplasti
e cu Austin
Moore 0,0% 0,0% 0,0% 100,0% 100,0%

NU Count 9 5 5 32 51
% within
Hemiartroplasti
e cu Austin
Moore 17,6% 9,8% 9,8% 62,7% 100,0%

Total Count 9 5 5 113 132
% within
Hemiartroplasti
e cu Austin
Moore 6,8% 3,8% 3,8% 85,6% 100,0%

Tabel 3.9 – Corelația dintre hemiartroplastia Austin
Moore si clasificarea Garde n

28

 din cei 32 pacienți cărora li s -a efectuat artroplastie totală de șold, 81, 2%
(26 pacienți) s -au încadrat în grupa IV a clasificării Garden, fără să existe
însă o semnificație statistică (p=0,562), astfel că nu putem afirma că cei
aflați în această clasă Garden au indicație pentru acest tip de
intervenție.(Tabel 3.10)
 din cei 18 pacienți cărora li s -a efectuat osteosinteză cu ș uruburi, 33, 3%
(6 pacienți) s -au aflat în grupa I a clasificării Garden, existând semnificație
statistică (p=0,0001), ceea ce demonstrează că cei situați în această clasă
au indicație pentru acest tip de intervenție.(Tabel 3.11)

p=0,562 Clasificarea Garden Total
I II III IV
Artroplatie
totala DA Count 4 1 1 26 32
% wit hin
Artroplatie totala 12,5% 3,1% 3,1% 81,2% 100,0
%

NU Count 5 4 4 87 100
% within
Artroplatie totala 5,0% 4,0% 4,0% 87,0% 100,0
%

Total Count 9 5 5 113 132
% within
Artroplatie totala 6,8% 3,8% 3,8% 85,6% 100,0
%

Tabel 3.10 – Corelația între artroplastia totală și
clasificarea Garden

29

Consecutiv intervenției chirurgicale la care au fost supuși cei 132 de pacienți
participanți în studiu, 97% (128 pacienți) au avut o evoluție favorabilă iar 3%
(4 pacienți) au avut o evoluție nefavorabilă. Dintre acestia un singur pacient
a avut o complicați e septică (0,7%) si restul de 2, 3% (3 pacienți ) au intrat în
stop cardiorespirator. (Fig. 3.10)
Din datele obținute cu privire la evoluția pacienților care au fost supuși
uneia din cele 3 intervenții (hemiartroplastia șoldului cu proteză Austin Moore,
artroplastia totală a șoldului și osteosinteza cu șuruburi), se poate observa că
p=0,0001 Clasificarea Garden Total
I II III IV
Osteosinteza
cu ș uruburi DA Count 6 3 4 5 18
% within
Osteosinteza cu
suruburi 33,3% 16,7% 22,2% 27,8% 100,0
%

NU Count 3 2 1 108 114
% within
Osteosinteza cu
suruburi 3,5% 1,8% 0,9% 93,9% 100,0
%

Total Count 9 5 5 113 132
% within
Osteosinteza cu
suruburi 6,8% 3,8% 3,8% 85,6% 100,0
%

Tabel 3.11 – Corelația între osteosinteza cu
șuruburi și clasificarea Garden

30
97% din pacienți au avut o evoluție favorabilă, fapt ce se datorează în
principal fie înlocuirii colului și capului femural cu proteză, fie osteosintezei
colului femural. Cele 3% din cazurile care au avut o evoluție nefavorab ilă,
reflectă rolul comorbidităților și al stării generale alterate a pacientului.

97%
2.3%0.7%0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
fără complicații decedat complicații septice
Fig. 3.10 – Evoluția post intervenție
chirurgicală

31
4. Discuții

În urma studiului retrospectiv desfășurat în perioada 01.01. -31.12 a
anului 2014 , pe un lot de 132 de pacienți, s-a observat o predo mina nță a
sexului feminin de 59, 8%(79 pacienți) față de sexul masculin. În ceea ce
privește mediul de proveniență a pacienților, am observat predominanța mai
ridicată a pacienților proveniți din mediul rural (54, 5%). Cu toate astea
corelând cele două variabile, nu există o diferență foarte mare a distribuției
celor două sexe la mediul de proveniență. Conform unui studiu efectuat de
către Journal of IMAB , s-a arătat o puternică prev alență a sexului feminin în
ceea ce priveș te fractura colului femural.[29 ]

Referitor la vârsta pacienților participanți la studiu, s -a observat că cele
mai multe fracturi de la nivelul colului femural apar cu preponderență între 50
și 90 ani, fapt ce se datoreaza scăderii densității osoase odată cu înaintarea
în vârstă. Peste 35,6 % (47) din pacienți s -au încadrat în grupa de vârstă 70-
79 ani iar un procent de 31,8 % fac parte din grupa de vârstă 80 -89 ani.
Conf orm unui studiu publicat în anul 2012 de că către Osteoporosis
International, cele mai multe fracturi ale colului femural au apărut peste vârsta
de 50 ani. [30]

În lotul studiat, s -a observat o frecvență mai mare a fracturile de col
femural primăvara – 28,8% din cazuri adică 38 de pacienți au suferit o astfel
de fractură în acest anotimp. Toamna este al doilea anotimp ca frecvență de
apariție a fracturilor în cadr ul lotului studiat, 26,5% adică 35 de pacienți s -au
prezentat cu o fractură de col femural în acest anotimp. Având în vedere că
studiu nostru se întinde pe o perioadă de un an, nu putem concluziona că
cele mai multe fracturi la nivelul colului femural apar primăvara. Conform unui
studiu publicat în International Journal of Biometeorology în anul 2014, există
o anumită tendință de apariție a acestor fracturi iarna și primăvara însă se
explică că nu există o corelație directă între anotimp si fracturile femur ului
proximal. [31]

Principalele simptome ale pacienților cu fractură de col femural
internați pe parcursul anului 2014 au fost în 100% din cazuri durere la nivelul
membrului afectat și scurtarea acestuia. În 99,2% (131 pacienți) din cazuri s –
a constatat impotență funcțională și poziția vicioasă a membrului în cauză. În
doar 9,8% din cazuri (13 pacienți) au fost observate deformarea cu tumefierea
regiunii afectate. Conform unui studiu din anul 2015, publicat în British
Medical Bulletin, cele mai frecvente simptome aparute în c azul pacienților cu
fracturi la nivelul colul femural, au fost durerea și scurtarea membrului afectat.
Alte simptome frecvente au fost poziția vicioasă si instabilitate posturală. [32]

32

În urma clasificării Garden, una din cele mai importate clasificări at unci
când vine vorba de fracturile colului femural, am putut observa că 85,6% (113)
din pacienții incluși în studiu fac parte din clasa IV, adică acestia au prezentat
o fractură completă cu deplasare, fără legătură între elementele deplasate.
Conform unui studiu pe 100 de pacienți, publicat în The Journal of Bone and
Joint Surgery, între 63 si 89 de pacienți s -au situat in clasele III respectiv IV
a clasificării Garden , cu preponderență în clasa IV.[33 ]

Asocierea dintre vârsta pacienților cu fracturi ale colului femural și
grupa în care aceștia se încadrează conform clasificării Garden, a arătat că
în clasele I, II și III se încadrează pacienți cu vârste cuprinse între 40 și 69 ani
iar în clasa IV Garden sunt prezenți pacienți cu vârste între 70 și 89 ani. Acest
lucru poate demonstra faptul că în cazul pacienților mai în vârstă există o
posibilitate mai mare de producere a unei fracturi complete cu deplasare, fără
legătură între elementele deplasate, fapt care s -ar datora în mare parte
osteoporozei. Conform unui articol publicat de către Korean Hip Society în
anul 2015, pacienții cu vârste cuprinse între 20 și 69 ani erau încadrați în
gradurile I, II și III a clasificării Garden, iar pacienții cu vârste înt re 60 și 80
ani, în clasa IV.[34 ]

Tratamentul chiru rgical în cazul fracturilor de col femural este fără
discuție necesar. Alegerea tehnicii corespunzătoare depinde de diverse
variabile. În cazul studiului nostru, efectuat pe o perioadă de un an,
principalele tehnici folosite au fost hemiartroplastia cu pro teză Autin Moore,
artroplastia totală și osteosinteza cu șuruburi. În proporție de 61,4% s -a optat
pentru hemiartroplastia Austin Moore. Un procent semnificativ mai mic le -au
avut celelalte doua tehnici, respectiv 24,2% artroplastia totală și 13,6%
osteosi nteza. Procentul mic al osteosintezei se datorează și numărului mic
de pacienți sub 60 ani participanți la studiu. Conform unui articol publicat în
Current Reviews in Musculoskeletal Medicine, în anul 2012, se preferă
hemiartroplastia și artroplastia tota lă ( fără să fie vreo diferență între cele două
cand vine vorba de mortalitatea post operatorie) în cazul pacienților în
vârstă. [35]
Au existat diferențe și când vine vorba de sexul pacienților; astfel că
pacientelor de sex feminin li s -au efectuat hemiartroplastie și osteosinteză cu
șuruburi într -un procent mai ridicat decât pacienților de sex masxculin, iar
pacienților de sex masculin li s -a efectuat artroplastie totală într -un procent
mai ridicat față de pacientele de sex feminin. Nu a existat o s emnificație
statistică importantă între cele două variabile.
În cazul vârstei pacienților ce au luat parte la studiu si cele trei tehnici
chirurgicale preponderent utilizate, au existat diferențe. Cei cărora li s -a
efectuat hemiartroplastie cu proteză Aust in Moore s -au încadrat în grupa de

33
vârstă 80 -89 ani, cei cu artroplastie totală s -au aflat în grupa 70 -79 ani iar cei
cărora li s -a efectuat osteosinteză cu șuruburi au avut între 40 -69 ani. Un
articol publicat în anul 2008 de către Indian Journal of Ortho paedics,
stipulează că hemiartroplastia și artroplastia totală ar fi ideale pentru
populația vârstnică în special pentru a rezolva problema lipsei de fixare.[ 36]
Conform unui alt articol publicat în Internation al Journal of the Care of the
Injured , din anu l 2015, pentru 78% din pacienții tineri, sub 50 ani, s -a preferat
osteosinteza cu șuruburi.[ 37]

Fracturile colului femural sunt fracturi g rave ce influențează drastic
mobilitatea șoldului, tocmai din acest motiv fiind necesară întervenția
chirurgicală de urgență. În cadrul studiului nostru, rezultatele post -operatorii
au fost foarte bune în 97% din cazuri. Doar 4 pacienți (3%) au avut o evoluție
nefavorabilă, dar acest luc ru s-a datorat în principal comorbidităților acestor
pacienți, fără a fi influențat de intervenția chirurgicală.

34
5. Concluzii

Studiul efectuat a fost unul retrospectiv, de tip descriptiv, cuprinzând un lot
de 132 de pacienți internați la Spital ul Clinic Județean de Urgență Tâ rgu
Mureș, pe parcursul anul 2014, cu diagnosticul de fractură de col femural.
Studiul urmărește și analizează diferitele tehnici chirurgicale utilizate cel mai
frecvent la pacienții cu acest diagnostic.

Rezultatele obținute au evidențiat o incidență crescută a fracturilor la
pacienții peste 50 de ani, cu un vârf al incidenței între 70 și 79 de ani . De
asemenea s -a observat preponderența sexul ui feminin față de cel masculin.
Contrar așteptărilor, am obse rvat o incidență mai crescută a fracturilor de col
femural, primăvara.

Simptom atologia a fost una extrem de caracteristică , cu apariția clară a
durerii, a impotenței funcționale, a scurtării și poziției vicioase a membrului
afectat, fapt ce demonstrează înca odată impactul extrem de negativ asupra
mecanicii șoldului și necesitatea intervenirii chirurgicale de urgență.

Diagnosticul fracturilor colului femural a fost susținut pe baza
simptomatologiei evidente dar si pe baza investigațiilor imagistice ef ectuate,
astfel că tuturor pacienților li s -au efectuat radiografii sau computer tomografii,
care nu au făcut altceva decât să confirme acest tip de fractură.

Intervenția chirurgicală este esențială pentru o recuperare optimă. Din cei
132 de pacienți ca re au luat parte la studiu, doar unul a refuzat intervenția ș i
asta datorită comorbidităților care ar fi împiedicat buna desfășurare a
intervenției. Toți ceilalți au suferit intervenția chirurgicală adecvată, fiecare
caz f iind tratat individual, cu recoman darea celei mai potrivite tehnici
chirurgicale.

Evoluția a fost favorabilă în 97% din cazuri, fără complicații post operator.
Doar 3% din pacienții cu fractură a colului femural au avut o evoluție mai puțin
favorabilă dar asta datorită comorbidităților s i a bolilor asociate.

În concluzie, fracturile colului femural sunt fracturi grave cu putern ic impact
asupra mobilității șoldului, ce necesită fără discuție intervenție chirurgicală,
cu abordarea fiecărui caz în parte în funcție de particula ritățile pacientului, a
comorbidităților acestuia dar și a istoricului său.

35
III. Bibliografie

1. A.L.C de Araújo Lima, S.C Miranda,and H.F.O de Vasconcelos.
Radiographic anatomy of the proximal femur: femoral neck fracture
vs transtrochanteric fracture. 2017 Nov-Dec; 52(6): 651 –657
2. G.P. Slobogean, S.A. Sprague, T. Scott , et al . Management of young
femoral neck fractures: Is there a consensus? Department of
Orthopaedic Surgery, Univer sity of British Columbia, / Injury, Int. J.
Care Injured 46 (2015) 435 –440.
3. Schnackenburg KE, Macdonald HM, Ferber R, et al . Bone quality and
muscle strength in female athletes with lower limb stress
fractures. Med Sci Sports Exerc . 2011 Nov. 43(11):2110 -9.
4. Gallagher JC, Melton LJ, Riggs, Bergstrath E. Epidemiology of the
fractures of the proximal femur in Rochester, Minnesota. Clin Orthop
Relat Res. 1980 Jul -Aug;(150):163 -71.
5. Koval KJ, Zuckerman JD. Hip fractures: I. Overview and evaluation and
treatment of femoral -neck fractures. J Am Ac ad Orthop Surg . 2(3):141 –
149.
6. Roockwood and Green’s – Fractures in Adults, Ed …. pag. 1563; 1564
7. Carl H. Zetterberg, Lars Irstam & Gunnar B. J. Andersson – Femoral
Neck Fractures in Young Adults, Acta Orthopaedica Scandinavica,
53:3, 427 -435.
8. Ludovic Seres -Sturm, Klara Br înzaniuc, Cosmin Nicolaescu, et al.
Anatomia Membrelor. Ed University Press Târgu -Mureș ,
2005 ,135;150;151;152
9. Klara Brînzaniuc. Bogdan Andrei Suciu. Dragoș Codrin Popa. –
Anatomia sistemului osos . Ed University Press 2014, 117 -118
10. Ernst Raaymakers, Inger Schipper, Rogier Simm ermacher, et al. –
Area of trochanteric fractures . /www2.aofoundation.org
11. Crock . H. V. M.D – An Atlas of the Arterial Supply of the Head and Neck
of the Femur Volume 152 – pag 17 -27 and Blood Supply of the Neck
of the Femur by Dr. Arun Pal Singh from „ Bone and Spine” Volume 3 .
12. Trueta J, Harrison MH. – The normal vascular anatomy of the femoral
head in adult man. J Bone Joint Surg Br. 1953; 35:442–61. [PubMed ]
13. Arnoldi CC, Linderholm H. – Fracture of the femoral neck: I, Vascular
disturbances in different types of fractures, assessed by
measurements of intraosseous pressures. Clin Orthop Relat
Res. 1972; 84:116–27.[PubMed ]
14. Gerard A Malanga, MD Founder and Partner, New Jersey Sports
Medicine, LLC and New Jersey Regenerative Institute; Director of
Research, Atlantic Health; Clinical Professor, Department of Physical

36
Medicine and Rehabilitation, medscape – Femoral Neck Fractures –
Jan 2016.
15. Kirby MW, Spritzer C. – Radiographic detection of hip and pelvic
fractures in the emergency department. AJR Am J Roentgenol.
2010;194 (4): 1054 -60.
16. Dr. Thuan V Ly, Department of Orthopedic Surgery, University of
Minnesota, Regions Hospital . – Management of femor al neck fractures
in young adults . J Bone Joint Surg Am. 2008 Oct;90(10):2254 -66
17. www.orthopaedicsone.com – Main/Surgical Management of Femoral
Neck Fractures .
18. www2.aofoundation.org – Approach of femoral neck fractures.
19. Vincent M Moretti and Zachary D Post. – Surgical Approaches for Total
Hip Arthroplasty. Indian J Orthop. 2017 Jul -Aug; 51(4): 368 –376.
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5525517
20. T. Lein, P. Bula, J. Jeffries, et al. – Fractures of the femoral neck, Acta
Chirurgiae Or thopaedicae Et Traumatologiae Čechosl., 78, 2011, p.
10–19
21. Ernst Raaymakers, Inger Schipper, Rogier Simmermacher, et al. – AO
Foundation. – Proximal Femur 31 -B2 – Indication.
https://www2.aofoundation.org/ approach&bone – Femur &
classification B2 & implants – Arthroplasty . Segment proximal
indication treatment.
22. Learmonth ID, Young C, Rorabeck C. – The operation of the century:
total hip replacement. Lancet. 2007; 370:1508 –19.
23. Swiontkowski MF, Hansen ST, Kellam J. – Ipsilateral fractures of the
femural neck and shaft: A treatment protocol. J Bone Joint Surg
Am;66:220 -8(PubMed)
24. Joo Yong Kim , Gyu Min Kong , Dae Hyun Park , et al. – Multiple
cannulated screw fixation of young femoral neck fractures . Pak J Med
Sci. 2015 Nov-Dec; 31(6): 1517 –1520.
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4744312/
25. Magnus Lagerby, Stefan Asplund, et al. – Cannulated screws for
fixation of femoral neck fractures: randomized prospective study of 268
cases, Acta Orthopaed ica Scandinavica, 69:4, 387 -391
26. Walker E; Mukherjee DP, Ogden AL, et al. – Femoral Neck Fractures
Fixation by Cannulated Screws. – Louisiana State University Health
Sciences Center, Shreveport, LA
http://www.ors.org/Transactions/50/0424.pdf
27. Malanga, Gerard A., and Jennifer Solomon. "Femoral Neck
Fracture." eMedicine . Eds. Janos P. Ertl, et al. 28 Jan. 2009.
Medscape.25Oct. 2004
<http://emedicine.medscape.com/article/86659 -overview>.

37
28. Carpintero P, Caeiro JR , Carpintero R, et al. – Complications of hip
fractures : A review. World J Orthop. 2014 Sep 18;5(4):402 -11. doi:
10.5312/wjo.v5.i4.402. eCollection 2014 Sep 18
29. Epidemiology and social burden of the Femoral Neck Fractures – Orlin
Filipov Department of Geriathic orthopedics, Vitosha Hospital – Sofia,
Bulgaria , ISSN: 1312 -773X
30. J. A. Kanis, A. Odén, E. V. McCloskey, et al. and on behalf of the IOF
Working Group on Epidemiology and Quality of Life. – A systematic
review of hip fracture incidence and probability of fracture worldwide.
International Osteoporosis Foundation and National Osteoporosis
Foundation 2012 . – Doi 10.1007/s00198 -012-1964-3
31. International Journal of Biometeorology 59(10) · December 2014 –
Systematic review of the association bet ween climate and hip
fractures. – www.researchgate.net/publication/269467976 .
32. M. A. Fernandez, X. L. Griffinan, M. L. Costa – Management of hip
fracture . – British Medical Bulletin, 2015, 115:165 –172.
33. P. A. Frandsen, E. Andersen, F. Madsen – Garden’s Classification of
Femoral Neck Fractures . The Journal of Bone and Joint Journal .
online.boneandjoint.org.uk/doi/pdf/10.1302/0301 –
620X.70B4.3403602
34. Suenghwan Jo, MD, Sang Hong Lee, MD, and Hyeon Jun Lee, MD . –
The Correlation between the Fracture Types and the Complications
after Internal Fixation of the Femoral Neck Fractures .
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4972877
35. David A. Forsh, Tania A. Ferguson. – Contemporary management of
femoral neck fractures: the young and the old. Contemporary
management of femoral neck fractures: the young and the old .
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/a rticles/PMC3535087
36. . Indian J Orthop. 2008 Jan -Mar; 42(1): 1 –2
37. Slobogean GP, Sprague SA , Scott T . – Management of young femoral
neck fractures: is there a consensus?
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25530411

38
Anexe