Disciplina de Odontoterapie și Endodonție COCIUBAN BIANCA ALEXANDRA LUCRARE DE LICENȚĂ Conducător științific Ș.L. DR. CÎRLIGERIU LAURA -ELEN A T i m… [607897]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
“VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICIN Ă DENTARĂ
Departament III
Disciplina de Odontoterapie și Endodonție

COCIUBAN BIANCA ALEXANDRA

LUCRARE DE
LICENȚĂ
Conducător științific
Ș.L. DR. CÎRLIGERIU LAURA -ELEN A

T i m i ș o a r a
2 0 1 9

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
“VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
Departamentul III
Disciplina de Odontoterapie și Endodonție

COCIUBAN BIANCA ALEXANDRA

LUCRARE DE
LICENȚĂ

Efectul apei ozona te asupra dentinei infectate restante din
cadrul protocolului exerezei selective a dentinei cariate
Conducător științific
Ș. L. DR. CÎRLIGERIU LAURA -ELENA

T i m i ș o a r a
2 0 1 9

3
CUPRINS
I.INTRODUCERE ………………………………………… …………………… 6
II. PARTEA GENERALĂ ………… ……………………………… .………….. 8
1. Caria dentară ………… ….……………………………… .………… … 8
1.1. Caria dentinară ……………………………… .…………… . 9
1.2 Dentina cariată …………………………… .…… .………… .. 9
2. Metode minim invazive de îndepartare a dentinei cariate …………… . 10
2.1. Tratamen tul restaurativ atraumatic …………………………… … 11
2.2. Îndepărtarea treptată a dentinei cariate ………………….. …… 11
2.3. Exereza selectivă a dentinei cariate ………………………………. 12
3. M etode de dezinfecți e a dentinei……………. ……………………….. ………. .. 14
3.1. Clorhexidina (CHX) ……………… ………………………. 14
3.2. Hipocloritul de sodiu (NaOCl) ………………. ……………………. 14
3.3. Laserul …………………………………………… ……….. 14
3.4. Ozonul……………………………………………… ……. .. 15
4. Utilizarea ozonului în medicina dentară………………… ………… 15
4.1 Ozonul folosit în tratamentul cariei dentare ……….. ………… 16
4.2 Ozonul în terapia parodontală ……………. ………….. …………… 16
4.3 Ozonul în terapia endodontică ………………………………… …… 16
4.4. Ozonul în protetică …………………….. ………………………………. 16
4.5. Ozonul în chirurgia maxilo -facială …………………………… …. 17
III. PARTEA SPECIALĂ ……………………………………………. …………………………. 18
1. Material și metodă …………………. ………………………………………………… 18
1.1. Materiale și aparatură ut ilizate ………………………… …………. 18
1.1.1. DIAGNOdent pen 2190 ……………………….. ………… 18

4
1.1.1.1 Principiul de funcționare al DIGNOdent pen 2190 ………………………… 18
1.1.1.2 Caracteristici generale ale dispozitivului …………… ……… …………………. . 18
1.1.1.3 U tilizarea aparatului DIAGNOdent pen 2190 ……………. ……………….. .. 19
1.1.1.4 Calibrarea dispozitivu lui DIAGNOdent pen 2190 …………………………. 20
1.1.1.5 Sca narea suprafeței dentare cu disopzitivul DIAGNOdent pe n……… 21
1.1.2 Prepararea apei ozonate …… …………………………… 21
1.2 Metodă …………………………………………………………… … 22
1.2.1 Scop ………………………………… …………………… .. 22
1.2.2 Selecția pacienților ……………………………… ……….. 23
1.2.3 Substanțele utilizate …………………………………… …. 23
1.2.4 Proceduri și protocol ………………………………… ….. 24
2. Cazuri clinice ………………………………………………………………… 26
2.1 Date statistice ……………………………………………………… . 29
3. Rezultate …………………………………………………………………… .. 30
4. Discuții ……………………………………………………………………… .. 30
5. Concluzii …………………………………………………………………………………………….. 31
Bibliografie…………………………………………………………………………. …………………. 32

5

ABREVIERI ȘI SIMBOLURI
CHX – clorhexidină
EDTA – acid etilendiaminotetraacetic
MMP – metaloproteinaze matriciale
NaOCl – hipoclorit de sodiu
S. mutans – streptococ mutans

6
I. INTRODUCERE
În timpul preparării cavității, succesul tratamentului restaurator poate fi
influen țat de bacteriile care rămân cantonate la nivelul pereților cavității. S -a
demonstrat faptul că bacteriile rămase în urma tratamentului pot supraviețui și se pot
multiplica, în special în prezența microinfiltrației, fapt ce poate duce la inflamație
pulpară , riscu l de apariție al cariilor secundare și/sau sensibilitate postoperatorie,
lucruri care în final duc la eșecul re staurării.
Încercările de îndepărtare completă a dentinei profund afectate doar prin
metode mecanice pot duce la afectare pulpară și/sau d istrugere întinsă a structurii
dentare. În plus, exereza completă a cariei nu garantează lipsa completă a bacteriilor
de la nivelul cavității.
Este foarte importantă eliminarea tuturor bacteriilor rămase pe pereții
cavității, inclusiv de pe dentină și sma lț, după îndepartarea procesului carios, cu
ajutorul agenților antibacterieni, fiind recomandată dezinfectarea cavității înainte de
restaurarea finală.
Astfel, curățarea cavității preparate cu agenți antibacterieni pentru a facilita
eliminarea bacteriilor a început să fie acceptată tot mai mult de clinicieni. Au fost
folosiți numeroși dezinfectanți în practica stomatologică, cu scopul de a reduce sau
de a elimina bacteriile în timpul preparării cavității și înainte de plasarea restaurării
finale. Unii dint re acești agenți antibacterieni însă, au avut un efect iritant asupra
pulpei datorită substanțelor chimice pe care le conțin și astfel s -a renunțat la folosirea
lor.
În această eră dominată de prezența substanțelor chimice în toate domeniile,
oamenii înce arcă din ce în ce mai mult găsirea unor alternative naturale la problemele
existente. De mai mult de 130 de ani, milioane de oameni au beneficiat de
proprietățile ozonului de a trata diferite boli și de a stimula vindecarea naturală.
Terapia cu ozon este u na dintre metodele de tratament moderne nemedicamentoase.
De-a lungul timpului s -a demonstrat faptul că ozonul are efecte anti -microbiene,
imunostimulante, antihipoxice, analgezice, detoxifiante, bioenergetice și biosintetice
de activare a metabolismului c arbohidraților, proteinelor și lipidelor asupra corpului
uman.

7
Datorită proprietăților antibacterie ne, dezinfectante, biocompatibile și
vindecătoare, folosirea ozonului a fost introdusă și în practica stomatologică. Fiind o
substanță naturală, nu are efec te secundare toxice asupra corpului uman .
Tema lucrării de față are ca motivație găsirea unei alternative naturale la
problema dezinfectării cavității create de leziunea carioasă, pentru a conserva cât mai
multă structură dentară și a scădea cât de mul t posibil riscul apariției cariei secundare
sau a afectării pulpare.
Se va studia efectul antimicrobian al apei ozonate asupra dentinei infectate și
afectate din interiorul leziunilor carioase profunde. Astfel, scopul acestei lucrări este
de a vedea dacă ex istă un efect bactericid cert al acestei substanțe, pentru a scădea
riscul apariției cariei secundar, al inflamației pulpare și per total, de creștere al ratei
de succes al restaurării.
Lucrarea de față este un studiu observațioal clinic, realizat pe pacie nți cu
vârste cuprinse între 16 și 26 de ani, în urma consimțământului informat al acestora,
în cursul căruia s -au urmărit efectele directe al e apei ozonate asupra dentinei infectate
și afectate. S-a verificat eficacitatea imediată a acestei substanțe în el iminarea
bacteriilor de la nivelul cavității carioase, eliminând astfel efectele secundare care pot
apărea.
Fiecare caz clinic a fost analizat preoperator prin radiografii, examen clinic și
cu ajutorul aparatului DIAGNOdent . Apoi, după aplicarea protocolul ui de exereză
selectivă a dentinei cariate, cavitatea rezultată a fost spălată cu apa ozonată, fiind în
final rescanată cu aparatul DIAGNOdent pentru a vedea efectul concret asupra
activității bacteriene. Rezultatele au fost centralizare, discutate și repr ezentate prin
tabele și diagrame.
În concluzie , prin lucrarea de față se dore ște a se aduce o mică contribuție la
starea actuală a temei cercetate, o noutate privind metodele de dezinfecție ale
leziunilor carioase profunde, menită să ajute clinicienii în c reșterea ratei de succes a
tratamentelor odontale restauratoare.

8
II. PARTEA GENERALĂ

1. Caria dentară
Caria dentară este o boală infecțioasă microbiană cronică, cauzată de un
dezechilibru al florei bacteriene orale, care duce la demineralizarea si pi erderea
structurii țesuturilor dure dentare. [1]
In starea normală, de sănătate, pH -ul oral este neutru. Unele bacterii din
biofilm metabolizează carbohidrați i rafinați pentru a obține energie, rezultând astfel
produși organici acizi. Dacă acești acizi org anici sunt prezenți pentru mai mult timp
in cavitatea orală, ei modifică pH -ul, acesta ajungând la un nivel critic de 5.5 la
nivelul smalțului si 6.2 la nivelul dentinei [2, 3]. Această modificare are efecte atât
asupra compoziției biofilmului, cât și a suprafeței dintelui. Rezultă astfel o stare de
disbioză cauzată de dezechilibr ul dintre bacteriile acidogene ș i bacteriile acidofile,
care va duce ulterior la o scădere și mai mare a pH -ului [2, 4].
pH-ul scăzut duce l a extragerea ionilor de calciu ș i fos fat din dinte, în
încercarea de a atinge din nou echilibrul, rezultând astfel demineraliz area țesuturilor
dure dentare [2 , 4]. În momentul în care pH -ul redevine neutru, iar concentrația
ionilor de calciu si fosfat din saliva este suprasaturată în comparaț ie cu cea din dinte,
începe procesul de remineralizare.
Fenomenele de demineralizare și remineralizare au loc pe parcursul întregii
vieți, fiind controlate de numeroși factori, dintre care numărul și tipul bacteriilor din
biofilmul dentar, dietă, igienă o rală, morfologia dentară, compoziția smalțului și a
dentinei, factori genetici, compon entele salivei, fluxul salivar ș i capacit atea tampon
a salivei [2 ].
Demineralizăr ile repetate duc la di zolvarea ș i distrucția țesuturilor dure
dentare. Demineralizările la nivelul smalțului duc la prăbușirea acestuia și formarea
unei cavități în suprafață. Dacă procesul de demineralizare continuă, se produce
demineraliza rea dentinei, apoi denaturarea ș i deg enerarea colagenului din dentină ,
ducând în final la for marea unei cavități î n dentină [2, 4].

9
1.1.Caria dentinară
Caria dentinară este diferită de caria smalțului, datorită structurii diferite a
dentinei. Dentina conține mult mai puține minerale și este formată din tubuli de
mărimi miscroscopice care favorizează intrarea b acteriilor si ieșirea mineralelor [2,
3].
Atunci când demineralizarea ajunge la nivelul joncțiunii smalț -dentină, caria
se poate extinde foarte rapid de -a lungul acestei joncțiuni, acest fapt fiind datorat
activității metabolice bacteriene de la nivelul le ziunii dentinare. [2]
Creșterea demineralizării smalțului duce la slăbirea structurii acestuia, iar mai
apoi la prăbușirea lui [2, 3]. Cavitatea rezultată devine un mediu propice pentru
bacteriile cariogene, lucru care accelerează progresia cariei.
Joncți unea sma lț-dentină fiind cea mai slabă î n calea cariei, pătrunderea
bacteriilor la nivelul acesta duce la răspândirea lor de -a lungul acesteia, rezultând o
leziune avansată, cu dentină infectată [2]. Toate ace ste procese duc la forma pe
secțiune î n V, spec ifică cariei, cu baza deschisă spre joncțiunea smalț -dentină si
vârful orientat spre camera pulpară. De la acest nivel, procesul carios avansează
extrem de repede din cauza rezistenței scăzute la demineralizare a dentinei, in
comparație cu smalțul, datorat ă unui conținut mai slab mineralizat și orientării
tubulilor dentinari [2] .
Caria dentară produce multiple răspunsuri dentinare: demineralizare și
remineralizare, sensibilitate și durere [2, 3] . Durerea este cauzată de mișcările
fluidelor în interiorul tub ulilor dentinari deschiși și poate fi exprimată în episoade
scurte, în stadiil e incipiente ale leziunii, sau î n ultima fază când bacteriile intră in
camera pulpară, producând inflamație pulpară și creșterea presiunii intrapulpare [2].
1.2.Dentin a cariată
Dent ina afectată de un proces carios se împarte în mai multe straturi :
1. Stratul superficial sau dentina infectată , este situat în apropierea joncțiunii
smalț -dentină și este alcătuit din dentină moale, infectată , necrotică și
demineralizată ireversibil, datorită procesului de activare a metaloproteinazei
matriciale [1, 5, 7].

10
Acest strat este cunoscut și ca zona distrusă a procesului carios, din cauza
faptului că își pierde complet caracteristicile dentinei sănăt oase. El conține o
varietat e mare de material patogen sau iritanți ca nivel crescut de aciditate,
enzime hidrolitice, bacterii și debriuri celulare bacteriene. Aceste materiale
patogene duc la degenerarea fibrelor de colagen. [2, 5, 6] . Dentina infectată
este de consistență moale.
2. Stratul profund sau dentina afectată , este alcătuit din dentină demineralizată
reversibil de către procesul carios. Acest strat are potențial de remineralizare ,
datorită faptului că legăturile dintre fibrele de colagen din compoziția dentinei
nu au fost afectate la acest ni vel [5, 7] . Dentina afec tată este mai tare decat
cea in fectată, dar mai moale decat cea sănătoasă, putând fi în departată cu
instrumente de mână dacă se aplică o oarecare presiune .
3. Stratul de dentină dură este zona cea mai profundă a unui proces carios, in
care leziunea carioasă nu a ajuns la n ivelul pulpei. Acesta poate conț ine
dentină terțiară, dentină sc leroasă și dentină sănătoasă [2] . Din punct de
vedere cli nic, această dentină este dură ș i poate fi îndepartată doar cu ajutorul
instrumentelor rotative.

2. Metode minim invazive de îndepartare a dentinei cariate
Managementul cariilor dentinare profunde implică diferite provocări pentru
clinican. Tehnicile de îndepărtare a țesuturilor compromise de carie sunt foarte
complexe și pot duce la expunere pulpară și pierderea vitalității pulpare , ceea ce mai
apoi duce la nevoia unui tratament restaurator complex.
Metodele minim invazive de îndepărtare a dentinei cariate au fost instituite
pentru a salva cât de mult posibil din structura dentară restantă, și pentr u a preveni
afectarea pulpară ireversibilă.
Spre deosebire de metodele tradiționale și foarte populare de exereză
completă sau de exereză neselectivă a dentinei cariate, metodele bazate pe principiul
non-invazivității sunt similare cu cele conservative ș i cu scopul de a îndepărta doar o
parte a țesuturilor compromise.
Există mai multe metode minim invazive de îndepartare a dentinei cariate,
dar vom lua în considerare doar tehnicile care sunt bazate pe dovezi externe.

11
2.1.Tratamentul restaurativ atraumati c
Tratamentul restaurativ atraumatic este o tehnică care are ca scop stopa rea
progresiei cariei în leziunile carioase întinse prin îndepărtarea parțiala a țesuturilor
implicate, cu ajutorul instrumentelor manuale și restaurarea cavității cu glasio nomeri
de vâscozitate ridicată [8] . Numeroase studii au concluzionat faptul că această
tehnică are rezultate de succes comparabile cu metodele tr adiționale de exereză
completă ș i restaurare ulte rioară cu compozit sau amalgam [ 9].
O analiză a rezistenței în timp a restaurărilor făcute cu tra tamentul restaurativ
atraumatic pe dinți temporari, dupa mai mult de 2 ani, a avut ca rezultat o rată de
rezistență de 93% în cazul restaurării unei singure suprafețe și de 62% în cazul
restaurării mai multor suprafețe [ 10].
În cazul dinților permanenți, restaurările făcute cu tratament restaurativ
atraumatic pe o singură suprafață au o rată de rezistență la 3 ani de 85% și la 5 ani de
80%.
Dovezile științifice existente sugerează că tratamentul restaurativ atraumatic
este î ntradevăr un tratament non invaziv. Totuși, această tehnică nu a dat rezultate
foarte bune in cazul restaurărilor care implică mai multe suprafețe, fiind nevoie de
restaurări mai complexe pentru a asigura o rată de rezistență mai mare [11].
2.2.Îndepărtarea tr eptată a dentinei cariate
Pe lângă tratamentul restaurativ atraumatic, mai există și alte terapii pentru
cariile dentare profunde, ele fiind reprezentate de coafajul pulpar indirect,
îndepărtarea treptată a dentinei cariate și cea mai recentă, exereza sel ectivă a dentinei
[12, 13, 14 ].
Coafajul pulpar indirect este o tehnică de îndepartare a dentinei cariate care
presupune lăsarea unui strat subțire de țesut demineralizat peste pulpă, care va fi
acoperit de un liner protector, materialul utilizat pentru pr otecția pulpară
neinflue nțând succesul tratamentului [ 15]. Restaurarea finală este făcută in aceeași
ședință.
Principalul dezavantaj al coafajului pulpar indirect este faptul că implică
proceduri care se desfășoară foarte aproape de pulpă, crescând astfel riscul de

12
expunere pulpară. Astfel, tehnica de îndepărtare treptată a dent inei este una mai puțin
invazivă, care nu ajunge în apropierea pulpei.
Tehnica presup une un tratament in doi pași [ 16, 17 ]. Primul pas constă în
îndepărtarea par țiala a țesutului carios, lăsând o parte de țesut moale pe podeaua
cavității profunde a unui dinte vital. Dintele este restaurat temporar pentru o perioadă
de până la 12 luni. Ulterior, se reintervine pentru a îndepărta țesutul carios până se
ajunge la o dentină fermă și pe ntru a restaura final dintele [18].
În timpul restaurării provizorii, dentina moale cariată, care a fost lăsată
intenționat la nivelul cavității, devine dură și uscată, semne ale unei leziuni inactive
cu o populație bacteriană scăzută [ 18].
Obiectivul aces tei proceduri este de a facilita reacția fiziologică a complexului
pulpo -dentinar, cu formare de dentină scleroasă și dentină terțiară.
Prin urmare, acest proces în două etape asigură protecția pulpei prin
minimizarea riscului expunerii. Numeroase studii a u indicat că această tehn ică are
mari șanse de succes [ 19, 20 ].
Principalele dezavantaje ale tehnicii de îndepărtare treptată a dentinei sunt
riscul de expunere pulpară la a doua intervenție, eșecul restaurării temporare și
costurile mai mari datorită nece sității a două ședinț e pentru un tratament complet,
aceasta din urma fiind și una dintre cauzele eșecului, deoarece unii pacienți nu se mai
întorc pentru a doua ședință, deoar ece nu mai prezintă simptome [ 21].
2.3.Exereza selectivă a dentinei cariate
La dinții permanenți vitali, fără simptome sau semne de afectare pulpară,
extinderea preparației de ntinare depinde de cât de gravă este leziunea și de
adâncimea ei.
Astfel, leziunile moderate, în care procesul carios nu a ajuns să afecteze o
treime din porțiunea interioară a dentinei și care nu prezintă risc de expunere pulpară,
vor fi curățate asfel încât să nu mai existe carie la nivelul joncțiunii smalț -dentină, iar
dentina resta ntă să fie de consistență fermă [2] .
În cazul leziunilor profunde, în care procesu l carios a afectat treimea internă
a dentinei, î n care există riscul de expunere pulpară, este recomandată aplicarea
protocolului de exereză selectivă a cariei [2].

13
Există mai multe tehnici de aplicare a principiului de minim invazivitate în
exereza dentin ei cariate, însă toate au în comun faptul că sunt conservative și au ca
scop îndepărtarea unei porțiuni a țesuturilor compromise de leziu nea carioasă [8] .
Exereza selectivă a dentinei este una dintre metodele minim invazive de
îndepărtare a cariei dentina re, care presupu ne exereza țesuturilor afecatate de carie ș i
realizarea restaur ării finale în aceeași ședință [8] . Acest protocol poate fi aplicat î n
cazul oricărui dinte care prezintă o leziune carioasă profundă, restaurabil și cu țesut
pulpar ș i periapi cal sănătos [2] .
Această tehnică recomandă îndepărtarea completă a cariei de la nivelul joncțiunii
smalț -dentină și de pe pereții laterali ai cavității până la obținerea unei dentine
sănătoase, dure , iar de pe peretele pulpar și/sau axial caria se îndepărt ează până la
aproximativ 1 mm de pulpă, chiar dac ă rămâne dentină moale, cariată. Apoi dintele
se restaurează temporar cu CIS sau definitiv cu rășină compozită sau amalgam.
Exereza dentinei cariate din zona cea mai profundă a preparației se face ușor,
fără presiune, și se îndepărtează doar cel mai exterior strat de dentină moale, cu
ajutorul instr umentelor manuale sau rotative [2, 8] .
Aplicarea imediată a unei restaurări definitive duce la deprivarea bacteriilor
reziduale de carbohidrații din dietă și în plus, exercită un efect antimicrob ian, stopând
astfel leziunea [ 22].
Aplicarea protocolului de exereză selectivă a dentinei permite restaurarea
dintelui, evitând expunerea pulpară. Evitarea expunerii pulpare are un efect benefic
asupra prognosticului dinte lui și a costurilor de tratament [2] .
Un studiu de cohortă făcut pe pacienți la care s -a aplicat protocolul de exereză
selectivă a dentinei, arată că dinții care au fost tratati au rămas neschimbați timp de
10 ani, iar analizele radiografice au arătat pre zența dentin ei terțiare in 77% din cazuri
[23].
Dintr -un alt studiu care a comparat protocolul de exereză selectivă cu cel de
exereză completă a cariei pe baza prezenței bacteriilor după tratament, a rezultat
faptul că inițial, după sigilarea cavității, a u existat diferențe semnificative între cele
două grupuri [24]. Astfel, numărul total de microorganisme , de specii de streptococi
și de lactobacili a scăzut considerabil mai mult în cazul exerezei selective decât î n

14
cazul exerezei complete , însă în cazul S treptococului Mutans nu a rezultat o scădere
semnificativă [24].

3. Metode de dezinfecție a dentinei
Restau rarea țesuturilor dentare distruse presupune mai întâi îndepărtarea
completă a dentinei infectate prin prepararea cavității. Se știe totuși că este i mposibilă
îndepărtarea în totalitate a microorganismelor și astfel unele bacterii rămân la nivelul
cavității, chiar și după excavarea în totalitate a dentinei moi [ 25]. Prezența acestor
bacterii poate duce la apariția cariilor secundare, a unei sensibilită ți pulpare crescute
și chiar inflamație pulpară [ 26].
Pentru a rezolva această problemă, unele studii indică folosirea
dezinfectanților dentinari ca hipocloritul de sodiu (NaOCl) , clorhexidina (CHX) ,
peroxidul de hidrogen (H2O2), acidul etilendiaminotetr aacetic (EDTA) și iodul (27 ).
Unii autori însă susțin că acești dezinfectanți pot afecta adeziunea [ 28, 29 ].
3.1.Clorhexidina (CHX)
Clorhexidina este cea mai populară soluție antimicrobiană și inhibitoare a
metaloproteinazelor matriciale.
Numeroase studii f ăcute cu CHX au demonstrat acțiunea antibacteriană mai
crescută în comp arație cu alți dezinfectanți (30 ). Acțiunea antibacteriană a
clorhexidinei poate dura câteva ore și scade semnificativ numărul stre ptococilor
mutans [ 31].
De asemenea, este activă împo triva bacteriilor gram pozitive și gram negative,
aerobe, facultativ anaerobe . În ceea ce privește bacteriile gram negative și fungii însă,
este nevoie de cantități mai mari de CHX.
3.2.Hipocloritul de sodiu (NaOCl)
Hipocloritul de sodiu este și el des utiliz at în cadrul procedurilor
stomatologice datorită proprietăților proteolitice și dezinfectante. Acesta alterează
metabolismul celular si distruge fosfolipidele. Totodată, stimulează formarea
cloraminei care dezactivează ire versibil enzimele bacteriene [ 32].

15
3.3.Laserul
Laserele sunt aparate care emit fascicule de diferite lungimi de undă. Iradierea
cu laserul determină expansiunea apei intratubulare a bacteriilor, având efecte termice
și fotodislocatoare asupra lor, ducând la scăderea creș terii celulare și liza acestora.
Un studiu a arătat că terapia antimicrobiană fotodinamică cu un laser de nivel scăzut,
duce la scăderea numărului de streptoc oci mutans din biofilmul dentar [ 34].
3.4.Ozonul
Ozonul este unul dintre cele mai importante gaze din stratosferă datorit ă
capacității de filtrare a razelor ultraviolete. Este format din trei molecule de oxigen,
fiind produs în mod natural prin fotodisocierea oxigenului în atomi de oxigen activi
care reacționeză mai depa rte cu alte molecule de oxigen [ 35].
Ozonul este cunos cut ca un puternic oxidant. Astfel, el are efect puternic
antibacterian prin ruperea peretelui celular și a membranei citoplasmatice a
bacteriilor, ducând la distrugerea microorganisme lor [36].
În domeniul medicinei dentare, ozonul poate fi folosit sub tr ei forme: gazos,
lichid sau uleios. A fost folosit pentru prima oară în practica clinică în anii 1920 de
către dr. Parr, iar în 1950, dr. Fisch a fost primul care a folosit apa ozonată în
stomatologie [ 36].
Ozonul s -a doveidt a fi eficient asupra bacterii lor gram -negative, gram –
pozitive, virușilor și fungilor. Efectul bactericid al ozonului asupra
microorganismelor este bine documentat în literatură, în special efectul asupra
streptococului mutans. Aplicarea controlată a ozonului este foarte sigură și nu a re
efecte secundare. În plus, stimulează circulaț ia sanguină și răspunsul imun [ 37].

4. Utilizarea ozonului în medicina dentară
Folosirea ozonului în medicina dentară este considerată o terapie nouă, însă
nu este așa. Ozonul este folosit de mult timp ca o m etodă importantă de tratament
peste tot în lume. Terapia cu ozon a fost folosită la scară largă în tratarea infectțiilor,
a rănilor de război și în tratarea cancerului până în ani i 1950 [ 38]. În domeniul

16
medicinei dentare este folosit în numeroase speciali tăți precum odontoterapia,
parodontologia, endodonția, chirurgia maxilo -facială și chiar protetica.
4.1.Ozonul folosit în tratamentul cariei dentare
Datorită incidenței foarte mari a bolii cariei dentare, principalul interes al
medicilor stomatologi îl r eprez intă tratamentul acesteia, iar ozonul este un instrument
foarte puternic în stoparea leziunilor carioase.
S-a demonstrat faptul că ozonul poate fi o alternativă viabilă la prepararea
mecanică a cavităților și că poate fi folosit pentru a omorî bacteriile de la nivelul
leziunii carioase, fără du rere și chiar fără anestezie [ 37].
Studii in vitro făcute pe oase bovine folosind apă ozonată și ozon gazos au
demonstrat că ozonul are efecte semnificative asupra E. Faecalis si S. Mutans și că
poate fi folosit ca adjuvant în terapia cariei dentare [37, 39 ] .
4.2.Ozonul în terapia parodontală
În parodontologie utilizarea apei ozonate inhibă formarea plăcii dentare și
reduce numărul agenților patogeni gram negativi și gram pozitivi subgingivali. Apa
ozonată poate fi fo losită in rezervorul de apă ultrasonic , în clătirea cavității bucale
înainte de scaling si root planning și ca irigant în chiuretajele non chirurgicale. După
tratament, în fiecare pungă parodontală este introdus ozon gazos, lucru ce va steriliza
zona resp ectivă [ 37].
4.3.Ozonul în terapia endodontică
Apa ozonată poate fi folosită ca irigant în locul hipocloritului de sodiu.
Ozonul este eficient asupra microorganismelor patogene ca E. Faecalis, Candida
Albicans, Peptostreptococcus micr os și Pseudomonas aerugino sa [38]. În plus,
ozonul poate elimina și mirosul specific anaerob asociat cu infecțiile cronice ale
dinților.
Uleiurile ozonate, de exemplu uleiul de floarea soarelui ozonat, uleiul de
măsline ozonat sau uleiul de arahide ozonat, sunt eficiente în ster ilizarea canalului
radicular [ 37].

17
4.4.Ozonul în protetică
Unul dintre efectele secundare cu care se confruntă pacienții tratați cu proteze
totale este stomatita, datorată acumulării pe suprafața protezelor de placă bacteriană
care conține mai multe specii bac teriene, prin tre care si Candida Albicans [ 38]. Acest
efect poate fi însă controlat prin aplicarea uleiurilor ozonate pe suprafața țesuturilor
orale și prin dezinfecția protezelor cu apă ozonată timp de 10 minute [ 40].
4.5.Ozonul în chirurgia maxilo -facială
Ozonul accelerează procesul de vindecare al țesuturilor moi. Utilizarea
uleiurilor ozonate sau irigarea alveolei cu apă ozonate este foarte eficientă în
tratamentul alveolitei. De asemenea, se reduce și timpul de vindecare post –
extracțională, formând o pse udo membrană peste alveolă, protejând -o de tra umatisme
fizice sau mecanice [ 37, 38 ].
Un alt avantaj este faptul că ajută la regenerarea osoasă. După crearea noii
alveole, ozonul este introdus în alveolă timp de 40 sec, apoi se inseră implantul. Acest
lucru previne infecțiile și ajută la regenerarea osoasă [ 38].

18
III. PARTEA SPECIALĂ

1. Material și metodă
1.1. Materiale și aparatură utilizate
1.1.1. DIAGNOdent pen 2190
1.1.1.1. Principiul de funcționare al DIGNOdent pen 2190
DIAGNOdent pen este un laser neutru cu putere redu să (lungime de undă de 655
nm și 1 mW putere), care nu interacționează cu țesutul țintă. Lumina roșie emisă de
DIAGNOdent este absorbită de țesuturile sănătoase și cariate ale structurilor dentare.
Produșii bacterieni din componența țesuturilor cariate, ab sorb lumina transmisă de
către aparat și emit o lumină infraroșie care este detectată mai apoi de aparat
atribuidu -se o valoare cuprinsă între 0 și 99, în funcție de stadiul în care se află
procesul carios.

Fig. 1. DIAGNOdent Pen pe suportul original c u afișaj
1.1.1.2. Caracteristici generale ale dispozitivului
Unul dintre avantajele cele mai importante ale utilizării acestui dispozitiv este
faptul că este capabil să detecteze chiar și cele mai mici modificări, de până la 2 mm,
ale țesuturilor dure dentare, care altfel nu ar fi detectate cu ajutorul ins pecției vizuale
sau a palpării.
Valorile înregistrate de DIAGNOdent pen nu sunt de sine stătătoare. De
aceea, este important ca atunci când se interpretează aceste valori, să se ia în

19
considerare mai mulți factori favorizanți ai cariei dentare, ca istoricul odontal,
frecvența consumului de zaharuri, prezența bacteriilor cariogene și secreția salivară.
Numeroase studii clinice au demonstrat faptul că valorile date de
DIAGNOdent pen au fost corelate cu cantitatea de l eziuni carioase de pe dinți.
Tabelul următor face referire la st udiul publicat de Luissi et al., Quintessenz 10/2003,
fiind de asemenea citat și în manualul de utilizare al dispozitivului, pus la dispoziție
de KaVo. Aceste valori se bazează pe o valoare de bază care se stabilește inițial, la
nivelul unui punct situat coronar pe un țesut dur dentar sănătos [41].
Tabel nr. 1 Cariile fisurilor si suprafețelor netede. Interpretarea valorilor și t erapiile
recomandate de KaVo [ 41]
Pentru un diagnostic clar, este necesară corelarea valorilor înregistrate de
DIAGNOdent pen cu factorii de risc carios. Acest dispozitiv se pretează de asemenea
la efectuarea controalelor, în cazurile în care nu se poate pune un diagnostic definitiv
și se recurge la aplicarea unui tratament non invaziv și la urmărirea evoluției leziunii
[41].
1.1.1.3. Utilizarea aparatului DIAGNOdent pen 2190
Înainte de începerea procedurii, dinții trebuie curățați și u scați. Producătorul
recomandă respectarea următorului protocol:
 Igienizare profesională
 Scanarea dinților înainte de aplicarea procedurii de fluorizare
 Uscarea dinților și a spa țiilor interdentare
 Stabilirea diagnosticului la dinții cu valori crescute Valorile înregistrate de DIAGNOdent pen Diagostic și tratament
0-13 Dinte sănătos – igienizare profesională
14-20 Smalț cariat – igienizare profesio nală +
fluorizare
21-29 Carie profundă a smalțului – igienizare
profesională + fluorizare + monitorizare –
restaurări minim invazive
Peste 30 Carie dentinară – restaurare minim
invazivă + igienizare profesională

20
 Stabilirea planului de tratament al dinților cu valori crescute [41].
Pot apărea rezultate fals -negative din cauza următoarelor motive:
1. Colorații
2. Restaurări din compozit cu proprietăț i fluorescente
3. Margini infiltrate ale restaurărilor
4. Prezența tartrului
5. Restu ri alimentare prezente în fisuri
6. Paste folosite în profilaxie care pot avea proprietăți fluorescente
7. Carii remineralizate
8. Nivel crescut de fluorescență naturală.

1.1.1.4. Calibrarea dispozitivuui DIAGNOdent pen 2190
Datorită diferențelor la nivelul țesuturilor d entare ale pacienților, trebuie
stabilită o valoare de plecare pentru fiecare pacient în parte. Astfel, aparatul se
calibrează în funcție de fiecare pacient:
1. Se plasează vârful dispozitivului pe țesut sănătos, pe un dinte frontal
2. Se apasă inelul cauciucat ③ de pe mânerul aparatului, în timp ce vârful
este situat pe suprafața dintelui de referință, până se aud două bipuri și
ecranul aparatului arată ① [41]:

Fig. 2 Ecranul dispozitivului [41]

În acest moment, aparatul este calibrat în funcție de paci ent. Valoare de pe
ecran este cuprinsă între 00 și 9 9 atunci când vârful nu este în contact cu su prafața

21
dentară, și între 0 +/ -1 atunci când este în contact cu suprafața dentară. Pentru
resetarea valorii de bază a pacientului, se ține aparatul în aer și s e acționează butonul
de pe mâner până se aud două bip-uri, iar ecranul arată 00 [ 41].
1.1.1.5. Scanarea suprafeței dentare cu dispozitivul DIAGNOdent pen
Se mișcă vârful aparatului peste suprafața dentară, fiind în contact ușor cu
dintele, fără a aplica prea multă presiune. În timpul scanării, vârful trebuie pendulat
ușor [41].
Valoarea MOMENT de pe ecran este valoarea curentă, a suprafeței dentare
scanate în momentul respectiv.
Valoarea PEAK este valoarea cea mai mare înregistrată de la ultima acționare
a butonu lui de pe mâner [41].
Aparatul începe să emită sunete atunci când înregistrează valori egale sau mai
mari de 09. Cu cât crește valoarea înregistrată, cu atât și sunetul este mai puternic.
Pentru a resta valoarea PEAK a aparatului, se eliberează inelul d e pe mânerul
aparatului [ 41].
1.1.2. Prepararea apei ozonate
Apa ozonată a fost produsă în cadrul clinicii MedOzon din Timișoara , prin
amabilitatea domnului doctor Geneș Ciprian , medic specialist în ozonoterapie .
Aparatul folosit a fost Hyper Medozon Comfort. Acesta este folosit în terapia
cu ozon normobarică si hiperbarică și generează o concentrație de ozon între 2 –
80µg/ml .

22

Fig. 3 Aparatul generator de ozon Hyper Medozon Comfort
Pentru prepararea apei, am folosit apă distilată pusă într -un recipient de sticlă.
Apa a fost preparată cu concentrația de ozon cea mai mare disponibilă a aparatului.
Apa ozonată este instabilă, așa că trebuie folosită în timp de o oră de la preparare,
pentru a -și păstra concentrația de ozon. Astfel, imediat după prepararea a pei ozonate,
recipientul de sticlă a fost păstrat la rece și ferit de razele ultraviolete, pentru a încerca
să conservăm cât de mult posibil concentrația mare a ozonului din apă.

1.2.Metod ă

1.2.1. Scop
Caria dentară este cea mai răspândită boală cronică din lume . Dacă se iau în
considerare doar leziunile incipiente, doar câțiva indivizi sunt cu adevărat neafectați.
În cele mai industrializate țări, 60 -90% dintre școlari sunt afectați, iar în cazul
adulților, acest procent se apropie de 100% [ 42].
În ultimii ani, caracteristicile bolii s -au sc himbat. Progresia leziunilor
necavitare pare să scadă , permițând astfel adoptarea unei strategii preventive, atunci
când leziunea are cele mai mari șanse să se oprească.
Un management de succes al cariei pentru fiecare pacien t în parte trebuie să
includă strategii pentru managementul bolii carioase la nivelul pacientului, cât și
strategii pentru managementul extinderii leziunii la nivelul dinților. Totuși, există
tendința de a prioritiza tratamentul cariei datorită tradiției m edicinei dentare.
În majoritatea situaților , abordarea acestei probleme se face în funcție de
procedurile tradiționale de restaurare, însă atunci când clinicianul este pregătit și

23
conștient de existența altor metode, respectiv minim invazive de tratament , se preferă
aplicarea acestora și de către pacient, cât și de către medic.
De-a lungul timpului au apărut numeroase protocoale minim invazive de
tratare a cariei dentare, scopul acestora fiind de a nu produce o hipersensibilitate
pulpară sau chiar expuner ea pulpară cu pierderea vitalității.
Avantajul acestor metode este conservarea a cât mai mult țesut dentar și
păstrarea vitalității pulpare, însă au și marele dezavantaj de a lăsa la nivelul cavității
o cantitate de microorganisme care în timp pot să ducă la carii secundare sau la
afectarea pulpei. Pentru a rezolva această problemă, există numeroase variante de
dezinfectanți dentinari, însă toți sunt alcatuiți din substanțe chimice.
De aceea, scopul acestui studiu este de a încerca altă substanță naturală cu
proprietăți antibacteriene dovedite de numeroase studii, și anume, apa ozonată. Îi vo m
evalua capacitatea antibacteriană cu ajutorul dispozitivului DIAGNOdent pen,
comparând activitatea bacteriilor înainte și după folosirea acesteia pe dentina
infectată .
1.2.2. Selecția pacienților
La studiu au participat X pacienți, minori și adulți, cu vârste cuprinse între 16
și 26 de ani. Criteriile de selectare au fost:
– Prezența leziunilor carioase extinse
– Absența semnelor evidente de pulpită ireversibilă (puroi, fistule, țesut
pulpar expus)
– Absența radiotransparențelor la nivel osos sau resorbțiilor osoase
– Absența durerii în antecedente
– Sensibilitate dentară
Pacienților li s -au efectuat radiografii retroalveolare, pentru confirmarea
diagnosticului clinic de carie profundă.
1.2.3. Substanțele utilizate
Apă ozonată produsă cu aparatul Hyper Medozon Comfort din cadrul clinicii
MedOzon din Timișoara.

24
Această substanță nu are efecte toxice sau secundare asupra cavității bucale
sau asupra organismului, fiind o substanță complet natural ă.
1.2.4. Proceduri și protocol
În primul rând, s -a realizat o consultație completă a cavității bucale. Apoi s -a
efectuat o igienizare profesională și s -a întocmit fișa pacientului. În urma consultației
și a corelării examenului clinic cu testele de vitalitate, s -au introdus în studiu doar
pacienții la care s -au detectat carii dentare profunde pe dinți vitali, care nu prezentau
patologie peria picală decelată radiographic, dureri spontane în antecedente și care au
răspuns normal la testele de vitalitate . După selec tarea pacienților, s -au efectuat
radiografii retroalveolare pentru evidențierea profunzimii leziunii carioase și a
stratului de dentină restant.
Tuturor pacienților li s -a administrat anestezie, iar apoi s -au izolat dinții cu
digă pentru un control mai bun al mediului de lucru, a contaminării acestuia cu salivă,
și protejarea împotriva contaminării în caz de deschidere accidentală a camerei
pulpare.
Toate leziunile carioase au fost preparate cu freza pară ISO 008, 010 și 012
montată la turbină pentru acces ul inițial și prepararea inițială a cavității. Etapa finală
a constat în exereza dentinei infectate cu freze globulare ISO 012, 014, 016, la turație
mica sau cu excavatorul dentar. În urma exerezei, în cavitate va rămâne un strat
subțire de dentină cariată doar în zona adiacentă pulpei, pentru a evita deschiderea
camerei pulpare.
După aceste proceduri, se scanează dintele cu ajutorul aparatului
DIAGNOdent pen, care a fost în prealabil calibrat în funcție de fiecare pacient în
parte.
Utilizând acest aparat , măsurăm fluorescența bacteriană a dentinei restante,
înregistrând o valoare maximă a afișajului de pe ecranul aparatului.În urma scanării,
se trece la spălarea cavității cu apa ozonată . Aceasta s-a aplicat cu ajutorul a câte 3
seringi de 10 ml, timp de 1 minut fiecare seringă, acul fiind plasat în interiorul
cavității.

25

Fig. 4 Spălarea cavității cu apă ozonată
Ulterior, după îndepărtarea apei ozonate, s -a scanat din nou dintele cu aparatul
DIAGNOdent pen, pentru a se compara cu rezultatele primei scanări, înaintea
exerezei, stabilind astfel eficiența acestei substanțe dezinfectante.

Fig. 5 Scanarea leziunii car ioase cu ajutorul DIAGNOdent pe n

26
2. Cazuri clinice
Cazul clinic nr.1

Fig. 6 Cavitate de clasa I preparată în cazul unei carii profunde pe suprafața ocluzală a unui
molar secund inferior

Cazul clinic nr. 2

Fig. 7 Cavitate de clasa a II a preparată în cazul unei carii profunde pe suprafațele ocluzo –
distală a le unui premolar secund inferior

Valoarea PEAK inițială: 19
Valoarea PEAK după spălarea cu apă ozonată: 14
Valoarea PEAK inițială: 29
Valoarea PEAK după spălarea cu apă ozonată: 20

27
Cazul clinic nr.3

Fig. 8 Cavitate de clasa a II a preparată în cazul unei carii profunde pe suprafațele ocluzo –
mezială a le unui premolar secun d superior

Cazul clinic nr. 4

Fig. 9 Cavitate de clasa a II a preparată în cazul unei carii profunde pe suprafațele ocluzo –
mezială a le unui molar prim superior

Valoarea PEAK inițială: 31
Valoarea PEAK după spălarea cu apă ozonată: 24
Valoarea PEAK inițială: 24
Valoarea PEAK după spălarea cu apă ozonată: 19

28
Cazul clinic nr. 5

Fig. 10 Cavitate clasa a II a MOD preparată în cazul unei carii profunde pe suprafețele mezio –
ocluzo -distale ale unui premolar prim superior

Cazul clinic nr.6

Fig. 11 Cavitate clasa I preparat ă în cazul unei carii produnde pe suprafața ocluzală a unui
molar prim sperior

Valoarea PEAK ini țială: 43
Valoarea PEAK după spălarea cu apă ozonată: 35
Valoarea PEAK inițială: 20
Valoarea PEAK după spălare a cu apă ozonată: 16

29
2.1.Date statistice

Număr caz Apă ozon ată
Inițial Final Variație
1 19 14 5
2 29 20 9
3 31 24 7
4 24 19 5
5 43 35 8
6 20 16 4

Tabel nr. 2 Valo ri inițiale si finale apă ozon ată, măsurate cu DIAGNOdent pen

Diagrama nr.1 V alorile inițiale și finale apă ozon ată

05101520253035404550
Caz 1 Caz 2 Caz 3 Caz 4 Caz 5 Caz 6
Inițial Final

30
3. Rezultate
Cu ajutorul dispozitivului DIAGNOdent pen s -au înregistrat valori
finale semnificative mai scăzute , după spălarea cavității cu apă ozonată.
Astfel, la fiecare caz în parte s -au observat diferențe majore în
îmbunătățirea valorilor înregistrate, cu procente între 18% și 31%.
4. Discuții
Bacteriile reziduale de sub restaurări pot duce la carii secundare.
Astfel, este util un tratament antimicrobian la nivelul cavității carioase preparate.
Efectul antimicrobi an al ozonului a fost evaluat în cadrul mai multor studii, atât
clinice, cât și in vitro [30, 31, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 43, 44, 45] . Ozonul s -a
dovedit a fi eficient asupra bacteriilor gram -negative și gram -poziti ve, a virusurilor
și a fungilor [37] .
În medicina dentară, cele mai multe studii publicate sunt bazate pe
efectul antibacterian al ozonului și tratamentul cariilor. Cele mai multe studii au
concluzionat că oz onul este o alternativă viabilă la metodele convenționale de
management al cariilor [35, 36, 37, 39, 41] . Câteva studii însă au arătat că ozonul nu
este sufi cient pentru prevenirea cariilor și reducerea bacteriilor din leziunile
carioa se [31, 43, 44] .
Este important de remarcat faptul că majoritatea agenților
antibacterieni și a tehnic ilor au avut atât rezultate bune, cât și mai puțin bune în
condiții in vitro.
Într-un studiu in vitro în care s -au comparat efectele antibacteriene
ale ozonului gazos și ale clorhexidinei asupra S.Mutans, s -a concluzionat faptul că
ozonul a fost mai puț in eficient decât clorhexidina [31] . La aceeași concluzie a
ajuns și un studiu in viv o pe leziuni carioase la copii [44] .
Studiile făcute cu apă ozonată însă, au demonstrat că aceasta a avut
efecte remarcabile în reducerea numărului de microorganisme din lez iunile carioase
radiculare incipiente, în inhibarea acumulării de placă dentară și în distrugerea
bacteriilor gram -negative și gram -pozitive [44, 46] .
Ozonul poate fi considerat un ajutor în reducerea și controlul
microorganismelor infecțioase din placa dentară și din leziunile carioase.

31
Cu toate acestea, rezultatele studiilor in vivo sunt controversate. În
timp ce unii cercetători au ajuns la concluzia că terapia cu ozon a avut efecte
minime sau nule asupra activității bacteriene, alții au demonstrat că ozonul poate fi
foarte eficient în distrugerea bacteriilor gram -pozitive și gram -negative din mediul
oral.
Studiul curent vine în sprijinul celor anterioare care au demonstrat
eficacitatea ozonului în reducerea numărului de bacterii.
În lucrarea de față a m încercat să creă m un protocol simplu și
eficient care ține cont de descoperirile din literatură: evitarea procedeelor
complicate, excavarea parțială a dentinei cariate și utilizarea unei noi metode de
dezinfecție a dentinei infectate.
Datorită spalării cavității cu apă ozonată, a fost posibilă menținerea
unui strat de dentină care să protejeze pulpa de expunere și o viitoare posibilă
pulpectomie. Foarte important în designul cavității este obținerea unei margini
supragingivale în smalț, cât mai curată și păstrarea unui câmp de lucru curat.
5. Concluzii
Lucrarea de față a reușit să -și atingă obiectivul, și anume, evaluarea
efectului antibacterian al apei ozonate asupra dentinei infectate de la nivelul
leziunilor carioase profunde, reușind să culeagă date sta tistice relevate.
În concluzie, în studiul de față, apa ozonată și -a dovedit eficiența
în reducerea activității bacteriene din dentina infectată restantă in urma protocolului
de exereză selectivă. De asemenea, terapia cu ozon este un tratament de viitor
promițător pentru diferite probleme de la nivelul cavității orale. Cu toate acestea,
amploarea inactivării pe care o produce are nevoie de investigații suplimentare.

32
BIBLIOGRAFIE
1. K. Yip, R. Smales. Oral diagnosis and treatment planning: part 2. Dental caries
and assessment of risk. BDJ 213 p. 59 -66, 28 iulie 2012
2. Andrea G. Ferreira Zandona, Andre V. Ritter, R. Scott Eidson. Dental caries:
Etiology, Clinical Characteristcs, risk assesment, and management, Sturdevant
Seventh Edition 2019 p. 53 -94
3. Robert Matsui , Dennis Cvitkovitch , Acid tolerance mechanism util ized by
Streptococcus mutans, Future microbiology vol.5 no.3 8 mar 2010
4. Nima Kianoush, Christina J. Adler, Ky -Anh Nguyen et al., Bacterial profile of
dentine caries and the impact of pH on bacterial population diversity, PLOS One
2014 Mar 27
5. R. Pinna, M. M aioli, S. Eramo et al. Carious affected dentine: its behaviour in
adhesive bo nding, ADJ Volume 60, issue 3, p. 276 -293
6. Ana Rosa Costa, Fraklin Garcia -Godoi, Lucas Z. Naves et al., Influence of different
dentin substrate (caries -affected, caries -infected, s ound) on long term μTBS, BDJ,
vol 28, no.1, Ribeirao Preto Jan/Feb 2017
7. A. Banerjee, Minimal intervention in dentistry: part 7. Minimally invasive operative
caries management: rationale and techniques, BDJ 214, p.107 -111, 09 february 2013
8. Rodrigo A. Giacam an, Cecilia Muñoz -Sandoval, Klaus W. Neuhaus et al. Evidence –
based strategies for the minimally invasive treatment of carious lesions: Review
of the literature, Advances in clinical and experimental medicine 27(7) p. 1009 -1016,
2018
9. Mickenautsch S, Kopsala J, Rudolph MJ, Ogunbodede EO. Clinical evaluation of the
ART approach and materials in peri-urban farm schools of the Johannesburg area.
SADJ. 2000;55(7):364 –368
10. de Amorim RG, Leal SC, Frencken JE. Survival of atraumatic restorative treatment
(ART) sealan ts and restorations: A meta -analysis. Clin Oral Investig.
2012;16(2):429 –441.
11. Arrow P. Restorative outcomes of a minimally invasive restorative approach based
on atraumatic restorative treatment to manage early childhood caries: A randomised
controlled tri al. Caries Res. 2016;50(1):1 –8.
12. Kerkhove BC, Herman SC, Klein AI, McDonald RE. A clinical and television
densitometric evaluation of the indirect pulp capping technique. J Dent Child.
1967;34(3):192 –201
13. Magnusson BO, Sundell SO. Stepwise excavation of deep carious lesions in primary
molars. J Int Assoc Dent Child. 1977;8(2):36 –40.
14. Ricketts DN, Kidd EA, Innes N, Clarkson J. Complete or ultraconservative removal
of decayed tissue in unfilled teeth. Cochrane Database Syst Rev.
2006;(3):CD003808. doi: 10.1002/1 4651858.CD003808. pub2
15. Miyashita H, Worthington HV, Qualtrough A, Plasschaert A. Pulp management for
caries in adults: Maintaining pulp vitality. Cochrane Database Syst Rev.
2007;(2):CD004484. doi: 10.1002/14651858.CD004484.
16. Bjørndal L. Indirect pulp ther apy and stepwise excavation. Pediatr Dent.
2008;30(3):225 –229.
17. Bjørndal L, Reit C, Bruun G, et al. Treatment of deep caries lesions in adults:
Randomized clinical trials comparing stepwise vs direct complete excavation, and
direct pulp capping vs partial pulpotomy. Eur J Oral Sci. 2010;118(3): 290 –297.
18. Bjørndal L, Larsen T, Thylstrup A. A clinical and microbiological study of deep
carious lesions during stepwise excavation using long treatment intervals. Caries
Res. 1997;31(6):411 –417.
19. . Leksell E, Ridell K, Cvek M, Mejàre I. Pulp exposure after stepwise versus direct
complete excavation of deep carious lesions in young posterior permanent teeth.
Endod Dent Traumatol. 1996;12(4), 192 –196.

33
20. Heinrich R, Kneist S, Künzel W. Clinical controlled study on the tre atment of deep
carious lesions in deciduous molars. DZD . 1991;46(9):581 –584.
21. Schwendicke F, Stolpe M, Meyer -Lueckel H, Paris S, Dörfer CE. Costeffectiveness
of one- and two -step incomplete and complete excavations. J Dent Res.
2013;92(10):880 –887.
22. Falk Schwendicke , Hardy Sc hweigel , Marina Agathi Petrou et al. Selective or
stepwise removal of deep caries in deciduous molars: study protocol for a
randomized cont rolled trial, BioMed Central, 2015
23. Alves LS, Fontanella V, Damo AC, Ferreira de Oliveira E, Maltz M. Qualitative and
quantitative radiographic assessment of sealed carious dentin: A 10-year prospective
study. Oral Surg Oral Med Oral Pathol Oral Radiol Endo d. 2010;109(1):135 –141.
24. Luciana B. Firmino, Vanessa K. Soares, Naile D. Teixeira et al. Microbial load after
selective and complete caries removal in permanent molars: a randomized clinical
trial, Brazilian Dental Journal, vol.29, no.3, may/june 2018.
25. Lage r A, Thornqvist E, Ericson D. Cultivatable bacteria in dentine after caries
excavation using rose -bur or carisolv. Caries Res 2003; 37: 206 -211.
26. Brannstrom M. The cause of postrestorative sensitivity and its prevention. J Endod
1986; 12: 475 -48
27. Carrilho MR , Carvalho RM, de Goes MF, di Hipólito V, Geraldeli S, Tay FR,
Pashley DH, Tjaderhane L. Chlorhexidine preserves dentin bond in vitro. J Dent Res
2007; 86: 90 -94.
28. Türkün M, Türkün LS, Kalender A. Effect of cavity disinfectants on the sealing
ability of non rinsing dentinbonding resins. Quintessence Int 2004; 35: 469 -476.
29. Meiers JC, Kresin JC. Cavity disinfectants and dentin bonding. Oper Dent 1996; 21:
153-159
30. Gultz J, Do L, Boylan R, Kaim J, Scherer W. Antimicrobial activity of cavity
disinfectants. Gen D ent 1998; 47: 187 -190.
31. Kapdan A, Öztaș N, Sümer Z. Comparing the antibacterial activity of gaseous ozone
and chlorhexidine solution on a tooth cavity model. J Clin Exp Dent 2013; 5: e133 –
137
32. Guida A. Mechanism of action of sodium hypochlorite and its effec ts on dentin.
Minerva Stomatol 2006; 55: 471 -482.
33. Mohan PV, Uloopi KS, Vinay C, Rao RC. In vivo comparison of cavity disinfection
efficacy with APF gel, propolis, diode laser, and 2% chlorhexidine in primary teeth.
Contemp Clin Dent 2016 Jan -Mar;7(1):45 -50
34. de Sousa Farias SS, Nemezio MA, Corona SA, Aires CP, Borsatto MC. Effects of
low-level laser therapy combined with toluidine blue on polysaccharides and biofilm
of Streptococcus mutans. Lasers Med Sci 2016 Jul;31(5):1011 -1016.
35. Naik SV, Rajeshwari K, Kohli S, Zohabhasan S, Bhatia S. Ozone – a biological
therapy in dentistry – reality or myth? Open Dent J 2016 May 11;10:196 -206.
36. Mohammed S Bin -Shuwaish, Effects and Effectiveness of Cavity Disinfectants in
Operative Dentistry: A Literature Review , The journal of contemporary dental
practice, p. 867 -879 2016 oct 1, 17(10)
37. Saraswathi V. Naik , Rajeshwari K , Shivani Kohl et al. Ozone – a biological therapy
in dentistry -reality or myth , The open dentistry journal, 2016, 10: p.196 -206
38. Dr. K. Srinivasan*, Dr. S. Chitra, The application of ozone in dentistry: a systematic
review of literature, Scholars journal of dental sciences, 2015, 2(6): 373 -377
39. Dukić W., Jurić H., Andrasević A.T., Ko vacević V., Dukić O.L., Delija B. The
efficacy of gaseous ozone on some cariogenic bacteria. Coll.
Antropol. 2013; 37(1):109 –113
40. Huth KC, Quirling M, Maier S, Kamereck K, Alkhayer M, Paschos E, Welsch U et
al; Effectiveness of ozone against endodontopathoge nic microorganisms in a root
canal biofilm model. Int Endod J 2009; 42: 3 – 13
41. Operating instructions DIAGNOdent pen

34
42. J Gomez, detection and diagnosis of the early caries lesion, BMC Oral Health 2015,
15(suppl 1):S3
43. Müller P , Guggenheim B , Schmidlin PR , Efficacy of gasiform ozone and
photodynamic therapy on a multispecies oral biofilm in vitro, EJOS 2007, feb,
115(1):77 -80
44. Irmgard Hauser -Gerspach, Victoria P fäffli -Savtchenko, Jan Eric Dähnhardt et al.
Comparison of the immediate effects of gaseous ozone and clorhexidine gel on
bacteria in cavitated carious lesions in children in vivo, Clin Oral Invest (2009) 13
p.287 -291
45. Baysan A., Whiley R.A., Lynch E., Antimicrobial effect of a novel ozone -generating
device on microorganisms associated with primary root carious lesions in vitro,
Caries Res 2000, 34, 498 -501
46. Nagayoshi M1, Fukuizumi T , Kitamura C , Yano J , Terashita M , Nishihara T .,
Efficacy of ozone on survival and permeability of oral microorganisms, Oral
Microbiol Immunol, 2004 Aug, 19(4), 240 -246