DISCIPLINA DE DIAGNOSTIC ORO -DENTAR ȘI ERGONOMIE BALOG ANAMARIA LUCRARE DE LICENȚĂ Conducător Științific : Asist.univ. dr. Ioana Cristina Talpoș… [606855]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
VICTOR BABEȘ TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
DEPARTAMENTUL 1
DISCIPLINA DE DIAGNOSTIC ORO -DENTAR ȘI ERGONOMIE
BALOG ANAMARIA

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător Științific :
Asist.univ. dr. Ioana Cristina Talpoș -Niculescu

T i m i ș o a r a
2 0 1 7

UNIVERSITATEA DE MEDICINA
ȘI FARMACIE VICTOR BABEȘ TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
DEPARTAMENTUL 1
DISCIPLINA DE DIAGNOSTIC ORO – DENTAR ȘI ERGONOMIE
BALOG ANAMARIA

LUCRARE DE LICENȚĂ
ANALIZA ACTIVITAȚILOR ÎN SPECIALITAȚILE
STOMATOLOGICE DIN PERSPECTIVĂ ERGONOMICĂ

Coordonator Științific:
Asis. Univ. dr. Ioana Cristina Talpoș -Niculescu

T i m i ș o a r a
2017

Cuprins
1.Introducere……………………………………………………………
2.Partea generală
Capitolul I
2.1. Ergonomie – definiție
2.2. Noțiuni generale de ergonomie
2.3.Obiectivele ergonomiei
2.4. Omul în desfășurarea activitățiilor la locul de
muncă.

2.5.

Introducere

Activitățiile realizate în diversele specialități ale medicinei dentare pornind de la
poziția medicului și pană la poziționarea pacientului reprezintă o mare controversă în ziua
de astăzi, astfel că fiecare medic își adoptă un stil care să îi permită să lucreze cat mai rapid
și eficient fără a ține cont de principiile ergonomice. Prin urmare, fiecare tratament
stomatologic trebuie să se desfa șoară in funcție de manopera efectuată prin respectarea
acestor principii, care au rolul de a neutraliza obiceiurile și aspectele legate de activitatea
de lucru necorespunzatoare.
Pentru a face posibilă această abordare din partea medicului d entist, sunt necesare
cunoașterea unor noțiuni medicale și aspecte legate de ergonomie.

Capitolul I
În secolul al XV -lea, Leonardo da Vinci a studiat munca din sfera mai multor
meserii având obiectivul de a proiecta mașini și unelte care erau destinate să micșoreze
efortul omului. Alte personalități din domeniul ingineriei, fizicii, fiziologiei au continuat
cercetările legate de acitivitatea din domeniul muncii și limitele acesteia (1).
K.F. H. Murell, a introdus termenul de ergonomie în anul 1949, moment în care a
fost înființată Societatea de Ergonomică ( denumită atunci Societatea de Cercetar e
Ergonomică) în Marea Britanie, adoptata ulterior in 1950. Acesta a definit ergonomia ca
,,studiul relației dintre om și mediul său de muncă ” (2).
Ergonomia este un domeniu de activitate științifică, provine din două cuvinte de
origine gre acă: ,,ergon” – muncă, putere, forță și „nomos” – știință, teorie, lege. Este de fapt
un amalgam bazat pe principii științifice care corelează relația dintre oameni și alte elemente
ale unui sistem, cu scopul de a preveni tulburări legate de profesie, evalua te pe baza
principiilor ergonomice îmbunătațind astfel calitatea vieții. (3)
Conform datelor regasite in literatura de specialitate, ergonomia a format un aspect
integral al educației dentare de la Universitatea din British Colombia de la înce putul anilor
1980.Cu toate acestea, studiile au continuat sa indice un risc crescut de a dezvolta leziuni
musculo -scheletale a medicilor dentiști. Date analizate de la 421 de corespondenți la sondaj
de la aceeași universitate, se confruntă cu dureri muscu lo-scheletale si disconfort. Aceste
date sugerează ca însuși medicii dentiști reușesc sa iși identifice propriile lor posturi
practicand poziții nefavorabile fără a acorda prea mare atenție riscului la care se supun (4).
În domeniul medicinei dentare, termenul de ergonomie are un rol important de a
simplifica activitatea medicului în cabinetul dentar. Activitatea acestuia ar trebui sa se
desfăsoare într -o ambianță placută prin amenajarea cabinetului dentar adecvat, folosirea
instrume ntelor și echipamentului în conformitate cu masurile de protecție realizate prin
mișcări optime. Strategiile bazate pe principii ergonomice ar minimiza riscul de a dezvolta
afecțiuni musculo -scheletale printr -o combinație de prevenire și programe terapeut ice.

Scopul principal, este de a cunoaște și de a aplica aceste noțiuni ergonomice în
cabinetele de medicină dentară datorită specificului profesiei: (5)
• solicitări atat fizice cat și psihice ale activitațiilor
• instrumentar și echimpamente intr -un numar mare
• relațiile care se stabilesc pentru buna desfașurare a activitațiilor
(relația medic -pacient, medic -asistentă, medic -tehnicean, medic –
contabil)
M. Herman a enumerat în anul 1929, primele reguli de organizare în cabinetele de
medicină dentară, iar primii dintre cei care au subliniat și înteles necesitatea unor modele de
organizare, se enumeră: K. Wegener (1936), H.E. Williams (1949) și E. Henrich (1953).
Totodata, cei care au descris pozițiile optime de lucru dar și organizarea c abientului pentru
a crește eficiența medicului, asistentei și pentru confortul pacientului se enumera astfel, F.
Schon, K. Kimmel.(4)
Obiectivele ergonomiei
Grandjean, 1988, enumera cele 4 obiective ergonomice (5):
a. posturi pentru o bună precizie și se curitate
b. adaptarea condițiilor de mediu raportat la cerințele fiziologice ale oamenilor
îmbunătățirea relației om -muncă pentru a crește eficiența în vederea unui consum
rațional de energie umană.
c. stabilirea unei tehnologii pentru a obține un nivele maxim d e eficacitate și precizie.
d. analiza configurației.
Omul in desfașurarea activitațiilor la locul de muncă
Postura, reprezinta modul în care subiectul cu diferitele segmente ale corpului
stă așezat pentru a desfașura anumite activita ți. Postura determină astfel poziția de lucru.
Factorii determinanți ai posturii se enumera astfel:
a. Condițiile de munca : unde se analizează tipurile de activitați, intrumentele uitilizate dar
și eforturile depuse.
b. Caracteristici personale care sunt repre zentate de experiența dobandită, condiția fizică,
varsta, sexul, obiceiurile de viață

c. Constrangerile de mediu, aici se ține cont de spațiul de desfașurare, aranjament și
dimensiuni, mediul, lumina, zgomotul.
d. Exigențele de producție care are în vedere, durata muncii, ritmul dar totodată și
recompensa materială.
Postura la care se ajunge, trebuie sa reprezinte un compromis între acești factori. Modul în
care se desfașoara întreaga activitate cat și ambientul afectează sanatatea personalului și
calitatea muncii daca nu sunt respectate aceste principii ergonomice.
• Organizarea în funcție de manoperele necesare, pentru a respecta programul stabilit
fiecărui pacient.
• Respectarea principiilor ergonomice și a regulilor practice ale posturii de lucru.
• Îmbunatațir ea factorilor de mediu .
• Asigurarea securitații muncii.
• Realizarea unei ambianțe placute.
• Fixarea unui regim rațional al pauzelor între pacienți.

Mijloacele de muncă:
Echipamentul tehnic necesar medicului pentru a -și desfășura activitatea la loc ul de
muncă este reprezentat de:
e. Unit dentar
f. Aparatura și intrumentar
g. Materiale
Pentru o bună desfașurare și funcționare a întregii activitați, se remarcă și implicarea în
întregul sistem a asistentei, tehniceanului dentar și igenistei.
Obie ctivul de bază este acela de a asigura proiectarea unor locuri de muncă confortabile
și productive. Datele proiective presupun notiuni legate de antropometria tehnică ( NASA
1978), grade de libertate, arii maxime și optime de lucru, acesta urmăresc in pri ncipal
adaptarea aparaturii la om obtinandu -se o operabilitate universală.

Gradele de libertate ale mainii sunt reprezentate de viteza și precizia cu care se executa
activitațiile dar și de efortul depus.(5)
Clasificarea mișcărilor :
Clasa I : doar mișcări ale degetelor
Clasa a II -a : mișcări ale degetelor și ale articulației mainii
Clasa a III -a : mișcari ale degetelor, articulației mainii și ale antebrațului
Clasa a IV -a: mișcari ale degetelor, ale articulației mainii, ale antebrațului, ale
brațului și ale corpului.
Clasa a V -a : mișcări ale degetelor, ale articulației mainii, ale antebrațului, ale
brașului și ale corpulu i.
Miscările de clasa I – II sunt mișcări de precizie , fără a depune o forță deosebită iar cele
din clasa III – V sunt mișcări care necesită depunerea unei forțe mari în acțiuni de scurtă
durată.
• Ariile de muncă:
• În plan orizontal :
o Aria maxima – mișcarea membrelor superioare fără
răsucirea corpului.
o Aria normală ( campul optim).
• Spațiul de acțiune al antebrațului și al mainii.
• Maximul de precizie al mișcariilor care pot fi efectuate simultan și simetric fără
control permanent al privirii sau fără rotirea capului.
• Forțele aplicate:
• De finețe și precizie
• Nu este recomandată mișcarea întregului corp
• Factorii de care depind: varstă, sex, durata de acțiune, direcția și distanța mișcării,
unghiul de flexie.
• Precizia și viteza mișcăriilor:

• Mana utilizată
• Nive lul de la care se execută mișcarea
• Distanța față de corp
• Controlul vizual al mișcării
• Organizarea obiectelor în cabinetul de medicină dentară se realizează într -un mod
eficient, precum :
• Se împart între obiecte principale și secundare.
• Se divid in funcție de activitați și subactivități printr -o așezare logică.
• Se identifică zonele de lucru.(5)

Capitolul II
Activitatea medicului și poziția de lucru
Poziția operato rului reprezintă un aspect foarte important în succesul tratamentelor
dentare, de aceea o poziție corectă ajută medicul sa aibă o vizibilitate bună și accesibilitate
cavitații orale.
1.Ortostatismul:
La ora acutala, majoritatea activită țiilor stomatologice se desfășoară în poziție
șezândă, în cazurile opționale, anumite manevre precum : determinarea ocluziei,
amprentarea, unele extracții și unele evaluări estetice, se realizează din ortostatism.
Această poziție are numeroase ef ecte asupra stării de sănătate, consumul
energetic fiind mult mai mare față de poziția șezand, de aceea nu este recomandată
din punct de vedere ergonomic.
2.Poziția șezând
Studiul Times and Motion a descris in 1958, ca fiind cea mai sănătoasă și
corectă poziție. (5)
Printre avantajele sale se enumeră:
• Picioarele nu trebuie să suporte greutatea corpului.

• Pozițiile nocive apar mai rar.
• Consumul de energie este redus.
• Sistemul circulator este mai puțin solicitat.
• Posibilitatea execuției unor mișc ări cu piciorul conferă mai
multă libertate a mișcărilor membrelor superioare astfel și mai
multă precizie.

Poziția de lucru corectă, conform ISO Standard 11226 (4) :
Evaluarea posturii statice operatorii:
• poziție simetrică
• axele orizontale sunt paralele
• picioarele ușor departate, unghi de 30 -45 grade
• gambele perpendiculare pe podea
• partea superioara perpendiculară pe scaun
• unghiul coapsă/gambă 115 grade
• tălpile așezate pe podea
• capul înclinat 20 -25 grade
• antebrațele aproape orizon tale ( ridicate max. 25 grade)

Fig.I. 1. Poziție șezand corectă.
Arab forum -for dentists

Poziționarea pacientului:
Medicul poziționează pacientul la înălțimea corespunzătoare de lucru, aproape
orizontal.
Poziția de lucru corectă:
• spătarul se fixează la 60 grade.
• se ridică brațul scaunului.
• se așează pacientul
• spătarul scaunului trebuie potrivit astfel încât coapsele medicului să
se poată roti liber sub scaunul pacientului
• capul pacientului este poziționat în funcție de sextantul pe care se
lucrează.
• poziționarea pacientului ar trebui să permită accesul medicului fără
obstacole de la poziția de la ora șapte la poziția de la ora doisprezece
jumatate pentru operatorii care lucrează cu mana dreaptă.
Contraindicații pentru poziționarea orizontală a pacientului:
▪ pacienții care nu pot suporta poziția declivă ca o consecință a unei
afecțiuni generale.

▪ femeile gravide în ultimele 3 luni de sarcină.
Activitatea activitațiilor în funcție de specialitățile stomatologice.
Activitatea medicilor dentiști este reprezentată de poziții nenaturale ale corpului cu
diferite grade de torsiune de la forme ușoare până la cele mai severe. Durerea de spate este
considerată boala cea mai des întalnită în țările industralizate, care apare datorită p osturilor
statice incorecte. Aceste probleme se datorează persistenței de factori ocupaționali: mișcări
repetitive, posturi dificile, durata tratamentelor dar totodată poate fi reprezentată și de
predispoziția genetică. În efortul muscular static, obicei c onstant al medicilor dentiști, invers
procesului de efort dinamic unde are loc o alternanță de scurtări și alungiri ale
Pentru tratarea molarilor maxilari 2 și 3, planul maxilar ar trebui sa fie 25 grade față
de planul vertical. Pentru zonele man dibulare, pacientul e rugat să îndrepte barbia spre piept
pentru a plasa mandibula cât mai orizontal.

Fig. dentalpractice

În endondonție, este necesară exercitarea unor
forțe în timpul procesului de lucru, acestea pot
cond uce la solicitarea unor mușchi, ligamente, tendoane, articulații, care cresc in poziții
nefavorabile de adoptare a unei posturi vicioase. Viteza de lucru a instrumentelor necesită o
atenție și concentrare maximă. Manipularea obiectelor mici, prehensarea l or cu degetele
implică solicitări mult mai mari față de cele prehensate cu mâna.

Secvențele unui tratament endodontic cuprinde: anestezia dintelui cauzal, izolarea cu digă,
realizarea cavității de acces, prepararea mecanica a canalelor radiculare, care se poate realiza
fie prin metoda manuala fie prin sistem rotativ și obturarea lor.
În realizarea tratamentelor endodontice dar și în alte specialități se folosește
microscopul operator dentar. Beneficile acestuia sunt în primul rand marirea câmpului
operator, creșterea vitezei de lucru și eficiența tratamentelor endodontice, motiv pentru care
condițiile de vizibilitate sunt incomparabil îmbunătățite față de privirea directă.
Conform recomandărilor referitoare la ergonomie pentru utlizarea microscopu lui sunt (
Microscop Operator Dentar – Comes et all). (7) mddental.com
•
Poziționați MOD deasupra feței pacientului
•
Plasați z ona de lucru chiar în centru spotului luminos
•
Înclinați binocularul la aprox.135° față de corpul microscopului
•
Reglați dis tantă focală minimă
•
Alegeți cea mai mică treaptă de magnificare pentru început
•
Creșteți treapata de magnificare menținând focusul pe zona în lucru
•
Pentru ajustarea poziției corpului :
•
Spatele drept
•
Poziția sagitală a capului: – coloana cervicală să fie în continuarea coloanei toracice
•
Poziția laterală a capului – linia bipupilara să fie perfect orizontală

Fig. II.2 Poziție corectă de lucru utilizând
microscopul operator dentar.

Parodontologia, o altă ramură a medicinei
dentare, care este la fel de comlexă ca și celelalte specialități.
Detartrajul este o manoperă terapeutică prin care se îndepartează depunerile de tartru
subgingival și supragingival, poate fi efectuat atât manual cât și cu ajutorul ultrasunetelor
sau cu pulberi abrazive.
Poziția medicului în timpul detartrajului

Poziția cea mai eficientă este în spatele și în dreapta pacientului, deoarece se realizează cu
vizibilitate directă în regiunea grupului frontal inferior și zona vestibulară a grupului frontal
superior, în regiunea palatinală – detartrajul efectuându -se cu vizibilitate indirectă, în
oglindă.
Pacientul este așezat ușor înclinat pe spate, tetiera plasându -se în regiunea occipitală.
Pacienții care au boala parodontală necesită un tratament mult mai complex, detrartrajul
este însoțit și de scaling și roothplanning. Pentru realizarea acestei manopere, m edicul
trebuie sa aibă o buna manualitate și exercițiu și totodată să cunoască intrumentarul cu
indicațiile specifice.

PARTEA SPECIALĂ
Contribuții personale
Capitolul III
Introducere

În domeniul medicinei dentare, ergonomia a intrat în centrul atenției publice din cauza
numeroaselor probleme musculo -scheletale de la nivelul spatelui, gatului, umerilor, legate
în mod direct de condițiile de lucru. Este foarte important să se evalueze problema în
ansamblu, cu scopul de a găsi modalități de prevenire pentru a putea diminua factorii de
risc.
Tulburările musculo -scheletale legate de locul de muncă sunt în creștere la nivel
mondial. Conform unor studii de specialitate din Germania, 86, 7 % dintre medicii dentiști
au declarat dureri în regiunea gâtului, spatelui și umerilor. Aceste tulburări au repercursiuni
de la efecte grave la nivel individual pană la scăderea productivității.
În acest cont ext, este ideal să cunoaștem și să dispunem de toate informațiile ce
interesează principiile ergonomice folosite prin strategii de prevenție abordate în procedurile
din specialitați distincte ale medicinei dentare.
III.1 Obiective :
Prin acest studi u am dorit sa evaluez din punct de vedere ergonomic, poziția de lucru a
medicilor dentiști realizând manoperele din sfera specialităților stomatologice.
III.2 Material și metodă:
Material : studiul s -a realizat pe un lot de tineri medici și studenți din anul 6.
Metoda : Fotografierea în timpul manoperelor și analiza procedurilor din specialitățile
amintite mai sus.
Fotografierea medicilor dentiști și a studenților în timpul realizării manoperelor
din cadrul specialitaților de e ndodonție, parodontologie, chirurgie, stomatologie generala, a
fost realizată prin surprinderea acestora, pentru a nu îsi modifica intenționat poziția în
timpul fotografierii . Majoritatea au fost surprinși poziționați incorect.

În funcție de manopera realizată in cadrul
specialității de endodonție: cavități de acces,
prepararea mecanică a canalelor radiculare și
obturarea lor, am atașat trei fotografii a operatorilor
pentru a evidenția ce este incorect in poziționarea lor
cât și a pacientulu i.

Fotografia1 – realizarea cavității de acces în
cadranul 3.

Operatorul lucrează în cadranul 4, la dintele 4.4.
Poziționarea la ora 9 a medicului, conform datelor de mai sus poziția medicului pentru
acest sexant este ora 9 -11.
Spatele medicului înclinat spre pacient – incorect
Poziționarea pacientului: capul acestuia este prea ridicat – incorectă
Lumina este și ea poziționată greșit, aceasta ar trebui sa vină din spatele medicului pentru o
vizibiltate mai bună.

Fotografia 2 – prepararea canalului
radicular – Poziție incorectă

Operatorul realizează prepararea mecanica a canalului radicular al dintelui 1.1
Poziționarea operatorului : ora 11, postură incorectă cu consecințe nefavorabile asupra
coloanei vertebrale, capul este încli nat mult prea mult
Spatele nu este lipit de spatarul scaunului iar capul este înclinat prea mult.
Pacientul este poziționat orizontal

Fotografia3. – obturarea canalelor radiculare
Operatorul lucrează în cadranul 1, dintele 1.1
Poziționarea medicului la o ra 12 – corect
Înalțimea scaunului e poziționat suficient de jos astfel încât tocurile picioarelor sa atingă
podeaua – corect
Poziționarea pacientului: spatele scaunului ușor la o poziție de 45 grade – corect

2.Analiza ac tivitaților din specialitatea de parodontologie.

Fotografierea s -a realizat în cadrul stagilor de parodontologie, s -a adresat doar studenților
anului 6, in timpul evaluarii parodontale și igenizării profesionale

Fotografia 4 – evaluarea parodontală

Operatorul la ora 9.
Pacientul poziționat incorect.

Fotografia 5 – igenizare profesională

1. Analiza activităților în specialitatea de chirurgie

Fotografia6 – extracția dintelui 2.4
Operatorul realizează manopera de extracție în poziție ortostatică.

Fotografia7 – extracția dintelui 1.4

Rezultate și discuții

Concluzii

Referinte:
1.