Disciplina de Boli Infecțioase I [621819]

1
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ”VICTOR BABEȘ ”
TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MEDICINĂ
Departamentul de Boli Infecțioase
Disciplina de Boli Infecțioase I

CIUTA I. ION: ALEXANDRU

LUCRARE DE LICENȚĂ
Conducător științific
ASIST.UNIV. DR. OVIDIU ROȘCA

T I M I Ș O A R A
2 0 1 8

2
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE ”VICTOR BABE Ș ”
TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ

DEPARTAMENTUL DE BOLI INFECȚIOASE
DISCIPLINA DE BOLI INFECȚIOASE I

CIUTA I. ION:ALEXANDRU

LUCRARE DE LICENȚĂ
ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU HIV

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
ASIST.UNIV.DR. OVIDIU ROȘCA

T I M I Ș O A R A
2 0 1 8

3

MOTTO:

,,Sănătatea nu este numai o problemă individuală, c i privește întreaga societate.
Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul es te nimic.”

SCHOPENHAUER

4

CUPRINS

MOTTO………………………………………. …………………………………………… ………………………………….. 3
LISTA CU ABREVIERI ………………………….. …………………………………………… ……………………… 6
ARGUMENT …………………………………… …………………………………………… ……………………………… 7
PARTEA GENERALĂ …………………………….. …………………………………………… ……………………… 8
CAPITOLUL I…………………………………. …………………………………………… ……………………………… 8
HIV (HUMAN IMMUNODEFICIENCY VIRUS) ……………. …………………………………………… . 8
1.1. DEFINIȚIE ……………………………… …………………………………………… ……………………………. 8
1.2. ETIOLOGIE ……………………………… …………………………………………… ………………………….. 9
1.3. STRUCTURA HIV ………………………….. …………………………………………… …………………… 10
1.4. CĂILE DE TRANSMITERE ALE HIV …………….. …………………………………………… …. 11
1.5. PATOGENIA INFECȚIEI HIV …………………. …………………………………………… ………… 12
1.6. EVOLUȚIA NATURALĂ A HIV …………………. …………………………………………… ………. 13
1.7. DATE EPIDEMIOLOGICE LA NIVEL NAȚIONAL …….. ………………………………….. 14
1.8. STADIALIZAREA INFECȚIEI CU HIV …………… …………………………………………… …. 15
1.9. SEMNE ȘI SIMPTOME ALE INFECȚIEI ………….. …………………………………………… .. 16
1.10. MANIFESTĂRI ÎN STADIUL SIDA ……………. …………………………………………… . 16
1.11. METODE DE DIAGNOSTIC AL HIV/SIDA ………… …………………………………………. 1 7
1.12. MEDICAȚIA ANTIRETROVIRALĂ. …………….. …………………………………………… … 18
1.13. PROGNOSTIC. EVOLUȚIE. COMPLICAȚII ……….. ……………………………………….. 19
PARTEA SPECIALĂ …………………………….. …………………………………………… ……………………… 21
CAPITOLUL II ……………………………….. …………………………………………… ……………………………. 21
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII ………… …………………………………….. 21
2.1. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI ………………… …………………………………………… ……… 21
2.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII ………………….. …………………………………………… ………… 21
2.3. MATERIALE ȘI METODE. CONSIDERAȚII GENERALE … ……………………………. 22
2.4. METODE DE CERCETARE …………………….. …………………………………………… …………. 22
2.5. DATE DEMOGRAFICE PRIVIND LOTUL STUDIAT ……. ……………………………….. 23

5
2.6. MODALITATEA DE INFECTARE CU HIV ………….. …………………………………………. 2 6
2.7. DETERMINĂRI PENTRU CLASIFICAREA IMUNOLOGICĂ A PACIENȚILOR DIN
LOTUL STUDIAT ………………………………. …………………………………………… …………………….. 27
2.8. DETERMINĂRI VIRUSOLOGICE LA NIVELUL LOTULUI ST UDIAT ………….. 28
2.9. DATE PRIVIND TRATAMENTUL ANTIRETROVIRAL …… ……………………………. 28
CAPITOLUL IV ……………………………….. …………………………………………… …………………………… 29
REZULTATE ȘI DISCUȚII ……………………….. …………………………………………… …………………. 29
CONCLUZII ………………………………….. …………………………………………… ……………………………… 35
BIBLIOGRAFIE ……………………………….. …………………………………………… ………………………….. 37

6

LISTA CU ABREVIERI

ARN – acidul ribonucleic
ARN m – ARN mesager
AZT – azidotimidina
CDC – Centrul American pentru Controlul și Prevenți e a Bolilor
FUZ – Inhibitori de fuziune
GP 120, 41 – Glicoproteine
HIV – Virusul Imunodeficienței umane
II – Inhibitpri de integrază
IP – Inhibitori de proteaze
OMS – Organizația Mondială a Sănătății
RT – Transcriptaza
P6, 7, 17 , 24 – Proteine 6, 7, 17 , 24
SIDA – Sindromul Imunodeficienței Umane Dobândit
ZDV – Zidovudine

7

ARGUMENT

Am ales această temă ,,Îngrijirea pacienților cu HIV” pentru a–mi aprofunda cunoștințele
în legătură cu această boală, pentru a învăța mai m ulte despre simptomatologia ei, despre
tratamentul, dar mai ales despre profilaxia acestei a, înțelegându–mi rolul meu în societate ca fiind
important în prevenirea bolilor sau tratării lor.
HIV (virusul imunodeficienței umane) este un agent patogen care afectează sistemul
imunitar al organismului. Proiectul are ca scop ide ntificarea problemelor de îngrijire specifice
pentru pacienții cu HIV. Un bolnav cu HIV prezintă următoarele probleme și de care trebuie să
țină seama asistentul medical la întocmirea planulu i de îngrijire sunt: apariția scaunelor diareice
lichide, erupții cutanate, bronhopneumonii, otite, sinuzite frecvente însoțite de febră, scăderea
bruscă în greutate, candidoza bucală și esofagiană.
Lucrarea și–a propus cercetarea principalelor nevo i ale pacienților cu HIV, selectarea
problemelor și stabilirea obiectivelor pentru a fac ilita intervenții precoce și eficiente din partea
medicului și a asistentelor medicale.

8
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I
HIV (HUMAN IMMUNODEFICIENCY VIRUS)

1.1. DEFINIȚIE
HIV (human immunodeficiency virus) este un agent p atogen care afectează sistemul
imunitar al organismului. Sindromul imunodeficiențe i acute dobândite (SIDA) este o boală cu
caracteristici deosebite care, deși inclusă în cate goria bolilor transmisibile, este o boală gravă și
necesită un tratament aparte.
HIV infectează celulele sistemului nervos central și celulele sistemului imun și determină
disfuncții majore imune, precum și tulburări neurol ogice progresive. În anul 1981, SIDA a fost
recunoscută și descrisă ca boală, iar în anul 1983– 1984 a fost identificat virusul HIV. În această
perioadă studiile epidemiologice au precizat grupel e de risc și căile de transmitere a infecției.
Primele kituri pentru diagnosticul serologic au f ost realizate în anul 1985, iar în anul 1987
a fost aprobată ca medicație antiretrovirală azidot imidina (AZT).

FIG.1. STRUCTURA VIRUSULUI HIV (sursa http://www.ro medic.ro/sida)

9
1.2. ETIOLOGIE
Human immnuodeficiency virus (HIV) este un retrovir us ce conține genomul ARN.
Conține revers transcriptaza (RT) ce permite sintez a copiei ADN după genomul ARN.
Principalele retrovirusuri sunt:
1. Oncovirusuri:
/head2right Avian, bovin, murin, felin
/head2right HTLV I și II
2. Spumivirusuri:
/head2right Uman
/head2right Simian
3. Lentivirusuri:
/head2right Visna
/head2right Virusul artritei și encefalitei caprine
/head2right Virusul anemiei infecțioase equine
/head2right SIV
/head2right HIV 1, 0, 2.
Repartiția geografică a serotipurilor este următoar ea:
1. HIV 1:
/head2right A: Africa Centrală
/head2right B: America de Sud, Brazilia, USA, Europa și Thailan da
/head2right C: Brazilia, Africa de Sud, China
/head2right D: Africa Centrală
/head2right E: Thailanda, Africa Centrală, China
/head2right F: Brazilia, România, Zair
/head2right G: Zair, Gabon, Taiwan
/head2right H: Zair, Gabon
2. HIV 0:
/head2right Camerun, Gabon
3. HIV 2:
/head2right Africa de Vest, unele părți din Europa;
/head2right HIV 2 are o latență clinică de durată mai lungă și o transmitere verticală mai redusă.

10
1.3. STRUCTURA HIV
Din punct de vedere structural HIV prezintă:
/head2right o anvelopă alcătuită dintr–un strat bilipidic și g licoproteinele gp.120, gp.41
/head2right o capsidă care conține proteina p 24, proteina mat riceală p 17, proteine ale nucleocapsidei
p 6, p 7.
/head2right un genom alcătuit din două molecule de ARN de care s unt atașate revers–transcriptazele
(RT).

FIG.2. STRUCTURA HIV

Genomul HIV conține trei gene structurale (env, ga g, pol) și cel puțin șase gene reglatoare.
Genele structurale:
/head2right env: codează pentru glicoproteinele anvelopei – gp 120, gp 41.
/head2right Gag: codează pentru proteina p 24 din capsidă, p6, p7 din nucleocapsidă și p 17, proteină a
matricei.
/head2right Pol: codează enzime (RT, integraze, proteaze).
Genele reglatoare:
/head2right tat: accelerează replicarea virală de sute de ori p rin intermediul TAR (transactivating
response), structură din cadrul LTR aflată atât la nivelul ARN viral cât și al ADN
proviral.
/head2right rev: codează proteine cu rol în reglarea expresiei ARN m, favorizând ieșirea
macromoleculei de ARN din nucleul celulei gazdă.

11
/head2right vif: genă reglatoare al cărui produs crește infecți ozitatea tulpinii HIV, permițând
transmiterea de la o celulă la alta.
/head2right nef: genă implicată în patogeneză
/head2right vpr: are rol în ansamblarea noilor particule virale și în infectarea Mf.
/head2right vpu: favorizează eliberarea noilor virioni de pe su prafața celulelor infectate și participă la
degradarea CD 4, în reticulul endoplasmatic.
Receptorii pentru HIV
Receptorii principali de care HIV se poate atașa su nt reprezentați de molecula CD 4 de pe
limfocitele Th, monocite/macrofage, microglii, celu le Langerhans. Pentru ca infecția ca să se
producă, sunt necesari receptori suplimentari repre zentați de coreceptorii de chemokine: α (C–X–
C–R 4), β (C–C–R 5).
Sunt descrise cazuri în care infecția cu HIV nu se produce după expunere (refractare la
infecție) pentru că CCR5 nu are structură normală ( prin deleție îî lipsesc două perechi de baze).
Receptorii Fc, receptorii de complement și unele mo lecule de adeziune (LFA–1) joacă rol de
receptori accesori. Celulele care prezintă acești r eceptori și pot fi infectate cu HIV sunt:
/head2right limfocitele T helper (T CD4)
/head2right monocite/macrofage
/head2right celulele Langerhans
/head2right microglia și celulele endoteliale cerebraleâcelulel e dendritice foliculare
/head2right limfocite B
/head2right celulele mucoasei colonului
/head2right retinocite
Rezorvorul principal de HIV este reprezentat de ma crofage.

1.4. CĂILE DE TRANSMITERE ALE HIV
Există trei modalități majore:
I. Transmiterea sexuală este cea mai frecventă cale de infectare.
II.Transmiterea parenterală prin transfuzii de sâng e sau prin folosirea de ace, seringi,
instrumental medical nesterilizat. Riscul de infecț ie se corelează cu mărimea inoculului. La
înțepăturile accidentale cu ace de seringă contamin ate, riscul este de aproximativ 0,5%, mult mai
scăzut decât în cazul virusului hepatitei B, de 20– 30%. Introducerea obligatorie a testării pentru

12
anticorpii HIV a donatorilor de sânge și a unitățil or transfuzate a redus semnificativ rata de
transmitere în anii 1990.
III. Transmiterea perinatală. Deși toți copii născu ți din mame seropozitive prezintă anticorpi anti–
HIV materni, la majoritatea cazurilor intră în disc uție un transfer pasiv de anticorpi, care se vor
pierde pe parcursul următoarelor luni de viață (15– 18 luni). Pentru evitarea oricărei infectări,
mama nu va alăpta la sân, iar fătul va fi născut pr in cezariană.

1.5. PATOGENIA INFECȚIEI HIV
Patogenia infecției HIV este multifactorială, iar mecanismul patogenic diferă de la un
stadiu evolutiv la altul. Studiile efectuate pe ani male arată că în primele 24 de ore se produce
infecția celulelor dendritice din tegument sau din mucoase. Celulele dendritice infectate, în
următoarele 24 de ore, se mobilizează și pătrund în vasele limfatice și ajung în ganglionii
regionali. În organele limfoide, diseminarea virusu lui, este un factor major în persistența și
cronicizarea infecției, replicarea HIV având loc în principal în țesutul limfatic.
Viremia plasmatică reflectă producția de virus din organele limfoide. În curs de cinci zile
de la inoculare, virusul este detectat în sângele p eriferic prin replicare virală rapidă din fiecare
virion apărând 5000 de noi particule virale. Timpul necesar unei replicări este de două, cinci zile.
HIV acroșează receptorul specific CD4, pentru a re aliza infecția, prin intermediul gp 120,
prin care aderă și de coreceptorul C (X) CR. Aderar ea HIV la CCR5 determină tropismul
macrofagic, în timp ce aderarea la CXCR4 (fusina) f avorizează infecția limfocitelor.
Glicoproteina 41 favorizează apoi fuziunea anvelope i virale cu membrana palsmatică a celulei
țintă, permițând intrarea virusului în citoplasmă. ARN viral, după decapsidare este eliberat și
supus unei acțiuni revers–transciptazei (RT) care p ermite transferul informației genetice virale în
molecula de ADN proviral. HIV–ul se integrează în ge nomul celulei infectate sub acțiunea
integrazelor ADN–ul și determină sinteza unei lungi molecule de ARN m.
Din molecula de ARN m sub acțiunea proteazei codate de gena pol, în citop lasma celulei, se
desprinde gena env, apoi se separă și genele gag și pol, permițând transcrierea proteinelor de
anvelopă gp 160 (scindată apoi în gp 120 și gp 41), a proteinelor capsidei p 24, matricei p 17,
nucleocapsidei p 6, p 7 și eliberarea enzimelor cod ate de gena pol (RT, proteaze și integraze).
În noii virioni se ansambleză proteinele transcris e de ARN m care părăsesc celula infectată
prin înmugurire și perpetuează ciclul replicativ în noi celule la care se fixează prin receptori

13
specifici, coreceptori și receptori accesori. Durat a minimă a ciclului de viață a HIV–1 este în
medie de unu, două zile, iar timpul de eliberare a unui virion este estimat la două, șase zile.
Nivelul viremia la un an de la producerea infecției este un factor important prognostic
pentru progresia bolii (nivele joase se corelează c u progresie lentă spre SIDA). Mecanismele prin
care sunt distruse celulele infectate cu HIV sunt:
/head2right formarea unor pori în membrana citoplasmatică, cons ecutiv înmuguririi virionilor;
/head2right acumularea intracitoplasmatică de ADN viral neintegr at;
/head2right liza celulelor infectate de către limfocitele T cit otoxice specific activate.
Depleția T CD4 este accentuată și prin fuzionarea celulelor T hel per neinfectate cu cele
infectate, precum și prin apoptroză. Infecția macro fagelor este mai lentă, cu efecte citopatogene
mai reduse, ceea ce explică și rolul de rezervor vi ral al acestor celule. Limfocitele T în repaus
sunt și ele infectate, dar replicarea virală este s topată la nivelul RT. Dacă survine activarea
limfocitelor T infectate se inițiază replicarea vir ală, cu producere și eliberare de virioni infectați .
Ca activatori ai limfocitelor sunt cunoscute virus urile HSV, CMV, adenovirusuri, HTLV–
tip I, EBV, HVB. HIV nu produce sinciții sau celule gigantice multinucleate în stadiile inițiale
ale infecției. Acestea încep să apară odată cu decl inul accentuat al numărului de limfocite CD 4 și
deci odată cu apariția simptomelor caracteristice d e imunodeficiență. În patogenia bolii SIDA
este implicată puternic și infecția SNC prin fixarea și apoi proliferarea HIV în micologie și
celulele endoteliale cerebrale. Modificările neurop sihice din demența HIV par a se datora mai
ales unor mediatori solubili eliberați de celulele infectate, mediatori ce alterează funcția
neuronală. Dintre aceștia se menționează acidul qui nolonic, TNFα.
Simptomatologia progresiei clinice se realizează t ot prin eliberare de substanțe neurotoxice
din macrofagele cerebrale activate (glutamate–like neurotoxins din macrofagele cerebrale
activate acidului arahnoidic). Aceștia stimulează r eceptorii N–metil–D–aspartan (NMDA), ceea ce
determină creșterea nivelului de ion calcic neurona l. În țesutul cerebral infectat HIV a fost pus în
evidență în celulele gigantice multinucleate alcătu ite din monocite/macrofage și în microglii.

1.6. EVOLUȚIA NATURALĂ A HIV
Infecția cu HIV evoluează în decursul a 10–15 ani, stadiul final fiind SIDA, caracterizat
printr–o imunodepresie severă și prin apariția sind roamelor specifice stadiului final al infecției cu
HIV. Totuși, există descris în literatura de specia litate faptul că un procent de 5–10% din

14
persoanele seropozitive rămân asimptomatice toată v iața, neprezentând o alterare majoră a
principalilor markeri biologici de supraveghere a H IV.
Momentul infectant. Este important de precizat fap tul că infecția cu HIV este în relație
directă cu cantitatea de virus pătrunsă în organism și cu receptivitatea gazdei. Spre exemplu, un
singur flacon de sânge infectat și transfuzat la un pacient va determina cu siguranță infectarea,
dar în cazul unei înțepături accidentale și superfi ciale cu un ac contaminat, riscul este destul de
mic, de aproximativ 0,5%.
Fereastra de seronegativitate. De la momentul infe ctant și până la seroconversie, există o
perioadă în care în sângele pacientului nu poate fi detectat virusul, fiind diferit de la un pacient l a
altul. După 6 luni, orice pacient infectat va preze nta anticorpi anti–HIV.
Seroconversia. După o perioadă de maxim 6 luni, în sângele pacientului infectat apar anticorpii
anti–HIV, seroconversia trecând neobservată, pacien tul neprezentând niciun simptom specific.
Unii pacienți au acuzat scădere în greutate, disfag ie, oboseală, stare gripală.

1.7. DATE EPIDEMIOLOGICE LA NIVEL NAȚIONAL
Din datele Institutului Național de Boli Infecțioase ”Prof.Dr.Matei Balș” [4], din perioada
1985–2016 reies următoarele:
• Total cazuri HIV/SIDA la nivel național 21.702, d in care 14.835 cazuri totale SIDA și 6.867
cazuri totale infecție HIV
• Total decese SIDA la nivel național: 6.940
Din datele Compartimentului pentru Monitorizarea ș i Evaluarea Infecției HIV/SIDA în
România, din perioada 2007–2016, rezultă un număr d e 6.618 infecții, având următoarele
modalități de transmitere:

Figură 2. Modalități de trans mitere a infecției în perioada 2007–2016 2,65 11,72 16,57 0,66 63,05 5,31
Materno-fetală BSB CDI BSB/CDI Heterosexuali Necunoscut
0 10 20 30 40 50 60 70

15

După cum se poate observa în figura 2, a existat un număr total de 6.618 infecții, din care
un număr de 352 (2,65%) au fost transmise pe cale m aterno–fetală, 776 (11,72%) prin relații
homosexuale (BSB), 1097 (16,57%) prin consum de dro guri intravenos (CDI), 44 (0,66) prin
consum de droguri intravenoase și relații homosexua le (BSB/CDI), 352 (5,31%) au cauze de
transmitere necunoscute, iar un număr de 4173 (63,0 5%) au fost transmise prin relații
heterosexuale. În cursul anului 2016, a fost depist at un total de 296 cazuri noi HIV/SIDA, din
care 166 cazuri noi infecție HIV și 130 cazuri noi SIDA, existând un număr de 72 de decese
confirmate în anul 2016.

1.8. STADIALIZAREA INFECȚIEI CU HIV
În prezent, pentru stadializarea infecției cu HIV, se folosesc cele două clasificări elaborate
de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Centrul American pentru Control și
Prevenție a Bolilor (CDC). Clasificarea OMS are în vedere manifestările clinice care pot fi
recunoscute de către medicul curant, care pot fi tr atate, chiar și cu resurse limitate, fără ca acesta
să aibă acces la număr limfocitelor CD4+ sau alte r ezultate de laborator. Prin urmare, clasificarea
clinică a infecției cu HIV cuprinde primoinfecția, patru stadii clinice, din care stadiul patru este
reprezentat de SIDA[5]. În schimb, clasificarea CDC , revizuită în anul 1993, are în vedere
numărul limfocitelor CD4 și patologiile asociate HI V. Ca unui pacient să îi poată fi pus
diagnosticul de SIDA, numărul limfocitelor CD4 treb uie să fie sub 200 celule/ µL sau sub 14%,
împreună cu patologiile definitorii ale SIDA. Siste mul CDC este, de asemenea, folosit în
cercetările epidemiologice și trialurile clinice. [ 6]

Tabel 1.1. Clasificarea CDC a infecției HIV/SIDA
CD 4/ µL A
Asiptomatic, infecție acută
sau limfadenopatie
generalizată persistentă B
Simptomatic
(candidoză bucală, vulvo:
vaginală, zona zoster etc.) C
Boli asociate SIDA
≥500 A1 B1 C1
200:499 A2 B2 C2
≤200 A3 B3 C3

Scăderea rapidă a limfocitelor CD4 este semn de gr avitate și de progresie a infecției HIV.
În momentul în care numărul scade sub 200 µL, cu to ate că pacientul poate fi încadrat în

16
categoria A sau B, conform simptomatologiei, se con sideră stadiul SIDA.

1.9. SEMNE ȘI SIMPTOME ALE INFECȚIEI
Din păcate, infecția cu virusul HIV nu poate fi as ociată cu niciun simptom. Singura
modalitate de a ști sigur dacă o persoană este sau nu infectată este testarea. În funcție de stadiul
bolii, pacienții sunt clasificați în următoarele st adii: stadiul incipient, stadiul de latență și SIDA .
În stadiul incipient, pacienții pot experimenta sim ptome asemănătoare cu a gripei, în primele 2–4
săptămâni de la infecție. Cu toate astea, există pe rsoane care nu prezintă niciun simptom. În
cursul primelor săptămâni de la momentul infectării , unii pacienți pot prezenta: febră, frisoane,
mâncărimi, transpirații nocturne, dureri musculare, amigdalită, fatigabilitate, noduli limfatici
inflamați, afte bucale. Simptomele pot să dureze de la câteva zile la mai multe săptămâni[7].
Totodată, virusul HIV nu apare la testele de rutin ă, iar pacienții sunt foarte infecțioși și pot
transmite cu ușurință virusul. Prezența simptomelor asociatei gripei NU înseamnă obligatoriu că
pacientul este infectat cu HIV, ținând cont de fapt ul că unii pacienți nu prezintă vreun simptom
timp de zece ani sau mai mult. În stadiul latent, v irusul HIV încetează să se reproducă la fel de
rapid, iar simptomele pot să nu existe. Această per ioadă poate să dureze zece ani, dacă persoana
infectată nu urmează tratament antiretroviral. Pers oanele care urmează tratament pot rămâne în
acest stadiu timp de mai multe decenii. În cazul în care o persoană este infectată și nu urmează
tratamentul de specialitate, organismul acesteia îș i va pierde imunitatea și va dezvolta SIDA.
Acesta este stadiul final al infectării cu virusul HIV, stadiu care devine simptomatic:
pierdere în greutate, febră recurentă, transpirații nocturne, fatigabilitate extremă, dar
neexplicabilă, ganglionii limfatici inflamați pentr u o lungă perioadă, pneumonie, pierderi de
memorie, depresie, afte bucale sau alte leziuni în cavitatea bucală, anală sau în zona genitală.

1.10. MANIFESTĂRI ÎN STADIUL SIDA
Substratul morfologic al apariției și instalării S IDA constă în alterarea profundă a
imunității (CD 4 sub 200 /mmc), ceea ce determină i nfecțiile oportuniste și neoplazii, după cum
urmează:
•Pneumocystis carinii
•Sarcom Kaposi
•Toxoplasmoză cu pneumonie sau afectarea SNC

17
•Infecții virale: cytomegalovirus cu leziuni pulmon are, gastrointestinale sau ale SNC.
•Leucoencefalopatie multifocală progresivă
•Infecții micotice: candida albicans cu localizare esofagiană, bronșică sau pulmonară.

1.11. METODE DE DIAGNOSTIC AL HIV/SIDA
În prezent, există mai multe metode de diagnostic al infecției cu virusul HIV. Depistarea
infecției este posibilă în oricare fază, dar datori tă faptului că nu există un test cu sensibilitate
100%, uneori pot apărea și rezultate fals–pozitive. În acest caz, fie se repetă testul, fie mostra est e
supusă unui alt tip de test.
TESTUL ELISA (enzyme:linked Immunosorbet Assay)
Se realizează din serul de sânge și este cel mai fo losit test pentru depistarea infecției. Acesta nu
poate determina virusul HIV, ci anticorpii pe care corpul uman îi produce pentru combaterea
virusului. ELISA are o sensibilitate de 99,5%, ceea ce înseamnă că 0,5% din pacienți sunt
depistați fals–pozitiv. Testul poate fi considerat valid, doar la 12 săptămâni de la infectare,
aceasta fiind perioada de timp necesară pentru prod ucție anticorpilor. Testul se pozitivizează
începând cu ziua 20–21 de la debutul bolii acute. E LISA pune în evidență antigenele
gp160,120,41,24.”Intervalul dintre momentul infectă rii și detectarea unui ARN viral se numește
”fereastră virusologică”, iar ”fereastra imunologic ă” este cea în care nu pot fi detectați markerii
imunologici, cu mențiunea că în ”fereastra imunolog ică”, virusul se multiplică, pacientul este
sursă de infecției, dar diagnosticul nu poate fi co nfirmat decât prin evidențierea antigenului p24
sau PCR–ARN HIV.” [8]
TESTUL RAPID
La fel ca ELISA, acesta determină anticorpii HIV–1 și HIV–2 și se poate folosi doar la 12
săptămâni de la infectare. Un rezultat pozitiv al t estului rapid necesită confirmare prin Western
Blot.
WESTERN BLOT
Este testul de confirmare cerut în majoritatea țări lor occidentale. Acest test determină mai mulți
anticorpi din sânge, formați contra anumitor compon ente proteice. Din cauza acestui fapt, și
testul Western Blot poate fi realizat doar după 12 săptămâni. Specificitatea acestuia este
99,9996%, ceea ce îl recomandă ca și test de confir mare, dar și datorită faptului că este mult mai
complicat și mai scump decât ELISA.

18
TESTUL PCR (Polymerase Chain Reaction)
Este singurul test care poate confirma prezența HIV în sânge după doar 10–15 zile de la
expunere. Spre deosebire de testele anterioare, ace st test determină virusurile nu anticorpii.
Deoarece testele virusologice sunt costisitoare, se poate determina numărul de leucocite, cu
determinarea numărului de leucocite totale și, în s pecial, a limfocitelor. CD4. După determinarea
numărului de limfocite CD4, și în urma raportului C D4/CD8, se poate stadializa infecția și se
poate monitoriza evoluția naturală, cât și răspunsu l la tratament. [9]

1.12. MEDICAȚIA ANTIRETROVIRALĂ. CLASE, REPREZENTAN ȚI,
ADMINISTRARE
Infecția cu virusul HIV este o boală cronică, care lăsată netratată duce la multiplicarea
incontrolabilă a virusului în organism, ducând într –un final, la decesul persoanei infectate
datorită infecțiilor oportuniste. Scopul principal al tratamentului cu antiretrovirale este acela de
”a prelungi speranța de viață și calitatea vieții, de a reduce încărcătura virală sub 20 copii/ml, de
a restaura imunitatea și de a reduce transmisia inf ecției.” [10]
Există cinci clase de medicamente care sunt eficie nte doar dacă sunt administrate
combinat, câte două, trei, din clase diferite. Admi nistrat astfel, tratamentul inhibă replicarea
virusului în mai multe secvențe.
Cele cinci clase sunt [11]:
• Inhibitori nucleozidici ai revers transcriptazei( INRT): Combivir, Epivir, Kivexa, Truvada
• Inhibitori non–nucleozidici ai revers transcripta zei (INNRT): Stocrin, Edurant, Intelence
• Inhibitori de protează (IP): Aptivus, Kaletra, In virase
• Inhibitori de integrază (II): Isentress
• Inhibitori de fuziune (FUZ): Enfuvirtid
Comisia de luptă Anti–SIDA din cadrul Ministerului Sănătății [12], recomandă începerea
tratamentului la toți indivizii infectați cu HIV, l a momentul diagnosticului. Tratamentul se
administrează în funcție de numărul celulelor CD4, astfel că se începe cu:
o CD4 > 500 cel/mm3– 2 INRT+ 1INNRT
În acest caz, se va administrata Zidovudine + Aba cavir, împreună cu Nevirapine. Aceste
două categorii de medicamente, opresc procesul de m ultiplicare al virusului, menținându–l astfel
la același nivel.

19
o CD4= 50–500 cel/mm3– 2 INRT+ 1IP/r sau II
Și în acest caz, se administrează Zidovudine +Abaca vir, împreună cu Maraviroc sau Isentress.
Cei doi inhibitori nucleozidici ai revers transcrip tazei opresc procesul de multiplicare al
virusului, iar inhibitorul de protează blochează pr oteaza la nivelul asamblării virale, iar
inhibitorii de integrază blochează integrarea ADN–u lui proviral în celula gazdă.
Continuarea tratamentului se face cu:
o 1 IP + 2INRT
o 1 INNRT +2 INRT sau cu un alt IP+ 2INRT
o 1 FUZ + 2 INRT
Inhibitorii de fuziune, blochează fuziunea virusulu i cu celula țintă, prin intermediul gp 41.
Monitorizarea pacienților cu TARV se face determin ând:
1. Periodic nivelurile RNA–HIV și CD4 pentru a urmăr i răspunsul clinic și rezistența la
tratament. [13]. CD4 din șase în șase luni sau la i ntervale de 12 luni pentru cei cu viremie
nedetectabilă după mai mult de 2 ani de la începere a tratamentului SAU la apariția unui nou
eveniment definitoriu SIDA sau non–SIDA.
2. Testele de rezistență în caz de eșec virusologic și înainte de schimbarea schemei, rezistența
pentru II după eșec sub RAL și înaintea schimbării schemei.
Pentru ca tratamentul să aibă succes, acesta este condiționat de aderența pacientului la
tratament, dar și de interacțiunea medicamentoasă. Principalele probleme pe care un tratament
care trebuie luat zilnic, ani de zile sunt legate d e aderența tratamentului și toxicitatea terapiei.
Manifestările care pot apărea la un pacient sub tra tament, se datorează în special
antiretroviralelor și includ: anemie, hepatită toxi că, pancreatită, acidoză lactică, nefrolitiază,
sindrom dismetabolic. De reținut este faptul că, od ată cu inițierea terapiei, apare un răspuns
paradoxal, tradus prin dereglarea sistemului imun, fenomen cunoscut sub numele de Immune
Reconstruction Inflammatory Syndrome (IRIS), care d uce la demascarea infecțiilor oportuniste
și agravarea sub tratament a infecției preexistente .

1.13. PROGNOSTIC. EVOLUȚIE. COMPLICAȚII
Speranța de viață este aproximativ egală cu a paci enților seronegativi, dacă pacientul
urmează tratamentul medicamentos prescris de către medic. Situația pacientului se poate
înrăutăți dacă apar tulburări metabolice sau infecț ii oportuniste. Sub tratament, de cele mai

20
multe ori, evoluția este favorabilă.
Un prognostic nefavorabil se asociază cu vârsta în aintată, nivelul educațional scăzut,
indicele de masă corporală scăzut și simptomatologi e complexă. [14]
Complicații ale infecției cu virusul HIV sunt infe cțiile oportuniste, atunci când pacientul
nu respectă medicamentația. Atunci când imunitatea este în limitele normale, pacientul nu poate
dezvolta Pneumocystis carinii pneumonia (PCP) și Sa rcom Kaposi, boli care odată instalate, se
consideră că pacientul a dezvoltat SIDA.

21
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

2.1. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI
Tema lucrării prezentate se referă la îngrijirea p acienților cu HIV. Lucrarea are ca scop
educarea și sfătuirea persoanelor expuse riscului d e îmbolnăvire, sfătuim pacienții să se prezinte
la medic ori de câte ori apar complicații specifice acestei boli. Am asigurat îngrijiri de nursing,
am utilizat materiale și instrumente specifice pen tru bolnavii din Secția de Boli infecțioase.
HIV (virusul imunodeficienței umane) este un agent patogen care afectează sistemul
imunitar al organismului. Scopul prezentului proiec t este de a identifica probleme de îngrijire
specifice pentru un pacient cu infecție HIV. Proble mele pe care le poate prezenta un bolnav cu
HIV și de care trebuie să țină seama asistentul med ical la întocmirea planului de îngrijire sunt:
apariția scaunelor diareice lichide, erupții cutana te, bronhopneumonii, otite, sinuzite frecvente
însoțite de febră, scăderea bruscă în greutate, can didoza bucală și esofagiană.
Majoritatea manifestărilor ar putea fi evitate dac ă în societate ar exista mai multe surse de
informare privind beneficiile tratamentului, privin d speranța de viață și dacă nivelul de trai ar fi
mai crescut, dar acest lucru încă nu se întâmplă. C onform datelor statistice puse la dispoziție de
către Institutul Național de Boli Infecțioase ”Matei Balș”, date prezentate în partea generală a
prezentei lucrări. Majoritatea manifestărilor au un profund impact asupra individului seropozitiv,
lăsând sechele indelebile și având un impact direct asupra calității vieții acestuia. Întrucât
majoritatea datelor prezente la ora actuală sunt di sponibile doar la nivel național, această lucrare
își propune a analiza datele din cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie și Boli Infecțioase ”Victor
Babeș” din Timișoara, spital ce monitorizează pacie nții seropozitivi din partea de vest a
României, din 4 județe Timiș, Caraș–Severin, Arad ș i Hunedoara.

2.2. OBIECTIVELE CERCETĂRII
1. Determinarea numărului de persoane seropozitive, aflate în evidențele Spitalului Clinic de
Pneumoftiziologie și Boli Infecțioase ”Victor B abeș” Timișoara, din ultimii 5 ani.
2. Analiza criteriilor demografice (în funcție de v ârstă, sex, mediu, orientare sexuală).
3. Evidențierea localizării și distribuției cel mai frecvent întâlnite.

22
4. Stabilirea în rândul cărei orientări sexuale est e mai frecventă infecția cu HIV/SIDA.
5. Analizarea ratei de supraviețuire la cinci ani d e la diagnostic .

2.3. MATERIALE ȘI METODE. CONSIDERAȚII GENERALE
Am realizat un studiu retrospectiv, observațional, longitudinal, în perioada ianuarie 2012–
decembrie 2017. Cazurile studiate fac parte din caz uistica Spitalului Clinic de Pneumofiziologie
și Boli Infecțioase ”Victor Babeș” Timișoara, spita l ce monitorizează pacienții seropozitivi din
partea de vest a României, din patru județe (Timiș, Caraș–Severin, Arad, Hunedoara). Lotul
principal cuprinde 250 de pacienți din care au deri vat subloturile în funcție de temele abordate.
Au fost culese din fișele de observații și introdu se într–o baza de date, realizată de
programul Microsoft Excel, următoarele informații:
/head2right Inițialele pacienților, vârsta, sex, domiciliu și m ediul de proveniență
/head2right Datele epidemiologice: data infecției, durata evolu ției, anul probabil al infectării,
modalitatea probabilă de infectare, data decesului (acolo unde este cazul), evoluția anuală a
numărului de cazuri sub supraveghere.
/head2right Date clinice, imunologice și virusologice legate de infecția HIV: durata evoluției,
evenimente clinice definitorii pentru stadiul SIDA, evoluția numărului de limfocite CD4,
evoluția încărcăturii virale.
/head2right Date privind tratamentul antiretroviral urmat de pa cienți.
/head2right Date clinice și paraclinice referitoare la suferinț ele asociate HIV.
Au fost determinate frecvențele relative ale varia bilelor înregistrate de prezentul studiu, iar
corelațiile între mai multe caracteristici patologi ce ale afecțiunilor neurologice, recidiva și
supraviețuirea la cinci ani, au fost evaluate folos ind coeficientul de corelație Pearson. Nivelul de
semnificație a fost stabilit la p≤ 0,05. Pentru pre zentarea rezultatelor s–au folosit tabele,
diagrame, grafice de tip coloană și ceruri sau semi cercuri. Pentru analizele statistice am apelat la
Data Analysis al programului Excel. Graficele au fo st realizate cu ajutorul Microsoft Excel.

2.4. METODE DE CERCETARE
În vederea desfășurării acestei lucrări, a acumulă rii datelor, a prelucrării datelor și a
interpretării rezultatelor care au condus la formul area unor concluzii finale, s–au folosit
următoarele metode:

a) Metoda documentării
problema cercetată, consemnarea și selecționarea da telor obținute.
bibliografice, m– am informat despre efectele
diagnostica ți cu afecțiuni neurologice în infecțiile HIV și a modalității de aplicare a
tratamentului.
b) Studiul de caz s–a desfășurat atât pe
Toate acestea s– au continuat pe parcursul cercetării, cu studierea fiecărui pacient în parte a
comportării acestora pe parcursul tratamentului, a rezultatelor obținute de la o etapa la alta.
c) Observația este una dintre cele mai importante metode de inves tigație directă a
realității, a reprezentat punctul de plecare în obț inerea materialelor faptice, concrete care au
constituit apoi baza analizei.
d) Convorbirea directă cu cadrele medicale și cu pacienți
anterior stabilit urmărind obținerea datelor necesa re despre subiecții
precedentă cercetării.

2.5. DATE DEMOGRAFICE PRIVIND LOTUL STUDIAT
Din studiul fi șelor de observație aflate în arhiva Spitalului
Boli Infec țioase ”Victor Babeș” Timișoara, în perioada ianuar ie 201
monitorizate 250 persoane adulte seropozitive. În func
evidență 135 de persoane de sex mas
mediană a lotului este de 20 ani, cu limite între 1 8
Figură 2.1.Distribu 46%
23 a) Metoda documentării presupune căutarea surselor bibliografice în care e ste tratată
problema cercetată, consemnarea și selecționarea da telor obținute. Din studierea surselor
am informat despre efectele și complicațiile care pot apărea la pacienții
ți cu afecțiuni neurologice în infecțiile HIV și a modalității de aplicare a
a desfășurat atât pe baza consultării fișelor medicale ale pacienților.
au continuat pe parcursul cercetării, cu studierea fiecărui pacient în parte a
comportării acestora pe parcursul tratamentului, a rezultatelor obținute de la o etapa la alta.
este una dintre cele mai importante metode de inves tigație directă a
realității, a reprezentat punctul de plecare în obț inerea materialelor faptice, concrete care au
cu cadrele medicale și cu pacienți i, s–a desfășurat după un plan
anterior stabilit urmărind obținerea datelor necesa re despre subiecții în cauză și evoluția
2.5. DATE DEMOGRAFICE PRIVIND LOTUL STUDIAT
șelor de observație aflate în arhiva Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie
țioase ”Victor Babeș” Timișoara, în perioada ianuar ie 201 2– decembrie 201
persoane adulte seropozitive. În func ție de sexul pacienți lor au fost luate în
de persoane de sex mas culin (54%) și 115 persoane de sex feminin (4
mediană a lotului este de 20 ani, cu limite între 1 8 și 60 de ani.
Figură 2.1.Distribu ția pe sexe a pacienților infectați cu HIV 54% presupune căutarea surselor bibliografice în care e ste tratată
studierea surselor
și complicațiile care pot apărea la pacienții
ți cu afecțiuni neurologice în infecțiile HIV și a modalității de aplicare a
baza consultării fișelor medicale ale pacienților.
au continuat pe parcursul cercetării, cu studierea fiecărui pacient în parte a
comportării acestora pe parcursul tratamentului, a rezultatelor obținute de la o etapa la alta.
este una dintre cele mai importante metode de inves tigație directă a
realității, a reprezentat punctul de plecare în obț inerea materialelor faptice, concrete care au
a desfășurat după un plan
n cauză și evoluția
Clinic de Pneumoftiziologie și
decembrie 201 7, au fost
lor au fost luate în
persoane de sex feminin (4 6%). Vârsta
masculin
feminin

Prevalen ța cea mai mare a infecției este în rândul persoane lor de
de vârstă 25– 30 ani, un număr de 6
număr de 40 (13,90%). Pacien
masculin. Vârsta medie a fost de 28 la bărb

Figură 2.2.Distribu

Din punct de vedere al mediului de provenien
rural, fiind înregistrate 145 de cazuri (5
înregistrate un număr 105 de cazuri (42%).
0510 15 20 25
18-24 ani 25- 30 ani 10,9 22,63
9,81 13,9
24 ța cea mai mare a infecției este în rândul persoane lor de sex masculin, în intervalul
30 ani, un număr de 6 4 ( 22 ,63%), urmat de sexul feminin, în acela
Pacien ții au avut vârste cuprinse între 18 și 66 ani, amb ii de sex
masculin. Vârsta medie a fost de 28 la bărb ați și 30 la femei.
Figură 2.2.Distribu ția pe vârste a pacienților infectați cu HIV
Din punct de vedere al mediului de provenien ță, o ușoară preponderență este în mediul
de cazuri (5 8%), spre deosebire de mediul urban un
de cazuri (42%).
30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-60 ani 9,81 9,09
5,45 13,9
8,36
5,09
2,9 sex masculin, în intervalul
,63%), urmat de sexul feminin, în acela și interval, un
ții au avut vârste cuprinse între 18 și 66 ani, amb ii de sex

ță, o ușoară preponderență este în mediul
%), spre deosebire de mediul urban un de sunt masculin
feminin

Figură 2.3 .Mediul de provenien

Acest fapt se explică atât datorită lipsei de acces la informa
fără supervizare medicală, care în f
în fază tardivă. Din punct de vedere al vârstei la data depist
din cei investigați s– au infectat cu HIV în perioada 0
similară care a fost înregistrată în România la înc eputul anilor 1990.
Figură 42%
56,72
8,36
0-10 ani 11-15 ani
25 .Mediul de provenien ță a pacienților infectați cu HIV
Acest fapt se explică atât datorită lipsei de acces la informa ție, care duce la automedicația
fără supervizare medicală, care în f inal duce la prezentarea pacientului la medicul de specialitate
Din punct de vedere al vârstei la data depist ării , am constat că aproximativ 60%
au infectat cu HIV în perioada 0 –10 ani, fapt ce corespunde cu situa
similară care a fost înregistrată în România la înc eputul anilor 1990.
Figură 3.4.Vârsta de infectare a pacienților cu HIV
58%
9,45 18,9
4,72
16-20 ani 21-30 ani 31-40 ani
ție, care duce la automedicația
inal duce la prezentarea pacientului la medicul de specialitate
, am constat că aproximativ 60%
10 ani, fapt ce corespunde cu situa ția
mediul rural
mediul urban
1,81
41-50 ani

26
Așa cum se poate observa și din graficul 5, vârful de infectare a fost în perioada 0–10 ani,
cu un număr de 156 cazuri, iar al doilea vârf este înregistrat în perioada 21–30 ani, cu un număr
de 52 cazuri, care coincide din punct de vedere soc ial cu perioada cea mai prolifică a
experiențelor sexuale, tentațiilor și experimentări lor cu diverse substanțe.

2.6. MODALITATEA DE INFECTARE CU HIV
În cadrul lotului de pacienți studiați, s–a observ at faptul că un număr de 165 (60%) din
pacienți au fost infectați pe cale parenterală, în cadrul epidemiei de HIV ce a avut loc la
începutul anilor 1990. Următoarea modalitatea de in fectare este cea sexuală 45 (16,36%) , prin
relații heterosexuale (media fiind asemănătoare cu cea de la nivel național). Pe locul trei ca și
modalitatea de infectare, se situează consumul de d roguri administrate intravenos. La un număr
de 43 (15,63%) , nu s–a putut stabili modalitatea d e infectare.

Figură 3.5. Modalități de infectare cu HIV a pacien ților 60% 16% 8% 16%
Parenteral
Sexual
Droguri injectabile
Necunoscut

27

2.7. DETERMINĂRI PENTRU CLASIFICAREA IMUNOLOGICĂ
A PACIENȚILOR DIN LOTUL STUDIAT

Din punct de vedere al clasificării imunologice, î n perioada studiată au fost efectuate 1122
de determinări ale numărului limfocitelor CD 4, media valorilor fiind 370,78 ± 280,63, mediana
determinărilor per pacient este de 6 (minim=1; maxi m=28).
Clasificarea imunologică a pacienților din lotul pr ezentului studiu, pacienții au fost repartizați în
cele nouă stadii ale bolii, conform clasificării CD C.

Figură 3.6. Clasificarea imunologică a pacienților cu HIV din lotul studiat

Conform graficului, observăm faptul că majoritatea pacienților din lotul studiat se află în
stadiul C 3, reprezentând un număr de 68 de pacienți (24,72%), urmați fiind de stadiul A 1,
reprezentând un număr de 44 de pacienți (16%), locu l trei fiind ocupat de clasificare B 2,
reprezentând 41 de pacienți (14,90%).

16 9,81 10,9 9,09 14,9 9,09 2,54 424,72
0 5 10 15 20 25 30 A1 A2 A3 B1 B2 B3 C1 C2 C3

2.8. DETERMINĂRI VIRUSOLOGICE LA NIVELUL
În cei cinci ani studia ți, a fost efectuat un număr de 1122 determinări al e încărcăturii virale
plasmatice. Numărul median de determinări per pacien t este de 3 (minim
Mediana VL este de 4165 copii/ml

2.9. DATE PRIVIND TRATAMENTUL ANTIRETROVIRAL
Din totalul de 250 pacien ți studiați, au primit tratament antiretroviral 21
dintre ei nu au urmat TARV (2 0
mediană a numărului de scheme primite este de 2 (mi nim=1, maxim=8). Durata mediană de
tratament utilizat de o anumită schemă ARV este de 18 luni (minim=1, maxim= 121).
Tratamentul infecție HIV, la ora actuală, con
ac țiune, pentru a fi cât mai eficiente.

Figură 3.7.Distribu ția medicației TARV a pacienților cu HIV aflați sub observație din lotul studiat
28 2.8. DETERMINĂRI VIRUSOLOGICE LA NIVELUL LOTULUI STUDIAT
ți, a fost efectuat un număr de 1122 determinări al e încărcăturii virale
plasmatice. Numărul median de determinări per pacien t este de 3 (minim = 0, maxim
Mediana VL este de 4165 copii/ml (minim = 0, maxim = 4.230.000).
2.9. DATE PRIVIND TRATAMENTUL ANTIRETROVIRAL
ți studiați, au primit tratament antiretroviral 21
0 sunt pierdu ți din evidențe, iar restul au refuzat terapia). Du rata
mediană a numărului de scheme primite este de 2 (mi nim=1, maxim=8). Durata mediană de
tratament utilizat de o anumită schemă ARV este de 18 luni (minim=1, maxim= 121).
HIV, la ora actuală, con ține antiretrovirale combinate, fiecare cu o altă
țiune, pentru a fi cât mai eficiente.
ția medicației TARV a pacienților cu HIV aflați sub observație din lotul studiat

ZDV, 3TC, TDF, ABC, Ribavarin
NVP, DLV, ETR
RAL
IDV
MVC LOTULUI STUDIAT
ți, a fost efectuat un număr de 1122 determinări al e încărcăturii virale
0, maxim = 10).
ți studiați, au primit tratament antiretroviral 21 0, în timp ce 40
ți din evidențe, iar restul au refuzat terapia). Du rata
mediană a numărului de scheme primite este de 2 (mi nim=1, maxim=8). Durata mediană de
tratament utilizat de o anumită schemă ARV este de 18 luni (minim=1, maxim= 121).
ține antiretrovirale combinate, fiecare cu o altă

ția medicației TARV a pacienților cu HIV aflați sub observație din lotul studiat ZDV, 3TC, TDF, ABC, Ribavarin
NVP, DLV, ETR

REZULTATE
Din cei 250 de pacienți analiza
(33,45%) au prezentat manifestări dermatologice, 60 (21,81%) au prezentat manifestări
respiratorii, iar un număr de 37 (13,45%), nu au pr ezentat niciun fel de manifest
HIV/SIDA.

Figură 4.1. Manifestări asociate HIV/SIDA la pacien

Din punct de vedere al manifestărilor neurologice, conform Fig.4.1, acestea sunt în
propor ție de 31,27%. Din totalul de 86 persoane care au p rezintă astfel de manifestări, 24
(27,91%) sunt în stadiul SIDA, restul de 62 (72.09% ) de persoane sunt în faza tar
HIV/SIDA. Cel mai frecvent, pacien
hemipareze (41,86%) și diplopie (30,23%).
Manifestări dermatologice
Manifestări neurologice
Manifestări respiratorii
Fără manifestări
29 CAPITOLUL IV
REZULTATE ȘI DISCUȚII

analiza ți, 86 (31,27%) au prezentat manifestări neurologic e, 92
(33,45%) au prezentat manifestări dermatologice, 60 (21,81%) au prezentat manifestări
respiratorii, iar un număr de 37 (13,45%), nu au pr ezentat niciun fel de manifest
Figură 4.1. Manifestări asociate HIV/SIDA la pacien ții din lotul studiat
Din punct de vedere al manifestărilor neurologice, conform Fig.4.1, acestea sunt în
ție de 31,27%. Din totalul de 86 persoane care au p rezintă astfel de manifestări, 24
(27,91%) sunt în stadiul SIDA, restul de 62 (72.09% ) de persoane sunt în faza tar
HIV/SIDA. Cel mai frecvent, pacien ții din lotul analizat s– au prezentat la medic acuzând
și diplopie (30,23%).
ți, 86 (31,27%) au prezentat manifestări neurologic e, 92
(33,45%) au prezentat manifestări dermatologice, 60 (21,81%) au prezentat manifestări
respiratorii, iar un număr de 37 (13,45%), nu au pr ezentat niciun fel de manifest are asociată

Din punct de vedere al manifestărilor neurologice, conform Fig.4.1, acestea sunt în
ție de 31,27%. Din totalul de 86 persoane care au p rezintă astfel de manifestări, 24
(27,91%) sunt în stadiul SIDA, restul de 62 (72.09% ) de persoane sunt în faza tar divă a infecției
au prezentat la medic acuzând

Odată cu prezentarea la medic, pacien
protocolului, toți pacien ții au beneficiat de hemoleucogramă, VSH, investiga ții imagistice și
determinarea viremiei (ARN– HIV).
În urma investiga țiilor din clinică, 42 (48,83%) au fost diagnostica ți cu PML, 31
(36,04%) cu encefalopatie sau sindromul de demen
o persoană (1,16%) cu polineuropatie senzorio
Figură 4.2 . Manifestări neurologice la pacien

Din analiza statistică a poten
cu afec țiuni neurologice ca urmare a infecției HIV, a arăt at că stadiul bolii pT (pT= 0,0018) și
tipul tratamentului (pT= 0,0001) pot fi considera
supraviețuire.
În grupul pacien ților cu suferințe neurologice, s
(34,42%) de decese de cauze respiratorii, dintr
(13,11%) din alte cauze.
PML ENCEFALOPATIE TOXOPLASMOZĂ POLINEUROPATIE SENZORIO -MOTORIE
30 Odată cu prezentarea la medic, pacien ții au fost internați și investigați conform
ții au beneficiat de hemoleucogramă, VSH, investiga ții imagistice și
HIV).
țiilor din clinică, 42 (48,83%) au fost diagnostica ți cu PML, 31
(36,04%) cu encefalopatie sau sindromul de demen ță HIV, 12 (13,95%) cu toxoplasmoză
o persoană (1,16%) cu polineuropatie senzorio –motorie.
. Manifestări neurologice la pacien ții cu HIV din lotul studiat
Din analiza statistică a poten țialilor factori prognostici pentru supraviețuirea pacienților
țiuni neurologice ca urmare a infecției HIV, a arăt at că stadiul bolii pT (pT= 0,0018) și
tipul tratamentului (pT= 0,0001) pot fi considera ți factori de prognostic negativ sau de
ților cu suferințe neurologice, s –au în registrat 32 (53,33%) de decese, 21
(34,42%) de decese de cauze respiratorii, dintr –un total de 61 de decese înregistrate
48,83 36,4 13,95 1,16
0 10 20 30 40 PML ENCEFALOPATIE TOXOPLASMOZĂ MOTORIE ții au fost internați și investigați conform
ții au beneficiat de hemoleucogramă, VSH, investiga ții imagistice și
țiilor din clinică, 42 (48,83%) au fost diagnostica ți cu PML, 31
toxoplasmoză și doar

țialilor factori prognostici pentru supraviețuirea pacienților
țiuni neurologice ca urmare a infecției HIV, a arăt at că stadiul bolii pT (pT= 0,0018) și
ți factori de prognostic negativ sau de
registrat 32 (53,33%) de decese, 21
un total de 61 de decese înregistrate și 8 decese
50 60

Figură 4.3. Cauzele deceselor cele mai frecvente la pacien

Se poate observa că la ambele sexe, afec
au fost diagnosticate cel mai frecvent la pacienți cu vârsta cuprinsă între 31

Tabel 4.1. Clasificare pe sexe
Vârsta Masculin
21:30 10
31:40 15
41:50 12
51:60 3
53,33
Cauze neurologice
31 Cauzele deceselor cele mai frecvente la pacien ții cu infecției HIV
observa că la ambele sexe, afec țiuni neurologice datorate infecției cu HIV
au fost diagnosticate cel mai frecvent la pacienți cu vârsta cuprinsă între 31 –40 de ani.
Tabel 4.1. Clasificare pe sexe și vârstă a afecțiunilor neurologice la pacien ții cu infecție HIV
Feminin
2
5
5
2
34,42
13,11
Cauze respiratorii Alte cauze

țiuni neurologice datorate infecției cu HIV
40 de ani.
ții cu infecție HIV 13,11
Alte cauze

Figură 4.4. Clasificare sex și vârstă a afecțiunilor neurologice la pacienții c u infecției HIV (procentual)
Categoria de vârstă 51
datorate infecției cu HIV . La cinci ani de la diagnosticul afec
infec ției cu HIV supraviețuirea pacienților incluși în s tudiu a fost de 54 (62,79%).
Analiza statistică a principalil
cu afec țiuni neurologice datorate infecției cu HIV
stadiul infec țios (p =0,008), grading
=0,009) pot fi considera ți factori de prognostic semnificativi pentru supr aviețuire. Din
această analiză nu a rezultat o corelație semnifi cativă din punct de vedere statistic între
celelalte variabile ( vârstă, sex ,simptomatologie, localizare infec
indicele Pearson având în toate aceste cazuri valo ri mai mari decât nivelul de semnifica
stabilit de 0,08 .
Prin urmare, vârsta, sexul, simptomatologia
factori de prognostic pentru supravie
infec ției cu HIV.Scopul și obiectivele acestui studiu r etrospectiv au fost
Rezultatele ob ținute sunt comparabile cu rezultatele altor studi i similare, privind
afec țiunile neurologice datorate infecției cu HIV publi cate în literatura națională de
specialitate Având în vedere limitările acestui st udiu date de natura retrospect
0246810 12 14 16 18
21-30 11,62
2,32
32 și vârstă a afecțiunilor neurologice la pacienții c u infecției HIV (procentual)

Categoria de vârstă 51 –60 ani a fost cel mai puțin afectată de afec țiuni neurologice
La cinci ani de la diagnosticul afec țiunilor neurologice datorate
ției cu HIV supraviețuirea pacienților incluși în s tudiu a fost de 54 (62,79%).
Analiza statistică a principalil or factori prognostici pentru supravie țuirea pacienților
țiuni neurologice datorate infecției cu HIV a arătat că stadiul pT (p =0,0020),
țios (p =0,008), grading –ul infec țios (p =0,0014) și tipul tratamentului (p
ți factori de prognostic semnificativi pentru supr aviețuire. Din
această analiză nu a rezultat o corelație semnifi cativă din punct de vedere statistic între
vârstă, sex ,simptomatologie, localizare infec țioasă) și supraviețuire,
indicele Pearson având în toate aceste cazuri valo ri mai mari decât nivelul de semnifica
Prin urmare, vârsta, sexul, simptomatologia și localizarea infecțioasă nu reprezintă
factori de prognostic pentru supravie țuirea pacieților cu afecțiuni neurologice datorate
ției cu HIV.Scopul și obiectivele acestui studiu r etrospectiv au fost
ținute sunt comparabile cu rezultatele altor studi i similare, privind
țiunile neurologice datorate infecției cu HIV publi cate în literatura națională de
specialitate Având în vedere limitările acestui st udiu date de natura retrospect
31-40 41-50 51 17,44
13,95
3,48 5,81 5,81
2,32
Masculin Feminin

și vârstă a afecțiunilor neurologice la pacienții c u infecției HIV (procentual)
țiuni neurologice
țiunilor neurologice datorate
ției cu HIV supraviețuirea pacienților incluși în s tudiu a fost de 54 (62,79%).
țuirea pacienților
a arătat că stadiul pT (p =0,0020),
țios (p =0,0014) și tipul tratamentului (p
ți factori de prognostic semnificativi pentru supr aviețuire. Din
această analiză nu a rezultat o corelație semnifi cativă din punct de vedere statistic între
țioasă) și supraviețuire,
indicele Pearson având în toate aceste cazuri valo ri mai mari decât nivelul de semnifica ție
și localizarea infecțioasă nu reprezintă
țuirea pacieților cu afecțiuni neurologice datorate
ției cu HIV.Scopul și obiectivele acestui studiu r etrospectiv au fost atinse.
ținute sunt comparabile cu rezultatele altor studi i similare, privind
țiunile neurologice datorate infecției cu HIV publi cate în literatura națională de
specialitate Având în vedere limitările acestui st udiu date de natura retrospect ivă a
51 -60 2,32

studiului și de posibilele erori sistematice de colectare a datelor, de memorare, consider
că ar fi utilă realizarea unui studiu prospectiv , cu o validitate superioară, pentru
compararea rezultatelor. Aspectul care trebuie subl iniat
este că din totalul de 86 de pacien
68 (79,06%) provin din mediul rural
lucru este posibil datorită prezentării tardive l
fiind datorată agravării simptomatologiei neurologi ce.

Figură 4.5.Frecven ța manifestărilor neurologice la pacienții cu infec ție HIV în funcție de mediul de proveniență
Afec țiunile neurologice ale pacienților cu infecției HI V/SIDA reprezintă principalul
motiv pentru care pacien ții din mediul rural se prezintă la medicul de spec ialitate. Rata de
supravie țuire, cât și calitatea vieții acestor pacienți est e redusă semnificat
mediul urban.
Tratamentul afec țiunilor neurologice la acești pacienți este reprez entat de medicația
antiretrovirală. Decesul pacien ților cu complicații neurologice survine, predomina nt, din lipsă de
informare corespunzătoare și a complian
20,93
MEDIUL RURAL MEDIUL URBAN
33 și de posibilele erori sistematice de colectare a datelor, de memorare, consider
că ar fi utilă realizarea unui studiu prospectiv , cu o validitate superioară, pentru
compararea rezultatelor. Aspectul care trebuie subl iniat și care are o importan
este că din totalul de 86 de pacien ți care au prezentat afecțiuni neurologice, în prop orție de
68 (79,06%) provin din mediul rural și doar 18 (20,93%) provin din mediul urban. Acest
lucru este posibil datorită prezentării tardive l a medicul de specialitate; această prezentare
fiind datorată agravării simptomatologiei neurologi ce.
ța manifestărilor neurologice la pacienții cu infec ție HIV în funcție de mediul de proveniență

DISCUȚII
țiunile neurologice ale pacienților cu infecției HI V/SIDA reprezintă principalul
ții din mediul rural se prezintă la medicul de spec ialitate. Rata de
țuire, cât și calitatea vieții acestor pacienți est e redusă semnificat iv fa ță de pacienții din
țiunilor neurologice la acești pacienți este reprez entat de medicația
ților cu complicații neurologice survine, predomina nt, din lipsă de
complian ței în ceea ce privește schema terapeutică.
79,06 20,93 și de posibilele erori sistematice de colectare a datelor, de memorare, consider
că ar fi utilă realizarea unui studiu prospectiv , cu o validitate superioară, pentru
importan ță deosebită
ți care au prezentat afecțiuni neurologice, în prop orție de
și doar 18 (20,93%) provin din mediul urban. Acest
a medicul de specialitate; această prezentare

ța manifestărilor neurologice la pacienții cu infec ție HIV în funcție de mediul de proveniență
țiunile neurologice ale pacienților cu infecției HI V/SIDA reprezintă principalul
ții din mediul rural se prezintă la medicul de spec ialitate. Rata de
ță de pacienții din
țiunilor neurologice la acești pacienți este reprez entat de medicația
ților cu complicații neurologice survine, predomina nt, din lipsă de
ței în ceea ce privește schema terapeutică.

34
Literatura de specialitate tratează acest subiect cu un mare interes datorită frecvenței
crescute cu care aceste complicații apar la pacienț ii cu HIV/SIDA. S–au realizat diverse studii pe
diferite loturi de pacienți, luându–se în considera re aspectele cele mai importante cum ar fi:
distribuția pe vârste, sex și rata mortalității.
O altă comparația a studiului de față s–a făcut cu ”Raportul compartimentului pentru
Monitorizarea și Evaluarea Infecției HIV/SIDA în Ro mânia” din cadrul Institutului Național de
Boli Infecțioase ”Prof.Dr. Matei Balș” București, c are a evidențiat faptul că frecvența crescută a
infecțiilor cu HIV și a complicațiilor neurologice ulterioare ale acestora este în mediul rural,
fiind preponderent la vârsta adultă. De asemenea, l a fel ca în raportul menționat mai sus, calea
cea mai frecventă de transmitere este cea parentera lă, majoritatea pacienților din ambele studii
provenind din lotul anului 1990.

35

CONCLUZII

În prezent, în România trăiesc peste 12.000 de per soane infectate cu HIV – SIDA, din care
majoritatea sunt adolescenți sau copii. Se poate ap recia că infecția cu HIV – SIDA este boala
celor tineri, peste 70 % dintre cei bolnavi au vârs te cuprinse între 10 si 24 de ani. Aceasta se
poate explica prin faptul că vârsta de debut a vieț ii sexuale a scăzut progresiv, precum și lipsa
protecției contra HIV prin folosirea constantă și c orectă a prezervativului.
O altă cauză este reprezentată de utilizarea drogu rilor intravenoase. De când a fost
descoperită, în anul 1981 SIDA a ucis mai mult de 2 5 de milioane de oameni, fiind una dintre
epidemiile cu cele mai multe victime din întreaga i storie a umanității. Numai în anul 2006
aproximativ 2,9 milioane de oameni au murit din cau za acestui sindrom, 380.00 dintre aceștia
fiind sub 15 ani.
După 1990, eforturile făcute pentru reabilitarea s istemului medical au condus la scăderea
continuă a numărului infecțiilor nozocomiale. Sânge le recoltat este în totalitate testat pentru
HIV, existând totuși posibilitatea ca unii donatori să fie HIV seropozitivi și acest lucru să nu
poată fievidențiat de teste, acestea fiind efectuat e în “perioada de fereastră imunologică”
(perioada din momentul infectării cu HIV și până la apariția anticorpilor specifici anti–HIV, în
care testele sunt negative chiar dacă virusul HIV e ste prezent în organism).
Pentru adulți, în România predomină în continuare transmiterea heterosexuală, dar în
ultimul timp se observă o creștere a consumului de droguri injectabile, fapt care poate fi o sursă
importantă de noi infecții. Utilizarea drogurilor p e cale intravenoasă, este o cale de transmitere
extrem de eficientă a infecției HIV, iar dacă ne gâ ndim că vârsta medie a consumatorului de drog
este 17 ani, imaginea devine sumbră. De cele mai mu lte ori aceste “îndeletniciri” sunt încurajate
de grup din dorința de a experimenta “senzații tari ” și pentru a nu fi mai prejos de restul grupului
cedează tentației.

36
Pericolul actual și viitor în răspândirea infecție i HIV, prin creșterea necontenită a
transmiterii heterosexuale care îi expune din ce în ce mai mult pe toți cei de vârstă sexuală activă
astfel încât100 dacă azi vorbim de grupe de risc și de comportamente riscante, în viitor,
preponderența transmiterii heterosexuale va expune populația sexual activă până la acel nivel
care ar putea–o considera grupă de risc.
Până când omenirea va avea la dispoziție fie un va ccin eficace profilactic sau/și curativ,
medicamente capabile să vindece, să debaraseze orga nismul de prezența virusului, suntem
obligați să facem față situației, prin cea mai efic ace cale cunoscută azi, cea a prevenției primare,
care vizează modificarea stilului și comportamentul ui de viață pentru evitarea contactării
infecției.

37

BIBLIOGRAFIE