DISCIPLINA DE BIOCHIMIE ȘI CHIMIA FACTORILOR DE MEDIU [309585]

[anonimizat], TÎRGU MURES

FACULTATEA DE MEDICINĂ

DISCIPLINA DE BIOCHIMIE ȘI CHIMIA FACTORILOR DE MEDIU

Relația dintre parametrii metabolici și bolile asociate la pacienții cu diabet zaharat

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI:

ȘEF LUCR. DR. NEMES-NAGY ENIKŐ

CONF. DR. TILINCA MARIANA

ABSOLVENTĂ:

SZABÓ EVELIN-ANDREA

TÎRGU MUREȘ 2019

Cuprins

1 Partea generală 4

1.1 Introducere 5

1.1.1 Definiție 5

1.1.2 Etiologie 5

1.1.2.1 Diabetul zaharat de tip 1: 5

1.1.2.2 Diabetul zaharat de tip 2: 5

1.1.2.3 Alte forme de diabet 6

1.2 Patogeneză 7

1.2.1 Patogeneza diabetului zaharat de tip 1 (<10%) 7

1.2.2 Patogeneza diabetului zaharat de tip 2 (>90%) 7

1.3 Diagnostic 7

1.3.1 Categorii de risc crescut pentru diabet (prediabet): 7

1.3.2 Semne clinice 8

1.3.3 Complicațiile diabetului zaharat 8

1.4 Tratamentul diabetului zaharat 8

1.5 Boli asociate: 9

1.6 Parametrii de laborator: 9

2 Partea specială 11

2.1 Introducere: 12

2.2 Scopul studiului: 12

2.3 Material și metodă: 12

2.4 Rezultate: 17

2.4.1 Compararea nivelului hemoglobinei glicolizate dintre pacienții din ambulator și cei spitalizați. 17

2.4.2 Examinarea frecvenței apariției bolilor cardiace ischemice la bolnavi diabetici. 18

2.4.3 Frecvența apariției bolilor tiroidiene 19

2.4.4 Compararea indicelui de masă corporală a [anonimizat]. 20

2.4.5 Indicele de severitate al complicațiilor diabetului zaharat (DCSI) 22

2.4.6 [anonimizat]. 23

2.4.7 [anonimizat] 25

2.4.8 [anonimizat], respectiv bolnavi din ambulator 26

2.5 Discuții 28

2.6 Concluzii 30

3 Biblografie 31

Partea generală

Introducere

Diabetul zaharat este o boală, care este diagnosticată destul de frecvent în societatea noastră. Prevalența în anul 2015 la nivel mondial a fost de unul din 11 adulți. [anonimizat], se estimează că aceste cifre vor crește pe parcursul anilor. Într-un studiu epidemiologic realizat pe 2,681 de subiecți romăni au constatat că 28,1% dintr-e persoanele aflate în studiu au tulburări în ceea ce privește metabolizarea glucozei în sânge. Dezvoltarea rezistenței la insulină este o problemă care crește incidența diabetului de tip 2 [1,2,3].

[anonimizat], [anonimizat] a preveni riscul complicațiilor acute și cronice. Boala este caracterizată prin nivelurile ridicate de glucoză în sânge. Secreția insulinei în organism este alterată progresiv în cazul diabetului de tip 2, și este absolut deficitară în diabetul de tip 1 [2,4,5].

Etiologie

Conform Asociației de Diabet Americană ([anonimizat]) [anonimizat]:

Diabetul zaharat de tip 1:

Prevalența acestui tip de diabet reprezintă numai 5-10%. Cauza diabetului de tip 1 este o reacție autoimună. [anonimizat] a produce insulină. Liza celulelor beta este o [anonimizat]-GAD (glutamic acid decarboxylase), anti-celule beta, anti-insulină, anti-IA-2 (islet antigen 2 sau tirozin fosfatază) în 90% din cazuri, restul de 10% este denumit idiopatic [1,2,6,7].

Diabetul zaharat de tip 2:

Apare pe un fond de insulinorezistență. Peste 90% din cazuri întâlnim la persoanele cu stil de viață sedentar, obeze, cu vârsta peste 30 de ani (la orice vârstă poate se apară, chiar și la copii). Dintre pacienți diagnosticați cu diabet zaharat aproximativ 10% prezintă LADA (Diabetul Latent Autoimun al Adultului) [1,2,6,7].

Alte forme de diabet

MODY (maturity-onset diabetes of the young), care reprezintă un defect genetic în funcția celulară insulinară β, fără autoanticorpi și în lipsă de adipozitate, care se manifestă la vârste sub 25 ani, la 1% dintre totalul diabeticilor. Acest tip are 11 diferite forme, din care următoarele 4 forme sunt prezente în 90% din totalul cazurilor MODY: MODY 1 (hepatocyte nuclear factor 4α) cu trigliceride scăzute, hipoinsulinemie și hiposecreție de glicogen, MODY 2 (glucokinase) cu hipoinsulinemie și evoluție ameliorată și fără complicații majore, MODY 3 (hepatocyte nuclear factor 1α), cu hipoinsulinemie și glicozurie renală și MODY 5 (hepatocyte nuclear factor 1β) cu hiposecreție de insulină și malformații genitale, respectiv chisturi renale.

Boli ale pancreasului exocrin – pancreatită cronică

Disfuncție genetică a efectului insulinei

Diabet zaharat iatrogen: indus de glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, substanțe β-adrenergice, tiazide, contraceptive hormonale.

Endocrinopatii: sindrom Cushing, somatostatinom, glucagonom, aldosteronom, feocromocitom, hipertiroidism, acromegalie etc.

Sindroame genetice asociate cu diabet: Down, Klinefelter, Turner, ataxia Friedrich, sindromul Lawrence-Moon-Biedl, porfiria, coreea Huntington etc.

Infecții: citomegalovirus, rubeolă congenitală

Forme imunologice rare cu autoanticorpi antireceptori de insulină

Diabet gestațional (GDM – gestational diabetes mellitus): perturbarea glicemiei diagnosticată în timpul sarcinii: diabet zaharat, alterare de glicemie a jeun ori scăderea toleranței la glucoză [1,2].

Patogeneză

Patogeneza diabetului zaharat de tip 1 (<10%)

Celule beta din insulele Langerhans sunt distruse printr-un mecanism autoimun. Când distrugerea celulelor beta depăsește 80%, glicemia în sânge crește. Majoritatea pacienților cu diabet zaharat de tip 1 prezintă (<90%) HLADR3 și/sau DR4 [ 4,8].

Patogeneza diabetului zaharat de tip 2 (>90%)

Din punct de vedere patogenetic mai mulți factorii sunt responsabili pentru apariția diabetului zaharat de tip 2. De obicei diabetul se manifestă în cadrul sindromului metabolic, care este reprezentat prin: dislipidemie (hipertrigliceridemie, HDL-colesterol scăzut), obezitate predominent viscerală, defectul toleranței la glucoză și insulino-rezistență, din care rezultă diabet zaharat de tip 2 și hipertensiune arterială esențială. Alte cauze: apoptoza celulelor beta, insulinorezistență, scăderea secreției de incretină, secreție defectuoasă de insulină și glucagon.[4,8]

Diagnostic

Diagnostic pozitiv de diabet zaharat – criterii:

glicemie a jeun ≥126 mg/dl, recoltată la peste 8 ore de la ultima masă

HbA1c ≥6,5%

glicemie ≥200 mg/dl la 2 ore de la încărcarea cu glucoză

glicemie ≥200 mg/dl în orice moment al zilei, subiectul simptomatic (poliurie, polidipsie, polifagie, scădere ponderală).

Atunci când sunt simptome clinice de diabet (poliurie, polidipsie, polifagie, scădere ponderală) este suficientă o singură analiză modificată, dacă nu există simptomatologie specifică se impune prezența a două valori modificate, în zile diferite [1,8].

Categorii de risc crescut pentru diabet (prediabet):

glicemie a jeun 110-125 mg/dl – se definește ca alterarea glicemiei a jeun sau glicemie bazală modificată (IGF = Impaired Fasting Glucose)

glicemie de 140-199mg/dl la 2 ore după încărcarea cu glucoză în cadrul hiperglicemiei provocate cu 75g glucoză – se definește ca alterarea toleranței la glucoză (IGT = Impaired Glucose Tolerance) [1].

Semne clinice

Diabetului de tip 1 se manifestă relativ repede, pe când diabetul de tip 2 are un debut insidios, de multe ori se descoperă la investigări de rutină, sau în cazul în care deja apar complicațiile. Simptome nespecifice generale: Fatigabilitate, scăderea capacități de muncă, astenie. Semnele hiperglicemiei și glicozuriei cu diureză osmotică: poliurie, polidipsie, senzație de sete, scădere în greutate (în urma metabolizării ineficiente a carbohidraților). Semne care apar la nivelul tegumentului: prurit (de multe ori cu localizare anală), infecții bacteriene, infecții micotice (furuncul, candidoze), rubeolis diabetica (diabeticul are fața înroșită), necrobiosis lipoidica (apar pe ambele membre pete de culoare maro-vișinie, ulcerații). Simptomele frecvente asociate: poliurie, polidipsie, fatigabilitatea, tulburările de vedere și cârcei care apar noaptea la nivelul membrelor inferioare sunt datorate diselectromiei produse prin poliurie [4].

Complicațiile diabetului zaharat

Complicațiile diabetului sunt împărțite în complicații acute și cronice. Complicațiile cronice sunt clasificate în funcție de leziunile vasculare și neuropatice, păstrând distincția între leziunile de dimensiuni mari și mici în cadrul grupului vascular. Diferența dintre vasele mici și cele mari se bazează pe diametrul vasului, structura și grosimea diferită a peretelui vascular. Complicațiile acute sunt: cetoacidoza, coma hiperosmolară, acidoza lactică, care este o afecțiune severă, dar nu este rezultatul diabetului în sine, mai degrabă rezultatul tratamentului cu biguanide. O altă afecțiune frecventă este hipoglicemia. Microangiopatia, nefropatia, retinopatia și neuropatia diabetică sunt complicații cronice ale diabetului, find afectări destul de grave. Gangrena diabetică este o complicație destul de frecventă la pacienți care sunt într-un stadiu avansat al boli [4,8,9].

Tratamentul diabetului zaharat

Tratamentul 1. – Nefarmacologic:

Acest tip de tratament cuprinde un regim alimentar adecvat, optimizarea stilului de viață, abandonarea fumatului, scăderea consumului de alcool, combaterea stresului psihic.

Tratamentul 2- Antidiabetice orale și injectabile noninsulinice:

În cazul pacienților care suferă de diabet zaharat de tip 2, cel mai folosit medicament este metforminul, care face parte din grupul biguanidelor și are ca efect reducerea insulinorezistenței periferice, lipotoxicității, și producției hepatice de glucoză.

Alte medicamente orale folosite sunt sulfonilureicele, metilglinidele, thiazolidindionele, inhibitorii alfa-glucozidazei, incretinmimeticele.

Tratamentul 3- Insulinoterapia:

În cazul diabetului zaharat de tip 1 singurul medicament până în prezent care asigură supraviețuirea este insulina. În cazul diabetului zaharat de tip 2 indicațiile insulinei sunt: eșecul terapiei cu antidiabetice neinsulinice în doze maxime tolerate, contraindicațiile antidiabeticelor neinsulinice (afectare renală, hepatică), toleranța redusă a antidiabeticelor neinsulinice, datorată reacțiilor adverse ale acestora, episoade de stres metabolic acut, complicații acute ale DZ, diabet zaharat gestațional, sarcina și lactația. În tratamentul cu insulină avem următoarele tipuri de insulină: prandiale, bazale, premixate, aceastea sunt folosite pe baza acțiunii maxime, durata acțiunii și nu în ultimul rând utilizarea lor depinde de stadiul bolii pacientului [4,8,10].

Boli asociate:

În cazul pacienților cu diabet zaharat putem găsi o serie de boli asociate care sunt ca niște factorii agravanți în cazul bolii. Hipertensiunea arterială, dislipidemia, iar bolile endocrine apar ca boli asociate la pacienții cu diabet zaharat [11,12].

Parametrii de laborator:

Pentru a diagnostica diabetul zaharat analizele de laborator sunt criterii foarte importante. Glicemia și hemoglobina glicozilată sunt parametri utili în depistarea bolii, dar și analizele de rutină (precum uree, acid uric, creatinină, ionogramă, GPT, GOT, profil lipidic) au importanță în depistarea bolii. Nivelul glicemiei à jeun în limite normale este sub 100 mg/dl sau 5,6 mmol/l. Pe lângă tabloul clinic, valorile peste 6,4% ale hemoglobinei glicozilată reprezintă un diagnostic clar al diabetului zaharat. Hemoglobina glicolizată arată situația metabolică în urmă cu 8 săptămâni (depinde de” memoria” eritrocitelor care au fost în viață). Putem avea rezultate fals scăzute din cauza vieții scurte ale unor eritrocite ca în cazul anemiei hemolitice și în primul trimestru al sarcinii. Rezultate fals crescute avem în cazul insuficenței renale, în hiperlipoproteinemie, alcoolism cronic, în al doilea trimestru de sarcină și în timpul alaptării [5].

Utilizarea TTGO, ce constă în ingerarea a 75g de glucoză și după 2 ore se recoltează o probă de sânge conform OMS este obligatoriu pentru diagnosticul diabetului zaharat. Glicemia între 140 – 199 mg/dl arată alterarea toleranței la glucoză (IGT) [1].

Se efectuează și analize imunologice de laborator pentru depistarea tipului de diabet. Se utilizează depistarea anticorpilor antiinsulari citoplasmatici (ICA-insular cytoplasmic antibody), anticorpilor anti-GAD (GADA-glutamate decarboxylase antibody), anticorpilor anti-IA-2 (antitirozin-fosfatază) și autoanticorpilor anti-insulină (IAA-insulin autoantibody) [1,10].

Analiza de urină este importantă. Se determină glucoza din urină, în urina de 24 de ore, și urina de dimineață. La fiecare pacient avem nevoie de determinarea individuală a stării funcției renale, acea valoare a glicemiei la care apare glicozuria. Glicozuria fiziologică este de 15 mg/dl.

Partea specială

Introducere:

O problemă majoră în cazul diabeticilor este diagnosticarea târzie a bolii și tratarea complicațiilor. Cele mai importante comorbidități sunt obezitatea, dislipidemia, tulburările endocrine și bolile cardiovasculare.

Scopul studiului:

Scopul studiului nostru este examinarea parametrilor de laborator ai pacienților cu diabet zaharat internați în spital comparativ cu ai pacienților din ambulator, luând în considerare și bolile asociate.

Material și metodă:

În perioada ianuarie-iunie 2017, au fost evaluați parametrii biochimici (hemoglobină glicată, glucoză serică, profil lipidic, uree, creatinină etc.) și unii parametrii endocrini (TSH, FT4) ai pacienților diabetici aflați în studiu.

În această lucrare am examinat 195 de pacienți. Vârsta media a bolnavilor a fost 62 de ani +/-13 (DS), cel mai tânăr pacient a avut 18 ani, iar cel mai în vârstă a avut 88 de ani (figura2.2.1). În ceea ce privește locul de proveniență 124 de pacenți locuiesc în mediu urban, iar 71 în mediu rural (figura 2.2.2).

Pacienții au fost împărțiți în două grupuri: un grup (n = 96) de la Centrul medical Procardia (ambulatoriu de specialitate), iar celălalt (n = 99) de la Secția de Diabet și Nutriție al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș.

Pe baza datelor clinice, fiecărui pacient i-am calculat un indice de severitate al complicației diabetului (DCSI) și un indice de masă corporală.

Figura 2.3.1 Vârsta pacienților

Figura 2.3.2 Locul de proveniență al pacienților diabetici examinați

Figura 2.3.3. Bolnavi din ambulator împărțiți pe sexe.

Figura 2.3.4. Bolnavi spitalizați împărțiți pe sexe.

Dozările biochimice au fost efectuate pe Konelab20XTi pentru pacienții din ambulator și Cobas 6000 pentru pacienții spitalizați. Analizele endocrine au fost efectuate pe StatFax 303 pentru pacienții din ambulator și Immulite One pentru cei spitalizați. Am folosit GraphPad InStat, Microsoft Excel și SPSS 22 pentru prelucrarea statistică a rezultatelor.

Figura 2.3.5. Konelab20Xi

Figura 2.3.6. Immulite One

Figura 2.3.7. Stat Fax

Criterii de alegere: – Pacienții trebuie să fie diagnosticați cu diabet zaharat (tipul I sau II), cei spitalizați să fie internați la Secția de Diabet și Nutriție al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș în perioada studiului, iar cei din ambulatoriu să aibă analize de laborator efectuate la laboratorul Procardia în perioada studiului.

Rezultate:

Compararea nivelului hemoglobinei glicozilate dintre pacienții din ambulator și cei spitalizați.

Pe baza nivelului hemoglobinei glicozilate, am găsit diferență semnificativă (p<0.0001) la bolnavii din ambulator, care au prezentat un echilibru metabolic mai bun (6,7% +/- 1 DS) comparativ cu pacienții spitalizați (8,9% +/- 2 DS). În cazul pacienților din ambulator la 37 dintre ei am observat niveluri crescute al hemoglobinei glicozilate, pe când la cei spitalizați 50 au avut nivelul crescut. (figura 2.4.1.1), (figura 2.4.1.2) [13,15].

Figura 2.4.1.1 Nivelul hemoglobinei glicozilate la pacienții din ambulator.

Figura 2.4.1.2 Nivelul hemoglobinei glicozilate la pacienți din spital

Examinarea frecvenței apariției bolilor cardiace ischemice la bolnavi diabetici.

Apariția bolilor ischemice este semnificativ mai mare la pacienții spitalizați (p=0,002). 23 de pacienți internați în spital au prezentat boala ischemică cardiacă, iar dintre bolnavii din ambulator doar 6 au această afecțiune (figura 2.4.2.1) [13,14].

Figura 2.4.2.1 Apariția bolii ischemice cardiace

Frecvența apariției bolilor tiroidiene

În ceea ce privește patologia tiroidei am găsit diferență semnificativă între bolnavii din ambulator și bolnavii din spital (p=0,014). La pacienții din ambulator patologia tiroidei apare în proporție mai mare (26 pacienți) decât la cei aflați în spital (12 bolnavi) (figura 2.4.3.1) [13,14].

Figura 2.4.3.1 Patologia tiroidei

Compararea indicelui de masă corporală a paciențiilor internați, respectiv acelora din ambulator.

Indicele de masă corporală a pacienților internații în spital este semnificativ mai mare (p<0.0001) decât al bolnaviilor din ambulator [13,16].

Figura.2.4.4.1 Indicele de masă corporală al bolnavilor din ambulator.

Figura.2.4.4.2 Indicele de masă corporală al bolnavilor spitalizați

Tabel nr.2 Indicele de masă corporală al bolnavilor din ambulator, respectiv spitalizați.

Indicele de severitate al complicațiilor diabetului zaharat (DCSI)

În cazul pacienților din spital indicele de severitate al complicațiilor diabetului zaharat (DCSI) este de două ori mai mare [13,16].

Tabel nr.3 Scorul DCSI la bolnavi internați și cei spitalizați

Figura 2.4.5.1 Indicele de severitate al complicațiilor diabetului zaharat (DCSI)

Profilul lipidic al paciențiilor internați, respectiv al pacienților din ambulator.

Examinând nivelul colesterolului seric, putem afirma că nu este diferență semnificativă (p=0,2048) între pacienții internați în spital (medie=193,51 mg/dl +/- DS), respectiv bolnavii din ambulator (medie=187,67 mg/dl +/- DS).9 (figura 2.4.6.1), (figura 2.4.6.2) [13].

Figura 2.4.6.1 Nivelul colesterolului la bolnavi din ambulator.

Figura 2.4.6.2 Nivelul colesterolului la bolnavi din spital. .

Examinarea bolnavilor din spital, respectiv examinarea pacienților din ambulator pe baza nivelului trigiceridelor

În cazul trigliceridelor din ser nu este diferență semnificativă (p=0,8305) în ceea ce privește bolnavii din ambulator (medie=161,891 mg/dl +/- DS), respectiv bolnavii din spital (medie=186,62 mg/dl +/- DS).(figura 2.4.7.1), (figura 2.4.7.2) [13].

Figura 2.4.7.1 Nivelul trigliceridelor la pacienți din spital.

Figura 2.4.7.2 Nivelul trigliceridelor la bolnavi din ambulator.

Compararea nivelului creatininei în cazul celor două loturi, bolnavi din spital, respectiv bolnavi din ambulator

Nu am găsit diferență semnificativă (p=0,6560) privind nivelul creatininei la acești pacienții din ambulator (medie=1,045 mg/dl +/- DS), respectiv cei internați în spital (medie=2,039 mg/dl +/- DS).(figura 2.4.8.1) [13].

Figura.2.4.8.1. Compararea nivelului creatininei între cele două loturi de pacienți

Discuții

În 2017 a fost organizat un studiu cu titlul: “Latent class analysis suggests four classes of persons with type 2 diabetes mellitus based on complications and comorbidities în Tianjin, China”. Scopul acestui studiu a fost dezvoltarea unei noi clasificări în cazul bolnavilor care suferă de diabetul de tip 2, având în considerare și bolile asociate. În China, unde a avut loc cercetarea, au studiat 5500 de pacienți. Toți pacienți au fost diagnosticați cu diabet zaharat. Deși studiul a avut scopul de a dezvolta o nouă clasificare, s-a evidențiat faptul că diabetul zaharat și bolile asociate au legătură strânsă între ele. Cercetările lor se leagă de investigațiile noastre, deoarece rezultatele noastre dovedesc o legătură între bolile asociate și diabetul zaharat [17].

În studiul nostru am examinat frecvența apariției bolii ischemice cardiace la bolnavi diabetici, boala apare cu frecvență mai mare la pacienții internați în spital. Un studiu efectuat în 2016 arată că pacienții cu diabet zaharat, au prezentat rate mai mari de mortalitate, au necesitat doze mai mari de diuretice mai frecvent, au fost mai simptomatici, și mai frecvent au prezentat dovezi radiologice de edem pulmonar, în ciuda fracției de ejecție a ventriculului stâng mai mare [18].

Un alt studiu care analizează asociera dintre hemoglobina glicozilată și boala cardiovasculară a ajuns la concluzia că la persoanele cu diabet zaharat, hiperglicemia cronică (evaluată prin nivelul hemoglobinei glicozilate) este asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare. În studiul nostru am observat că bolile cardiovasculare sunt cele mai frecvente comorbidități în cazul acestor subiecți diabetici, în special hipertensiunea arterială [19].

Datele de laborator și sistemul de notare pe care noi l-am folosit poate avea un rol predictiv în evoluția cazurilor și poate ajuta medicul să se concentreze mai mult pe pacienții care sunt cei mai expuși la complicații. Putem avea în vedere implementarea unor strategii de prevenire eficiente, adaptate la necesitățile individuale ale fiecărui pacient.

Într-un studiu efectutat în 2012 arată că sensibilitatea la insulină ar putea modifica relația dintre funcția tiroidiană și profilul lipidic la pacienții diabeticii de tip 1, fără patologie la nivelul tiroidei. În studiul nostru am ajuns la concluzia că patologia tiroidiană este mai frecventă în cazul pacienților din ambulator. În ceea ce privește nivelul trigiceridelor la examinarea pacienților din ambulator, respectiv din spital nu este diferență semnificativă [20].

Diabetul zaharat și disfuncția tiroidiană sunt cele două tulburări endocrine cele mai frecvente. Într-un studiul realizat în 2013 este abordată prevalența disfunției tiroidiene la pacienții cu diabet zaharat. Studiul arată că disfunția tiroidiană poate afecta în mod negativ controlul metabolic și poate adăuga un risc mare pentru apariția bolilor cardiovasculare.

Acestă ipoteză o putem afirma și noi în studiul nostru, evaluare funcției glandei tiroide este frecvent efectuată pentru subiecții diabetici, la cererea diabetologilor și a medicilor generaliști. Acest screenig are un rol important în dezvăluirea formelor subclinice ale tulburărilor tiroidiene.[21,22]

Scorul DCSI este un scor relativ simplu de utilizat pentru precizarea morbidități la pacienții diabetici. [ 23]

Completarea investigațiilor de laborator al pacienților diabetici spitalizați cu analiza diferitelor fracțiuni de lipoproteine (HDL, LDL-colesterol) ar fi necesară pentru a obține o evaluare mai bună a factorilor de risc cardiovascular, care pot influența planul de tratament.[22,23]

Dintre bolnavii luați în evidență la National Health Interview Survery din 2000 până în 2009 și cei care au fost urmăriți până în 2011 diabetul zaharat a fost asociat cu un risc crescut de mortalitate în rândul bărbațiilor și a femeilor. [23]

Concluzii

Pacienții diabetici din ambulator au un echilibru metabolic mult mai bun decât cei care au fost internați, cei din urmă au un prognostic mai rău în ceea ce privește echilibrul metabolic.

Hemoglobina glicozilată are o variație sezonieră foarte importantă, indivizii prezintă valori mai mari iarna, toamna târzie și începutul primăverii. Schimbările de valori sunt legate de diferențele de dietă, activitate fizică.

Incidența bolii cardiace ischemice este mai frecventă la diabeticii spitalizați, în special hipertensiunea arterială. Cele mai frecvente comorbidități sunt obezitatea, dislipidemia și tulburările endocrine.

Patologia tiroidiană este mai frecventă în cazul pacienților din ambulator.

Disfunțile tiroidiene necunoscute pot avea o infulență negativă asupra controlului metabolic al diabetului, și pot crește riscul dezvoltării complicațiilor cardiovasculare.

Patologiile glandei tiroide pot afecta metabolismul lipoproteinelor și profilul lipid al pacienților, crescând astfel riscul apariției bolilor cardiovasculare.

La bolnavi din spital, obezitatea este mai frecventă.

Complicațiile diabetului zaharat sunt mai severe la pacienții spitalizați.

Biblografie

Stoica V, Scripcariu V. et al- Compediu de specialități medico-chirurgicale vol.1, Editura Medicală București, 2018, 333-352

Whiting D.R, Guariguata L, Weil C, et al- IDF Diabetes Atlas:Global estimates of the prevalance of diabetes for 2011 and 2030, Diabetes Research and Clinical Practice Brussels, Belgium 2011, 94(3) : 311-321

Tilinca M , Barabás-Hajdú E, Tusa Ferencz G, et al -Involvement of inflammatory cytokines in obesity and its complications, Revista Română de Medicină de Laborator 2018, 26,(3), :359-371

Ioacara S, Sava E, Georgescu O, et al -Recent diabetes-related mortality trends in Romania, Acta Diabetologica Romania 2018, 55(8) : 821-826

Herold G, et al- Belgyógyászat, Editura Medicina, Budapesta, 2015, 935-974

Tulassay Zs, et al- Belgyógyászat alapjai 2, Editura Medicina, 2010, 450-462

Brencsán: Orvosi Szótár, Editura Medicina Budapesta 2006, 156

Tao, Z., Shi, A., & Zhao, J et al -. Epidemiological Perspectives of Diabetes. Cell Biochemistry and Biophysics, 2015,73(1) :181-185

Sen S, Chakraborty R, et al -Treatment and diagnosis of diabetes mellitus and its complications: Advanced Approaches, Mini Rev Med Chem 2015, 15(14) :1132-3

Emelia J,Benjamin MD, ScM FAHA et al -Heart Disease ans Stroke Statistics -2019 Update A report From the American Heart Association, 2019

Diabetul zaharat și bolile cardiovasculare: https://www.romedic.ro/diabetul-zaharat-si-bolile-cardiovasculare, studiat în 11.04.2019

Diabetul, se poate vizualiza : https://doc.ro/diabet, studiat în 08.03.2019

Pașcanu Ionela și coautorii -Note de curs în endocrinologie, Editura University Press, 2015, 50-106

Szabó Evelin-Andrea, Sándor Pál, Raluca Tilinca, Nemes-Nagy Enikő, Zoltán Preg, Enikő Barabás-Hajdu, Mariana Tilinca- Compararea parametrilor de laborator și a bolilor asociate la pacienți diabetici spitalizați și din ambulatoriu, Orvostudományi Értesitő, 2018,(91),1:36

Nemes-Nagy Enikő, Pál Sándor, Szabó Evelin-Andrea, Naszódi Norbert, Raluca Tilinca, Szász Orsolya, Nyulas Kinga, Preg Zoltán, Germán-Salló Márta, Barabás-Hajdu Enikő, Mariana Tilinca-Compararea comorbidităților pacienților internați și din ambulator în perioada ianuarie – octombrie 2017, Orvostudományi Értesitő, 2018, (91),2, 2018:33

Tilinca Raluca-Maria, Sándor Pál, Evelin-Andrea Szabó, Norbert Naszodi , Nemes-Nagy Enikő, Tilinca Mariana- Comparison between laboratory investigations and comorbidities in-and outpatients from Tirgu Mures during january-october, Acta Medical Mariesensis, 2017, (64),1:13

Pál Sándor, Nemes Nagy Enikö, Szabó Evelin-Andrea, Naszodi Norbert, Szász Orsolya, Tilinca Mariana, Nyulas Kinga, Szász Orsolya, Preg Zoltán, Germán-Salló Mártha, Barabás Hajdu Enikö Csilla-Compararea comorbiditățiilor pacienților internați și din ambulator în perioda ianuarie-octombrie 2017, Orvostudományi Értesitő, 2018 (91),2:35

Enikő Nemes-Nagy, Zoltán Preg, Márta Germán-Salló, Enikö Barabás-Hajdú, Sándor Pál, Evelin-Andrea Szabó, Norbert Naszodi, Raluca Tilinca, Ibolya Havas, Judith Szőrnyi, Katalin Noémi Bereczki, Mária Ilona Szász,Mariana Cornelia Tilinca – Public Health ascpects of the relationship beetwen metabolic parameters and associated diseases in diabetic in and outpatients, “Liability for democracy” 26-27 October, 2017, Tîrgu Mureș, Romania, volume of abstracts, p.105-106

Fei G, Jiageng C, Xiaoqian L, et al- Latent class analysis sugests four classes of persons with type 2 diabetes mellitus based on complications and comorbidites in Tiajin, China: a cross-sectional analysis, Department of Health Statistics, College of Public Health, Tianjin Medical University, Tianjin, 2017, 64 (10) :1007-1016

Walkel AM, Patel PA et al- Diabetes mellitus is associated with adverse structural and functional cardiac remodelling in chronic heart failure with reduced ejection fraction , Diabetes and Vascular Disease Research, 2016, 13(5) :331–340.

Elizabeth S, MPH, Spyridon M et al -Meta-Analysis: Glycosylated Hemoglobin and Cardiovascular Disease in Diabetes Mellitus American College of Physicians, 2004, 141(6) :421-431.

Bulum T ,Kolaric B, Duvnjak L, et al- Insulin sensivity modifies the relationship between thyroid function and lipid profile euthyroid type 1 diabetic patients, Endocrine, Croația 2012, 42(1) :139-145

Palma CC, Pavesi M, Nougueira VG et al- Prevalence of thyroid dysfunction in patients with diabetes mellitus, Diabetology & Metabolic Syndrome, 2013, 5(1),:58.

Sriram S, Suresh D, Jipin TJ et al – Prevalence of thyroid dysfunction in patients with diabetes mellitus, International Journal of Research in Medical Sciences, 2015, 3(12) :3629-3633

Young B. MD, Linn Elizabeth C, et al -Diabetes Complications Severity Index and Risk of Mortality, Hospitalization, and Healthcare Utilization, Am J Manag Care, 2008, January 14(1) :15-23

Abstract

COMPARATION OF LABORATORY PARAMETERS AND ASSOCIATED PATHOLOGIES IN HOSPITALIZED AND AMBULANT DIABETIC PATIENTS

Introduction: An important problem regarding diabetic patients is the late diagnosis of the underlying diseases and the complications. The main important associated pathologies are cardiovascular diseases, dyslipidemia, obesity and endocrine disorders.

Objectives: The aim of our study was the assessment of biochemical, endocrine parameters and associated diseases in type 1 and 2 diabetic patients, in hospitalized patients and outpatients, taking into account the various complications.

Material and methods: We processed the data of 96 diabetic patients who attended the Procardia outpatient clinic between January- June 2017, and 99 patients with diabetes mellitus admitted to the Diabetology Clinic of the Emergency County Hospital in Tirgu Mures. We studied biochemical status indicators of diabetic patients (glycated hemoglobin, serum glucose, lipid profile, urea, creatinine, etc.) and some endocrine tests (TSH, FT4).

Based on the clinical data we calculated the Diabetes Complication Severity Index score and also the body mass index.

The biochemistry tests were made by the Konelab 20XTi analyzer for the outpatients, and Cobas 6000 was used for the hospitalized patients. The endocrine tests were performed on StatFax 303 and Immulite One devices. Graph Pad InStat program was used for the statistic evaluation of the results.

Results: The examined diabetics patients’ average age was 62 +/- SD. Based on glycated hemoglobin levels, outpatients showed significantly better metabolic balance (6.7% +/- 1 SD) compared to hospitalized patients (8.9% +/- 2 SD) (p <0.0001). The incidence of ischemic heart disease was significantly higher in hospitalized patients (p = 0.002), thyroid pathology was more common in ambulant patients (p = 0.014). The body weight index of the hospitalized patients was significantly higher than that of outpatients (p <0.0001).

The DCSI score is twice that of hospitalized patients is twice higher compared to the other group.

Examining the cholesterol level, we can say that there is no significant difference (p = 0.2048) between hospitalized patients (mean = 193.51 mg / dl +/- SD) and ambulant patients (mean =187.67 mg / dl +/- SD), respectively. In terms of triglyceride levels, there is no significant difference (p = 0.8305) between ambulant (mean = 161.891 mg / dl +/- SD) and hospitalized diabetic patients (mean = 186.62 mg / dl +/- DS).

We found no significant difference (p = 0.6560) regarding creatinine levels in these between ambulant patients (median = 1.045 mg / dl +/- SD) and those admitted to the hospital (mean = 2.039 mg / dl +/- SD).

Conclusion: The outpatients showed better metabolism balance compared to the hospitalized patients, which had worse prognosis. Our scoring sistem could help clinicians to choose the patients which are mostly predisposed to complications so they can focus on individual treatments.