Disciplină: Boli infecțioase și medicină preventivă [302902]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ

Specializarea: Medicină Veterinară

Disciplină: [anonimizat]:

Șef Lucrări Dr. Dragoș COBZARIU

Prof. univ. Dr. Doina DANEȘ

Absolvent: [anonimizat]

2017

CUPRINS:

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………………….4

STUDIU BIBLIOGRAFIC ……………………………………………………………………………………5

Generalități privind familia RETROVIRIDAE ………………………………………………………..6

Pneumonia progresiva a oilor (Maedi-Visna) ……………………………………………………8

Istoric, răspândire si importanță ………………………………………………………………………8

Etiologie ………………………………………………………………………………………………………..9

Caractere epidemiologice ……………………………………………………………………………….11

Patogeneza …………………………………………………………………………………………………..11

Tabloul clinic …………………………………………………………………………………………………12

Tabloul anatomopatologic ………………………………………………………………………………15

Diagnostic …………………………………………………………………………………………………….17

Profilaxia ………………………………………………………………………………………………………18

Combaterea ………………………………………………………………………………………………….18

[anonimizat]-Caprină (AEC) …………………………………………………….19

Istoric, răspândire si importanță ……………………………………………………………………..19

Etiologie ……………………………………………………………………………………………………….20

Caractere epidemiologice ……………………………………………………………………………….21

Patogeneza …………………………………………………………………………………………………..21

Tabloul clinic …………………………………………………………………………………………………22

Tabloul anatomopatologic ………………………………………………………………………………23

Diagnostic …………………………………………………………………………………………………….25

Profilaxia ………………………………………………………………………………………………………25

Combaterea ………………………………………………………………………………………………….26

CERCETĂRI PERSONALE …………………………………………………………………………………..

Obiectivele studiului ………………………………………………………………………………………28

Materiale și metode de lucru…………………………………………………………………………..29

Supravegherea și testarea contra Artritei-Encefalitei Caprine și Maedi-Visna la efectivele de caprine și ovine din Cipru ……………………………………………………………………….29

Diagnosticul de laborator ……………………………………………………………………………….37

Statistica referitoare la cazurile pozitive de Artrita-Encefalita Caprina și Maedi-Visna la rumegătoarele mici din Cipru și interpretarea acestor date în sistemul GIS ………………….40

Materiale necesare pentru folosirea sistemului GIS …………………………………………..40

Modul de lucru în sistemul GIS ………………………………………………………………………..41

Rezultate GIS ………………………………………………………………………………………………..43

Interpretarea rezultatelor GIS …………………………………………………………………………59

Concluzii ………………………………………………………………………………………………………61

Bibliografie …………………………………………………………………………………………………..62

INTRODUCERE

Artrita Encefalita Caprină ( AEC ) și virusul Maedi-Visna ( MV ) al ovinelor, fac parte din genul Lentivirus al familiei Retroviridae.

Aceste două entități au fost considerate o perioadă lunga de timp viroze specifice speciei, dar cercetările moleculare și epidemiologice efectuate in ultimii douăzeci de ani, au demonstrat faptul că ambii agenți patogeni pot infecta ambele specii de rumegătoare mici ( caprine, ovine); in consecință, în prezent se cunosc sub termenul de Small Ruminant Lentiviruses (SRLVs) / lentivirusurile rumegătoarelor mici. [1]
Lentivirusurile rumegătoarelor mici prezintă tropism pentru monocite, macrofage si celulele dendritice, dar spre deosebire de ceilalți lentiviruși care cauzează imunodeficiență, nu afectează limfocitele. [6]
În Cipru, supravegherea activă a acestor boli nu este obligatorie și nu se practica, deoarece proprietarii fermelor de ovine și caprine din Cipru au refuzat efectuarea examinării din cauza pierderilor economice majore impuse in urma numeroaselor cazuri pozitive apărute într-o campanie de supraveghere in anul 2008 unde au fost depistate 634 de cazuri pozitive de artrită encefalita și 86 de cazuri pozitive de Maedi-Visna.
Importanța economică a acestor boli este reprezentata de pierderile economice consecutive scăderii producțiilor de lapte a animalelor afectate cat si de pierderile importante in greutate corporala a acestora, reducerea prețului de valorificare economică a animalelor din speciile receptive și a produselor provenite de la acestea.
Interpretarea în GIS – Sistem Informațional Geografic, ne oferă date importante pentru înțelegerea situației a acestor boli, impactul acesteia și modul de evoluție epidemiologică din Cipru.

Aceste interpretări pot fi și surse de informare pentru cercetări viitoare ce sintetizează informația și o prezintă într-un mod simplu de înțeles.

Spre deosebire de hărțile oferite de OIE – Organizația mondială pentru sănătate animală, sistemul GIS ne permite o vizualizare mult mai interactivă în spațiu și timp, este ușor de utilizat, iar hărțile sunt detaliate și pot avea mai mulți parametrii referitori la boală simultan.

STUDIU BIBLIOGRAFIC

2.Generalitați privind Familia Retroviridae:

Familia Retroviridae, una dintre cele mai importante și cuprinzătoare familii virale, cuprinde un mare număr de virusuri patogene pentru animalele vertebrate, multe dintre ele oncogene, deosebite de toate celelalte virusuri printr-o serie de caractere particulare, cea mai importantă referindu-se la modul lor de multiplicare. [4]

În familia Retroviridae sunt grupate virusuri ARN de formă rotundă, având o capsidă cu simetrie icosaedrică și anvelopă lipoproteică, având diametrul de 80-100 nm și un număr de proeminențe (spiculi) dispersați uniform pe toată suprafața peplosului.[4]

Genomul este diploid, constând din două molecule liniare de ARN monocatenar, de sens pozitiv, fiecare monomer măsurând 7-11 kb . [4]

Prefixul „retro” al familiei evocă proprietatea acestor virusuri de a transcrie invers informația antigenică, adică de pe o catenă a ARN pe o catenă ADN (celulară), cu ajutorul unei revers transcriptaze, care este o ADN polimerază ARN dependentă, prezentă la toți membrii familiei Retroviridae. [4]

Asamblarea virionilor are loc în citoplasma celulelor parazitate, iar eliberarea lor se face prin înmugurire. [4]

Antigenitatea și imunogenitatea retrovirusurilor sunt reduse, dar pot fi evidențiate prin reacții serologice obișnuite (ID, SN, RFC). [4]

Clasificarea virusurilor oncogene a suferit mai multe modificări în decursul timpului, în scopul punerii de acord cu noile descoperiri în domeniu, astfel că nici clasificarea actuală nu trebuie privită ca definitivă. Clasificarea retrovirusurilor pe subfamilii a fost abandonată. [4]

Clasificarea cea mai cunoscută, prezentă încă în tratatele de specialitate are în vedere, pe de o parte, speciile de animale receptive și, pe de altă parte, morfologia și morfogeneza virionilor. După morfologie și morfogeneză, particulele virale au fost grupate în 4 tipuri: A, B, C și D. [4]

Tabelul 1: Structura taxonomica a retroviridelor [7]

Pneumonia progresiva a oilor (Maedi-Visna)

Virusul Maedi-Visna este un Lentivirus care aparține familiei Retroviridae, este răspândită în întreaga lume și produce o boală inflamatorie cronică multisistemică la ovine. [8]

În cadrul acestei boli se descriu două sindroame clinice diferite:

Maedi este caracterizată printr-o pneumonie progresivă a oilor adulte;

Visna este caracterizată printr-o meningoencefalită care cauzează o paralizie progresivă ce se finalizează prin moarte. [4]

Istoric, răspândire si importanță
Boala a fost identificată prima dată în Islanda, în 1939, sub numele de Maedi (reprezentând termenul islandez pentru dispnee). [4]
Datorită cunoașterii insuficiente a agentului cauzal, de-a lungul timpului, au fost descrise două entități morbide distincte: pentru Visna, Gislason (1947) și Sigurdsson (1952) pentru Maedi. Denumirea inițială a bolii vine de la cuvintele islandeze ‚‚maedi’’ (dispnee) și ‚‚visna’’ (slăbire). Pentru forma respiratorie se folosește si termenul de ‚‚pneumonie progresivă’’ iar pentru forma nervoasă cel de ‚‚leucoencefalomielită demienilizantă’’. [4]

Incidența bolii diferă de la țară la țară, iar gradul de difuziune diferă in funcție de metodele de diagnostic utilizate. Cu excepția Australiei și Noii Zeelande, virusul și boala sunt prezente în majoritatea țărilor mari crescătoare de ovine. Astfel, boala a fost depistată și notificată in Belgia, Cipru, Danemarca, Estonia, Letonia, Franța, America de Nord.
Evoluția lentă și insidioasă a acestei boli poate fi înșelătoare, iar importanța sa economică nu trebuie subestimată. Când boala devine enzootică într-un efectiv, pierderile pot fi extrem de ridicate. [4]

Etiologie
Cercetări recente au demonstrat că maedi și visna sunt produse de același virus sau cel mult de două lentivirusuri, foarte îndeaproape înrudite. Analizele de sedimentare și electroforetice ale acidului nucleic extras din virusul maedi visna indică, similar altor lentivirusuri purificate, prezența unui ARN poliadenilat, format din două catene simplu helix, de aproximativ 8 kilobaze și a primerul ARNt pentru RT. Cu ajutorul serurilor precipitante au fost detectate șapte polipeptide majore, cu greutății moleculare variind între 45 și 135 kDa, dintre care polipeptidul glicozilat gp135 este cea mai importantă glicoproteină de suprafață, codată de gena env. Această glicoproteină induce anticorpi neutralizanți, variațiile ei antigenice fiind corelate cu mutații punctiforme la nivelul capătului 3' al ARN genomic. Gp 135 derivă dintr-un precursor neglicozilat, cu greutate de 90-100 kDa, prin clivare. Nu se cunoaște prea bine originea celorlalte proteine, de 92, 70 respectiv 40 kDa, fiind puțin probabil ca acestea să fie rezultatul clivării gp135 sau a unor alterări în procesul de glicozilare a acesteia, ele nereacționând cu anticorpii monospecifici antigp135. [13]
Pe lângă glicoproteine, izolatele lentivirale ovine și caprine conțin trei peptide neglicozilate, cu greutate moleculara mică și neuniform distribuită în cazul diverselor izolate. Prototipul viral maedi-visna conține astfel de polipeptide cu greutate de 28, 17 si 15 kD, care reprezintă de fapt nucleoidul viral și care derivă dintr-un precursor comun de 45-55 kD, codat de gena gag. Genomul virusului Maedi-Visna include trei gene: gag, care codifică antigenele specifice de grup; pol, care codifică revers-transcriptaza, integraza, ARN-aza H, proteaza și dUTP-aza respectiv env, gena care codifică glicoproteinele de suprafață, responsabile de legarea de receptor și pătrunderea virusului în celula gazdă. În plus, similar altor lentivirusuri, genomul conține gene pentru proteinele reglatoare, cum sunt vif, rev și tat. Regiunile genomului care codează sunt flancate de secvențe terminale repetitive (LTR), cu rol crucial în replicarea genomului viral și care furnizează situsuri de legare pentru factorii de transcripție celulară. Virusul Maedi-Visna este în mod natural patogen pentru ovine, cu tropism pentru macrofage, infectarea celulelor dendritice nefiind demonstrată, în principal pentru că cele două tipuri celulare sunt dificil de diferențiat. În condițiile izolării și tipizării, celulele dendritice purificate de la ovine inoculate experimental, s-au dovedit nu numai a fi purtătoare de virus infectant ci a fi ele însele celule gazdă pentru virus. Analiza schemei de variație secvențială la virusul maedi-visna, în cazul animalelor infectate persistent, vizează studiul regiunii 87 bp variabile în gena env a unor variante antigenice, în comparație cu virusul original, demonstrând că 90% din variantele antigenice suferă mutații în această regiune, interesând 24 de mutații punctuale și o deleție a 3bp. Mai mult chiar, 96% din mutațiile punctuale nu au fost concordante. În același timp, prin comparație, la izolatele de virus original luate în studiu s-a observat o singură mutație punctuală . [13]

La toate oile infectate s-a observat, după 2-5 luni după infecție, apariția unor anticorpi neutralizanți, specifici tipului de virus, ulterior costându-se prezența unor anticorpi cu spectru mai larg de reactivitate, prezenți până la 4 ani post infecție. Toate variantele antigenice observate au fost neutralizate de anticorpii cu spectru larg de specificitate, cu toate că diferitele variante antigenice au fost izolate când în circulație erau prezenți doar anticorpii cu specificitate pentru tip, adică anterior apariției anticorpilor cu spectru larg. O situație similară se sesizează în cazul utilizării antigenelor clonate molecular, ceea ce demonstrează prezența selecției pentru mutante care scapă neutralizării. Recombinările frecvente care apar pe parcursul replicării la toate retrovirusurile duc la creșterea variației genetice în populația retrovirală. Învelișul virusului MV are o variabilitate crescută a genei de înveliș, fiind dovedită prezenŃa a numeroase recombinări care au dus la variante antigenice numeroase. Toate acestea induc la rândul lor modificări ale structurii antigenice, cu consecințe referitoare la eludarea răspunsului imun. Toate virusurile prototip maedi-visna prezintă o deleție de șase nucleotide în gena gag, care, la rândul ei, determină o deleție de două reziduuri în zona centrală a proteinei capsidale. O asemenea modificare poate fi utilă pentru identificarea virusului. Distribuția receptorilor virusului Maedi-Visna, studiată prin teste de co-cultivare pentru fuziunea virală și PCR pentru detectarea formării produselor specifice revers-transcriptazei virale, după pătrunderea virusului în celule, a demonstrat prezența acestora la nivelul celulelor provenite de la om, maimuță, șoarece, pui de găina, prepelița, hamster și ovine. Astfel, distribuția receptorilor pentru virusul Maedi-Visna este mai asemănătoare celei observate la retrovirusurile de tip amfotropic C decât celei de la alte lentivirusuri. Receptorul s-a dovedit a fi sensibil la proteoliza cu papaină, dar rezistent la tripsină. [13]

Studiile de biologie moleculară plasează acest receptor pe genele 2 sau 4 ale genomului murin, permițând astfel excluderea unor candidați, cum ar fi CMH-II sau CXCR4, propuși anterior ca receptori. Prototipul islandez (original) de virus Maedi-Visna este citolitic in vitro, in timp ce alte izolate din teren duc la infecții persistente, în care nivelele de virus sunt fie nedetectabile fie foarte reduse, comparativ cu prototipul citolitic. Asocierea capacității citolitice cu producția intensă de virus a fost considerată de unii autori drept o adaptare la condițiile de cultivare. [13]

Caractere epidemiologice
Pneumonia progresiva (Maedi-Visna), afectează oile si caprele adulte, în vârsta de 3-5 ani. Modificări pulmonare s-au observat și la miei în vârsta de 2,5-5 luni, ceea ce sugerează posibilitatea transmiterii infecției de la oaia infectată la produși, în timpul vieții intrauterine, cât și după fătare, prin intermediul laptelui. [4]
Sursa principală de infecție este reprezentată de animalele purtătoare de virus din focar, contaminante pentru cele din jur, indiferent că exprimă sau nu modificări clinice, ce elimină virusul prin secreția glandei mamare și secrețiile pulmonare. Transmiterea prin consumul apei contaminate a fost semnalată, dar nu a fost susținută, iar urina nu este considerată infectantă. Transmiterea se mai poate realiza prin sânge, spermă, ovule. [4]

Infecția se realizează pe cale respiratorie, mai ales în cazurile de contact strâns. Această formă de transmitere este favorizată mai ales dacă animalul suferă de alte infecții pulmonare, cum ar fi adenomatoza pulmonară. [4]

Obișnuit, boala evoluează enzootic, numărul cazurilor de îmbolnăvire crescând lent și progresiv de la an la an. Morbiditatea este cuprinsă între 2 și 4%. [4]

Patogeneza

Pătruns în organism, virusul se replica lent, în interstițiul pulmonar sau în celulele sistemului nervos central. Prin replicare, virusul determină o intensă proliferare a tuturor componentelor structurale ale pulmonilor, o encefalomielită demielinizantă și o hiperplazie limfonodară regională. Acest răspuns evoluează cronic, care în cazul formei ‚‚maedi’’, se manifestă prin fibroză pulmonară. Pe fondul absenței hipertermiei survin modificări hematologice în care sunt implicate macrofagele. De asemenea, limfocitele TS (citotoxice) cresc procentual la 50-74%, față de normalul de 25%, dovedind activarea mecanismelor de imunitate mediată celular, pentru eliminarea celulelor infectate. [4]

Tabloul clinic

Perioada de incubație este foarte lunga, de la câteva luni la 2-3 ani. Clinic boala evoluează sub două forme: -pulmonară (maedi)

-nervoasă (visna)

Forma maedi este cea mai frecvent întâlnită la oile infectate cu virusul Maedi-Visna și afectează de regulă animalele adulte. [14]
Forma respiratorie (maedi), evoluează lent, insidios timp de 3, 6 sau chiar 18 luni. Se caracterizează printr-o slăbire progresivă, apatie, cifoză, tahipnee, dispnee gravă, murmur vezicular înăsprit, tahicardie și eventual jetaj sero-mucos, apetitul rămânând prezent pe toată perioada bolii. Oile gestante pot avorta sau să dea naștere la miei debili. La unele oi se pot constata artrite carpiene și mamită cronica indurată, exprimată prin scăderea producției de lapte, dar fără , modificări calitative ale laptelui. [4]
Forma nervoasă (visna), se caracterizează prin tulburări locomotorii exprimate prin poziții anormale ale capului, tremurături ale buzelor, ataxia trenului posterior, parezii și paralizii. Obișnuit se produce paralizia extensorilor membrelor posterioare, ceea ce face ca animalele să calce în ‚‚pensă’’. În evoluția bolii se întâlnesc exacerbări și remisiuni, dar se sfârșește întotdeauna mortal după un timp îndelungat, ceea ce duce la slăbire și epuizare. [4]

Hematologic, leucocitoza, limfocitoza și monocitoza au fost observate cu caracter mai mult sau mai puțin pasager însoțind semnele clinice. După descoperirea creșterii procentuale a limfocitelor T8 și schimbarea raportului T4/T8, semnificația tabloului hematologic a crescut mult. Celula afectată este T8 (supresoare), din care provin limfocitele citotoxice, în urma procesului de activare declanșat de virus. [4]

Tabloul anatomopatologic

Atât la animalul în viață, cât și la cadavru, predomină aspectul de slăbire pronunțată. Leziunile sunt în funcție de formă:
În forma respiratorie (maedi), în primele stadii ale infecției, pulmonii pot fi lipsiți de leziuni. În cazurile mai avansate pulmonii, în general sunt destinși și foarte grei (de 2-4 ori greutate normală). La palpare, se sesizează o consistență buretoasă, elastică. Pulmonii sunt uneori decolorați, alteori marmorați cu nuanțe de cenușiu și brun. Infecțiile bacteriene secundare pot modifica aspectul pulmonilor afectați. Limfonodulii sunt hiperplaziați, cenușii-albicioși și slăninoși pe suprafața de secțiune. [4]
Histologic, se constată hiperemie asociată cu îngroșarea septurilor intraalveolare, ca rezultat al infiltrației lor cu mononucleare și al proliferării celulelor septale și hiperplazia țesutului limfoid în jurul bronhiilor și al venelor pulmonare. Treptat, celulele infiltrate sunt înlocuite cu fibroblaste și fibre de colagen, cu proliferarea epiteliului alveolar și al fibrelor musculare netede. [4]
La examenul microscopic, se constată îngroșarea septurilor interlobare cu reducerea treptată a lumenului alveolar, sporirea considerabilă a substanței fundamentale și într-o oarecare măsură a fibrelor de reticulină, hiperplazia musculaturii netede și a mezenchimului local. Epiteliul bronhic și îndeosebi bronhoalveolar este puternic hiperplaziat, generând ‚‚moțuri’’ intraluminale cu aspect pseudomembranos. În macrofagele alveolare pot fi observate incluzii intracitoplasmatice și intranucleare, sferice, tranzitorii. [4]

În forma nervoasă (visna), nu se constată leziuni macroscopice evidente; sunt vizibile doar leziunile microscopice. În sistemul nervos central este evidentă infiltrația de limfocite și plasmocite în ependim și paraependimal, pentru ca de aici să progreseze în țesutul nervos. Apare și o reacție vasculară cu proliferarea elementelor gliale vizibile mai ales în substanța albă cerebrală ți cerebeloasă, iar apoi demielinizarea, care agravează semnele clinice odată cu apariția parezelor și paraliziilor. [4]

Diagnostic

În visna, numărarea mononuclearelor poate sugera diagnosticul, cifra acestora crescând de la 50 la 200/ml. Testele cu cea mai largă utilizare în depistarea virusului sunt cele indirecte, care cuantifică anticorpii rezultați în urma infecției, în special prin tehnici imunoenzimatice. Metoda Western blott este aplicată îndeosebi pentru confirmarea diagnosticului. Metodele utilizate pentru depistarea antigenului includ ELISA, hibridizarea in situ, direct sau după amplificarea ARN viral prin PCR-RT. De asemenea, virusul poate fi izolat pe culturi celulare de leucocite ovine, utilizând ca sursă de virus leucocitele infectate și ca agent stimulator IL2. Complexitatea genomului lentiviral ovin și interacțiunile acestuia cu gazda pe parcursul replicării îngreunează mult diagnosticul. Infecția cu VMV induce formarea de anticorpi detectabili prin imunodifuzie în gel de agar, ELISA sau seroneutralizare. Deoarece nu sunt disponibile nici tratament antiviral nici vaccinuri, testele de diagnostic sunt extrem de importante în majoritatea schemelor implementate pentru prevenția răspândirii VMV. Totuși, avându-se în vedere îmbunătățirile posibile ce pot fi aduse în direcția creșterii sensibilității și specificității testelor amintite, metodele de biologie moleculară sunt elaborate astfel încât să permită detectarea virusului în sângele periferic, lapte și probele de țesut. Antigenul p28 al VMV poate fi evidențiat imunohistochimic în plămâni, uger, ganglionii limfatici pulmonari, splină și măduva osoasă dar nu și în SNC. Secvența 218 bp a regiunii pol a VMV poate fi depistată în pulmonii animalelor seropozitive ca și a celor care au suferit seroconversie, fără semne clinice. Utilizarea testului ELISA, bazat pe proteina recombinată p25 și pe peptidul sintetic gp46, în comparație cu dubla imunodifuzie (DID) în gel de agar respectiv Western blott, ultimul utilizat pentru clarificarea situațiilor în care celelalte două teste sunt contradictorii, a demonstrat că atât ELISA cât și DID pot detecta animalele timpuriu, dar că în acest sens testul ELISA este superior. Ambele tehnici pot da rezultate fals pozitive, într-o proporție aproximativ similară, dar numărul probelor diagnosticate ca fiind fals negative este mai mic prin testul ELISA. Sensibilitatea și specificitatea testului ELISA sunt de 97,8% și respectiv 98,2%, în timp ce valorile corespondente pentru testul DID sunt de 76,3% și 98.3%. Concordanța între testul ELISA și rezultatele de referință (Western blott) este mai mare decât dintre DID și testul de referință (valoarea lui K 0,96 și respectiv 0,77). Testul ELISA a demonstrat variații de densitate optică pe parcursul testării sugerând variații ale titrului de anticorpi pe parcursul evoluției bolii. În aceste condiții, testul ELISA poate fi utilizat pentru detectarea animalelor infectate cu VMV în teren și prezintă potențial pentru controlul și eradicarea bolii. Testul PCR în comparație cu testele ELISA și de imunodifuzie în gel, utilizate în combinație, a dovedit o specificitate de 100% și o sensibilitate globală de 98%. [13]

Profilaxia
Prevenția bolii se bazează pe măsuri de supraveghere pasivă și supraveghere activă. [4]
Supravegherea pasivă, se bazează pe următoarele măsuri: – achiziționarea de animale să se facă numai din regiuni și efective indemne de boală; – carantină profilactică pentru animalele nou introduse în unitate; – utilizarea acelor de seringă și a instrumentarului de uz veterinar dezinfectat; – dezinfecții profilactice etc. [4]
Supravegherea activa, se realizează prin examen serologic, utilizând testul ELISA sau imunodifuzia în gel de agar la ovinele în vârsta de peste 12 luni, la 5% din efectivele existente în exploatațiile înregistrate/autorizate sanitar veterinar care fac reproducție în scopul ameliorării sau obținerii de noi linii sau rase de ovine. Pentru animalele de reproducție nou introduse prin comerț intracomunitar sau import din țări terțe se examinează 1% din animale. Animalele reacționate pozitiv, se elimina din efectiv, nemaifiind folosite la reproducție. Animalele în vârsta de peste 12 luni, destinate reproducției rămase în exploatații după eliminarea cazurilor pozitive se testează de două ori la interval de trei luni. [4]

Combaterea
Boala este notificată și supusă măsurilor de carantină. În focar animalele bolnave se izolează imediat, se sacrifică și se aplica dezinfecții riguroase. . Animalele reacționate pozitiv, se elimina din efectiv, nemaifiind folosite la reproducție. Animalele în vârsta de peste 12 luni, destinate reproducției rămase în exploatații după eliminarea cazurilor pozitive se testează de două ori la interval de trei luni. În focar, pentru depistarea animalelor infectate se recomandă examen serologic din 6 în 6 luni și eliminarea regenților. De asemenea, berbecii pozitivi se vor elimina de la reproducție; eliminarea colostrului și a laptelui din hrana mieilor proveniți din oi pozitive și folosirea doicilor negative și a hrănirii artificiale. [4]

Complexul Artrită-Encefalită-Caprină (AEC)

Virusul Artritei – Encefalitei Caprine este un Lentivirus patogenetic care aparține familiei Retroviridae, care poate infecta atât caprinele cât și ovinele și este foarte strâns înrudit cu virusul Maedi – Visna al oilor. [1]

Boala este caracterizată prin fenomene nervoase la iezi și prin artrite, pneumonie interstițială sau mamite la adulte. [4]

Această boală este lent progresivă și incurabilă și este răspândită în întreaga lume.

Datorită abilității virusului de infecție încrucișată, acest virus este încadrat in grupul lentivirușilor rumegătoarelor mici (SRLV). [12]

Istoric, răspândire și importanță
Prima descriere a bolii aparține lui Stunzi (1964), în Elveția, sub denumirea de ‚‚artrită endemică cronică a caprelor’’. Ulterior, boala a fost semnalată în Japonia(1971), Franța(1980), Canada(1981), Australia(1976, 1980, 1981), Noua Zeelandă, Africa, Suedia, Germania etc., ceea ce dovedește că este foarte răspândită. În SUA, Cork și col.(1974), descriu la iezii în vârsta de 2-4 luni paralizii afebrile, însoțite de leziuni nervoase asemănătoare celor produse de virusul Visna și o denumesc ‚‚leucoencefalită’’. Crawford (1980), izolează din lichidul sinovial al unei capre cu artrita cronică, agentul cauzal. Leucoencefalomielita la tineret n-a fost descrisă decât într-un număr mic de țări (SUA, Elveția și Franța), incidența este redusă și apare in general, în efectivele în care infecția este foarte răspândită, în schimb, forma articulară, la adulte, este mult mai frecventă. [4]

Importanța economică a bolii este legată de pierderile prin mortalitate, care pot ajunge la 25%, dar și prin scăderea producției de lapte și de restricțiile privind comerțul cu reproducători. [4]

Etiologie

Virusul Artritei-Encefalitei Caprine, este un Lentivirus monocatenar, încapsulat, din familia Retroviridae[3], subfamilia Orthoretroviridae. Virusul are o greutate moleculară mare și este foarte apropiat de virusul Maedi-Visna, ceea ce a făcut să se creadă că este o variantă a acestuia(Dahleberg și col., 1981). De fapt din motive de similitudini morfologice și biologice, cele două virusuri nu pot fi distinse prin punerea în evidența a anticorpilor precipitanți în mediu gelozat. Se cunoaște, la ora actuală, că virusul AEC este deosebit de alte lentivirusuri, însă apropiat de virusul Maedi-Visna. De altfel, leziunile induse de aceste două virusuri sunt identice. Genomul virusului este constituit din ARN. Trei proteine structurale ‚‚gag’’, ‚‚pol’’ și ‚‚env’’ codează pentru proteinele interne (p.25, p.16, p.19 și p.14), revers transcriptaza și glicoproteinele de înveliș. Particula virală completă are dimensiuni de 80-100 nm. Până în prezent, pe baza analizei proteinelor structurale, a proprietăților antigenice și a cultivării in vitro, nu s-au evidențiat diferențe între sușele izolate la caprele cu artrite sau pneumonie cronică. [4]
Virusul se replică pe celulele de origine caprină (pulmon, țesut mamar, membrane sinoviale) și mai slab in culturile de origine ovină. Prin replicare, virusul determină efect citopatic (Narayan, 1980). Efectul citopatic este detectat după 1- pasaje și se traduce prin formarea de sinciții. Virusul poate fi pasat în serie pe celule primare (membrană sinovială, plex coroid, rinichi, timus), provenite de la iezii nou-născuți, înainte de a primi colostru.
Rezistența virusului în mediul exterior, lapte și colostru este redusă. Este inactivat după o ora la 56 ͦC. [4]

Caractere epidemiologice

Rata incidenței clinice a bolii în efectivele infectate este redusă, de aproximativ 10%. Difuzarea rapidă a bolii a fost favorizată de furajarea tineretului cu lapte de colectură. Sunt receptive caprinele, fiind delimitate două sindroame, acela de encefalomielită, la iezii de 24 luni și acela de artrită, la animalele în vârstă de peste 12 luni. [5]

Nu se cunoaște transmiterea naturală a virusului la alte specii. Experimental, infecția se poate reproduce la ovine, cauzând artrite. Virusul se transmite în perioada neonatală prin colostru sau prin lapte. Cu toate că lentivirusurile au fost considerate mult timp specifice față de gazdă, observații recente sugerează adaptabilitatea lor la noi specii, genuri sau chiar familii. La vițeii inoculați experimental cu AECV s-a produs seroconversia din prima lună postinoculator, seropozitivitatea persistând până la 12 luni. Infecția virală s-a dovedit productivă pe parcursul primelor 4 luni, cu izolarea și replicarea virusului competent din celulele sanguine și organele animalelor eutanasiate timpuriu. După 4 luni post infecție, nu a mai putut fi depistat nici virus replicativ nici genomul viral, nici din celulele sângelui nici din organele țintă, chiar în urma inducerii imunosupresiei experimentale. Datele demonstrează eliminarea naturală a infecției lentivirale în urma inoculării experimentale la specii diferite de gazda naturală . [5]

Patogeneza

Virusul Artritei – Encefalitei Caprine prezinta proprietăți similare cu celelalte lentivirusuri. Acest virus produce o infecție persistenta și lent progresiva. Virusul infectează celulele din linia monocitară a gazdelor susceptibile; monocite provenite din măduva osoasă, iar replicarea virionului se produce in macrofagele mature. [15]

Infectarea caprelor cu virusul Artritei-Encefalitei Caprine furnizează un exemplu convenabil al infiltrării diferitelor țesuturi de către leucocite în urma unei infecții lentivirale naturale, facilitând determinarea susceptibilității de organ și a imunității locale. După infectarea in vitro cu AECV sau stimularea cu TNF alfa, celulele endoteliale permit pasajul unui număr de zece ori mai mare de leucocite decât cele neinfectate. În cadrul subpopulațiilor de leucocite migrante, s-au observat un număr mare de limfocite CD8+ ca și un proces simultan de activare a leucocitelor, ele exprimând IL2R, antigene din clasa a II-a a complexului major de histocompatibilitate și markeri gamma-delta ai limfocitelor T. Limfocitele CD4+, CD8+ și B au proliferat toate în culturi după procesul de transmigrare . Artrita indusă experimental a progresat mult mai repede și a fost de gravitate sporită la animalele vaccinate anterior cu virus inactivat și apoi infectate cu virus patogen, în comparație cu cea observată la animalele nevaccinate, inoculate experimental, indicând implicarea mecanismelor autoimune. De asemenea, date experimentale demonstrează agravarea leziunilor experimentale la animale la care infecția cu AECV este evolutivă, sugerând implicarea și a altor mecanisme, pe lângă cele imune, în patogeneza leziunii . Studiul infecției experimentale in vitro, printr-un număr redus de pasaje pe celule sinoviale fetale caprine, a demonstrat persistența ei, 60-90% din celule degenerând într-un proces ciclic prelungit, implicând formarea de sinciții și repopularea . Replicarea AECV nu a putut fi corelată cu sinteza de ADN celular și/sau diviziunea celulară. Formarea de sinciții în cazul AECV este condiționată de un nivel minimal de virus în celulele învecinate și este mult mai eficientă în culturile din membrane sinoviale decât în culturile de fibroblaste derivate din alte țesuturi, probabil datorită legăturilor dintre macrofage și celulele sinoviale. Formarea sincițiilor poate fi indusă în culturi de fibroblaste aparent neinfectate prin co-cultivare cu celule sinoviale sau cu macrofage, prezența macrofagelor sau a produselor acestora fiind o condiție importantă. [5]

Tabloul clinic

În cazul formei nervoase, se produce o leucoencefalomielită, asociată cu paralizie ascendentă. Animalele afectate slăbesc, prezintă tremurături musculare, părul este lipsit de luciu, dar rămân afebrile cu apetitul conservat. În fazele terminale ale bolii, paralizia poate fi generalizată, se observă devierea capului și gâtului și pedalări. În forma articulară, apariția leziunilor este lentă, insidioasă și progresează în decurs de câteva luni-câțiva ani, dar în unele cazuri după un debut brusc, poate rămâne staționară. Articulațiile sunt tumefiate și dureroase, îndeosebi cele carpiene, dar pot fi afectate și alte articulații, atât ale membrelor cât și ale coloanei vertebrale. Radiografiile relevă tumefacții edematoase ale țesuturilor moi periarticulare, uneori mineralizare și osteoporoză. Simptomele pot fi exacerbate în condiții climaterice potrivnice. Mișcările sunt limitate și pot apare contracturi în poziție flexată a articulației, datorită îngroșării burselor seroase, în special a bursei atlantoocipitale și a tecilor tendinoase, care sunt destinse de lichidul sinovial. Caprele cu artrită avansată prezintă deformări articulare, fără detectarea factorului reumatoid în lichidul sinovial sau în serurile acestor animale. Sporadic, și la animalele adulte pot fi observate semne nervoase. [5]

Tabloul morfopatologic

Examenul necropsic în leucoencefalomielită relevă leziuni macroscopice ale sistemului nervos central, sub forma unor focare de malacie în substanța albă. În forma articulară, pe lângă modificările descrise în cadrul tabloului clinic, se constată în formele grave prezența unor eroziuni până la ulcere ale cartilajului articular sau distrugerea osului subcondral, cu fuziunea oaselor cuprinse în articulație. Histopatologic, artrita-encefalita caprină – forma articulară, poate fi caracterizată de infiltrație limfoidă, hiperplazie limfoidă cu apariția de centri germinali și plasmocitoză în pulmoni și sistemul nervos central, articulații și glanda mamară. La nivel articular se observă leziuni de sinovită proliferativă; leziunile tecilor tendinoase și ale burselor seroase sunt caracterizate de hipertrofie viloasă, hiperplazia celulelor sinoviale și infiltrate limfocitare, plasmocitare și macrofagice. Progresul bolii este caracterizat de fibroză, necroză, mineralizarea membranelor sinoviale și osteoporoză. Hiperplazia limfoidă din limfonoduri, splină și din rinichi se observă la animalele cu boală avansată. Uneori acest infiltrat are un pronunțat aspect de malignitate.[5]

Hiperplazia alveolară epitelială la nivelul pulmonilor este de asemenea frecventă, îndeosebi la animalele vârstnice. În urma proliferării acestor celule epiteliale, pot apare structuri acinare și papilare iar în unele cazuri, acestea nu sunt diferențiabile histopatologic de nodulii tumorali observați în adenomatoza pulmonară a ovinelor. [5]

Diagnostic

Metoda ideală de confirmare a diagnosticului de artrită-encefalită caprină este combinația metodei clinice și a celei serologice. Cu toate că serologia reprezintă metoda cea mai eficientă din punct de vedere a costurilor pentru diagnosticarea animalelor infectate persistent, clinic sănătoase, pot să apară erori de testare, frecvența lor depinzând de caracteristicile testului utilizat. PCR poate deveni un test de detecție în programele riguroase de eradicare, în determinarea statusului infecțios al animalelor care nu pot fi diagnosticate cu certitudine serologic. Mai pot fi utilizate testele ELISA și IF. Evaluarea comparativă a rezultatelor obținute prin imunodifuzia în gel de agar și PCR au fost discordante, numărul de probe fals seropozitive fiind mai mare decât acela de fals negative, depistate ca infectate prin tehnica moleculară. [5]

Profilaxie

Datorită complexității interacțiunii lentivirus-gazdă și a variațiilor numeroase, atât antigenice cât și genomice ale izolatelor infectante, transmiterii asociate celulelor, controlul infecției și prevenirea răspândirii bolii sunt problematice prin metodele tradiționale, elaborarea unor strategii de control alternative, implicând selecția și înmulțirea animalelor genetic rezistente la infecția cu AECV sau transgenice pentru anumite gene virale, meritând a fi luate în considerare. Astfel, rasa pură Awassi este susceptibilă la infecție, dar nu manifestă boala clinică, spre deosebire de rasele europene sau metișii acestei rase crescuți în Israel. Rasa locală de capre Bedouin negre sunt rezistente în condiții naturale la infecția cu AECV. Un aspect important în infecția cu AECV care trebuie luat în considerare în elaborarea programelor de prevenire a transmiterii bolii sunt: persistența AECV pe toată durata vieții economice a animalului infectat, transmiterea în principal prin colostru și lapte la iezi, transmiterea prin contact la adulți și variabilitatea individuală în apariția anticorpilor decelabili. [5]

Combatere

Separarea animalelor afectate de cele sănătoase este singura măsură fezabilă. [5]

Profilaxie specifică nu există. Detectarea timpurie a animalelor infectate se poate face prin testul ELISA. Rata de infecție la nou-născuți poate fi redusă cu până la 90%, separând iezii de mamele infectate la fătare, ei fiind alimentați cu colostru încălzit la 56șC timp de o oră, iar apoi cu lapte pasteurizat de capră sau de vacă, menținându-i separat de efectivul infectat. Testul de imunodifuzie poate fi utilizat pentru monitorizarea statusului efectivului. [5]

CERCETĂRI PRSONALE

Obiectivele studiului:

Obiectivele studiului au fost stabilite în anul universitar 2016-2017 și au fost următoarele:

Participarea și implicarea personala în procesul de supraveghere activă realizata în anul 2016 prin testul ELISA la animalele susceptibile dintr-un efectiv de ovine și caprine din Cipru.

Realizarea unor hărți dinamice în sistemul GIS (sistem informațional geografic), pe suprafața Ciprului, pe baza informațiilor obținute cu ajutorul autorităților sanitar veterinare din Cipru, referitoare la prevalența și incidența artritei-encefalitei caprine și Maedi-Visna în efectivele din Cipru, pe perioada anilor 1999-2016.

Îndeplinirea acestor obiective s-a realizat în două etape:

1. Înțelegerea procesului de supraveghere și testare. Înțelegerea modului de obținere, colectare și sortare a informațiilor rezultate pentru a putea fi folosite în bazele de date a sistemului GIS.

2. Învățarea modului de lucru cu programul și sistemul GIS (Sistem Informațional Geografic). Aplicarea practică a informațiilor obținute în etapa 1 în cadrul programului și realizarea unei interpretări dinamice a evoluției bolii pe teritoriul Ciprului pentru perioada anilor 1999-2016.

MATERIALE ȘI METODE DE LUCRU

Supravegherea și testarea contra Artritei-Encefalitei Caprine și Maedi-Visna la efectivele de caprine și ovine din Cipru

Probe recoltate de la animale:

Ser prelevat de la animalele suspecte de boala, în scop de supraveghere activă prin testul ELISA.

Sângele va fi prelevat în tuburi pentru biochimie din plastic sunt siliconate pe pereții interiori pentru a accelera procesul de coagulare. In tuburile pentru biochimie din sticla, suprafața din sticla activează procesul de coagulare in mod natural, și, deci, aceste tuburi nu sunt siliconate. Tuburile pentru determinări biochimice sunt, de asemenea disponibile cu aditivul Thrombin, care accelerează in mod semnificativ procesul de coagulare. Acestea sunt identificate prin capacul portocaliu. Tubul din plastic dispune de vid premăsurat și steril in interior. Tuburile sunt etichetate, iar pe eticheta este notat lotul si data de expirare, tipul de aditiv și indicatorul pentru volumul de sânge. [10]

Materiale necesare

Echipament de protecție – halat, mănuși de unică folosință

Echipament pentru dezinfecție – pompe pulverizatoare, vată, soluții dezinfectante, alcool sanitar

Echipamente pentru dezinfecție personală – detergenți sau săpun lichid

Echipament pentru examinarea clinica – termometru, stetoscop

Echipament pentru colectarea și etichetarea probelor de sânge – vacuete pentru colectarea probelor de sânge – ace sterile pentru recoltarea probelor de sânge în vacuete – protectoare pentru ace – etichete – geantă izoterma pentru transportul probelor biologice către laborator la temperaturi între 4-8 grade C.

Copii ale formularelor oficiale necesare – formulare specifice necesare impunerii măsurilor de control în focare

Mod de lucru

Pregătirea animalului pentru recoltare:

Contenția se efectuează de către îngrijitor sau proprietar, prin următoarele proceduri:

încălecarea animalului, strângerea flancurilor între genunchi [11]

contenția capului prin ridicarea acestuia în sus, pentru evidențierea jgheabului jugular

Asepsia se efectuează prin tamponarea zonei jgheabului jugular cu un tampon de vată în alcool sanitar.

Recoltarea probelor de sânge:

După ce s-a efectuat contenția de către îngrijitor sau proprietar, se evidențiază jgheabul jugular, unde se va efectua staza pentru evidențierea venei jugulare.

Apoi se puncționează vena și se recoltează in tuburile speciale pentru ser.

Se extrage acul din venă și se va ține stază cu o vată curată cu alcool sanitar în zona puncției până se va opri hemoragia

Se închide capacul tubului de recoltare si se notează pe etichetă datele despre animal.

Diagnosticul de laborator

Diagnosticul de laborator s-a realizat în cadrul laboratorului de diagnostic al serviciilor veterinare ale guvernului Cipriot.

Pentru diagnosticul Artritei-Encefalitei Caprine și virusului Maedi-Visna la ovine, s-au folosit probele de ser sanguin de la efectivele de caprine si ovine din Cipru, pentru efectuarea testelor serologice ELISA.

Materiale de lucru:

Pipete de calibru pana la 2 ml

Vacuete pentru ser

Centrifugă

Vârfuri sterile

Tuburi ependorf

Stativ

Statistica referitoare la cazurile pozitive de Artrita-Encefalita Caprina și Maedi-Visna la rumegătoarele mici din Cipru și interpretarea acestor date în sistemul GIS.

GIS este acronimul provenit de la Geographic Information System (Sistem Informațional Geografic – uneori tradus în forma SIG în limba română). Acest sistem e utilizat pentru a crea, stoca, a analiza și prelucra informații distribuite spațial printr-un proces computerizat. Tehnologia GIS poate fi utilizată în diverse domenii științifice cum ar fi: managementul resurselor, studii de impact asupra mediului, cartografie, planificarea rutelor. [9]

Specific unui GIS este modul de organizare a informației gestionate. Există două tipuri de informație: una grafică care indică repartiția spațială a elementelor studiate și alta sub formă de bază de date pentru a stoca atributele asociate acestor elemente (de ex. pentru o șosea lungimea ei, lățimea, numărul benzilor, materialul de construcție etc.). [9]

Materiale necesare pentru folosirea sistemului GIS

Microsoft Excel 2016 pentru realizarea unor baze de date pentru perioada 1999-2016.

Date referitoare la cazurile pozitive de Artrită-Encefalită Caprina și Maedi-Visna pe perioada 1999-2016.

Aplicația 3D Maps, care este atașată programului Microsoft Excel 2016.

Microsoft 3D Maps, reprezintă un instrument tridimensional de vizualizare, care ne permite vizualizarea unor informații în noi modalități. [9]

3D Maps ne permite descoperirea unor perspective pe care este posibil să nu le putem vedea în tabele și diagrame bidimensionale. [9]

Cu această aplicație, putem inventa date geografice pe un glob 3D sau o hartă personalizată. [9]

Modul de lucru in sistemul GIS

Se realizează o bază de date în programul Microsoft Excel 2016, în care se vor adăuga informații legate de cazurile de Artrită-Encefalită Caprină și Maedi-Visna în anii 1999-2016 din Cipru.

După finalizarea bazelor de date pe un an, se va selecta tabelul, iar apoi în bara de unelte al programului Excel, se va face click pe Insert 3D Map Open 3D Maps.

După ce programul ne va duce la aplicația 3D Maps, în partea dreaptă a globului apare o bară în care trebuie să setăm straturile de afișare. Prima dată alegem locația și după valoarea. Putem adăuga mai multe straturi în funcție de câte valori avem. Există patru tipuri de afișare grafică pentru fiecare valoare. După ce se introduc toate datele necesare, la final putem observa harta și rezultatele în ansamblul lor. [11]

Rezultate GIS

Studiul cu ajutorul sistemului GIS, a fost realizat pe perioada anilor 1999-2016.

Interpretarea rezultatelor în sistemul GIS

În anul 1999,au fost supuse testelor serologice 1195 de probe pentru virusul Maedi-Visna dintre care 282 au avut rezultat pozitiv.

Pentru virusul Artritei- Encefalitei Caprine s-au examinat 383 de probe, toate fiind negative.

În anul 2000, pentru virusul Maedi-Visna s-au prelevat 85 de probe pentru testare, iar 22 au avut rezultat negativ.
Pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, din 25 de probe examinate nu au fost rezultate pozitive.

În anul 2001, s-au examinat 313 de probe pentru identificarea virusului Maedi-Visna, iar 94 dintre acestea au fost pozitive.
Pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, din 242 de probe examinate, 25 au avut rezultat pozitiv.

În anul 2002, pentru virusul Maedi-Visna, au fost testate 31 de probe, dintre care 16 au fost pozitive.
Pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, nu au fost prelevate probe în acest an.

În anul 2003, din 13 probe recoltate pentru virusul Maedi-Visna, niciuna nu a avut rezultat pozitiv.
Pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, au fost supuse testării doar 2 probe, ambele fiind negative.

În anul 2004, au rezultat 3 probe pozitive din cele 6 testate pentru virusul Maedi-Visna.
Pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine nu sau prelevat probe în acest an.

În anul 2005, au fost examinate 3 probe pentru virusul Maedi-Visna, dar toate au avut rezultat negativ.
Pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, 17 probe au fost supuse examenului de laborator, dar fără a exprima rezultate pozitive.

În anul 2006, pentru virusul Maedi-Visna, s-au examinat 16 probe dintre care doar una a avut rezultat pozitiv.
Pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, s-au prelevat în total 231 de robe de examinat, dar doar 2 au avut rezultat pozitiv.

În anul 2007, a fost un singur rezultat pozitiv din 13 probe testate pentru virusul Maedi-Visna.
Pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, au fost prelevate in scopul examinării de laborator 149 de probe, 25 dintre ele având rezultat pozitiv.

În anul 2008, pentru virusul Maedi-Visna, au fost supuse diagnosticului de laborator 446 de probe biologice, iar din acestea au rezultat 86 pozitive.
Pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, în acest an au fost supuse testelor serologice 2333 de probe de sânge, dintre care 634 au avut rezultat pozitiv.
Conform unei angajate al Laboratorului de Diagnostic al Serviciilor Veterinare a Guvernului Cipriot, în anul 2008 a fost realizată o campanie gratis pentru examinarea efectivelor de capre și oi pentru cei doi lentiviruși al rumegătoarelor mici.

În anul 2009, pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, au fost examinate 3124 de probe de sânge, 748 din acestea având rezultat pozitiv.
Pentru virusul Maedi-Visna, au rezultat 42 de cazuri pozitive din 95 de probe examinate.

În anul 2010, au fost prelevate 1755 de probe pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, dintre care 311 au avut rezultat pozitiv.
Pentru virusul Maedi-Visna s-au examinat 551 de probe, dintre care 284 au fost pozitive.

În anul 2011, virusul Artritei-Encefalitei Caprine, au fost examinate 189 de probe, 38 din ele având rezultat pozitiv.
Pentru virusul Maedi-Visna, au fost testate 2763 de probe, dintre care 1451 au avut rezultat pozitiv.

În anul 2012, pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, au fost prelevate 132 de probe de sânge, dintre care 21 au avut rezultat pozitiv.
Pentru virusul Maedi-Visna, din 102 de probe examinate, 27 au avut rezultat pozitiv.

În anul 2013, pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, s-au supus testelor serologice 129 de probe, doar 12 din ele fiind pozitive.
Pentru virusul Maedi-Visna, din 109 de probe testate, 51 au avut rezultat pozitiv.

În anul 2014, pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, au fost examinate 1216 de probe de ser sanguin, dintre care 411 au avut rezultat pozitiv.
Pentru virusul Maedi-Visna, au fost examinate 8 probe, iar jumătate din ele au avut rezultat pozitiv.

În anul 2015, pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, au fost testate 37 de probe, dintre ele rezultând 19 pozitive.
Pentru virusul Maedi-Visna, s-au prelevat doar 3 probe de sânge, iar una dintre acestea a avut rezultat pozitiv.

În anul 2016, au fost examinate 12 probe de sânge pentru virusul Artritei-Encefalitei Caprine, dintre care au rezultat 4 pozitive,
Pentru virusul Maedi-Visna au fost prelevate 17 probe de sânge pentru examenul de laborator, iar 10 dintre acestea au avut rezultat pozitiv.

Concluzii:

Artrita-Encefalita Caprină și Maedi-Visna sunt două entități morbide care evoluează în întreaga lume, deoarece sunt două boli care pot evolua uneori asimptomatic sau cu semne clinice discrete care de regulă apar tardiv din cauza perioadei foarte lungi de incubație care poate dura de la luni la ani de zile. De asemenea, pentru aceste boli nu există tratament și nici vaccin împotriva lor.

În Cipru, Artrita-Encefalita Caprină și Maedi-Visna evoluează necontrolate și produc pierderi economice importante prin scăderea producțiilor de lapte, prin slăbirea progresivă al animalelor afectate si uneori chiar și prin mortalitate, deoarece supravegherea activă nu este impusa de către Serviciile Veterinare a Guvernului Cipriot, din cauza costurilor ridicate în ceea ce privește efectuarea examenelor de laborator. Crescătorii de ovine și caprine din Cipru nu sunt dispuși să acopere aceste costuri, de aceea, Guvernul Cipriot ar trebui să impună anumite măsuri de profilaxie și combatere împotriva acestor boli, care să avantajeze și crescătorii.
Măsurile de baza care ar trebui să fie impuse sunt următoarele:
– Supravegherea activă prin teste serologice efectuate o dată pe an la toate caprele și oile la vârsta de peste 2 ani.
– Sacrificarea animalelor seropozitive la virusul Artritei-Encefalitei Caprină și Maedi-Visna.
– Achiziționarea caprinelor și ovinelor să fie realizată exclusiv din efectivele indemne de Artrita-Encefalita Caprină și Maedi-Visna.

Prin aplicarea unei legi ce prevede supravegherea activă împotriva Artritei-Encefalitei Caprină și Maedi-Visna și cu ajutorul sistemului GIS, avem posibilitatea de a monitoriza aceste boli în ceea ce privește prevalența, incidența și locul apariției ale acestora, cu speranța că în viitor, prin realizarea unui plan profilactic și de combatere corespunzătoare vom putea eradica Artrita-Encefalita Caprină și Maedi-Visna în Cipru.

Dintre toate sistemele GIS pe care am încercat să le abordez (ArcGIS, ESRI, GRASS GIS, GIS Lounge, QGIS etc), am ajuns la concluzia că cel mai simplu se poate utiliza prin intermediul aplicației 3D Maps, care este adăugata programului Microsoft Excel 2016.

BIBLIOGRAFIE

Adeyemi O. Adedeji, Bradd Barr, Esperanza Gomez-Lucia, Brian Murphy (15 August 2013), A Polytropic Caprine Arthritis Encephalitis Virus Promoter Isolated from Multiple Tissues from a Sheep with Multisystemic Lentivirus-Associated Inflammatory Disease

Caprine Arthritis-Encephalitis, Small Ruminant Lentivius Infection (Martie 2007), http://www.cfsph.iastate.edu/Factsheets/pdfs/caprine_arthritis_encephalitis.pdf

Diane Ryan, Caprine arthritis encephalitis (CAE), (Ianuarie 2012)
http://www.dpi.nsw.gov.au/__data/assets/pdf_file/0006/342969/Caprine-arthritis-encephalitis.pdf

DISEASES OF SHEEP, Fourth Edition, BY I.D. Aitken OBE, BVMS, PhD, CBiol, FIBiol, DVM&S h.c. , (2007)

GIS, WIKIPEDIA, https://ro.wikipedia.org/wiki/GIS, (Ianuarie 2011)

OPTIMUM MEDICAL, http://www.optimum-medical.ro/produs/bd-vacutainer-biochimie-dop-rosu/

OVERVIEW OF CAPRINE ARTHRITIS ENCEPHALITIS,  Jeanne Lofstedt, Merck Manual, (2016), http://www.merckvetmanual.com/generalized-conditions/caprine-arthritis-and-encephalitis/overview-of-caprine-arthritis-and-encephalitis

Maedi-visna virus in Turkish sheep: a preliminary serological survey using ELISA tests, Silvia PREZIUSO, Mehmet Erman OR, Monica GIAMMARIOLI, Abdullah KAYAR, Francesco FELIZIANI, Remzi GÖNÜL, Silvana FARNETI, Çağla PARKANYARAMIȘ, Carlo VALENTE, Vincenzo CUTERI, (19 Martie 2009), http://journals.tubitak.gov.tr/veterinary/issues/vet-10-34-3/vet-34-3-11-0905-35.pdf

MICROSOFT, GET STARTED WITH 3D MAPS,
https://support.office.com/en-us/article/Get-started-with-3D-Maps-6b56a50d-3c3e-4a9e-a527-eea62a387030

PHYLOGENIC ANALYSIS OF SMALL RUMINANT LENTIVIRUSES DETECTED IN SLOVENIA, Urska Kuhar, Darja Barlic -Maganja, Joze Grom, (2013)

PICIORUȘ Ștefan Iulian, LUCRARE DE LICENȚĂ, PREVALENȚA INFECȚIILOR CU VIRUSUL BLUETONGUE ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR ÎN GIS, LA VACI CRESCUTE ÎN SISTEM GOSPODĂRESC, (2016)

Prevalence of caprine arthritis encephalitis virus in association with clinical arthritis in six production farms of French Alpine goats in north-western Croatia, Tariba, B., Kostelić, A., Salamon, D., Roić, B., Benić, M., Prvanović Babić, N., Salajpal, K., (2015)

RADU MOGA MÂNZAT (2005), Boli virotice și prionice ale animalelor, Cap. 23/ 23.6, Editura Brumar, Timișoara

Small Ruminant Lentiviruses: Maedi-Visna & Caprine Arthritis and Encephalitis, (MAI 2015), http://www.cfsph.iastate.edu/Factsheets/pdfs/maedi_visna_and_caprine_arthritis_encephalitis.pdf

THE CURRENT PREVALENCE OF CAPRINE ARTHRITIS-ENCEPHALITIS VIRUS IN MIDWESTERN GOAT HERDS, Bradley T. Jones, A Thesis Presented to the faculty of The Graduate College at the University of Nebraska In Partial Fulfillment of Requirements For the Degree of Master of Science (Decembrie 2014)

TUDOR PERIANU (2012), Tratat de Boli Infecțioase ale Animalelor, VIROZE ȘI BOLI PRIONICE VOL II, Cap. 14, Editura Universitas, Iași

Virus Taxonomy, Classification and Nomenclature of Viruses, Ninth Report of the International Committee on Taxonomy of Viruses, (2012)