…, disciplina: … [302361]
[anonimizat]. univ. dr. CAMELIA DELIA VOICU
Absolvent: [anonimizat](PASCU) DORINA ALINA
TÂRGOVIȘTE
2018
CUPRINS:
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………
CAPITOLUL I: CONSTATĂRI SOCIALE ȘI ETICE
1.1. Lucrul în echipă poate schimba omenirea?………………………………………………………
1.2. De ce să lucrăm în echipă?……………………………………………………………………………
1.3. Elementele de bază ale lucrului în echipă………………………………………………………..
1.4. Principiile lucrului în echipă……………………………………………………….
1.4.1. Soluționarea problemelor comune
1.4.2. Comunicarea în cadrul echipei
1.4.3. Cooperarea în cadrul unei echipe
1.4.4. Încrederea în echipă
CAPITOLUL II: UTILIZAREA ABILITĂȚILOR DE MUNCĂ ÎN
ECHIPĂ
2.1. Importanța muncii în echipă
2.2. Viața unei echipe
2.3. Persoanele din echipă
2.3.1. Etapele unei echipe
2.3.2. Roluri cheie în echipă pe parcursul etapelor
2.4. Eficiența muncii în echipă
2.5. Trăsături ale echipelor eficiente
2.5.1. Apartenența la echipă
2.5.2. Claritatea sarcinii
2.5.3. Implicarea membrilor echipe
2.5.4. Practici de muncă eficace
2.5.5.Soluționarea conflictelor din cadrul echipei
2.6. Încurajarea reflecției asupra experienței elevilor privind munca în echipă
CAPITOLUL III: TEORII ȘTIINȚIFICE DESPRE DEZVOLTAREA
MINȚII ETICE
3.1. Cum definim mintea etică?
3.1.1.Sprijin pentru munca bine făcută
3.1.2. Inoculări periodice
3.2. Lucrul în echipă dezvoltă mintea etică?
3.3. Se poate dezvolta mintea etică la școlari?
CAPITOLUL IV: LUCRU ÎN ECHIPĂ DEZVOLTĂ ÎNVĂȚAREA
PRIN COOPERARE
4. 1. Clasa de elevi este un grup?
4.2. Ce este învățarea prin cooperare ?
4.2.1. Caracteristici ale realizării învățării eficiente
4.2.2. Condiții pentru ca învățarea prin cooperare să fie eficientă
4.2.3. Stadii ale învățării prin cooperare
4.2.4. Procesul de cooperare
4.3. Învățarea în grupuri mici
CAPITOLUL V: ETICĂ ȘI SPIRIT DE ECHIPĂ
5.1. Se poate educa spiritul de echipă la școlari?
5.2. Exemple de echipe românești de aur
5. 3. Ce presupune spiritul de echipă?
5.3.1. Increderea în membrii echipei
5.3.2. Comunicarea în cadrul echipei
5.3.3. Idealul comun
5.3.4. Prietenia
CAPITOLUL VI: PROIECT DE CERCETARE
INTRODUCERE
Într-o [anonimizat], ce scop ar putea fi rezonabil? Este evident ca nu se mai poate pur si simplu trage perdeaua sau construi un zid care să izoleze grupurile unele de altele la infinit. Lucru în echipă poate deveni un mijloc pedagogic eficient pentru formarea caracterului de bun cetățean. „[anonimizat] o [anonimizat] o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor ceea ce asigură o [anonimizat], [anonimizat], de cooperare fructuoasă” (Cerghit Ioan, 2005, pag.121). [anonimizat], [anonimizat] echipă asupra copilului și asupra dezvoltării sale. Orice grup de oameni se adună pentru realizarea unor țeluri comune specifice, cunoscute și acceptate de toți participanții. Când clasa are un țel clar și interesant pentru membrii ei, aceștia se mobilizează, entuziasmul le crește, apropierea de succes creează o stare de spirit constructivă, plină de bucurie. Fiecare membru al echipei vrea să participe la efort și la succes. Scopul comun poate fi atins prin acțiunea coordonată a participanților, desfășurată conform unor reguli. Ceea ce face ca rezultatul muncii în echipă să fie unul superior rezultatelor individuale este complementaritatea competențelor deținute de membri. Și această complementaritate, eterogenitate în cadrul unei echipe trebuie privită ca un plus care aduce valoare și nu ca pe un declanșator de dispute interne. Este foarte important pentru funcționarea echipei ca membrii să încerce să se descopere pe ei și pe colegi. Astfel, conștientizează care sunt punctele forte și punctele slabe ale fiecăruia. Studiind modalitatea de aplicare a lucrului în echipă, am descoperit ca acesta are implicații etice asupra dezvoltării copiilor. Astfel, demonstrarea că utilizarea activităților în echipă sau în perechi este obligatorie pentru dezvoltarea valențelor etice am descoperitsă că lucrul în echipă dezvoltă și stimulează capacitățile intelectuale; cognitive, gândirea divergentă, gândirea critică, gândirea laterală, capacitatea de ascultare, ascultarea activă, capacitatea de comunicare, capacitatea de înțelegere, de cunoaștere de sine și recunoaștere a calităților partenerilor, coechipierilor, capacitatea de evaluare și autoevaluare, capacitatea de sinteză, capacitatea de decizie, de comparație și generalizare, de descriere, de abstractizare, de argumentare, de aplicare.
Lucrul în echipă dezvoltă spiritul de observație, de cercetare, de exprimare și investigație a fenomenelor, faptelor, problemelor și stimulează și dezvoltă cooperarea și ajutorul reciproc, spiritul de echipă, competiția constructivă, munca în grup, lucrul în echipă. Acesta dezvoltă și exersează inteligențele multiple și permit instruirea diferențiată respectând posibilitățile reale ale copilului în realizarea obiectivelor.
Lucrul în echipă stimulează și dezvoltă curajul, încrederea în sine și în partenerul / partenerii de grup, stăpânirea de sine, educă toleranța, înțelegerea față de opinia celuilalt înfrângerea subiectivismului, stimulează și dezvoltă creativitatea individuală și de grup, dezvoltă interacțiunea și interrelaționarea în grup, implică și activizează întreg colectivul în realizarea sarcinii, facilitează învățarea „altfel” în activitățile integrate, stimulează și declanșează buna dispoziție, prim asumarea de roluri și responsabilități, stimulează capacitatea de a formula întrebări, de a face conexiuni și interacțiuni logice , stimulează copiii să găsească mai multe răspunsuri la întrebări, mai multe soluții de rezolvare a unei probleme, a unui caz. Folosindu-se lucru în echipă, copiii învață cum să învețe creând momente de relaxare în învățare jucându-se, îmbină armonios învățarea frontală, cu învățarea individuală și pe grupuri, învață să-și exprime liber și curajos părerea și s-o susțină pertinent cu argumente sau contra argumentedezvoltă spiritul și capacitatea de organizare a grupului, echipei sau perechilor, așteptarea.
Lucrul în echipă educă răbdarea în respectarea regulilor impuse de joc, de rezolvarea sarcinilor, învață copiii să formuleze predicții, să caute soluții de rezolvare a acestora, să elaboreze „proiecte” sugerând tematici, parteneri, locuri de desfășurare, mijloace de utilizare etc, să extragă informații din mai multe surse, implică părinții alături de copiii în realizarea unor pași, etape necesare în aplicarea și rezolvarea unor sarcini, dezvoltă imaginația, flexibilitatea, perseverența, să formuleze ipoteze, să găsească soluții de validare/ invalidare a acestora, de a face legături cauză efect, să aplice în situații noi ceea ce am învățat abordând tema în manieră interdisciplinară, pluridisciplinară, transdisciplinară.
Cum ajută lucrul în echipă la școală? Proiectele pentru echipe pot fi un instrument foarte util pentru a-i învața pe copii despre colaborare, corectitudine și răbdare. Ce avantaje au elevii de pe urma lucrului în echipă? In viața adulților, sunt rare cazurile în care lucrăm singuri. De cele mai multe ori, ne bazăm pe o echipă, lucrăm alături de colegi, totul pentru bună funcționare a unui grup, a unei echipă, a unei organizații. In ceea ce îi privește pe copii, proiectele de grup îi ajută să participe împreună la procesul de învățare. Fiind încurajați să coopereze, elevii vor înțelege mai bine cum să lucreze ca o echipă, nu individual, cum să fie altruiști în loc să fie egoiști, cum să accepte ideile celorlalți în loc să fie rigizi. Copiii timizi au ocazia să se deschidă fața de colegii lor, iar cei mai vorbareți își pot exersa ascultarea. De asemenea, scopul comun, realizarea unui proiect, îi unește pe membrii grupului. Lucrul în echipă este o ocazie bună pentru cei mici de a se cunoaște mai bine între ei, de a se împrieteni și de a își dezvolta mintea etică.
CAPITOLUL I:
CONSTATĂRI SOCIALE ȘI ETICE
Lucrul în echipă poate schimba omenirea?
„Unirea face puterea !”
Mentalitatea obișnuită acum la noi, în școală, familie, societate, este cea individualistă. Școala actual ne învață: eu sunt important, ceilalți sunt concurenți sau dușmani, nu coechipieri ce ne ajută să descoperim oportunități sau avantaje potențiale. Școala tradițională îi învață pe copiii să fie individualiști, iar deceniile de dictaturi i-au învățat pe adulți că angajarea și colaborarea cu alți oameni nu aduce satisfacții personale. Din păcate, situația nu este mai bună nici în capitalismul visat de români atât de multă vreme. Piața capitalistă liberă, deși inventată de creștinii protestanți ca o expresie a spiritului de dreptate în acțiune, are în practică o influență distructivă asupra eticii sociale, din cauza că încurajează atitudinea „eu mai întâi, iar ceilalți nu contează”. Când indivizii devin antisociali, aruncă gunoiul la întâmplare, dau difuzoarele la maxim sau sunt agresivi, nu fac altceva decât să aplice în practică mentalitatea egoistă a capitalismului.
Motivarea actuală a școlarilor cu premiile de la sfârșitul anului, în care scopul este depășirea colegilor, implică și rateurile educative. Howard Garner ne prezintă că adeseori tocmai foștii repetenți ajung mai târziu bogătași, politicieni etc., adică ei nu erau proști, ci doar victimele unui sistem pedagogic greșit.
Dar și în această direcție există nuanțe: individualismul poate fi înțeles în două feluri. Unul din ele este noțiunea anglo-saxonă a valorii liberale, care pune accentul pe afirmarea, creativitatea și calitățile individului, care își urmărește interesele în mod liber, independent și în competiție (bine reglementată) cu ceilalți, însă astfel că suma activităților individuale să creeze prosperitatea întregii societăți. Celălalt fel este o lipsă totală de sistematizare, organizare sau etică, în care fiecare face ce vrea, într-o competiție în care regulile nu există sau nu se respectă.
Dacă în primul caz apare un cadru în care se pot dezvolta calitățile umane ale fiecărui individ și se asigură propășirea societății în ansamblu, în al doilea caz e vorba de apucături mai degrabă apropiate de primitivismul animalic, care transformă societatea respectivă într-o junglă. În ultimii ani la noi a fost aleasă cea de a doua orientare, bazată pe meschinărie, egoism îngust și fără orizont, cu socoteli pe termen scurt, unde nu se urmărește depășirea concurenței ci distrugerea ei, iar individul nu consideră că are vreo responsabilitate, ci doar drepturi, care de obicei le încalcă pe cele ale vecinului. În situațiile de cooperare – ceilalți depind de succesul tău. În situațiile de concurență, ceilalți speră ca tu să eșuezi, amintesc aici cunoscutul proverb românesc „să-ți moară capra”, care se aplică cu sfințenie în multe cazuri. Dintr-o serie de motive românii au concepții marcat individualiste, în care solidaritatea sau chiar ideea de comunitate sunt foarte rare și arborate numai de formă, sau ca să mascheze interese cât se poate de personale.
Oamenii nu se asociază pentru că nu există cultura asta. Neștiința adulților de a comunica și de a stabili relații interpersonale folositoare, imprimată în subconștient de nevoia supraviețuirii atât în societatea totalitară trecută, cât și în actualul capitalism sălbatic de la noi, a devenit periculos de contraproductivă în epoca de azi, bazată pe libertate, democrație, competiție deschisă, informație, comunicare – totodată însă și pe o luptă nemiloasă la scară globală pentru „resurse”, materii prime, energie, apă, etc.. Izolarea indivizilor contribuie și la alienarea lor: apar depresii, frica de viață, neputința, senzația de persecuție, agresivitatea, etc. Mediul de afaceri modern nu mai permite succesul întreprinderilor în care deciziile se iau lent, din cauza centralizării ierarhice. Pentru succes este nevoie de rezultate rapide: „nu mai e ca înainte, când era valabilă regula cu peștele cel mare care înghite pe cel mic; acuma cel rapid înghite pe cel lent” zicea un manager de la firma General Motors..„Românii sunt un popor ciudat: cu cât îi cunoști mai bine, cu atât îi înțelegi mai puțin!” declara odată Jonathan Scheele, reprezentantul UE în România. Într-o cultură tradițională, rolul individului este să îndeplinească sarcinile trasate de șefi. Într-o organizație performantă, individul are responsabilitatea de a-și unii fortele cu ale celorlalți pentru a obține cel mai performant rezultat. Un exemplu din natură, citit într-un atlas de biologie mi-a atras atenția și m-a uimit. Acesta spunea: ,,Gâștele migratoare zboară mii de kilometri în formații cu forma de V. Dând din aripi, o gâscă produce un curent de aer ascendent care o susține și pe cea din spatele ei. De aceea, consumând acelaș efort, gâștele în formație înaintează cu 70% mai repede decât o gâscă izolată, care zboară singură. Dacă iese accidental din formație, gâsca simte imediat diferența – și revine imediat în stol. Gâsca din vârful formației trage stolul după ea, dar obosește mai repede căci nu beneficiază de avantajul evidențiat mai înainte. Când nu mai poate menține viteza, se retrage în mijlocul formației pentru a se odihni, și o alta îi ia locul în față. Tot timpul gâștele din stol gâgâie, pentru a o incuraja pe cea din vârful formației să mențină viteza mare și să le „tragă” după ea. Când una din ele se îmbolnăvește sau este rănită (de exemplu împușcată), două colege ies din formație și o însoțesc, pentru a o ajuta și proteja. Ele rămân cu gâsca suferindă până când își revine sau moare, apoi continuă drumul cu alt stol. ”(Din lumea animalelor, Ed. Kreativ, 2016, pag. 104). Din acest exemplu putem învăța despre puterea echipei și despre valorile ce reies din ea. Oamenii ar trebui să fie la conducere, numai atât timp cât sunt capabili, iar când nu mai pot să lase locul altcuiva. Oamenii ar trebui să aibă grijă ca ceea ce spun să fie încurajator pentru grup, nu să vină numai cu reprosuri. Ar trebui să fim alături de semenii noștri nu numai când aceștia sunt puternici, ci și atunci când aceștia se afla în situații mai dificile. Să fie niște gâște cu creierul cât o mingiuța de ping-pong mai deștepte decât oamenii când vine vorba de munca în echipă(„teamwork”)? Cu siguranța ați trecut la CV printre calități spiritul de echipă. Când ai fost alături de un coleg la necaz? Se spune că valoarea echipei e mai mare decât suma valorii parților. Adica 1+1+1 este mai mult decat 3. Poate fi 5 sau chiar mai mult. Asta, evident, dacă fiecare dintre acei 1 știe ce are de făcut și se intergrează armonios în „organismul” echipei. Dacă fiecare parte își vede propriul interes, suma lor s-ar putea să dea chiar mai puțin de 3!
1.2. De ce să lucrăm în echipă?
Cum ajută proiectele de grup la școală? Proiectele de grup pot fi un instrument foarte util pentru a-i învața pe copii despre intr-ajutorare, responsabilizare, colaborare, corectitudine și răbdare. Ce avantaje au elevii de pe urma lucrului în echipă? In viață, sunt rare cazurile în care lucrăm singuri. De cele mai multe ori, ne bazăm pe o echipă, lucrăm alături de colegi, totul pentru bună funcționare a unui grup, a unei echipă. În ceea ce îi privește pe copii, proiectele de grup îi ajută să participe împreună la procesul de învățare, de creștere, de maturizare. Fiind încurajați să coopereze, elevii vor înțelege mai bine cum să lucreze ca o echipă, nu individual, cum să fie altruiști în loc să fie egoiști, cum să accepte ideile celorlalți în loc să le respingă, cum să negocieze și să evalueze diferitele puncte de vedere. Copiii timizi au ocazia să se deschidă fața de colegii lor, iar cei mai vorbareți își pot exersa auto-controlul. De asemenea, scopul comun, realizarea unui proiect, îi unește pe membrii grupului. Lucrul în echipă este o ocazie bună pentru cei mici de a se cunoaște mai bine între ei, de a se împrieteni.
La începutul unui proiect, după ce elevii sunt împărțiți pe grupuri, este bine că fiecare echipă să stea de vorbă înainte de a începe. Astfel, copiii nu numai că ajung să se cunoască între ei, preferințele, dorințele, capacitățile fiecărui coleg în parte. Acest pas este important chiar dacă cei mici se știu de mai multa vreme, pentru că întotdeauna pot descoperi noi calități ale colegilor. Astfel, fiecare poate veni cu o contribuție: „Îmi place să desenez și cred că mă pricep” sau „Îmi este frică să vorbesc în fața tuturor, dar aș vrea să încerc pentru că îmi place să povestesc.”
Următorul pas ține de organizare. Este bine ca elevii să știe clar ce au de făcut, iar apoi să decidă când și unde se vor întâlni și cât și cum vor lucra. Au la dispoziție doar o oră sau va fi nevoie să lucreze și de acasă? Corectitudinea în proiectele de grup e foarte importantă. Un risc mare al proiectelor de grup este ca o persoana să facă toată munca, iar ceilalți să fie lăsați deoparte, fie din propria lor voința, fie din avântul cuiva care vrea sa controleze tot proiectul. De aceea, este important să se determine cât mai clar cine ce face. Deși vor fi și părți din proiect în care toată lumea va contribui, de exemplu, în cazul unui brainstorming, va fi și lucrul individual, ce va ține de puterile fiecarui coechipier. Tot în acest caz, este bine să existe și un lider. Chiar dacă învățătoarea va verifica proiectele și demersul grupurilor, fiecare echipă ar trebui să aleagă o persoană care să îi coordoneze pe ceilalți. Care dintre copii este mai organizat? Cine se înțelege cu toată lumea? Atitudini negative în proiectele de grup apar pe toată perioada desfășurării proiectului. Cum spuneam, lucrul în echipă se bazeaza foarte mult pe înțelegere și cooperare. Copiii își exersează răbdarea cu alte persoane și învață cum să își împartă timpul și resursele. Totuși, pot apărea diverse situații în care munca în echipă poate suferi. Iar copiii au nevoie să învețe și ce să nu facă atunci când lucrează cu alții, anume:
să nu critice, să nu descurajeze;
să nu fie non-participanii, adică, să contribuie la parcursul proiectului și la munca în echipă;
să nu vorbească despre ceilalți colegi, peste ceilalți, să nu blocheze fluxul de idei
să asculte ideile turor;
să nu distragă atentia colegilor;
să aibă răbdare atunci când colegii prezintă ideile.
1.2. Elementele de bază ale lucrului în echipă
Elementele de bază ale lucrului în echipă pentru fiecare elev din echipă sunt:
Să dedice timpul pentru a discuta ideea de bază de la care pleacă proiectul ce trebuie realizat;
Să evalueze munca sa și a celorlați elevi;
Să existe un acord de echipă, chiar și verbal, deoarece toți membrii echipei sunt responsabili și toți trebuie să fie de acord cu planul ce urmează pus în aplicare;
Să se accepte unul pe altul, să se tolereze și să se respecte;
Să acționeze în conformitate cu valorile de bază și a obiectivelor discutate în prealabil cu învățătorul sau profesorul;
Să fie auto-responsabil;
Să acorde încredere și sprijin fiecarui coleg din echipă;
Să respectă "limitele" fiecărui coleg, deoarece fiecare elev are punctee sale slabe;
Să aibă spirit de competiție, dar să îl aplice prima dată asupra propriiei persoane , pentru ca rezultatul să fie cât mai aproape de unul maxim ;
Să accepte greșelile ca pe o șansă de a învăța și de a se îmbunătăți;
Să înțeleagă că procesul este la fel de important ca obiectivele și ca rezultatul;
Să urmărească micile obstacole întâmpinate pentru a analiza și rezolva probleme apărute;
Să accepte emoțiile, ca parte a procesului de lucru;
Să pună un echilibru între eficiența și implicare;
Să fie mândru de realizările echipei sale. (www.salto-youth.net)
1.3. Principiile de bază ale lucrului în echipă
Orice grup de oameni se adună pentru realizarea unor țeluri comune specifice, cunoscute și acceptate de toți participanții. Când clasa are un țel clar și interesant pentru membrii ei, aceștia se mobilizează, entuziasmul le crește, apropierea de succes creează o stare de spirit constructivă, plină de bucurie. Fiecare membru al echipei vrea să participe la efort și la succes. Scopul comun poate fi atins prin acțiunea coordonată a participanților, desfășurată conform unor reguli. Ceea ce face ca rezultatul muncii în echipă să fie unul superior rezultatelor individuale este complementaritatea competențelor deținute de membri. Și această complementaritate, eterogenitate în cadrul unei echipe trebuie privită ca un plus care aduce valoare și nu ca pe un declanșator de dispute interne. Este foarte important pentru funcționarea echipei ca membrii să încerce să se descopere ca și persoane și nu doar ca și colegi. Astfel, conștientizează care sunt punctele forte și punctele slabe ale fiecăruia. Într-o primă fază poate fi demotivant pentru anumiți membri să constate că ceilalți au mai multe abilități decât ei. Pot declanșa, astfel, stări competiționale din dorința de a egala anumite competențe. Însă în momentul în care fiecare realizează că abilitățile nu se contorizează cantitativ, ci calitativ, că poți să ai dezvoltate doar 2-3 abilități și acelea să fie indispensabile atingerii scopului echipei, că nu trebuie să privești plusurile celorlalți membri ca pe o amenințare, ci ca pe o resursă importantă a echipei din care faci parte, atunci o să se treacă de la o stare de competiție la una de colaborare în cadrul echipei. Cu cât se instaurează mai rapid un climat de cooperare între membri, cu atât se ajunge mai repede la o stare de încredere reciprocă fără de care munca în echipă este lipsită de eficiență.
Numai atunci când membrii echipei nu se mai simt incomodați de ideea de deschidere față de colegii lor, încep să acționeze fără să încerce să se autoprotejeze. (Lencioni, 2010, pag.184). În cadrul unei echipe, comunicarea bazată pe încredere totală poate fi privită ca o stare ideală. Este dificil ca în momentul în care facem parte dintr-o echipă să adoptăm o atitudine deschisă dat fiindcă de mici dezvoltăm deprinderi competitive. Pentru a construi o relație e nevoie de timp, iar pentru a construi o relație de încredere e nevoie de și mai mult timp. Din experiența activităților în echipă, se poate învăța că dezvoltarea unei relații de încredere începe cu discuții personale referitoare la pasiuni, preocupări, experiențe trecute, pentru că acestea dau ocazia să ne ancorăm în viața celorlalți, să căutăm puncte comune, să ne deschidem.
Acesta este primul pas în depășirea barierelor de comunicare și colaborare în cadrul unei echipe. Cu cât suntem mai deschiși, cu atât ne este mai ușor să primim și să oferim feedback, important pentru perfecționarea continuă personală și a echipei în vederea atingerii scopului propriu.
Cele 4 principii de bază esențiale pentru succesul unei echipe sunt:
1.3.1. Soluționarea problemelor comune
Preocuparea generală pentru soluționarea problemelor commune este un proces de utilizarea minții, creativității, logicii și prevederii fiecărui elev, pentru ca toți membrii grupului să participe la îndeplinirea unei sarcini date, cunoscută și acceptată. Pentru succesul muncii și pentru dezvoltarea spiritului de echipă e nevoie ca deciziile privind activitatea grupului să fie luate în comun, nu să se facă doar recomandări în comu, iar apoi deciziile să fie luate de învățător sau profesor.
Faptul că orice decizie luată de echipă are efecte și consecințe, nu toate plăcute, va fi resimțit de elevi sub forma unui stres emoțional și material, care până la urmă călește echipa și o învață să acționeze mai eficient. Baza etică pentru luarea deciziilor responsabile o constituie valorile personale ale elevilor din echipă, care trebuie și ele create sau dezvoltate de învățător și mai târziu de profesor. Direcția de acțiune este dată de viziunea clasei, a școlii,a societații.
1.3.2. Comunicarea în cadrul echipei
Comunicarea este acțiunea de transmiterea unei informații, pe cale verbală sau nonverbală către alții. Comunicarea are două sensuri: ea include nu doar exprimarea ideilor proprii, ci și necesitatea de a-i asculta activ pe ceilalți, când își expun ideile lor. Coechipierii nu fac aceeași greșeală de două ori. ,,Există o multitudine de modalități de dezvoltare a unei echipe, iar condițiile pentru a face o echipa bună, de dezvoltare a unui acord de echipă, percepția echipei față de schimbare și cum să folosească schimbarea spre realizări de succes, și de evaluare a activității unei echipe sunt în mare măsură favorizate de comunicarea în echipă. Obiectivele comunicării în echipă pentru fiecare elev în parte sunt:
1. Să cunoască diferitele roluri pe care fiecare elev din echipă îl joacă în viața de zi cu zi, ca lider și ca model de urmat;
2. Să deducă elementele de bază ale spiritului de echipă;
3. Să înțeleagă acordul în echipă;
4. Să recunoască schimbarea și modalitățile de a o accepta;
5. Să stăpânească modalități de gestionare a timpului eficient în cadrul unei echipe în funcție de volumul de muncă;
6. Să evalueze performanța echipei.
Abordarea unei astfel de teme se face cu succes prin inițierea unor activități practice menite să implice participanții activ în a deveni o echipă în câteva minute și a îndeplini sarcinile de,,lider", căci fiecare elev are posibilitatea de a fi un lider o dată în echipă. Prin brainstorming, elevii prezintă ideile asupra a ceea ce membrii echipei au fost de acord, astfel încât s-ar putea realiza performanțe într-o echipă de succes. Timpul este considerat ca un element important în munca în echipă, iar participanții trebuie să exploreze timpul. Pentru formarea echipei și îndeplinirea scopului comunicării eficiente în echipă este necesar ca :
1. Elevii să fie motivați , dornici să se implice activ în procesul de a îndeplini sarcinile și fără dificultăți;
2. Să existe un spirit de echipă;
3. Elevii trebuie să aibă experiență și capacitate de înțelegere a ,,echipei", d.p.d.v. conceptual;
4. Schimbările în cadrul echipelor lor sunt foarte greu să fie realizat, dar sunt necesare pentru a afla mai multe despre diversele modalități de a face față schimbărilor într-un mod de succes;
5. Este necesar ca atunci când elevii echipei formate se intorc la "realitate" să desfășoare activități într-un mod inovativ și să respecte regulile create pentru buna desfășurare a proiectului.
1.3.3. Cooperarea în cadrul unei echipe
Cooperarea înseamnă munca împreună și într-ajutorarea, pe baza respectării și folosirii reciproce a ideilor celor implicați. Coechipierii știu bine ce au de făcut, munca lor fiind planificată și coordonată, monitorizată și controlată. Ei caută să anticipeze problemele.
Cooperarea desemnează interacțiune, bună înțelegere și armonie la nivelul unui colectiv, a unei echipe de elevi, posibilitatea de a comunica cu ceilalți, de a dobândi stimă de sine și încredere în forțele proprii. În cadrul cooperării, învățătorul sau profesorul joacă un rol de mediator, de consultant, încurajând fiecare membru al grupului să-și ducă responsabilitățile la bun sfârșit. În cadrul echipei, dar și a colectivului, elevii interacționează unii cu ceilalți, ajungând să dobândească o receptivitate mai mare în acumularea cunoștințelor. Totuși, trebuie să menționăm faptul că succesul în învățare este determinat de munca în echipă, aceasta însemnând atât cooperare, cât și competiție, fiind practic o îmbinare armonioasă a celor două concepte. Munca în echipă este cea care stimulează învățarea prin cooperare, producând totodată competiția între echipele aflate la același nivel. Cu toate că într-o echipă este favorizată interacțiunea și comunicarea tuturor membrilor, se pune bază și pe aportul individual al fiecăruia, fiecare membru dorind să-și ducă la bun sfârșit sarcina care i-a fost dată sau și-a asumat-o.
Pentru a trage o concluzie, putem spune că învățarea eficientă și productivă este dată de munca în echipă, de colaborare, de interacțiune, de ajutor reciproc, de comunicare. Totuși clasa ca întreg coerent și bine organizat reprezintă rezultatul unei îmbinări între cooperare și metodele competitive, între munca în echipă și cea individuală…rezultatul echipei fiind și el un tot al cooperării și înțelegerii dintre elevii ce fac parte din grupul constituit.( Tribuna învațământului/ Februarie 04, 2017, pag.14)
Cel mai convingător argument pentru stimularea învățării prin cooperare în școală îl reprezintă rezultatele numeroaselor cercetări, dar și efectele observate de către profesorii care au introdus metode specifice învățării prin cooperare la clasă și în grup. M. Deutsch a realizat un experiment în care a demonstrat beneficiile aprecierii elevilor în situații de cooperare ( Deutsch, M., 1985, pg.34). El a repartizat subiecții (studenții) în două grupuri experimentale, cărora le-a aplicat modele de notare diferite. Studenților din primul grup le-a adus la cunoștință faptul că numai unul din ei poate obține calificativul maxim, ceilalți fiind notați în ordine descrescătoare, în funcție de performanța individuală. Membrii celuilalt grup experimental urmau să obțină cu toții aceeași notă, potrivit calității rezultatelor grupului întreg. În final Deutsch a consemnat faptul că în grupul structurat competitiv studenții s-au comportat mai agresiv, încercând să-și obstrucționeze colegii. Totuși el nu a putut pune în evidență diferențe semnificative în ceea ce privește învățarea individuală. Metoda învățării prin colaborare, în grupuri mici, are la bază principiul întăririi coeziunii grupului de lucru și al sporirii gradului de interacțiune între membri. Aceasta este eficientă în funcție de luarea în considerare a anumitor condiții: componența grupului privită sub raportul vârstei și al nivelului intelectual al participanților, mărimii grupului și a diferențelor dintre membrii grupului (eterogenitatea optimă); sarcina de lucru (să se preteze la colaborare); existența unor mijloace de comunicare adecvate. Elevii, în grupe de patru-cinci membri, învață un material stabilit de profesor, discutându-l și ascultându-se unul pe altul, până când sunt convinși că-l stăpânesc cu toții. Profesorul le adresează întrebări pentru a testa însușirea cunoștințelor, iar scorul grupului se obține prin aprecierea progresului fiecărui membru în raport cu performanțele sale anterioare. Metoda are meritul de a încuraja elevii să se sprijine unul pe altul în activitatea de învățare, corectându-și reciproc greșelile. Instruirea în grupuri mici constituie o alternativă din ce în ce mai uzitată, deoarece instruirea frontală limitează opțiunile instrucționale și este centrată pe cadrul didactic și nu pe elev. De asemenea, prin împărțirea clasei în grupuri mici, responsabilitatea fiecărui elev față de grup crește foarte. Munca în echipă dezvoltă capacitatea elevilor de a lucra împreună – o competență importantă pentru viața și activitatea viitorilor cetățeni.
Clasa de elevi este locul unde se realizează afirmarea de sine, antagonismele, rivalitatea, competiția și cooperarea. Performanțele în realizarea unei sarcini sunt mai stimulate de cooperare, decât de competiție. În timp ce competiția conduce de cele mai multe ori la antagonisme, ostilități, reprezentări negative ale celuilalt, cooperarea are un efect pozitiv în ceea ce privește unele dimensiuni ale comportamentului: strategiile de raționament, motivația, percepția celuilalt etc. Învățarea prin cooperare este bazată pe următoarele principii: interdependența pozitivă (elevii sunt dirijați către un scop comun, stimulați de o apreciere colectivă, rezultatul fiind suma eforturilor tuturor); responsabilitatea individuală (fiecare membru al grupului își asumă responsabilitatea sarcinii de rezolvat); formarea și dezvoltarea capacităților sociale, stimularea inteligenței interpersonale (abilitatea de a comunica cu celălalt, de a primi sprijin atunci când are nevoie, de a oferi ajutor, la priceperea de a rezolva situațiile conflictuale); interacțiunea față în față (presupune un contact direct cu partenerul de lucru, aranjarea scaunelor în clasă astfel încât să se poată crea grupuri mici de interacțiune, în care elevii să se încurajeze și să se ajute reciproc); împărțirea sarcinilor în grup și reflectarea asupra modului cum se vor rezolva de către fiecare membru în parte și de către colectiv.
În învățarea prin cooperare se respectă principiile: egalitarist, antiierarhic și antiautoritar, precum și cel al toleranței față de opiniile celorlalți și al evitării etichetării. Profesorul se integrează în activitarea colaborativă a elevilor, putând fi unul din membri, oferindu-și ajutorul, ori animând și stimulând activitatea. Evaluarea este un exercițiu democratic al puterii într-o muncă în comun a educatorilor cu elevii.
Sintetizând, putem spune că beneficiile învățării prin colaborare sunt următoarele:
din punctul de vedere al performanțelor școlare, mai mult efort pentru a reuși, implicit rezultate mai bune la nivelul tuturor elevilor (etichetați în mod tradițional ca “foarte buni”, “mediocri”, “slabi”), motivație intrinsecă, implicare în sarcină, o mai bună dozare a timpului disponibil pentru realizarea sarcinii, gândire critică;
din punctul de vedere al relațiilor interpersonale, relații mai profunde și mai calde între elevi prin amplificarea spiritului de echipă, aprecierea și valorizarea diversității multietnice prin dezvoltarea empatiei și coeziunii la nivelul grupului de elevi;
din punctul de vedere al identității personale, întărirea eului și a identității de sine, dezvoltarea competențelor sociale, ameliorarea imaginii de sine, dezvoltarea capacității de a face față adversității și stresului. (Cerghit, Ioan, 1997, pg.104)
1.3.4. Încrederea în echipă a fiecărui elev
Încrederea fiecare membru al echipei se bazează pe susținerea fie emoțională, fie corporală, a celorlalți membri, pentru ca în timpul acțiunii să se simtă în siguranță. Coechipierii deja formați nu mai consideră în mod pesimist că o sarcină nouă e imposibilă (și nu găsesc scuze sau motive în acest sens), ci au încredere (pe baza experienței comune) că vor găsi o soluție. Totodată, ei iau în considerație atât problemele colegilor, cât și cele din afara echipei.
Intr-o echipă niciunul din membri nu este mai important decât altul, fiecare aducându-și aportul, în funcție de abilitățile lui speciale, la atingerea rezultatului dorit. Bineînțeles că orice echipă are nevoie de un lider, însă rolul lui este la fel de important ca al oricărui alt membru, echipa neputând funcționa făra nici unul din cei ce o compun. Pare simplu, însă competitivitatea este una din caracteristicile relațiilor dintre copii, și, de ce să nu recunoaștem, chiar și a relațiilor dintre adulți, ce știrbește încrederea elevilor ce nu reușesc la fel de bine ca cel cu care se compara și cu care este în competiție. Dar lucrul in echipa este o oportunitate perfectă de a învața să colaborăm cu ceilalți, indiferent de rolul pe care ni-l asumăm în cadrul echipei și să înțelegem că adevărata competiție este cu propria persoană și nu cu prietenii sau colegii noștri. Important este să ne îmbunătățim calitățile și abilitățile personale, tinzând să devenim mai buni cu fiecare experiența pe care o avem. Numai așa apare și rămâne încrederea în forțele proprii. De aceea, este recomandabil ca și copii să fie educați în direcția cultivării propriilor calități și îmbunătățirea lor prin experiențe variate, iar lucrul în echipă este o oportunitate perfectă.
Munca în echipă presupune interacțiune, încredere, respect și colaborare. Pentru a-și găsi rolul în cadrul unui grup, copilul trebuie să știe cu ce poate ajuta concret. Crezând că ceilalți membri au mai multe calități dezvoltate, copiii se pot simți inferiori și vor avea tendința să se retragă. Găsiți împreună resursele pe care le poate dărui grupului. Discutați despre scopul grupului și despre rolul fiecărui membru. Copiii tind să colaboreze mai ușor atunci când știu exact pentru ce anume lupta și cum trebuie să o facă. Invață-l să își verbalizeze ideile. Poate că ideea lui nu va fi mereu cea mai bună, dar poate fi un bun punct de plecare. Invață-l să accepte ca există păreri diferite și că e important să voteze ideea cea mai bună pentru grup, nu pe cea personala. Invață copilul să respecte reguli. Spiritul de echipă nu este o calitate înnăscută, ci una dobândită. Incurajează sportul de echipă. Nicaieri nu există reguli, roluri și consecințe mai clare ca în sport. Faceți cât mai multe proiecte împreună. Oferă-i responsabilități în cadrul casei. Multumește-i ori de câte ori îți vine în ajutor. In felul acesta învață într-un climat sigur, de încredere, ca este util.
Conform psihologilor, părinții trebuie să continue munca începută de educator la gradiniță, apoi consolidată de învățător și de profesor. Părinții, profesorii și alți copii sunt cei mai potriviți instructori pentru a-l învața pe copil ce înseamnă lucrul în echipă. Lucrând în cadrul unei echipe, copilul îți va dezvolta abilitățile sociale și emoționale, abilitățile de comunicare și își va îmbunătăți încrederea în sine. La grădinița și la școală, copilul va fi inclus într-o echipă pentru diferite proiecte, fizice sau creative și va descoperi că este important să asculte opiniile celor din jur și să și le exprime pe ale lui. Comunicarea stă la baza unei bune cooperări ce îi va forma personalitatea și metoda de lucru pentru viitor. Ceea ce face copilul la școală sau la grădiniță poate fi completat acasa cu activități care să presupună lucrul în echipă. Jocurile de societate pot inspira lucrul în echipă și dezvolta încrederea în forțele proprii. Fie ca cel mic face echipă cu prietenii, frați, părinți sau bunici, aceasta poate fi o ocazie buna de a va distra împreună. Este recomandabil să se petreacă mult timp afară și să jucați diferite jocuri care să presupună lucrul în echipă. Exemplul personal este de asemenea important, așa încât, atunci când ne jucăm împreună să sublinieze avantajele și satisfacția pe care ne-o aduce lucrul în echipă. Poveștile cu personajele lui preferate pot fi o adevărată inspirație pentru copil. Desenele animate sunt deseori o sursă bună de povești despre echipă și lucrul în echipă și pe care le puteți urmări împreunâ, pentru ca apoi să începeți o discuție pe una din temele prezentate.
Unul din aceste seriale de desene animate este Jake și piratii din Țara de Nicăieri de la Disney Junior, unde fiecare episod aduce o situație nouă pe care Jake, Izzy și Cubby reușesc să o rezolve fiind o echipă. Jake și pirații din Țara de Nicăieri este un serial de desene animate în care 3 prieteni, Jake, Izzy și Cubby au parte de aventuri nemaivăzute, avându-l ca adversar pe capitanul piraților, Hook. Ei își pun în joc abilitățile lor cele mai puternice: Jake are sabia, Izzy are praful magic, iar Cobby are harta, pentru a-l învinge pe Căpitanul Hook și banda lui de pirați. Iar echipa caștigă întotdeauna!
Un alt exemplu iubit de copii sunt desenele animate „Eroi în pijama”. Vi-i prezentă pe prietenii Connor, Greg și Amaya… Copii de 6 ani normali ziua, sunt eroi în pijama noaptea. Poate fi minunat să te simți parte din echipă, iar sentimentul de a fi exclus este la fel de puternic. Ai grijă ca cel mic să cunoască regulile unei echipe și să își gestioneze corect sentimentele pozitive și negative.
Dinamica socială actuală este caracterizată de „mutații” diverse ce aduc o serie de provocări în fața educației. Societatea cere tipul de om instruit, educat, tolerant, cooperant, prietenos, moral. Se impune ca școala, cadrele didactice să organizeze procesul instructiv–educativ într-o manieră cât mai accesibilă, eficientă și atractivă. În contextul reformei învățământului, disciplinele școlare își propun dezvoltarea competențelor ce țin de comunicare, colaborare, cooperare. Suntem astfel, receptivi la tot ce este nou, îmbinăm tradiționalul cu modernul, promovăm strategii didactice noi.
În abundența informațională cu care societatea actuală se confruntă, sistemul educațional are dificilul rol de a forma personalități care să știe să discearnă informația prețioasă de cea excedentară, de a extrage esențialul din general. Într-o societate postmodernistă, cunoașterea trebuie să fie funcțională, utilă; înveți nu doar pentru „a ști” și a stoca o serie de informații din diferite domenii, pentru a demonstra cât de „educat ești”, cât înveți pentru „a face”, pentru „a folosi” ceea ce știi, pentru „a aplica” ceea ce ai acumulat, în folosul tău și al celorlalți. A ști ce să faci cu ceea ce ai învățat este dezideratul major al educației postmoderniste.
CAPITOLUL II:
UTILIZAREA ABILITĂȚILOR DE MUNCĂ ÎN ECHIPĂ
2.1. Importanța muncii în echipă
Ce se înțelege prin echipă? Printre definițiile generale se numără:
Grup de oameni care, sub conducerea unui șef, îndeplinesc în același timp o muncă sau o acțiune comună. (https://dexonline.ro/definitie/echipă)
Un număr restrâns de persoane cu abilități complementare care urmăresc un scop, obiective de realizat și o abordare comună, pentru care se consideră reciproc responsabile. (Katzenbach, J. R., & Smith, D. K. (1993).
Prima definiție stabilește, pur și simplu, că o echipă are un scop clar. Aceasta este diferența dintre o echipă și un grup care se întâlnește întâmplător. De la Facultatea de Business de la Harvard, cea de-a doua definiție este mult mai specifică. Identifică niște trăsături importante ale echipelor: un număr mic de persoane; cu abilități complementare – aceasta sugerează stabilirea dinainte a persoanelor care vor face parte din echipă; urmărind un scop comun, motivul de ansamblu care aduce laolaltă aceste persoane; urmărind obiective comune de realizat, acestea așteaptă anumite rezultate în urma activităților lor; urmărind o abordare comună ,o modalitate de lucru acceptată de toți; se consideră reciproc responsabile, responsabilitate comună.
Munca în echipă este capacitatea de a munci împreună pentru a realiza o idee comună. Capacitatea de a direcționa realizările individuale spre obiectivele organizaționale. Este sursa ce le permite oamenilor obișnuiți să atingă rezultate neobișnuite. Formal și informal, majoritatea dintre noi petrecem cel puțin o parte din timpul nostru la serviciu în echipe. În această privință, elevii noștri ne vor călca pe urme, și este responsabilitatea noastră să-i pregătim pentru aceasta. Munca în echipă sau în grupuri este inclusă în definiția învățării centrate pe elev. Învățarea centrată pe elev are loc atunci când elevii muncesc atât în grupuri, cât și individual, pentru a explora probleme și a deveni manipulatori activi de cunoștințe, mai degrabă decât receptori pasivi ai acestora.
Se crede adesea că învățarea este ceva ce are loc în mintea indivizilor. Drept rezultat, munca în echipă în procesul de învățare este percepută ca o altă tehnică de a realiza acest proces de învățare individual. Cu toate acestea, procesul de învățare poate fi considerat, de asemenea, o activitate socială. Echipele sunt, adesea, mai capabile decât indivizii să rezolve problemele și să creeze noi idei. Aceasta se aplică și contextului învățării.
Printre avantajele muncii în echipă pentru învățământul primar se numără:
încurajarea elevilor să învețe și să muncească împreună;
pregătire mai bună a elevilor pentru a-și ocupa locul pe piața muncii;
posibilitatea ca elevii să participe mai eficient în contextele sociale;
sprijinirea elevilor să respecte valoarea tuturor indivizilor, un aspect important într-un sistem educațional pe deplin incluziv;
facilitarea schimbului de cunoștințe și experiență între elevi;
a profita de învățarea din grupul de colegi; prin intermediul experiențelor împărtășite, fiecare individ va fi ajutat să devină mai conștient de propriul comportament, de propriul potențial.
O diferență majoră între grupuri și echipe este că cele din urmă sunt mai orientate spre un scop. În cadrul procesului de învățare, munca în echipă este percepută ca o altă tehnică de a realiza învățarea individuală. De cele mai multe ori echipele sunt mai capabile decât indivizii să rezolve probleme sau să găsească soluții mai bune. Pentru desfășurarea procesului didactic, munca în echipă prezintă numeroase avantaje: încurajarea elevilor să învețe și să muncească împreună (elevii cu rezultate mai slabe pot avea un randament mai bun muncind în echipe cu alți colegi, acest lucru conducând și la un avantaj, anume sprijinirea elevilor să respecte valoarea tuturor indivizilor, un aspect important într-un sistem educațional pe deplin incluziv; facilitarea schimbului de cunoștințe și experiență între elevi; a profita de învățarea din grupul de colegi, prin intermediul experiențelor împărtășite, fiecare individ va fi ajutat să devină mai conștient de propriul comportament.
Echipele pot fi constituite de învățătoare sau pot fi constituite de elevi, important este ca toți elevii să facă parte dintr-o echipă, să fie activi în rezolvarea sarcinilor, să fie tratați ca fiind egali și respectați de toți membrii echipei dar și de terțe persoane. Nu este recomandat un număr foarte mare de membri într-o echipă pentru a nu exista riscul ca unii elevi să domine activitatea, iar alții să participe mai puțin sau chiar deloc în realizarea sarcinilor de grup. Pentru a-și îndeplini cu succes sarcinile, membrii echipei ar trebui să fie complet dedicați finalizării sarcinii și realizării obiectivelor. Este important ca fiecare membru să își asume sarcina și să fie conștient că acest lucru este esențial atât pentru succesul echipei cât și pentru dezvoltarea fiecărui membru în parte. Trebuie încurajată ascultarea activă în cadrul grupului: în timp ce un membru își expune ideea, ceilalți o ascultă și se gândesc în ce măsură o pot aplica sau sunt de acord cu ea. În cazul existenței unor nelămuriri, elevii din grup trebuie să ceară explicații suplimentare, comunicând astfel și ajungând ulterior la un consens. Dacă în echipă sunt persoane care au caractere asemănătoare, crearea de noi idei va fi oarecum limitată; așadar este recomandat ca în echipă să existe elevi cu abilități și caractere diferite. Pentru activitatea în echipă există câteva aspecte ale practicilor de lucru eficace: (forum.portal.edu.ro/index)
Tabelul conține câteva sugestii privind organizarea unor echipe cu o eficiență crescută. Fiți atenți că sugestiile pot să nu fie aplicabile în orice situație. Un management bun nu poate garanta succesul.
Tabelul nr. I
(Singer M. (2011), Cogniție și învățare, note de curs, Master Didactică și Didactici de Specialitate, UPG, Ploiești)
2.2. Viața unei echipe
Putem investiga echipele în modalități diferite. O modalitate foarte utilă este să ne imaginăm că echipa are propria viață. Tot așa cum noi traversăm un număr de etape în viața noastră, echipele urmează și ele o serie de etape. Înțelegerea acestor etape ne ajută să organizăm o echipă. Etapele sunt:
1. Dezvoltarea abilităților de comunicare, nu se poate realiza sarcina propusă dacă nu există comunicare elev-elev și elev-profesor. Comunicarea deschisă cu restul colegilor și cu profesorul este foarte importantă pentru a se ajunge la performanță. Fiecare membru trebuie să asculte părerea celuilalt și să-și expună propria opinie, să participe activ la luarea deciziilor.
2. Facilitarea formării unor practici de muncă eficace: după ce elevii primesc unele instrucțiuni de lucru, ei pot să realizeze propriul plan de lucru, cu etape clar stabilite si anumite termene de finalizare.
3. Asigurarea accesului la idei și informații: grupul de elevi trebuie să aibă acces la informațiile necesare rezolvării sarcinii propuse. Sursele de informații sunt variate, elevii alegând pe cele pe care le consideră clare, adevărate, făcând distincție între fapte, puncte de vedere și opinii, integrând noile informații în propriul bagaj de cunoștințe.
4. Soluționarea conflictului: în cazul în care între anumiți membri ai grupului apare un conflict, este necesară soluționarea lui cât mai repede posibil pentru a nu fi afectată buna desfășurare a activității. Fie că intervine cadrul didactic, fie doar elevii din echipă, este necesară înțelegerea punctelor de vedere diferite de la care s-a iscat acel coflict prin purtarea unui dialog pe baza datelor reale ale situației. Echipa va găsi o soluție acceptabilă pentru toți membrii săi.
5. Monitorizarea realizărilor și oferirea de feedback: monitorizarea este un aspect important al pregătirii elevilor pentru muncă. Elevii vor avea posibilitatea să monitorizeze performanța echipei lor, vor stabili singuri dacă rolurile alocate fiecărui membru sunt cele care conduc la buna realizare a sarcinii sau dacă se impune schimbarea acestora. Numai în cazul în care echipa are nevoie de îndrumare va interveni profesorul. Feedback-ul la momentul potrivit și într-o manieră acceptabilă pentru echipă poate aduce o contribuție majoră la succesul muncii echipei.
2.3. Persoanele din echipă
Frecvent, atunci când plănuim munca în echipă, ne concentrăm asupra sarcinii și ignorăm persoanele implicate. Persoanele care conduc echipele fac aceasta frecvent pentru că este mai ușor să organizezi o sarcină decât să conduci persoane. Dr Meredith Belbin este un gânditor de frunte în acest domeniu. Timp de câțiva ani a lucrat cu o echipă la centrul Henley Management din MB, studiind modalitățile în care se comportă managerii de pretutindeni. În timpul acestor exerciții au fost evaluate comportamentul, personalitatea și stilurile de gândire ale acestora, iar în final Belbin a identificat ceea ce a definit drept roluri în echipă. Un rol în echipă este tendința de a te comporta, contribui și interacționa față de alții într-un anume mod (www.belbin.com). Inițial, a identificat opt roluri în echipă, dar mai apoi a adăugat un al nouălea, specialistul, care își aduce contribuția individuală prin cunoștințe specifice. Unele informații referitoare la diversele roluri cât și la contribuția persoanelor aflate în fiecare din cele nouă roluri sunt prezentate în tabel. Cele nouă roluri pot fi, de asemenea, puse în legătură cu preferințele indivizilor când acționează, gândesc sau se concentrează asupra celorlalți.
Tabelul nr. II
Rolul în echipă descrie tiparul caracteristic de comportament al unui membru al echipei față de ceilalți, ce poate ajuta sau împiedica eficiența echipei. Identificarea rolului pe care îl poate juca o persoană este importantă pentru că permite ca:
persoana care formează echipa, să facă alegeri mai bune în ceea ce privește componența echipei;
echipa să-și adapteze felul în care răspunde cerințelor sarcinii propuse.
Dezvoltând primul punct, ne poate fi de folos ca învățători și profesori să decideți cum să alocați elevii pe echipe. Vom lua în considerare sarcina ca atare, competențele tehnice și abilitățile interpersonale, intrapersonale și alte abilități cheie pe care dorim să le formăm elevilor noștri. De asemenea, ca învățător sau profesor, vom avea idei privind felul în care se vor comporta probabil elevii în echipă. Rolurile în echipă ale lui Belbin constituie un ajutor util pentru felurile de comportament pe care le putem identifica atunci când ne observăm elevii. Putem folosi o activitate scurtă de lucru în echipă ca pe o metodă de a ne ajuta elevii să se gândească la rolul pe care îl joacă în echipă. Separați elevii în grupuri de patru sau cinci membri. Cereți-le să aleagă un membru ca observator. Dați-i fiecărui observator o foaie, cerându-i să urmărească unele aspecte, fără să împărtășească aceste informații celorlalți elevi:
dacă cineva a devenit „conducător”, și dacă da, cum anume s-a întâmplat aceasta;
cum decide ce anume să facă;
rolurile jucate de elevi, de ex., contribuția cu idei, a fi activ, a fi critic în mod constructiv sau negativ, a juca rolul de martor;
dacă cineva a fost marginalizat, și dacă da, cum anume și de ce s-a întâmplat așa ceva;
ce a ajutat munca în echipă și ce a împiedicat munca în echipă. Când timpul a expirat, cereți-le elevilor să discute în grupuri ce roluri au jucat în activitatea respectivă în timp ce observatorul va tăcea. Cereți-le să se refere la următoarele aspecte:
cum a reușit grupul să facă ceea ce a făcut; dacă toți au făcut același lucru în timpul activității;
ce roluri au jucat indivizii pentru a realiza obiectivele echipei;
ce s-ar fi întâmplat dacă toți ar fi făcut aceleași lucruri.
Putem observa că, deși membrii fiecărui grup au format o singură echipă, aceștia și-au asumat roluri diferite. Pentru a se decide ce să facă, au existat probabil persoane care au avut ideile inițiale și altele care au sugerat probabil cum anume să se realizeze ideea pe care au ales-o. Au existat indivizi care au fost gânditorii și alții care au realizat activ sarcina practică. Unii și-au asumat poate un rol de conducere, în timp ce alții au acționat ca asistenți. Evident dacă toți ar fi avut doar ideile și nu le-ar fi implementat, nimic nu s-ar fi realizat. Similar, dacă toți ar fi dorit să realizeze aceeași parte practică a sarcinii în același timp ar fi sfârșit pur și simplu prin a se bate pentru același echipament!
Rezumăm prin a spune că munca în echipă presupune adesea o varietate de abilități, dacă o sarcină urmează a fi realizată, și că fiecare dintre elevi vine cu abilități individuale ce contribuie la realizarea produsului. În diversele etape din viața unei echipe persoanele cu roluri diferite în echipă pot să-și aducă o contribuție specifică. În tabelul următor prezintăm rolurile în echipă în diversele etape din viața unei echipe. Nu ar trebui să ignorăm contribuțiile potențiale ale persoanelor cu alte roluri în fiecare etapă. Faptul că un rol anume apare în mai multe etape nu înseamnă că o persoană cu acest rol este mai importantă, pentru că toate rolurile sunt deopotrivă importante pentru o muncă eficientă în echipă.
Tabel nr.III
Roluri cheie în echipă pe parcursul etapelor din viața unei echipe
2.4. Eficiența muncii în echipă
De ce eșuează atât de multe echipe? Dacă reflectăm asupra aspectului pozitiv al acestei observații, ne punem întrebarea „Ce anume face eficientă o echipă?”
Diagrama prezintă unele din trăsăturile care se observăm în echipele eficiente.
Tabelul nr..V
2.5. Trăsături ale echipelor eficiente
Acestea sunt câteva idei apărute pe parcursul muncii în echipă. Sunt enumerate în ordine alfabetică, dat fiind că importanța lor va varia în funcție de sarcină și, într-o mai mică măsură, de apartenența la echipă:
Tabelul nr. VI
(Singer M. (2011), Cogniție și învățare, note de curs, Master Didactică și Didactici de Specialitate, UPG, Ploiești)
2.5.1 Apartenența la echipă
În ceea ce privește componența echipelor, e necesar să existe o combinație de persoane cu abilități diferite și caractere diferite. Dacă sunt prea asemănătoare, crearea de noi idei va fi limitată și toată lumea va dori să joace aceleași roluri și să îndeplinească aceleași sarcini. Cu excepția unei echipe foarte mici, va fi necesar un conducător. Putem alege conducătorul sau putem lăsa unul să apară din rândul grupului. De asemenea puteți lucra cu echipe care se conduc singure și care n-au nevoie de un conducător. Trebuie să ne asigurăm că membrii acesteia sunt tratați egal, atât în cadrul echipei cât și de persoanele din afara acesteia. Membrii pot juca roluri diferite, de exemplu, în general există un conducător, dar aceasta nu înseamnă că el este mai important decât oricare alt membru al echipei. Această recunoaștere egală trebuie să se raporteze și la sex, capacitate intelectuală și oricare din multele diferențe ce caracterizează indivizii.
De asemenea mărimea echipei este importantă. Într-o echipă de până la șase membri este probabil ca toți să devină activ implicați. Cei mai tăcuți nu vor fi dominați de personalitățile mai puternice, iar aceia care nu doresc să muncească nu se pot ascunde atât de ușor. În general, aceasta este mărimea ideală. Odată ce au fost stabiliți membrii echipei, aceștia trebuie să învețe să lucreze împreună. Munca în echipă poate să aibă legătură cu persoane din afara grupului format din învățător sauși elevii. Aspecte organizatorice ar putea fi:
să urmărim varietatea în ceea ce privește componența echipei, luând în considerare caracteristicile tehnice și personale;
să stabilim mărimea fiecărei echipe, ținând minte că deși „unde-s mulți puterea crește”, o echipă mare poate implica multe persoane care vin și pleacă și conflicte mai dese;
să plănuim răspunsul privind identificarea unui conducător;
să schimbăm prin rotație conducerea diverselor sarcini de către toți membrii, pentru a ajuta fiecare persoană să-și formeze abilități de conducere;
să stabilim cum anume vem ajuta echipele să se strângă laolaltă pentru a munci eficace;
să luam în considerare aranjamente pentru stabilirea unor contacte cu cei din afară;
să acceptăm rolul de ghid și mentor al echipei, dar nu de membru al acesteia și, hotărât, nu de conducător al echipei.
2.5.2. Claritatea sarcinii
Este recomandabil să ne asigurăm că sarcina este clară pentru toți. Aceasta n-ar trebui să se limiteze la a le spune doar în ce constă. Este recomandabil să le permitem să se gândească la ea și să pună întrebări pentru clarificare. Aceasta nu numai că le va furniza informații concrete, ci le va și permite să stabilească o viziune mai clară în privința sarcinii și a ceea ce ar trebui să realizeze. Ca punct de pornire pentru informarea echipei, este recomandabil să furnizăm o privire de ansamblu asupra sarcinii înainte de a intra în detalii amănunțite. Dacă încercăm să prezentăm fiecare aspect în detaliu, membrilor echipei le poate fi dificil să vadă lucrurile în ansamblu. În acest scop, adesea, se dovedește de folos ilustrarea printr-o diagramă a unor sarcini mai ample sau mai complexe. Deși obiectivele trebuie să fie cât se poate de explicite, rezultatele concrete ale muncii în echipă pot varia în funcție de felul în care lucrează echipa. În cazul muncii în echipă centrate pe elev felul în care aceștia abordează sarcina și activitățile pe care le realizează vor fi în mare măsura la latitudinea echipei.
Rezultatele și activitățile pot să se schimbe pe parcursul realizării sarcinii. Membrii vor avea noi experiențe și vor acumula idei noi. Așa cum am sugerat că echipa are o viață, este recomandabil să ne amintim că membrii echipei sunt vii și este de așteptat ca ei să se dezvolte pe parcursul activității împreună. De asemenea ar trebui să furnizăm informații de bază despre sarcină, precum orarul general și toate termenele de pe parcurs. Pe parcursul unei activități în echipă, mai îndelungate, fixarea unor termene face sarcina mai ușor de abordat de către elevi, poate contribui la motivația lor și fiecare etapă va fi realizată cu success, acest aspect ajutându-ne să monitorizăm progresul. Elevii vor informați ce resurse sunt disponibile și, dacă este cazul, cum anume să acceseze aceste resurse. Și, în final, dar nu mai puțin important, este recomandabil să clarificăm pașii ce urmează a fi parcurși. Atunci când predăm sau instruim ne este adesea dificil să le lăsăm elevilor noștri controlul. Dar, în general, nu facem parte integrantă din echipă și ar fi recomandabil să acționăm doar în calitate de resursă. Chiar și atunci, trebuie să fim atenți să nu oferim răspunsuri, ci să-i ajutăm pe elevi să le descopere singuri. Aspecte organizatorice pot fi:
să ne asigurăm că ne este clar ce dorim să facă elevii și ce dorim să obțineți de pe urma exercițiului muncii în echipă;
să oferim instrucțiuni clare referitoare la sarcină, cel puțin în privința obiectivelor, orarului și rezultatelor așteptate;
să dăm elevilor posibilitatea să discute între ei și clarificăm tot ceea ce este necesar;
să oferim informații clare despre resursele fizice, informative și umane disponibile;
să evităm să le oferim răspunsurile.
2.5.3. Implicarea membrilor echipei
Ca o echipă să funcționeze cu succes, membrii ei ar trebui să fie cât mai complet dedicați finalizării sarcinii și realizării obiectivelor. Ar fi recomandabil ca ei să sprijine procesul și produsul muncii în echipă. Realizarea unui consens și asumarea sarcinii de către fiecare membru al echipei este foarte importantă, atât în vederea succesului muncii în echipă, cât și a dezvoltării fiecărui membru. Aceasta se realizează în etapele „dezbateri” și „reguli” din viața unei echipe. Poate fi necesar să ajutăm echipa să realizeze un echilibru între absorbția și menținerea individualității membrilor. Competiția dintre membrii unei echipe joacă rar un rol într-o muncă în echipă eficace. Ar fi recomandabil să devină camarazi, astfel încât să fie conștienți de prezența celuilalt, să-și ofere sprijin și să aibă grijă unul de celălalt, și să-și împartă munca în mod cât mai echitabil, într-o manieră care să promoveze echitatea.
Echipa își va stabili o împărțire clară și echitabilă a rolurilor și sarcinilor. Chiar dacă am stabilit că ar fi bine să alocăm rolurile, este recomandabil să dezvoltăm capacitatea fiecărui membru de a juca diversele roluri. Dacă echipa dă dovadă de lipsă de coerență, poate fi necesar să introducem consolidarea echipei, să permitem sau să încurajăm o pauză destinată unor transformări interne realizate de membri sau chiar să intervenim și să realizăm reorganizarea echipelor. Aspecte organizatorice pot fi:
să plănuim apartenența la echipe, astfel încât membrii acestora să poată lucra împreună;
să ne gândim la folosirea consolidării echipei în sprijinul acestui proces;
să nu uităm că procesul de fuzionare poate să nu pară o activitate productivă, dar este necesar pentru munca eficace;
șă avem în vedere posibilitatea ca echipele să fie reorganizate, dar să facem aceasta numai în ultimă instanță.
2.5.4. Practici de muncă eficace
Factorul major care duce la realizări sub așteptări sau lipsă de eficacitate în munca în echipă în cele mai multe cazuri este comunicarea defectuoasă. Ceea ce este ironic este că poate am decis că dezvoltarea comunicării este unul din motivele pentru care folosim munca în echipă. O echipă eficace acceptă și recunoaște punctele tari și slabe ale membrilor săi și valorifică punctele tari ale fiecărui membru. Membrii recunosc că este importantă contribuția fiecărei persoane. Deși este posibil să nu fie de acord cu tot ceea ce spun sau fac ceilalți, ei se respectă reciproc, recunosc drepturile celorlalți de a avea și exprima opinii individuale. Apoi cad de acord cum să avanseze pe baza unui consens. De asemenea, ei recunosc și apreciază faptul că performanța combinată a unei echipe este mai semnificativă decât suma contribuțiilor individuale.
În funcție de elevi și sarcina respectivă, vom fi furnizat niște instrucțiuni referitoare la felul în care ar trebui să lucreze echipa. Ar fi oportun să lăsăm aceasta la latitudinea elevilor în măsura în care este posibil. Apoi ei vor realiza un plan de lucru. În cazul unei sarcini mai ample, aceasta presupune etape clar identificate. Cu excepția situației în care sarcina este relativ scurtă, ar fi recomandabil ca echipa să identifice perioadele anume pentru finalizarea unor părți ale activității sau pot depăși cu ușurință timpul aflat la dispoziție. O echipă eficace alocă sarcinile cu claritate și identifică felul în care activitățile vor fi coordonate. Aceasta poate presupune sisteme formale sau informale de raportare în cadrul echipei, în special în cazul unei echipe mai mari sau atunci când echipa nu lucrează tot timpul în același loc.
Majoritatea sarcinilor presupun crearea unor idei, chiar dacă este vorba doar despre felul în care o sarcină ar trebui să fie realizată. Dacă sarcina nu presupune crearea unor idei sau luarea unor decizii, poate fi necesar să ne gândim la valoarea muncii ca exercițiu pentru munca în echipă sau, dacă folosim într-o manieră optimă posibilitățile pe care le avem. Echipa cea mai productivă va fi aceea care recunoaște și utilizează o serie de surse de informație și inspirație. Ar fi oportun să ne asigurăm că am identificat și plănuit disponibilitatea acestor surse. Respectul reciproc în cadrul unei echipe înseamnă că procesul de generare și testare a ideilor și de identificare și îndepărtare a erorilor și a opțiunilor care nu funcționează se va derula fără poticneli.
În același timp, într-o echipă eficace, vor apărea rareori conflicte reale, iar echipa ca întreg va putea să găsească o soluție. Atât noi cât și echipa trebuie să putem face distincția între un diferend de idei și un conflict real. Primul poate fi soluționat cu ușurință prin discuții, adesea de către indivizii implicați, în timp ce ultimul necesită de obicei intervenția celorlalți. Intervenția poate fi posibilă în cadrul echipei, ceea ce este situația ideală pentru a învăța cum să soluționezi un conflict sau poate face necesară implicarea noastră ca învățători sau profesori. O echipă eficace va fi de asemenea capabilă să recunoască dacă realocarea muncii sau reorganizarea echipei este adecvată. De asemenea, membrii ei vor fi capabili să acționeze dacă apare o astfel de situație. Cu toate acestea, ei vor recunoaște că aceste schimbări vor întârzia probabil activitatea și că nu constituie, în general, o trăsătură obișnuită a muncii în echipă. Este esențial un sistem de monitorizare eficace a performanței lor pentru o muncă în echipă eficientă. Deși acesta va fi realizat parțial prin sistemul de raportare la care ne-am referit deja, este improbabil ca aceasta să le dea elevilor posibilitatea să stea deoparte și să-și aprecieze obiectiv performanța în realizarea sarcinii. A învăța cum să te monitorizezi este un aspect important al pregătirii elevilor pentru muncă. Este recomandabil să le dăm posibilitatea să monitorizeze performanța echipei lor și, de asemenea, să o monitorizăm și noi. Feedback-ul la momentul potrivit și într-o manieră acceptabilă pentru echipă poate aduce o contribuție majoră la succesul muncii unei echipe. Aspecte organizatorice pot fi:
să stabilim legături între munca de comunicare și munca în echipă astfel încât acestea să se sprijine una pe cealaltă;
în activitățile de început ale muncii în echipă, să ne gândim la includerea unor activități destinate în special să sprijine comunicarea eficace;
să fim atenți în privința stabilirii respectului reciproc între membrii echipei și să acționăm când considerăm necesar;
să decidem câtă îndrumare este necesară privind felul în care ar trebui să lucreze echipa, dar nu să nu uităm că rolul nostru nu este de a controla echipa, ci de a o îndruma;
să monitorizăm realizările echipei când membrii acesteia încep să lucreze și să decidem dacă trebuie să contribuim la alocarea rolurilor;
să asigurăm că activitatea echipei este suficient de profundă și provoacă elevii să gândească;
să îi asigurăm că elevii continuă să aibă acces la o gamă de resurse cât mai largă, astfel încât să poată obține informațiile care necesită apoi selectarea și procesarea;
să fm atenți la apariția unor posibile conflicte și facilitați soluționarea acestora în cadrul echipei, când este necesar;
să intervenim numai atunci când echipa nu este capabilă să rezolve conflictul într-o perioadă de timp acceptabilă;
să monitorizăm realizările echipei ca întreg și ale membrilor echipei separat, folosind aceste informații ca un ghid pentru intervențiile următoare;
să plănuim cum anume pot fi folosite rezultatele monitorizării pentru a contribui la evaluarea competențelor elevilor;
să oferim un feedback adecvat în urma monitorizării la timp, urmând a fi atenți ca aceasta să nu ducă la preluarea management-ului muncii în echipă;
să oferim feedback-ul într-o manieră constructivă, acceptabilă pentru elevi.
Dat fiind că există câteva aspecte ale practicilor de lucru eficace, ne permitem să prezentăm cinci aspecte pentru activitatea în echipă. În cazul fiecăruia, vom reflecta asupra management-ului privind munca în echipă, fără a uita că activitatea echipei însăși ar trebui să fie esențială.
Dezvoltarea abilităților de comunicare
Facilitarea formării unor practici de muncă eficace
Asigurarea accesului la idei și informații
Soluționarea conflictului
Monitorizarea realizărilor și oferirea de feedback
Munca în echipă nu se realizează pur și simplu automat, aducând un grup de persoane laolaltă și numindu-le echipă. Ca punct de pornire, trebuie să ne formăm pentru a munci în echipă. Dar apoi, este recomandabil să ne dăm de o parte în timp ce elevii lucrează împreună ca echipă. Mai jos ne permitem să redăm câteva elemente binevenite pentru stimularea muncii în echipă, print-o listă de verificare pentru munca în echipă:
Listă de verificare pentru munca în echipă
Citim următoarele afirmații care descriu cum poate funcționa o echipă. Le bifăm () pe acelea care credem că descriu adecvat echipa noastră. Discutațăm afirmațiile bifate cu membrii echipei. După aceea,ne gândim la modalitățile în care echipa ar putea să-și îmbunătățească performanța. Vom observa că punctele care nu au fost bifate, sunt de mare ajutor în această activitate:
Toți am fost egal implicați în atingerea obiectivelor.
Toți am luat parte în a ne hotărî cum ar trebui alocată munca.
Ne-am angajat să ne ajutăm reciproc să învățăm.
Când unul dintre noi a fost sub presiune, ceilalți i-au oferit ajutorul.
Am apreciat contribuțiile valoroase din partea celorlalți membri ai echipei.
Am avut încredere unul în altul.
Am abordat dezacordurile și conflictele din cadrul echipei într-un mod constructiv.
Am rămas uniți chiar și când nu am fost de acord.
Ne-am simțit comod și relaxat unul în prezența altuia.
Ne-am sprijinit unul pe celălalt în contact cu cei din exterior.
Am fost capabili să oferim critici constructive unul la adresa celuilalt și să le acceptăm.
Am participat cu toții la întâlniri și am rămas până la sfârșit.
Am reușit să ne asigurăm că toată lumea a știut despre ce era vorba.
Adaptare după Levin, P. & Kent, I. (2001)
2.5.5. Soluționarea conflictelor din cadrul echipei
Dacă membrii unei echipe muncesc împreună făcând dovadă de încredere și respect reciproc și angajându-se să atingă obiectivul comun, nu ar trebui să apară conflicte. Cu toate acestea, conflictele apar. Vă sugerăm să folosiți aspectele următoare pentru a permite echipei să rezolve conflictul. Poate fi necesar să acționați ca facilitator în acest proces, dar nu ar fi recomandabil să urmăriți să faceți mai mult de atât. Echipa trebuie să rezolve singură conflictul.
Identificarea și clarificarea sursei conflictului
Membrii echipei care nu sunt direct implicați în conflict ar fi oportun să caute informații despre opiniile acelor membri care sunt implicați, astfel încât să se poată stabili un dialog pe baza datelor reale ale situației. Acesta ar fi bine să continue apoi, până când sunt recunoscute și înțelese ambele puncte de vedere.
Stabilirea unor obiective commune
Este recomandabil ca membrii echipei să stabilească rezultatele preferate de ceilalți membri ai echipei. În urma discutării acestor obiective individuale, ar trebui să încerce să găsească niște puncte comune cu care sunt de acord toți membrii.
Identificarea opțiunilor
Pentru a sprijini procesul de stabilire a obiectivelor comune, membrii echipei implicați în conflict ar fi bine să discute ideile lor cu ceilalți membri ai echipei și să le ceară sugestii și să exploreze toate opțiunile.
Îndepărtarea obstacolelor
Este oportun ca membrii echipei să identifice obstacolele și să stabilească consecințele posibile în urma îndepărtării lor. Ei vor identifica ulterior ce anume poate și ce anume nu poate să fie schimbat. Pornind de la obstacolele minore, acestea ar fi recomandabil să fie discutate și îndepărtate câte unul o dată, astfel încât să se realizeze treptat un acord. Ar fi bine să se facă referire la obiectivele comune identificate anterior, astfel încât să poată fi identificat un rezultat care satisface dorințele tuturor acelora implicați în conflict.
Ajungerea la un acord
Membrii echipei vor identifica o soluție acceptabilă pentru toți membrii echipei și nu numai pentru aceia care au fost implicați în conflict.
Recunoașterea acordului
Toți membrii echipei ar fi recomandabil să recunoască că au ajuns la o soluție în urma căreia nimeni nu pierde, ci toți câștigă. Este indicat ca ei să se asigure că toți înțeleg implicațiile acordului pentru ei și modalitățile lor de lucru. Trebuie apreciați toți membrii echipei care au contribuit la găsirea soluției în vederea unei atmosfere pozitive. (Spiegel, J. & Torres, C. (1994), pg 112)
2.5. Încurajarea reflecției asupra experienței elevilor privind munca în echipă
Întrucât încercăm să dezvoltăm abilități de lucru în echipă la elevii noștri, precum și cunoștințe și abilități tehnice, trebuie să ne gândim cum putem să folosim cel mai bine experiența lor privind munca în echipă. Ca punct de plecare, putem folosi o listă de verificare care cere elevilor să se gândească la anumite aspecte ce contribuie la o muncă în echipă eficace, care îi pune să se gândească mai profund, cerându-le să reflecteze la următoarele întrebări:
Ce a funcționat bine în munca în echipă?
Ce a determinat această funcționare?
Ce nu a funcționat?
De ce nu a funcționat?
Care a fost rolul meu în munca în echipă?
Ce contribuții specifice am adus? De ce am fost capabil să aduc aceste contribuții?
Ce aș putea face diferit în viitor?
Ce lecții am învățat din această activitate a muncii în echipă?
Ce am învățat din punct de vedere tehnic?
Ce am învățat referitor la rolul meu în munca în echipă?
Ce am învățat despre mine însumi?
Întrebările despre ce au învățat din activitatea muncii în echipă pot fi în mod special folositoare, ajutându-i pe elevi să se gândească mai mult la ei înșiși. Ei încep cu aspectele relativ sigure ale reflecției asupra problemelor tehnice și înaintează progresiv spre amenințarea mai mare de a trebui să se gândească la ei înșiși. Rezultatele întrebărilor despre munca în echipă pot fi împărțite membrilor fiecărei echipe, iar punctele principale pot fi prezentate celorlalte echipe. Este necesar să fim mai atenți în privința împărtășirii reflecțiilor personale, întrucât unii elevi pot să fi recunoscut aspecte referitoare la ei înșiși pe care nu le pot împărtăși altora. Pot apărea aspecte care să ne ajute să ne cunoaștem elevii mai bine, astfel încât să putem să dezvoltăm o relație mai constructivă și poate să-i ajutăm să facă față problemelor personale.
2.6. Se poate dezvolta mintea etică la școlari?
„Omul este o ființă socială, sociabilitatea constituind o condiție pentru progresul social și o sursă de forță pozitivă morală”(Ch. Darwin). Locul pe care îl ocupă fiecare individ în grupul din care face parte, tipuri de relații socio-afective, statutul social, expansivitatea, indică gradul de sociabilitate al acesteia. Concomitent cu forțele de sociabilizare implicate în activitățile ocupaționale, jocul și munca în echipă au adus o contribuție importantă și continuă la dezvoltarea sociabilității, mai ales în perioadele primei și celei de-a doua copilării. Analizând modul cum se integrează copilul în joc se vede atât fizionomia sociabilității sale, cât și caracteristicile statutului sau social dobândit sau căpătat de un membru al colectivului și de toți împreună. J. L . Moreno este autorul și creatorul unor teste speciale (testele sociometrice) și al metodelor “psihodrama” și “sociodrama”, aducând o contribuție serioasă în procesul de cunoaștere a dinamicii grupului, al locului fiecărui individ în cadrul grupului, a tipului de conduite afective, morale, sociale care predomină, a intensității și stabilității acestor emoții. Alături de alți cercetători ca Ch. Darwin, H. Wallon, Ch. Bühler, el a pus în evidență evoluția reacțiilor sociale la copii. În esență, din aceste cercetări reiese că, în primul an de viață, copilul poate percepe pe altul, iar răspunsul sau este exprimat prin zâmbet ca expresie emoțională spontană ce poate fi considerată reacție pozitivă socială.
Jocul presupune formarea unui grup (spontan) în care să se instaureze diviziuni ocupaționale. Deci, grupul social are un rol uriaș în formarea sociabilității. H. Wallon ajunge la concluzia că grupul este indispensabil pentru copil, nu numai pentru învățarea comportamentului social, dar și pentru faptul că grupul îl face conștient pe copil de posibilitățile și capacitățile sale, de poziția pe care o ocupă în cadrul grupului, de sentimentele altora față de el și ale lui față de alții. Ca atare, grupul este terenul practicii sociale. La vârsta de peste 2 ani copii se joacă alături același joc sau un joc asemănător, dar fără a coopera între ei (joc paralel).
De la 6 ani, de la intrarea în școală, încep să apară grupuri spontane de joc cu caracter de cooperare activă în care devine evidentă simbolistică de grup. Diviziunea sociala din joc sub forma diviziunii de roluri permite reconstituirea conduitelor specifice fiecărui rol într-un context mai larg care reproduce viața socială. Cooperarea capătă continuitate, se nuanțează în relații sociale. Pe terenul de joc mobilul alegerii partenerilor de joc se schimbă dintr-un mobil afectiv într-un mobil legat de motivații mai largi și mai complexe. Foarte rare sunt cazurile când un copil preferă pe un alt copil, dar fiind respins de el nu acceptă să se joace cu altul ci preferă să se joace singur. În joc, copiii se acceptă, se tolerează reciproc. Gradul de reciprocitate este mai mare în joc decât în alte tipuri de situații. Astfel jocul devine terenul stimulării coeziunii ocupaționale,care permite să se dezvolte sociabilitatea. Astfel, H. Wallon spunea “colectivitatea presupune un act de alegere între mai mulți copii de vârste și sexe diferite în funcție de interesele imediate, cum ar fi de exemplu jocul”. Majoritatea copiilor din grupa mică, în primul moment al integrării unui colectiv, au un statut social și un grad de expansiune mai redus; spre sfârșitul anului școlar, când copilul este bine integrat în colectivitate, el poate alege și la rândul său poate fi ales, gradul lui de expansiune și statutul său social cunoscând o reală creștere. Relațiile sociale cu ceilalți copii devin amicale și afectuoase, grupul de joc fiind constituit între 2-5 copii. Sunt evidente tendințele de solitudine la unii copii și în același timp tendințe de predominare ale altora, apărând copii cu aptitudini de conducători. După unii autori apar 2 tipuri de comportament de conducători: conducători competenți (care se impun datorită priceperii lor de a se juca) și copii ce se impun prin forță (uneori aceștia sunt mai în vârstă decât colegii lor).
Deci, se poate concluziona că, în general, copilul devine sociabil în măsura în care el este pus în situația de a fi sociabil. Factorul afectiv, într-o mare măsură, favorizează sau defavorizează, accelerează sau împiedică stabilirea de relații sociale. Copiii care din punct de vedere afectiv sunt timizi, anxioși, reușesc cu greutate să stabilească relații de la început cu persoanele cu care vin în contact; este necesară o perioadă de adaptare pentru a învinge anxietatea și reținerea care la început îl pot izola de ceilalți. Și copiii care din punct de vedere afectiv sunt reținuți, controlați, stăpâniți, dar trăiesc afectiv situația în care se află la un moment dat, reușesc cu mai multă ușurință să stabilească și să întrețină relații cu mai mulți copii, în general cu cei din jurul lor. Capacitatea de control și stăpânire a reacțiilor impulsive favorizează o capacitate de sociabilitate bine dezvoltată, ei reușind să intre ușor în relații cu un număr mai mare de copii din colectivul din care fac parte și să fie la rândul lor acceptați de mai mulți copii. Acei copii care sunt indiferenți din punct de vedere ai angajării afective se joacă mai mult în jocurile de construcții, aceste jocuri implicând mai mult componente intelectuale de tipul observației, atenției, imaginației și chiar gândirii. În concluzie, putem spune că etapa școlară mică (6-7 ani) se caracterizează ca o colectivitate la care cooperarea este medie, expansivitatea și statutul social mic în relațiile obișnuite și în relațiile de joc.
La nivelul următor de vârsta (7-8 ani) se observă o creștere a statutului social și a gradului de expansiune mai ales în condițiile de joc, fiind vorba de creșterea în bună parte a adaptabilității. Se dezvoltă unele forme de sociabilizare exprimate prin cooperare, excluziune, rivalitate, afirmare, dependență, supunere ca urmare a creșterii individualității, dar și a intercorelațiilor colective. Grupele constituite numai din fete sau numai din băieți sunt mai stabile. Când grupul este combinat, numărul membrilor grupului crește până la 6-7 copii, apar grupele de joc cu un caracter mai larg care cuprind copii și de diferite vârste. Cooperarea în joc este în creștere, se manifestă o ușoară tendință de rivalitate a conducătorilor de joc, mai mult la băieți decât la fete. Relațiile armonice sunt cele care predomină. Formarea grupelor de joc este determinată de felul jocului. La acest nivel de vârstă se pare că nu este vorba de un conducător precis, cunoscut de copiii care organizează jocul, ci mai mulți copii își reunesc dorințele de a juca același joc. Când grupul este format, cel care a propus jocul are într-un fel rol de conducător. El împarte rolurile mai mult după gradul de prietenie. Relațiile sociale de cooperare predomină. Între 7-8 ani, sociabilitatea evoluează mult. Copiii se apropie fără reticențe unii de alții, se stabilesc repede relații spontane ce seamănă cu relațiile de prietenie ce vor apare mai târziu. Acestor relații pline de afecțiune le lipsește însă stabilitatea. Și reacțiile de excludere, de antipatie, de simpatie, de violență, de afirmare, de dependență, de supunere se accentuează, ele având însă un caracter instabil.
La aceasta vârstă “conducătorul” jocului este cunoscut, acceptat și apreciat. Copii îl apreciază ca bun, exigent sau slab. Alegerea presupune criterii noi. Conducătorul slab este după părerea copiilor acela care alege pe toți copiii fără să facă o selecție. Conducătorul exigent este acela care știe bine jocul, regulile și rolurile jocului și care nu încurcă jocul. Un alt tip de conducător de joc este conducătorul sentimental, la care predomină factorul afectiv în alegerile partenerilor de joc (apare mai multe la fete). Conducătorul indulgent nu face selecție serioasă, el nu alege; el este interesat să se joace și să aibă cu cine se juca. Grupul sau este în general larg, poate intra oricine indiferent de sex și de vârstă. Acest tip de grup are o expansiune mare, dar se destramă repede.
În concluzie, relațiile sociale la copiii de vârstă școlară, apar în joc într-o formă direcționată, sub forma de relații reciproce dintre participanții la o acțiune structurată prin funcțiile rolului. Copilul găsește prin rolul din joc expresia unei relații sociale în care sunt implicați adulții. Odată cu rolul pe care îl joacă preia cu el tot fondul social pe care rolul îl conține. Acest act de asimilare a relațiilor sociale permite să se dezvolte odată cu sociabilitatea, atât etica, cât și personalitatea copilului înțeleasă și ca o totalitate a relațiilor sociale.
În numeroase lucrări de psihologie infantilă se vorbește de dezvoltarea intensă a personalității copilului între 6-9 ani, de faptul că jocul constituie un fel de substanța nutritivă a dimensiunilor personalității, punându-se mai ales accentul pe aspectul acțional, ocupațional al jocului. Prin joc, prin rolul integrat în subiectul unui joc, copilul “pipăie” societatea oamenilor mari. Se constituie, astfel, punțile de acces spre înțelegerea marii societăți a adulților și se realizează momente primare de integrare în ea.
O orientare etică începe de acasă. Fie că își văd sau nu părinții la lucru, copiii știu că unul dintre părinți sau amândoi muncesc. Ei observă dacă părinții lor sunt mândri de munca pe care o fac, felul în care vorbesc despre superiorii și colegii lor, dacă munca lor este doar o modalitate dezagreabilă de a pune ceva pe masă sau oferă prin chiar natura ei înțeles și trăinicie. Munca se desfășoară și acasă. Copiii își observă părinții când aceștia iau decizii în legătură cu locuința lor – ce reparații trebuie făcute sau ce îmbunătățiri se pot aduce. Atitudinea adulților față de jocuri este de asemenea semnificativă: copiii observă dacă adulților le place să se joace, dacă joacă corect, dacă sunt doar obsedați să câștige sau sunt satisfăcuți de jocul în sine, indiferent de rezultatul lui. Valorile religioase profunde – cele întruchipate, dar și cele predicate – pot servi drept catalizatori importanți. În plus, copiii își observă părinții în calitatea acestora de cetățeni: Citesc și discută ei chestiuni legate de comunitate? Se duc la vot? Sunt ei de acord să-și plătească impozitele? Se gândesc la modalități de a îmbunătăți lucrurile în comunitate? Își suflecă ei mânecile și participă, sau motivația lor este în principal egoistă, iar angajamentul lor mai mult retoric?
,,Și adulții din afara casei exercită influență. Mai târziu,elevii mici cresc și, ca tinerii, observă comportamentul rudelor, oaspeților și al muncitorilor pe care-i întâlnesc pe stradă sau la piață: copiii pot să-i imite pe acești oameni și chiar așa fac. De îndată ce încep să se gândească la o carieră, tinerii devin atenți la adulții care desfășoară o muncă similară. Fie că sunt sau nu conștienți, acești adulți servesc drept modele vii, ei dezvăluie credințele și comportamentele, aspirațiile și etica membrilor profesiei. În profesiile bine statornicite, adesea anumiți indivizi sunt desemnați ca mentori.”(Gardner, H, (2002), pg. 87).
În societatea contemporană, prietenii și colegii capătă importanță. De la o vârstă fragedă, tinerii își petrec timpul în compania celor de vârsta lor. Ei sunt puternic influențați de conduita și părerile acestor indivizi, și mai ales ale acelora care par cumva mai informați, mai respectați și/sau mai puternici.
Învățătorii și profesorii pot netezi drumul către mintea etică atrăgând atenția asupra tuturor definitii ale cuvântului bun. Elevii au nevoie să înțeleagă de ce învață ceea ce învață și cum se poate folosi constructiv această cunoaștere.
CAPITOLUL III
LUCRU ÎN ECHIPĂ DEZVOLTĂ ÎNVĂȚAREA PRIN COOPERARE
Trăind într-o societate aflată într-o continuă schimbare în care explozia informațională se desfășoară în paralel cu explozia tehnologică în domeniul transmiterii informației, este mult mai important să-i învățăm pe elevi cum să învețe eficient, să gândească critic, constructiv și să găsească acele probleme care sunt importante și utile pentru ei. Școala trebuie să ofere elevilor posibilitatea dobândirii unei experiențe sociale, constructive, bazată pe cooperare și colaborare în rezolvarea problemelor vieții și care asigură conviețuirea într-o lume pașnică. Elevii trebuie să-și dezvolte abilitatea de a soluționa eventualele conflicte în mod constructiv. Acest obiectiv se poate realiza prin promovarea în școli a învățării bazate pe cooperare. Învățarea prin cooperare este un principiu, o strategie educațională a cărei eficiență este tot mai mult apreciată.
3. 1. Clasa de elevi este un grup?
Adrian Neculau ne prezenta clasa de elevi ca fiind „un grup de muncă specific, compus dintr-un număr de membrii egali între ei – elevii – și dintr-un animator – profesorul – ale căror raporturi sunt reglementate oficial, de tipuri de sarcină și de norme de funcționare”. Studiile de psihologie socială, centrate asupra dinamicii grupurilor, au pus în evidență faptul că interacțiunea institutor – elev nu este singura care influențează procesul cognitiv al copiilor deoarece:
climatul afectiv din grupul informal are o importanță uriașă asupra participării elevilor la activitățile școlare;
interacțiunile dintre elevi se reflectă în procesul de învățare.
Dacă școala a avut o atitudine reticentă și chiar a descurajat cooperarea dintre elevi, pedagogii contemporani o favorizează, deoarece grupul mediază relația dintre institutor și elev. Relațiile elevului cu grupul – clasă influențează atât dezvoltarea personalității cât și randamentul activității de învățare.
Neculau și Zlate menționează ,,că procesele specifice clasei de elevi ca grup sunt:
procesul de realizare a sarcinii-dacă îndeplinirea sarcinii apropie grupul de scopul său, membrii vor fi motivați să depună eforturi pentru realizarea ei;
procesele afective – atracția dintre membrii grupului constituie o condiție fundamentală a performanțelor școlare, înalte, reprezintă o sursă de satisfacție personală și un factor a coeziunii grupului;
procesul de influență –care asigură uniformitatea comportamentelor.”
La nivelul clasei, climatul este perceptibil, fiind în mod empiric definit ca stare afectivă, atmosferă, moralul clasei. Elementele ce caracterizează climatul educațional sunt:
caracteristicile relațiilor sociale din clasă;
comportamentele elevilor în situații școlare și extrașcolare;
tipul de autoritate exercitat;
gradul de ne/înțelegere între cadrul didactic și elevi.
Climatul clasei influențează percepțiile elevilor și ale învățătorului și reflectă motivele pentru care elevii colaborează sau nu colaborează. Împreună cu elevii pot fi definite cele mai prețuite caracteristici ale clasei. Respectul, responsabilitatea, grija față de ceilalți, cinstea, sunt câteva dintre valorile culturale la nivelul clasei. Fiind puși în situația de a urmări scopuri comune, de a lucra împreună, comunicând verbal sau prin alte mijloace, membrii clasei devin conștienți că sunt o parte a ei. Fiecare are nevoie să aparțină unui grup și să se simtă folositor altora, respectat ca individualitate și valorizat. Într-un asemenea mediu, elevii au un rol major în luarea unor decizii legate de procesul instructiv-educativ și în construirea unor grupuri educaționale.
3.2. Ce este învățarea prin cooperare?
Relația dintre cooperare, dezvoltare cognitivă, comportament și interdependența socială se fundamentează din punct de vedere teoretic pe:
teoriile dezvoltării cognitive, ce descriu cunoașterea ca un proces social, ce se construiește prin efort colectiv, de a ști, de a înțelege și de a rezolva o problemă;
teoriile behavioriste, ce se centrează pe impactul recompenselor și sancțiunilor grupului asupra celui ce învață;
teoria interdependenței școlare, ce prezintă grupurile ca entități în cadrul cărora independența dintre membrii variază, esența unui grup ține de interdependența dintre membrii, iar modificările la nivel individual sau de subgrup produc modificări la nivelul altui membru al grupului sau al altui subgrup; o anumită stare de tensiune intrinsecă în cadrul grupului motivează dinamica spre realizarea scopurilor comune urmărite.
Aceste teorii evidențiază atât modul de învățare a comportamentelor sociale cât și aspecte concrete legate de procesul de socializare, de formare și schimbare a atitudinilor, de influență și control social, comunicare, aspecte care se regăsesc în viața cotidiană în clasele de elevi.
Procesualitatea și dinamica relațiilor dintre elevi și învățătorii și/sau profesorii în clasă este puternic influențată de tipurile de relații ce se cultivă; competiție, cooperare sau conflict. În ultimele decenii cercetătorii s-au ocupat de amenajarea grupului ca mediu de învățare, evidențiind eficiența ridicată a grupului de elevi ce îndeplinesc o sarcină de învățare comună. Dacă elevii sunt implicați în activități ce presupun cooperarea, atmosfera în clasă este mai bună.
Învățătoarea care utilizează strategia învățării prin cooperare trebuie să dețină următoarele competențe:
– competența energizantă ( capacitatea de a-i face pe elevi să dorească să se implice în activitate);
– competența empatică ce presupune abilitatea de a lucra cu elevii reușind să se transpună în situațiile pe care aceștia le parcurg;
-competenta ludică (capacitatea de a răspunde jocului prin joc);
-competența organizatorică ( abilitatea de a organiza colectivul în echipe de lucru și de a menține și impune respectarea regulilor);
-competența interrelațională ce presupune disponibilități de comunicare cu elevii, menită să dezvolte și la aceștia abilitățile sociale necesare integrării optime în colectiv, precum și alte competențe: științifice, psihopedagogice și metodice, manageriale și psihosociale. ”Învățarea prin cooperare reprezintă folosirea grupurilor mici în scopuri instrucționale, astfel încât elevii își maximizează atât propria învățare, cât și a celorlalți colegi”( Kate, Burke Walsh (1999), pg. 55). Printr-o astfel de situație de învățare elevii depind într-un mod pozitiv unii față de ceilalți, iar această interdependență pozitivă îi conduce la devotament față de grup, devotament de tipul “înotăm sau ne înecăm cu toții” .
Avantajele cooperării sunt:
-scopul grupului, maximizarea învățării tuturor membrilor, îi motivează pe elevi să obțină mai mult decât achiziții strict personale, ci rezultate bune pentru echipă;
-membrii grupului se consideră, fiecare în parte și ca grup, responsabili pentru a face muncă de calitate;
-ei își oferă reciproc sprijin personal și intelectual, bazat pe devotament și grijă față de celălalt;
-ei învață deprinderi sociale și le folosesc pentru a-și coordona eforturile pentru îndeplinirea scopurilor;
-toți membrii acceptă responsabilitatea de a conduce grupul, ca rezultat, grupul reprezintă mai mult decât suma părților;
-toți elevii au performanțe școlare mai bune decât dacă ar lucra individual;
-se fondează o varietate largă de forme de interacțiune (învațare în cuplu, în grupuri eterogene), care facilitează apariția sentimentelor de acceptare și simpatie;
-instaurează în grup buna înțelegere, armonia, conduita de facilitare a succesului celorlalți.
Caracteristicile de bază ale învățării prin cooperare sunt: obiectivele de grup; responsabilitate individuală; asigurarea șanselor egale de succes pentru fiecare membru al grupului; focalizarea pe sarcină; comunicarea deschisă, sinceră a unor informații semnificative între participanți; accentuarea asemănărilor și minimalizarea diferențelor dintre membrii grupului; atitudinea pozitivă a membrilor grupului (între ei, unii față de ceilalți).
3.2.1. Caracteristici ale realizării învățării eficiente
Eficiența activității de învățare este dată de raportul dintre efortul depus și performanța înregistrată în soluționarea unei probleme; capacitatea individului de a rezolva relativ ușor, cu promptitudine și rapiditate situații problemă, diverse și cu grad de dificultate din ce în ce mai mare, de a face față cu succes oricăror situații și provocări. În condițiile în care cunoștințele și capacitățile cuiva se dovedesc a fi utile în realizarea adaptării lui optime la solicitările realității avem un indiciu că cel în cauză a parcurs un proces de învățare eficient. De aceea, între condițiile care favorizează realizarea învățării eficiente și durabile enumerăm:
ocazionarea învățării – se oferă oportunități și prilejuri corespunzătoare;
provocarea învățării – există anumite motive (interese, aspirații, nevoi) pentru a învăța;
direcționarea învățăturii – se stabilesc scopuri și obiective;
sprijinirea învățării – există resursele necesare;
valorificarea învățăturii – conduce la achiziții valoroase și utile.
Iar caracteristicile învățării eficiente sunt:
este întotdeauna secvențială și contextuală;
nu este niciodată completă, deplină, pe o secvență dată;
este un proces individual chiar dacă se realizează prin cooperare în cazul unui grup;
presupune depășirea unor dificultăți;
dificultățile sunt benefice pentru că prin depășirea lor se ameliorează învățarea ulterioară;
produce satisfacții când rezultatele ei conduc la obținerea unor succese;
conduce la autorealizarea individului.”
3.2.2.Condiții pentru ca învățarea prin cooperare să fie eficientă
Învățarea prin cooperare are loc atunci când elevii lucrează împreună, în perechi, în grupuri mici pentru realizarea unui obiectiv comun; rezolvarea unei probleme, explorarea unei teme, producerea – crearea unor idei și soluții noi într-o situație dată. Dintre condiții ce definesc specificul învățării prin cooperare reținem:
Interdependența pozitivă cu rol constructiv se poate realiza prin fixarea în comun a obiectivelor învățării, interdependența obiectivelor, prin divizarea muncii în cadrul grupului, interdependența sarcinilor, prin împărțirea surselor în cadrul grupului, interdependența resurselor și acordarea de recompense comune, interdependența recompenselor.
Interacțiunea directă “față în față” între elevi se poate realiza prin comportamentul manifestat în rezolvarea sarcinilor de învățare elevii pot să-și exprime interdependența pozitivă.
Răspunderea individuală a fiecărui membru al grupului se poate realiza dacă elevii cooperează acordându-și ajutor și sprijin și asumându-și răspunderea pentru ceea ce fac.
Abilitatea elevilor pentru lucru eficient în grup și relaționarea interpersonală se poate realiza prin conducerea activității, prin luarea deciziilor, prin încrederea reciprocă, prin comunicarea deschisă și cinstită și prin soluționarea conflictelor.
Analiza și evaluarea eficienței activității în grup și stabilirea de măsuri pentru îmbunătățirea muncii în grup se face prin dezvoltarea atașamentul față de grup, grija față de celălalt indiferent de nivelul intelectual, clasă socială, apartenență etnică sau religioasă. Elevii trebuie ajutați să conștientizeze faptul că este în avantajul fiecăruia dintre ei dacă ceilalți colegi învață bine și constituie un dezavantaj dacă ceilalți nu învață suficient. Învățarea prin cooperare contribuie la dezvoltarea abilității elevilor de a înțelege perspectiva celuilalt din punct de vedere cognitiv și pe plan emoțional de a-și manifesta atașamentul, grija față de semeni, comportamentul de ajutorare al celorlalți; formarea de atitudini pozitive față de învățare, față de obiectele de învățământ și față de școală; relații constructive orientate spre rezolvarea sarcinilor.
3.2.3. Procesul de cooperare
Un proces de cooperare conduce la atitudini de încredere de prietenie și întrajutorare, la dorința de a răspunde la solicitările și nevoile celorlalți în vederea rezolvării prin eforturi comune a unor sarcini. Cooperarea determină creșterea sensibilității față de asemănările între membrii grupului și diminuarea până la anulare a diferențelor. M. Deutsch (1990) arată că ,,orice proces de cooperare se caracterizează prin:
comunicarea deschisă și sinceră a unor informații relevante între participanți;
accent pe evidențierea asemănărilor și minimalizarea diferențelor dintre membrii grupului;
atitudinea pozitivă a fiecărui membru al grupului, unul față de celălalt,
focalizarea pe sarcină.”
Cooperarea conduce la considerarea intereselor aflate în eventual conflict, drept o problemă comună ce trebuie să fie rezolvată prin eforturi comune, prin colaborare și cooperare. Învățarea prin cooperare presupune schimbări esențiale în modul de concepere și realizare a învățării:
transformarea claselor de elevi într-o comunitate de învățare în care competiția individualizată este înlocuită cu cooperarea bazată pe folosirea controversei constructive;
dobândirea de către învățători și profesori a unor abilități și competențe specifice.
3.2.4 Stadii ale învățării prin cooperare
Stadiile învățării prin cooperare sunt:
I. Orientarea constă în ceea ce face învățătorul sau profesorul pentru ca elevii să se cunoască, să se familiarizeze unii cu alții, să aibă încredere unii în alții, să discute principalele așteptări pe care le au.
II. Stabilirea normelor reprezintă o problemă a responsabilității de grup, a capacității de reacție la ceilalți, a cooperării, a luării unor decizii prin consens, a rezolvării de probleme.
III. Rezolvarea conflictelor care apar și fac parte din viața noastră. Elevii petrec mult timp urmărind modul în care ceilalți își exercită puterea asupra lor. Ei testează limitele.
IV. Productivitatea apare identitatea grupului. Coeziunea grupului este puternică. Apar și conflicte dar elevii sunt conștienți de proces și pot depăși situațiile conflictuale.
V. Destrămarea elevii se mută de la o grupă la alta, ceea ce duce la disconfort pentru unii, pentru că trebuie să se reacomodeze cu coechipierii lor. Parteneriatul cu alți colegi poate însă oferi șanse noi de împărtășire a unor experiențe eficiente de învățare.
3.3. Metode și tehnici de învățare prin cooperare
Învățarea nu se produce niciodată ca un act izolat. Ea se fundamentează întotdeauna pe experiența de viață și pe cunoștințele anterioare ale celui ce învață. Învățarea presupune realizarea unor conexiuni între ceea ce știu, înțeleg, cred și simt elevii, pe de o parte, și conținutul ce trebuie asimilat, pe de altă parte. Metodele adecvate care să potențeze funcționalitatea minții să stimuleze capacitatea ei de explorare și descoperire, analiză și sinteză, raționare și evaluare sunt moduri acționale și procedurale eficiente în raport cu unele obiective precise; stimularea și dezvoltarea gândirii critice constructive și eficiente a elevilor. Etapele considerate condiții specifice necesare stimulării procesului gândirii sunt:
1. Evocarea – elevii sunt îndrumați să-și amintească ceea ce știau dinainte despre un obiect sau o temă, să anticipeze și să stabilească scopuri pentru investigația lor. Scopuri și consecințe sunt:
implicarea efectivă, activă a elevilor în procesul de învățare;
elevii devin conștienți de propria lor gândire și-și folosesc limbajul propriu;
stimularea interesului și a dorinței de participare.
2. Realizarea sensului presupune că elevii vin în contact cu noile conținuturi de idei prin intermediul textului citit, audierea unei prelegeri și încearcă să integreze aceste idei în propriile scheme de gândire pentru a le conferi un sens și o semnificație, pentru a le înțelege. Scopuri și consecințe sunt:
menține implicarea și interesul stabilite în faza de evocare;
susține efortul elevilor în monitorizarea propriei gândiri (înțelegeri);
permite raportarea informațiilor noi la scheme mintale preexistente care, astfel se restructurează.
3. Reflecția presupune că elevii gândesc la ceea ce au învățat, raportând noile conținuturi la cunoștințele anterioare și prin aceasta reconstituindu-și scheme cognitive pentru a integra noile achiziții. În acest mod, elevii progresează în cunoaștere și se dezvoltă personal. Scopuri și consecințe sunt asimilarea cu adevărat a unor cunoștințe noi și restructurarea activă a schemelor mentale; (învățarea autentică și durabilă);
Câteva din metode de învățare prin cooperare sunt:
Brainstorming
Brainstormingul se traduce ,,Furtună în creier” sau ,,asaltul de idei”. Este cea mai răspândită metodă de stimulare a creativității în condițiile activității în grup. Principiile metodei spun că ,, o cantitatea determină calitatea”, asociația liberă, spontană de idei, cât mai multe, conduce la apariția unor idei viabile și inedite. Brainstormingul se poate realiza în perechi sau în grupe. Etape sunt:
Se alege tema și se anunță sarcina de lucru.
Toate ideile propuse se notează. În fața emiterii – producerii de idei trebuie încurajată participarea tuturor membrilor grupului. Se solicită exprimarea în fraze scurte, concrete. Se pot face asociații în legătură cu afirmațiile celorlalți. Se suspendă orice gen de criticism.
Se reiau pe rând ideile emise iar grupul găsește criterii de grupare a lor categorii-simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.
Se analizează și se selectează ideile originale sau cele mai aproape de soluții posibile pentru problema pusă în discuție. Se discută liber, spontan.
Se afișează ideile rezultate în forme cât mai variate și originale: cuvinte, propoziții, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalți. Mânuită cu profesionalism, flexibilitate și inspirație este o metodă care stimulează etica și lucrul în echipă.
Mozaic
Este o metodă de învățare prin cooperare între elevi. Această tehnică presupune următorii pași:
Construirea grupurilor de lucru inițiale. Clasa de elevi se împarte în grupuri de 4-5 elevi. Fiecare elev din grup are un număr cuprins între 1 și 4/5.
Învățătorul împarte textul ce urmează a fi studiat în 4-5 părți.
Constituirea grupului de experți și rezolvarea sarcinii de lucru. Elevii cu numărul 1 vor forma un grup, cei cu numărul 2 alt grup, ș.a.m.d. Fiecare grup de ,,experți” are sarcina de a studia o anumită parte din text repartizată de institutor. Elevii din grup o discută, încearcă să o înțeleagă pentru a fi capabili să o predea celorlalți colegi. Hotărăsc prin discuții, ideile principale și cum vor proceda pentru a le preda colegilor, astfel încât aceștia să înțeleagă cât mai bine.
Revenirea elevilor în grupurile inițiale și predarea conținutului pregătit celorlalți colegi. Când se realizează predarea reciprocă, elevii pot cere ,,expertului” lămuriri suplimentare în legătură cu fragmentul pus în discuție. Dacă mai există nelămuriri și neclarități cei în cauză pot adresa întrebări și altor ”experți” din același grup.
Tema se va trece în unitatea ei logică. Prin predarea reciprocă se realizează cea mai bună învățare a unui conținut informațional. La sfârșitul lecției, fiecare elev trebuie să stăpânească conținutul întregului text și nu doar a părții de învățare căreia a participat ca ”expert”. Este important ca institutorul să urmărească îndeaproape desfășurarea activității în cadrul grupurilor. Trebuie ca toți membrii grupului să participe la discuții, iar deciziile să fie rodul colaborării tuturor membrilor.
ȘTIU / VREAU SĂ ȘTIU / AM ÎNVĂȚAT
Este o metodă de realizare a sensului (de înțelegere, de comprehensiune) care ghidează lectura sau ascultarea unei prelegeri. Este precedată de regulă de alte metode care urmăresc reactualizarea tuturor cunoștințelor și experiențelor anterioare necesare înțelegerii temei respective (brainstorming). După obținerea listei neorganizate de informații desenăm pe tablă un tabel cu trei rubrici :
Se negociază ideile din lista de cunoștințe: Cele ce în urma discuției cu clasa au temeiuri pentru a fi considerate sigure vor fi trecute în rubrica,,știu". Cele controversate sau alte întrebări care apar în timpul discuției se trec în rubrica ,,vreau să știu".
Urmează lectura textului (sau ascultarea prelegerii ), timp în care elevii au anumite sarcini de lucru : completarea rubricii ,,am învățat".
Pentru a crea o interdependență pozitivă a elevilor, după lectura individuală a textului se impune compararea în grup a însemnărilor. După aceea rezultatele grupurilor (sau ale elevilor) vor fi comunicate rând pe rând și trecute în rubrica ,,am învățat”.
CIORCHINELE
Este o metodă de brainstorming neliniară care stimulează găsirea unor conexiuni între idei. Poate fi utilizată în inventarierea cunoștințelor și în reflexie. Etapele ei sunt:
Se scrie un cuvânt / o temă (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a foii de hârtie;
Se notează toate ideile, sintagmele sau cunoștințele care vă vin în minte în legătură cu tema respectivă în jurul acestuia, trăgându-se linii între acestea și cuvântul inițial;
Pe măsură ce se scriu cuvinte, idei noi, se trag linii între toate ideile care par a fi conectate;
Activitatea se oprește când se epuizează toate ideile sau când s-a stins limita de timp acordată;
Rezultatele grupurilor se comunică învățătorului sau profesorului, care le notează la tablă într-un ciorchine fără a le comenta sau judeca;
În etapa finală a lecției, ciorchinele poate fi reorganizat, utilizându-se anumite concepte supraordonate găsite de elevii sau de învățător sau de profesor.
GRUPAREA ELEVILOR ÎN FUNCȚIE DE
ATITUDINEA / POZIȚIA FAȚĂ DE O PROBLEMĂ
Este o tehnică de învățare prin colaborare bazată pe discuții / dezbateri referitoare la un subiect controversat. Are ca scop:
generarea unei dezbateri și folosirea proceselor de grup pentru a produce idei în urma unor discuții contradictorii;
încurajarea elevilor de a adopta poziții personale, bazate pe argumente satisfăcătoare, față de anumite teme / probleme a căror soluționare presupune exprimarea unor opțiuni, efectuarea unor alegeri bazate pe evaluări proprii;
Tehnica presupune parcurgerea următoarelor etape:
Prezentarea unei teme / probleme care suscită discuții, controverse și exprimarea unor opțiuni privind soluția acesteia. Rezolvarea acestei teme nu presupune avansarea unei singure soluții, ci a mai multora (cel puțin două), alegerea uneia sau a alteia dintre acestea fiind o problemă de opțiune personală (sau, uneori, de grup );
Elevilor li se cere să scrie / să producă, într-un timp determinat (3-4 minute) cât mai multe și mai convingătoare argumente în favoarea opțiunii realizate și argumentate împotriva alternativelor respinse;
Gruparea elevilor în funcție de poziția adoptată: cei care sunt pro se grupează într-un colț al sălii de clasă, cei care sunt contra (unei poziții) se grupează în alt colț al sălii de clasă. Astfel, se poate vedea prin gruparea spațială distribuția părerilor/opiniilor elevilor referitoare la o problemă controversată, care suscită mai multe soluții. Aceasta reprezintă o exprimare publică a gândirii fiecărui elev care obligă la formularea unui punct de vedere cât mai clar și mai bine fundamentat;
Prezentarea, de către grup (cei care sunt pro sau cei care sunt împotrivă) a argumentelor proprii care susțin poziția / atitudinea adoptată. Acest lucru se realizează de către un purtător de cuvânt, desemnat de membrii fiecărui grup. Este posibil ca unii elevi, mai ales din categoria indecișilor, să adere la o poziție sau alta în funcție de natura argumentelor și de forța de convingere a reprezentanților acestor grupuri. Purtătorii de cuvânt trebuie să fie cât mai convingători în pledoariile lor pentru a nu-și pierde aderenții și pentru ai face pe alții să se alăture grupului în cauză;
Fiecare grup trebuie să-si prezinte cât mai complet și sistematic argumentele care le susțin poziția adoptată, după ce s-a ajuns la stabilirea unei poziții-atitudini;
Exprimarea în scris a propriilor poziții și a argumentelor ce o susțin (eventual demonstrarea contraargumentelor) este o activitate de reflecție și exprimare responsabilă a unor idei, credințe, convingeri. A-i învăța pe elevi să gândească etic, cooperant, critic, constructiv și deschis, înseamnă a-i determina să-și schimbe poziția / atitudinea atunci când sunt nevoiți să o facă.
Tinem să precizăm că gândirea critică autentică nu presupune dogmatism, conservatorism și inflexibilitate ci, dimpotrivă, spirit etic, deschis, novator, cooperant, flexibil în schimbarea poziției dacă este susținută de argumente convingătoare.
Învățarea prin cooperare conduce la obținerea unor rezultate mai bune și de durată, având și alte consecințe asupra formării personalității elevilor. Dintre acestea, esențiale sunt:
dezvoltarea gândirii critice, constructive, creative și a metacognițiilor elevilor;
facilitatea transferului (de la grup la individ); ceea ce elevii învață, astăzi, în grup, mâine vor putea să facă singuri;
atitudini pozitive față de subiectul / tema studiat(ă); elevii se simt mai atașați față de problema la a cărei soluționare au contribuit efectiv, împreună cu ceilalți;
alocarea unui timp mai mare învățării efective; învățarea este ”adusă în clasă” și realizată în grup, în echipă;
superioritatea rezultatelor obținute; cooperând și colaborând, în cadrul grupului de învățare, elevii generează mai multe idei și soluții decât ar face-o lucrând individual; beneficiul fiecăruia este mult mai mare.
3.4. Învățarea în grupuri mici
Munca în grup în spațiul și timpul școlar presupune cooperare și activitate comună în rezolvarea unor sarcini de instruire. Cercetările de psihopedagogie și sociologia educației au evidențiat productivitatea mai mare a elevilor ce lucrează în grup și în același timp au contribuit la constituirea unei metodologii de muncă în echipă. Fără a desconsidera individualitatea elevului, metoda valorifică avantajele muncii școlare și extrașcolare în grup, asigurând condiții ca efortul comun să fie bine organizat și susținut. Munca în grup vizează cu deosebire aspectul social al învățării, dezvoltarea comportamentului social al elevului; o modalitate de îmbinare a învățării individuale cu cea de grup și, în același timp, o măsură de atenuare a unei individualizări exagerate. Utilizarea metodei impune cunoașterea modului în care pot fi alcătuite grupele, a mărimii și stabilității acestora, a conducerii evaluării și aprecierii lor.
Mărimea grupului este importantă în realizarea învățării. Aceasta depinde de natura și complexitatea sarcinii. Cu cât sarcina poate genera un flux de idei, cu atât grupul poate fi mai mare. Cu cât crește mărimea grupului cu atât descrește numărul celor care participă. Dacă grupul este mai mic atunci diversitatea de idei și opinii este limitată. De aceea, mărimea grupului să fie adecvată în funcție de sarcina propusă, favorizând astfel învățarea eficientă. Pentru început este recomandabil să se lucreze în perechi, treptat să se treacă la structuri mai complexe. Practica instruirii relevă că eficiență mai mare au grupurile de lucru constituite din 4-6 membrii în funcție de vârsta și nivelul elevilor, de specialitate.
Grupurile eterogene sunt de preferat celor omogene. Elevii mai slabi sau cu anumite dificultăți de învățare, au de câștigat dintr-o activitate la care participă alături de elevi mai bine pregătiți; pe de altă parte elevii mai bine pregătiți învață și ei atunci când sunt puși în situația de a-i ajuta pe colegii lor mai slabi, de a-i antrena în rezolvarea unor sarcini.
Într-un grup, elevii au posibilitatea să învețe unii de la alții și este mai ușor pentru cei cu abilități de nivel scăzut, să progreseze, deoarece responsabilitatea fiecărui elev, față de propria învățare și față de grup crește foarte mult, pentru că elevul reprezintă un sfert dintr-un grup de patru, elevul nu trebuie să aștepte ca alți 25 / 30 posibili participanți să-și spună părerea înainte ca el să poată fi implicat în activitate, iar grupurile oferă o șansă mult mai mică elevilor să stea pasivi și să privească ceea ce se întâmplă în clasă.
Este important să conștientizăm, că a angaja în activitatea de învățare bazată pe cooperare, presupune ca elevii să aibă anumite abilități sociale de a lucra împreună, de a-și împărtăși opiniile, de a accepta ideile celorlalți, de a influența, prin convingere adoptarea unor decizii.
Activitatea în grup se desfășoară după un plan:
analiza temei și a sarcinilor de lucru;
împărțirea sarcinilor pe membrii grupului,
documentarea asupra temei prin cercetarea resurselor;
emiterea unor teze asupra rezultatelor probabile;
efectuarea investigației propriu-zise;
notarea rezultatelor obținute și interpretarea lor;
întocmirea referatului final;
judecata, evaluarea și aprecierea rezultatelor.
III. Sarcinile de învățare trebuie să fie astfel formulate încât să angajeze gândirea de nivel conceptual în opoziție cu memorizarea unor fapte sau învățarea unei proceduri, să permită mai mult decât un singur răspuns, sau mai multe căi de a găsi soluția, încurajând elevii să aibă contribuții diferite. Natura și diversitatea sarcinilor de învățare mențin interesul și motivează elevii pentru a participa activ la soluționarea lor. Elevii trebuie să înțeleagă valoarea și semnificația cunoștințelor propuse spre învățare, să se angajeze în însușirea lor, să participe activ la rezolvarea lor. Învățarea prin cooperare este eficientă atunci când obiectivele ei sunt discutate și “negociate” în cadrul grupului, modalitățile de lucru sunt acceptate și puse în practică, iar produsele activității grupului sunt apreciate.
IV. Invățătorul sau profesorul are numeroase responsabilități atunci când se desfășoară activitățile pe grupe. El devine coparticipant la activitățile de organizare și realizare a învățării păstrându-și rolul de conducător al acestora. Uneori, el adoptă o poziție neutră, determinându-i pe copii să-și asume întreaga responsabilitate pentru ceea ce fac și spun, dar numai după ce aceștia s-au deprins să lucreze în grup. O problemă reprezintă ritmul diferit de lucru al grupelor. Chiar dacă elevilor li se acordă anumite limite de timp, inevitabil anumite grupuri vor termina mai repede. Se verifică dacă grupul și-a îndeplinit sarcina atribuită și dacă este pregătit pentru secvența următoare din lecție, după ce a raportat clasei ce s-a lucrat. Pot primi materiale noi pe care să le consulte; pot observa un alt grup, fără a deranja. Munca în grup este cel mai bun mod de a utiliza eficient timpul alocat instruirii, de a stimula participarea și implicarea în activitate a fiecărui elev, de a valorifica talentul și capacitățile fiecăruia. Câștigul elevului este dublu, el rezolvă mai ușor anumite sarcini și dobândește anumite abilități sociale care-i vor fi utile în activitatea profesională și socială ulterioară. Ei învață mai mult și mai bine când constată că cunoștințele asimilate au o utilitate. Învățarea pornește de la experiența de viață a elevului și presupune construirea și atribuirea unor sensuri și semnificații personale cunoștințelor însușite. Acest fapt determină restructurări ale schemelor mintale, dezvoltarea și progresul individual.
Evaluarea cu ajutorul unor tehnici și instrumente – dosare ce conțin produsele activității elevului, portofolii – dobândește un caracter formativ evidențiind progresul în plan cognitiv, personal și social al elevilor. Dobândirea de către elevi a unor abilități de a muncii în grup, prin colaborare, este esențială pentru viața lor de adulți.
Competiția este considerată în general, ca fiind cheia succesului în muncă, totuși realitatea este că succesul individual precum și cel colectiv depinde de cooperarea eficientă și de munca în echipă. Este important ca forma competitivă să fie alternată cu cea cooperativă, de ajutor, care să exerseze la elevi simțul de răspundere nu numai pentru munca proprie ci și pentru cea a colegilor din grupul de muncă. Avantajele fac din munca în grup o modalitate de instruire cu rezultate foarte bune când este folosită, îmbinată cu celelalte metode de care institutorul și elevii dispun. Pentru a promova și practica învățarea prin cooperare, institutorii trebuie să dobândească noi abilități referitoare la:
metodele de predare a deprinderilor de cooperare la elevi;
modul cum să monitorizeze și să intervină în activitatea elevilor în grup, pentru a îmbunătăți abilitățile de cooperare;
modul de alcătuire a grupurilor de elevi și de stabilire a obiectivelor învățării, astfel încât grupurile să poată lucra bine împreună;
promovarea interdependenței pozitive;
crearea unor controverse constructive care presupun cooperarea elevilor în cadrul grupului;
modalități de integrare a învățării prin cooperare cu activitățile de învățare bazate pe competiție interindividuală.
Din punct de vedere pedagogic, este important să echilibrăm instruirea frontală, individuală și în grupuri mici deoarece fiecare dintre acestea prezintă atât avantaje cât și limite.
CAPITOLUL IV:
ETICĂ ȘI SPIRIT DE ECHIPĂ
4.1. Se poate educa spiritul de echipă la școlari?
Există o sumedenie de beneficii ale acestei aptitudini asupra dezvoltării copilului. Spiritul de echipa este ,,dăunator" acestuia, atunci când nu este prezentat și introdus cum trebuie în viața lui. Cei care lucrează cu grupuri de copii trebuie să aibă grijă să implice toți copiii în aceeași măsură, să îi trateze la fel și să îi încurajeze în permanență în momentele în care simt că cedează. Altfel, aceștia se vor simți demotivați, vor dezvolta frica de eșec și se vor considera neputincioși sau incapabili să reușească în viața. Copiii trebuie îndrumați cu grija în acest proces și ajutați să depășească eșecurile sau temerile fără a-i afecta pe termen lung. Lucrul în echipă este un efort comun al tuturor participanților la proiect și presupune multe urcușuri și coborâșuri care trebuie controlate corespanzător.
Spiritul de echipa presupune dezvoltarea și învățarea unor abilitati si valori esențiale pentru copii: încredere, responsabilitate, cooperare, comunicare, prietenie (sociabilitate) etc. Deși aceasta capată cu adevarat sens când cel mic crește mai măricel, trebuie să implici copilul în activități de grup încă de când e micuț. Joaca și locurile pentru aceasta sau întâlnirile organizate de joacă creează fundația dezvoltării acestei aptitudini în copilărie. Copilul înțelege cel mai bine ce înseamnă să fii parte a unui grup atunci când este implicat în activități care aduna grupuri de copii diferiți, din medii diferite și pe care nu îi cunoaște foarte bine. Intotdeauna e bine să alegi pentru micuțul tău proiecte de grup care au un țel spre care să tindă. In lucrul în echipă copiii vor avea divergențe, neînțelegeri și chiar conflicte pe care vor trebui să le depășeasca pentru a urmări interesul grupului. Ori de câte ori este posibil, lasă-i să găsească singuri soluții la probleme comunicând și cooperând între ei. Sporturile de echipă sunt cele care îi învață cel mai bine pe copii ce este spiritul de echipă. Pentru ca membri unui grup să colaboreze mai bine în vederea atingerii scopului urmărit, ei trebuie să fie uniți și să se identifice ca făcând parte dintr-un grup. De aceea, grupul din care face parte copilul trebuie să capete o identitate proprie – o emblemă, un nume, o culoare sau să aibă un imn special. Este important ca micuții să se sprijine între ei la nevoie sau când întâmpina greutăți într-un joc sau o activitate de grup. Numai așa grupul va rămâne unit și va coopera în vederea îndeplinirii scopului urmărit. Incurajarea interna în cadrul grupului ajută la crearea unei stări de bine în interiorul echipei și oferă membrilor resursele necesare pentru a merge mai departe.
Ca să aibă succes, educarea (re-educarea) trebuie să fie plăcută, atractivă pentru majoritatea „victimelor”. De aceea, principalul mijloc formativ al noii forme de educație sunt activitățile sau jocurile. Educația fizică obișnuită, clasică, este condiționată de existența unor dotări materiale și unei calificări pretențioase a îndrumătorului (profesor de sport etc.). În schimb, jocurile sunt mult mai accesibile și eficiente decât gimnastica, sau alte activități sportive, sau activitățile obișnuite de petrecerea timpului liber. Jocurile pot fi practicate oriunde și oricând. Dacă urmărim, de exemplu, comportarea elevilor în cursul unei ore obișnuite de sport la școală, vom constata că profesorul e nevoit să le adreseze mereu îndemnuri, sau să le facă observații. Dar punându-i să se joace, ei se vor angrena cu mare interes de joc, fără a da semne de oboseală, singura problemă a instructorului fiind supravegherea lor pentru evitarea accidentelor.
Educația spiritului de ehipa se face cu ajutorul unor activități sau jocuri speciale. Acestea oferă un cadru prietenos pentru a asocia scopurile personale care motivează individul, orientate spre rezultate și avantaje de obicei individuale, cu crearea unui adevărat spirit de echipă, preocupat de randamentul și succesul grupului (echipei). Sunt cunoscute și răspândite jocurile competiționale (sportive: fotbal, volei etc.), care urmăresc învingerea cuiva: unii (puțini) câștigă, alții (mulți) pierd. Rezultatul este că cei care pierd sunt nefericiți, le scade încrederea în propriile forțe, se desolidarizează de restul comunității, tind să „emigreze”. Spre deosebire de acestea, jocurile de tip nou, urmăresc colaborarea sau cooperarea și au ca scop creșterea gradului de participare individuală, formarea capacității de rezolvare în colectiv a unor probleme. Ele pot servi la: îmbunătățirea spiritului de echipă, desființarea barierelor și stereotipurilor psihologice, creșterea încrederii în sine, a condiției fizice și mintale ale jucătorilor, creșterea solidarității și responsabilității. Fiecare joc impune jucătorilor să lucreze împreună ca să îndeplinească tema, sau sarcina jocului. Pentru a reuși, grupa va fi silită să folosească diverse mijloace și îndemânări: de comunicare, colaborare, soluționarea problemelor, încredere în colegi.
Un grup de indivizi care lucrează ca o echipă poate realiza lucruri pe care nimeni nu le poate face singur. Îndemânările exersate în timpul jocurilor de colaborare sunt necesare oricând, oricui, pentru a avea succes în viață. Substituindu-se realității, care adeseori sancționează încercările neizbutite, jocurile respective permit experimentarea și însușirea unor deprinderi necunoscute fără pericolul pedepsei, rușinii, respingerii. Ele devin mijloace relevante și puternice pentru: spargerea barierelor mintale dintre indivizi, concentrarea atenției, asigurarea implicării echitabile a tuturor membrilor grupului, creșterea randamentului activității colective, dobândirea unor calități personale avantajoase.
4.2. Exemple de echipe românești de aur
Orice român este mai performant decât un străin; dar orice pereche de români e mai perfomantă decât o pereche de străini !?
240 de spadasine din 46 de tări au participat în weekend la etapa de Cupa Mondială de la Barcelona. Dintre ele, cea mai bună a fost Ana Brinza, care a învins-o în finala (15-11) pe colega sa de club de la CSA STEAUA, Simona Gherman. România a cucerit media de aur și argint la individual. Din pacate, la proba la dublu, România nu a mai reușit performanța locului de aur, obținând locul patru în topul țărilor participante.
Fetele de la echipa naționala de handbal antrenate de Radu Voina au bătut Danemarca și au câștigat medaliile de bronz la Europene după ce, cu câteva ore înaintea finalei mici, au discutat cu Violeta Popa, psihologul chemat special din țară. România a câștigat meciul cu Danemarca și medaliile de bronz la Europenele feminine de handbal la o zi după usturătorul eșec din semifinalele cu Suedia.
"Fetelor le-a fost foarte greu pentru că, gândiți-vă, erau considerate printre favorite, iar lumea aștepta foarte mult de la ele. Toate astea înseamnă o mare presiune și, așa cum se întâmplă în sportul românesc, le-au lipsit elemente ale spiritului de echipa în momentele decisive, momente care să facă diferența". Chiar dacă nu consideră că este meritul ei pentru "renașterea" Naționalei, Violeta Popa regretă că nu a fost chemată în Danemarca mai devreme. Altfel, din păcate, din punctul ei de vedere, sportivii români au o mare problemă: “Le lipsește spiritul de echipa si de învingător. Este ceva care nu funcționează cum trebuie, oricât de mult ne-am strădui. Prea multă răutate, trebuie să devenim cetățeni mai buni și să învățăm ca lucru în echipa poate fi soluția.”
Echipa feminină de gimnastică a României va evolua la Jocurile Olimpice din 2020, aflându-se pe locul patru înaintea ultimei subdiviziuni din calificările în finala CM, din care primele opt ajung în finala competiției, dar și la Olimpiada de anul viitor. Președintele FR Gimnastică, Adrian Stoica, a declarat, pentru MEDIAFAX, înaintea intrării în concurs a echipelor Marii Britanii, Franței și Japoniei:
"Avem biletele pentru Jocurile Olimpice, aceasta este vestea bună a zilei de astăzi. Sincer, la feminin, nici nu ne-am pus problema că nu le vom obține, cu toate că lipsa spritului de echipa și-a spus cuvantul. Este neplăcut că am avut un concurs de calificări cu multe greșeli și trebuie să studem de ce campioane individuale nu pot fi și campioane cu echipa. Trebuie însă să avem capul pe umeri. Astăzi trebuie să fim mulțumiți cu calificarea la Jocurile Olimpice.”
In cadrul echipei de handbal Olchim Râmnicu Vâlcea exista 5 titluri individuale mondiale: Cristina Neagu: ”cea mai bună handbalistă din lume în 2016, cel mai bun inter stânga”, Ungureanu Paula: „cel mai bun portar feminin de handbal”, Steluța Luca: „cea mai buna conducătoare de joc”, Ionela Stanca: „cel mai bun pivot feminin mondial”, etc…și totuși acestă echipa nu a reușit să obțină niciodată titlul mondial. Steluța Luca, căpitanul campioanei la handbal feminin Oltchim Râmnicu Vâlcea, a acordat un interviu agenției de presă MEDIAFAX în care a vorbit despre situația la echipa vâlceană după înfrângerea cu Itxaco din ultimul meci de Liga Campionilor și despre antrenorul danez Anja Andersen.
R: Ce schimbări a adus Anja Andersen la echipa vâlceană?
S. L. : Am învățat ce înseamnă echipa, de fapt spiritul de echipă. Am mai spus că am învățat în trei zile cât nu am învățat în 22 de ani, referindu-mă la acest aspect, la spiritul de echipă, nu la handbal, cum poate a înțeles mai multă lume. Este extraordinar să te poți uita în ochii unei colege și să ne putem spune adevărul, exact ce credem despre ce se întâmplă la antrenament, cum merg lucrurile. Sursa: http://www.handball-world.Oltchim poate câștiga Liga Campionilor. Nu anul acesta, ci sezonul viitor! Dacă vom reuși chiar din primul sezon, va fi incredibil, dar planul este pentru anul ce vine. Oltchim va juca handbal așa cum Barcelona joacă fotbal", a spus antrenoarea daneză.
Apare inevitabil intrebarea: ”Cum un antrenor danez a reușit să dezvolte spiritul de echipă unor campioane romane, talentate și muncitoare?”
Și așteptările de la naționala de handbal masculin a României sunt mari înainte de startul Campionatului Mondial, cu atât mai mult cu cât fetele lui Radu Voina au cucerit medalia de bronz la Europene. "Știm ca va fi greu, dar vrem să trecem de grupa. Avem nevoie de doua lucruri pentru a reuși: spirit de echipa și concentrare", a declarat pentru HotNews.ro Cristian Gațu, președintele Federației Romane de Handbal.
La Olimpiada internațională de biologie, spre exemplu, cel mai bine clasat elev român a luat, în 2016, "argintul" de pe locul 70. La Informatică, trei elevii români au luat, anul acesta, "argintul" de pe locul 38 și "bronzul" de pe locurile 80 și 92. Primii clasați au fost elevi din Belarus, Bulgaria, Polonia, SUA, Georgia, Cehia, Japonia și China. Ultimul "aur" a venit în România în 2014 de pe locul 10. La matematică, România a câștigat cinci ediții din cele 50 de până acum. În schimb, Rusia a câștigat 15, iar Ungaria 6. În ultimii 10 ani, România s-a clasat între locurile 4 și 16. În schimb, Statele Unite, care-s în competiție de doar 36 de ediții, se clasează constant pe primele cinci poziții. Abonată la locul întâi este China, care a câștigat 16 din cele 25 de olimpiade la care a participat.
Ce e necesar pentru a obține „aur” pe echipă?
4.3. Ce presupune spiritul de echipă?
Spiritul de echipă este în strânsă legătură cu o altă abilitate pe care copiii trebuie să o învețe și să o stăpânească: cooperarea. Aceasta presupune inițial integrarea copilului într-un grup, ai cărui membri au un scop sau țel comun. Incercarea de a îndeplini misiunea presupune multe aptitutidini pe care copilul le va dezvolta din lucrul în echipă cu alți copii. Este o abilitate care oferă copilului fundația pentru reușitele de la maturitate.
Spiritul de echipă se formeaza cel mai bine între vârsta preșcolară și cea școlară, cu precădere în anii de școală. Copiii sunt implicați în gradinițe și școli în proiecte de grup care îi ajută să învețe ce înseamnă spiritul de echipă și să tragă foloasele acestuia în viața lor. Cel mai important lucru în lucrul în echipă este punerea interesului grupului deasupra oricăror interese personale – un lucru destul de greu de realizat la copii, care sunt adesea egocentriști și cred că lor li se cuvine tot. Avantaje și dezavantaje ale spiritului de echipa la copii sunt diverse. Exista o sumedenie de beneficii ale acestei aptitudini asupra dezvoltarii copilului. Spiritul de echipă este "dăunator" acestuia atunci când nu este prezentat și introdus cum trebuie în viața lui. Cei care lucrează cu grupuri de copii trebuie să aibă grijă să implice toți copiii în aceeași măsura, să îi trateze la fel și să îi încurajeze în permanență în momentele în care simt că cedează. Altfel, aceștia se vor simți demotivați, vor dezvolta frica de eșec și se vor considera neputincioși sau incapabili să reuseașcă în viața. Copiii trebuie îndrumați cu grijă în acest proces și ajutați să depășească eșecurile sau temerile fără a-i afecta pe termen lung. Lucrul în echipa este un efort comun al tuturor participanților la proiect și presupune multe urcușuri și coborâșuri care trebuie controlate corespanzător.
Spiritul de echipă presupune dezvoltarea și învățarea unor abilități și valori esențiale pentru copii:
încredere;
responsabilitate;
cooperare;
comunicare;
prietenie (sociabilitate) etc.
Cum înveți copilul spiritul de echipă? Implică-l în jocuri sau proiecte de grup încă de când e mic! După cum spuneam, spiritul de echipă este o calitate dobândită, iar tu, ca parinte, ai multe de făcut în acest sens. Deși această capată cu adevarat sens când cel mic crește mai măricel, trebuie să implici copilul în activități de grup încă de când e micuț. Joaca și locurile pentru aceasta sau întâlnirile organizate de joacă creeaza fundația dezvoltării acestei aptitudini în copilărie. Copilul înțelege cel mai bine ce înseamnă să fii parte a unui grup atunci când este implicat în activități care adună grupuri de copii diferiti, din medii diferite și pe care nu îi cunoaște foarte bine. Implică-l și alege proiecte și jocuri care au întotdeauna un țel! Intotdeauna e bine să alegi pentru micuțul tău proiecte de grup care au un țel spre care să tindă. In lucrul în echipă copiii vor avea divergențe, neînțelegeri și chiar conflicte pe care vor trebui să le depășească pentru a urmări interesul grupului. Ori de câte ori este posibil, lasă-i să găsească singuri soluții la probleme comunicând și cooperând între ei. Sporturile de echipă sunt cele care îi învața cel mai bine pe copii ce este spiritul de echipă.Găsiți o identitate proprie pentru grup! Pentru ca membri unui grup să colaboreze mai bine în vederea atingerii scopului urmărit, ei trebuie să fie uniți și să se identifice ca făcând parte dintr-un grup. De aceea, grupul din care face parte copilul trebuie să capete o identitate proprie – o emblemaă, un nume, o culoare sau să aibă un imn special.
Incurajează-i să se sustina între ei! Este important ca micuții să se sprijine între ei la nevoie sau când întâmpină greutăți într-un joc sau o activitate de grup. Numai așa grupul va rămâne unit și va coopera în vederea îndeplinirii scopului urmărit. Incurajarea interna în cadrul grupului ajută la crearea unei stări de bine în interiorul echipei și ofera membrilor resursele necesare pentru a merge mai departe.
Un studiu realizat la Universitatea Oxford din Marea Britanie arată că sportul făcut în echipă este mai sănătos decât cel făcut de unul singur. Cercetătorii au observat că persoanele care fac exerciții fizice în grup secretă o cantitate de două ori mai mare de endorfine decât cele care fac același tip de exerciții fără să aibă compania cuiva. Specialiștii pun acest lucru pe seama faptului că persoanele din prima categorie sunt mai motivate. Endorfinele, numiți și hormonii fericirii, contribuie la reducerea stresului, calmează durerile și îmbunătățesc sistemul imunitar.
4.3.1. Increderea
Încrederea fiecare membru al echipei se bazează pe susținerea fie emoțională, fie corporală, a celorlalți membri, pentru ca în timpul acțiunii să se simtă în siguranță. Coechipierii deja formați nu mai consideră în mod pesimist că o sarcină nouă e imposibilă (și nu găsesc scuze sau motive în acest sens), ci au încredere (pe baza experienței comune) că vor găsi o soluție. Totodată ei iau în considerație atât problemele colegilor, cât și cele din afara echipei.
Intr-o echipă nici unul din membri nu este mai important decat altul, fiecare aducându-și aportul, în funcție de abilitățile lui speciale, la atingerea rezultatului dorit. Bineînțeles că orice echipă are nevoie de un lider însă rolul lui este la fel de important ca al oricărui alt membru, echipa neputând funcționa făra nici unul din cei ce o compun. Pare simplu, însă competitivitatea este una din caracteristicile relațiilor dintre copii, și, de ce să nu recunoaștem, chiar și a relațiilor dintre adulți, ce știrbește încrederea elevilor ce nu reușesc la fel de bine ca cel cu care se compara și cu care este în competiție. Dar lucrul în echipa este o oportunitate perfecta de a învața să colaborezi cu ceilalți, indiferent de rolul pe care ți-l asumi în cadrul echipei și să înțelegi că adevărata competiție este cu propria persoană și nu cu prietenii sau colegii tăi. Important este să îți îmbunătățești calitățile și abilitățile personale, tinzând să devii mai bun cu fiecare experiența pe care o ai. Numai așa apare și rămane încrederea în fortele proprii. De aceea, copiii trebuie educați în direcția cultivării propriilor calități și îmbunătățirea lor prin experiențe variate, iar lucrul in echipa este o oportunitate perfecta. Nu se poate vorbi de spirit de echipă dacă fiecare membru îl privește suspicios pe celalalt, vorbesc urât unul cu altul sau se sapă pe la spate, evident! Dacă ți se pare că trăim într-o epocă în care „nu merită să ai încredere în nimeni” înseamă că ai ucis din start posibilitatea de a face parte dintr-o echipă de succes. Fiecare membru al echipei ar trebui să se poate baza, fără rezerve, pe ceilalți, exact ca în vechea zicală „toți pentru unul și unul pentru toți”.
Comunicarea
Este extrem de importantă. Dacă abia mormăiți un salut unul spre celălalt de dimineața, despre ce spirit de echipă poate fi vorba? Din păcate, ceea ce vrei să spui, cu ceea ce ai spus de fapt și cu ceea ce înțeleg ceilalți din ce-ai spus sunt lucruri foarte diferite! Incercați acest joc, iarăși foarte simplu: împărțiți-vă în două grupe, unii afară și alții înăuntru. Unul dintre cei „dinăuntru” să povestească ceva, cu mai multe personaje, o intrigă complexa și înflorituri. Apoi altcineva să repovestească același lucru, unuia venit „de-afară”. Acesta, la rândul lui să spună povestea altcuiva care va veni de-afara după el și tot așa. Când ultimul de-afară va veni în încăpere, povestea va suna cu totul altfel, vei vedea! Metoda învățării prin colaborare, în grupuri mici, are la bază principiul întăririi coeziunii grupului de lucru și al sporirii gradului de interacțiune între membri. Aceasta este eficientă în funcție de luarea în considerare a anumitor condiții:
componența grupului privită sub raportul vârstei și al nivelului intelectual al participanților;
mărimii grupului și a diferențelor dintre membrii grupului (eterogenitatea optimă); sarcina de lucru (să se preteze la colaborare);
existența unor mijloace de comunicare adecvate.
Elevii, în grupe de patru-cinci membri, învață un material stabilit de învățător sau profesor, discutându-l și ascultându-se unul pe altul, până când sunt convinși că-l stăpânesc cu toții. Învățătorul sau profesorul le adresează întrebări pentru a testa însușirea cunoștințelor, iar scorul grupului se obține prin aprecierea progresului fiecărui membru în raport cu performanțele sale anterioare. Metoda are meritul de a încuraja elevii să se sprijine unul pe altul în activitatea de învățare, corectându-și reciproc greșelile. Instruirea în grupuri mici constituie o alternativă din ce în ce mai uzitată, deoarece instruirea frontală limitează opțiunile instrucționale și este centrată pe cadrul didactic și nu pe elev. De asemenea, prin împărțirea clasei în grupuri mici, responsabilitatea fiecărui elev față de grup crește foarte. Munca în echipă dezvoltă capacitatea elevilor de a lucra împreună – o competență importantă pentru viața și activitatea viitorilor cetățeni.
4.3.3. Idealul comun
Ce diferență este între o echipă și o gașcă? Simplu! Gașca se formeaza pe baza de afinități. Tu poate nu și-ai ales colegii, te-ai trezit cu ei și n-ai ce face. Insă ceea ce va unește ar trebui să fie mult mai puternic decât la o banala gașcă de prieteni: idealul sau țelul comun. Ceea ce urmăriți să realizați împreună este un mobil suficient de puternic ca să vă unească. Iar mai presus de obiectivele concrete, și mai importante sunt valorile unei echipe. Cu cât liderul ei este mai priceput în exprimarea acelor valori și mai dibaci în a-i motiva pe ceilalți, cu atât echipa va avea mai mult succes!
Orice grup de elevi se adună pentru realizarea unor țeluri comune specifice, cunoscute și acceptate de toți participanții. Când echipa constituită în clasă are un țel clar și interesant pentru membrii ei, aceștia se mobilizează, entuziasmul le crește, apropierea de succes creează o stare de spirit constructivă, plină de bucurie. Fiecare membru al echipei vrea să participe la efort și la succes.
Idealul comun poate fi atins prin acțiunea coordonată a elevilor participanți, desfășurată conform unor reguli stabilite anterior.
4.3.4. Prietenia
Mulți experți occidentani au ajuns la concluzia că nu se poate neglija factorul uman într-o intreprindere de succes. Au încercat ei, și oricât de bine organizată și de bine gândită era activitatea, îi lipsea ceva… Pentru că oamenilor nu le place să fie rotițe dintr-un ceas. Chiar dacă este unul elvețian, de aur, care merge perfect. Oamenii au nevoie să se simtă… oameni. Să știe că cuiva le pasă de ei, independent de salariile sau bonusurile pe care le primesc. Și atunci când fiecare „pune suflet”, echipa va căpăta un „suflet” al ei, foarte puternic, care îi va susține pe fiecare dintre membrii la momentul necesar.
Din cauza acestor deficiențe grave de purtare, se impune reconsiderarea atitudinii oamenilor – în special de la noi – unii față de ceilalți și promovarea la scară mare a unor altfel de relații, mai plăcute și mai productive, bazate pe coeziune, pe solidaritate și lucrul în echipă. În noile condiții de cooperare, munca și societatea devin mult mai performante decât în cele bazate pe individualism și competiție, din cauza efectului sinergic (conform căruia suma e mai mare decât rezultă din simpla adunare a părților).
În cadrul unei echipe adevărate, sau al unei comunități performante, sau al unei națiuni competitive, individul contribuie conștient și benevol la succesul general, fără a fi interesat în primul rând de succesul sau gloria personală. Egoismul, dependența și controlul superiorilor este înlocuit cu parteneriatul, responsabilitatea și implicarea personală în rezultatele echipei (întreprinderii, națiunii).
În epoca actuală, pentru a reuși să supraviețuiască, o întreprindere, un grup, o națiune, necesită obligator aportul general de gândire și creativitate a tuturor elevilor, membrilor sau cetățenilor respectivi – ca astfel sa devină mai competitivă decât concurența. Nu puterea armelor, sau numărul de indivizi etc. va decide soarta și viitorul națiunilor, ci forța lor intelectuală – bazată pe contribuția mintală a tuturor membrilor lor. O echipă performantă este un grup interactiv de indivizi care își valorifică din plin talentele și capacitățile productive, deoarece le sunt valorificate ideile. Respectul de care se bucură le crește responsabilitatea. Buna circulație a informațiilor duce la niveluri ridicate de încredere și responsabilitate. Timpul disponibil este folosit eficient. Activitatea fiecărui membru are stabilite limite precise, ceeace creează libertatea și responsabilitatea realizării sarcinilor în mod eficient. Există un mare grad de autoconducere individuală, având ca rezultat luarea deciziilor în grup, cu efecte benefice asupra performanțelor echipei.
Un aspect important al formării spiritului de echipă, al solidarității și responsabilității, este accesul tuturor membrilor la un volum cât mai mare de informații pertinente despre activitatea echipei și a organizației din care ea face parte. De altfel „dorința de a cunoaște crește mereu; este precum focul, care trebuie mai întâi aprins de un factor extern, după care însă se extinde singur”. Oamenii bine informați iau decizii bune și își asumă responsabilitatea pentru ce fac. Informațiile care se difuzează în cadrul echipei trebuie să fie unele potrivite, date la momentul potrivit, iar membrii echipei trebuie să le prețuiască și să nu le risipească. Într-o echipă, membrii au atât roluri oficiale, cât și neoficiale. Cele oficiale sunt definite de responsabilitățile profesionale, iar cele neoficiale se stabilesc din cauza talentelor și îndemânărilor înăscute cu care fiecare membru contribuie la activitatea echipei.
Astfel, unii oameni au multe idei, alții sunt mai domoli și mai practici, alții au talent la organizare etc. Echipa ar trebui să identifice și aptitudinile care lipsesc membrilor ei, implicațiile lor asupra rezultatelor echipei și eventual modul de remediere a acestor lipsuri. Activitatea unei echipe se poate îmbunătăți cu ajutorul evaluărilor periodice a modului în care echipa funcționează ca ansamblu (nu cum își îndeplinește sarcinile de producție – aceasta oricum se face).
Relațiile din cadrul unei echipe satisfac următoarele nevoi umane de bază:
de integrare (să facă parte dintr-un grup);
de control (să cunoască limitele între care poate acționa în siguranță);
de afecțiune (să fie băgat în seamă, iubit).
Avantajele lucrului în echipă față de activitatea individuală sunt: creșterea calității rezultatului final , a fericirii și a învățării – atât pentru fiecare individ, cât și pentru grup în ansamblu
VoI încerca să răspund la întrebarea: „Cum se formează și se educă spiritul de echipă?
4.4. Cum se formează spiritul de echipă?
Toate bune, dar practic, cum poate să apară „echipa” și mentalitate specifică ei? În contrast cu concepția individualistă a pedagogiei tradiționale de la noi (dar răspândită și pe la alții), în străinătate au apărut idei despre un nou fel de educație, care valorifică avantajele acțiunii în echipă, ale lucrului în colectiv la proiecte comune. Ea caută să învețe oamenii să colaboreze eficient cu alți indivizi, să-și subordoneze interesul personal în folosul celui colectiv. Ideea n-a rămas doar pe hârtie. În țările avansate ea se aplică cu mare succes, deși nici acolo nu e o educație de masă. Pe baza ei se educă (și reeducă) numeroși tineri, adulți cu cele mai variate vârste și profesii, delicvenți minori, etc. Pentru ca o adunătură de indivizi disparați, care poate nici nu se cunosc unii pe alții, să devină coechipieri și să participe eficient la o activitate colectivă cu un scop comun asumat de toți, ori pentru ca într-o comunitate să apară coeziunea socială și atitudinea civică responsabilă, e necesară spargerea barierelor psihologice și inhibițiilor naturale care despart oamenii. Înainte ca ei să poată naște soluții eficace la problemele ridicate în fața grupului, sau să participe la o schimbare socială în comunitate, e nevoie să apară între participanți o încredere reciprocă și o comunicare reală, să-și schimbe mentalitatea tradițional condusă de instincte, frică, neîncredere, etc.
De asemenea, nevoia de toleranță, înțelegere și acceptarea necesităților sau drepturilor celor de altă etnie, sau culoare, sau cultură etc., impun renunțarea la unele apucături primitive, egoiste, distructive, instinctuale. Dacă e lăsată să se facă de la sine, o astfel de schimbare poate dura zeci de ani, iar uneori nici nu se mai face: datorită conflictelor interne (care atrag ca un magnet pe cele externe), comunitatea (grupul) dispare înainte de a se schimba, măturată de „străinii” mai competitivi. Din contră, schimbarea dirijată (prin educație) se poate face mult mai repede.
Însă pentru ca indivizii să acționeze în echipă, să coopereze eficient, este nevoie de o educație specială, neobișnuită la noi. Efortul de schimbarea mentalității este dificil, stresant, mare consumator de energie. Însă el merită făcut, din punctul de vedere al interesului colectiv.
CAPITOLUL VI
PROIECT DE CERCETARE METODOLOGICĂ
6.1. CADRUL OPERAȚIONAL AL CERCETĂRII
Motto: ,,Consideră elevul o făclie pe care să o aprinzi, astfel
Încât, mai târziu să lumineze cu o lumină proprie.”Plutarh
Consider că am reușit să creionez numai o parte din multiplele beneficii ale activităților în echipă sau în perechi, valențele formativ-educative ale acestora rămânând să fie totuși temă și subiect pentru specialiști, pedagogi și psihologi preocupați de acest subiect. Sper în reformarea învățământului, în necesitatea învățării metodologiei didactice, a căutării de noi metode, tehnici și procedee care să eficientizeze activitatea instructiv- educativă prin implicarea directă a copilului, metode care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenței, imaginației și creativității. Este nevoie de voință, curaj, ambiție din partea învățătorului de a înlătura conservatorismul, plafonarea și rutina și a îmbina armonios metodele clasice cu cele noi, îndrăznețe în crearea unui învățământ centrat pe copil cu scopul dezvoltării etice și morale.
Pentru că, așa cum afirma Ioan Cerghit, „pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de rețetar rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor, conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferența, etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învățământului pe noi trepte, ea nu se opune în nici un fel de inițiativei și originalității individuale sau colective de regândire și reconsiderare în spirit creator, a oricăror aspecte care privesc perfecționarea și modernizarea metodologiei învățământului de toate gradele”. În fond creația, în materie de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire și îmbunătățire a condițiilor de muncă în instituțiile școlare.
IPOTEZA CERCETĂRII
SCOPUL CERCETĂRII
Scopul ales are un dublu aspect:
subiectiv – Învățare, asimilarea pe termen lung a regulilor de lucru în echipă;
– Aplicarea regulilor de lucru în echipă pentru obținerea unui rezultat
calitativ;
obiectiv – Optimizarea procesului de predare – învãțare – evaluare.
Mijloacele prin care am realizat scopul cercetării:
referitor la perfecționare :
– informare temeinicã psihologicã, pedagogicã și metodicã asupra cerințelor temei ;
– aprofundarea curriculum-ului național: plan cadru, programã școlară, manuale alternative, metodici, ghiduri, auxiliare didactice, lucrãri de specialitate privind metodologia predării și învățării cu ajutorul metodelor aplicate pentru lucrul în echipă;
referitor la optimizarea procesului instructiv-educativ :
– reactualizarea și îmbogățirea cunoștințelor referitoare implicațiile etice ale lucrului în echipă la școlarului mic ;
– noilor principii și concepții privind factorii care asigură fundamentarea valorilor etice și modalități de dezvoltare a gândirii, creativității și personalității școlarului mic în cadrul activităților în echipă;
Aceste date teoretice vor fi permanent ilustrate cu aspecte din activitatea practică și vor constitui conținutul practic-aplicativ al temei prin valorificarea experienței personale.
OBIECTIVELE SPECIFICE
Stabilirea modalitãților de utilizare eficientã în timpul activităților în echipă, a strategiilor care vizează dezvoltarea valorilor etice;
Prezentarea unor modele de activitate didacticã ca sugestii metodice pentru eficientizarea activităților în echipă, în grup și în perechi..
ALEGEREA EȘANTIONULUI
Pentru a aplica aceasta cercetare în condiții optime, am ales eșantionul cercetării, un grup ținta format din 113 elevi (54 fete, 59 băieți) din clasa a III-a, de la școli gimnaziale diferite, cu vârste cuprinse între 8 și 9 ani, proveniți din medii familiale diverse (biparentale, părinți cu studii școlare, cu situații sociale, etice, morale, financiare diferite), care au îndeplinit următoarele condiții:
– vârsta școlarilor este cuprinsă între opt și nouă ani;
– școlarii fac parte din medii sociale diferite;
De aceea, mi-am propus să cercetez dacă se pot dezvolta valorice etice și se poate structura mintea etică la școlarii mici ( 8-9ani ).
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,HENRI MATHIAS BERTHELOT” din Ploiești, ce are în componența clasei a III a B, 34 școlari, ce trăiesc în condiții urbane, medii de trai;
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.13 din Ploiești, ce are în componența clasei a III a, 18 școlari de etnie romă, ce trăiesc în condiții sociale de trai precare;
ȘCOALA GIMNAZILĂ NR.141, din sectorul 1 al orașului București, ce are ce are în componența clasei a III a A, 38 de școlari, cu un nivel de trai foarte bun, chiar excelent din punct de vedere financiar.
ȘCOALA GIMNAZIALĂ VALEA TÂRSEI din cartierul-sat al orașului Breaza, județul Prahova, ce are în componența clasei a III a, 23 de școlari, ce trăiesc în condiții rurale, de trai medii.
DESIGN-UL CERCETĂRII
Proiectul experimental s-a desfășurat la toate cele patru școli enumerate mai jos, la clasa a III a, clasă la care organizez și eu activități de predare-învățare-evaluare.
-ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,HENRI MATHIAS BERTHELOT” din Ploiești, ce are în componența clasei a III a B, 34 școlari, ce trăiesc în condiții urbane, medii de trai;
-ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.13 din Ploiești, ce are în componența clasei a III a, 18 școlari de etnie romă, ce trăiesc în condiții sociale de trai precare;
-ȘCOALA GIMNAZILĂ NR.141, din sectorul 1 al orașului București, ce are ce are în componența clasei a III a A, 38 de școlari, cu un nivel de trai decent, chiar excelent din punct de vedere financiar.
-ȘCOALA GIMNAZIALĂ VALEA TÂRSEI din cartierul-sat al orașului Breaza, județul Prahova, ce are în componența clasei a III a, 23 de școlari, ce trăiesc în condiții rurale, de trai medii.
Cercetarea pedagogic s-a realizat fără clasa de control, comparând rezultatele obținute de elevi de la o etapa la alta și chiar evoluția însăși a elevilor în cadrul activităților în echipă. Fiind integrată în procesul de învățământ, cercetarea este transformată treptat într-o activitate caracterizată prin naturalețe, astfel încât rezultatele nu au mai fost afectate de factorii ,,noutate” și ,,entuziasm”. Acestea au fost urmărite de-a lungul parcurgerii a trei unității de învățare, știut fiind faptul cã, în domeniul instructiv-educativ, acumularea cantitativã ce duce la saltul calitativ dureazã, fiind uneori greu de sesizat. „Atingerea unui scop decisiv presupune adesea trecerea prin salturi parțiale, intermediare, de care trebuie sã se ținã seama”.( Stoian, Stanciu (1969), pag. 126). Folosirea unei metodologii adecvate a avut ca scop acumularea unei cantitãți suficiente de date, de informații concrete, obiective, complete, a cãror analizã și interpretare ulterioară să conducă la răspunsuri sau soluții științifice, la concluzii viabile. Ca metode de măsurare, înregistrare și colectare a datelor am folosit:
observația;
experimentul pedagogic;
ancheta prin interviu (chestionare și interviu);
paginile de jurnal reflexiv;
metoda bibliografică.
Metodele de cercetare pedagogicã au valoare științificã și eficacitate educaționalã numai dacã sunt privite ca acționând în intercondiționare, ca alcătuind un sistem metodologic unitar .
Majoritatea metodelor parcurg, într-un fel sau altul, aceeași succesiune de pași:
prelucrarea cerinței, într-un sens foarte larg, pornind de la definirea acesteia, continuând cu identificarea aspectelor relevante pe care le conțin și terminând cu obiectivele urmãrite;
culegerea de informații deja cunoscute, altele noi, datele furnizate de alte discipline de învãțãmânt, care împreunã vor forma conținutul unui material scris (proiecte ale activității didactice);
ordonarea informațiilor prin punerea lor într-o formă inteligibilă, ușor detectabilă: sortare, grupare, notare;
rafinarea informațiilor, prin stabilirea de relații între acestea, similitudini și
diferențe, analogii, raporturi cauze-efect, combinații între informații, modele pe baza informațiilor;
producerea de idei prin reconcentrarea asupra problemei, urmată de o emisie
liberă a ideilor de rezolvare a cerinței.
S-a înregistrat conceperea a cât mai multor alternative, într-o formă brută, necenzurată;
prelucrarea ideilor printr-o examinare critică, obiectivă, prin evidențierea defectelor, prin comparare, refacere, îmbunătățire, testare;
aplicarea ideilor;
repetarea procesului pentru a deveni obișnuință naturală, având rolul formării unui
veritabil comportament etic în raport cu colegii care fac parte din echipă.
Observația
Observația este una dintre cele mai larg utilizate metode și constã în înregistrarea datelor și constatărilor așa cum se prezintã. Ea poate fi spontană sau științifică (sistematică). Pentru elaborarea acestei lucrări am folosit în special observația sistematică, pornind de la anumite ipoteze, recurgând la verificări pe parcursul desfãșurării și la reorientari în funcție de factorii spontani ce intervin. Elementul specific ce caracterizează observația științifică este caracterul ei integral, sistematic și organizat. „Observațiile științifice pot fi clasificate dupã finalitatea lor în: observații de explorare, observații de diagnostic, observații experimentale” ( Drãgan, I. Nicola, I. (1993), pg. 38).
În investigație am folosit atât observarea în grup, în echipă, cât și cea individuală, pentru a putea observa evoluția unor comportamente în colaborare cu alți membri ai echipei. Observarea s-a desfășurat după un plan cu scop și obiective stabilite. Am creat cadrul necesar pentru observare pe care am repetat-o în condiții variate și am consemnat imediat cele observate în fișele de observare:
Fișa nr.1 asupra unor forme de comportament în cadrul activităților în echipă;
Fișa nr.2, referitoare la valorilor etice.
Constatările au fost analizate, măsurate și interpretate.
Fișa nr.1
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE ASUPRA UNOR FORME DE COMPORTAMENT ÎN CADRUL ACTIVITĂȚIILOR ÎN ECHIPĂ
Fișa de observație nr.2
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE ASUPRA VALORILOR ETICE
Nume si prenume elev: Clasa: Școala:
Rezolvă cu ușurință ,,cerințele” fără a discuta cu colegii sau pricepe greu și are nevoie de mai multe explicații din partea colegilor pentru a putea înțelege ?
2. Ajută temeinic, cu interes și plăcere sau superficial, fără interes și fără plăcere ?
3. Acționează în mod mecanic, fără a prinde legăturile cu înțeles sau face asociații cu înțeles, pentru a pricepe cât mai bine care sunt sarcinile de lucru în echipă ?
4. E harnic și ascultător ? Are disciplina
muncii ? Își lucrează regulat sarcinile în echipă ?
5. Are stăpânire de sine sau este lipsit
de control ?
Participă la viața clasei și a grupelor din care face parte? Acceptă cu plăcere sau neplăcere sarcinile ECHIPEI?
7. Este o fire veselă și optimistă, care se bucură de viață sau e o fire închisă, deprimată, care nu se bucură de viață ?
8. Este energic, plin de vigoare sau e slab și fără vlagă ?
9. Se emoționează ușor sau își păstrează calmul? 10. Comunică cu colegii săi de echipă?
Experimentul pedagogic
O altã metodã de cercetare utilizatã în investigație a fost experimentul pedagogic. Alfred Binet, fondatorul psihologiei experimentale, dar și unul dintre pionierii pedagogiei experimentale, depășește etapa pedagogiei ,,experienței”, pledează pentru și fundamentează o pedagogie experimentalã, analizând anumite funcții psihice și raportându-le la consecințele pedagogice corespunzătoare. Considerând vechea pedagogie „o căruță veche care scârțâie și înaintează foarte încet, dar care, în fine, merge”, Binet admite că înnoirea poate veni din experiment și din anchetă, vizând în special psihologia copilului, deoarece „ele reprezintă experiența, controlul, precizia, adevărul”( Binet, A. (1975), pg 246). Experimentul pedagogic presupune crearea unei situații noi prin introducerea unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale, cu scopul verificării ipotezei care a declanșat aceste inovații. Cercetătorul care utilizează calea experimentală pentru a verifica, testa propriile ipoteze încearcă, pe această cale, sã controleze anumiți factori ai procesului educativ, să surprindă relația invizibilă sau nebănuită dintre elementele situației sau faptului pedagogic studiat și, pe acest fundament, să propună o atitudine practică cu efect de optimizare. Deoarece obiectul experimentării din sfera educației este extrem de variat, nu numai complex, s-au realizat mai multe clasificări ale acestei metode, dupã mai multe criterii (Stoian , Stanciu, (1969) , pg. 127-128):
1. dupã numãrul persoanelor supuse experimentării;
2. după scopul cercetării;
3. după condițiile în care se realizează;
4. după durata experimentului;
Cercetarea s-a desfãșoarã în mai multe faze: faza pregătitoare, faza de efectuare și faza de evaluare a rezultatelor. În etapa de efectuare propriu-zisã (care este de cea mai mare importanță), nu am intervenit cu variabile în evoluția normală a faptului pedagogic.
Variabilele unui experiment pot fi:
independente, care sunt reprezentate de elemente noi, de inovațiile introduse de cercetător pe baza sistemului ipotetic prealabil. Independența acestor variabile se referă la faptul că prezența lor nu se constată în desfãșurarea normală a faptului pedagogic ;
dependente, care apar ca efect, ca produs al variabilei independenței controlate de cercetător. Ele sunt „formate din totalitatea modificărilor ce s-au propus în urma inovațiilor introduse”.( Nicolae, I., Farcaș, D. (1993), pag. 19)
intermediare, care „mijlocesc relațiile dintre variabilele independente și cele dependente. Ele sunt de natură psihică și socială , adică aparțin sferei personalității umane și climatului psihosocial care intervin în acest proces . Aceste variabile intermediare pot fi considerate variabile exterioare și e de dorit ca în cursul desfășurării unui experiment intervenția lor să se reducă la minim. Activitatea elevilor ca subiecți ai educației s-a materializat în diverse produse: proiectele activităților, caiete de lucru în echipă, fișe de lucru în perechi, în echipă. Analiza acestora a fost oportună pentru aprecieri asupra muncii elevilor. Analiza tuturor acestor produse mi-a oferit atât prilejul unor reflecții retroactive, cât și posibilitatea elaborării de previziuni referitoare la dezvoltarea personalității elevilor și, implicit, a potențialului etic.
Ancheta prin interviu
O altã metodã de cercetare pedagogicã este ancheta prin interviu. Metoda anchetei am realizat-o prin interviu (convorbire și chestionar). Interviul presupune formularea unor întrebări relevante pentru finalitatea cercetării, oferind imaginea opiniilor și aptitudinilor celor cu care se discutã . Interviul poate fi:
structurat (când succesiunea și forma lingvisticã a întrebãrilor este pregatitã anterior cu minuțiozitate);
nestructurat (se precizeazã exact doar problema pusã în discuție și se dau indicații
generale pentru orientarea ideilor ca atare, fãrã a se urmãri mersul discuției pas cu pas).
O variantã de interviu este convorbirea, cu o largă aplicabilitate la clasele I-IV.
Chestionarul este utilizat pe scară largă în cercetările pedagogice și cuprinde o succesiune de întrebări având ca finalitate obținerea de răspunsuri ajutătoare în abordarea temei de cercetare. Întrebările utilizate în construirea unui chestionar pot fi:
întrebări închise (în cazul în care la o întrebare se dau cateva răspunsuri posibile, iar fiecare persoanã chestionată va alege unul din rãspunsuri conform propriei sale opțiuni);
întrebări deschise (în cazul în care întrebarea nu are un rãspuns preformulat, lăsând totală libertate de formulare a rãspunsului celui chestionat);
întrebari cu rãspunsuri la alegere (precodificate, în cazul când unei întrebări i se formulează răspunsuri nuanțate de cãtre cercetător, iar cei chestionați vor opta pentru unul din răspunsurile așteptate sau vor propune o variantã originală de rãspuns).
Conform literaturii de specialitate, au fost elaborate, începând din anii 1990, seturi de chestionare menite să analizeze nivelul metacognitiv în rândul subiecților. Am considerat însă că ar fi mai eficient dacă aș crea propriile mele chestionare, care să răspundă problematicii cercetării mele și profilului elevilor clasei mele. Ținând cont de aspectele enumerate, am elaborat trei astfel de chestionare.
În Chestionarul 1 (Anexa 1), elevilor li se solicită să-și exprime, prin încercuire, părerea despre aspectele dificile sau a celor preferate, din cadrul activităților în echipă. De asemenea, sunt chestionați asupra unor aspecte din experiența personală și de modul în care definesc ei colaborarea, sau, în general, referitor la modul de lucru, la conștientizarearegulilor de comportament într-o echipă. În partea de final a chestionarului, elevii au avut de completat enunțuri referitoare la abilitățile ce țin de experiența lor personală, precum: activități interesante/plictisitoare la școală, sarcini, teme dificile/interesante etc. Aplicarea acestui chestionar, a fost primită cu entuziasm de către elevi.
În continuarea primului chestionar, am elaborat Chestionarul nr. 2 (Anexa 2), care vizează valorile etice ce privesc procesul de învățare, elevii fiind invitați să reflecteze cu privire la procesele care le-au fost de ajutor sau care i-au împiedicat în desfășurarea activităților în echipă. Sunt chestionați așadar asupra modalităților în care lucrează mai ușor în grup, asupra activităților școlare care îi ajută să învețe mai bine, modului și timpului de lucru, tehnicilor de învățare. În cadrul acestui chestionar, i-am invitat pe elevii mei la autoreflecție în ceea ce privește tematica unor activități interesante în echipe din cadrul obiectelor de studiu din arii curriculare diferite. Ultimul punct al chestionarului reprezintă o autoevaluare printr-o scară de valori numerice, elevii având sarcina de a colora cifra corespunzătoare nivelului de satisfacție asupra propriului proces de dezvoltare în cadrul echipei. Înainte ca elevii să completeze scara de clasificare din chestionar, am completat și eu o astfel de scară pentru fiecare elev în parte, în scopul efectuării unei analize obiective și obținerii unei perspective conforme cu realitatea asupra profilului elevilor.
Cel de-al treilea chestionar (Anexa 3), le propune elevilor să completeze, pentru fiecare disciplină studiată în parte, aspecte atractive sau dificile întâlnite pe parcursul activităților în echipă, desfășurate la clasă. De asemenea, elevii au fost solicitați să motiveze alegerile făcute.
Aplicarea chestionarului a condus la sesizarea diferențelor. De aici am desprins atât dorința de colaborare a fiecărui elev cu colegii lui, dar și capacitatea de lucru în echipă. Indiferent de structura unui chestionar, aplicarea sa cu efecte pozitive pentru cercetare solicită respectarea unor exigențe de formulare a întrebărilor, de aplicare a chestionarului, de explicitare a scopului utilizãrii lui, de prelucrare a datelor obținute în urma chestionării exigente, de care eu am ținut seama în aplicarea lui la clasă.
Jurnalul reflexiv
Jurnalul reflexiv se înscrie în rândul metodelor alternative de evaluare și presupune din partea elevului o serie de însemnări asupra experiențelor trăite în procesul cunoașterii. Am aplicat această metodă, întrucât consider că este o foarte bună strategie de evaluare pentru nivelul de dezvoltare a valorilor etice. Prin aplicarea acestei metode, se poate analiza modul în care elevul a reflectat asupra propriului proces de dezvoltare, ce concepte a învățat, ce sentimente, atitudini a trăit, a experimentat. După parcurgerea fiecărei unități de învățare, am aplicat această metodă prin intermediul unei fișe de lucru intitulată sugestiv „Pagină de jurnal”. Le-am propus astfel elevilor un dialog cu ei înșiși, prin completarea fișei cu evenimente semnificative din activitățile desfășurate, curiozități referitoare la tematica abordată, deprinderi sau abilități formate, aspecte care le-au creat o satisfacție deosebită pe parcursul unității de învățare. Paginile de jurnal completate de fiecare elev au reprezentat filele jurnalului reflexiv întocmit pentru fiecare dintre cele trei unități de învățare, elevii înregistrând în el experiențe, sentimente, opinii, gânduri împărtășite cu un punct de vedere etic. Astfel se realizează o autoreglare a învățării și un control asupra cunoștințelor obținute.
Elevii au completat paginile de jurnal destul de greoi la început, solicitând ajutorul meu în scopul dirijării reflecției prin anumite întrebări. Acest lucru s-a datorat și faptului că elevii nu erau obișnuiți să reflecteze asupra propriei activități, nu aveau noțiuni etice și de evaluare a propriului comportament.
Metoda bibliograficã
Am apelat la metoda bibliograficã pentru a selecta materialul bibliografic referitor la tema abordatã, alegând ceea ce se potrivește cel mai bine la clasele unde s-a desfășurat activitatea .
Anexa 1
CHESTIONAR I
Incercuiește varianta corectă care ți se potrivește:
1. În activitățile de ECHIPĂ îmi place:
– Să rezolv sarcinile singur; DA/NU
– Să caut o soluție la problemele care apar în activitatea de echipă; DA/NU
– Să caut mai multe căi de rezolvare la problemele apărute; DA/NU
– Să colaborez cu colegii; DA/NU
– Să lucrez la proiecte; DA/NU
– Să răspund la întrebări. DA/NU
2. Când nu mă descurc să îndeplinesc sarcinile primite în cadrul echipei:
a. Mai încerc o dată;
b. Cer ajutor doamnei învățătoare;
c. Cer ajutor de la părinți;
d. Cer ajutor partenerilor de proiect;
e. Caut pe internet.
f. Altceva (completează) ………………………………………………………
3. Când lucrez în echipă prefer :
a. Să desenez;
b. Să caut informațiile teoretice;
c. Sa fac un o schemă;
d. Să povestesc o întâmplare, un eveniment;
e. Altceva (completează) ……………………………………………………………………
Completează enunțurile cu răspunsurile proprii :
4. Cel mai interesant lucru referitor la activitățile în echipă este să ………………………….…
5. Cel mai plictisitor lucru referitor la activitățile în echipă este să ………………………….
6. Cele mai grele lucruri referitor la activitățile în echipă sunt :………………………………
7. Rolul meu preferat în echipă este să …………………………………………………………
Anexa 2
CHESTIONAR II
1) Cum reții informațiile noi mai ușor?
a) Când sunt rostite (oral) și le asculți;
b) Când sunt scrise și le poți citi (vedea);
c) Când sunt schematizate, desenate;
d) Altă variantă: ……………………………………..
2) Activitățile în echipă te ajută să înveți cum să te comporți în situații diverse cu colegi diferiți? DA/NU
3) Cum preferi să lucrezi la școală?
a) Individual;
b) În echipă.
4) De cât timp ai nevoie, acasă, într-o zi, pentru realizarea sarcinilor primite într-o activitate în echipă? ………………………………………………………………………………………………………………………..
5) Crezi că activitățile în echipă îți sunt folositoare? De ce? ………………………………………………..
6) Numește 3 proiecte în echipă care ți-au plăcut în mod deosebit în semestrul acesta:
Tema: …………………………………………………………………, disciplina: ……………………………
Tema: …………………………………………………………………, disciplina: ……………………………
Tema: …………………………………………………………………, disciplina: ……………………………
7) Numește 3 activități de grup dificile din semestrul acesta, care ți-au dat ”bătaie de cap”:
Tema: …………………………………………………………………, disciplina: ……………………………
Tema: …………………………………………………………………, disciplina: ……………………………
Tema: …………………………………………………………………, disciplina: ……………………………
8) Pe o scară de la 1 la 10, cât de mulțumit(ă) ești de învățarea ta de până acum? Colorează căsuța potrivită!
Deloc mulțumit(ă) Extrem de mulțumit(ă)
Anexa 3
CHESTIONAR III
Completează tabelele următoare cu informații corespunzătoare:
4.2. DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII DE CERCETARE
Cercetarea a cuprins trei etape:
1.Etapa constatativă a constat în utilizarea mai multor metode și procedee de cunoaștere a particularităților etice și deprinderi de lucru în echipă ale elevilor clasei.
In perioada 12 septembrie – 30 septembrie 2016, am desfășurat etapele proiectului „SĂ CREȘTI MARE PUI DE OM”. Am aplicat chestionarele, am notat în fișa de observație comportamentul elevilor pe parcursul activităților în echipă. La toate disciplinele am lucrat în echipe. Cunoașterea capacităților de învățare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc, gradului în care stăpânesc cunoștințele și abilitățile necesare asimilării conținutului etapei care urmează și cunoașterea regulilor de comportament într-o echipă, reprezintă condiții hotărâtoare pentru reușita activității didactice. Subliniind rolul și însemnătatea acestui tip de evaluare pentru integrarea elevilor în activitatea care începe, R. Ausubel conchide: „Dacă aș vrea să reduc toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare. Asigurați-vă de ceea ce el știe și instruiți-l în consecință.” ( Cerghit, I., Radu, I.T., Popescu, E., Vlăsceanu, L., 1991, p. 111). De aceea, înaintea unei activități în echipă, am discutat despre regulile de conduită într-un grup, despre rolul fiecaruia în echiipă, și despre sarcinile pe care urmează să fie rezolvate.
Inainte de fiecare activitate în echipă, le-am lăsat libertatea de a se organiza singuri în echipe și de a-și gândi proiectul așa cum doresc ei, fără indicații din partea mea. În cazul proiectelor, pentru a fi creativi, am oferit elevilor o perioadă de trei zile, timp în care să-și stabilească componența echipei, sarcinile fiecăruia și să-și schițeze un plan al proiectului, dar i-am informat despre sarcini, despre termene și despre produsul final. După această perioadă de elaborare a planului de proiect, am adresat elevilor o serie de întrebări, după cum urmează:
Ce faci atunci când lucrezi la proiectul dat?
De ce informații ai nevoie?
Cum vei face față problemelor apărute în timpul lucrului?
Care sunt sarcinile fiecărui membru al echipei?
Ce înveți din acest proiect?
La prima dintre întrebări, numai 5 dintre cei 33 de elevi ai clasei mele au reușit să formuleze niște pași concreți pe care urmează să-i respecte în desfășurarea proiectului dat. De asemenea procentul (5-7%) a fost apropiat și la celelalte clase ce fac parte din cercetare. De asemenea, puțini au notat pe o fișă care sunt informațiile de care au nevoie. Numai 7 elevi ai clasei au enunțat, după finalizarea proiectului, ce li s-a părut interesant/dificil în timpul lucrului în echipă, marea majoritate a elevilor oferind răspunsuri evazive precum:,,totul a fost ușor”,,,mi-a plăcut să lucrez la acest proiect”,,,mi-a plăcut că am fost în echipă cu elevul X”, ,,a fost dificil să scriem”.
La ultima întrebare, numai 4 elevi, aceștia fiind din rândul celor cu rezultate foarte bune la nivel de clasă, au reușit să construiască niște răspunsuri complete, susținute prn argumente, referitoare la ceea ce au învățat în urma realizării proiectului dat.
Prelucrarea și analiza rezultatelor mi-au dat posibilitatea formulării concluziilor cu privire la colectivul de elevi, la capacitățile lor de a înțelege munca bine făcută, de a lucra în echipă, de a-și ajuta colegii, de a accepta părerile diferite ale colegilor, de a urmări sarcinile date, de a realiza obiectivul propus.
Rezultatul a fost înregistrat în toate cele patru școli testate, drept pentru care, proiectul ,,Să crești mare pui de om” a fost proiectat pe toate domeniile de activitate cu activități în echipă și în perechi, pentru perioada 12.09– 30.09.2016. Activitățile propuse și urmărite au fost:
1. Jurnal de școală ( activitate pe echipe propusă la textul ,, Prima zi de școală”, scris de Mihaela Deleanu) cu cerința:
-Inițiați un jurnal al echipei în care să consemnați cele mai importante momente din activitatea noastră. Jurnalul va cuprinde și o pagină de prezentare a fiecarui membru din echipă, o compoziție artistică și una literară despre prima zi de școală, citate care ți-au plăcut, întâmplări asemănătoare celor citite, Prezentați în fiecare vineri ce ați lucrat în jurnalul echipei în fața clasei. Nu uitați că fiecare are dreptul la o părere, chiar dacă sunt greșite sau diferite între ele. Sunteți datori să respectați orice părere și să decideți împreună care este cea mai potrivită pentru echipă.
2. Macheta echipei (activitate transdisciplinară pe echipe propusă la textul,, La școală, dar nu rămânem acolo”, scris de Marin Sorescu) cu cerință: Realizează macheta grupei, folosind o mascotă-păpușă și una asemănătoare construită de echip. Stabilește cu colegii regulile de lucru. Delegă un coleg din echipă să o prezinte în fața clasei și să spună povestea ei.
3. Perechea haioasă (activitate în perechi propusă la textul ,,În clasă”, scris de Andrew Clements) cu cerința: Grupați-vă în perechi și prezentați un dialog imaginar între băiatul din text și enciclopedia din care și-a făcut prezentarea. Alegeți perechea cea mai haioasă.
4. Scrisoare pentru învățătoare (activitate pe echipe propusă la textul ,, Scrisoare către învățătorul meu”, poezie scrisă de Petre Ghermez) cu cerință: Dacă ați învățat să vă expimați sentimentele și gândurile, vă rog să scrieți câteva rânduri în proză sau versuri adresate mie și să le introduceți în jurnal. Scrisoarea va fi un produs de grup. Le voi citi personal.
5. Cartea noastră (activitate în echipe propusă la unitatea tematică ,, Ce știm despre cărți”) cu cerință: Realizează în echipă o lucrare cu titlul ,,Cartea noastră”. Stabiliți în echipă tematica lucrării și puneți-i un titlul potrivit. Respectați toate instrucțiunile de lucru primite, deoarece evaluarea cărții voastre va fi făcută urmărindu-se îndeplinirea lor. Intocmiți un plan de lucru în echipă. Realizați conținutul (text și imagini) potrivit tematicii alese. Lucrați potrivit etapelor stabilite și respectând termenele date. Expuneți-vă lucrarea și prezentați-o vineri, în cadrul Clubului de Lectură.
6.Lectura creativă (activitate în echipe propusă la textul ,,Poveste fără sfârșit, scris de Michael Ende) cu cerințe pentru cele cinci echipe: Realizați o bandă desenată pentru a ilustra întâmplarea. Asociați o melodie întâmplării din text. Formulați enunțuri despre posibilul conținut al cărții. Identificați trăsături fizice și morale a lui Bastian, așa cum reies din text. Scrieți un fragment prin care să explicați pasiunea pentru cărți.
1. Ce înseamnă să fim persoane? (Activitate în perechi propusă la lecție, în cadrul unității tematice ,,Persoana”) cu cerințele următoare: Scrieți cât mai multe cuvinte care exprimă caracteristicile persoanei. Formulați enunțuri cu acestea. Analizați și dicutați cu clasa exemplele.
2. Persoana mea (Activitate în echipă propusă în cadrul unității tematice ,,Persoana”) cu cerințele următoare: Notează pe un bilețel cum ai proceda dacă întâlnești pe stradă un copil mic, rătăcit care nu își cunoaște datele de identificare. Amestecă răspunsul tău cu răspunsul colegilor. Extrageți câte un bilet, citiți-l, discutați-l și ghiciți autorul.
3. Persoana lui / ei (Activitate în echipă propusă la lecție, în cadrul unității tematice ,,Persoana lui / ei”) cu cerințele următoare: Notează pe un bilețel trăsăturile morale ale unui membru din echipă și desenează-i portretul colegului. Amestecă bilețelui tău cu cel al colegilor. Extrageți câte un bilet, citiți-l, discutați-l și ghiciți personajul descris în bilet.
4. Pagină de jurnal (Activitate în echipă pentru evaluarea unității tematice ,, Persoana”)
Cerință: Realizați o pagină de jurnal în care să descrieți echipa. Povestiți care sunt punctele voastre tari, enumerând trasăturile morale ale membrilor, dar si punctele slabe. Folosiți în prezentare date de identitate, pasiuni, descrieri fizice, chiar și imagini sau desene.
5. Bomboanele colorate : Prin rotație copiii iau câte o bomboană și, în funcție de culoarea bomboanei, ne spun ceva despre ei sau despre cei care sunt lângă ei. Jocul are rolul de a conștientiza mai multe despre noi și despre cei de lângă noi.
albastru – o calitate a ta
roșu – o faptă bună pe care ai făcut-o
verde – un lucru pe care ai vrea să îl schimbi
mov – un lucru pe care iți dorești să îl faci
galben – care este visul tău
roz – o calitate a prietenului/prietenei tale
Hai, cântați cu noi în cor cu solist și dirijor! ( activitate în echipe propusă în cadrul unității tematice ,, Magia muzicii”) cu cerințele: Alege un dirijor care să dea semnalul de începere a cântecului. Alegeți un obiect din jur ce ar putea fi baghetă. Interpretați cântecul conduși de dirijor și ,,bagheta” sa.
Corect și bine respirăm! (activitate în echipe propusă în cadrul unității tematice ,, Magia muzicii”) cu cerințele: Așează-te în cercul echipei tale. E dimineață, te grabești, iar ceaiul tău e fierbinte. Răcește ceaiul printr-o inspirație lungă urmată de o expirație controlată, suflând cât mai prelung, apoi predă cana imaginară colegului. Apoi , imaginați-vă că e ziua ta de naștere și trebuie să suflați în lumânări cu o inspirație puternică urmată de o expirație forțată, prin scoaterea aerului din plămâni…înmânați tortul imasginar colegului.
Vocalizăm, apoi cântăm! (activitate în echipe propusă în cadrul unității tematice ,,Magia muzicii”) cu cerințele: Așează-te în cercul echipei tale. Jumătate dintre voi jucați rolul vulpii, jumătate pe cel al raței. Fiți cât mai jucăuși în interpretarea cântecului de mai jos.
Macheta echipei : Realizează macheta grupei, folosind materiale din natură sau reciclabile. Stabilește cu colegii regulile de lucru.
Să fim copii! : Colajul copilăriei, lucrare în echipă executată prin tehnica îndoirii decupării și lipirii hârtiei.
Cartea: Crearea în echipă a coperților cărții propuse la disciplina Limbă și literatura română.
Traseul Isteților (activitate în echipă propusă la unitatea 1 ,,Recapitularea cunoștințelor din clasa aII a”): Completați în echipă traseul parcului de aventură, ordonând , comparând, calculând, completând fiecare sarcina dată.
Pătratul magic (activitate în echipă propusă la unitatea 1 ,,Recapitularea cunoștințelor din clasa aII a”): Descoperă numerele care lipsesc din careu știind că suma, pe fiecare rând și coloană, este 100. Află suma și diferența dintre a si b.
Ștafeta calculului rapid (activitate în echipă propusă la unitatea 1 ,,Recapitularea cunoștințelor din clasa aII a”): Această activitate este un concurs. Rezolvă tot traseul respectând următoarele reguli. Fiecare membru din echipă rezolvă pe rând câte o sarcină folosindu-se de rezultatul anterior dat de colegul său. Căștigă echipa care rezolvă ștafeta corect și în cel mai bun timp.
Comoara din adâncuri (activitate în echipă propusă la unitatea 1 ,,Recapitularea cunoștințelor din clasa aII a”): Această activitate este un concurs. Descoperă mesajul din comoară, respectând următoarele reguli. Fiecare membru din echipă rezolvă pe rând câte o sarcină folosindu-se de rezultatul anterior dat de colegul său. Căștigă echipa care descoperă mesajul din comoară în cel mai scurt timp.
Parcul de aventură (activitate în echipă propusă la unitatea 1 ,,Recapitularea cunoștințelor din clasa aII a”): Această activitate este un concurs. Construiește parcul de aventură, folosind următoarele figuri geometrice, respectând regulile date. Căștigă echipa care construiecte parcul de aventură în cel mai scurt timp.
Ziua micului cercetător
(Activitate în echipe propusă la lecția ,,Proprietățile corpurilor”) cu indicațiile: Notați nivelul lichidului aflat în cilindrul gradat. Scufundați corpul în vas și notați noul nivel al lichidului. Ce reprezintă diferența numerelor înregistrate?
Cercetătorii iscusiți (Activitate în echipe propusă la lecția ,,Proprietățile corpurilor”) : Estimați masele corpurilor. Notați estimările. Verificați estimările folosind balanța. Formulați concluziile, prezentând rezultatele estimate și cele calculate.
Stări de agregare (Activitate în echipe propusă la lecția ,,Stările de agregare a corpurilor”): Observați corpurile. Stabiliți stările de agregare ale acestora. Numește intrusul și prezintă fișa de observație.
Lista cu alimente (Activitate în echipe propusă la lecția ,,Stările de agregare a corpurilor”): Intocmiți în echipă o listă cu douăzeci de alimente, precizând starea de agregare în care sunt consumate. Prezentați-o în fața clasei și discutați despre alimentele comune găsite.
Pagină de portofoliu (Activitate în echipe propusă la lecția ,,Stările de agregare a corpurilor”): Colecționați în echipă zece imagini reprezentând ilustrații ale unor corpuri solide sau lichide din mediul înconjurător.
În prima săptămână, am observat că nu lucrează în echipă, nu vorbesc, nu zâmbesc, nu ascultă și nu-și ajută partenerii, ba mai mult decât atât, individualismul specific vârstei de opt-nouă ani, dezvoltă comportamente agresive verbal. Chiar dacă obiectivul cercetării a fost acela de a dezvolta valori etice la școlarii mici prin activitățile în echipă sau în perechi, fiecare proiect a urmărit atingerea obiectivelor specifice fiecărei discipline.
Pe parcursul desfășurării proiectului, au apărut multe conflicte în cadrul echipelor constituite. Membrii echipei care nu au fost direct implicați în conflict au avut ca obligație să caute informații despre opiniile acelor membri care sunt implicați, astfel încât să se poată stabili un dialog pe baza datelor reale ale situației. Unii membrii ai echipelor nu au comunicat parerea lor și astfel nu s-au stabilit rezultatele finale. Pentru a sprijini procesul de stabilire a obiectivelor comune, membrii echipei implicați în conflict au fost obligați să discute ideile lor cu ceilalți membri ai echipei și să le ceară sugestii și să exploreze toate opțiunile. Tot ei au identificat obstacolele și au stabilit consecințele posibile în urma îndepărtării lor. Au fost nevoiți să identifice ce anume poate și ce anume nu poate să fie schimbat. Pornind de la obstacolele minore, acestea au fost discutate și îndepărtate, astfel încât să se realizeze treptat un accord, comunicare deficitară de la început îmbrâcând astfel o formă mai atractivă spre sfărsitul celei de-a treia săptămâni. Am făcut permanent referire la obiectivele comune identificate anterior, astfel încât să poată fi identificat un rezultat care satisface dorințele tuturor acelora implicați în proiect. Însă nu s-a stabilit o soluție acceptabilă pentru toți membrii echipe. Toți membrii echipei au fost inștiințați că este oportun să ajungă la o soluție, în urma căreia nimeni nu pierde, ci toți câștigă. A fost necesar să mă asigur că toți înțeleg importanța comunicării între ei și o atitudine pozitivă față de munca bine făcută.
Nu toți membrii echipei au contribuit la găsirea soluției în vederea unei atmosfere positive, dar cei care au făcut-o, au fost apreciați. Astfel, conflictele au scăzut ca intensitate la sfârșitul proiectului, în a treia săptămână, și s-a observat, în funcție de disciplină, de interesele proprii, de temperament, de sarcină, de colegii din echipă, de timpul alocat, o implicare mărită cu 15-20% în activitățile de grup.
Pe parcursul desfășurării acestei etape de cercetare, se observă o creștere a colaborării cu partenerul la activitățile ariei curriculare Limba și Comunicare, ariei curriculare Om si Societate și ariei curriculare Arte, datorită diversității jocurilor de echipă și a colaborării dintre școlari. Procentul de 5% de participare la activitățile de grup este în creștere în fiecare săptămână, ajungând în săptămâna finalizării proiectului la 25%, ceea ce dovedește că școlarii pot asimila valori caracteristice mintii etice, dacă sunt puși în situații de lucru în echipă și deprinși cu regulile de colaborare în grup. In cazul domeniului Știițe, activitatea de baza este preponderent observațională și competițională, ceea ce duce la un procent mai mic de colaborare, dar procentul de colaborare crește de la 5%, în prima săptămână, la 20%, în cea de-a treia săptămână a proiectului.
Am discutat cu elevii mei aspectele observate. Am analizat cum s-au ales „conducătorii”, cum au decis aceștia ce sarcini să dea, dacă cineva a fost marginalizat, ce a ajutat munca în echipă și ce a împiedicat munca în echipă, cum a reușit grupul să ducă sarcina la sfârșit, ce roluri au jucat indivizii pentru a realiza obiectivele echipei, ce s-ar fi întâmplat dacă toți ar fi făcut aceleași lucruri.
Prelucrarea și analiza rezultatelor mi-au dat posibilitatea formulării concluziilor cu privire la colectivul de elevi, la fiecare elev în parte, cât și a adoptării unor măsuri de sprijinire și recuperare a unor elevi. S-a observat ca aceștia nu lucrează în echipă, nu vorbesc, nu zâmbesc, nu ascultă și nu-și ajută partenerii, ba mai mult decât atât individualismul specific vârstei de opt-nouă ani dezvoltă comportamente agresive verbal. Chiar dacă obiectivul cercetării a fost acela de a dezvolta valori etice la școlarii mici prin activitățile în echipă sau în perechi, fiecare proiect a urmărit atingerea obiectivelor specifice fiecărei dișcipline.
Rezultatul a fost înregistrat în toate cele patru școli testate, drept pentru care, proiectul ,,Să crești mare pui de om” a fost proiectat pe toate domeniile de activitate cu activități în echipă și în perechi, pentru perioada 12.09– 30.09.2016. Se observă o creștere a colaborării cu partenerul la activitățile ariei curriculare Limba și Comunicare,ariei curriculare Om si Societate și ariei curriculare Arte, datorită diversității jocurilor de echipă și a colaborării dintre școlari. Procentul de 5% de participare la activitățile de grup este în creștere în fiecare săptămână, ajungând în săptămâna finalizarii proiectului la 20%, ceea ce dovedește că școlarii pot asimila valori caracteristice minții etice, dacă sunt puși în situații de lucru în echipă și deprinși cu regulile de colaborare în grup.
LIMBA ȘI LITERATURA ROMANĂ EDUCAȚIE CIVICĂ
ARTE VIZUALE ȘI ABILITĂȚI PRACTICE
MUZICĂ ȘI MIȘCARE
In cazul disciplinelor Matematică și Știițe, activitatea de baza este preponderent observaționala și competițională, ceea ce duce la un procent mai mic de colaborare, dar procentul de colaborare crește de la 5% în prima săptămână la 25% în cea de-a treia săptămână a proiectului ,,Să crești mare pui de om”. În această perioadă s-au discutat regulile de comportament în cadrul echipei, despre rolurile fiecarui membru și despre sarcinile fiecaruia. Se observă o implicare prea mare a liderilor, o dorința a acestora de a prelua sarcinile tuturor și de a minimaliza importanța fiecărui membru din echipă. Elevii timizi reușesc cu greu șă își spună punctul de vedere și nu au o participare activă la proiectul de echipă. Pe parcursul desfășurării activităților, apar conflicte verbale între membri echipelor, care se ameliorează pe parcurs, cu ajutorul învățătoarelor. Activitățile în perechi se desfășoară într-un climat favorabil, iar înțelegerea partenerilor are loc rapid.
MATEMATICĂ ȘTIINȚE
În scopul formării unei imagini de ansamblu asupra colectivului și nivelului inițial al elevilor din punct de vedere etic, voi prezenta și interpreta răspunsurile acestora din chestionarele aplicate inițial, ca metodă de cercetare. Astfel, Chestionarul 1 cuprinde două tipuri de itemi, forma de redare a răspunsului fiind (la primii 3 itemi) prin încercuire sau prin completarea unor enunțuri cu răspunsuri proprii (ultimii 4 itemi):
FIGURA 1
La primul item, elevii au răspuns conform datelor din diagrama dată (FIGURA 1)
1. În activitățile de ECHIPĂ îmi place:
A)Să rezolv sarcinile singur; DA-87elevi / NU – 28 elevi
B)Să caut o soluție la problemele care apar în activitatea de echipă; DA- 64 / NU – 49 elevi
C)Să caut mai multe căi de rezolvare la problemele apărute; DA- 63 / NU – 50 elevi
D)Să colaborez cu colegii; DA-13 / NU -100 elevi
E)Să lucrez la proiecte; DA -78 / NU – 35 elevi
F)Să răspund la întrebări. DA- 70 / NU – 43 elevi
La cel de-al doilea item( ,,2. Când nu mă descurc să îndeplinesc sarcinile primite în cadrul echipei:
a. Mai încerc o dată;
b. Cer ajutor doamnei învățătoare;
c. Cer ajutor de la părinți;
d. Cer ajutor partenerilor de proiect;
e. Caut pe internet.
f. Altceva (completează)”), 43 dintre elevii clasei au răspuns că mai încearcă o dată, 18 cer ajutorul învățătorului, 12 cer ajutorul parintilor, 15 solicită ajutorul colegilor de proiect, 13 caută pe internet și 12 au oferit alte răspunsuri.
În ceea ce privește preferințele elevilor când lucrează în echipă, 44 dintre ei au răspuns că preferă să deseneze, 27 să caute informațiile teoretice, 30 să facă un o schemă și 12 elevi au răspuns că preferă să pornească de la o poveste/o întâmplare.
,,3. Când lucrez în echipă prefer :
a. Să desenez;
b. Să caut informațiile teoretice;
c. Să fac un o schemă;
d. Să povestesc o întâmplare, un eveniment;
e. Altceva (completează)
Completează enunțurile cu răspunsurile proprii :
4. Cel mai interesant lucru referitor la activitățile în echipă este să ………………………….…
5. Cel mai plictisitor lucru referitor la activitățile în echipă este să ………………………….
6. Cele mai grele lucruri referitor la activitățile în echipă sunt :………………………………
7. Rolul meu preferat în echipă este să …………………………………………………………
La enuntul 4, numai 38 dintre cei113 de elevi ai clasei au reușit să formuleze un raspuns concret despre ceea ce îî oferă lucrul în echipă, 19 elevi din 113, au enunțat aspectele plictisitoare, 22 elevi au completat aspectele dificile ale lucrului în echipă și 38 și-au asumat rolul primit.
FOTOGRAFII DIN TIMPUL ACTIVITĂȚILOR DESFĂȘURATE
ÎN PROIECTUL ,,SĂ CREȘTI MARE PUI DE OM”
Etapa formativ – ameliorativă a cuprins proiectarea, organizarea și desfășurarea demersului didactic la toate disciplinele, în cadrul unității de învățare „Cartea și poveștile sale”. Activitățile în echipă propuse pentru această perioada sunt:
DISCIPLINA : LIMBA ȘI LITERATURĂ ROMĂNĂ
1. O poveste într-un poster ( activitate pe echipe propusă la textul ,,Matilda”, scris de Roald Dahl) cu cerința: Realizați o prezentare făcută în echipă, a unei cărți din lista noastră de lectură. Precizați titlul, autorul, personajele, tema și subiectul povestit, mesajul transmis (învățătura transmisă) și alcătuiți un poster reprezentativ pentru cartea citită. Prezentați vineri, la Clubul de Lectură, în fața colegilor, cartea citită.
2. Versuri despre carte ( activitate pe echipe propusă la poezia ,,În bibliotecă”, scrisă de Ana Blandiana) cu cerința: Realizați împreună cu echipa o poezie de 2-3 strofe în care să descrieți o carte sau importanța lecturii. Adăugați un desen reprezentativ.
3. Cum pot realiza o carte? ( proiect desfășurat de echipe, propus la textul ,, Povestea cărții mele”, scris de Mihaela Iordache) cu cerința: Realizați în echipă o lucrare cu titlul ,, Cartea mea”. Întocmiți un plan de lucru, împărțiți-vă sarcinile, lucrați conform etapelor stabilite. Expuneți-vă lucrările și realizați un tur al galeriei.
Lectură creativă ( activitate în perechi propusă la textul ,,Poveste fără sfârșit”, scris de Michael Ende) cu cerința: Notați în perechi asemănările și deosebirile dintre Matilda și Bastian, într-o diagrama Venn.
DISCIPLINA: EDUCAȚIE CIVICĂ
Animalele din povești (activitate pe echipe propusă la lecția ,,Ce sunt animalele și plantele) cu cerința: Alcătuiți echipe cu 5 membri. Căutați opere cunoscute, în care personajele sunt animale sau plante și autorul le-a atribuit însușiri omenești. Realizați un dialog între voi și unul din animalele din poveste din care să reiasă grija ta pentru acesta. Prezentați dialogul și desenați animalele sau pantele.
2. Proiectul ,,Animale din zona mea„ (activitate propusă la lecția ,,Animale și plante”) cu cerința: Realizați o colecție de imagini cu diferite animale din zona în care locuiți. Grupati-vă în echipa animalelor domestice și echipa animalelor sălbatice. Prezentați colecția în fața clasei, la următoarea ora de educație civică.
3. Proiectul ,,Nevoia de plante și animale” (activitate propusă la lecția ,, Nevoia de animale și plante”) cu cerințele: Formați echipe de 4 elevi . Fiecare echipa va realza un colaj în care să susțină nevoia de plante și animale, va prezenta un produs obținut de la plante și unul de la animale și va recita o poezie cu animalul preferat.
4. Casuța păsărelelor (activitate propusă la lecția ,,Atitudinea noastră față de plante și animale”) cu cerința: Construiți în echipe din diverse materiale, sârmă, lemn, bețe, o căsuță de păsărele.
5. Să fim prieteni! (activitate propusă la lecția ,,Atitudinea noastră față de plante și animale”) cu cerința: Realizați un afiș referitor la protecția plantelor și animalelor. Prezentați-l, împreună cu echipa, în fața clasei.
DISCIPLINA: ȘTIINȚE
1. Cercetașul iscusit (activitate propusă la lecția ,,Apa, aerul și solul”) cu cerința: Lucrați în echipe la experimentele următoare. Realizați câte o fișă de portofoliu pentru fiecare experiment, în care să precizezi: materialele, etapele experimentului, observațiile făcute de echipă și concluziile.
a) Puneți într-o farfurie adâncă o lumânare – pastilă aprinsă. Turnați apă în farfurie astfel încât nivelul apei să fie mai scăzut decât marginile pastilei. Puneți peste lumânare un pahar întors cu gura în jos;
b) Puneți o grămăjoară de pământ într-o pâlnie. Așază pâlnia deasupra unui vas. Toarnă apă în pâlnie;
c) Puneți câteva bucătele de pământ într-un pahar cu apă. Așteptați să se depună;
d) Folosește un vas de apă. Suflă aer printr-un tub sau pai introdus în apă. Observă mișcarea apei.
Proiect de echipă ,,Apa” (activitate propusă la lecția ,,Surse de apă. Mișcarea apei la suprafța Pământului”) cu cerința: Realizați în echipă o colecție de fotografii cu tema ,,Apa”
DISCIPLINA: MATEMATICĂ
Activități în echipă la unitatea tematică ,,Numere natural de la 0 la 10 000”
DISCIPLINA : MUZICĂ ȘI MIȘCARE
Introducerea „factorului de progres” (construirea unor procedee și mijloace de motivare pedagogică a necesității introducerii echipelor în procesul de fixare a învățare, selectarea strategiilor care să eficientizeze actul didactic, folosire unor materiale didactice adecvate, aplicarea metodelor activ-participative), urmărește antrenarea tuturor elevilor în procesul propriei lor formări prin lucrul în echipă. Pe parcursul acestei unități de învățare, am introdus la fiecare disciplină, activități în echipă sau în perechi. Se observă o colaborare mult mai bună a membrilor dintr-o echipă, o atmosferă destinsă, zâmbete și înțelegere pentru colegii timizi sau mai puțin creativi. Pe parcursul desfășurării unității de învățare, am observat și notat în fișa de observație.
Munca în echipă a dezvoltat capacitatea elevilor de a lucra împreună, o competență importantă pentru viața și activitatea viitorilor cetățeni. Un grup de elevi care lucrează ca o echipă poate realiza lucruri pe care nimeni nu le poate face singur. Îndemânările exersate în timpul activităților în echipă sunt necesare oricând, oricui, pentru a avea succes în viață. Substituindu-se realității, care adeseori sancționează încercările neizbutite, se observă că activitățile în echipă respective permit experimentarea și însușirea unor deprinderi necunoscute fără pericolul pedepsei, rușinii, respingerii. Ele devin mijloace relevante și puternice pentru: spargerea barierelor mintale dintre elevi, concentrarea atenției, asigurarea implicării echitabile a tuturor membrilor grupului, creșterea randamentului activității colective, dobândirea unor calități personale avantajoase. După terminarea activităților în echipă, fiecare grup trebuia să predea fișa de evaluare etică a comportamentului în cadrul activității alături de produsul finit. Aceștia trebuiau să bifeze următoarele afirmații, dacă acestea erau adevărate în cadrul activității desfășurate cu colegii de echipă:
Toți am fost egal implicați în atingerea obiectivelor.
Toți am luat parte în a ne hotărî cum ar trebui alocată munca.
Ne-am angajat să ne ajutăm reciproc să învățăm.
Când unul dintre noi a fost sub presiune, ceilalți i-au oferit ajutorul.
Am apreciat contribuțiile valoroase din partea celorlalți membri ai echipei.
Am avut încredere unul în altul.
Am abordat dezacordurile și conflictele din cadrul echipei într-un mod constructiv.
Am rămas uniți chiar și când nu am fost de acord.
Ne-am simțit comod și relaxat unul în prezența altuia.
Ne-am sprijinit unul pe celălalt în contact cu cei din exterior.
Am fost capabili să oferim critici constructive unul la adresa celuilalt și să le acceptăm.
Am reușit să ne asigurăm că toată lumea a știut despre ce era vorba și a contribuit la produsul final.
In măsurarea rezultatelor, s-a făcut o medie a tuturor activităților desfășurate în echipă și în perechi, indiferent de domeniul în care s-a desfășurat, deoarece s-a observat o creștere a colaborarii între parteneri așa cum o viza fișa de observații ce descria comportamente specifice de dezvoltare a valorilor etice. S-a observat o creștere a colaborării în echipă de până la 70% la toate disciplinele de activitate. In cea de-a treia săptămâna a acestui proiect s-a observat un regres în colaborarea dintre parteneri, deoarece s-au modificat echipele și perechile. Astfel, s-a observat apariția diadei, cea mai puternică relație dintre două persoane, din punct de vedere psihologic, sub raportul interacțiunii și a colaborării. Deoarece, scopul acestei cercetări este de a determina dezvoltarea valorilor etice, dezvoltarea respectului pentru toate persoanele ce ne înconjoară, diada dezvoltând prietenia și afectivitatea, s-au dizolvat grupurile de prietenie constituite și s-au întemeiat noi echipe. După cum se observa în graficele prezentate, raportul de colaborare este un proces de creștere de-a lungul proiectului implementat.
De asemenea, prin împărțirea clasei în grupuri mici, responsabilitatea fiecărui elev față de grup a crescut foarte mult. Munca în echipă a dezvoltat capacitatea elevilor de a lucra împreună, o competență importantă pentru viața și activitatea viitorilor adulți. Un grup de elevi care lucrează ca o echipă poate realiza lucruri pe care nimeni nu le poate face singur. Îndemânările exersate în timpul jocurilor de colaborare sunt necesare oricând, oricui, pentru a avea succes în viață. Substituindu-se realității, care adeseori sancționează încercările neizbutite, se observă că activitățile în echipă respective permit experimentarea și însușirea unor deprinderi necunoscute fără pericolul pedepsei, rușinii, respingerii. Ele devin mijloace relevante și puternice pentru: spargerea barierelor mintale dintre elevi, concentrarea atenției, asigurarea implicării echitabile a tuturor membrilor grupului, creșterea randamentului activității colective, dobândirea unor calități personale avantajoase, valori etice ce îi vor dezvolta armonios pentru viitor. Deoarece, de-a lungul ultimei luni, în care, în clasă s-au lucrat foarte activități în echipe, se observă că și climatul clasei influențează percepțiile elevilor și ale învățătorului și reflectă motivele pentru care elevii colaborează sau nu colaborează. Împreună cu elevii pot fi definite cele mai prețuite caracteristici ale clasei. Respectul, responsabilitatea, grija față de ceilalți, cinstea, sunt câteva dintre valorile etice la nivelul clasei. Fiind puși în situația de a urmări scopuri comune, de a lucra împreună, comunicând verbal sau prin alte mijloace membrii clasei devin conștienți că sunt o parte a ei. Fiecare are nevoie să aparțină unui grup și să se simtă folositor altora, respectat ca individualitate și valorizat. Într-un asemenea mediu, elevii au un rol major în luarea unor decizii legate de procesul instructiv-educativ și în construirea unor grupuri educaționale și în dezvoltarea valorilor etice, importante pentru bunul mers educațional. Atunci când am predat sau instruit, mi-a fost adesea dificil să le las elevilor, controlul. Dar în general nefăcând parte integrantă din echipă, a trebui să acționez doar în calitate de resursă. Chiar și atunci,am fost atență să nu ofer răspunsuri, ci doar să-i ajut pe elevi să le descopere singuri. M-am asigurat că le este clar ce doresc să facă elevii și ce trebuie să obțină de pe urma exercițiului muncii în echipă. Le-am oferit instrucțiuni clare referitoare la sarcină, cel puțin în privința obiectivelor, orarului și rezultatelor așteptate. Le-am dat elevilor posibilitatea să discute între ei și le-am clarificat tot ceea ce este necesar. Le-am oferit informații clare despre resursele fizice, informative și umane disponibile, dar am evitat să le ofer răspunsuri la întrebările despre rezultatele așteptate.
FOTOGRAFII DIN TIMPUL ACTIVITĂȚILOR DESFĂȘURATE
ÎN UNITATEA TEMATICĂ
,,CARTEA ȘI POVEȘTILE EI”
ȘTIINȚE EDUCAȚIE FIZICĂ AVAP
LIMBA ȘI LITERATURA MATEMATICĂ EDUCAȚIE CIVICĂ
ROMANĂ
FOTOGRAFII DIN TIMPUL ACTIVITĂȚILOR DESFĂȘURATE
LIMBA ȘI LITERATURA EDUCAȚIE CIVICĂ
ROMÂNĂ
MATEMATICĂ ȘTIINȚE
CLUBUL DE LECTURĂ AVAP
In perioada 07.11-30.11.2016 s-a desfășurat proiectul „PARFUM ȘI CULOARE DE TOAMNĂ, ce a fost proiectat având la baza activități desfășurate în echipă și în perechi. Școlarii și-au asimilat normele de conduită în grup, reușesc să colaboreze cu orice partener, vorbesc și ascultă partenerul, zâmbesc și reactionează pozitiv la discuțiile în echipă. Chiar dacă în nicio grupă de școlari, rezultatele nu sunt de colaborare totală, cercetarea demonstreză ca lucru în echipă dezvolta valorile caracteristice minții etice. Se poate concluziona că, în general, copilul devine sociabil în măsura în care el este pus în situația de a fi sociabil. Factorul afectiv, într-o mare măsură, favorizează sau defavorizează, accelerează sau împiedică stabilirea de relații sociale. Copiii care din punct de vedere afectiv sunt timizi, anxioși, reușesc cu greutate să stabilească relații de la început cu persoanele cu care vin în contact; este necesară o perioadă de adaptare pentru a învinge anxietatea și reținerea care la început îl pot izola de ceilalți. Și copiii care din punct de vedere afectiv sunt reținuți, controlați, stăpâniți, dar trăiesc afectiv situația în care se află la un moment dat, reușesc cu mai multă ușurință să stabilească și să întrețină relații cu mai mulți copii, în general cu cei din jurul lor. Capacitatea de control și stăpânire a reacțiilor impulsive favorizează o capacitate de sociabilitate bine dezvoltată, ei reușind să intre ușor în relații cu un număr mai mare de copii din colectivul din care fac parte și să fie la rândul lor acceptați de mai mulți copii. Acei copii care sunt indiferenți din punct de vedere ai angajării afective participă mai mult la activitățile cu proiecte, acestea implicând mai mult componente intelectuale de tipul observației, atenției, imaginației și chiar gândirii.
În concluzie, putem spune că echipa școlară mică (8- 9ani) se caracterizează ca o colectivitate la care cooperarea poate fi educată, expansivitatea și statutul social mic în relațiile obișnuite și în relațiile inter-umane. Prin implicarea acestora în activități de echipă se observă o creștere a statutului social și a gradului de expansiune mai ales în condițiile de formare a echipelor, fiind vorba de creșterea în bună parte a adaptabilității. Se dezvoltă unele forme de sociabilizare exprimate prin cooperare, excluziune, rivalitate, afirmare, dependență, dar și a intercorelațiilor colective. Cooperarea în joc este în creștere, se manifestă o ușoară tendință de rivalitate a conducătorilor de joc, mai mult la băieți decât la fete. Relațiile armonice sunt cele care predomină. Când echipa este formată, relațiile sociale de cooperare predomină. În perechi, sociabilitatea evoluează și mai mult. Copiii se apropie fără reticențe unii de alții, se stabilesc repede relații spontane ce seamănă cu relațiile de prietenie ce vor apare mai târziu, de aceea este recomandat ca perechile de școlari să fie schimbate cat mai des. În concluzie, relațiile sociale la copiii de vârsta școlară, apar în echipă într-o formă direcționată, sub forma de relații reciproce dintre participanții la activitate. Copilul găsește în echipă, expresia unei relații sociale în care sunt implicați adulții. Odată cu rolul pe care îl joacă preia cu el tot fondul social și etic pe care rolul îl conține. Acest act de asimilare a relațiilor sociale permite să se dezvolte odată cu sociabilitatea atât conștiința, cât și personalitatea copilului înțeleasă și ca o totalitate a relațiilor sociale.
De aceea, pentru stabilirea unor relatii etice valoroase ulterioare, este important implicarea școlarilor în activități de echipa și în perechi, această activitate structurându-le acestora mintea etică.
FOTOGRAFII DIN TIMPUL ACTIVITĂȚILOR DESFĂȘURATE
ÎN UNITATEA TEMATICĂ
„PARFUM ȘI CULOARE DE TOAMNĂ”
EDUCAȚIE CIVICĂ ȘTIINȚE
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ AVAP
AVAP EDUCAȚIE FIZICĂ
Am lăsat exemplul gastelor migratoare pentru final, sperând ca situația prezentată să trezească întrebări esențiale de dezvoltare personală în mintea cadrelor didactice ce construiesc zi de zi caractere:
Gâștele migratoare zboară mii de kilometri în formații cu forma de V. Dând din aripi, o gâscă produce un curent de aer ascendent care o susține și pe cea din spatele ei. De aceea, consumând acelaș efort, gâștele în formație înaintează cu 70% mai repede decât o gâscă izolată, care zboară singură. Dacă iese accidental din formație, gâsca simte imediat diferența – și revine imediat în stol. Gâsca din vârful formației trage stolul după ea, dar obosește mai repede căci nu beneficiază de avantajul evidențiat mai înainte. Când nu mai poate menține viteza, se retrage în mijlocul formației pentru a se odihni, și o alta îi ia locul în față. Tot timpul gâștele din stol gâgâie, pentru a o incuraja pe cea din vârful formației să mențină viteza mare și să le „tragă” după ea. Când una din ele se îmbolnăvește sau este rănită (de exemplu împușcată), două colege ies din formație și o însoțesc, pentru a o ajuta și proteja. Ele rămân cu gâsca suferindă până când își revine sau moare, apoi continuă drumul cu alt stol.
Așa cum am demonstrat in cercetare, spiritul de echipa presupune dezvoltarea si invatarea unor abilitati si valori esentiale pentru copii: incredere, responsabilitate, cooperare, comunicare, prietenie, sociabilitate, etc. Desi aceasta capata cu adevarat sens cand cel mic creste mai mare (6-7ani), trebuie sa implici copilul in activitati de grup inca de cand e micut (3-4ani). Activitatile in pereche sau in echipa creeaza fundatia dezvoltarii acestei aptitudini in copilarie. Copilul intelege cel mai bine ce inseamna sa fii parte a unui grup atunci cand este implicat in activitati care aduna grupuri de copii diferiti, din medii diferite si pe care nu ii cunoaste foarte bine. Intotdeauna e bine sa alegi pentru micutul tau proiecte de grup care au un tel spre care sa tinda. In lucrul in echipa copiii vor avea divergente, neintelegeri si chiar conflicte pe care vor trebui sa le depaseasca pentru a urmari interesul grupului. Ori de cate ori este posibil, lasa-i sa gaseasca singuri solutii la probleme comunicand si cooperand intre ei.
Activitatile de echipa sunt cele care ii invata cel mai bine pe copii ce este spiritul de echipa. Pentru ca membri unui grup sa colaboreze mai bine in vederea atingerii scopului urmarit, ei trebuie sa fie uniti si sa se identifice ca facand parte dintr-un grup. Este important ca micutii sa se sprijine intre ei la nevoie sau cand intampina greutati intr-un joc sau o activitate de grup. Numai asa grupul va ramane unit si va coopera in vederea indeplinirii scopului urmarit. Incurajarea interna in cadrul grupului ajuta la crearea unei stari de bine in interiorul echipei si ofera membrilor resursele necesare pentru a merge mai departe.
Multumesc tuturor doamnelor educatoare care m-au ajutat sa finalizez aceasta cercetare, ajutorul acestora fiind primordial in definirea rolului activitatilor in echipa in dezvoltarea valorilor caracteristice mintii respectuoase. Pentru viitor, mi-am propus ca activitatile in perechi sau in echipa sa nu lipseasca din activitatea mea didactica si imi propun sa cercetez daca acestea pot dezvolta mintea etica la scolarii de la invatamantul primar, acest aspect educational fiind varful de aisberg in dezvoltarea sociala. Va invit sa incercati introducerea activitatilor in perechi si in echipa in activitatea didactica pentru a construi caractere respectuoase, dar sociabile, prietenoase, dar puternice!
A. Neculau, M. Zlate, Clasa de elevi ca formațiune profesională, 1983 în I. Radu, Psihologia educației și dezvoltării, București, Editura Academiei, p.89
M. Deutsch Șaizeci de ani de studiu sociopsihologic al conflictului în Stoica Constantin A, Necolau A; Psihologia rezolvării conflictului, Iași, p.12
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: …, disciplina: … [302361] (ID: 302361)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.