Directorul de Scoala Intre Competente Si Eficienta

Se spune despre o persoană că are abilități de conducere atunci când îi poate determina pe alții să se implice într-o acțiune de bună voie, iar nu pentru că se tem de consecințele nesupunerii ori pentru că se supun automat cerințelor oficiale.
De cele mai multe ori, cerem unui manager să coordoneze echipe abile, dinamice și eficiente, astfel încât obiectivele instituției să fie atinse cu succes. În general, cei mai talentați și populari manageri sunt cei la care colaboratorii și subalternii apreciază:

stimularea fără stres;

entuziasmul în muncă;

încrederea în colegi;

spiritul întreprinzător;

cooperarea;

creativitatea.

Pe lângă toate aceste calități, un director , în drumul său către eficiență trebuie să facă dovada în:

Competențe de comunicare, relaționare și negociere

Din acest punct de vedere, directorul ideal este flexibil, diplomat, este o persoană care stabilește relații optime de colaborare cu personalul din școală, cu părinții, elevii și alți factori care contribuie la educare. Directorul ideal posedă într-un grad ridicat capacitatea de a gestiona situațiile conflictuale și se ocupă personal de angajații supărați sau nemulțumiți, în același timp, stabilește relații de excelență cu partenerii implicați în actul educațional: personalul didactic, părinții, elevii, autoritățile locale.

Competențe de organizare și planificare

Directorul este un bun organizator al resurselor școlii: timp, resurse financiare și materiale, alocă responsabilitățile în mod eficient. Competențele solicitate, preponderent tehnice, sunt materializate în instrumente de planificare cu obiective elaborate în mod realist, clare și bine precizate.

Profesionalizare în managementul educațional

Profesionalizarea se manifestă în domeniul cunoștințelor specifice de legislație școlară, legislația muncii, a planurilor de învățământ, a documentelor reglatoare; directorul realizează delegarea sarcinilor, e consecvent și coerent în propunerea și desfășurarea activităților. Calitatea deciziilor și a judecăților se manifestă prin obiectivitate, justețe și spirit etic, intervenția asupra proceselor din școală se face în scopul reglării și prevenirii evenimentelor cu parcurs negativ. Profesionalismul se reflectă în acuratețea detaliilor și al timpului suficient petrecut pentru realizarea concretă a proiectării și organizării activităților; directorul ar trebui să fie capabil de consiliere în domeniul orientărilor pedagogice, să aibă cunoștințe complexe privind procesele desfășurate în școală, să fie un consultant intern: mentor, formator, evaluator. În plan moral și personal, directorul ar trebui să fie altruist, cinstit, corect, obiectiv. Directorul urmărește perfecționarea activității proprii și a activității în echipă, este pregătit pentru schimbările din sistem, manifestă în plan faptic competențe strategice, reflectate prin capacitatea de diagnoză și de planificare a activității; acestea se datorează participării la cursuri de formare inițială și continuă, atenției acordate pregătirii proprii și învățării organizaționale.

Stil managerial democratic, cooperant

Stilul managerial democratic se manifestă prin transparență în luarea deciziilor și a măsurilor, activitate în echipă și asigurarea unui climat organizațional favorabil schimbului de idei și valorificării potențialului membrilor organizației. Directorul manifestă abilitatea de a se adapta, urmează o politică managerială deschisă, flexibilă, de cooperare și se implică în formarea echipelor de lucru.

Formarea și dezvoltarea competențelor constituie un proces desfășurat pe întreaga durată a carierei și implică o formare specializată, realizată atât în cadrul organizației cât și în ansamblul mediului profesional și social. Noțiunea de competență a constituit obiectul de investigare a mai multor științe. Clarificarea noțiunii de competență este un demers necesar pentru oricine vrea să se ocupe de competențe, fie că este vorba de propria competență, ori de competențele altora. Conceptul de competență, în psihologia cognitivă și în științele educației, în ergonomie ca și în economie sau în gestiunea resurselor umane se află în mijlocul performanței individuale și colective, pe care toți dorim să o dezvoltăm În învățământ arta conducerii este foarte importantă întrucât pune în evidență mai bine personalitatea conducătorului, iar exemplul său personal are un rol esențial în realizarea obiectivelor stabilite pentru unitate. Arta de a conduce reprezintă de fapt arta de a lucra cu oamenii, adică dimensiunea nouă, modernă și distinctă a conducătorului de unitate de învățământ.

Ideea de eficiență este ușor de definit, dar greu de exploatat cu adevărat.

Definițiile conceptului de competență variază in funcție de teoreticienii care le-au elaborat. De cele mai multe ori însă ele gravitează în jurul unor cuvinte cheie cum ar fi: cerință standard, performanță în job, combinație de cunoștințe, abilități și comportamente/atitudini, dar se articulează și prin noțiuni precum calificare, abilitate în contextul unei anumite funcții etc. Scopul acestui articol este de a explora pe marginea conceptului de competență pentru a clarifica determinațiile și semnificațiile pe care le poate avea, de a analiza și compara profilul de competență a managerilor școlari din diferite țări, precum și reglementările acestor state care stabilesc criteriile necesare accederii în această funcție.

Cea mai des utilizată definiție a noțiunii de competență (și cea mai apropiată de modul în care a definit-o McClelland, considerat părintele noțiunii de competență) este aceea care consideră competența suma cunoștințelor, abilităților și atitudinilor care contribuie la capacitatea unei persoane de a-și îndeplini eficient (la standardele agreate anterior) sarcinile și responsabilitățile postului (pe scurt, de a fi performant).

Pentru unii autori (Barth, 1986; Marks, 2003; Sergiovanni, 2006), directorul este considerat cel care deține expertiza pedagogică. Acesta menține standarde înalte de performanță, monitorizează procesul instructive-educativ, coordonează punerea în aplicare a curriculum-ului și monitorizează progresul elevilor.

Pentru a lucra cu elevii și cadrele didactice, managerii din învățământ au nevoie de cunoștințe speciale din domeniul educației adulților, copiilor, tinerilor. Succesul managerului din învățământ depinde de capacitatea de a orienta, organiza, îndruma și motiva colaboratorii, subalternii pentru realizarea optimă a obiectivelor propuse. Specific școlii este faptul că managerul conduce două mari categorii de oameni, respectiv elevi și cadre didactice. Aceasta presupune pentru manager o adoptare permanentă a principiilor managementului, a stilului de conducere, a capacității de înțelegere etc., în funcție de segmentul la care se referă problemele școlii. Pentru aceasta este nevoie „de cultură managerială, de profesionalizare managerială, de abordare interdisciplinară a teoriei și practicii manageriale, de considerare și ca știință și ca artă, măiestrie.“

Abordarea competenței trebuie realizată bidimensional: pe de o parte, competența acordată, atribuită, numită și autoritatea oficială și, pe de altă parte, competența propriu-zisă, numită și autoritatea personală. Prima latură reclamă libertatea decizională, dreptul de decizie al titularului postului de management, posibilitatea de implicare decizională a acestuia în (pentru) rezolvarea problemelor cu care se confruntă domeniul condus.

Cea de-a doua latură vizează cunoștințele, calitățile și aptitudinile pe care ocupantul unui post de management trebuie să le posede pentru exercitarea în condiții de normalitate a autorității cu care este investit respectivul post. Această a doua dimensiune a competenței poate și trebuie să fie tratată în două ipostaze: competența profesională și competența managerială.

În România, competențele manageriale necesare conducerii eficiente a școlii, în contextul actual, cel al orientării spre profesionalizarea funcțiilor de conducere, de îndrumare și de control din domeniul educațional, pot fi prezentate pe categorii de competențe, competențe specifice, domenii de aplicare și modalități de realizare. Conform Legii Educației Naționale, art.97, directorul exercită conducerea executiva a unității de învățământ.

Profilul de competență a managerului școlar a fost definitivat, în forma actuală, în anul 2002 într-un grup de lucru al Centrului Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar, din cadrul Ministerului Educației și Cercetării. A fost publicat în revista “Formarea continuă”, nr. 3-4, 2002 în proiect, iar în prezent se află pe site-ul M.Ed.C./C.N.F.P. Considerăm oportună prezentarea acestor competențe, mai ales pentru faptul că ele constituie, la ora actuală punct de pornire pentru programele de formare continuă care se acreditează la nivel național, în vederea parcurgerii de către managerii școlari în funcție sau de către cei care aspiră la o funcție de conducere din domeniul educațional.

Specialiștii de la Institutul de Științe ale Educației apreciază managerul școlar astfel: „Managerul este unul din factorii cheie ai introducerii oricăror schimbări educaționale. Fără manageri competenți, pregătiți, capabili să decidă rapid și eficient în cele mai variate condiții, reforma educațională va eșua. În contextul activității manageriale definită ca arta de a face ca lucrurile să se realizeze în organizații prin intermediul celorlalți, managerul este cel care procură, alocă și utilizează resurse fizice și umane pentru a atinge scopuri“.

Analizând și comparând profilurile de competență ale managerilor școlari din diferite țări, putem observa că pentru îndeplinirea cu succes a atribuțiilor și a misiunii școlii, realizarea obiectivelor strategice și operaționale ale instituției școlare, conducerea și coordonarea colectivului de cadre didactice, dirijarea și motivarea acestora, relaționarea eficientă a managerului școlar în mediul educațional sau în afara acestuia , managerul trebuie să aibă următoarele categorii de competențe:

competența juridică;

competența socială;

competența economico-financiară și administrativ-gospodărească;

Formarea și dezvoltarea competențelor manageriale reprezintă un proces complex constând în formarea specializată și perfecționarea continuă desfășurată pe întreaga carieră. Talentul și înclinațiile naturale au un rol important, dar nu credem că sunt suficiente pentru a fi un bun manager. Modelarea competențelor este un proces de management al resurselor umane care a câștigat tot mai mulți susținători atât în rândul practicienilor, cât și a cercetătorilor din lumea întreagă. El presupune identificarea și descrierea acelor competențe care sunt necesare pentru obținerea unei performanțe înalte. Dezvoltarea acestor competențe este o responsabilitate partajată între managerii înșiși, organizațiile școlare, inspectorate școlare, asociațiile profesionale și universități. Universitățile, printre altele, sunt responsabile pentru adoptarea de strategii care contribuie la dezvoltarea abilităților pentru managerii școlari. din această perspectivă, universitățile oferă programe de specializare in administrarea învățământului ale căror succes este o condiție prealabilă pentru exercitarea profesiei.

Legislația prevede ca funcțiile de conducere să fie ocupate prin concurs pe un mandat de patru ani. Din motive necunoscute acest lucru nu a mai fost posibil din anul 2008, funcțiile de conducere ocupându-se prin detașări în interesul învățământului pe maximum un an școlar. Consider că eficiența sau asumarea unor responsabilități, decizii, hotărâri, luate pe termen lung de către un manager, pentru soarta unei instituții de învățământ, nu poate fi viabilă –atâta timp cât un director se află într-o incertitudine de timp al mandatului său.

Bibliografie:

Niculescu Maria, (2007). (30. mai.). Competențe manageriale – modalități de abordare, apărut în Revista de Cercetare în Științele Educației. Timisoara. disponibil la: http://www.rcsedu.info

O. Nicolescu, I. Verboncu, 2002, Fundamentele managementului organizației, Editura Tribuna Economică, București, capitolul 7

Toca, Ioan, (2008), Management educational, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, p.83

Ministerul Educației și Cercetării, Institutul de Științe ale Educației, (2001), Managementul educațional pentru instituțiile de învățământ, București.