DIRECTIVA 200643CE din 17 mai 2006 [626405]

DIRECTIVA 2006/43/CE din 17 mai 2006
privind auditul legal al contur ilor anuale și al conturilor con solidate, de modificare a
Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei
84/253/CEE a Consiliului (Text cu relevanță pentru SEE)

Text în vigoare începând cu data de 16 iunie 2014
REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATIC Ă NEAMȚ
Text actualizat prin produsul info rmatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor
normative modificatoare, publicate în Jurnal ul Oficial al Uniunii Europene, seria L,
până la 27 mai 2014.
Act de baz ă
#B: Directiva 2006/43/CE a Pa rlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006

Acte modificatoare
#M1 : Directiva 2008/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie
2008
#M2 : Directiva 2013/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie
2013
#M3 : Directiva 2014/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie
2014
Modific ările și completările efectuate prin actele no rmative enumerate mai sus sunt
scrise cu font italic. În fa ța fiecărei modific ări sau complet ări este indicat actul
normativ care a efectuat modifi carea sau completarea respectiv ă, în forma #M1 , #M2
etc.
#B
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI C ONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europe ne, în special articolul 44
alineatul (2) litera (g),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comit etului Economic și Social Europ ean*1),
hotărând în conformitate c u procedura prevăzută la articolul 251 din tratat*2),
––––
*1) JO C 157, 28.6.2005, p. 115.
*2) Avizul Parlamentului Eu ropean din 28 septembrie 2005 (n epublicat în Jurnalul
Oficial până la această dată) și Decizia Consiliului din 25 apr ilie 2006.

întrucât:

(1) În prezent, a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind
conturile anuale ale anumitor for me de societăți comerciale*3), A șaptea Directivă
83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate* 4), Directiva

86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile
consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare*5) și Directiva 91/674/CEE a
Consiliului din 19 decembrie 1991 privind conturile anuale și c onturile consolidate ale
întreprinderilor de asigurare*6) impun auditarea conturilor anu ale sau a conturilor
consolidate de către una sau mai multe persoane autorizate să e fectueze astfel de
audituri.
–––– *3) JO L 222, 14.8.1978, p. 11. Directivă, astfel cum a fos t modificată ultima dată
prin Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 178,
17.7.2003, p. 16).
*4) JO L 193, 18.7.1983, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată
prin Directiva 2003/51/CE .
*5) JO L 372, 31.12.1986, p. 1. Directivă, astfel cum a fos t modificată ultima dată
prin Directiva 2003/51/CE .
*6) JO L 374, 31.12.1991, p. 7. Directivă, astfel cum a fos t modificată ultima dată
prin Directiva 2003/51/CE .

(2) Condițiile pentru autori zarea persoanelor responsabile pentru efectuarea
auditului legal au fost stabilite prin cea de a opta Directivă 84/253/CEE a Consiliului
din 10 aprilie 1984 privind autorizarea persoanelor responsabil e pentru auditul legal al
documentelor contabile*7).
––––
*7) JO L 126, 12.5.1984, p. 20. (3) Lipsa unei abordări armon izate a auditului legal la niv elul Comunității a fost
motivul pentru care Comisia a propus, în Comunicarea sa din 199 8 privind auditul
legal în Uniunea Europeană: o cale de urmat*8), crearea unui Co mitet privind auditul
care ar putea elabora acțiuni viitoare în strânsă cooperare cu profesia contabilă și cu
statele membre.
–––– *8) JO C 143, 8.5.1998, p. 12.

(4) Pe baza activității comi tetului respectiv, Comisia a em is, la 15 noiembrie 2000,
o Recomandare privind asigurarea calității pentru auditul legal în Uniunea Europeană:
cerințe minime*9) și, la 16 mai 2002, o Recomandare privind ind ependența auditorilor
legali în UE: Un set de principii fundamentale*10).
––––
*9) JO L 91, 31.3.2001, p. 91.
*10) JO L 191, 19.7.2002, p. 22.
(5) Prezenta directivă are ca obiectiv armonizarea la nivel înalt – deși nu deplină – a
cerințelor de audit legal. Un stat membru care solicită efectua rea unui audit legal poate
impune cerințe mai stricte, cu e xcepția cazului în care există dispoziții contrare în
prezenta directivă. (6) Calificările de audit obț inute de auditorii legali în b aza prezentei directive trebuie
considerate echivalente. Prin urmare, nu trebuie să mai fie pos ibil ca statele membre

să insiste ca majoritatea dreptu rilor de vot într-o firmă de au dit să fie deținute de
auditori autorizați la nivel local sau ca majoritatea membrilor organului administrativ
sau de conducere al unei firme de audit să fie autorizați la ni vel local.
(7) Auditul legal necesită cunoștințe adecvate despre aspec t e c u m a r f i d r e p t u l
societăților comerciale, dreptul fiscal și dreptul muncii. Astf el de cunoștințe trebuie
testate înainte ca un auditor le gal dintr-un alt stat membru să poată fi autorizat.
(8) Pentru a proteja interes ele terțelor părți, toți audito rii autorizați și toate firmele
de audit autorizate trebuie înscriși într-un registru care este accesibil publicului și care
conține informații de bază despr e auditorii legali sau despre f irmele de audit.
(9) Auditorii legali trebuie să adere la cele mai înalte s tandarde de etică. Prin
urmare, aceștia trebuie să acționeze cu etică profesională, car e se referă cel puțin la
funcția lor de interes public, integritatea și obiectivitatea l or și competența lor
profesională și atenția cuvenită. Funcția de interes public a a uditorilor legali înseamnă
că o comunitate mai mare de oameni și de instituții se bazează pe calitatea activității
auditorului legal. Buna calitate a auditului contribuie la o fu ncționare corectă a piețelor
prin îmbunătățirea integrității și eficienței situațiilor finan ciare. Comisia poate să
adopte măsuri de aplicare cu pri vire la etica profesională ca s tandarde minime. În acest
sens, pot fi avute în vedere principiile conținute de Codul Eti c al Federației
Internaționale a C ontabililor (IFAC).
(10) Este important ca audito rii legali și firmele de audit să respecte viața privată a
clienților lor. Prin urmare, acestora ar trebui să le revină ob ligația de a respecta norme
stricte cu privire la confidențialitate și secretul profesional care, cu toate acestea, nu
trebuie să împiedice aplicarea corectă a dispozițiilor prezente i directive. Respectivele
norme privind confidențialitatea ar trebui să se aplice, de ase menea, oricărui auditor
legal sau oricărei firme de audit care a încetat să mai fie imp licată într-o anumită
sarcină de audit.
(11) Auditorii legali și firmele de audit trebuie să fie in dependente atunci când
efectuează un audit legal. Aceștia pot informa entitatea audita tă despre aspectele care
decurg din audit, dar trebuie să se abțină să intervină în proc esele interne de decizie ale
entității auditate. În cazul în c are se găsesc în situația în c are importanța amenințărilor
la adresa independenței lor, ch iar și după aplicarea măsurilor de protecție pentru
atenuarea acelor riscuri, este prea mare, aceștia trebuie să de misioneze sau să se abțină
să accepte misiunea de audit. Atunci când se ajunge la concluzi a existenței unui raport
care compromite independența auditorului, trebuie să se facă di stincția între raportul
dintre auditor și entitatea audi tată și raportul dintre rețea ș i entitatea auditată. În cazul
în care unei cooperative în sensul articolului 2 alineatul (14) sau unei entități similare,
menționată la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, i se solicită sau i se permite, în
temeiul dispozițiilor de drept intern, să devină membru al unei entități de audit
nonprofit, o parte obiectivă, informată și rezonabilă nu ajunge la concluzia că raportul
bazat pe calitatea de membru compromite independența auditorulu i legal, cu condiția
ca, atunci când o astfel de entitate de audit efectuează auditu l unuia dintre membrii săi,
principiile de independență să se aplice auditorilor care efect uează auditul, precum și
acelor persoane care se pot afla în poziția de a influența audi tul legal. Exemple de
amenințări la adresa independenței unui auditor legal sau a une i firme de audit sunt
interesul financiar direct sau i ndirect în entitatea auditată ș i prestarea unor servicii
suplimentare, altele decât cele de audit. De asemenea, nivelul onorariilor primite de la

o entitate auditată și/sau structura onorariilor pot amenința i ndependența unui auditor
legal sau a unei firme de audit. Măsurile de protecție care urm ează să fie aplicate pentru
a reduce sau a elimina aceste amenințări includ interzicerea, r estricționarea, alte politici
sau proceduri, precum și cerințele referitoare la dezvăluirea d e informații. Auditorii
legali și firmele de audit tre buie să refuze să presteze orice servicii suplimentare, altele
decât cele de audit, care compromit independența lor. Comisia p oate adopta măsuri de
aplicare cu privire la independență ca standarde minime. În ace st sens, Comisia poate
avea în vedere principiile conți nute în Recomandarea din 16 mai 2002. Pentru a
determina independența auditor ilor, trebuie clarificat conceptu l de "rețea" în cadrul
căreia își desfășoară activitatea auditorii. În această privinț ă, trebuie să se țină cont de
diverse împrejurări, cum ar fi situațiile în care o structură p oate fi definită ca rețea
întrucât are ca scop distribuția profitului sau a costurilor. C riteriile pentru a demonstra
că este vorba de o rețea trebuie judecate și cântărite pe baza tuturor elementelor
obiective disponibile, cum ar f i existența unor clienți obișnui ți comuni.
(12) În cazul verificării propriei activități sau a interes ului propriu, atunci când este
adecvat să se apere independența auditorului legal sau a firmei de audit, statul membru,
și nu auditorul legal sau firma de audit, trebuie să decidă dac ă auditorul legal sau firma
de audit trebuie să demisioneze sau să se abțină de a accepta o misiune de audit în ceea
ce privește clienții săi de audit. Cu toate acestea, nu trebuie să se ajungă la o situație în
care statelor membre le revine obligația generală de a împiedic a auditorii legali sau
firmele de audit să presteze pentr u clienții lor de audit alte servicii decât cele de audit.
Pentru a determina dacă este adecvat ca un auditor legal sau o firmă de audit să nu
efectueze audituri legale în cazul verificării propriei activit ăți sau a interesului propriu,
astfel încât independența auditorului legal sau a firmei de aud it să fie protejată, factorii
avuți în vedere trebuie să ridice chestiunea dacă entitatea de interes public auditată a
emis sau nu valori mobiliare admise la tranzacționare pe o piaț ă reglementată în sensul
articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Di rectiva 2004/39/CE a Parlamentu lui
European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele d e instrumente
financiare*1).
–––– *1) JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(13) Este important să se asigure în mod consecvent o calit ate înaltă în toate
auditurile legale impuse de legislația comunitară. Prin urmare, toate auditurile legale
trebuie să fie efectuate pe baza Standardelor Internaționale de Audit. Măsurile de
aplicare a standardelor respect ive în Comunitate trebuie adopta te în conformitate cu
Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilir e a procedurilor de
exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei*2). Un comitet tehnic sau
un grup de audit trebuie să asiste Comisia în evaluarea calităț ii tehnice a Standardelor
Internaționale de Audit și, de asemenea, să implice sistemul or ganelor de supraveghere
publică ale statelor membre. Pentru a atinge un grad maxim de a rmonizare, statelor
membre trebuie să li se permită să impună doar proceduri sau ce rințe de audit naționale
suplimentare numai în cazul în care acestea decurg din cerințe legale interne specifice
referitoare la domeniul de apli care a auditului legal al contur ilor anuale sau
consolidate, aceasta însemnând că cerințele respective nu au fo st incluse în Standardele
Internaționale de Audit adoptate. Statele membre pot menține ac este proceduri de audit

suplimentare până când procedurile sau cerințele de audit sunt incluse în Standarde
Internaționale de Audit adoptate ulterior. În cazul în care, cu toate acestea, Standardele
Internaționale de Audit adoptate conțin proceduri de audit a că ror efectuare ar da
naștere unui conflict juridic cu legislația internă care decurg e din cerințe naționale
specifice referitoare la domeniu l de aplicare a auditului legal , statele membre pot
elimina dispozițiile contrare din Standardul Internațional de A udit atât timp cât aceste
conflicte există, cu condiția apl icării măsurilor menționate la articolul 26 alineatul (3).
Orice adăugire sau eliminare ef ectuată de către statele membre trebuie să determine
asigurarea unui nivel înalt de credibilitate pentru conturile a nuale ale societăților
comerciale și trebuie să contribuie la asigurarea binelui publi c. Aceasta înseamnă că
statele membre pot, spre exemplu, să impună prezentarea unui ra port de audit
suplimentar către organul de supr aveghere sau să prevadă alte c erințe de raportare și
de audit în baza normelor intern e privind guvernanța corporativ ă.
–––– *2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(14) Pentru adoptarea de către Comisie a unui Standard Inte rnațional de Audit care
să fie aplicat la nivelul Comun ității, este necesar ca acesta s ă fie general acceptat la
nivel internațional și să fi fos t elaborat cu participarea depl ină a tuturor părților
interesate printr-o procedură de schisă și transparentă, care să dea credibilitate și
calitate conturilor anuale și cons olidate și care să servească interesului general
european. Necesitatea adoptării unei Declarații internaționale privind practica de audit
ca parte a standardului trebuie să fie evaluată în conformitate cu Decizia 1999/468/CE
de la caz la caz. Comisia trebuie să se asigure că înainte de î nceperea procesului de
adoptare, este efectuată o veri ficare, pentru a vedea dacă aces te cerințe au fost
respectate și raportează membrilo r comitetului constituit în te meiul prezentei directive
cu privire la rezultatele acestei verificări.
(15) În cazul conturilor consolidate, este important să exi ste o definire clară a
responsabilităților auditorilo r legali care auditează component e ale grupului. În acest
scop, auditorul grupului trebuie să poarte responsabilitatea de plină pentru raportul de
audit.
(16) Pentru a crește compar abilitatea între societățile com erciale care aplică aceleași
standarde de contabilitate și încr ederea publicului în funcția de audit, Comisia poate
adopta un raport de audit comun pentru auditarea conturilor anu ale sau a conturilor
consolidate întocmite pe baza unor standarde de contabilitate i nternaționale autorizate,
cu excepția cazului în care un standard corespunzător pentru un astfel de raport a fost
adoptat la nivelul Comunității.
(17) Inspecțiile regulate reprezintă un mijloc bun pentru o bținerea unor audituri
legale de o calitate constant îna ltă. Prin urmare, auditorii le gali și firmele de audit ar
trebui să facă obiectul unui siste m de asigurare a calității ca re este organizat astfel încât
să fie independent de auditorii legali sau de firmele de audit verificate. Pentru aplicarea
dispozițiilor articolului 29 privind sistemele de asigurare a calității, statele membre pot
decide ca, în cazul în care aud itorii individuali au o politică comună de asigurare a
calității, trebuie avute în vedere doar cerințele privind firme le de audit. Statele membre
pot organiza sistemul de asigur are a calității astfel încât fie care auditor individual să
facă obiectul unei verificări de asigurare a calității cel puți n o dată la fiecare șase ani.

În această privință, finanțarea sistemului de asigurare a calit ății nu trebuie influențată
în mod nedorit. Comisia ar treb ui să aibă competența de a adopt a măsuri de aplicare în
probleme referitoare la organizarea sistemelor de asigurare a c alității și cu privire la
finanțarea acestora, în cazur ile în care încrederea publicului în sistemul de asigurare a
calității este serios compromisă . Sistemele de supraveghere pub lică din statele membre
ar trebui încurajate să găsească o abordare coordonată pentru e fectuarea verificărilor
de asigurare a calității în v ederea evitării impunerii unor sar cini inutile asupra părților
respective. (18) Investigațiile și sancțiunile corespunzătoare contribu ie la prevenirea și
corectarea efectuării necorespunzătoare a auditului legal.
(19) Auditorii și firmele d e audit legal sunt responsabile pentru efectuarea activității
cu atenția cuvenită și, prin ur mare, ar trebui să răspundă pent ru daunele financiare
provocate din neglijență. Cu toate acestea, capacitatea auditor ilor și a firmelor de audit
de a obține o asigurare de răs pundere profesională poate fi afe ctată atunci când se află
sub incidența unei răspunderi financiare nelimitate. În ceea ce o privește, Comisia
intenționează să examineze aceste aspecte, ținând cont de faptu l că regimul răspunderii
poate varia într-o măsură consid erabilă în statele membre.
(20) Statele membre ar trebui să organizeze un sistem efici ent de supraveghere
publică pentru auditorii legali și firmele de audit pe baza con trolului din țara de origine.
Acordurile de reglementare pentru supravegherea publică ar treb ui să permită
cooperarea eficientă la nivelul Comunității între activitățile de supraveghere ale
statelor membre. Sistemul de supraveghere publică ar trebui ges tionat de nepracticieni
care posedă cunoștințe în domenii care țin de auditul legal. Ac ești nepracticieni pot fi
specialiști care nu au avut niciodată legătură cu profesia de a udit sau foști auditori care
au părăsit profesia. Statele membre pot permite, cu toate acest ea, ca un număr mic de
practicieni să fie implicați în a dministrarea sistemului de sup raveghere publică.
Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să cooper eze unele cu altele, ori
de câte ori este necesar, în sc opul îndeplinirii obligațiilor d e supraveghere a auditorilor
legali sau a firmelor de audit autorizate de către acestea. O a stfel de cooperare poate
avea o contribuție importantă la asigurarea în mod consecvent a unei înalte calități a
auditului legal la nivelul Com unității. Deoarec e este necesar s ă se asigure o cooperare
și o coordonare eficiente la nive l european între autoritățile competente desemnate de
statele membre, desemnarea unei singure entități care să fie re sponsabilă pentru
asigurarea cooperării nu ar trebui să aducă atingere capacități i fiecărei autorități de a
coopera direct cu alte autorități competente ale statelor membr e.
(21) Pentru a se asigura respectarea articolului 32 alineatul (3) privind principiile
supravegherii publice, se consid eră că un nepractician posedă c unoștințe în domenii
care țin de auditul legal fie ca urmare a experienței sale prof esionale, fie pentru că are
cunoștințe din cel puțin unu l din domeniile prevăzute la articolul 8 .
(22) Auditorul legal sau fi rma de audit ar trebui desemnați de adunarea generală a
acționarilor sau a membrilor entit ății auditate. Pentru a prote ja independența
auditorului, este important ca demiterea să fie posibilă numai în cazul în care există
motive întemeiate și aceste motive sunt comunicate autorității sau autorităților
responsabile pentru supravegherea publică.

(23) Deoarece entitățile de interes public au o mai mare vi zibilitate și sunt mai
importante din punct de vedere economic, ar trebui să se aplice cerințe mai stricte în
cazul auditurilor legale ale c onturilor lor anuale sau consolid ate.
(24) Comitetele de audit și un sistem de control intern efi cient contribuie la
reducerea la minim a riscurilor financiare, operaționale și de conformitate și intensifică
calitatea raportării financiare. Statele membre pot avea în ved ere Recomandarea
Comisiei din 15 febr uarie 2005 privind întărirea rolului direct orilor neexecutivi sau al
membrilor consiliului de supraveghere al societăților cotate la bursă și comitetele
consiliului de administrație sau de supraveghere*1), care stabi lește modul de
constituire și funcționare a comite telor de audit. Statele memb re pot stabili că funcțiile
atribuite comitetului de audit sau unui organ cu funcții echiva lente pot fi îndeplinite de
organul administrativ sau de organul de supraveghere în ansambl u. În ceea ce privește
responsabilitățile comitetului de audit în conformitate cu articolul 41 , auditorul legal
sau firma de audit nu trebuie să se subordoneze în nici un fel comitetului.
––––
*1) JO L 52, 25.2.2005, p. 51.
(25) Statele membre pot dec ide să exonereze entitățile de i nteres public care sunt
organe de plasament colectiv în valori mobiliare, ale căror val ori mobiliare sunt admise
spre tranzacționare pe o piață reglementată, de cerința de a av ea comitet de audit.
Această opțiune are în vedere faptul că, în cazul în care un or gan de plasament colectiv
în valori mobiliare funcționează doar în scopul administrării î n comun a activelor,
angajarea unui comitet de audit nu va fi întotdeauna adecvată. Raportarea financiară și
riscurile aferente nu sunt compa rabile cu cele ale altor entită ți de interes public. De
asemenea, organele de plasament colectiv în valori mobiliare (O PCVM) și societățile
de gestionare a acestora funcționează într-un cadru de reglemen tare strict definit și fac
obiectul unor mecanisme de gesti onare specifice, cum ar fi cont roalele exercitate de
către depozitarii acestora. Pentru acele organe de plasament co lectiv în valori mobiliare
care nu sunt armonizate prin Directiva 85/611/CEE *2), dar fac obiectul unor măsuri
de protecție echivalente, astfel cum se prevede în directiva me nționată, statelor
membre trebuie, în acest caz special, să li se permită să asigu re un tratament egal cu
cel al organelor de plasament colectiv în valori mobiliare, arm onizate la nivelul
Comunității. ––––
*2) Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decem brie 1985 de coordonare a
actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind a numite organisme de
plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 375, 31.12 .1985, p. 3).
Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE a
Parlamentului European și a Consiliului (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).
(26) Pentru a consolida i ndependența auditorilor entitățilo r de interes public,
partenerul (partenerii) cheie care auditează astfel de entități ar trebui să se rotească.
Pentru a organiza această rotație, statele membre ar trebui să solicite o schimbare a
partenerului (partenerilor) cheie de audit care se ocupă de ent itatea auditată, permițând
în același timp firmei de audit cu care este (sunt) asociat(ți) partenerul(ii) cheie de audit
să fie în continuare auditorul legal al entității respective. Î n cazul în care un stat

membru consideră acest lucru ad ecvat pentru atingerea obiective lor urmărite, acel stat
membru solicită și schimbarea firmei de audit, fără a aduce ati ngere articolului 42
alineatul (2).
(27) Relațiile dintre piețel e de capital scot în evidență n evoia de a asigura, totodată,
o activitate de o calitate înaltă, efectuată de auditorii din ț ări terțe în raport cu piața de
capital la nivelul Comunității. Prin urmare, auditorii în cauză ar trebui înregistrați,
astfel încât să facă obiectul verificărilor de asigurare a cali tății și, de asemenea, al
sistemului de investigare și sancționare. Derogările pe bază de reciprocitate trebuie să
fie posibile, cu condiția trecerii unor teste echivalente care să fie efectuate de către
Comisie în cooperare cu statele membre. În orice caz, o entitat e care a emis valori
mobiliare transferabile pe o pi ață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1)
punctul 14 din Directiva 2004/39/CE ar trebui să fie întotdeaun a auditată de un auditor,
fie înregistrat într-un stat membru, fie supravegheat de autori tățile competente ale
acelei țări terțe din care provine auditorul, cu condiția ca ac ea țară terță să fie
recunoscută de către Comisie sau de către un stat membru ca înd eplinind cerințele
echivalente cu cerințele Comunității în domeniul principiilor d e supraveghere, al
sistemelor de asigurare a calității și al sistemelor de investi gare și sancționare și ca
acest aranjament să fie pe bază de reciprocitate. În cazul în c are un stat membru
consideră un sistem de asigurare a calității dintr-o țară terță echivalent, aceasta nu
înseamnă că alte state membre ar trebui să accepte astfel de ev aluări și nici că acest
lucru aduce atingere deciziei Comisiei.
(28) Complexitatea auditurilor grupurilor internaționale ne cesită o bună cooperare
între autoritățile competente ale statelor membre și cele ale ț ărilor terțe. Statele membre
ar trebui să asigure, prin urmare, că autoritățile competente d in terțe țări au acces la
dosarele de audit și la alte documente prin intermediul autorit ăților competente
naționale. Pentru a proteja drepturile părților implicate și pe ntru a facilita, în același
timp, accesul la dosare și docum ente, statelor membre ar trebui să li se permită să
acorde acces direct autorităților competente ale țărilor terțe, cu condiția aprobării
autorității naționale competent e. Unul din criteriile relevante pentru acordarea
accesului îl constituie îndeplinir ea de către autoritatea compe tentă din țara terță
respectivă a cerințelor pe care Comisia le-a declarat adecvate. Până la adoptarea unei
decizii de către Comisie și fără a aduce atingere deciziei Comi siei, statele membre pot
evalua dacă cerințele sunt adecvate. (29) Dezvăluirea inf ormațiilor menționate la articolele 36 ș i 47 ar trebui să se
conformeze normelor privind tran sferul de date personale către țări terțe, astfel cum
stabilește Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Con siliului din 24
octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea
datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor dat e*1).
––––
*1) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Directivă, astfel cum a fo st modificată prin
Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(30) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezent ei directive ar trebui să
fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliul ui și având în vedere
declarația Comisiei în fața Parlamentului European din 5 februa rie 2002 cu privire la
punerea în aplicare a legislație i privind serviciile financiare .

(31) Parlamentul European ar trebui să dispună de o perioad ă de trei luni de la prima
transmitere a proiectelor de amendamente și a măsurilor de apli care pentru a-i permite
să le examineze și să emită un aviz. Cu toate acestea, în cazur i urgente și pe deplin
justificate, ar trebui să fie posibilă scurtarea acestei perioa de. În cazul în care, în cadrul
acelei perioade, se adoptă o r ezoluție de către Parlamentul Eur opean, Comisia
reexaminează proiectele de amendamente sau măsuri.
(32) Având în vedere că obiectivele prezentei directive – ș i anume aplicarea unui set
unic de Standarde Internaționale de Audit, actualizarea cerințe lor privind formarea
profesională, definirea eticii profesionale și punerea în aplic are a cooperării între
autoritățile competente ale statelor membre și între acele auto rități și autoritățile din
țări terțe, în vederea îmbună tățirii și armonizării calității a uditului legal în Comunitate
și a facilitării cooperării între statele membre și cu țări ter țe, astfel încât să întărească
încrederea în auditul legal – nu poate fi realizat într-o măsur ă suficientă de statele
membre și, prin urmare, date fiind amploarea și efectele prezen tei directive, poate fi
mai bine realizat la nivelul Comunității, Comunitatea poate ado pta măsuri, în
conformitate cu principiul subsid iarității, astfel cum este enu nțat la articolul 5 d i n
tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfe l cum este enunțat la
articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce es te necesar pentru
realizarea acestor obiective. (33) În vederea asigurării unei mai mari transparențe a rel ațiilor dintre auditorul
legal sau firma de audit și entitatea auditată, Directivele 78/660/CE și 83/349/CE ar
trebui modificate astfel încât să impună divulgarea onorariilor de audit și a onorariilor
plătite pentru servicii care nu sunt de audit în anexa la contu rile anuale și la conturile
consolidate. (34) Directiva 84/253/CE a Consiliului ar trebui abroga tă, deoarece nu conține un
set cuprinzător de norme pentru asigurarea unei infrastructuri de audit adecvate, cum
ar fi supravegherea publică, sistemele disciplinare și sistemel e de asigurare a calității
și deoarece nu prevede în mod sp ecific cooperarea între statele membre și țări terțe în
scop de reglementare. Pentru a se asigura securitatea juridică, este nevoie în mod clar
să se indice că auditorii legali și firmele de audit care au fo st autorizați în temeiul
dispozițiilor Directivei 84/253/CE sunt considerați autorizați și în temeiul prezentei
directive,
ADOPTĂ PREZEN TA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I
OBIECT ȘI DEFINIȚII

ART. 1
Obiectul
Prezenta directivă stabilește norme privind auditul legal a l conturilor anuale și al
conturilor consolidate.
#M3
Articolul 29 din prezenta directiv ă nu se aplic ă pentru auditul statutar al situa țiilor
financiare anuale și consolidate ale entit ăților de interes public, cu excep ția cazului în

care se precizeaz ă astfel în Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului
European și al Consiliului*)
–––– *) Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din
16 aprilie 2014 privind cerin țele specifice referitoare la auditul statutar al entit ăților
de interes public (JO L 158, 27.5.2014, p. 77).
#B
ART. 2
Definiții
În sensul prezentei directiv e, se aplică următoarele defini ții:
#M3
1. "audit statutar" înseamn ă un audit al situa țiilor financiare anuale sau al
situațiilor financiare consolidate în m ăsura în care:
(a) este oblig atoriu în temeiul dreptului Uniunii;
(b) este obligator iu în temeiul dreptului intern re feritoare la întreprinderile mici;
(c) este efectuat în mod voluntar la solicitarea întreprinderilo r mici care îndeplinesc
cerințele juridice na ționale care sunt echivalente cu cele pentru un audit în temeiul
literei (b), în cazul în ca re dreptul intern define ște acest tip de audituri drept audituri
statutare;
#B
2. "auditor legal" înseamnă o persoană fizică care este aut orizată în conformitate cu
dispozițiile prezentei directive de către autoritățile competen te ale unui stat membru să
efectueze audituri legale; 3. "firmă de audit" înseamnă o persoană juridică sau orice altă entitate, indiferent de
forma sa juridică, care este autorizată în conformitate cu disp ozițiile prezentei directive
de către autoritățile competente ale unui stat membru să efectu eze audituri legale;
#M3
4. "entitate de audit dintr-o țară terță" înseamn ă o entitate, indiferent de forma sa
juridică, care efectueaz ă audituri ale situa țiilor financiare anuale sau consolidate ale
unei societ ăți comerciale înregistrate într-o țară terță, alta decât o entitate înregistrat ă
ca firmă de audit în orice stat membru ca urmare a autoriz ării în conformitate cu
articolul 3 ;
5. "auditor dintr-o țară terță" înseamn ă o persoan ă fizică care efectueaz ă audituri
ale situa țiilor financiare anuale sau c onsolidate ale unei societ ăți comerciale
înregistrate într-o țară terță, alta decât o persoan ă înregistrat ă ca auditor statutar în
orice stat membru ca urmare a autoriz ării în conformitate cu articolele 3 și 44;
#B
6. "auditor al grupului" îns eamnă auditorul(ii) legal(i) sa u firma(ele) de audit care
efectuează auditul legal al conturilor consolidate;
7. "rețea" înseamnă o structură mai mare:
– care are drept scop cooperarea și de care aparține un aud itor legal sau o firmă de
audit și
– care are drept scop în mod evident distribuția profituril or sau a costurilor sau are
în comun acționariatul, controlul sau gestionarea, politici și proceduri de control al

calității, o strategie de afaceri, folosirea unei mărci sau a u nei părți însemnate a
resurselor profesionale;
8. "întreprindere afiliată la o firmă de audit" înseamnă or ice întreprindere, indiferent
de forma sa juridică, care este legată de firma de audit prin a cționariat, control și
gestionare comune;
9. "raport de audit" în seamnă raportul menționat la articolul 51a din Directiva
78/660/CEE și articolul 37 din Directiva 83/349/CEE emis de auditorul legal sau de
firme de audit;
#M3
10. "autorit ăți competente" înseamn ă autoritățile desemnate prin lege, responsabile
de reglementarea și/sau supravegherea auditorilor statutari și a firmelor de audit sau
de aspecte specifice legate de acestea; trimiterea la "autoritate competent ă" dintr-un
anumit articol înseamn ă o trimitere la aut oritatea responsabil ă pentru func țiile
prevăzute la articolul respectiv;
11. *** Eliminat
#B
12. "standarde internaționa le de contabilitate" înseamnă St andardele Internaționale
de Contabilitate (IAS), Standardel e Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și
interpretările aferente (interpr etări SIC-IFRIC), amendamentele ulterioare la aceste
standarde și interpretări aferente și standardele și interpretă rile aferente viitoare emise
sau adoptate de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Co ntabilitate (IASB);
#M3
13. "entit ăți de interes public" înseamn ă:
(a) entit ăți reglementate de legisla ția unui stat membru ale c ăror valori mobiliare
transferabile sunt admise la tranzac ționare pe o pia ță reglementat ă a oricărui stat
membru în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE;
(b) institu ții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 1
din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului**), altele decât
cele menționate la articolul 2 din respectiva directiv ă;
(c) întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva
91/674/CEE; sau
(d) entit ăți desemnate de statele membre drept entit ăți de interes public, de exemplu
întreprinderile care au o relevan ță semnificativ ă pentru public prin natura activit ăților
lor, dimensiunea sau num ărul lor de angaja ți;
#B
14. "cooperativă" înseamnă o societate cooperativă european ă, astfel cum este
definită la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1435/ 2003 al Consiliului din 22 iuli e
2003 privind statutul societății c ooperative europene (SCE)*2) sau orice alte
cooperative pentru care se impune un audit legal în temeiul leg islației comunitare, cum
ar fi instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 1 din Directiva
2000/12/CE, și întreprinderi de asigurare în sensul articolului 2 d i n D i r e c t i v a
1991/674/CEE;
#M3
15. "nepractician" înseamn ă orice persoan ă fizică care, pe durata implic ării sale în
guvernan ța sistemului de supraveghere public ă și în perioada de trei ani imediat
precedent ă implicării respective, nu a efectuat audituri statutare, nu a de ținut drepturi

de vot într-o firm ă de audit, nu a fost membru al organismului administrativ, de
conducere sau de supravegh ere al unei firme de audit și nu a fost angajat ă de o firm ă
de audit sau asociat ă într-un alt mod cu aceasta;
#B
16. "partener(i) cheie de audit" înseamnă:
(a) auditorul(ii) legal(i) d esemnat(ți) de o firmă de audit pentru o anumită misiune
de audit ca fiind responsabilul(ii ) principal(i) pentru efectua rea auditului legal în
numele firmei de audit sau (b) în cazul auditului unui grup, cel puțin auditorul(ii) l egal(i) care este/sunt
desemnat(ți) de o firmă de audit ca fiind responsabilul(ii) pri ncipal(i) pentru efectuarea
auditului legal la nivelul grupului și auditorul(ii) legal(i) c are este/sunt desemnat(ți) ca
fiind responsabilul(ii) principal(i) la nivelul filialelor impo rtante sau
(c) auditorul(ii) legal(i) care semnează raportul de audit;
#M3
17. "întreprinderi mijlocii" înseamn ă întreprinderile men ționate la articolul 1
alineatul (1) și la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului
European și a Consiliului*);
18. "întreprinderi mici" înseamn ă întreprinderile men ționate la articolul 1 alineatul
(1) și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2013/34/UE;
19. "stat membru de origine" înseamn ă statul membru în care auditorul statutar sau
firma de audit este autorizat( ă) în conformitate cu articolul 3 alineatul (1);
20. "stat membru gazd ă" înseamn ă un stat membru în ca re un auditor statutar
autorizat în statul s ău membru de origine urm ărește să fie autorizat și în conformitate
cu articolul 14 sau un stat membru în care o firm ă de audit autorizat ă de către statul
său membru de origine solicit ă să fie înregistrat ă sau este înregistrat ă în conformitate
cu articolul 3a .
#B
––––
#M3
**) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie
2013 cu privire la accesul la activitatea institu țiilor de credit și supravegherea
prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investi ții, de modificare a Directivei
2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176,
27.6.2013, p. 338).
#B
*2) JO L 207, 18.8.2003, p. 1.
#M3
*) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie
2013 privind situa țiile financiare anuale, situa țiile financiare consolidate și rapoartele
conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a
Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și
83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

#B
CAPITOLUL II

AUTORIZARE, FORMARE CO NTINUĂ ȘI RECUNOAȘTERE
RECIPROCĂ
ART. 3*)
Autorizarea auditorilor lega li și a firmelor de audit
(1) Auditurile legale se efectuează numai de către auditori i legali sau de firmele de
audit care sunt autorizați de sta tul membru care solicită audit ul legal.
#M3
(2) Fiecare stat membru desemneaz ă autoritatea competent ă a fi responsabil ă cu
autorizarea auditorilor statutari și a firmelor de audit.
#B
(3) Fără a aduce atingere articolului 11 , autoritățile competent e ale statelor membre
pot autoriza ca auditori legali doar persoanele fizice care înd eplinesc cel puțin
condițiile prevăzute la articolele 4 și 6 – 10.
(4) Autoritățile competente ale statelor membre pot autoriz a ca firme de audit doar
entitățile care îndeplinesc următoarele condiții:
(a) persoanele fizice care e fectuează un audit legal în num ele unei firme de audit
trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile impuse prin articolele 4 și 6 – 12 și trebuie
să fie autorizate ca auditori legali în acel stat membru;
#M3
(b) majoritatea drepturilor de vot într-o entitate trebuie s ă fie deținută de firme de
audit care sunt autorizate în orice stat membr u sau de persoane fizi ce care îndeplinesc
cel puțin condițiile impuse prin articolele 4 și 6 – 12. Statele memb re pot prevedea ca
aceste persoane fizice s ă fie, de asemenea, autorizate într -un alt stat membru. În sensul
auditului statutar al cooperativelor, al b ăncilor de economii și al entităților similare
menționate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, o filial ă sau succesorul legal al
unei cooperative, al unei b ănci de economii sau al unei entit ăți similare, astfel cum
sunt men ționate la articolul 45 din Directiva 86/635/CEE, statele membre pot s ă
prevadă alte dispozi ții specifice cu privire la drepturile de vot;
#B
(c) majoritatea – până la cel mult 75% – a membrilor organu lui administrativ sau de
conducere al entității trebuie să fie firme de audit care sunt autorizate în orice stat
membru sau persoane fizice car e îndeplinesc cel puțin condițiil e impuse prin articolele
4 și 6 – 12. Statele membre pot prevede a ca aceste persoane fizice să fie, de asemenea,
autorizate într-un alt stat membru. În cazul în care un astfel de organ nu are mai mult
de doi membri, cel puțin unul dintre acești membri trebuie să î ndeplinească condițiile
de la prezenta literă;
(d) firma trebuie să îndeplinească condițiile impuse prin articolul 4 .
Statele membre pot stabili condiții suplimentare doar în le gătură cu litera (c). Aceste
condiții trebuie să fie proporționale cu obiectivele urmărite ș i nu trebuie să depășească
ceea ce este st rict necesar.
#CIN
*) Conform art. 1 pct. 3 lit. (a) pct. (i i) din Directiva 2014/56/UE ( #M3 ), la articolul
3 alineatul (2), al doilea paragraf ["Autorit ățile competente pot fi asocia țiile
profesionale, cu condi ția ca acestea s ă facă obiectul unui sistem de supraveghere
publică, astfel cum se prevede la capitolul VIII ."] a fost eliminat.

#M3
ART. 3a
Recunoașterea firmelor de audit
(1) Prin derogare de la dispozi țiile articolului 3 alineatul (1), o firm ă de audit
autorizată într-un stat membru are dreptul s ă efectueze audituri stat utare în alt stat
membru cu condi ția ca partenerul-cheie de audit care efectueaz ă auditul statutar în
numele firmei de audit s ă respecte dispozi țiile de la articolul 3 alineatul (4) litera (a)
în statul membru gazd ă.
(2) O firm ă de audit care dore ște să efectueze audituri statutare în alt stat membru
decât statul s ău membru de origine în care este autorizat ă se înregistreaz ă la
autoritatea competent ă din statul membru gazd ă în conformitate cu articolele 15 și 17.
(3) Autoritatea competent ă din statul membru gazd ă înregistreaz ă firma de audit
dacă este convins ă că firma de audit este înregistrat ă la autoritatea competent ă din
statul membru de origine. În ca zul în care statul membru gazd ă intenționează să se
bazeze pe un certificat care atest ă înregistrarea firmei de a udit în statul membru de
origine, autoritatea competent ă din statul membru gazd ă poate solicita ca certificatul
emis de autoritatea competent ă din statul membru de origine s ă nu fie mai vechi de
trei luni. Autoritatea competent ă din statul membru gazd ă informeaz ă autoritatea
competent ă din statul membru de origine cu priv ire la înregistrarea firmei de audit.
#B
ART. 4
Buna reputație
Autoritățile competente ale unui stat membru pot autoriza n umai persoanele fizice
sau firmele cu o bună reputație.
ART. 5
Retragerea autorizării
(1) Autorizarea unui auditor legal sau a unei firme de audi t se retrage în cazul în care
buna reputație a acestei persoane sau firme a fost serios compr omisă. Statele membre
pot, cu toate acestea, prevedea o perioadă rezonabilă de timp p entru scopul satisfacerii
cerințelor privind buna reputație.
(2) Autorizarea unei firme de audit se retrage în cazul în care oricare din condițiile
impuse la articolul 3 alineatul (4) literele (b) și (c) nu mai este îndeplinită. Sta tele
membre pot, cu toate acestea, să prevadă o perioadă rezonabilă de timp în scopul
îndeplinirii acelor condiții.
#M3
(3) În cazul în care autorizarea unui auditor statut ar sau a unei fir me de audit este
retrasă din orice motiv, autoritatea competent ă a statului membru de origine în care
se retrage autorizarea comunic ă acest fapt și motivele retragerii autorit ăților
competente relevante ale statelor membre gazd ă în care auditorul statutar sau firma
de audit mai sunt înregistra ți, în conformitate cu articolul 3a , cu articolul 16 alineatul
(1) litera (c) și cu articolul 17 alineatul (1) litera (i).
#B
ART. 6
Formarea profesională

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 11 , o persoană fizică poate fi autorizată
să efectueze un audit legal numai după ce a atins un nivel de a dmitere la universitate
sau un nivel echivalent, apoi a u rmat un curs de instruire teor etică, a efectuat un stagiu
de pregătire practică și a promovat un examen de competență pro fesională la încheierea
cursurilor universitare sau de nivel echivalent, organizat sau recunoscut de statul
membru în cauză.
#M3
Autorit ățile competente men ționate la articolul 32 coopereaz ă reciproc în scopul
obținerii convergen ței cerințelor prev ăzute la prezentul articol. Atunci când se
angajează într-o astfel de cooperare, respectivele autorit ăți competente iau în
considerare evolu țiile din domeniul auditului și al profesiei de auditor și, în special,
convergen ța deja realizat ă în cadrul acestei pr ofesii. Acestea coopereaz ă cu Comitetul
organismelor europene de supr aveghere a auditului (COESA) și cu autorit ățile
competente men ționate la articolul 20 din Regul amentul (UE) nr. 537/2014 în m ăsura
în care convergen ța are legătură cu auditul statutar al entit ăților de interes public.
#B
ART. 7
Examenul de competență profesională
Examenul de competență profesională menționat la articolul 6 garantează nivelul
necesar de cunoștințe teoretice î n disciplinele relevante pentr u auditul legal și
capacitatea de a pune astfel de cunoștințe în practică. Cel puț in o parte a examenului
respectiv se desfășoară în scris.
ART. 8
Testul de cunoștințe teoretice
(1) Testul de cunoștințe teoretice inclus în examen include , în special, următoarele
domenii:
(a) teoria și princip iile contabilității generale;
(b) cerințele juridice și standardele referitoare la întocm irea conturilor anuale și
consolidate;
(c) Standardele Intern aționale de Contabilitate;
(d) analiză financiară;
(e) contabilitatea costurilo r și contabilitatea managerială ;
(f) managementul riscului și controlul intern; (g) audit și aptitudini profesionale;
(h) cerințele juridice și standardele profesionale legate d e auditul legal și auditorii
legali;
#M3
(i) standarde interna ționale de audit astfel cum sunt men ționate la articolul 26 ;
#B
(j) etică profesională și independență.
(2) Testul include, de asemenea, cel puțin următoarele disc ipline, în măsura în care
sunt relevante pentru audit:
(a) dreptul societăților co merciale și guvernanța corporati vă;
(b) dreptul privind insolven ța și alte proceduri similare;
(c) dreptul fiscal;
(d) dreptul civil și comercial;

(e) dreptul muncii ș i protecției sociale;
(f) tehnologia informației și sistemele computerizate;
(g) economie financiară, generală și de afaceri; (h) matematică și statistică;
(i) principiile de bază ale managementului financiar al înt reprinderilor.
#M3
(3) *** Eliminat
#B
ART. 9
Exceptări
(1) Prin derogare de la articolele 7 și 8, un stat membru poate p revedea ca o persoană
care a promovat un examen universitar sau de nivel echivalent, sau care posedă o
diplomă universitară sau o calificare echivalentă în una sau ma i multe dintre
disciplinele menționate la articolul 8 , poate fi exceptată de la testul de cunoștințe
teoretice în disciplinele pe care le include examenul sau diplo ma în cauză.
(2) Prin derogare de la articolul 7 , un stat membru poate pre vedea că titularul unei
diplome universitare sau al unei calificări echivalente în una sau mai multe dintre
disciplinele menționate la articolul 8 poate fi exceptat de la testul privind capacitatea
de a pune în practică cunoștințele teoretice în aceste discipli ne în cazul în care a făcut
obiectul unei pregătiri practice în aceste discipline, atestată printr-un examen sau o
diplomă recunoscută de stat.
ART. 10
Pregătirea practică
#M3
(1) Pentru a asigura c apacitatea de a pune în practic ă cunoștințele teoretice a c ăror
testare este inclus ă în examen, un stagiar efectueaz ă un stagiu de preg ătire practic ă
de cel puțin trei ani care cuprinde, printre altele, auditul situa țiilor financiare anuale,
al situațiilor financiare consoli date sau al unor situa ții financiare similare. Cel pu țin
două treimi din acest stagiu practic se desf ășoară pe lângă un auditor statutar sau o
firmă de audit autorizat ă în orice stat membru.
#B
(2) Statele membre se asigură că întreaga pregătire se desf ășoară pe lângă persoane
care oferă garanții suficiente în ceea ce privește capacitatea lor de a oferi pregătire
practică.
ART. 11
Calificarea prin experiență practică îndelungată
Statele membre pot autoriza ca auditor legal o persoană car e nu îndeplinește
condițiile stabilite la articolul 6 , în cazul în care aceasta poate demonstra:
(a) fie că a fost angajată, timp de 15 ani, în activități p rofesionale care i-au permis
să dobândească suficientă experiență în domeniile financiar, ju ridic și contabil și a
promovat un examen de competen ță profesională menționat la articolul 7 ,
(b) fie că a fost angajată, timp de 7 ani, în activități pr ofesionale în domeniile
respective și, de asemenea, a efectuat stagiul de pregătire pra ctică menționat la articolul
10 și a promovat examenul de competență profesională menționat la articolul 7 .
ART. 12
Combinarea pregătirii practi ce cu instruirea teoretică

(1) Statele membre pot preve dea ca perioadele de instruire teoretică în domeniile
menționate la articolul 8 să fie luate în considerație la calculul perioadelor de activi tate
profesională menționate la articolul 11 , cu condiția ca această instruire să fie atestată
printr-un examen recunoscut de sta t. Aceste perioade de instrui re nu trebuie să dureze
mai puțin de un an și nici nu pot reduce perioada de activitate profesională cu mai mult
de patru ani.
(2) Perioada de activitate p rofesională și stagiul practic nu au durată mai scurtă decât
cea a cursului de instruire teoretică, cumulat cu stagiul de pr egătire practică în
conformitate cu articolul 10 .
#M3
ART. 13
Formarea continu ă
Statele membre se asigur ă că auditorii statutari au obliga ția de a participa la
programe adecvate de formare continu ă pentru a- și menține cunoștințele teoretice,
competen țele și valorile profesionale la un nivel suficient de înalt și că nerespectarea
cerințelor de formare continu ă se sancționează în mod corespunz ător, astfel cum se
prevede la articolul 30 .
#M3
ART. 14
Autorizarea auditorilor stat utari din alt stat membru
(1) Autorit ățile competente instituie proceduri de autorizare a auditorilor statutari
care au fost autoriza ți în alte state membre. Aceste proceduri nu dep ășesc cerința de
a efectua un stagiu de adaptare s au de a promova un test de aptitudini, astfel cum se
prevede la articolul 3 alineatul (1 ) litera (g) și respectiv la articolul 3 alineatul (1)
litera (h) din Directiva 2005/ 36/CE a Parlamentului European și a Consiliului*).
(2) Statul membru gazd ă decide dac ă solicitantul care solicit ă autorizarea trebuie
să efectueze un stagiu de adaptare, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1)
litera (g) din Direc tiva 2005/36/CE sau s ă promoveze un test de aptitudini astfel cum
se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (h).
Stagiul de adaptare nu dep ășește trei ani, iar solicitantul face subiectul unei
evaluări.
Testul de aptitudini se sus ține în una din limbile permise de regimul lingvistic din
statul membru gazd ă respectiv. Aceasta evalueaz ă numai dac ă auditorul statutar are
un nivel corespunz ător de cuno ștințe în ceea ce prive ște actele cu putere de lege din
statul membru gazd ă respectiv, în m ăsura în care sunt pertinente pentru auditurile
statutare.
(3) Autorit ățile competente coopereaz ă prin cadrul COESA în vederea ob ținerii
convergen ței cerințelor privind st agiul de adaptare și testul de aptitudini. Autorit ățile
competente îmbun ătățesc transparen ța și predictibilitatea cerin țelor. Acestea
coopereaz ă cu COESA și cu autorit ățile competente men ționate la articolul 20 din
Regulamentul (UE) nr. 537/2014 în m ăsura în care convergen ța are leg ătură cu
auditurile statutare ale entit ăților de interes public.
––––
*) Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7
septembrie 2005 privind recunoa șterea calific ărilor profesionale (JO L 255,
30.9.2005, p. 22).

#B
CAPITOLUL III
ÎNREGISTRAREA

ART. 15
Registrul public
#M3
(1) Fiecare stat membru se asigur ă că auditorii statutari și firmele de audit sunt
înregistra ți într-un registru public în conformitate cu articolele 16 și 17. În împrejur ări
excepționale, statele membre pot deroga de la cerin țele prevăzute la prezentul articol
și la articolul 16 în materie de prezentare a informa țiilor numai în m ăsura în care
acest lucru este necesar pentru a reduce o amenin țare iminent ă și semnificativ ă la
adresa securit ății unei persoane.
#B
(2) Statele membre se asigură că fiecare auditor legal și f iecare firmă de audit sunt
identificați în registrul public printr-un număr individual. In formațiile înregistrate se
păstrează într-un registru în format electronic și sunt accesib ile publicului pe cale
electronică. (3) Registrul public conține, de asemenea, numele și adresa autorităților competente
responsabile pentru autorizarea menționată la articolul 3 , asigurarea calității, astfel
cum se prevede la articolul 29 , investigațiile și sa ncțiunile aplicate auditorilor legali și
firmelor de audit, astfel cum se prevede la articolul 30 , și supravegherea publică, astfel
cum se prevede la articolul 32 .
(4) Statele membre se asigură că registrul public este comp let operațional până la 29
iunie 2009.
ART. 16
Înregistrarea auditorilor legali
(1) În ceea ce privește audito rii legali, registrul public conține cel puțin următoarele
informații: (a) numele, adresa și n umărul de înregistrare;
(b) după caz, numele, adresa , adresa de website și numărul de înregistrare a firmei
de audit la care este angajat auditorul legal sau cu care este asociat ca partener sau în
vreun alt mod;
(c) toate celelalte înregistrări ca auditor legal la autori tățile competente ale altor state
membre și ca auditor în alte terțe țări, inclusiv numele autori tății(lor) de înregistrare și,
după caz, numărul (numerele) de înregistrare.
(2) Auditorii din terțe țări , înregistrați în conformitate cu articolul 45 , sunt indicați
în mod clar în registru ca atare, și nu ca auditori legali.
ART. 17
Înregistrarea firmelor de audit
(1) În ceea ce privește firmele de audit, registrul public conține cel puțin următoarele
informații:
(a) denumirea, adresa și numărul de înregistrare; (b) forma juridică;

(c) informații de contact, persoana de contact principală ș i, după caz, adresa de
website;
(d) adresa fiecărui birou din statul membru; (e) numele și numărul de înre gistrare ale tuturor auditoril or legali angajați, asociați
sau parteneri sau în alte r elații cu firma de audit;
(f) numele și adresele profes ionale ale tuturor proprietari lor și acționarilor;
(g) numele și adresele profes ionale ale tuturor membrilor o rganului administrativ
sau de conducere; (h) după caz, apartenența la o rețea și o listă cu numele ș i adresele firmelor membre
și afiliate sau o indicare a locu lui unde aceste informații sun t accesibile publicului;
(i) toate celelalte înregistrări ca firmă de audit la autor itățile competente ale altor
state membre și ca entitate de audit pe lângă țări terțe, inclu siv numele și adresa
autorității(lor) de înregistrare și, după caz, numărul (numerel e) de înregistrare;
#M3
(j) după caz, dacă firma de audit este înregistrat ă în temeiul articolului 3a alineatul
(3).
#B
(2) Entitățile de audit din ță ri terțe, înregistrate în con formitate cu articolul 45 , sunt
indicate în mod clar în registru ca atare, și nu ca firme de au dit.
ART. 18
Actualizarea informa țiilor înregistrate
Statele membre se asigură că auditorii legali și firmele de audit notifică, fără vreo
întârziere nejustificată, autorităților competente responsabile pentru registrul public cu
privire la orice modificări ale informațiilor cuprinse în acest a. Registrul este actualizat,
fără nici o întârziere nejustif icată, după primirea acestor not ificări.
ART. 19
Responsabilitatea pentru în registrarea informațiilor
Informațiile furnizate autori tăților competente relevante î n conformitate cu
articolele 16 , 17 și 18 sunt semnate de auditorul legal sau de firma de audit. În cazu l în
care autoritatea competentă prevede furnizarea informațiilor în format electronic, acest
lucru poate fi realizat, spre exemplu, prin intermediul semnătu rii electronice, astfel
cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Directiva 1999/ 93/CE a Parlamentului și
a Consiliului European din 13 decembrie 1999 privind un cadru c omunitar pentru
semnăturile electronice*1).
––––
*1) JO L 13, 19.1.2000, p. 12.

ART. 20
Limba
(1) Informațiile introduse în registrul public se redacteaz ă în una din limbile permise
de regimul lingvistic în vigoar e în statul membru respectiv.
(2) Statele membre pot permi te, de asemenea, ca informațiil e să fie introduse în
registrul public în orice altă l imbă (limbi) ofic ială(e) a(le) Comunității. Statele membre
pot impune ca traducerea acestor informații să fie certificată.
În orice caz, statele membre respective se asigură că în re gistru se menționează dacă
traducerea este certificată sau nu.

CAPITOLUL IV
ETICA PROFESIONALĂ, INDEP ENDENȚA, OBIECTIVITATEA,
CONFIDENȚIALITATEA ȘI SECRETUL P ROFESIONAL

#M3
ART. 21
Etica profesional ă și scepticismul profesional
#B
(1) Statele membre se asigur ă că tuturor auditorilor legali și firmelor de audit le
revine obligația de a respecta p rincipiile de etică profesional ă, care se referă cel puțin
la funcția lor de interes public, integritatea și obiectivitate a lor, competența lor
profesională și atenția cuvenită.
#M3
(2) Statele membre se asigur ă că, atunci când efectueaz ă auditul statutar, auditorul
statutar sau firma de audit î și păstrează scepticismul profesional pe tot parcursul
auditului, admi țând posibilitatea unor inexactit ăți semnificative care s ă iasă în
evidență ca urmare a faptelor sau conduitei care indic ă nereguli, inclusiv fraude sau
erori, indiferent de experien ța anterioar ă a auditorului sau a firmei de audit în ceea
ce privește corectitudinea și integritatea personal ului de conducere și a persoanelor
responsabile cu administrarea entit ății auditate.
Auditorul statutar sau firma de audit î și păstrează scepticismul profesional mai ales
atunci când evalueaz ă estimările personalului de conduce re privind valorile juste,
deprecierea activelo r, provizioanele și fluxurile de trezorerie viitoare relevante
capacitatea întreprinderii de a- și continua activitatea.
În sensul prezentului artic ol, "scepticism profesional" înseamn ă o atitudine
interogativ ă, prin care se acord ă atenție condițiilor care ar putea indica posibilitatea
unei inexactit ăți cauzate de eroare sau fraud ă, și o evaluare critic ă a probelor
auditului.
#B
ART. 22
Independența și obiectivitatea
#M3
(1) Statele membre se asigur ă că, atunci când efectueaz ă un audit statutar, auditorul
statutar sau firma de audit, precum și orice persoan ă fizică aflată în poziția de a
influența în mod direct sau indirect rezultatul auditului statutar sunt independente de
entitatea auditat ă și nu sunt implicate în ado ptarea de decizii de c ătre entitatea
auditată.
Independen ța este necesar ă atât în perioada acoperit ă de situațiile financiare care
fac obiectul auditului, cât și în perioada în care se efectueaz ă auditul statutar.
Statele membre se asigur ă că auditorul statutar sau firma de audit ia toate m ăsurile
rezonabile pentru a se asigura c ă, atunci când efectueaz ă auditul statutar, nu este
influențat(ă) de un conflict de interese existent sau poten țial ori de rela ții de afaceri
sau de rela ții directe sau indirecte de alt ă natură care implic ă auditorul statutar sau
firma de audit care efectueaz ă auditul și după caz, rețeaua din care face parte,
personalul de conducere, auditorii, angaja ții și orice persoan ă fizică ale cărei servicii

se află la dispozi ția sau sub controlul auditorului st atutar sau al firmei de audit sau
orice persoan ă legată direct sau indirect de auditorul statutar sau de firma de audit
printr-o rela ție de control.
Auditorul statutar sau firma de audit nu efectueaz ă un audit statutar în cazul în care
există vreun pericol de autoevalua re, interes propriu, lobby, leg ături sau intimidare
ca urmare a rela țiilor financiare, personale, de afaceri, de munc ă sau de alt ă natură
între: – auditorul statutar, firma de audit, re țeaua sa și orice persoan ă fizică aflată în
poziția de a influen ța rezultatul auditului statutar; și
– entitatea auditat ă;
din care un ter ț obiectiv, rezonabil și informat, ținând seama de m ăsurile de
protecție aplicate, ar concluziona c ă independen ța auditorului statutar sau a firmei de
audit este compromis ă.
(2) Statele membre se asigur ă că auditorul statutar, firma de audit, partenerii-cheie
de audit ai acestora, angaja ții acestora și orice persoane fizice ale c ăror servicii se
află la dispozi ția sau sub controlul auditorului statutar sau al firmei de audit
respectiv(e) și care sunt implicate direct în activit ăți de audit statutar, precum și
persoanele care au leg ături strânse cu acestea în sensul
articolului 1 alineatul (2) din
Directiva 2004/72/CE a Comisiei*) nu de țin niciun fel de instrumente financiare
emise, garantate sau sus ținute într-un alt fel de o entitate auditat ă în domeniul lor de
activități de audit statutar ale acest ora, altele decât participa țiile deținute indirect prin
organisme de plasament colectiv diversificat , inclusiv fonduri gestionate, cum ar fi
fondurile de pensii sau asigur ările de via ță, nu au un beneficiu material și direct din
acestea și nu efectueaz ă nicio tranzac ție cu acestea.
#B
(3) Statele membre se asigură că auditorul legal sau firma de audit documentează în
dosarele de audit toate amenințările semnificative la adresa in dependenței sale, precum
și măsurile de protecție aplicate pentru a reduce acele ameninț ări.
#M3
(4) Statele membre se asigur ă că persoanele sau firmele men ționate la alineatul (2)
nu particip ă la auditul statutar al unei entit ăți auditate și nu influen țează într-un alt
mod rezultatele unui astfel de audit, în cazul în care:
(a) dețin instrumente financiare ale entit ății auditate, altele decât participa ții
deținute indirect prin organisme de plasament colectiv diversificat;
(b) dețin instrumente financiare ale unei entit ăți legate de entitatea auditat ă, altele
decât participa ții deținute indirect prin organisme de plasament colectiv diversificat,
fapt care poate constitui un conflict de inter ese sau care poate fi p erceput în acest fel;
(c) au de ținut o func ție în cadrul entit ății auditate sau au avut rela ții de afaceri sau
de altă natură cu entitatea auditat ă în perioada men ționată la alineatul (1), fapt care
poate constitui un conflict de interese s au poate fi perceput în acest fel.
(5) Persoane le sau firmele men ționate la alineatul (2) nu solicit ă și nu accept ă
daruri sau favoruri pecuniare sau nepecuniare de la entitatea auditat ă sau de la orice
entitate în rela ție cu entitatea auditat ă, cu excep ția cazului în care un ter ț obiectiv,
rezonabil și informat ar considera va loarea acestora neimportant ă sau
nesemnificativ ă.

(6) Dac ă, în cursul perioadei acoperite de situa țiile financiare, o entitate auditat ă
este achizi ționată de, fuzioneaz ă cu sau achizi ționează o altă entitate, auditorul
statutar sau firma de audit identific ă și evalueaz ă toate interesele sau rela țiile curente
sau recente, inclusiv or ice alte servicii decât cel e de audit prestate entit ății respective
care, ținând seama de m ăsurile de protec ție disponibile, ar putea compromite
independen ța auditorului și capacitatea sa de a cont inua auditul statutar dup ă data
efectivă a fuziunii sau a achizi ției.
Cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de trei luni, auditorul statutar sau
firma de audit ia toate m ăsurile necesare pentru a pune cap ăt tuturor intereselor sau
relațiilor curente care i-ar compromite independen ța și adoptă, dacă este posibil,
măsuri de protec ție pentru a reduce la minimum toate amenin țările la adresa
independen ței sale legate de interesele și relațiile anterioare și curente.
––––
*) Directiva 2004/72/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 privind normele de aplicare
a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce prive ște
practicile comerciale admise, definirea informa ției confiden țiale pentru instrumentele
financiare derivate din produsele de baz ă, stabilirea listelor de persoane care au acces
la informa ții confiden țiale, declararea opera țiunilor efectuate de persoanele care
exercită responsabilit ăți de conducere și notificarea opera țiunilor suspecte (JO L 162,
30.4.2004, p. 70.).

#M3
ART. 22a
Angajarea de c ătre entitățile auditate a unor fo ști auditori statutari sau a unor
angajați ai unor auditori statutari sau ai unor firme de audit
(1) Statele membre se asigur ă că, înainte de expirarea unei perioade de cel pu țin un
an sau, în cazul auditului statutar al unor entit ăți de interes public , a unei perioade de
cel puțin doi ani de la încetarea activit ății sale în calitate de auditor statutar sau de
partener-cheie de audit în cadrul misiunii de audit, auditorul stat utar sau partenerul-
cheie de audit care efectueaz ă un audit statutar în numele unei firme de audit:
(a) nu preia o func ție-cheie de conduce re în cadrul entit ății auditate;
(b) nu devine, dup ă caz, membru al comitetului de audit din cadrul entit ății auditate
sau, dacă nu există un astfel de comitet, calitatea de membru al organi smului cu func ție
echivalent ă cu cea a unui comitet de audit;
(c) nu devine membru neexecutiv al organismului administrativ sau de membru al
organismului de supraveghere al entit ății auditate.
(2) Statele membre asigur ă faptul că angajații și partenerii, al ții decât partenerii-
cheie de audit, ai unui auditor statutar sau ai unei firme de audit care efectueaz ă un
audit statutar, precum și orice alte persoane fizice ale c ăror servicii se afl ă la
dispoziția sau sub controlul auditorului statut ar sau al firmei de audit respective,
atunci când astfel de angaja ți, parteneri sau alte persoane fizice sunt autorizate ca
auditori statutari, nu pot ocupa niciuna din pozi țiile menționate la alineatul (1) literele
(a), (b) și (c), înainte de expirarea unei pe rioade de minimum un an de când ace știa
au fost implica ți în mod direct în mi siunea de audit statutar.
#M3
ART. 22b

Pregătirea auditului statutar și evaluarea aspectel or care pericliteaz ă
independen ța
Statele membre se asigur ă că, înainte de a accepta sau de a continua o misiune de
audit statutar, auditorul statutar sau firma de audit evalueaz ă și documenteaz ă
următoarele:
– dacă îndepline ște dispozi țiile prevăzute la articolul 22 din prezenta directiv ă;
– dacă există amenințări la adresa independen ței sale și la adresa m ăsurilor de
protecție aplicate pentru a atenua aceste riscuri;
– dacă dispune de angaja ți calificați, de timp și de resurse necesare pentru a efectua
auditul statutar în mod corespunz ător;
– în cazul unei firme de audit, dac ă partenerul-cheie de audit este autorizat ca
auditor statutar în statul membru care impune desf ășurarea auditului statutar;
Statele membre pot prevedea cerin țe simplificate pentru auditurile men ționate la
articolul 2 alineatul (1) literele (b) și (c).
#B
ART. 23
Confidențialitatea și secretul profesional
(1) Statele membre se asigur ă că toate informațiile și docu mentele la care are acces
auditorul legal sau firma de aud it atunci când efectuează un au dit legal sunt protejate
de norme corespunzătoare privind confidențialitatea și secretul profesional.
#M3
(2) Normele privind confiden țialitatea și secretul profesional aplicabile auditorilor
statutari sau firmelor de audit nu împiedic ă aplicarea dispozi țiilor prezentei directive
sau ale Regulamentului (UE) nr. 537/2014.
(3) În cazul în care auditorul statutar sau firma de audit este înlocuit( ă) cu un alt
auditor statutar sau o alt ă firmă de audit, fostul auditor statutar sau fosta firm ă de
audit asigur ă accesul noului auditor st atutar sau al noii firme de audit la toate
informațiile relevante cu privire la entitatea auditat ă și la cel mai recent audit al
acesteia.
#B
(4) Un auditor legal sau o firmă de audit care au încetat s ă mai fie angajați într-o
anumită misiune de audit sau un fost auditor legal sau o fostă firmă de audit fac în
continuare obiectul dispozițiilor alineatelor (1) și (2) cu pri vire la acea misiune de
audit.
#M3
(5) În cazul în care auditorul statutar sau firma de audit deruleaz ă un audit statutar
al unei întreprinderi care fa ce parte dintr-un grup a c ărui întreprindere-mam ă se
situează într-o țară terță, normele de confiden țialitate și de păstrare a secretului
profesional prev ăzute la alineatul (1) din p rezentul articol nu împiedic ă auditorul
statutar sau firma de audit s ă transmită auditorului grupului situat într-o țară terță
documenta ția relevant ă privind lucr ările de auditare executate, dac ă aceasta este
necesară pentru efectuarea auditului situa țiilor financiare consolidate ale
întreprinderii-mam ă.
Auditorul statutar sau firma de audit care efectueaz ă auditul statutar al unei
întreprinderi care a emis ti tluri de valoare într-o țară terță sau care face parte dintr-
un grup care prezint ă situații financiare statutare consolidate într-o țară terță poate

transfera documentele de lucru sau alte documente privind auditul acelei entit ăți pe
care le de ține numai autorit ăților competente din țările terțe relevante, în condi țiile
prevăzute la articolul 47 .
Transferul informa țiilor către auditorul grupului dintr-o țară terță are loc în
conformitate cu dispozi țiile capitolului IV din Directiva 95/46/CE și cu reglement ările
naționale privind protec ția datelor cu caracter personal.
#B
ART. 24
Independența și obiectivitatea auditorilor legali care efectuea ză auditul legal în
numele firmelor de audit
Statele membre se asigură că asociații sau acționarii unei firme de audit, precum și
membrii organelor administrative , de conducere sau de supravegh ere ale unei astfel de
firme sau ale unei firme afiliate nu intervin în efectuarea unu i audit legal în nici un
mod care să pericliteze independența și obiectivitatea auditoru lui legal care efectuează
auditul legal în numele firmei de audit.
#M3
ART. 24a
Organizarea intern ă a auditorilor statutari și a firmelor de audit
(1) Statele membre se asigur ă că un auditor statutar sau o firm ă de audit respect ă
următoarele cerin țe organizatorice:
(a) o firm ă de audit stabile ște politici și proceduri corespunz ătoare prin care se
asigură că proprietarii sau ac ționarii s ăi, precum și membrii organismelor
administrative, de conducere și de supraveghere ale firmei sau ale unei societ ăți
afiliate nu intervin în derularea auditulu i statutar în niciun fel prin care s ă pericliteze
independen ța și obiectivitatea auditorului st atutar care efectueaz ă auditul statutar în
numele firmei de audit;
(b) un auditor statutar sau o firm ă de audit aplic ă proceduri administrative și
contabile robuste, mecanisme interne de control de cali tate, proceduri eficace de
evaluare a riscurilor, precum și un control real și măsuri de protec ție pentru sistemele
de prelucrare a informa țiilor.
Mecanismele interne de control de calitate respective sunt elaborate astfel încât s ă
garanteze c ă deciziile și procedurile sunt res pectate la toate nivelurile firmei de audit
sau ale structurii de lucru a auditorului statutar; (c) un auditor statutar sau o firm ă de audit elaboreaz ă politici și proceduri
corespunz ă
toare pentru a se asigura c ă angajații săi și orice alte persoane fizice ale
căror servicii se afl ă la dispozi ția sa ori sub controlul s ău și care sunt implicate direct
în activitățile de audit statutar de țin cunoștințele și experien ța corespunz ătoare pentru
a îndeplini sarcinile alocate;
(d) un auditor statutar sau o firm ă de audit elaboreaz ă politici și proceduri
corespunz ătoare pentru a se asigura c ă externalizarea sarcin ilor-cheie de audit nu
afectează calitatea controlului intern de calitate al auditorului statutar sau al firmei
de audit și nici capacitatea autorit ăților competente de a verifica dac ă auditorul
statutar sau firm a de audit respect ă obligațiile prevăzute de prezenta directiv ă și, după
caz, de Regulamentu l (UE) nr. 537/2014;
(e) un auditor statutar sau o firm ă de audit elaboreaz ă sisteme administrative și
organizatorice corespunz ătoare și eficace pentru a preveni, identifica, elimina sau

gestiona și pentru a releva eventual ele aspecte care îi amenin ță independen ța,
menționate la articolele 22 , 22a și 22b;
(f) un auditor statutar sau o firm ă de audit elaboreaz ă politici și proceduri
corespunz ătoare privind efectuarea auditului statutar, consilierea, supravegherea și
evaluarea activit ății angajaților și organizarea structurii dosarului de audit men ționat
la articolul 24b alineatul (5);
(g) un auditor statutar sau o firm ă de audit elaboreaz ă un sistem intern de control
de calitate în scopul asigur ării calității auditului statutar.
Sistemul de control de calitate acoper ă cel puțin politicile și procedurile men ționate
la litera (f). În cazul unei firme de audit, re sponsabilitatea sistemului intern de control
de calitate revine unei persoane autorizate ca auditor statutar;
(h) un auditor statutar sau o firm ă de audit utilizeaz ă sistemele, procedurile și
resursele corespunz ătoare pentru a asi gura continuitatea și consecven ța desfășurării
activităților sale de audit statutar;
(i) de asemenea, un auditor statutar sau o firm ă de audit elaboreaz ă proceduri
organizatorice și administrative corespunz ătoare și eficace pentru a gestiona și a ține
evidența evenimentelor care au sau pot avea consecin țe grave asupra integrit ății
activităților sale de audit statutar;
(j) un auditor statutar sau o firm ă de audit adopt ă politici de remunerare adecvate,
inclusiv politici pentru participar ea la profit, prin care ofer ă suficiente stimulente
pentru rezultatele ob ținute, astfel încât s ă asigure calitatea auditului. În special,
veniturile pe care le ob ține auditorul statutar sau firma de audit din furnizarea unor
servicii care nu sunt de audit c ătre entitatea auditat ă nu sunt luate în considerare în
evaluarea performan ței și nici în remunerarea pers oanelor implicate în audit sau
capabile s ă influențeze desfășurarea acestuia;
(k) un auditor statutar sau o firm ă de audit monitorizeaz ă și evalueaz ă gradul de
adecvare și eficacitatea sistemelor sale, a mecanismelor și a procedurilor de control
intern de calitate stabilite în conformitate cu prezenta directiv ă și, după caz, cu
Regulamentul (UE) nr. 537/2014 și ia măsurile necesare pentru solu ționarea
eventualelor deficien țe. În special, audito rul statutar sau firma de audit realizeaz ă o
evaluare anual ă a sistemului intern de control de calitate men ționat la litera (g).
Auditorul statutar sau firma de audit ține eviden ța rezultatelor evalu ării respective și
a eventualelor m ăsuri propuse pentru modificarea sistemului intern de control de
calitate.
Politicile și procedurile men ționate la primul paragraf se bazeaz ă pe documente și
sunt comunicate angaja ților auditorului statutar sau ai firmei de audit.
Statele membre pot prevedea cerin țe simplificate pentru auditurile men ționate la
articolul 2 punctul 1 literele (b) și (c).
Eventuala externalizare a func țiilor de audit, astfel cum se men ționează la litera (d)
din prezentul alineat, nu afecteaz ă responsabilitatea auditorului statutar sau a firmei
de audit fa ță de entitatea auditat ă.
(2) Auditorul statutar sau firma de audit ține cont de amploarea și complexitatea
activităților sale atunci când respect ă cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezentul
articol.

Auditorul statutar sau fi rma de audit poate demonstra autorit ății competente faptul
că politicile și procedurile destinate conform ării sunt adecvate având în vedere
amploarea și complexitatea activit ăților auditorului statutar sau ale firmei de audit.
#M3
ART. 24b
Organizarea activit ății
(1) Statele membre se asigur ă că atunci când auditul statutar este efectuat de o firm ă
de audit, firma de audit în cauz ă desemneaz ă cel puțin un partener-cheie de audit.
Firma de audit pune la dispozi ția partenerului sau parten erilor-cheie de audit resurse
suficiente și personal care are competen ța și capacit ățile necesare pentru a- și
îndeplini îndatoririle în mod adecvat.
Principalele criterii care determin ă selectarea partenerului sau partenerilor-cheie
de audit de c ătre firma de audit s unt asigurarea calit ății auditului, independen ța și
competen ța.
Partenerul sau partenerii-cheie de audit se implic ă activ în efectuarea auditului
statutar.
(2) La efectuarea auditului statutar, auditorul statutar aloc ă suficient timp pentru
misiune și atribuie resurse suficiente pentru a- și îndeplini sarcinile în mod
corespunz ător.
(3) Statele membre se asigur ă că auditorul statutar sau firma de audit ține eviden ța
oricăror încălcări ale dispozi țiilor prezentei directive și, după caz, ale Regulamentului
(UE) nr. 537/2014. Statele membre pot excepta auditorii statutari și firmele de audit
de la aceast ă obligație în cazul înc ălcărilor minore. De asemen ea, auditorul statutar
și firma de audit țin evidența tuturor consecin țelor ale tuturor înc ălcărilor, inclusiv a
măsurilor adoptate pentru abordarea acestor înc ălcări și pentru modificarea
sistemului lor intern de control de calitate. Ace știa întocmesc un raport anual care
cuprinde o sintez ă a eventualelor m ăsuri de acest tip aplicate și îl comunic ă intern.
Atunci când un auditor statutar sau o firm ă de audit apeleaz ă la consiliere din
partea unor exper ți externi, acesta sau aceasta p ăstrează documentele prin care
transmit solicitarea, precum și consilierea primit ă.
(4) Un auditor statutar sau o firm ă de audit p ăstrează o evidență a clienților. Pentru
fiecare client audi tat, în aceast ă evidență figurează următoarele:
(a) denumirea, adresa și sediul social;
(b) în cazul firmelor de audit, numel e partenerului sau ale partenerilor-cheie de
audit;
(c) onorariile percepute pentru auditul statutar și onorariile percepute pentru alte
servicii, pentru fiecare exerci țiu financiar.
(5) Un auditor statutar sau o firm ă de audit creeaz ă un dosar de aud it pentru fiecare
audit statutar.
Auditorul statutar sau firma de audit documenteaz ă cel puțin datele înregistrate în
conformitate cu articolul 22b alineatul (1) din prezenta directiv ă și, după caz, cu
articolele 6 – 8 din Regula mentul (UE) nr. 537/2014.
Auditorul statutar sau firma de audit p ăstrează orice alte date și documente care
prezintă importan ță deoarece stau la baza raportulu i la care se fa ce referire la
articolul 28 din prezenta directiv ă și, după caz, la articolele 10 și 11 din Regulamentul

(UE) nr. 537/2014, precum și pentru monitorizarea conformit ății cu prezenta directiv ă
și cu alte cerin țe legale aplicabile.
Dosarul de audit se închide în term en de cel mult 60 de zile de la data semn ării
raportului de audit men ționat la articolul 28 din prezenta directiv ă și, după caz, la
articolul 10 din Regulamen tul (UE) nr. 537/2014.
(6) Auditorul statutar sau firma de audit p ăstrează evidența eventualelor reclama ții
efectuate în scris cu privire la executarea auditurilor statutare.
(7) Statele membre pot prevedea cerin țe simplificate în ceea ce prive ște alineatele
(3) și (6) pentru auditurile men ționate la articolul 2 punctul 1 literele (b) și (c).
#B
ART. 25
Onorariile de audit
Statele membre asigură exis tența unor norme corespunzătoare care prevăd că
onorariile pentru auditurile legale: (a) nu sunt influențate sau determinate de prestarea de ser vicii suplimentare entității
auditate și
(b) nu pot fi condiționate în nici un fel. #M3
ART. 25a
Sfera de aplicare al auditului statutar
Fără a aduce atingere dispozi țiilor de raportare, astfel cum sunt prev ăzute la
articolul 28 din prezenta directiv ă și, după caz, la articolele 10 și 11 din Regulamentul
(UE) nr. 537/2014, sfera de aplicare a auditului statutar nu include garantarea
viabilității în viitor a entit ății auditate sau a eficien ței sau eficacit ății cu care
organismul de conducere sau administrativ a gestionat sau va gestiona activit ățile
entității.

#B
CAPITOLUL V
STANDARDELE DE AUDIT ȘI RAPORTAREA AUDITULUI

#M3
ART. 26
Standardele de audit
(1) Statele membre impun auditorilor statutari și firmelor de audit s ă efectueze
audituri statutare în conform itate cu standardele interna ționale de audit adoptate de
Comisie în conformita te alineatul (3).
Statele membre pot aplica standarde na ționale de audit, proceduri sau cerin țe atât
timp cât Comisia nu adopt ă un standard interna țional de audit care se refer ă la
aceeași chestiune.
(2) În sensul alineatu lui (1), "standarde interna ționale de audit" înseamn ă
Standardele Interna ționale de Audit (ISA-uri ), Standardul interna țional privind
controlul calit ății 1 (ISQC 1) și alte standarde cone xe emise de Federa ția
Internațională a Contabililor (IFAC) prin inter mediul Consiliului pentru standarde
internaționale de audit și asigurare (IAASB), în m ăsura în care acestea sunt relevante
pentru auditurile statutare.

(3) Comisia este împuternicit ă să adopte, prin intermediu l unor acte delegate, în
conformitate cu articolul 48a , standardele interna ționale de audit men ționate la
alineatul (1) în domeniul practicii auditului, al independen ței și al controalelor interne
de calitate ale audi torilor statutari și ale firmelor de audit în scopul aplic ării acestor
standarde în cadrul Uniunii.
Comisia poate adopta standardele interna ționale de audit numai dac ă:
(a) sunt elaborate respectând în mod corespunz ător procedurile, supravegherea
publică și transparen ța și sunt general acceptate la nivel interna țional;
(b) contribuie la un nivel ridicat de credibilitate și calitate a situa țiilor financiare
anuale și consolidate în conform itate cu principiile prev ăzute la articolul 4 alineatul
(3) din Directiva 2013/34/UE;
(c) servesc interesului public general al Uniunii; și
(d) nu modific ă niciuna dintre cerin țele prezentei directive și nu completeaz ă
niciuna dintre cerin țele acesteia, cu excep ția celor prev ăzute la capitolul IV și la
articolele 27 și 28.
(4) Fără a aduce atingere alineatului (1) al doilea paragraf, statele membre pot
impune proceduri sau cerin țe de audit în plus fa ță de standardele interna ționale de
audit adoptate de Comisie numai:
(a) dac ă acele proceduri și cerințe de audit sunt necesare pentru a pune în aplicare
cerințele juridice na ționale legate de sfera audi turilor statutare; sau
(b) în m ăsura necesar ă pentru a contribui la cre șterea credibilit ății și a calității
situațiilor financiare.
Statele membre comunic ă Comisiei procedurile sau cerin țele de audit cu cel pu țin
trei luni înainte de intrarea lo r în vigoare sau, în cazul cerin țelor deja existente la
momentul adopt ării unui standard interna țional de audit, cel târziu în termen de trei
luni de la adoptarea standardului interna țional de audit relevant.
(5) Atunci când solicit ă auditul statutar al întrepri nderilor mici, un stat membru
poate prevedea c ă aplicarea standardelor de audit men ționate la alinea tul (1) trebuie
să fie propor țională cu amploarea și complexitatea activit ăților întreprinderilor de
acest fel. Statele membre pot lua m ăsuri pentru a asigura aplicarea propor țională a
standardelor de audit în cazul auditurilor statutare ale întreprinderilor mici.
#M3
ART. 27
Auditurile statutare ale situa țiilor financiare consolidate
(1) Statele membre se asigur ă că, în cazul unui audit statutar al situa țiilor financiare
consolidate ale unui grup de întreprinderi:
(a) în ceea ce prive ște situațiile financiare consolidat e, auditorul grupului poart ă
deplina responsabilitate pe ntru raportul de audit men ționat la articolul 28 din
prezenta directiv ă și, după caz, la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 și,
după caz, pentru raportul suplimentar adres at comitetului de audit, astfel cum se
menționează la articolul 11 din regulamentul men ționat;
(b) auditorul grupului evalueaz ă activitățile de audit desf ășurate de orice
auditor/auditori din țara terță sau de auditorul/audito rii statutar(i), precum și de
entitatea/entit ățile de audit din țara terță sau de firma/firmele de audit, în scopul
derulării auditului grupului și documenteaz ă natura, momentul și dimensiunea

activității desfășurate de ace ști auditori, inclusiv, dac ă este cazul, revi zuirea grupului
cu privire la p ărțile relevante ale documenta ției de audit a audito rilor respectivi;
(c) auditorul grupului evalueaz ă activitatea de audit desf ășurată de
auditorul/auditorii din țara terță sau de auditorul/auditor ii statutar(i), precum și de
entitatea/entit ățile de audit din țara terță sau firma/firmele de audit, în scopul derul ării
auditului grupului și documenteaz ă această evaluare.
Documenta ția păstrată de auditorul grupului este astfel încât s ă permită autorității
competente relevante s ă revizuiasc ă activitatea auditorului grupului.
În sensul prezentului alineat primul paragraf litera (c), auditorul grupului solicit ă
acordul auditorului/auditorilor din țara terță, al auditorului/auditorilor statutar(i), al
entității/entităților de audit din țara terță sau al firmei/firmelor de audit în cauz ă
pentru transferul documenta ției relevante în timpul efectu ării auditului situa țiilor
financiare consolidate, putându-se sprijini pe rezultatele activit ății depuse de ace știa
doar cu aceast ă condiție.
(2) În cazul în care nu poate îndeplini condi ția de la alineatul (1) primul paragraf
litera (c), auditorul grupului ia m ăsurile adecvate și înștiințează autoritatea
competent ă relevantă.
Aceste m ăsuri includ, dup ă caz, efectuarea unor activit ăți suplimentare de audit
statutar la filiala în cauz ă, fie direct, fie prin externalizarea acestor sarcini.
(3) Atunci când este supus unei verific ări de asigurare a calit ății sau unei anchete
privind auditul statutar al situa țiilor financiare consoli date ale unui grup de
întreprinderi, auditorul grupului pune la dispozi ția autorit ății competente, la cerere,
documenta ția relevant ă pe care o de ține cu privire la activitatea de audit desf ășurată
de auditorul/auditorii din țara terță, de auditorul/auditorii statutar(i), de
entitatea/entit ățile de audit sau de firma/firmele de audit din țara terță în scopul
derulării auditului grupului, inclusiv toate doc umentele de lucru relevante pentru
auditul grupului.
Autoritatea competent ă poate cere documente suplimen tare privind activitatea de
audit efectuat ă de auditorul/auditorii statutar(i) s au de firma/firmele de audit în scopul
derulării auditului grupului de la autorit ățile competente relevante, în temeiul
articolului 36 .
Atunci când o întreprindere-mam ă sau o întreprindere afiliat ă care face parte dintr-
un grup este auditat ă de unul sau mai mul ți auditori sau de una sau mai multe entit ăți
de audit dintr-o țară terță, autoritatea competent ă poate cere documente suplimentare
privind activitatea de audit a auditorilor din țara terță sau a entit ăților de audit din
țara terță de la autorit ățile competente relevante din țări terțe pe baza acordurilor de
colaborare men ționate la articolul 47 .
Prin derogare de la al treilea par agraf, în cazul în ca re o întreprindere-mam ă sau
o întreprindere afiliat ă care face parte dint r-un grup este auditat ă de unul sau mai
mulți auditori sau de una sau mai multe entit ăți de audit dintr-o țară terță cu care nu
a fost încheiat un acord de co laborare, astfel cum se men ționează la articolul 47 ,
auditorul grupului asigur ă, la cerere, transm iterea corespunz ătoare a documenta ției
suplimentare aferente activit ății de audit desf ășurate de auditorii din țara terță sau
entitățile de audit din țara terță, inclusiv a documentelor de lucru relevante pentru
auditul grupului. Pentru a asigura aceast ă transmitere, auditorul grupului p ăstrează
o copie a documenta ției sau convine cu auditorii din țara terță sau cu entit ățile de

audit din țara terță să i se permit ă accesul nerestric ționat la aceast ă documenta ție, la
cerere, sau aplic ă alte măsuri adecvate. În cazul în ca re, din motive juridice sau de
altă natură, documentele de lucru ale auditu lui nu pot fi transferate dintr-o țară terță
auditorului grupului, auditorul gr upului include în documenta ția păstrată dovada c ă
a urmat procedurile corespunz ătoare pentru a ob ține accesul la documentele
auditului, iar dac ă restricțiile nu au fost impuse de legisla ția țării terțe în cauz ă,
include dovezi care arat ă existența unui astfel de impediment.
#M3
ART. 28
Elaborarea raportului de audit
(1) Auditorul/auditorii statutar (i) sau firma/firmele de audit prezint ă rezultatele
auditului statutar într-un raport de audit. Raportul se elaboreaz ă în conformitate cu
cerințele standardelor de audit adoptate de Un iune sau de statul membru în cauz ă,
astfel cum se men ționează la articolul 26 .
(2) Raportul de audit se întocme ște în scris și:
(a) identific ă entitatea ale c ărei situații financiare anuale s au consolidate fac
obiectul auditului statutar; specific ă situațiile financiare anuale sau consolidate și
data sau perioada pentru care au fost întocmite și identific ă cadrul de raportare
financiară aplicat la întocmirea acestora;
(b) descrie sfera de aplica re al auditului statutar care identific ă cel puțin
standardele de audit conform c ărora a fost efectuat auditul statutar;
(c) include o opini e de audit care este fie f ără rezerve, cu reze rve, sau contrar ă și
care prezint ă clar punctul de vedere al auditorulu i/auditorilor statutar(i) sau al
firmei/firmelor de audit cu privire la urm ătoarele:
(i) dacă situațiile financiare anuale ofer ă o imagine fidel ă, în conformitate cu cadrul
relevant de raportare financiar ă; și
(ii) dup ă caz, dac ă situațiile financiare anuale sunt conforme cerin țelor legale
aplicabile. Dacă auditorul/auditorii statutar(i) sau firma/firmele de audit nu este/sunt în
măsură să emită o opinie de audit, raportul men ționează imposibilitatea emiterii
acestei opinii;
(d) men ționează
orice alt aspect asupra c ăruia auditorul/auditorii statutar(i) sau
firma/firmele de audit atrag(e) aten ția în mod special, f ără a include o rezerv ă în
opinia de audit;
(e) include o opinie și o declara ție, ambele bazate pe activitatea desf ășurată în
cursul auditului, men ționate la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf din
Directiva 2013/34/UE;
(f) furnizeaz ă o declara ție privind orice incertitudine semnificativ ă asociată
evenimentelor sau condi țiilor care pot pune în mod considerabil la îndoial ă
capacitatea entit ății de a-și continua activitatea;
(g) indic ă sediul auditorul/auditorii statutar (i) sau a firmei/firmelor de audit.
Statele membre pot s ă prevadă cerințe suplimentare în ceea ce prive ște conținutul
raportului de audit.
(3) În cazul în care auditul st atutar a fost efectuat de mai mul ți auditori statutari
sau mai multe firme de audit, auditorul/audito rii statutar(i) sau firma/firmele de audit
convin(e) asupra rezultate lor auditului statutar și transmit(e) un raport și o opinie

comună. În caz de dezacord, fiecare auditor statutar sau firm ă de audit î și transmite
opinia într-un paragraf sepa rat al raportului de audit și indică motivul dezacordului.
(4) Raportul de audit se semneaz ă și se dateaz ă de către auditorul statutar. În cazul
în care auditul statutar este derulat de o firm ă de audit, raportul de audit este semnat
cel puțin de auditorul/auditorii statutar(i) care a(u) efectuat auditul statutar în numele
firmei de audit. În cazul în care mai mul ți auditori statutari sau mai multe firme de
audit au executat simultan auditul, raportul de audit se semneaz ă de către toți auditorii
statutari sau cel pu țin de către auditorii statutari care efectueaz ă auditul statutar în
numele fiec ărei firme de audit. În împrejur ări excepționale, statele membre pot
prevedea c ă nu este necesar ca aceast ă semnătură (aceste semn ături) să fie divulgat ă
(divulgate) publicului, în cazul în care aceast ă divulgare ar putea duce la o amenin țare
iminentă și semnificativ ă la adresa securit ății personale a oric ărui individ.
În orice caz, numele persoanei (pers oanelor) implicate este (sunt) adus(e) la
cunoștința autorităților competente relevante.
(5) Raportul auditorului statutar sau al firmei de au dit privind situa țiile financiare
consolidate respect ă cerințele prevăzute la alineatele (1) – (4). Atunci când raporteaz ă
asupra coeren ței raportului admini stratorilor cu situa țiile financiare, a șa cum se
prevede la alineatul (2) litera (e), auditorul statutar sau firma de audit ține seama de
situațiile financiare consolidate și de raportul consolidat al administratorilor. Dac ă
situațiile financiare anuale al e întreprinderii-mam ă sunt anexate la situa țiile
financiare consolidate, rapoartele auditor ilor statutari sau al e firmelor de audit,
prevăzute la prezentul articol, pot fi combinate.
#B
CAPITOLUL VI
ASIGURAREA CALITĂȚII

ART. 29
Sistemele de asigurare a calității
(1) Fiecare stat membru se asigură că toți auditorii legali și firmele de audit fac
obiectul unui sistem de asigurare a calității care respectă cel puțin următoarele criterii:
#M3
(a) sistemul de asigurare a calit ății este organizat astfel încât s ă fie independent de
auditorii statutari și de firmele de audit revizuite și să facă obiectul supravegherii
publice;
#B
(b) finanțarea sistemului de asigurare a calității este sig ură și fără nici un fel de
influențe posibile nedorite din partea auditorilor sau firmelor de audit;
(c) sistemul de asigurare a calității trebuie să dispună de resurse corespunzătoare;
(d) persoanele care efectuează verificările pentru asigurar ea calității au formarea
profesională corespunzătoare și experiență relevantă în auditul legal și raportarea
financiară, combinate cu formare specifică în ceea ce privește controlul calității;
(e) selectarea celor care fac verificările pentru misiuni s pecifice de control al calității
se face în baza unor proceduri obi ective, concepute astfel încâ t să se evite orice
conflicte de interese între cei care fac verificările și audito rul legal sau firma de audit
care fac obiectul verificării;

(f) aria de aplicabilitate a verificării pentru asigurarea calității, susținută de testarea
adecvată a dosarelor de audit selectate, include o evaluare a c onformității cu
standardele de audit aplicabile ș i cu cerințele de independență , a cantității și calității
resurselor cheltuite, a onorariilor de audit percepute și a sis temului intern de control al
calității din cadrul firmei de audit,
(g) verificarea pentru asigurarea calității face obiectul u nui raport care conține
principalele concluzii ale ver ificării pentru asigurarea calită ții;
#M3
(h) verific ările pentru asigurarea calit ății au loc pe baza unei analize a riscului și,
în cazul auditorilor statutari și al firmelor de audit care efectueaz ă audituri statutare,
astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 litera (a), cel pu țin o dată la șase ani;
#B
(i) rezultatele generale ale sistemului de asigurare a cali tății sunt publicate anual;
(j) auditorul legal sau firma de audit dau curs recomandări lor formulate la încheierea
verificărilor pentru asigurarea calității într-un termen rezona bil;
#M3
(k) verific ările pentru asigurarea calit ății sunt corespunz ătoare și proporționale cu
amploarea și complexitatea activit ății auditorului statutar sau a firmei de audit care
face obiectul verific ării.
#B
În cazul în care nu se dă cur s recomandărilor menționate la litera (j), auditorul legal
sau firma de audit, după caz, fac obiectul măsurilor sau sancți unilor disciplinare
menționate la articolul 30 .
#M3
(2) În sensul alineatulu i (1) litera (e ), pentru selec ția verificatorilor se aplic ă cel
puțin următoarele criterii:
(a) verificatorii au o educa ție profesional ă corespunz ătoare și experien ță în
derularea de audituri statutare și în raportarea financiar ă și dispun de preg ătire
specializat ă în ceea ce prive ște verificările de asigurare a calit ății;
(b) nu se permite unei persoane s ă acționeze în calitate de verificator în cadrul unei
verificări pentru asigurarea calit ății care vizeaz ă un auditor statutar sau o firm ă de
audit decât la cel pu țin trei ani dup ă ce persoana respectiv ă a încetat s ă fie partener,
angajat sau asociat în alt fe l cu auditorul statutar sau cu firma de audit în cauz ă;
(c) verificatorii declar ă că nu există conflicte de interese între ei și auditorul statutar
sau firma de audit care urmeaz ă să fie verificat ă.
(3) În sensul alineatului (1 ) litera (k), statele membre solicit ă autorităților
competente, atunci când efectueaz ă verificarea pentru asigurarea calit ății auditului
statutar al situa țiilor financiare anuale și consolidate ale întreprinderilor mijlocii și
mici, să țină cont de faptul c ă standardele de audit adoptat e în conformitate cu
articolul 26 sunt destinate a fi ap licate într-o manier ă proporțională cu amploarea și
complexitatea activit ății entității auditate.

#M3
CAPITOLUL VII
INVESTIGA ȚII ȘI SANCȚIUNI

#M3
ART. 30
Sistemele de investiga ții și sancțiuni
(1) Statele membre se asigur ă că există sisteme eficiente de investiga ții și sancțiuni
pentru a detecta, corecta și preveni efectuarea necorespunz ătoare a auditului statutar.
(2) Fără a aduce atingere regimului r ăspunderii civile în st atele membre, acestea
prevăd sancțiuni efective, propor ționale și descurajante cu privire la auditorii statutari
și firmele de audit, în cazu l în care auditurile st atutare nu se efectueaz ă în conformitate
cu dispozi țiile adoptate în punerea în aplicare a prezentei directive și, după caz, a
Regulamentului (UE) nr. 537/2014.
Statele membre pot decide s ă nu stabileasc ă norme privind sanc țiunile
administrative pentru înc ălcări care fac deja obiectul drep tului penal intern. În acest
caz, acestea îi comunic ă Comisiei dispozi țiile de drept penal relevante.
(3) Statele membre prev ăd că măsurile luate sau sanc țiunile impuse auditorilor
statutari și firmelor de audit trebuie s ă fie comunicate public în mod adecvat.
Sancțiunile includ posibilitatea retragerii autoriza ției. Statele membre pot decide ca
această comunicare s ă nu conțină date cu caracter personal în sensul articolului 2
litera (a) din Directiva 95/46/CE.
(4) Pân ă la 17 iunie 2016 statele membre notific ă normele men ționate la alineatul
(2) Comisiei. Statele membre notific ă fără întârziere Comisiei orice modificare
ulterioară a acestora.
#M3
ART. 30a
Competen țe de a sanc ționa
(1) Statele membre asigur ă autorităților competente capa citatea de a adopta și/sau
de a impune cel pu țin următoarele m ăsuri și sancțiuni administrative pentru
încălcarea dispozi țiilor prezentei directive și, dacă este cazul, ale Regulamentului
(UE) nr. 537/2014: (a) o notificare prin care se solicit ă persoanei fizice sau ju ridice responsabile de
încălcare să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la orice
repetare a acestuia;
(b) o declara ție public ă în care identific ă persoana responsabil ă și natura
încălcării, publicat ă pe site-ul autorit ăților competente;
(c) o interdic ție temporar ă, de până la o durat ă de trei ani, care îi interzice
auditorului statutar, firmei de audit sau partenerului-cheie de audit s ă efectueze
audituri statutare și/sau să semneze rapoarte de audit;
(d) o declara ție conform c ăreia raportul de audit nu respect ă
cerințele articolului
28 din prezenta directiv ă sau, după caz, ale articolului 10 din Regulamentul (UE) nr.
537/2014;
(e) o interdic ție temporar ă, de până la o durat ă de trei ani, care îi interzice unui
membru al firmei de audit sau unui membru al organismu lui administrativ sau de
conducere al unei entit ăți de interes public s ă exercite func ții la firme de audit sau la
entități de interes public;
(f) impu nerea de sanc țiuni administrative pecuniare persoanelor fizice și juridice.

(2) Statele membre asigur ă posibilitatea autorit ăților competente de a- și exercita
competen țele de sanc ționare în conformitate cu prezenta directiv ă și dreptul intern, în
oricare din urm ătoarele moduri:
(a) direct;
(b) în colaborare cu alte autorit ăți;
(c) prin sesizarea autorit ăților judiciare competente.
(3) Statele membre pot conferi autorit ăților competente alte competen țe de
sancționare, în plus fa ță de cele men ționate la alineatul (1).
(4) Prin derogare de la a lineatul (1), statele membre pot s ă confere autorit ăților
care supravegheaz ă entități de interes public, în cazul în care acestea nu sunt
desemnate ca fiind autoritatea competent ă în temeiul articolului 20 alineatul (2) din
Regulamentul (UE) nr. 537/2014, competen țe de a impune sanc țiuni pentru
nerespectarea obliga țiilor de raportare prev ăzute de respectivul regulament.
#M3
ART. 30b
Aplicarea efectiv ă a sancțiunilor
La stabilirea normelor în temeiul articolului 30 , statele membre solicit ă ca
autoritățile competente s ă țină cont, atunci când decid tipul și nivelul m ăsurilor sau al
sancțiunilor administrative, de toate circumstan țele relevante, inclusiv, dup ă caz de:
(a) gravitatea și durata înc ălcării;
(b) gradul de r ăspundere al persoanei responsabile;
(c) capacitatea financiar ă a persoanei responsabile, indicat ă de exemplu de cifra
de afaceri total ă a întreprinderii responsabile sa u de venitul anual al persoanei
responsabile, dac ă este persoan ă fizică;
(d) cuantumurile profiturilor ob ținute sau a pierderilor evitate de c ătre persoana
responsabil ă, în măsura în care acestea se pot stabili;
(e) măsura în care persoana responsabil ă coopereaz ă cu autoritatea competent ă;
(f) încălcări anterioare de care se face vinovat ă persoana juridic ă sau fizic ă
responsabil ă.
Autorit ățile competente pot ține cont și de alți factori, dac ă acești factori sunt
prevăzuți de dreptul intern.
#M3
ART. 30c
Publicarea sanc țiunilor și a măsurilor
(1) Autorit ățile competente public ă pe site-ul lor oficial cel pu țin referitor la orice
sancțiune administrativ ă pentru nerespectarea dispozi țiilor prezentei directive sau ale
Regulamentului (UE) nr. 537/2 014, pentru care toate c ăile de atac au fost epuizate sau
au expirat, cât mai curând posibil în mod rezonabil dup ă informarea persoanei
sancționate cu privire la aceast ă decizie, inclusiv informa ții privind tipul și natura
încălcării și identitatea persoanei fizice sau juridice c ăreia i s-a aplicat sanc țiunea.
În cazul în care stat ele membre permit publicarea sanc țiunilor împotriva c ărora
există o cale de atac, autorit ățile competente public ă, de asemenea, cât mai curând
posibil, pe site-urile lor internet oficiale, informa ții privind starea tuturor recursurilor
și rezultatele acestora.

(2) Autorit ățile competente public ă sancțiunile aplicat ă fără a indica identitatea
entităților implicate, într-o manier ă conform ă cu dreptul intern, în oricare dintre
următoarele situa ții:
(a) atunci când, în cazul în care sanc țiunea este impus ă unei persoane fizice, se
dovedește, în urma unei evalu ări anterioare obligatorii a propor ționalității publicării
datelor cu caracter personal, c ă aceasta este dispropor ționată;
(b) atunci când publicarea ar pune în pericol stabilitatea pie țelor financiare sau o
anchetă penală în curs de desf ășurare;
(c) atunci când publicarea ar produce prejudicii dispropor ționate institu țiilor și
persoanelor implicate.
(3) Autorit ățile competente se asigur ă că orice publicare în conformitate cu
alineatul (1) este de durat ă proporțională și rămâne pe site-ul lo r internet oficial
pentru o perioad ă de cel pu țin cinci ani dup ă ce toate c ăile de atac au fost epuizate
sau au expirat. Publicarea sanc țiunilor și a m
ăsurilor, precum și a oricărei declara ții publice
respectă drepturile fundamentale, astfel cum sunt stabilite în Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vie ții private și de
familie și dreptul la protec ția datelor cu caracter personal . Statele membre pot decide
ca aceast ă comunicare sau orice declara ție publică să nu conțină date cu caracter
personal în sensul articolului 2 lit era (a) din Directiva 95/46/CE.
#M3
ART. 30d
Căi de atac
Statele membre garanteaz ă că deciziile luate de autorit ățile competente în
conformitate cu prezenta directiv ă și cu Regulamentul (UE) nr. 537/2014 fac obiectul
unei căi de atac.
#M3
ART. 30e
Raportarea înc ălcărilor
(1) Statele membre se asigur ă că sunt instituite mecanisme ef icace pentru a încuraja
raportarea înc ălcărilor prezentei directive sau a Regulamentului (U E) nr. 537/2014
către autorit ățile competente.
(2) Mecanismele men ționate la alineatul (1) includ cel pu țin:
(a) proceduri specifice de pr imire a rapoartelor cu privire la înc ălcări și acțiunile
de monitorizare ulterioare;
(b) protec ția datelor cu caracter personal, atât ale persoanei care raporteaz ă
încălcarea suspectat ă sau efectiv ă, cât și ale persoanei suspectat e sau incriminate de
comiterea acelei înc ălcări, în conformitate cu principiile stabilite în Directiva
95/46/CE;
(c) proceduri adecvate de garantar e a dreptului persoane i incriminate la ap ărare
și de a fi audiat ă înainte de adoptarea unei decizii care o prive ște și dreptul la o cale
de atac eficient ă în fața unei instan țe împotriva oric ărei decizii sau m ăsuri care o
privește.
(3) Statele membre se asigur ă că firmele de audit adopt ă proceduri adecvate care
să le permit ă angajaților lor să raporteze intern prin tr-un canal specific înc ălcările

potențiale sau efective ale prevederilor prezentei directive și ale Regulamentului (UE)
nr. 537/2014.
#M3
ART. 30f
Schimbul de informa ții
(1) Autorit ățile competente furnizeaz ă anual COESA informa ții agregate cu privire
la toate m ăsurile și sancțiunile administrative aplicate în temeiul prezentului capitol.
COESA public ă aceste informa ții într-un raport anual.
(2) Autorit ățile competente comunic ă imediat COESA toate interdic țiile temporare
menționate la articolul 30a alineatul (1) literele (c) și (e).
#M3
ART. 31 *** Eliminat

#B
CAPITOLUL VIII
SUPRAVEGHEREA PUBL ICĂ ȘI ACORDURILE DE REGLEMENTARE
ÎNTRE STATELE MEMBRE

ART. 32
Principiile supravegherii publice
#M3
(1) Statel e membre organizeaz ă un sistem eficace de supraveghere public ă a
auditorilor statutari și a firmelor de audit pe baza principiilor prev ăzute la alineatele
(2) – (7) și desemneaz ă o autoritate competent ă responsabil ă cu aceast ă supraveghere.
#B
(2) Toți auditorii legali și toate firmele de audit fac obi ectul supravegherii publice.
#M3
(3) Autoritatea competent ă este guvernat ă de nepracticieni care posed ă cunoștințe
în domenii relevante pentru auditul statutar. Ace știa sunt selecta ți în urma unei
proceduri de numire independente și transparente.
Autoritatea competent ă poate angaja practicieni pentru a îndeplini sarcini specifice
și, de asemenea, poate fi asistat ă de exper ți atunci când prezen ța acestora este
important ă pentru îndeplinirea adecvat ă a sarcinilor sale. În as tfel de cazuri, nici
practicianul, nici exper ții nu se implic ă în niciun proces decizional al autorit ății
competente.
(4) Autoritatea competent ă deține responsabilitatea final ă pentru supravegherea:
(a) autoriz ării și înregistr ării auditorilor statutari și a firmelor de audit;
(b) adopt ării de standarde priv ind etica profesional ă, controlul intern de calitate în
cazul firmelor de audit și al activit ății de audit, cu excep ția cazului în care aceste
standarde sunt adoptate sau aprobate de c ătre alte autorit ăți din statul membru;
(c) form ării continue;
(d) sistemelor de asigurare a calit ății;
(e) sistemel or de investiga ție și disciplinare administrative.
(4a) Statele membre desemneaz ă una sau mai multe autorit ăți competente pentru a
îndeplini atribu țiile prevăzute de prezenta directiv ă. Statele membre desemneaz ă o
singură autoritate competent ă care poart ă responsabilitatea final ă pentru atribu țiile

menționate la prezentul articol, exceptând în scopul auditului statutar cooperativele,
băncile de economii sau unele entit ăți similare, astfel cum sunt men ționate la articolul
45 din Directiva 86/635/CEE, s au filialele ori succesorii lega li ai unei cooperative, ai
unei bănci de economii sau ai unei entit ăți similare, astfel cum sunt men ționate la
articolul 45 din Directiva 86/635/CEE.
Statele membre informeaz ă Comisia în leg ătură cu desemnarea.
Autorit ățile competente sunt as tfel organizate încât s ă se evite conflictele de
interese. (4b) Statele membre pot delega sau pot permite autorit ății competente s ă delege
oricare dintre atribu țiile sale altor autorit ăți sau organisme desemnate sau în alt mod
autorizate prin lege s ă îndeplineasc ă astfel de atribu ții.
Delegarea specific ă atribuțiile delegate și condițiile în care acestea trebuie
executate. Autorit ățile și/sau organismele sunt organi zate astfel încât s ă fie evitate
conflictele de interese. În cazul în care deleag ă atribuții către alte autorit ăți sau organisme, autoritatea
competent ă este în m ăsură să redobândeasc ă, de la caz la caz, competen țele delegate.
(5) Autoritatea competent ă are dreptul, dac ă este cazul, s ă inițieze și să desfășoare
investigații privind auditorii statut ari sau firmele de audit și să ia măsurile
corespunz ătoare.
Atunci când autoritatea competent ă contracteaz ă
experți pentru a efectua sarcini
specifice, aceasta se asigur ă că nu există conflicte de interese între exper ții respectivi
și auditorul statutar sau firma de audit în cauz ă. Experții respectivi trebuie s ă respecte
aceleași cerințe ca cele prev ăzute la articolul 29 alineatul (2) litera (a).
Autoritatea competent ă este învestit ă cu competen țele necesare pentru a-i permite
să-și îndeplineasc ă atribuțiile și responsabilit ățile care îi revin în temeiul prezentei
directive.
(6) Autoritatea competent ă este transparent ă. Acest fapt include publicarea
programelor de lucru anuale și a rapoartelor de ac tivitate anuale.
(7) Sistemul de supraveghere public ă este finan țat în mod corespunz ător și dispune
de resurse adecvate pentru a ini ția și a desfășura investiga ții, astfel cum este men ționat
la alineatul (5). Finan țarea sistemului de supraveghere public ă este sigur ă și fără nici
un fel de influen țe inadecvate din partea auditorilor statutari sau a firmelor de audit.
#B
ART. 33
Cooperarea dintre sistemele de s upraveghere public ă la nivelul Comunității
Statele membre se asigură că acordurile de reglementare pen tru sistemele de
supraveghere publică permit coope rarea eficientă la nivelul Com unității în ceea ce
privește activitățile de suprave ghere ale statelor membre. În a cest scop, fiecare stat
membru desemnează o entitate car e să fie responsabilă în mod sp ecific pentru
asigurarea cooperării. ART. 34
Recunoașterea reciproc ă a acordurilor de reglementare între sta tele membre
(1) Acordurile de reglementare între statele membre respect ă, în ceea ce privește
reglementarea și supravegherea publică, principiul competenței statului membru de
origine în care este autorizat auditorul legal sau firma de aud it și în care își are sediul
social entitatea auditată.

#M3
Fără a aduce atingere primului paragraf, fir mele de audit autorizate într-un stat
membru care efectueaz ă servicii de audit în alt stat membru în temeiul articolului 3a
fac obiectul verific ărilor de asigurare a calit ății în statul membru de origine și al
supravegherii auditurilor efec tuate în statul membru gazd ă.
(2) În cazul auditului statutar al situa țiilor financiare consolidate, statul membru
care solicit ă auditul statutar respe ctiv nu poate impune cerin țe suplimentare legate de
auditul statutar privind înregistrarea , verificarea de asigurare a calit ății, standardele
de audit, etica profesional ă și independen ța auditorului statutar sau a firmei de audit
care deruleaz ă auditul statutar al unei filiale cu sediul în alt stat membru.
(3) În cazul unei firme ale c ărei valori mobiliare sunt tranzac ționate pe o pia ță
reglementat ă din alt stat membru d ecât cel în care firma î și are sediul, statul membru
în care sunt tranzac ționate valorile mobili are nu poate impune cerin țe suplimentare
legate de auditul statutar privind înregistr area, verificarea de asigurare a calit ății,
standardele de audit, etica profesional ă și independen ța auditorului statutar sau a
firmei de audit care deruleaz ă auditul statutar al situa țiilor financiare anuale sau
consolidate ale firmei respective. (4) În cazul în care auditorul st atutar sau firma de audit este înregistrat ă în orice
stat membru, ca urmare a autoriz ării în conformitate cu articolul 3 sau articolul 44 și
auditorul statutar sau firma de audit respectiv ă furnizeaz ă rapoarte de audit privind
situațiile financiare anu ale sau situa țiile financiare consolid ate, astfel cum este
menționat la articolul 45 alineatul (1), statul membru în care auditorul statutar sau
firma de audit este înregistrat ă trebuie să supună auditorul statutar sau firma de audit
respectivă sistemelor sale de supraveghere, sistemelor sale de asigurare a calit ății și
sistemelor sale de investiga ții și sancțiuni.
#M3
ART. 35 *** Eliminat
#B
ART. 36
Secretul profesional și cooperarea între statele membre în dome niul
reglementării
#M3
(1) Autorit ățile competente ale statelor membre responsabile pentru autorizare,
înregistrare, asigurarea calit ății, inspec ție și disciplin ă, autoritățile competente
desemnate în conformitate cu articol ul 20 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 și
autoritățile de supraveghere eur opene relevante coopereaz ă între ele ori de câte ori
este necesar în scopul î ndeplinirii responsabilit ăților și atribuțiilor care le revin,
prevăzute în prezenta directiv ă și în Regulamentul (UE) nr. 537/2014. Autorit ățile
competente dintr-un stat membru acord ă asistență autorităților competente din alte
state membre și autorităților europene de supraveghere relevante. În mod special,
autoritățile competente fac schimb de informa ții și coopereaz ă în investiga țiile
referitoare la efectuarea auditurilor statutare.
#B
(2) Obligația secretului profesional se aplică tuturor pers oanelor care sunt angajate
sau au fost angajate de autorită țile competente. Informațiile c are fac obiectul secretului
profesional nu pot fi dezvăluite nici unei alte persoane sau au torități, cu excepția

cazului în care acest lucru este prevăzut de actele cu putere d e lege și normele
administrative ale unui stat membru.
#M3
(3) Alineatul (2) nu împiedic ă autoritățile competente s ă facă schimb de informa ții
confidențiale. Informa țiile schimbate astfel fac obiectul secretului profesional, la care
sunt obligate persoanele angajate sau angajate anterior de autorit ățile competente.
Obligația păstrării secretului profesional se aplic ă, de asemenea, oric ărei persoane
căreia autorit ățile competente i- au delegat atribu ții în sensul prevederilor prezentei
directive.
#B
(4) Autoritățile competente fu rnizează, la cerere și fără o întârziere nejustificată,
orice informații solicitate în se nsul dispozițiilor alineatului (1). După caz, autoritățile
competente care primesc orice astfel de cerere iau, fără nici o întârziere nejustificată,
măsurile necesare pentru a str ânge informațiile solicitate. Inf ormațiile astfel furnizate
fac obiectul secretului profesi onal care obligă persoanele anga jate sau angajate anterior
de autoritățile competente care primesc informațiile.
În cazul în care autoritatea competentă căreia i-a fost adr esată cererea nu poate
furniza informațiile cerute fără întârziere, aceasta notifică a utorității competente care
a adresat cererea motivele întârzierii. Autoritățile competente pot refuza să dea curs unei solicit ări de informații atunci
când:
(a) furnizarea de informații poate aduce atingere suveranit ății, securității sau ordinii
publice a statului membru căreia i-a fost adresată cererea sau încalcă normele privind
securitatea națională sau #M3
(b) au fost deja ini țiate proceduri judicia re cu privire la acelea și acțiuni și împotriva
acelorași persoane înaintea autorit ăților statului membru c ăruia i se adreseaz ă
solicitarea; sau (c) a fost adoptat ă deja o hot ărâre definitiv ă cu privire la acelea și acțiuni și
împotriva acelora și persoane de c ătre autorit ățile competente din statul membru
căruia i-a fost adresat ă cererea.
Fără a aduce atingere obliga țiilor care le revin în cadrul procedurilor judiciare,
autoritățile competente sau autorit ățile europene de supraveghere care primesc
informații în temeiul alineatului (1) le pot utiliza numai pentru exercitarea func țiilor
lor în sensul prezentei directive și al Regulamentului (UE) nr. 537/2014 și în cadrul
procedurilor administrative sau judiciare legate în m od specific de exercitarea
funcțiilor respective.
(4a) Statele membre pot permite autorit ăților competente s ă transmită autorităților
competente responsabile cu supravegherea entit ăților de interes public, b ăncilor
centrale, Sistemului European al B ăncilor Centrale și Băncii Centrale Europene, în
calitatea lor de autorit ăți monetare, precum și Comitetului european pentru risc
sistemic, informa ții confiden țiale destinate exercit ării atribu țiilor acestora. Acestor
autorități sau organisme nu li se interzice s ă comunice autorit ăților competente
informații de care aceste autorit ăți pot avea nevoie pentru a- și îndeplini atribu țiile în
conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 537/2014.
#B

(5) Atunci când o autoritate competentă constată că se comi t sau au fost comise acte
contrare dispozițiilor prezentei directive pe teritoriul unui a lt stat membru, aceasta
notifică, cât mai specific posibil, autoritatea competentă a ce luilalt stat membru cu
privire la această constatare. Autoritatea competentă a celuila lt stat membru ia măsurile
corespunzătoare. Aceasta informeaz ă autoritatea competentă noti ficatoare cu privire la
rezultat și, în măsura în care este posibil, cu privire la evol uțiile interimare
semnificative. (6) Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicit a, de asemenea,
efectuarea unei investigații de către autoritatea competentă a unui alt stat membru pe
teritoriul acestuia din urmă.
Ea mai poate solicita ca unor a dintre angajații săi să li s e permită să însoțească
personalul autorității c ompetente a celuila lt stat membru pe du rata investigației.
Investigația face integral obiectul unui control general di n partea statului membru
pe al cărui teritoriu este efectuată. Autoritățile competente pot refuza să dea curs unei cereri de efectuare a unei
investigații, astfel cum se prev ede la primul paragraf, sau une i cereri ca personalul său
să fie însoțit de personalul au torității competente dintr-un al t stat membru, astfel cum
se prevede la al doilea paragraf, atunci când:
#M3
(a) aceast ă anchetă ar putea s ă aducă atingere suveranit ății, securit ății sau ordinii
publice a statului membru c ăreia i-a fost adresat ă cererea sau s ă încalce normele
privind securitatea na țională; sau
#B
(b) au fost deja inițiate procedurile judiciare cu privire la aceleași acțiuni și împotriva
acelorași persoane înaintea auto rităților statului membru cărei a i-a fost adresată cererea
sau
(c) a fost deja adoptată o hotărâre finală împotriva unor p ersoane pentru aceleași
acțiuni de către autoritățile competente ale statului membru că ruia i-a fost adresată
cererea.
#M3
(7) *** Eliminat

#B
CAPITOLUL IX
NUMIREA ȘI DEMITEREA

ART. 37
Numirea auditorilor legali sau a firmelor de audit
(1) Auditorul legal sau firma de audit este numită de aduna rea generală a acționarilor
sau a membrilor entității auditate. (2) Statele membre pot permite sisteme sau modalități alter native pentru numirea
auditorului legal sau a firmei d e audit, cu cond iția ca aceste sisteme sau modalități să
fie astfel stabilite încât să as igure independența auditorului legal sau a firmei de audit
față de membrii executivi ai org anului administrativ sau față d e organul de conducere
al entității auditate.
#M3

(3) Se interzice orice clauz ă contractual ă prin care se restric ționează posibilitatea
adunării generale a ac ționarilor sau a membrilor entit ății auditate de a alege în
temeiul alineatului (1) la anumite categorii sau liste de aud itori statutari sau firme de
audit în ceea ce prive ște desemnarea unui auditor statutar sau a unei firme de audit
anume pentru a efectua auditul statutar al entit ății respective. Orice astfel de clauze
existente sunt nule și neavenite.
#B
ART. 38
Demiterea și demisia auditorilor l egali sau a firmelor de audit
(1) Statele membre se asigur ă că auditorii legali sau firme le de audit pot fi demiși
numai în cazul în care există motive temeinice. Divergența de o pinii cu privire la
tratamentele contabile sau procedurile de audit nu reprezintă m otive temeinice pentru
demitere.
(2) Statele membre se asigur ă că entitatea auditată și audi torul legal sau firma de
audit informează autoritatea sa u autoritățile responsabile pent ru supravegherea publică
în legătură cu demiterea sau demisia lor pe durata mandatului ș i dau o explicație
adecvată pentru motivele acestora. #M3
(3) În cazul unui audit statutar la o entitate de interes public, statul membru
garanteaz ă să le este permis:
(a) acționarilor care reprezint ă 5% sau mai mult din drep turile de vot sau din
capitalul social,
(b) celorlalte organisme ale entit ăților auditate dac ă sunt definite de dreptul intern,
sau (c) autorit ăților competente men ționate la articolul 32 din prezenta directiv ă sau
desemnate în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr.
537/2014 sau, atunci când dreptul intern p revede astfel, cu articolul 20 alineatul (2)
din regulamentul men ționat.
să înainteze o plângere unei instan țe naționale prin care solicit ă revocarea
auditorului/auditorilor statutar(i) sau a firmei/firmelor de audit, dac ă există motive
întemeiate în acest scop.

#M3
CAPITOLUL X
COMITETUL DE AUDIT

#M3
ART. 39
Comitetul de audit
(1) Statele membre se asigur ă că fiecare entitate de intere s public are un comitet de
audit. Comitetul de audit este fie un co mitet independent, fie un comitet al
organismului administrativ sau de supraveghere al entit ății auditate. Acesta este
alcătuit din membri neexecutiv ai organismului administrativ și/sau din membri ai
organismului de supraveghere al entit ății auditate și/sau din membri desemna ți de
adunarea general ă a acționarilor entit ății auditate sau, pentru entit ățile care nu au
acționari, de un organism echivalent.

Cel pu țin unul dintre membrii com itetului de audit are competen țe în domeniul
contabilit ății și/sau al auditului.
Comitetul de audit în ansamblu are competen țe în domeniul în care î și desfășoară
activitatea entitatea auditat ă.
Majoritatea membrilor comi tetului de audit sunt independen ți de entitatea auditat ă.
Președintele comitetului de audit este num it de membrii acestuia sau de c ătre
organismul de supraveghere al entit ății auditate și este independent de entitatea
auditată. Statele membre pot solicita ca pre ședintele comitetului de audit s ă fie ales
anual de c ătre adunarea general ă a acționarilor entit ății auditate.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide ca, în cazul
entităților de interes public care îndeplinesc condi țiile prevăzute la articolul 2
alineatul (1) literele (f) și (t) din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și
a Consiliului*), func țiile atribuite comitetului de audit s ă poată fi îndeplinite de
organismul administrativ sau de supraveghere în întregul s ău, cu condi ția ca, atunci
când este membru executiv, pre ședintele acestui organism s ă nu fie pre ședintele
comitetului de audit cât tim p acest organism îndepline ște funcțiile comitetului de audit.
Atunci când un comitet de audit face par te din organismul adm inistrativ sau de
supraveghere al entit ății auditate în conformitate cu alineatul (1), st atele membre pot
permite sau solicita organismului administr ativ sau organismului de supraveghere,
după caz, să îndeplineasc ă funcțiile comitetului de audit în sensul obliga țiilor stabilite
în prezenta directiv ă și în Regulamentul (UE) nr. 537/2014.
(3) Prin derogare de la alinea tul (1), statele membre pot decide c ă următoarele
entități de interes public nu trebuie s ă aibă un comitet de audit:
(a) orice entitate de in teres public care este o filial ă în sensul articolului 2 punctul
10 din Directiva 2013/34/UE, dac ă entitatea respectiv ă îndepline ște cerințele
prevăzute alineatele (1), (2) și (5) din prezentul articol, la articolul 11 alineatele (1) și
(2) și la articolul 16 alineatul (5) din Regula mentul (UE) nr. 537/2014 la nivel de grup;
(b) entit ățile de interes public care sunt OPCVM, astfel cum sunt definite la articolul
1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a
Consiliului**), sau fonduri de investi ții alternative (FIA), astfe l cum sunt definite la
articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Di rectiva 2011/61/UE a Parlamentului European
și a Consiliului***);
(c) entit ățile de interes public al c ăror obiect unic de activitate îl constituie emiterea
de titluri garantate cu active, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 5 din
Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei****);
(d) institu țiile de credit în sensul articolului 3 alineatul (1) punctul 1 din Directiva
2013/36/UE ale c ăror acțiuni nu sunt admise la tranzac ționare pe o pia ță reglementat ă
a unui stat membru în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva
2004/39/CE și care au emis în mod continuu și repetat numai titluri de crean ță admise
la tranzac ționare pe o pia ță reglementat ă, cu condi ția ca suma nominal ă totală a
acestor titluri de crean ță să nu depășească 100000000 EUR și ca institu țiile respective
să nu fi publicat un prospect în temeiul Directivei 2003/71/CE .
Entitățile de interes public men ționate la litera (c) explic ă publicului motivele
pentru care consider ă că nu este necesar s ă numeasc ă un comitet de audit sau un
organism administrativ sau de supraveghere care s ă îndeplineasc ă funcțiile unui
comitet de audit.

(4) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot solicita sau pot permite ca
o entitate de interes public s ă nu aibă un comitet de audit, cu condi ția ca aceasta s ă
dispună de un organism sau de or ganisme care îndeplinesc func ții echivalente cu cele
ale unui comitet de audit, care sunt instituite și care func ționează în conformitate cu
dispozițiile în vigoare ale statului memb ru în care este înregistrat ă entitatea care
urmează să fie auditat ă. În acest caz, entitatea indic ă organismul care îndepline ște
aceste func ții și modul în care este alc ătuit.
(5) În cazul în care to ți membrii comitetului de audit sunt membri ai organismului
administrativ sau de supraveghere a entit ății auditate, statul membru poate s ă prevadă
exceptarea comitetului de audit de la îndeplinirea cerin țelor de independen ță
prevăzute la alineatul (1) al patrulea paragraf.
(6) Fără a aduce atingere responsabilit ăților atribuite membrilor organismelor
administrative, de conducere sau de supraveghere sau altor membri desemna ți de
adunarea general ă a acționarilor entit ății auditate, comitetul de audit îndepline ște,
printre altele, misiunile urm ătoare:
(a) informeaz ă organismul administrativ sau de supraveghere al entit ății auditate
cu privire la rezultatele auditului statutar și explică în ce mod a contribuit auditul
statutar la integritatea raport ării financiare și care a fost rolul comitetului de audit în
acest proces; (b) monitorizeaz ă procesul de r aportare financiar ă și transmite recomand ări sau
propuneri pentru a asigura integritatea acestuia;
(c) monitorizeaz ă eficacitatea controlulu i intern de calitate și a sistemelor de
gestionare a riscului ale întreprinderii și, după caz, a auditului intern, în ceea ce
privește raportarea financiar ă a entității auditate, f ără a încălca independen ța
acesteia;
(d) monitorizeaz ă auditul statutar al situa țiilor financiare anuale și consolidate, în
special performan ța acestuia, ținând cont de constat ările și concluziile autorit ății
competente, în conformitate cu articolul 26 alineatul (6 ) din Regulamentul (UE) nr.
537/2014;
(e) evalueaz ă și monitorizeaz ă independen ța auditorilor statutar i sau a firmelor de
audit în conformitate cu articolele 22 , 22a, 22b, 24a și 24b din prezenta directiv ă și
cu articolul 6 din Regul amentul (UE) nr. 537/2014 și, în special, oportunitatea
prestării unor servicii care nu sunt de audit c ătre entitatea auditat ă în conformitate cu
articolul 5 din respectivul regulament;
(f) răspunde de procedura de selec ție a auditorului/auditorilor statutar(i) sau a
firmei/firmelor de audit și recomand ă auditorul/auditorii statutar(i) sau firma/firmele
de audit care urmeaz ă a fi desemnate în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul
(UE) nr. 537/2014, cu excep ția cazului în care se aplic ă articolul 16 alineatul (8) din
Regulamentul (UE) nr. 537/2014.
–––– *) Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie
2003 privind prospectul care tr ebuie publicat în cazul un ei oferte publice de valori
mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzac ționare și de modificare
a Directivei 2001/34/CE (JO L 345, 31.12.2003, p. 64).
**) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie
2009 de coordonare a actelo r cu putere de lege și a actelor administrative privind

organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302,
17.11.2009, p. 32).
***) Directiv a 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie
2011 privind administratorii fondurilor de investi ții alternative și de modificare a
Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și
(UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).
****) Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere
în aplicare a Directivei 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea
ce privește informa țiile conținute în prospectele, structur a prospectelor, includerea de
informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu
caracter publicitar (JO L 149, 30.4.2004, p. 1).
#M3
ART. 40 *** Eliminat
ART. 41 *** Eliminat
ART. 42 *** Eliminat
ART. 43 *** Eliminat

#B
CAPITOLUL XI
ASPECTE INTERNAȚIONALE

ART. 44 Autorizarea auditor ilor din țări terțe
(1) Sub rezerva reciprocităț ii, autoritățile competente ale unui stat membru pot
autoriza un auditor dintr-o țară terță ca auditor legal în cazu l în care persoana respectivă
a furnizat dovada că respectă cerințe echivalente cu cele prevă zute la articolele 4 și 6 –
13.
(2) Autoritățile competente a le unui stat membru aplică cer ințele menționate la
articolul 14 , înainte de autorizarea unui auditor dintr-o țară terță care î ndeplinește
cerințele de la alineatul (1).
ART. 45
Înregistrarea și supravegherea auditorilor și a entităților de audit din țări terțe
#M3
(1) Autorit ățile competente ale unui stat membru, în conformitate cu articolele 15 ,
16 și 17, înregistreaz ă fiecare auditor dintr-o țară terță sau entitate de audit dintr-o
țară terță atunci când auditorul sau entitatea de audit respectiv ă transmite un raport
de audit privind situa țiile financiare anuale sau cons olidate ale unei întreprinderi
înregistrate în afara Uniunii ale c ărei valori mobiliare transferabile sunt admise la
tranzacționare pe o pia ță reglementat ă a statului membru respectiv în sensul
articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE, cu excep ția cazului în
care întreprinderea în cauz ă este un emitent exclusiv de titluri de crean ță în curs,
pentru care se aplic ă una dintre urm ătoarele condi ții:
(a) au fost admise la tranzac ționare pe o pia ță reglementat ă a unui stat membru în
sensul articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Dire ctiva 2004/109/CE a Parlamentului
European și a Consiliului*) înai nte de 31 decembrie 2010 și având o valoare nominal ă

unitară la data emiterii de minimum 50000 EUR ori, în cazul titlurilor de crean ță
exprimate în alt ă monedă, o valoare la data emiterii echivalent ă cu minimum 50000
EUR; (b) sunt admise la tranzac ționare pe o pia ță reglementat ă a unui stat membru în
sensul articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Di rectiva 2004/109/CE începând cu 31
decembrie 2010 și având o valoare nominal ă unitară la data emiterii de minimum
100000 EUR ori, în cazul titlurilor de crean ță exprimate în alt ă monedă, o valoare la
data emiterii echivalent ă cu minimum 100000 EUR.
#B
(2) Se aplică articolele 18 și 19.
(3) Statele membre supun auditorii și entitățile de audit d in țări terțe sistemelor lor
de supraveghere a calității, sistemelor lor de asigurare a cali tății și sistemelor lor de
investigații și sancțiuni. Statele membre pot excepta un audito r sau o entitate de audit
înregistrați într-o terță țară de la obligația de a face obiect ul sistemului lor de asigurare
a calității, în cazul în care si stemul de asigurare a calității dintr-un stat membru sau
dintr-o țară terță, considerat echivalent în conformitate cu articolul 46 , a efectuat o
verificare a calității activită ții auditorului sau entității de audit din țara terță în ultimii
trei ani.
(4) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 46 , rapoartele de audit asupra
conturilor anuale sau conturilor consolidate menționate la alin eatul (1) din prezentul
articol, emise de auditori sau de entități de audit din țări te rțe care nu sunt înregistrați
în statul membru, nu au efect j uridic în acel stat membru.
(5) Statele membre pot înregistra entități de audit din ter țe țări numai în cazul în
care: #M3
(a) *** Eliminat ă
#B
(b) majoritatea membrilor organului administrativ sau de co nducere al entității de
audit dintr-o terță țară îndep linesc cerințe echivalente cu cel e prevăzute la articolele 4
– 10;
(c) auditorul dintr-o țară t erță care efectuează auditul în numele entității de audit
dintr-o terță țară îndeplinește cerințe echivalente cu cele pre văzute la articolele 4 – 10;
#M3
(d) auditurile situa țiilor financiare anuale sau consolidate men ționate la alineatul
(1) se efectueaz ă în conformitate cu standardele interna ționale de audit, astfel cum se
prevede la articolul 26 , precum și cu cerin țele menționate la articolele 22 , 22b și 25
sau cu standarde și cerințe echivalente;
(e) public ă pe site-ul internet propriu un raport anual de transparen ță care cuprinde
informațiile menționate la articolul 13 din Regula mentul (UE) nr. 537/2014 sau
respectă cerințe echivalente privind furnizarea de informa ții.
(5a) Un stat membru poate înregistra un auditor dintr-o țară terță numai dac ă
acesta îndepline ște condițiile prevăzute la prezentul articol a lineatul (5) literele (c),
(d) și (e).
(6) Pentru a asigura condi ții uniforme de aplicare a prezen tului articol alineatul (5)
litera (d), Comisia este împuternicit ă să decidă, prin acte de punere în aplicare, cu
privire la stabilirea echivalen ței menționate la prezentul articol . Actele de punere în

aplicare respective se adopt ă în conformitate cu pr ocedura de examinare men ționată
la articolul 48 alineatul (2). Statele membre pot evalua echivalen ța menționată la
prezentul articol alineatul (5) litera (d), at âta vreme cât Comisia nu a adoptat o decizie
în acest sens.
Comisia este împuternicit ă să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a
în ceea ce prive ște definirea criteriilor generale de echivalen ță utilizate pentru a
stabili dac ă auditurile situa țiilor financiare men ționate la prezentul articol alineatul
(1) sunt efectuate în conformi tate cu standardele interna ționale de audit, astfel cum
sunt definite la articolul 26 , și cu cerin țele prevăzute la articolele 22 , 24 și 25. Aceste
criterii aplicabile pentru toate țările terțe sunt utilizate de statele membre atunci când
evaluează echivalen ța la nivel na țional.
–––– *) Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15
decembrie 2004 privind armonizarea obliga țiilor de transparen ță în ceea ce prive ște
informația referitoare la emiten ții ale căror valori mobiliare sunt admise la
tranzacționare pe o pia ță reglementat ă și de modificare a Directivei 2001/34/CE (JO
L 390, 31.12.2004, p. 38).

#B
ART. 46
Derogarea în caz de echivalență
(1) Statele membre pot să nu aplice sau pot să modifice cer ințele enunțate la articolul
45 alineatele (1) și (3), pe bază de reciprocitate, numai în cazu l în care auditorii sau
entitățile de audit din terțe țări fac obiectul unor sisteme de supraveghere publică, de
asigurare a calității și de invest igație și sancțiuni în țara t erță, sisteme care îndeplinesc
cerințe echivalente cu cele enunțate la articolele 29 , 30 și 32.
#M3
(2) În vederea asigur ării unor condi ții uniforme de aplicare a prezentului articol
alineatul (1), Comisi a este împuternicit ă să decidă, prin acte de punere în aplicare, cu
privire la echivalen ța menționată în prezentul articol. Respectivele acte de punere în
aplicare se adopt ă în conformitate cu procedura de examinare men ționată la articolul
48 alineatul (2). Dup ă ce Comisia a recunoscut echivalen ța menționată la prezentul
articol alineatul (1), statele membre pot decide s ă se bazeze par țial sau integral pe
această echivalen ță și, astfel, să nu aplice sau s ă modifice par țial sau integral cerin țele
de la articolul 45 alineatele (1) și (3). Statele membre pot s ă evalueze echivalen ța
menționată la prezentul articol alineatul (1) sau s ă se bazeze pe evalu ările efectuate
de alte state membre atât timp cât Comisia nu a adoptat nicio astfel de decizie. În cazul
în care Comisia decide c ă nu este respectat ă cerința de echivalen ță menționată la
prezentul articol alineatul (1), acea sta poate permite respectivilor auditori și entități
de audit din țări terțe să își continue activitatea de audit pe o perioad ă de tranzi ție
corespunz ătoare, în conformitate cu cerin țele stabilite de statele membre în cauz ă.
Comisia este împuternicit ă să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a
în ceea ce prive ște definirea, pe baza condi țiilor stipulate la articolele 29 , 30 și 32, a
unor criterii generale de echivalen ță utilizate pentru a stabili dac ă procedurile de
supraveghere public ă, sistemele de asigurare a calit ății, cele de investigare și cele de
sancționare ale unei țări terțe sunt echivalente cu cele din Uniune. Aceste criterii

generale sunt utilizate de statul membru pentru a evalua echivalen ța la nivel na țional,
în lipsa unei decizii a Comisiei cu privire la țara terță în cauză.
#B
(3) Statele membre a duc la cunoștința Comisiei:
(a) evaluările lor privind echivalența menționată la alinea tul (2) și
(b) principalele elemente ale acordurilor de cooperare cu s istemele de supraveghere
publică, sistemele de asigurare a calității și sistemele de inv estigații și penalizări din
țări terțe, în baza alineatului (1). ART. 47
Cooperarea cu autoritățile competente din țări terțe
#M3
(1) Statele membre pot permite transferul c ătre autorit ățile competente dintr-o țară
terță al dosarelor de audit s au al altor documente de ținute de auditorii statutari sau
firmele de audit autorizat e de acestea, precum și al rapoartelor de inspec ție sau de
anchetă referitoare la auditurile în cauz ă, cu condi ția ca:
(a) aceste documente de audit sau alte documente s ă aibă legătură cu auditurile
societăților comerciale care au emis valori mobiliare în acea țară terță sau care fac
parte dintr-un grup care întocme ște situații financiare consolidate statutare în acea
țară terță;
#B
(b) transferul să aibă loc p rin intermediul autorităților c ompetente din statul membru
de origine către autoritățile com petente din țara terță și la c ererea acestora;
(c) autoritățile competente din țara terță în cauză să înde plinească cerințele care au
fost considerate adecvate în co nformitate cu alineatul (3);
(d) să existe acorduri de colaborare pe bază de reciprocita te încheiate între
autoritățile competente respective;
(e) transferul de date personale către țara terță să aibă l oc în conformitate cu capitolul
IV din Directiva 95/46/CE. (2) Acordurile de colaborare menționate la alineatul (1) li tera (d) asigură că:
(a) autoritățile competente prezintă justificările pentru m otivele cererii pentru
obținerea dosarelor de audit sau a altor documente;
(b) persoanele angajate sau angajate anterior de către auto ritățile competente ale țării
terțe care primește informațiil e fac obiectul obligației de păs trare a secretului
profesional;
#M3
(ba) să nu fie compromis ă protecția intereselor comerciale ale entit ății auditate,
inclusiv drepturile de proprietate intelectual ă și industrial ă;
#B
(c) autoritățile competente ale unei terțe țări pot folosi dosarele de audit și alte
documentele doar pentru exercita rea funcțiilor lor de supravegh ere publică, de
asigurare a calității și de investigații, funcții care îndeplin esc cerințe echivalente cu
cele de la articolele 29 , 30 și 32;
(d) cererea unei autorități competente dintr-o terță țară p rivind dosarele de audit sau
alte documente deținute de un auditor legal sau o firmă de audi t poate fi refuzată atunci
când:

– furnizarea dosarelor de a udit sau a documentelor poate ad uce atingere suveranității,
securității sau ordinii publice a Comunității sau a statului me mbru căruia i-a fost
adresată solicitarea; #M3
– au fost deja ini țiate proceduri judiciare cu privire la acelea și acțiuni și împotriva
acelorași persoane pe lâng ă autoritățile statului membru c ăruia i se adreseaz ă
solicitarea; – a fost deja adoptat ă o hotărâre cu privire la acelea și acțiuni și împotriva acelora și
auditori statutari sau firme de audit de c ătre autorit ățile competente din statul membru
care a primit cererea.
(3) Pentru a facilita c ooperarea, Comisia este împuternicit ă să decidă, prin acte de
punere în aplicare, cu privire la gradul de adecvare men ționat la prezentul articol
alineatul (1) litera (c). Actele de punere în aplicare respective se adopt ă în
conformitate cu procedura de examinare men ționată la articolul 48 alineatul (2).
Statele membre adopt ă măsurile necesare pentru a se conforma deciziei Comisiei.
Comisia este împuternicit ă să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a
în ceea ce prive ște definirea criteriilor ge nerale de adecvare conform c ărora Comisia
evaluează dacă autoritățile competente ale țărilor terțe pot fi recunoscute ca adecvate
pentru cooperare cu autorit ățile competente ale statelor m embre cu privire la schimbul
de documente de lucru de audit sau alte documente de ținute de auditorii statutari și
firmele de audit. Criteriile ge nerale de adecvare se bazeaz ă pe cerințele de la articolul
36 sau pe rezultate func ționale în mod esen țial echivalente ale unui schimb direct de
documente de lucru de aud it sau alte documente de ținute de auditorii statutari sau
firmele de audit.
#B
(4) În cazuri excepționale și prin derogare de la dispoziți ile alineatului (1), statele
membre pot permite auditorilor le gali sau firmelor de audit aut orizate de acestea să
transfere dosarele de audit și alte documente de audit direct c ătre autoritățile
competente ale unei țări terțe, cu condiția ca:
(a) autoritățile competente din acea țară terță să fi iniți at investigații;
(b) transferul să nu contra vină obligațiilor pe care trebui e să le respecte auditorii
legali și firmele de audit în legătură cu transferul dosarelor de audit sau al altor
documente către autoritatea competentă din țara lor de origine;
(c) să existe acorduri de colaborare cu autoritățile compet ente ale acelei țări terțe
care să permită autorităților comp etente din statul membru acce s direct reciproc la
dosarele de audit și la alte documente ale entităților de audit din respectiva țară terță;
(d) autoritatea competentă care face solicitarea din țara t erță în cauză informează în
prealabil autoritatea competentă din țara de origine a auditoru lui legal sau a firmei de
audit cu privire la fiecare ce rere directă de informații, indic ând motivele acesteia;
(e) sunt respecta te condițiile menționate la alineatul (2).
#M3
(5) *** Eliminat
#B
(6) Statele membre aduc la cunoștința Comisie i acordurile d e colaborare menționate
la alineatele (1) și (4).

CAPITOLUL XII
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
ART. 48
Procedura comitetului
#M3
(1) Comisia este asistat ă de un comitet (denumit în continuare "comitetul").
Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al
Parlamentului European și al Consiliului*).
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplic ă articolul 5 din
Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
#M1
(2a) Atunci când se face trim itere la prezentul alineat, se aplic ă articolul 5a
alineatele (1) – (4) și articolul 7 din Decizia 1999/46 8/CE, având în vedere dispozi țiile
articolului 8 .
(3) Pân ă la 31 decembrie 2010 și, ulterior, cel pu țin la fiecare trei ani, Comisia
reexamineaz ă dispozițiile referitoare la competen țele sale de executare și prezintă
Parlamentului European și Consiliului un raport cu priv ire la modul în care aceste
competen țe au fost exercitate. În ac est raport Comisia analizeaz ă, în special,
necesitatea de a propune modific ări la prezenta directiv ă, pentru a asigura un domeniu
adecvat de aplicare a competen țelor de executare conferite Comisiei. Concluzia
privind necesitatea de a aduce sau nu eventuale modific ări este înso țită de o motivare
detaliată. Raportul este înso țit, dacă este necesar, de o propunere legislativ ă de
modificare a dispozi țiilor prin care se confer ă Comisiei competen țe de executare.
#M3
––––
*) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din
16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele
de control de c ătre statele membre al exercit ării competen țelor de executare de c ătre
Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

#M3
ART. 48a
Exercitarea competen țelor delegate
(1) Se confer ă Comisiei competen ța de a adopta acte de legate, sub rezerva
îndeplinirii condi țiilor prevăzute în prezentul articol.
(2) Se confer ă Comisiei competen ța de a adopta actele delegate men ționate la
articolul 26 alineatul (3), la articolul 45 alineatul (6), la articolul 46 alineatul (2) și
la articolul 47 alineatul (3) pentru o perioad ă de cinci ani de la 16 iunie 2014. Comisia
redacteaz ă un raport privind delegarea de competen țe cu cel pu țin nouă luni înainte
de încheierea perioadei de ci nci ani. Delegarea de competen țe se prelunge ște tacit cu
perioade identice, cu excep ția cazului în care Parlamen tul European sau Consiliul se
opun prelungirii respective cu cel pu țin trei luni înainte de încheierea fiec ărei
perioade. (3) Delegarea de competen țe menționată la articolul 26 alineatul (3), la articolul
45 alineatul (6), la articolul 46 alineatul (2) și la articolul 47 alineatul (3) poate fi

revocată în orice moment de Parlamentul Eu ropean sau de Consiliu. Decizia de
revocare pune cap ăt delegării competen țelor specificate în resp ectiva decizie. Decizia
produce efecte din ziua care urmeaz ă datei public ării deciziei în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene sau la o dat ă ulterioar ă specificat ă în decizie. Decizia nu aduce
atingere validit ății actelor delegate care su nt deja în vigoare.
(4) De îndat ă ce adoptă un act delegat, Comisia îl notific ă simultan Parlamentului
European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 26 alineatul (3), al articolului 45
alineatul (6), al articolului 46 alineatul (2) și al articolului 47 alineatul (3) intr ă în
vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au
formulat obiec țiuni în termen de patru luni de la notificarea actului respectiv
Parlamentului European și Consiliului sau dac ă, înainte de expirarea acestui termen,
atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia c ă nu vor formula
obiecțiuni. Termenul în cauz ă se prelunge ște cu două luni la ini țiativa Parlamentului
European sau a Consiliului.
#M3
ART. 49 *** Eliminat
#B
ART. 50
Abrogarea Directivei 84/253/CEE
Directiva 84/253/CEE se abrogă de la 29 iunie 2006. Trimiterile la directiva
abrogată se interpretează ca t rimiteri la prezenta directivă.
ART. 51 Dispoziții tranzitorii
Auditorii legali sau firmele de audit care sunt autorizați de către autoritățile
competente ale statelor membre î n conformitate cu dispozițiile Directivei 84/253/CEE
înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor menționate la articolul 53 alineatul (1) sunt
considerați ca fiind autorizați în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.
ART. 52
Armonizarea minimă
Statele membre care solicită auditul legal pot impune cerin țe mai stricte, cu excepția
cazului în care prezenta directiv ă conține dispoziții contrare.
ART. 53 Transpunerea
(1) Statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma
prezentei directive înainte de 29 iunie 2008. Statele membre in formează de îndată
Comisia cu privire la aceasta.
(2) Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, el e conțin o trimitere la
prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor
oficiale. Statele membre stabile sc modalitatea de efectuare a a cestei trimiteri.
(3) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre tex tele principalelor
dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglem entat de prezenta
directivă.
ART. 54 Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene.
ART. 55 Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.

–––––