Directii de Perfectionare a Bilantului

Economie

Directii de Perfectionare a Bilantului

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS :

Declarația privind propria răspundere

Introducere

CAPITOLUL I : ASPECTELE TEORETICE PRIVIND BILANȚUL CONTABIL

Bilanțul ca sursă principală informațională a entității

Tipurile bilanțului și structura acestora

CAPITOLUL II : MODUL DE ÎNTOCMIRE ȘI PREZENTARE A BILANȚULUI

2.1 Lucrările premergătoare pentru întocmirea bilanțului

2.2 Întocmirea activelor bilanțului

2.3 Întocmirea pasivelor bilanțului

CAPITOLUL III: MODUL DE ÎNTOCMIRE A ANEXEI LA BILANȚ ȘI DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A BILANȚULUI

3.1 Caracteristica și modul de întocmire a anexei la bilanțul contabil

3.2 Direcții de perfecționare a bilanțului

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Introducere

Zi de zi ne intilnim cu cifre, trăim intr-o lume a cifrelor. Într-o astfel de lume Contabilitatea este „limbajul” după care se orientează și se organizează o afacere de succes. Contabilitatea reprezinta ansamblul operațiilor de înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor într-o instituție. Contabilitatea joacă un rol extrem de important în dirijarea activității economico – financiare și influențează prin intermediul datelor furnizate asupra rentabilității întreprinderii.

În zilele noastre, o mai bună cunoaștere a situației patrimoniului este strict necesară pentru a participa cu succes la viața economică și chiar socială a unei întreprinderi.

Fiecare entitate își desfășoară activitatea fiind influențată de factori externi (economici, sociali, politici, tehnologici, economici) asupra cărora nu poate avea nici o influență directă. În schimb ea poate acționa și influență asupra elementelor discreționare ale mediului (clienți, furnizori, competitori, etc.), amortizându-le într-o anumita măsură efectele.

Pentru a putea supraviețui, entitatea are nevoie de informații, fără de care procesul decizional prin care se conduce întreprinderea nu ar avea loc.

Contabilitatea își aduce o contribuție deosebită în economie, deoarece prin întregul său conținut îmbină armonios teoria abstractă cu realitatea fenomenelor studiate. Prin mecanismul sistemului de conturi, contabilitatea furnizează un sistem de informații corelat și verificat, nelăsând loc subiectivismului și provocând rigurozitatea și exactitatea în reflectarea fenomenelor economice financiare.

Pentru realizarea funcțiilor de informare, decizie și control, este necesar ca în urma lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informațiile în documente de sinteză expresiv și relevante accesibile nu numai specialiștilor, ci și celor interesați de gestiunea unității patrimoniale: proprietarilor și angajaților întreprinderii, investitorilor și creditorilor, acționarilor autorităților fiscale și altor autorități de stat.

Esența sau sinteza științei contabilității este bilanțul contabil. Prin conținutul său, bilanțul oferă posibilitatea analizei comparative și permite evidențierea modificărilor survenite în structura mijloacelor economice și a resurselor pe perioada raportată. Importanța bilanțului în realizarea autogestiunii economico-financiare determină în mod obiectiv necesitatea perfecționării continue a conținutului, structurii și metodologiei de întocmire și analiză a sa.

Bilanțul contabil a pătruns în lumea teoriei și practicii economice ca un model de sintetizare la un moment dat, în expresie bănească, a relațiilor de echilibru dintre activul și pasivul patrimoniului, privit în totalitatea și structuralitatea sa, funcția sa de bază fiind aceea de stabilire a situației patrimoniului. Ulterior, conținutul și funcția sa au fost lărgite și cu cea de evaluare a rezultatului financiar, ca element component al situației patrimoniului.

Conceperea bilanțului ca model de calcul și descriere a situației patrimoniului reprezintă accepțiunea cea mai des întâlnită în literatura de specialitate. În prezent, bilanțul capătă noi valențe, fiind analizat și promovat ca un model de reprezentare a situației, mișcării și transformării patrimoniului. Bilanțul a fost astfel, conceput și structurat ca un set de modele, rangul de model de bază, fiind atribuit bilanțului situației patrimoniului, denumit și „contul general al patrimoniului”.

Scopul prezentei teze de licență constă în descrierea lucrărilor premergătoare și de întocmire a bilanțului contabil, a anexelor la bilanț prin prisma activității practice a SRL „Unident – AS ” .

Pentru realizarea scopului propus au fost examinate următoarele sarcini:

– analiza concepțiilor fundamentale referitoare la bilanțul contabil;

– studierea componentelor bilanțului contabil;

– identificarea modului de întocmire și prezentare a bilanțului contabil;

– examinarea caracteristicilor Anexelor la bilanțul contabil ;

– valorificarea informațiilor bilanțului contabil în evaluarea performanțelor entității;

Structura tezei de licență și conținutul ei se generează de la sarcinile propuse, astfel ea fiind concepută cu următoarea structură: introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie și anexe.

În Introducere este argumentată actualitatea temei, este definit scopul, sarcinile și semnificația temei prezentei lucrări.

Primul capitol „Aspectele teoretice privind bilanțul ca raport financiar” include aspectele teoretice privind bilanțul contabil, tipurile și funcțiile acestuia, precum și structura activelor și pasivelor bilanțului contabil.

În capitolul II „Modul de întocmire și prezentare a bilanțului contabil” este prezentată modalitatea întocmirii bilanțului contabil: lucrările premergătoare, întocmirea propriu-zisă a bilanțului, precum și reformarea acestuia.

În capitolul III „Modul de întocmire a Anexei la bilanțul contabil” este expusă procedura de întocmire a Anexei la bilanțul contabil si direcțiile de perfecționare a bilanțului.

În ultimul compartiment: „Încheiere”, sunt generalizate rezultatele lucrării efectuate, principalele concluzii ale cercetării referitoare la activitatea entității și sunt formulate recomandări la tema analizată în lucrare.

Tema tezei „Conținutul și modul de întocmire a bilanțului contabil ”va fi expusă prin prisma analizei concrete înregistrate în contabilitatea întreprinderii ”Unident – AS” SRL pe parcursul anului 2014.

SRL “ UNIDENT –AS “ de tip închis este persoană juridică și își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația în vigoare, politica de contabilitate și statutul întreprinderii cu toate modificările anexate.

SRL “UNIDENT – AS “ a fost inregistrata de Camera de Inregistrare de Stat la data de 24.07.1998 , pe adresa mun. Chisinau , strada 31 August 63 , Moldova , MD – 2001. (anexa 1)

Informatii generale :
Denumirea organizației economice: SRL “ UNIDENT – AS”

Adresa: mun. Chisinau , strada 31 august 63 , Moldova , MD-2001

Forma organizatorico – juridică: Societate cu raspundere limitata

Forma de proprietate : privată

Activitatea principal : comercializarea, asistenta tehnica, repararea și verificarea articolelor de tehnica și optica medicala, importul, depozitarea și comercializarea angro a subtanțelor și materialelor chimice toxice, activitatea farmaceutica.

Codul fiscal : 1003600043229

Director : Popa Sergiu

SRL “ UNIDENT- AS” este o întreprindere din Republica Moldova, ce activează în domeniul medical cu profil stomatologic. În prezent este lider pe piața Republicii Moldova și lider la importul articolelor și materialelor stomatologice. A fost și este cîștigătoare a mai multor tendere organizate de instituțiile bugetare ale Republicii Moldova.

SRL “ UNIDENT – AS “ dispune de un capital statutar compus din depuneri bănești și patrimoniu în sumă de 5400.00 lei (anexa 1a ) . Potențialul de producție a întreprinderii este unul puternic și este estimat ca să îndestuleze piața internă .

Tehnica comercializată, importata la întreprindere sunt de o calitate înaltă, datorită faptului că verificarea tehnicii este efectuata minuțios , trecind prin toate obiectivele păstrării, livrării și eliberării tehnicii.

CAPITOLUL I : ASPECTE TEORETICE PRIVIND BILANȚUL CA RAPORT FINANCIAR

1.1 Bilanțul ca sursa principală informațională a entitații

În cadrul sistemului informațional economic, informațiile furnizate de subsistemul contabil dețin un rol deosebit de important, deoarece prin conținutul său, informația contabilă este exactă, completă si neintreruptă, ea caracterizînd dimensiunea si fluxurile valorice care iau naștere in procesul reproducției sociale și prin intermediul cărora se exercită functia financiar-contabilă a entității. Deși gama de obiective ale contabilitații in general si ale contabilitații financiare în special este foarte diversă, nu se poate neglija faptul că produsele finale ale oricarui sistem contabil sunt documentele de sinteza, iar oferta de informatii furnizate de acestea depinde de utilizatori și, respectiv, de necesitatile lor informaționale. În scopul formării unei imagini complete, clare și precise asupra activității economice desfășurate de entitate, apare necesitatea întocmirii bilanțului. Termenul „bilant” deriva de la latinescul „balancia” (balanta, cantar). Bilanțul reprezintă documentul oficial utilizat la încheierea exercitiului financiar. Cu ajutorul acestuia se realizează principala trăsătură a metodei contabilității care este dubla reprezentare a averii. Bilanțul reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice și sursele de finanțare a acestora. Bilanțul se prezintă sub forma unui tabel, compus din două părți: partea stîngă, denumită activ, în care reflectă bunurile economice și partea dreaptă, denumită pasiv, în care reflectă sursele de finanțare a bunurilor economice reflectate în activ. În forma cea mai simplă bilanțul se prezintă astfel: ( tabelul 1)

Tabelul 1

Schema generală a Bilanțului

Astfel, condiția principală a bilanțului este egalitatea activului cu pasivul. Această egalitate se datorează faptului că în bilanț este prezentată aceeași masă de mijloace, dar privită sub două aspect, în activ – elementele patrimoniale, în pasiv – sursele acestora.

De menționat că în bilanțul elementele de activ și pasiv sînt prezentate numai în expresie bănească. Exprimarea elementelor patrimoniale în diferite etaloane nu permite efectuarea de comparații și calcularea indicatorilor necesari pentru analiză. De aceea, o atenție deosebită se acordă metodelor de evaluare aplicate la entitate.

O altă caracteristică a bilanțului contabil este prezentarea la o dată anumită. În conformitate cu legislația în vigoare bilanțurile trimestriale se prezintă de la data de 15 pînă la data de 25 ale lunii următoare, după trimestrul gestionar, iar bilanțul anual se prezintă în perioada de la 25 ianuarie pînă la 31 martie a anului următor, după anul gestionar. Astfel, în bilanț nu se reflectă modificările pe parcursul perioadei în componența activelor și pasivelor, ci starea lor în momentul întocmirii acestuia.

Bilanțul este sursa principală de informație pentru utilizatorii interni și externi ai întreprinderii. În baza are a acestora. Bilanțul se prezintă sub forma unui tabel, compus din două părți: partea stîngă, denumită activ, în care reflectă bunurile economice și partea dreaptă, denumită pasiv, în care reflectă sursele de finanțare a bunurilor economice reflectate în activ. În forma cea mai simplă bilanțul se prezintă astfel: ( tabelul 1)

Tabelul 1

Schema generală a Bilanțului

Astfel, condiția principală a bilanțului este egalitatea activului cu pasivul. Această egalitate se datorează faptului că în bilanț este prezentată aceeași masă de mijloace, dar privită sub două aspect, în activ – elementele patrimoniale, în pasiv – sursele acestora.

De menționat că în bilanțul elementele de activ și pasiv sînt prezentate numai în expresie bănească. Exprimarea elementelor patrimoniale în diferite etaloane nu permite efectuarea de comparații și calcularea indicatorilor necesari pentru analiză. De aceea, o atenție deosebită se acordă metodelor de evaluare aplicate la entitate.

O altă caracteristică a bilanțului contabil este prezentarea la o dată anumită. În conformitate cu legislația în vigoare bilanțurile trimestriale se prezintă de la data de 15 pînă la data de 25 ale lunii următoare, după trimestrul gestionar, iar bilanțul anual se prezintă în perioada de la 25 ianuarie pînă la 31 martie a anului următor, după anul gestionar. Astfel, în bilanț nu se reflectă modificările pe parcursul perioadei în componența activelor și pasivelor, ci starea lor în momentul întocmirii acestuia.

Bilanțul este sursa principală de informație pentru utilizatorii interni și externi ai întreprinderii. În baza bilanțului contabil se apreciază valoarea și structura patrimoniului întreprinderii, gradul de îndatorare a întreprinderii, capacitatea de plată, coeficienții de lichiditate, rezultatul financiar și mulți alți indicatori necesari pentru luarea de decizii manageriale. Informația din bilanț se folosește pe larg de către băncile comerciale și organele fiscale. În plan informațional, bilanțul pune în evidență raporturile cauzale dintre bunurile materile și bani, ca obiecte de drepturi și obligații pe de o parte, drepturile și obligațiile titularului de patrimoniu in legatură cu aceste valori, pe de alta parte, intre alocarea acestor valori si finanțarea lor, intre utilizarea valorilor și reproducția lor. El furnizează informații de reflectare si control asupra relațiilor de echilibru privind starea și mișcarea patrimoniului.

Bilanțul este documentul contabil de sinteza, prin care se prezintă activul și pasivul entității patrimoniale la inchiderea exercițiului, precum și celelalte situații prevăzute de Legea Contabilității.

Importanța bilanțului deriva din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:

Funcția de generalizare a datelor contabilității

Funcția de cunoaștere a mersului activității economico – financiare

Funcția previzională

1) Funcția de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informației izvorăste din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilității curente, dupa criterii bine stabilite, intr-un număr restrins de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situației economic-financiare a unității patrimoniale.

2) Funcția de cunoaștere a mersului activității economico – financiare se manifestă prin aceea ca, pe baza bilanțului se analizeaza periodic, gradul realizării indicatorilor proiectați și a rezultatelor, se identifică rezerve și se stabilesc măsuri de perfecționare a activității economice și financiare.

Adunările Generale ale Acționarilor, Consiile de Administrație, managerii unitatilor patrimoniale analizeaza periodic situația economico – financiară, pe baza bilanțului, a anexelor sale si a raportului de gestiune, componente de baza ale dării de seama contabile.

3) Functia previzională constă in posibilitatea de a orienta activitatea viitoare, în acest scop, întocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pentru perioadele urmatoare se fundamenteaza pe situația patrimonială și a rezultatelor din perioada considerate baza de raportare.

Analiza un bilanț înseamna a-l descompune în partile lui componente, fie cu scopul de a studia raporturile dintre ele, fie cu scopul dea studia raporturile care exista între elementele unui bilanț sau elementele mai multor bilanțuri succesive. Bilanțul da o orientare completă asupra mersului activității unității numai în ipoteza în care are la baza mai multe bilanțuri succesive. Comparația datelor unui exercițiu cu datele altui exercițiu, sau comparația datelor unei unități cu datele altei unități, dă posibilitatea analizei mărimilor absolute și relative. În analiza bilanțului se folosesc mai multe procedee:

analiza bilantului pe verticala;

analiza bilantului pe orizontala;

analiza combinata.

Analiza bilantului pe vertical consta în studierea separata a grupelor de activ și pasiv a fiecărui post care se încadrează în grupele respective pentru a determina greutatea specifica a acestora și a modificărilor intervenite în grupele și posturile de bilanț. Ea se refera la :

– analiza situației stocurilor la începutul și la sfârșitul perioadei de gestiune ;

– analiza creanțelor întreprinderii ;

– analiza obligațiilor întreprinderii și a posibilităților de lichidare a acestora din disponibilitățile băneșt

Analiza pe orizontala constă în examinarea grupelor și posturilor din activul bilanțului, în comparație cu cele din pasiv.

Analiza combinata a bilanțului constă în folosirea concomitentă acelor doua procedee mai sus arătate. Analiza combinată este cea mai raspîndită în practică. Bilanțul este instrumentul de reflectare a echilibrului financiar al întreprinderii la încheierea exercitiului. Asimetria dintre alocarile permanente (în imobilizari) și sursele permanente (capitaluri proprii și datorii financiare) au determinat constituirea unei marje de securitate denumită fond de rulment (F.R.).

El este expresia realizaării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la înfăptuirea echilibrului finanțării pe termen scurt. Relatia de calcul a fondului de rulment prin partea de sus a bilantului este: FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate.

1.2 Tipurile bilanțului și structura acestora

Bilanțul prin structura sa, reflecta elementele de activ și elementele de pasiv, adică utilizările și resursele, existente la un moment dat.

Elementele de activ sunt grupate în funcție de gradul de lichiditate, adică în funcție de posibilitatea transformării lor în bani. Cu cît termenul de transformare în bani este mai mic, cu atît lichiditatea este mai mare.

Elementele de pasiv sunt grupate în funcție de gradul de exigibilitate, adica în funcție de caracteristica lor de a deveni scadente la un anumit termen. Cu cît intervalul de timp în care o datorie va fi achitată este mai mic, cu atat exigibilitatea crește.

Practica economico-financiara, precum si fundamentările teoretice au impus realizarea unor construcții bilanțiere diferite adecvate obiectivelor și metodelor de analiza economico-financiară, cele mai utilizate fiind :

– bilanțul patrimonial

– bilanțul financiar

– bilanțul funcțional

1.BILANȚUL PATRIMONIAL

Bilanțul patrimonial grupează elementele de activ în funcție de gradul de lichiditate si elementele de pasiv în funcție de exigibilitate.

Bilanțul patrimonial are rolul inventarierii averii în vederea stabilirii cu exactitate a valorii reale a patrimoniului. Ca urmare a acestei conceptii, bilanțul patrimonial prezintă interes pentru acționari, care doresc să cunoască valoarea investiției lor și pentru creditori , deoarece activul întreprinderii reprezintă garanția drepturilor acestora. Structura bilanțului patrimonial este prezentată în tabelul 2.

Tabelul 2

Structura bilanțului patrimonial

Analiza bilanțului patrimonial necesită studiul elementelor de activ și pasiv , în funcție de nivelul și ponderea pe care o dețin acestea în patrimoniul întreprinderii.

Principalele corelații din bilanțul patrimonial sunt următoarele :

– egalitatea dintre activul total și pasivul total bilanțier. Datorită acestei egalitati, rezultă că modificările ce intervin în sursele de proveniența a capitalurilor trebuie sa fie egale cu modificările survenite în utilizarea acestor capitaluri.

– egalitatea dintre activul și pasivul total al bilanțului se poate exprima și prin egalitatea dintre suma totală a posturilor de activ și suma totală a posturilor de pasiv. Din această egalitate rezultă ca variația oricărui post de activ reprezintă suma algebrica a variațiilor tuturor celorlalte poziții din bilanț.

– modificarea posturilor din bilanț inseamnă folosirea de capital pentru orice creștere a unei pozitții de activ sau pentru oricare diminuare a unei poziții din pasiv sau reprezintă o sursa de capital pentru fiecare diminuare a unei poziții din activ sau pentru orice creștere a unei poziții de pasiv.

Pentru analiza bilanțului și patrimonial se pot folosi urmatoarele modalități de analiză :

– analiza pe orizontală, care pune în evidență corelațiile dintre grupele și elementele din activul și pasivul bilanțului, ceea ce evidențiază modul în care au fost formate activele imobilizate și circulante pe baza surselor financiare mobilizate de către firma.

De asemenea, analiza orizontală a bilanțului permite calcularea modificărilor absolute și procentuale, intervenite pe fiecare grupă sau element din activ sau pasiv, la sfîrșitul exercițiului fața de începutul acestuia, precum și pe o perioadă mai mare de timp.

– analiza pe verticală, permite studierea structurii grupelor și elementelor de activ și de pasiv pe o anumită perioadă de timp.

– analiza combinată se bazează pe îmbinarea concomitentă a analizei orizontale cu cea verticală.

– analiza încrucișată care vizează corelațile specifice care trebuie să existe între volumul anumitor posturi de activ și de pasiv.

2. BILANȚUL FINANCIAR

Principiile specifice care stau la baza elaborării bilanțului financiar vizează primatul opticii evaluarii economice a elementelor financiare, și ca atare, înscrierea în bilanț a tuturor activelor și resurselor de care dispune societatea pentru desfășurarea activității, indiferent de regimul juridic al deținerii activelor, precum și importanța respectării criteriilior de lichiditate și exigibilitate.

Conform acestor principii :

activele sunt grupate în funcție de lichiditate

active imobilizate care cuprind toate imobilizarile cu lichiditate mai mare decît un an

activele circulante care cuprind toate imobilizările cu lichiditate mai mare decît un an.

– pasivele sunt structurate in functie de exigibilitate :

datorii ce trebuie plătite intr-o perioada de pîna la un an

datorii ce trebuie plătite intr-o perioada mai mare de un an

capital și rezerve

Construcția bilanțului financiar este favorizată de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 94/2001 și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 306/2002 care asigură delimitarea datoriilor pe termen scurt de cele pe termen mediu și lung, indiferent de natura resurselor, sub rezerva reclasării și retratarii unor elemente.

Prin reclasarea și retratarea elementelor bilanțiere se urmărește stabilirea structurii reale a activelor (pe baza careia întreprinderea a obținut o anumită performanță) și pasivelor (structura financiara care a susținut întregul proces).

Reclasari ale elementelor bilanțiere :

– diminuarea activului imobilizat cu activele fictive (cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare dezvoltare care nu se pot concretiza), modificînd în contrapartidă, în resurse, capitalul;

– includerea imobilizarilor financiare cu termen de lichiditate mai mic de un an in investitii financiare pe termen scurt și invers ;

includerea creanțelor cu lichiditate mai mare de un an în active imobilizate ;

– includerea avansurilor spre decontare în cadrul creanțelor întreprinderii, avînd în vedere necesitatea decontării lor ;

– repartizarea cheltuielilor înregistrate în avans fie la active imobilizate, fie în active circulante , în creanțe, în funcție de lichiditatea acestora;

– includerea în capital a subvențiilor nete pentru investițiile aferente terenurilor și mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit și eliminarea subvențiilor pentru investiții aferente brevetelor, mărcilor primite cu titlu gratuit (considerate în aceasta abordare ca active fictive), iar în contrapartidă, eliminarea din cadrul creanțelor a sumelor alocate de la buget pentru finanțarea acestor elemente; impozitele aferente sunt incluse în datorii;

– excluderea din capital a capitalului subscris și nevarsat, iar în contrapartidă, din creanțe a decontărilor cu asociații privind capitalul;

– includerea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli fie în datorii ce trebuie plătite intr-o perioadă pînă la un an, fie în datorii ce trebuie plătite într-o perioada mai mare de un an, în funcție de exigibilitate;

– tratarea împrumutului în cadrul grupului, respectiv datoriile de la societatea mamă sau de la o filială, ca elemente de capital , fiind luate în calcul la determinarea rentabilității financiare a grupului.

Din punct de vedere al solvabilității, la analiză se face distincție între capitalurile cu caracter stabil, care includ și datoriile acordate de maniera permanentă a capitalurilor pe termen scurt, care includ datorile pe termen scurt din cadrul grupului și care nu sunt incluse în resursele permanente.

– tratarea conturilor curente ale asociaților ca fiind capitaluri, avînd in vedere argumentele de luare in considerare a acestora la calculul rentabilității financiare, cu obligativitatea includerii lor fie în resurse permanente, fie în resurse curente, în funcție de exigibilitatea lor.

Retratări ale elementelor financiare :

– locația, precum și leasingul operațional permit firmei să utilizeze un activ făra a avansa valoarea sa de achiziție. Din punct de vedere juridic, întreprinderea nefiind proprietara acestui bun, nu-l va înregistra în activul său contabil și, în consecința, redevențele și ratele de leasing operațional ce vor fi plătite nu sunt evidențiate ca surse de finanțare .

Evaluarea corectă a situației financiare a întreprinderii impune rectificarea bilanțului prin înscrierea în activ a valorii contabile nete a bunului închiriat sau deținut pe baza unui contract de leasing operațional și, concomitent, înscrierea la datorii a valorii cumulate a redevențelor și, respectiv, ratelor de leasing operațional.

– efectele scontate neajunse la scadenta nu mai figurează în bilanțul, dar mențin răspunderea întreprinderii pînă la scadență.

Totuși, aceste retratări pot fi discutabile deoarece prin scontarea efectelor comerciale nu se recurge la un nou capital și la o nouă investire în active, iar calcularea rentabilității conduce la rezultate a căror interpretare poate fi eronată.

Structura bilantului financiar este prezentată în tabelul 3 :

Tabelul 3

Structura bilanțului financiar

Pe baza bilanțului financiar se pot face aprecieri la urmatorii indicatori :

– solvabilitate, lichiditate, capacitate de plata

– situația neta contabilă

– capitalurile proprii

– resursele proprii

– activul net reevaluat

Conform Cadrului General elaborat de Consiliul IASC, noțiunile de lichidare si solvabilitate sunt definite astfel :

– lichiditatea se refera la disponibilitate de a utiliza numerarul în viitorul apropiat dupa luarea în calcul a obligațiilor financiare aferente acestei perioade ;

– solvabilitatea se referă la disponibilitatea de a utiliza numerarul pe o perioadă mai lunga de timp, în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente.

Situația neta contabilă = capitalul social + prime de emisiune, de aport, de fuziune +/- rezultatele financiare + rezervele legale reglementate

Resursele proprii = capital social subscris –capital social ; subscris și nevarsăt + prime si asigurări +/- rezultatele financiare raportate +/- rezultatele financiare curente – profitul distribuit în cursul anului + subvențiile primite – cheltuielile de constituire – cheltuielile de repartizat pe mai multe exercții financiare – prime pentru rambursarea obligațiunilor + titluri de participare+ obligațiuni convertibile

Activul net reevaluat se stabilește pe baza datelor din bilanțul financiar de lichidare , după ce s-a realizat reevaluarea posturilor de activ, în special a activelor imobilizate.

Lichiditatea este asigurată dacă activele și pasivele cu scadenta sub un an coincid.

3.BILANTUL FUNCTIONAL

Bilanțul funcțional are la bază o concepție care consideră bilanțul ca pe un ansamblu de utilizări și resurse, ceea ce permite analiza activității firmei pe cicluri de operațiuni, luînd în considerare rolul fiecărui ciclu în funcționarea întreprinderii. Acest lucru înseamnă, pe de o parte să se realizeze o clasificare a operațiilor realizate de întreprindere în raport de funcția pe care o îndeplinesc în întreprindere, iar pe de alta parte să se ofere imaginea consecințelor financiare ale acestor operații.

Bilanțul funcțional nu are ca obiectiv să inventarieze averea și angajamentele întreprinderii ci să înteleagă nevoile acesteia, precum și modul de finanțare in funcție de principalele operații desfășurate de întreprindere.

Operațiunile care se derulează în cadrul unei entități patrimoniale se clasifică în :

– nevoi

– resurse

– valori de trezorerie

Nevoile unei entități pot fi categorisite după cum urmează :

– nevoi financiare aciclice care cuprind nevoile financiare independente de ciclul de productie (activele fixe) ;

– nevoile financiare ciclice care cuprind în structura lor nevoile legate direct de ciclul de exploatare (stocuri și creanțe).

Resursele unei întreprinderi pot fi clasificate în :

– resurse ce nu țin de ciclul de exploatare (capitalurile proprii și datoriile pe termen mediu și lung).

– resursele generate direct de ciclul de exploatare (datoriile fată de bugetul statului, furnizorii, salariații).

Valorile de trezorerie cuprind în structura lor :

– valori de trezorerie de activ (titluri de plasament și disponibilități)

– valori de trezorerie de pasiv (credite curente și disponibilități de cont curent)

Structura bilantului functional este prezentată în tabelul 4:

Tabelul 4

Structura bilanțului funcțional

Pe baza bilanțului funcțional putem calcula următorii indicatori :

– fondul de rulment

– necesar de fond de rulment

– trezoreria neta

Fondul de rulment reprezintă diferenta dintre capitalul permanent și valorile imobilizate.

Necesarul de fond de rulment se referă la acele nevoi generate de ciclul de exploatare care nu și-au gasit finanțare în resursele ciclice generate de activitatea de exploatare.

Trezoreria neta reprezintă diferența dintre valorile trezoreriei de activ și valorile trezoreriei de pasiv.

Există mai multe tipuri de bilanțuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:

după statutul juridic al entității

după perioada de întocmire

după sfera de cuprindere

În funcție de primul criteriu de clasificare se deosebesc:

bilanț contabil inițial – se întocmește la înființarea întreprinderii

bilanț contabil curent – se întocmește pe parcursul activității în termenele stabilite de legislație

bilanț contabil final – se întocmește la momentul încetării activității sau lichidării întreprinderii.

În funcție de perioada de întocmire deosebim:

bilanț contabil anual – se întocmește la sfîrșitul anului

bilanț contabil trimestrial – se întocmește trimestrial.

În dependență de sfera de cuprindere cunoaștem:

bilanț contabil primar – se întocmește la nivel de întreprindere

bilanț contabil consolidat – generalizează informația despre cîteva întreprinderii (părți legate)

bilanț contabil centralizat – se întocmește la nivel de ramură sau la nivelul economiei naționale în ansamblu.

Bilanțul contabil are în componența sa documente și situații de sinteza economica sau de control fiscal, cuprinzînd următoarele elemente:

– Bilanțul propriu-zis;

– Contul de "Profit și pierdere" ( respectiv contul de exercițiu în cazul instituțiilor publice );

– Anexa la bilanț;

– Raportul de gestiune.

Avînd același scop, de informare asupra situației patrimoniului, a situației financiare a unității patrimoniale și a rezultatelor obținute, aceste parți constitutive formeaza un tot unitar. Pentru întocmirea și prezentarea completului bilanțier, Ministerul Finanțelor, prin Colegiul Consultativ al Contabilității, elaboreaza modele de situații privind bilanțul și celelalte componente pentru regii autonome, societăți comerciale și instituții publice. Pentru societățile bancare, modelele și normele metodologice se elaborează de Banca Națională cu avizul Ministerului Finanțelor.

La întocmirea bilanțului contabil, se au în vedere urmatoarele reguli:

– posturile de bilanț să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situația reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;

– nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanț și respectiv între conturile de venituri și cheltuieli din contul de "Profit și pierdere".

În practică se cunosc doua scheme de bilanț, una sub forma de tablou cu două părți: partea stânga, ACTIVUL, și partea dreapta, PASIVUL, numită și schema orizontală de bilanț, și modelul sub forma listei verticale sau schema bilanțului vertical. Bilanțul sub forma de tablou cu doua părți pune în evidență egalitatea între resurse și utilizări, iar modelul de bilanț sub forma listei verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve și alte componențe ale situației nete, finalitatea fiind prezentarea situației nete a patrimoniului.

Bilanțul propriu-zis poate fi alcatuit în două variante sau sisteme, în funcție de gruparea întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii și întreprinderi mari, grupare ce se face în funcție de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanțului, cifra de afaceri și numărul mediu de salariați ).

a. Bilanț contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici și mijlocii, care presupune o schema de bilanț mai redusa.

b. Bilanț contabil în sistem de baza prevăzut sa fie utilizat de întreprinderi mari, acesta cuprinzînd posturi și indicatori completi privind activitatea și rezultatele întreprinderii.

Bilanțul unitaților patrimoniale care desfășoara activitati economice cuprinde toate elementele de activ și pasiv grupate dupa destinație și respectiv proveniența lor. Activul bilanțului cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:

a) Activele imobilizate ( imobilizari necorporale; imobilizari corporale; imobilizari financiare );

b) Activele circulante ( stocuri, creanțe, titluri de plasament, disponibilități și alte valori );

c) Conturile de regularizare și asimilare-activ ( cheltuielile înregistrate în avans, diferențe de conversie-activ și alte elemente tranzitorii și de regularizat, de activ );

d) Primele de rambursare a obligațiunilor.

Capitalul social subscris nevărsat se înscrie distinct în grupa activelor circulante ale bilanțului.

Pasivul bilanțului cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:

a) Capitalul propriu ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferentele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exercițiului, fondurile proprii, subvențiile pentru investiții și provizioanele reglementate );

b) Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli;

c) Datoriile ( împrumuturi și datorii asimilate, furnizori și conturi asimilate, datorii în legatură cu personalul, datorii față de bugetul statului, datorii privind asigurările sociale, creditori și alte datorii );

d) Conturile de regularizare și asimilare-pasiv ( veniturile înregistrate în avans, diferențele de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii și de regularizat de pasiv ).

Conformitatea cu formatul de bilanț stabilit în volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE și cu IAS va asigura în mod normal satisfacerea acestor cerinte.
     Alte informații ce trebuie prezentate în bilanț sau în note.
– subclasificari suplimentare adecvate;
– sume platibile de și catre întreprinderea mama, filiale, întreprinderi asociate, parți afiliate;
– natura și scopul fiecarei rezerve: acționarii propuși pentru dividende, a caror plata nu a fost incă oficial aprobată, valoarea dividendelor preferențiale cumulative nerecunoscute înca;
– subclasificări specifice pentru capitalul social/ fiecare clasa de capital social – o întreprindere trebuie să prezinte în bilanț sau în note, pentru fiecare clasa de capital social:
a. numărul de acțiuni subscrise/ autorizate;
b. numărul de acțiuni emise și vărsate integral și emise dar nevărsate integral;
c. valoarea nominala pe actiune sau să precizeze faptul că acțiunile nu au valoare nominala;
d. o reconciliere a numărului de acțiuni existente la începutul și la sfîrșitul anului
e. drepturile, preferințele și restricțiile atașate clasei respective inclusiv restricțiile asupra repartizării dividendelor și rambursării capitalului;
f. acțiunile în întreprindere deținute de întreprinderea însasi sau de filiale sau societati asociate ale întreprinderii;
g. acțiunile rezervate pentru emitere în baza contractelor de opțiuni/ opțiunilor de conversie și contractelor de vînzare, inclusiv termenele și sumele.
      Raționamentele privind prezentarea separată în bilanț a altor elemente au la baza 3 criterii:
1. natura și lichiditatea activelor precum și pragul lor de semnificație conducînd la prezentarea separata a fondului comercial și a activelor provenind din cheltuielile de dezvoltare, a activelor monetare și nemonetare, precum și a activelor curente și a celor imobilizate.
2. funcția activelor în cadrul întreprinderii conducînd la prezentarea separata a activelor financiare și de exploatare, a stocurilor, a creanțelor, numerarului și a echivalentelor de numerar.
3. suma, natura și delimitarea în timp a datoriilor conducînd la prezentarea separata a datoriilor purtatoare și nepurtătoare de dobîndă și a provizioanelor, clasificate în curente și pe termen lung.
            IAS 1 cere unei întreprinderi să prezinte alte subclasificări ale elementelor-randuri prezentate intr-o manieră corespunzătoare activității întreprinderii. Astfel de subclasificări posibile sunt discutate în paragraful 73 din IAS 1. De fapt, volumul de Reglementări contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE și cu IAS cere prezentarea unor astfel de subclasificări.

Elementele patrimoniale în bilanț sunt sistematizate pornind de la conturi, pe grupe, capitole, posturi, dupa criteriul lichidității activului și a exigibilității pasivului, astfel: posturile de activ sunt așezate în ordinea crescătoare a lichidității ( de la cele mai puțin lichide – cum este cazul activelor imobilizate la disponibilitățile bănești ca forma de lichiditate absolută ), iar în pasiv posturile sunt dispuse de la cele mai putin exigibile ( de la capital – ultimul cont care se închide in cazul lichidării patrimoniului ) la datoriile curente. Atât activul cît și pasivul bilanțier suportă un dublu criteriu de ordonare:

– criteriul major: pentru active, natura lor economică, iar pentru elementele de pasiv, natura lor juridică;

– criteriul minor: pentru active, lichiditatea ( crescătoare ) a acestora, iar pentru elementele de pasiv, exigibilitatea lor ( crescătoare ).

Situațiile financiare se aprobă de către adunarea generală a proprietarilor și/sau de alt organ împuternicit în conformitate cu legislația în vigoare. Situațiile financiare se semnează și se prezintă utilizatorilor în conformitate cu prevederile Legii contabilității.

După aprobarea și prezentarea situațiilor financiare entitatea reformează bilanțul prin decontarea:

1) profitului utilizat al perioadei de gestiune la profitul net (pierderea netă) al perioadei de gestiune curente;

2) corecțiilor rezultatelor anilor precedenți, constatate în perioada de gestiune, la profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenți;

3) profitului net (pierderii nete) al perioadei de gestiune la profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenți;

4) rezultatului din tranziția la noile reglementări contabile la profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenți.

În bilanțul perioadei de gestiune următoare indicatorii din rîndurile 340, 360 și 370 nu prezintă sold.

B) Anexa la bilanț are ca obiective principale completarea și explicarea datelor înscrise în bilanț și în contul de "Profit și pierdere" și conține informații cu privire la situația patrimoniala și financiară, la rezultatele aferente exercițiului încheiat cum sunt:

– repartizarea profitului;

– situația stocurilor și a producției în curs de executție;

– situația creanțelor și datoriilor ;

– situația altor provizioane ;

– date informative;

– plăti restante;

– impozitele, taxele și alte obligații datorate și vărsate;

– situația activelor imobilizate :

A. Valori brute

B. Amortizări

C. Provizioane pentru depreciere

– alte informații privind regulile și metodele contabile utilizate și date complementare.

a) Repartizarea profitului cuprinde alocari din profitul exercitiului în curs, la rezerve, fondul de participare a salariaților la profit, fondul de dezvoltare, surse proprii de finanțare, dividende de plătit etc., precum și profitul ramas nerepartizat.

b) Situația stocurilor și a producției în curs conține date referitoare la dinamica stocurilor de materii și materiale, a obiectelor de inventar, producției neterminate, stocurilor la terți, animalelor, mărfurilor, ambalajelor și a totalului stocurilor.

c) Situația creanțelor și datoriilor se refera la informații cum sunt:

– creanțe din active imobilizate;

– creanțe din active circulante;

– cheltuieli înregistrate în avans;

– total creanțe;

– datorii bancare;

– datorii fiscale și sociale;

– datorii comerciale;

– datorii în legatura cu personalul;

– alte datorii;

– venituri înregistrate în avans;

– total datorii;

d) Situația altor provizioane pune la dispoziție date referitoare la mișcarea balanțiera a provizioanelor ( sold la începutul anului; cheltuieli privind provizioanele constituite; veniturile din provizioanele diminuate sau anulate; sold la sfârșitul anului ) pe categorii de provizioane, respectiv: provizioane reglementate; provizioane pentru riscuri și cheltuieli; provizioane pentru depreciere; total provizioane.

e) Date informative ofera date cu privire la:

– rezultatele obtinute;

– evoluția indicatorilor ( nr.salariaților, salarii brute, veniturile, exporturi, imobilizarile corporale comparativ cu anul precedent );

– evoluția creditelor, alocațiilor bugetare;

– investițiile străine.

f) Plățile restante prezintă volumul angajamentelor neonorate la termen, atât pe structura ( furnizori,creditori etc. ) cît și pe vechime și activitate ( curenta și investiții ).

g) Situația impozitelor și taxelor datorate și varsate ofera informații referitoare la corelațiile unitații patrimoniale cu bugetul statului și bugetele locale.

Pentru fiecare categorie de impozite și taxe se fac raportări privind sumele datorate, sumele vărsate efectiv, sumele rămase de varsat și eventual sumele vărsate în plus.

h) Situația activelor imobolizate reda mișcarea activelor imobilizate (necorporale, corporale, financiare și pe total ) tot sub forma balanțiera și în valoare brută, a amortizărilor aferente, precum și a provizioanelor pentru depreciere.

i) Alte informații privind regulile și metodele contabile se refera la:

– metodele de evaluare aplicate pentru diferite posturi din bilanț ;

– metodele utilizate pentru calculul amortismentelor și provizioanelor;

– motivele pentru care unele posturi din bilanț și din contul de " Profit și pierdere" nu sunt comparabile de la un exercitiu la altul;

– alte informații pe care unitatea le considera semnificative.

C) Odata cu bilanțul, cu contul de " Profit și pierdere" și cu anexa la bilanț, unitățile patrimoniale depun raportul de gestiune. Acesta conține în principal:

– prezentarea situației unității patrimoniale și evoluția sa previzibilă;

– elemente deosebite intervenite în activitatea unității patrimoniale dupa încheierea exercițiului;

– participațiile de capital la alte unități;

– activitatea și rezultatele de ansamblu a sucursalelor, filialelor și altor subunități proprii;

– activitatea de cercetare-dezvoltare;

– alte referiri cu privire la activitatea desfasurata care sunt considerate necesare a fi înscrise în raportul de gestiune.

Capitolul II : MODUL DE INTOCMIRE ȘI PREZENTARE A BILANȚULUI

2.1 Lucrarile premergătoare pentru întocmirea bilanțului

Pentru întocmirea rapoartelor financiare la întreprindere se desfășoară o activitate amplă de pregătire. Scopul acesteia constă în verificarea oportunității, plenitudinii și obiectivitătii datelor care vor fi incluse în rapoartele financiare. In baza acestor date utilizatorii rapoartelor financiare vor estima rezultatele activității intreprinderii în perioadele de gestiune curentă și precedentă, le vor compara cu rezultatele activității altor întreprinderi, fapt ce le va oferi posibilitatea de a adopta decizii rezonabile.

Procesul de prelucrare a datelor contabile în vederea întocmirii rapoartelor financiare cuprinde, în general, următoarele etape:

I. Analiza operațiunilor economice și verificarea (în baza documentelor primare) corectitudinii și obiectivității înregistrării acestora în conturile contabilității analitice.

II. Veirificarea corespunderii datelor contabilității analitice cu rulajele și soldurile conturilor contabilității sintetice.

III.Inventarierea generală a patrimoniului și reflectarea rezultatelor acesteia în contabilitate. IV.Inchiderea la finele anului de gestiune a conturilor de evidență a veniturilor și cheltuielilor și determinarea rezultatelor financiare.

V. Inchiderea registrelor contabile pentru ultima lună a perioadei de gestiune, completarea Cărții mari și întocmirea Balanței de verificare.

Inițial, conform datelor din documentele primare, se verifică corectitudinea reflectării în contabilitate a tuturor operațiunilor economice și corespunderea datelor contabilității analitice cu rulajele și soldurile conturilor contabilității sintetice. in acest caz trebuie să se ia în considerare faptul că Planul de conturi contabile este construit după principiul unei reglementări stricte a conturilor de activ și pasiv. Astfel, conturile din clasele 1 „Active pe termen lung", 2 „Active curente", 7 „Cheltuieli" și 8 „Conturi ale contabilității de gestiune", cu excepția conturilor de regularizare, sunt conturi de activ, iar conturile din clasele 3 „Capital propriu", 4 „Datorii pe termen lung", 5 „Datorii pe termen scurt" și 6 „Venituri", cu excepția celor de regularizare, sunt conturi de pasiv.

Ulterior sumele din conturile corespondente se reflectă în registrele corespunzătoare ale contabilității analitice și sintetice. Totodată se verifică concordanța datelor din contabilitatea analitică cu rulajele și soldurile conturilor sintetice.

În astfel de situații sunt necesare:

• precizarea și trecerea la consumurile. cheltuielile și veniturile perioadei de gestiune a sumelor respective de cheltuieli și venituri anticipate.

Astfel, unele cheltuieli achitate în avans (chiria, abonarea la literatură specială etc.) se reflectă în momentul plății în debitul contului 251 „Cheltuieli anticipate curente", iar ulterior, la survenirea perioadei respective, se trec din creditul acestui cont in debitul conturilor corespunzătoare: 813 „Consumuri indirecte de producție", 712 „Cheltuieli comerciale", 713 „Cheltuieli generale fi administrative".

Veniturile anticipate se includ în veniturile perioadei de gestiune curente, în funcție de perioada (trimestrul, anul) în care acestea au fost obținute. De exemplu, venitul primit în avans pentru un an va fi constatat lunar ca venit al perioadei curente în mărime de 1/12 parte din suma acestuia și se va rellecta în debitul contului 515 „Venituri anticipate curente" și creditul conturilor corespunzătoare ale veniturilor perioadei curente: 611 „Venituri din vânzări", 612 „Alte venituri operaționale", 621 „Venituri din activitatea de 622 „Venituri din activitatea financiară".

În mod similar se trece la veniturile și cheltuielile fiecărei perioade de gestiune cota-parte respectivă a altor venituri și cheltuieli anticipate, pornind de la termenul stabilit de întreprindere în fiecare caz aparte;

• repartizarea consumurilor indirecte de producție în conformitate cu prevederile S.N.C. 3 "Componența consumutilor și cheltuielilor intreprinderii" și S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri și materiale";

• analiza decontărilor cu debitorii și creditorii. O astfel de analiză prevede verificarea situației decontărilor conform documentelor respective. Verificarea decontărilor se efectuează prin expedierea tuturor debitorilor a extraselor din conturile analitice. Debitorii le confirmă sau comunică obiecțiile. Rezultatele verificării se înregistrează într-un proces-verbal. Dacă în urma confuntării decontărilor s-a constatat că creanțele sunt dubioase (întreprinderea cumpărătoare este lichidată și nu are succesori, a expirat termenul de prescripție, debitorul nu recunoaște datoriile etc.), în contabilitate se întocmesc liste privind creanțele nesigure. Listele nominalizate se prezintă la comisie pentru a fi examinate. in baza avizului comisiei creanțele cu termenul de prescripție expirat (2 ani), precum și cele adjudecate de organele judiciare, dar neîncasate în legătură cu insolvabilitatea debitorului, se perfectează printr-un ordin al conducătorului întreprinderii și se anulează pe seama rezervelor pentru datoriile dubioase sau cheltuielilor comerciale.

În acest caz se întocmesc următoarele formule contabile:

– pentru anularea creanțelor pe seama cheltuielilor comerciale:

Dt 712 „Cheltuieli comerciale"

Ct 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale"

Ct 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate";

– pentru anularea creantelor pe seama rezervelor create pentru datoriile dubioase:

Dt 222 „Corecții la datorii dubioase"

Ct 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale"

Ct 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate".

Dacă întreprinderile-debitori constatate anterior ca insolvabile (datoiiile acestora fiind anulate) și-au exprimat disponibilitatea de a achita facturile, în contabilitate se întocmesc formule contabile privind restabilirea creantelor considerate dubioase:

– pe seama altor venituri operaționale:

Dt 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale"

Dt 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate"

Ct 612 „Alte venituri operaționale";

– pe seama rezervelor pentru creantele dubioase:

Dt 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale"

Dt 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate"

Ct 222 „Corecții lu datorii dubioase".

Creantele și datoriile pc termen lung de asemenea vor fi supuse analizei. La survenirea termenului de achitare mai mic de un an -intreprinderea transferă creantele și datoriile pe termen lung în creante și datorii pe termen scurt prin întocmirea formulelor contabile corespunzătoare:

– pentru creante:

Dt 221 „Creanțe pe tennen scurt aferente facturilor comerciale"

Dt 223 „Creanțe pe termen scurt ale părților legate"

Dt 228 „Creanțe pe termen scurt privind veniturile calculate"

Dt 229 „Alte creanțe pe termen scurt"

Ct 134 „Creanțe pe termen lung";

– pentru datorii:

Dt 411 „Credite bancare pe termen lung"

Ct 511 „Credite bancare pe tertnen scurt"

Dt 412 „Credite bancare pe termen lung pentru salariați"

Ct 512 „Credite bancare pe termen scurt pentru salariați"

Dt 413 „imprumuturi pe termen lung"

Ct 513 „imprumuturi pe termen scurt"

Dt 421 „Datorii de arendă pe termen lung"

Ct 514 „Cota-parte curentă a datodilor pe termen lung".

În unele conturi de pasiv pot apărea solduri debitoare decontările cu bugetul, personalul, fumizorii, organele de asigurări). În acest caz ele se trec în conturile de activ de evidență a creanțelor corespunzătoare. Astfel, dacă în urma plăților în plus achitate pentru salaiii în contul 531 „Datorii fațli de personal privind retribuirea muncii" s-a format un sold debitor, la finele perioadei de gestiune sumele plătite în plus se retlectă prin următoarea "inregi strare contabilă : Dt 227 „Creanțe pe tennen scurt ale personalului"

Ct 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii".

Dacă în conturile de activ pri vind decontările se formează solduri creditoare, acestea se trec în conturile respective de pasiv și în bilanț vor fi reflectate în componența datoriilor. Datoriile nereclamate se înregistrează în componența veniturilor întreprinderii;

• închiderea conturilor contabilității de gestiune;

• determinarea și reflectarea în contabilitate a diferențelor de curs valutar;

• specificarea valorii stocurilor de mărfuri și materiale.

În conformitate cu S.N.C. 2 „Stocurile de mărfuri și materiale", întreprinderea analizată evaluează în contabilitatea curentă stocurile de mătfuri și materiale prin metoda: costului mediu ponderat.

În rapoartele financiare stocurile de mărfuri și materiale se reflectă la valoarea cea mai mică dintre costul efectiv și valoarea realizabilă netă (V.R.N.) a acestora.

Dacă costul efectiv al stocurilor de mărfuri și materiale este mai mic decât valoarea realizabilă netă a acestora, bunurile materiale vor fi reflectate în rapoartele financiare la costul efectiv calculat prin una din metodele nominalizate mai sus și acceptate de întreprindere în politica sa de contabilitate.

În cazul când valoarea de bilanț (costul efectiv) depășește valoarea realizabilă netă a bunurilor materiale, acestea se evaluează la V.R.N.

Diferența, cu care valoarea de bilanț (costul efectiv) depășește V.R.N. a stocurilor de mărfuri și materiale, se constată ca cheltuieli ale perioadei Și se reflectă în contabilitate prin următoarea formulă contabilă:

Dt 714 „Alte cheltuieli operaționale" — la suma totală a diferenței

Ct 215 „Producția în curs de execuție" — la suma diferenței aferente soldului producției în curs de execuție

Ct 217 „Mărfuri" — la suma diferenței aferente soldului mărfurilor.

După determinarea soldurilor conturilor, acestea se compară cu datele contabilității analitice și se întocmește Balanța de verificare necorectată.

Balanța de verificare, în general, arată, pe de o parte, corelația existentă între datele contabilității sintetice și analitice, în conformitate cu principiul dublei înregistrări, iar, pe de altă parte, reflectă dependența acestor date de indicatorii din rapoartele financiare.

Modul de efectuare a lucrărilor examinate mai sus este identic la întocmirea atât a rapoartelor financiare trimestriale, cât și a celor anuale.

În complexul lucrărilor premergătoare "intocmirii rapoartelor financiare anuale o semnificație deosebită au:

• inventarierea generală a patrimoniului întreprinderii și reflectarea rezultatelor acesteia în conturile contabile;

• reevaluarea (după caz) activelor pe termen lung în conformitate cu S.N.C. 13 „Contabilitatea activelor nemateriale", S.N.C. 16 „Contabi-litatea activelor materiale pe termen lung" și S.N.C. 25 „Contabilitatea investițiilor".

Conform Legii contabilității, inventarierea generală a activelor și pasi velor întreprinderii se efectuează o dată pe an, în scopul verificării și confruntării datelor contabile, în cazul existenței efective a mijloacelor întreprinderii. Inventarierea mijloacelor fixe, activelor nemateriale, stocurilor de mărfuri și materiale și mijloacelor bănești se efectuează pe locurile de aflare și pe gestionarii la care se păstrează bunurile, prin înregistrarea soldurilor acestora în listele de inventariere.

În conformitate cu art.42 din Legea contabilității, paragrafele 13 din S.N.C. 18 „Venitul" și 22 din Comentariile cu privire la aplicarea S.N.C. 18 „Venitul", discordanțele cu datele contabile, depistate în procesul inventarierii sau altor controale ale bunurilor materiale și mijloacelor bănești în numerar, se reflectă astfel:

• discordanțele privind acti vele curente:

a) plusurile de bunuri materiale, hârtii de valoare și mijloace bănești se înregistrează și se trec la veniturile activității operaționale a întreprinderii (contul 612 „Alte venituri operaționale") prin formula contabilă:

Dt 211 „Materiale"

Dt 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată"

Dt 215 „Producția în curs de execuție"

Dt 217 „Mărfuri"

Dt 241 „Casa"

Ct 612 „Alte venituri operaționale";

b) lipsurile de bunuri materiale, în limita normelor stabilite ale perisabilitățh naturale, depistate în sec(ii și în alte subdiviziuni ale intreprinderh, se reflectă prin formula contabilă:

Dt 813 „Consumuri indirecte de producție";

Dt 714 „Alte cheltuieli operaționale";

Ct 211 „Materiale";

Ct 212 ,,Animale la creștere și ingrășat";

Ct 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată",

Ct 215 „Producția în curs de execuție";

Ct 217 „Mărfuri" etc.;

c) lipsurile de active curente care depășesc normele stabilite ale perisabilității naturale, precum și pierderile aferente deteriorării bunurilor materiale calculate la costul efectiv (indiferent de cauzele acestora și faptul dacă au fost sau nu identificate persoanele vinovate se trec la alte cheltuieli operaționale prin formula contabilă:

Dt 714 „Alte cheltuieli operaționale"

Ct 211 „Materiale"

Ct 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată"

Ct 215 „Producția în curs de execuție"

Ct 217 „Mărfuri"

Ct 241 „Casa"

Ulterior lipsurile nominalizate evaluate la prețuri de piață urmează a fi recuperate pe seama persoanelor vinovate (în cazul când există acordul în scris al acestora sau decizia judecății) și se reportează la alte venituri operaționale;

d) lipsurile și pierderile în urma calamităților naturale sau a altor evenimente excepționale se trec la pierderile excepționale prin formula contabilă:

Dt 723 “Pierderi excepționale”

Ct 211 „Materiale"

Ct 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată"

Ct 217 „Mărfuri"

Ct 241 „Casa"

Dacă lipsurile și pierderile în limita normelor perisabilitătii naturale sunt legate de procesul tehnologic, întreprinderea poate crea în cursul anului o rezervă pe seama consumurilor de productie:

Dt 811 „Producția de bază"

Ct 538 „Rezerve pentru cheltuieli plăți preliminate", subcontul 5381 „Rezerve pentru acoperirea pierderilor tehnologice".

Ulterior, după efectuarea inventarierii, pierderile în limita normelor perisabilitătii naturale se anulează prin formula contabilă:

Dt 538 "Rezerve pentru cheltuieli plăți preliminate"

Ct 211 „Materiale";

• discordantele privind activele pe termen lung:

a) plusurile se înregistrează și se trec la veniturile activitătii de investitii prin formula contabilă:

Dt 111 „Active nemateriale"

Dt 121 „Active materiale în curs de execuție"

Dt 123 „Mijloace fixe"

Dt 125 „Resurse naturale"

Ct 621 „Venituri din activitatea de investiții";

b) lipsurile de active pe termen lung (finalizate și în curs de executie) la valoarea de bilant se trec la cheltuielile activitătii de investitii și se reflectă prin formula contabilă:

Dt 721 „Cheltuieli ale activității de investiții"

Ct 111 „Active nemateriale"

Ct 121 „Active materiale in curs de execuție"

Ct 123 „Mijloace fixe"

Ct 125 „Resurse naturale";

c) lipsurile și pierderile în urma calamitătilor naturale sau a altor situatii exceptionale se trec la pierderile exceptionale și se reflectă prin formula contabilă:

Dt 723 „Pierderi excepționale"

Ct 111 „Active nemateriale"

Ct 121 „Active materiale curs de execuție"

Ct 123 „Mijloace fixe".

În caz de necesitate, întreprinderea reevaluează activele pe termen lung. Reevaluarea se efectuează de fiecare întreprindere de sine stătător în cazul când valoarea de bilanț a activelor diferă esențial de cea venală. Modul de efectuare a reevaluării și de reflectare a rezultatelor acesteia în contabilitate este expus în capitolul 3 „Contabilitatea activelor materktle pe termen lung" din prezenta lucrare.

În urma reevaluării se determină valoarea reevaluată a activelor pe termen lung care reprezintă valoarea venală a acestora la data reevaluării diminuată cu suma corespunzătoare a uzurii acumulate.

Valoarea venală a activelor pe termen lung se stabilește în baza valorii de piață, ținând cont de destinația utilizării lor. Această valoare se determină prin expertiza estimativă efectuată de către specialiști (estimatori) calificați. in cazul când valoarea de piață confirmată lipsește, activele se evaluează la valoarea de recuperare.

Valoarea venală a obiectelor de mijloace fixe se determină, ținând cont de destinația utilizării acestora la data reevaluării. Dacă se prevede utilizarea activului conform altor destinații, el urmează a fi evaluat ca și obiectele similare utilizate în aceleași scopuri.

În conformitate cu prevederile S.N.C. 13 „Contabilitatea activelor nemateriale", S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" și S.N.C. 25 „Contabilitatea investitjilor", întreprinderea poate să efectueze reevaluarea activelor pe termen lung aplicând una din următoarele metode:

• la valoarea de intrare cu reevaluarea concomitentă a uzurii acumulate;

• la valoarea de bilanț fără evaluarea uzurii acumulate.

Rezultatele reevaluării activelor pe termen lung se înregistrează într-un proces-verbal și se reflectă în contabilitate în felul următor:

a) suma ecartului de reevaluare (majorării) a valorii de bilanț se trece la majorarea capitalului propriu în creditul contului 341 „Diferențe din reevaluarea activelor pe termen lung" prin formula contabilă:

Dt 111 „Active nemateriale"

Dt 112 „Active nemateriale în curs de execuție"

Dt 122 „Terenuri"

Dt 123 „Mijloace fixe"

Dt 125 „Resurse naturale"

Ct 341 „Diferențe din reevaluarea activelor pe termen lung";

b) suma reducerii (micșorării) valorii de bilanț se trece la micșorarea capitalului propriu în debitul contului 341 „Diferențe din reevaluarea activelor pe termen lung" prin formula contabilă: Dt 341 „Diferențe din reevaluarea activelor pe termen lung"

Ct 111 „Active nemateriale"

Ct 112 „Active nemateriale in curs de execuție"

Ct 122 „Terenuri"

Ct 123 „Mijloace fixe"

Ct 125 „Resurse naturale"

Ct 133 „Modificarea valorii investițillor pe termen lung".

Modificările valorii de bilanț se reflectă distinct pe fiecare activ. Nu se permite compensarea reducerii valorii de bilanț din reevaluarea unui activ pe seama majorării valorii de bilanț a altui activ.

La ieșirea activelor pe termen lung sumele majorării și micșorării valorii de bilanț se trec respectiv la veniturile și cheltuielile activită(ii de investiții prin următoarele formule contabile:

a) la suma majorării aferentă activelor pe termen lung ieșite:

Dt 341 „Diferențe din reevaluarea activelor pe termen lung"

Ct 621 „Venituri din activitatea de investiții";

b) la suma micșorării aferentă activelor pe termen lung ieșite:

Dt 721 „Cheltuieli ale activității de investiții"

Ct 341 „Diferențe din reevaluarea activelor pe termen lung".

Închiderea conturilor de evidență a veniturilor și cheltuielilor este un proces care se efectuează la finele anului de gestiune prin trecerea sumelor acumulate din conturile respective (clasele 6-7) în contul 351 „Rezultat financiar total". Acest cont se utilizează numai la finele anului pentru generalizarea veniturilor și cheltuielilor realizate în cursul anului de gestiune și determinarea rezultatelor financiare din toate tipurile de activități ale întreprinderii, inclusiv posturile excepționale.

La entitatea analizata se întocmesc următoarele formule contabile: (anexa 2)

a) la suma totală a veniturilor acumulate în anul de gestiune:

Dt 611 „Venituri din vânzări" -5 135 615,69 lei

Dt 612 „Alte venituri operaționale" – 158,84 lei

Dt 621 „Venituri din activitatea de investiții"

Dt 622 „Venituri din activkatea financiară" – 157 709,10 lei

Dt 623 „Venituri excepționale"

Ct 351 „Rezultat financiar total" – 5293483,63 lei ;

b) la suma totală a cheltuielilor acumulate în anul de gestiune:

Dt 351 „Rezultat financiar total" – 5 570 059,40 lei

Ct 711 „Costul vânzărilor" – 5 051 118,79 lei

Ct 712 „Cheltuieli comerciale" – 50 748,22 lei

Ct 713 „Cheltuieli generale și administrative" – 187 099,06 lei

Ct 714 „Alte cheltuieli operaționale" – 45275,20 lei

Ct 721 „Cheltuieli ale activității de investiții"

Ct 722 „Cheltuieli ale activitații financiare" – 235 818,13

Ct 723 „Pierderi excepționale".

După perfectarea acestor înregistrări conturile de evidență a veniturilor și cheltuielilor se închid și la începutul anului următor nu au soldl. in urma trecetii la scăderi a veniturilor și cheltuielilor în contul 351 „Rezultat financiar total" se determină profitul contabil (pierderea) al anului de gestiune. Pentru aceasta se confruntă rulajele debitor (cheltuieli acumulate) și creditor (venituri acumulate) ale contului nominalizat.

Rezultatul obținut reprezintă venitul contabil al întreprinderii și se reportează în declaralia cu privire la impozind pe venit a persoanei ce practică activitate de intreprinzător în vederea determinării venitului impozabil. (anexa 3)

Suma efectivă a cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit se determină la finele anului în conformitate cu prevederile S.N.C. 12 „Contabilitatea impozitului pe venit". in acest scop se întocmesc următoarele formule contabile:

a) la suma datoriilor curente privind impozitul pe venit:

Dt 731 „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit"

Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul";

b) la suma datoriilor achitate privind impozitul pe venit:

Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul"

Ct 242 „Cont de decontare".

În continuare, prin confruntarea rulajelor debitor și creditor, se determină soldul contului 731 „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit", care reprezintă suma efectivă a cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit realizate în cursul anului de gestiune. Această sumă se retlectă în postul 140 „Cheltuieli (economii) privind inzpozitul pe venit" din Raportul privind rezultatele financiare pe anul de gestiune.

În raportul trimestrial al întreprinderii în postul 140 se reflectă suma plăților în avans privind impozitul pe venit calculată în conformitate cu art.84 din Codul fiscal.

La virarea în buget a plăților în avans privind impozitul pe venit se intocmesc formulele contabile:

Dt 225 „Creanțe pe ternzen scud privind decotztările cu bugetul", subcontul 2251 „Creanțe pe termen scurt privind impozitul pe venit"

Ct 242 „Cont de decontare" .

În conformitate cu art.81 din Codul fiscal, la finele anului în avans privind impozitul pe venit vărsate la buget se constată în declarația cu privire la impozitul pe venit a persounei ce ,,practică activitate de intreprinzător ca trecere în cont a impozitului pe venit. 1n acest caz în contabilitate se "intocmesc următoarele formulă contabilă:

Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul", subcontul 534.1 „Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor juridice"

Ct 225 "Creanțe pe termen scurt privind decontările cu bugetul", subcontul 225.1 „Creanțe pe termen scurt privind impozitul pe venit".

La finele anului cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit se trec din contul 731 „Cheltuieli (econontii) privind inzpozitul pe venit" în contul 351 „Rezultat financiar total", iar contul 731 „Cheltuieli (econonzii) privind impozitul pe venit" se închide. Această operațiune se reflectă în contabilitate prin formula contabilă:

Dt 351 „Rezultat financiar total"

Ct 731 „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit.

La întreprinderea analizata impozitul pe venit se determina conform politicii de contabilitate (anexa 4 ) și se plătește în conformitate cu legislația în vigoare a Republicii Moldova și anume conform prevederilor art. 84 alin. (1), lit. b) Codul Fiscal, adică se ține cont de impozitul ce urma sa fie plătit pentru anul precedent. Deoarece firma „Unident – AS” SRL a avut un rezultat financiar negativ (pierderi) nu a fost transferat impozitul pe venit la buget.

După reflectarea în contul 351 „Rezultat financiar total" a cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit soldul acestui cont reprezintă rezultatul financiar net (profit sau pierdere) al anului de gestiune și se trece în contul 333 „ Profit net (Pierdere) al perioadei de gestiune" prin următoarea formulă contabilă:

• în cazul când suma veniturilor este mai mică decât suma cheltuielilor, întreprinderea înregistrează pierderi: (anexa 5 )

Dt 333 „Profit net (pierdere) al perioadei de gestiune", 333.2 „Pierdere netă a perioadei de gestiune” – 276 575,77 lei

Ct 351 „Rezultat financiar total" – 276 575,77 lei

După trecerea la scăderi a pierderii al anului de gestiune contul 351 „Rezultat financiar total" se închide și nu se reflectă în rapoartele financiare întocmite pentru anul de gestiune. Suma profltului net (pierderii) al anului de gestiune se reflectă în postul 150 cu aceeași denumire din Raportul privind rezultatele financiare și se reportează în Bilanțul contabil pe postul 590 „Profitul net (pierderea) al perioadei de gestiune". Acești indicatori trebuie să coincidă atât în rapoartele financiare trimestriale, cât și în cele anuale.

După întocmirea rapoartelor financiare anuale se efectuează reformarea bilanțului, care constă în decontarea profitului (pierderii) anului current prin următoarele formule contabile :

• la suma pierderii neacoperite a anului de gestiune curent: (anexa 6 )

Dt 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenți" – 276 575,77 lei

Ct 333 „Profit net al perioadei de gestiune" – 276 575, 77 lei

În conformitate cu art.32 alin.(1) din Codul fiscal, pierderile rezultate din activitatea de întreprinzător în anul curent vor fi reportate eșalonat pe următorii trei ani.

Indiferent de conținutul bilanțului proiectat, de natura activitătii a carei situație o reflecta sau de timpul la care se referă, la intocmirea lui este necesar sa se respecte o serie de reguli si principii, care să-i asigure un conținut real si o funcționalitate eficientă in procesul de administrare a patrimoniului.
Principiile care stau la baza întocmirii bilanțului contabil, sunt:
a) Principiul intocmirii bilanțului pe baza informațiilor existente in documentele primare;
b) Principiul intocmirii bilanțului pe baza informațiilor prelucrate de sistemul conturilor;
c) Principiul intocmirii bilanțului pe baza inventarierii patrimoniului;
d) Principiul intocmirii bilanțului pe baza calculației costurilor și a rezultatului exercițiului;
e) Omogenizarea prin evaluare a elementelor patrimoniale.

a) Documentele primare – baza documentară a intocmirii bilanțului

Prin geneza, conținut și functie, bilantul contabil este un model contabil, astfel ca baza de plecare la intocmirea lui o constituie documentele justificative. Legatura dintre aceste documente primare sau justificative și bilanț se realizeaza prin intermediul sistemului de conturi. Înregistrarea contabilă reprezintă o grupare cronologică și sistematică a documentelor în cadrul conturilor sintetice și analitice. În aceste condiții, caracterul real al bilanțului se determină în primul rînd, prin reflectarea complexă și calitativă a operațiilor economice și financiare în documente, împlicit prin înregistrarea acestora în sistemul de conturi.

b) Principiul întocmirii bilanțului pe baza informațiilor preluate din sistemul de conturi.
Între bilanț și sistemul de conturi exista o legatură directă in sensul că, plecîndu-se de la bilanțul contabil la începutul perioadei, prin intermediul sistemului de conturi se va ajunge în cele din urma la bilanțul de la sfîrșitul perioadei.
Întocmirea bilanțului contabil presupune și folosirea mecanismului partidei duble in construirea și prezentarea indicatorilor bilanțieri. În acest sens se au în vedere relațiile de echilibru și control dintre activ și pasiv, debit și credit, cheltuieli și venituri, debit si credit, conturi sintetice și analitica, înregistrarea cronologica și sistematica.
Din punct de vedere metodologic, la întocmirea bilantului contabil se are in vedere ca indicatorii care il compun sa se construiasca prin agregarea datelor furnizate de sistemul de conturi. Pentru realizarea acestui lucru pot fi folosite doua modalități:
– relaționala;
– funcționala.

În ceea ce privește modalitatea relaționala, bilanțul este conceput sub forma unui cont global ce intra in corespondență cu celelalte conturi, care evidentiază starea și mișcarea patrimoniului. Bilanțul evidentiază astfel toate conturile cu solduri debitoare și creditoare care evidențiaza la un moment dat mulțimea elementelor patrimonile de activ si de pasiv. Funcția contabilă a contului „bilant” este aceea de a inchide si a deschide toate conturile elementare privind patrimoniul unui subiect de drept. Pentru a marca aceasta funcție, contul „bilanț”se diferențiaza in alte doua conturi: „bilanț de inchidere ” și „bilanț de deschidere”. Astfel bilanțul de inchidere preia ca posturi toate soldurile finale ale conturilor.
La sfîrșitul exercitiului financiar, soldurile finale ale conturilor (debitoare și creditoare) luate din Balanta de verificare și puse în acord cu realitatea prin inventariere sunt grupate potrivit structurii informaționale a bilanțului și înscrise în activul și pasivul acestuia. Prin aceasta metodă se realizeaza construirea posturilor bilanțiere, adica a unor indicatori sintetici privind starea și structura patrimoniului și a rezultatului obținut in urma activitații desfășurate in cursul unui exercitiu financiar.

c) Întocmirea bilanțului pe baza inventarierii patrimoniului

Inventarul reprezintă documentul în care sunt enumerate si descrise cantitativ si valoric mijloacele, creantele si angajamentele unitatii, existente la un moment dat. Inventarul poate fi inventar scriptic, obținut dupa datele din soldurile conturilor sau faptic, obținut prin observarea si înregistrarea elementelor patrimoniale. Acesta din urma are rolul de a evidenția existența reala cantitativă si calitativa a valorilor înregistrate în conturi. Analizat prin prisma relatiilor sale informationale cu bilanțul, inventarul evidentiaza la un moment dat in expresie banească mărimea elementelor patrimoniale sub forma mijloacelor, creanțelor și a datoriilor.
Deși nu se inventariaza, marimea surselor proprii se poate calcula in mod global in cadrul inventarului pe baza relatiei:

Surse proprii = Activul inventariat – Obligatiile întreprinderii

Prin compararea surselor proprii cu cele calculate în inventarul anterior se constata în ce masura patrimoniul unei unitați a sporit sau s-a micșorat.

d) Întocmirea bilanțului pe baza calculației costurilor și a rezultatelor exercițiului.

Acest principiu servește ca mijloc de determinare a costului efectiv al elementelor patrimoniale și a rezultatelor financiare. Principiul delimitarii pe locuri de gestiune a cheltuielilor și veniturilor consta in aceea ca fiecare cheltuiala este evidențiata pe locul de gestiune care a ocazionat-o, iar in continuare recuperataă prin rezultatul obținut (produs, lucare, serviciu).
Alături de stabilirea cît mai exacta a cheltuielilor și veniturilor , din contabilitatea financiara, calculația costurilor prin contabilitatea de gestiune reprezinta un instrument de delimitare a rezultatelor pe verigi organizatorice interne ale societatii și pe obiecte de calculație in general.
d) Omogenizarea prin evaluare a elementelor patrimoniale

Elementele care se masoara și se evidențiaza prin bilant pot fi atat stocurile de bunuri și soldul de disponibilitați banesti, creanțe, capitaluri, rezerve, obligatii și credite la un moment dat, cît si fluxuri de venituri și cheltuieli. Prin structura sa bilanțul oglindeste intr-o formă integrată fluxurile materiale și financiare specifice. Omogenizarea acestor elemente se poate realiza prin exprimarea lor in etalon monetar. Componentele evaluarii bilanțiere sunt:
a) Obiectul evaluării (elementul patrimonial și operatiile economice si financiare privind miscarea acestor elemente).
b)Etalonul bani, ca unitate de masura.
c) Compararea, raportarea obiectului de evaluat la etalonul bani, pentru a exprima marimea sa.

In ceea ce priveste respectarea acestor principii, la structurarea bilantului contabil se au in vedere urmatoarele principii:
– posturile inscrise in bilanț trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
– compensările între conturile ce se înscriu în bilanț și respective între veniturile și cheltuielile din contul de „Profit și pierdere” nu sunt admise.

La intocmirea bilanțului există o serie întreagă de reguli foarte precise, fiind obligatorie parcurgerea unor lucrări premergatoare a căror executare se desfășoara intr-o ordine logica, si anume:
1. Inregistrarea în conturi a tuturor operațiilor economice ăi financiare ale unității, care au avut loc în perioada pentru care se întocmește bilanțul contabil în vedere stabilirii complete a rulajului lor debitor și creditor.
2. Verificarea exacitătii rulajelor și soldurilor înregistrate în conturile sintetice ale contabilității generale și punerea de acord a evidenței sintetice cu cea analitica. Aceasta operație se asigură cu ajutorul balanțelor de verificare, ce permit nu numai identificarea eventualelor erori de înregistrare, ci și corelarea lor în vederea stabilirii concordanței necesare între conturile sintetice și analitice.
3. Inventarierea generala a patrimoniului administrat, precum și a surselor de proveniența a capitalului societații, a dreptului de creanța și a obligațiilor, acțiune urmata de punerea în acord a datelor evidențiate cu realitațile constatate la inventariere, prin rezolvarea minusurilor sau a plusurilor existente.
4. Stabilirea rezultatelor financiare, a profitului brut, a profitului net obtinute de societatea comerciala luna de luna și, prin cumulare și regularizare la finele exercitiului financiar cand se incheie bilanțul.
5. A doua verificare a datelor contabilității în scopul asigurării exactității înregistrarii în conturi a tuturor operațiilor economice, deci inclusiv a celor intervenite pentru regularizarea rezultatelor inventarierii și stabilirea rezultatelor finale. Acest lucru se poate realiza prin întocmirea unei noi balanțe de verificare atît pentru conturile sintetice cît și pentru conturile analitice,inclusiv punerea în acord a contabilității sintetice cu cea analitica.
6. Pe baza datelor evidențiate în conturi și în ultima balanța de verificare, se procedează apoi la întocmirea propriu – zisă a bilanțului, adica la completarea formularelor de bilanț dupa o machetă unică pentru toți agenții economici.

2.2 Intocmirea activelor bilanțului

Potrivit prevederilor paragrafului 45 din Bazele conceptual privind pregătirea și prezentarea rapoartelor financiare, activele sunt resursele controlate de intreprindere și rezultate din evenimentele anterioare care vor genera în viitor, după cum se prevede, un aflux de avantaje economice. Aceasta cuprind următoarele elemente principale :

a) active nemateriale;

b) active materiale;

c) active financiare;

d) stocuri de mărfuri și materiale;

e) creanțe privind operațiunile de comerț și alte operatiuni;

f) investiții financiare;

g) mijloace bănești.

În contabilitate și Bilanțul contabil activele se împart în două grupe :active pe termen lung și active curente.

Activele pe termen lung au o durată de funcționare utilă mai mare de un an și cuprind activele nemateriale, activele materiale pe termen lung și activele financiare pe termen lung.

Activele nemateriale (imobilizari necorporale) cuprind toate acele valori economice care din punct de vedere fizic nu îmbracă forma de bunuri materiale concrete. Activele nemateriale trebuie să corespundă următoarelor condiții:

– sînt controlate de întreprindere. Altfel spus, din punct de vedere juridic (documentar) orice riscuri și responsabilitatea pentru utilizarea activelor nemateriale în decursul termenului stabilit îi revin întreprinderii;

– se utilizează de întreprindere mai mult de un an; în caz contrar, consumurile (cheltuielile) respective se includ în componența consumurilor (cheltuielilor anticipate curente) sau cheltuielilor perioadei curente. Astfel, licența procurată pe termen de pînă la un an sau pe un an nu constituie o componentă a activelor nemateriale;

– sînt utilizate în activitatea de întreprinzător (de producție, comercială etc.), la prestarea serviciilor, în scopuri administrative sau pentru transmiterea în folosință altor persoane. Activele, nemateriale după natura lor, create de întreprindere, dar destinate vînzării, nu se includ în componența activelor nemateriale, ci se reflectă în contabilitate ca vînzare a serviciilor în conformitate cu S.N.C.2 "Stocurile de mărfuri și materiale".

Pentru activele nemateriale (spre deosebire de mijloacele fixe) nu este stabilit plafonul valorii unitare. Drept criterii determinante de raportare a activelor respective la cele nemateriale servesc natura și durata de utilizare a acestora.

Ele sunt reprezentate de cheltuieli de constituire, fondul commercial, brevete, emblem comerciale, licențe, programe informatice, franciză și alte active nemateriale ce se contin în capitolul 1 “Active pe termen lung”, subcapitolul 1.1 “Active nemateriale din Bilanțul contabil”. În componența activelor nemateriale a întreprinderii „Unident –AS” SRL se include licenta.

Licențele sunt drepturi perfectate din punct de vedere juridic pentru practicarea unui anumit gen de activitate. Întreprinderile procură pentru desfășurarea activității licențe în conformitate cu legislația în vigoare. Întreprinderea care desfășoară cîteva genuri de activitate trebuie să dețină pentru fiecare din ele licența care îi acordă acest drept. Licențele se consideră active nemateriale în cazul cînd termenul de valabilitate a lor depășește un an.

Modul de includere a elementelor respective în componența activelor nemateriale, evaluarea și calcularea amortizării acestora sunt reglementate de prevederile S.N.C.13 “Contabilitatea activelor nemateriale”. În continuare vom prezenta modul de determinare a indicatorilor care urmează să fie reflectați pe posturile Bilanțului contabil al societații pe acțiuni “Modern”. Drept surse de date servesc Cartea mare și Balanța de verificare a conturilor sintetice si analitice ale întreprinderii sus – numite.

Indicatorul postului 030 “Valoarea de bilanț a activelor nemateriale” se determină ca diferența dintre indicatorii rîndurilor 010 “Active nemateriale” și 020 “Amortizarea activelor nemateriale”. (anexa 7 , 9 )

Valoarea de bilanț a activelor nemateriale reflectate în Bilanțul contabil al “Unident – AS” SRL constituie 3 142 lei ( 3250 – 108). (anexa 8)

Actiele materiale (imobilizari corporale), denumite si active fixe tangibile, cuprind bunurile material de folosință îndelungată în activitatea întreprinderii și se găsesc sub formă de terenuri, clădiri, construcții speciale, mașini, utilaje și instalații de transmisie, mijloace de transport, animale și plantații etc. În componența imobilizarilor corporale sunt incluse, de asemenea, activele material in curs de execuție și resurse natural. În bilanț activele material pe termen lung sunt reflectate pe posturile 040 – 080 din subcapitolul 1.2 “ Active material pe termen lung “.

Este de menționat că pe postul 040 “ Active materiale în curs de execuție “ beneficiarul lucrarilor de construcții și montaj reflecta costul efectiv sau reevaluat al activelor materiale in curs de execuție, create in decursul unui proces îndelungat prin metoda de antrepriză sau de regie proprie : procurarea , montarea și instalarea utilajului care necesita montaj, utilajului si altor obiecte ce nu necesita montaj pâna la punerea lor în functiune, construcția obiectelor noi, investițiile capital ulterioare care contribuie la obținerea unui cîstig (profit), precum și construcțiile provizorii (prevăzute în lista de titluri). Tot aici se reflecta și cheltuielile privind plantarea si cultivarea plantațiilor perene.

Pe postul 060 “ Mijloace fixe” se indica valoarea de intrare corectată sau reevaluată a mijloacelor fixe în funcție și a celor conservate, care aparțin întreprinderii cu drept de proprietate, precum si a celor predate in arenda curenta. Tot pe acest post arendașul reflect valoarea mijloacelor fixe primate în arendă pe termen lung, cu drept de răscumpărare sau leasing.

Pe postul 080 “ Uzura și epuizarea activelor material pe termen lung” se indică cu semnul “minus” suma uzurii calculate, precum și epuizarea resurselor naturale ce aparțin întreprinderii cu drept de proprietate sau preluate în arendă pe termen lung cu drept de răscumpărare.

Indicatorul postului 090 “Valoarea de bilanț a activelor material pe termen lung” se determină ca diferența dintre suma activelor material în curs de execuție, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale și suma uzurii și epuizării activelor materiale pe termen lung.

Activele financiare, denumite si investiții financiare sau de portofoliu, cuprind valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor unități pe un termen mai mare de 12 luni, sub formă de acțiuni, cote de participație, obligațiuni procurate, împrumuturi acordate ect. De asemenea, în componența activelor financiare sunt incluse activele amînate privind impozitul pe venit, creanțele și avansurile acordate pe termen lung. Acestea se conțin în subcapitolul 1.3 „Active financiare pe termen lung” al Bilanțului contabil.

Modul de evaluare, reevaluare și componența activelor financiare pe termen lung sunt reglementate de prevederile S.N.C. 25 “Contabilitatea investițiilor” , S.N.C 24 “Publicitatea informației privind părtile legate” , S.N.C. 27 “Rapoartele financiare consolidate și contabilitatea investițiilor la întreprinderile fiice”, S.N.C. 28 “Contabilitatea invetițiilor în întreprinderile asociate” S.N.C. 18 “Venitul”, S.N.C.17 “Contabilitatea arendei (chiriei)”, S.N.C. 12 “Contabilitatea impozitului pe venit” și Codul fiscal al Republicii Moldova.

Totalitatea activelor financiare pe termen lung ale o alcătuiesc investitiilein părțile legate,creanțele și avansurile acordate, care sunt reflectate pe postul 160 „Total subcapitol 1.3” , a căror mărime se determină în baza rîndurilor bilanțului după următoarea relație : 100+110+/- 120 + 130 + 140 +150.

De asemenea, în componența activelor materiale pe termen lung se cuprind cheltuielile anticipate pe termen lung și alte active pe termen lung reflectate în subcapitole 1.4 „Alte active pe termen lung” pe postul 170. Modul de determinare și componența cheltuielilor anticipate pe termen lung sunt reglementate de prevederile S.N.C. 9 „Contabilitatea consumurile aferente lucrărilor de cercetări științifice și de proiectare-experimentare”.

Pe postul 170 „Alte active pe termen lung” se reflectă suma cheltuielilor anticipate pe termen lung efectuate în perioada de gestiune, care urmează să fie incluse în consumurile și cheltuielile perioadei pe parcursul a mai multor perioadei. Tot aici se oglindesc și alte active pe termen lung care nu au fost reflectate pe posturile sus-numite ale capitolului 1 „Active pe termen lung”.

Valoarea totală a activelor pe termen lung ale SRL „Unident – AS” este reflectată pe postul 180 „Total capitolul 1” și se determina ca suma totalurilor intermediare din rîndurilor : 030 + 090+ 160 + 170 . Totalul capitolului „Active pe termen lung” la întreprinderea examinată este egal cu 3 142 lei. (anexa 7 )

Activele curente, la rîndul lor se impart în stocuri de mărfuri si material, conturi ale debitorilor privind operatiunile de comerț și alte operațiuni, investiții financiare și mijloace bănești.

Stocuri de marfuri și materiale reprezintă acele valori economice care îmbracă forma sau îndeplinesc funcția de materii prime, material de bază, combustibil, semifabricate, piese de schimb, materiale de construcție, ambalaje, animale la creștere și îngrașat, producție în curs de execuție, obiecte de mica valoare și scurta durată, produse, mărfuri și care se cuprind în capitolul 2 “Active curente”, subcapitolul 2.1” Stocuri de mărfuri și materiale” din Bilanțul contabil.

În Bilanțul contabil stocurile de mărfuri și materiale sunt reprezentate de materiale, animale la creștere și îngrașat, obiecte de mica valoare și scurta durată, producția în curs de execuție, produse și mărfuri.

Modul și regulile de evaluare, precum și de includere a valorilor materiale în componența stocurilor de mărfuri și materiale, sunt reglementate de S.N.C. 2 „Stocurile de mărfuri și materiale”.

Trebuie de menționat că obiectele de mica valoare și scurtă durata se reflectă în bilanț pe postul 210 „Obiecte de mică valoare și scurta durată ”.Valoarea de bilanț a acestora se determina ca suma dintre valoarea de intrare a obiectelor de mică valoare și scurta durată aflate în stoc și valoarea probabilă rămasă aferentă obiectelor de mică valoare și scurtă durată aflate în exploatare (valoarea de intrare diminuată cu suma uzurii calculate).

Valoarea de bilanț a mărfurilor, conținuta pe postul 240 Mărfuri, se reflecta la costul sau valoarea realizabilă netă a stocurilor de mărfuri (fara adaosul comercial), procurate de întreprinderile care practică activitatea de comerț, de alimentație publica, precum și activitatea mixtă. Întreprinderile de alimentație publică și întreprinderile care au la bilanț cantine reflectă,de asemenea , pe acest post și stocurile de materii prime în bucătării, magazii și bufete. Este de menționat că întreprinderile industriale și alte întreprinderi producătoare reflectă pe postul nominalizat produsele, materialele , confectiile procurate special pentru vinzare, valoarea produselor finite procurate pentru completare, care nu se cuprind în costul producției fabricate și urmeaza sa fie restituite de cumpărator separat, precum și valoarea producției proprii finite din magazinele proprii pentru vînzarea sau predate în consignație.

Valoarea totală a stocurilor de mărfuri și materiale existente în întreprindere, reflectate pe postul 250 „Total subcapitolul 2.1”, se determina ca suma indicatorilor din următoarele rînduri : 190 + 200 + 210 + 220 + 230 +240 (anexa 7) . Conform datelor cuprinse în balanța conturilor și posturile subcapitolului respectiv, indicatorul în cauză va fi egal la SRL „Unident – AS”

cu 845 006 lei ( 284 + 844722 ) . (anexa 10, 11, 12)

Conturile debitoare privind operațiunile de comerț și alte operațiuni, numite și creanțele întreprinderii, reprezintă valori economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice pentru care urmează să primească un echivalent valoric. Din categoria acestora fac parte : clienții, cambiile primite, avansurile acordate, creanțele bugetului,personalului etc.

Creanțele pe termen scurt sunt reflectate în subcapitolul 2.2 „Creanțe pe termen scurt” și cuprind datoriile diferitelor persoane fizice și juridice cu termenul de achitare nu mai mare de 12 luni : aferente facturilor comerciale ale părților nelegate și legate, privind decontările cu personalul, bugetul, precum și avansurile acordate, taxa pe valoarea adăugată de recuperat și alte creanțe pe termen scurt. Modul de creare și de repartizare a creanțelor pe termen scurt este reglementat de S.N.C. 17 „Contabilitatea arendei (chiriei) ” și S.N.C. 18 „Venitul”.

În Bilanțul contabil al SRL „Unident – AS ” suma totala a creanțelor pe termen scurt este reflectată pe postul 350 „Total subcapitolul 2.2 ” și se determină ca diferența dintre suma tuturor creanțelor pe termen scurt reflectate in acest subcapitol și suma corecțiilor la datorii dubioase. În cazul examinat suma totală a creanțelor pe termen scurt – 894 980 lei ( 271 508 – 0 + 577 574 + 45 588 + 310). (anexa 7, 13, 14, 15, 16, 17, 18)

Investițiile financiare pe termen scurt reprezintă valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor unități, pe un termen nu mai mare de 12 luni. Ele se pot găsi sub formă de obligațiuni și alte titluri de valoare, depozite, titluri de valoare cu lichiditate înaltă, împrumuturi acordate, alte investiții pe termen scurt și se reflectă în Bilanțul contabil în subcapitolul 2.3 „Investiții pe termen scurt”.

Trebuie de menționat că după direcțiile de investire investițiile financiare pe termen scurt se împart în investiții în părți nelegate și investiții în părți legate. Modul de raportare a invetițiilor la investiții pe termen scurt în părți nelegate sau legate,componența și regulile rectificării valorii lor sunt reglementate de prevederile S.N.C. 24 „ Publicitatea informației privind părțile legate”, S.N.C. 25 „ Contabilitatea investițiilor”, S.N.C. 27„ Rapoartele financiare consolidate și contabilitatea investițiilor la întreprinderile fiice ” și S.N.C.28 “ Contabilitatea investițiilor în întreprinderile associate ”.

Suma totală a investițiilor pe termen scurt se reflect pe postul 390 “Total subcapitol 2.3 ” și este egală cu suma investițiilor pe termen scurt în părțile nelegate și legate, diminuată cu suma micșorarii valorii investițiilor pe termen scurt scurt.

Mijloace bănești sunt valori economice care îmbracă formă sau îndeplinesc funcția de bani. Structural ele pot găsi sub formă de numerar în casierie, disponibil în contul de decontare și valutar, disponibil bănesc în acreditive, carnete de cecuri cu limită de sumă, transferuri bănesti în expediție, documente bănești etc. și se reflect în subcapitolul 2.4 “ Mijloace bănești ” din Bilanțul contabil.

Mijloacele bănești reprezintă activele cele mai lichide ale întreprinderii. În contabilitate mijloacelor bănești se clasifică după următoarele criterii:

– în dependență de valută în care sînt exprimate:

valută națională,

valută străină.

Indiferent de faptul în ce valută sînt exprimate mijloacele bănești, în evidența contabilă acestea se exprimă în valută națională la cursul stabilit de Bancă Națională.

– în dependență de locul păstrării și formei de exprimare:

în numerar – care se păstrează în casieria întreprinderii,

în conturile curente și alte conturi la bănci,

alte mijloace bănești (doc. bănești, timbre poștale, bilete de călătorie, ș.a.) care se păstrează în casierie;

– în funcție de posibilitate utilizării mijloacelor bănești:

mijloacele bănești legate – reprezintă disponibilitățile bănești, care aparțin întreprinderii, dar nu pot fi utilizate de aceasta din anumite cauze (conturi bancare sechestrate, soldul de compensare a mijloacelor creditare etc.),

mijloace bănești nelegate – mijloace care aparțin întreprinderii și pot fi utilizate de aceasta.

Modul de evidentă a mijloacelor bănești este determinat de actele și documentele normative aprobate de Guvernul Republicii Moldova și Consiliul de Administrație al Băncii Nationale a Moldovei.

Mijloacele bănești în nemerar se păstrează la întreprindere în casierie. Operațiile de casă sînt efectuate de către casier care poartă responsabilitate materială totală pentru păstrarea, folosirea mijloacelor bănești și documentele bănești aflate în casierie.

Efectuarea operațiunilor de casă este reglementată de “Normele pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia Republicii Moldova”, aprobate prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 764 din 25.11.1992, cu modificările și completările ulterioare.

În timpul perioadei de gestiune la întreprindere au loc atît operațiuni de primire a numerarului în casierie, cît și de eliberare a acestora.

În casierie numerarul poate fi primit din conturile curente în valută națională sau străină, din rambursarea avansurilor neutilizate de lucrători; din vînzarea produselor, materialelor. Eliberarea mijloacelor bănești se efectuează la achitarea salariilor, premiilor, acoperirea unor cheltuieli generale și administrative, la acordarea avansurilor, plata indemnizațiilor pentru pierderea temporară a capacității de muncă. Toate operațiile de casă trebuie să fie documentate. La primirea mijloacelor bănești se întocmește “Dispoziția de încasare de casă”. La eliberarea banilor se întocmește “Dispoziția de plată de casă” sau “Borderoul de plată”. La sfîrșitul zilei de muncă datele din documentele de casă se înregistrează de către casier în “Registrul de casă” care poate fi întocmit manual sau la computer. Registrul de casă se întocmește în 2 exemplare: primul exemplar la care se anexează documentele de încasare și plata se transmite în contabilitate ca raport al casierului, 2-lea – rămîne în la casier.

Evidență analitică a operațiunilor de casă se ține pe surse de încasare și direcții de utilizare a numerarului.

Pentru evidență sintetică este destinat contul de activ 241 “Casa”. În debitul acestui cont se înregistrează întrările de mijloace bănești în casierie, iar în creditul – ieșirile de numerar. Soldul este debitor și reprezintă suma mijloacelor bănești la o anumită dată și se reflectă în capitolul II a bilanțului contabil.

Suma totală a mijloacelor bănești se înregistreaza pe postul 440 „ Total subcapitolul 2.4 ” și se determină ca suma posturilor cuprinse în acest subcapitol, adică a următoarelor rînduri : 400 + 410 + 420 + 430. (anexa 7)

În exemplul în cauză suma mijloacelor bănești aflate în gestiunea întreprinderii alcătuiește 85 484 lei ( 6 995 + 78 489). (anexa 19, 20, 21)

Trebuie de menționat că în componența activelor curente sunt incluse și alte active pe termen scurt, înregistrate în subcapitolul 2.5 cu aceeași denumire. Acest subcapitol cuprinde cheltuielile anticipate curente și alte active pe termen scurt neevidențiate anterior.

În perioada de gestiune, la SRL “Unident – AS”, cheltuielile anticipate curente au alcatuit 113 lei. (anexa 22)

Suma totală a activelor curente existente la întreprindere la sfîrșitul perioadei de gestiune se înregistrează pe postul 460 “ Total capitol 2 ” și se determină ca suma indicatorilor conținută în rîndurile 250 + 350 + 390 + 440 + 450. (anexa 7)

La SRL “Unident – AS ” valoarea activele curente în perioada de gestiune constituie

1 825 583 lei (845 006 + 894 980 + 85 484 + 113) . (anexa 7 )

Indicatorul postului 470 “ Total general – activ” reflect suma indicatorilor din capitolele 1 și 2, adică a rîndurilor 180 + 460 care trebuie să fie egală cu suma reflectată în postul 980 “Total general –pasiv”.

La întreprinderea analizată suma totală a activelor aflate în gestiunea întreprinderii alcătuiește 1 828 725 lei ( 3 142 + 1 825 583) și este egal cu pasivele întreprinderii. (anexa 7 )

2.3 Intocmirea pasivelor bilanțului

Capitalul propriu este mărimea rămasă în activele întreprinderii după scăderea datoriilor și este format din capitalul statutar (social sau individual ) și secundar, rezerve, profitul nerepartizat al anilor precedenți, profitul net al perioadei de gestiune și diferențele din reevaluarea activelor pe termen lung. Capitalul propriu se reflecctă în Bilanțul contabil în capitolul 3 „ Capital propriu”.

Modul de întocmire a capitolului nominalizat este similar cu cel al Raportului privind fluxul capitalului propriu.

Datoriile sunt obligațiile reale ale întreprinderii, luate în baza evenimentelor anterioare calculului, care se va încheia cu retragerea de la întreprindere a resurselor ce constituie purtătorii de avantaje economice. Acestea se impart în datorii financiare și conturi ale creditorilor privind operațiunile de comerț și alte operațiuni. Datoriile reprezintă surse străine de finanțare a activelor întreprinderii.

În contabilitate și în rapoartele financiare datoriile se clasifică după următoarele criterii:

După conținutul economic:

datorii financiare,

datorii comerciale,

datorii calculate.

După termenul de achitare:

datorii pe termen lung,

datorii pe termen scurt.

După modul de achitare:

datorii convertibile, achitarea cărora poate fi efectuată prin cedarea unei părți din capitalul statutar (acțiuni sau cote de participație),

datorii neconvertibile, achitarea cărora se efectuează prin alte mijloace și nu prevede cedarea unei părți din capitalul statutar.

Datoriile întreprinderii pot fi exprimate în valută națională – la proveniența lor din interiorul țării sau în valută străină – la proveniența lor de peste hotarele țării. Datoriile pot fi reflectate în contracte, documente primare de achiziție a mărfurilor în valută străină, însă la reflectarea datoriilor în conturile contabile și rapoartele financiare acestea trebuie să fie exprimate numai în valută națională.

Datoriile exprimate în valută străină din momentul apariției pînă la momentul achitării lor pot genera venituri – în cazul diferențelor favorabile de curs valutar, ori pierderi – în urma diferențelor nefavorabile.

Conform planului de conturi contabile pentru evidența datoriilor pe termen scurt sînt destinate conturile clasei 5 “Datorii pe termen scurt” și pentru evidența datoriilor pe termen lung – conturile clasei 4 “Datorii pe termen lung”. Soldurile acestor conturi la sfîrșitul perioadei de gestiune se reflectă în compartimentele 4 și 5 ale Bilanțului contabil cu aceiași denumire.

Datoriile financiare sau capitalul străin pe termen lung exprimă creditele pe termen lung contractate de la bănci sau alte instituții financiare, împrumuturile și datoriile de arendă pe termen lung, veniturile anticipate, avansurile primate, finanțările și încasările cu destinație special, creditele bancare pe termen lung pentru salariați, alte datorii financiare pe termen lung. Datoriile financiare includ datoriile care apar în legătură cu procurarea capitalului atras. Capitalul atras îl constituie mijloacele primite în valută națională și străină primite de către întreprindere de la persoane fizice și/sau juridice, pe un termen stabilit și pentru o plată anumită.

Datoriile financiare reprezintă o sursă străină de finanțare a întreprinderii și cuprind:

Creditele bancare. Acestea pot fi primite de la bănci în baza contractului încheiat între întreprindere și aceasta instituție financiară.

Împrumuturile. Împrumuturile pot fi primite de la întreprinderi (părți legate și nelegate), persoane fizice, personalul întreprinderii.

Modul de creditare, de primire și rambursare a creditelor bancare este reglementat de contractele de credit și actele normative în vigoare.

În dependență de termenul rambursării, creditele și împrumuturile pot fi:

pe termen scurt, al căror termen de achitare este nu mai mare de un an calendaristic;

pe termen lung, cu termen de achitare mai mare de un an calendaristic.

Aceasta se înregistrează în capitolul 4 “ Datorii pe termen lung” subcapitolul 4.1 “Datorii financiare pe termen lung” din Bilanțul contabil.

Suma totală a datoriilor financiare pe termen lung ale întreprinderii se înregistrează pe postul 690 “ Total subcapitolul 4.1” și se determina ca suma următoarelor rînduri: 660 + 670 + 680.

Datoriile pe termen lung calculate cuprind datoriile de arendă pe termen lung, veniturile anticipate, finanțările și încasarile cu destinație special, avansuri primite,datorii pe termen lung calculate.

Marimea acestor datorii se înregistreaza în Bilanțul contabil pe postul 760 “ Total subcapitolul 4.2” și se determinăca suma indicatorilor din rîndurile 700 + 710 + 720 + 730 + 740 + 750.

Suma totală a datoriilor pe termen lung se reflect pe postul 770 “Total capitolul 4” și se determină ca suma indicatorilor din rîndurile 690 + 760.

Conturile creditorilor privind operațiunile comerciale și alte operațiuni reflectă datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale întreprinderii cu alte personae fizice și juridice, fată de care întreprinderea are obligații bănești. Ele se delimitează în credite bancare și împrumuturi pe termen scurt, datorii față de furnizori,datorii față de furnizori, datorii fața de stat, datorii fața de personal, datorii privind asigurările și plățile extrabugetare, datorii față de fondatori, alte datorii pe termen scurt. Acestea sunt reflectate în capitolul 5 “ Datorii pe termen scurt”, subcapitolele respective din Bilanțul contabil.

Datoriile financiare pe termen scurt se conțin în Bilanțul contabil în subcapitolul 5.1 . În componența acestora se cuprind creditele bancare și împumuturile pe termen scurt, cota curentă a datoriilor pe termen lung și alte datorii financiare pe termen scurt și se reflect ape postul 820 “Total subcapitolul 5.1”, mărimea căruia se determină ca suma indicatorilor din rîndurile:

780 +790 + 800 + 810.(anexa 23)

La SRL “Unident – AS” suma datoriilor financiare pe termen scurt s-a format din împrumuturi pe termen scurt și alcătuiește la finele perioadei de gestiune 800 000 lei. (anexa 7)

Datoriile comerciale pe termen scurt cuprind datoriile privind facturile comerciale ale părților nelegate și legate, precum și avansurile primite. Aceastea se înregistrează în Bilanțul contabil în subcapitolul 5.2 “ Datorii comerciale pe termen scurt”.

Pe postul 860 “ Total subcapitolul 5.2” se reflect suma totală a datoriilor comerciale pe termen scurt din rîndurile : 830 + 840 + 850.(anexa 7)

Potrivit datelor din exemplul practice, suma datoriilor comerciale pe termen scurt acătuiește

1 616 246 lei ( 875 400 + 740 846 ).( anexa 24, 25 )

Datorii pe termen scurt calculate cuprind datoriile privind retribuirea muncii, asigurările, decontările cu bugetul, plățile extrabugetare, precum și datoriile față de personal privind alte operațiuni, față de fondatori și alți participanți, rezervele pentru cheltuieli și plăți preliminate, alte datorii pe termen scurt.

Suma totală a datoriilor pe termen scurt calculate se reflect pe postul 960 “ Total subcapitolul 5.3 ”și se determină ca suma totală a datoriilor calculate pe termen scurt reflectate în rîndurile 870 + 880 + 890 + 900 + 910 + 920 + 930 + 940 + 950. (anexa 7)

Suma totală a datoriilor calculate în perioada de gestiune alcătuiește 8 287 lei și este reprezentată la SRL “ Unident – AS ” de datorii privind decontarile cu bugetul – 8 136 și alte datorii pe termen scurt – 151 lei. (anexa 26, 27).

Suma totală a datoriilor pe termen scurt se reflect pe postul 970 “ Total capitol 5” și se determină ca suma indicatorilor din rîndurile 820 + 860+ 960.

La SRL “Unident – AS ” suma totală a datoriilor pe termen scurt în perioada de gestiune alcătuiește 2 424 533 lei ( 800 000 + 1 616 246 + 8 287). (anexa 7)

Indicatorul postului 980 “ Total general – pasiv” se determină ca suma totală a pasivului bilanțului și anume a indicatorilor conținuți în rîndurile 650 + 770 + 970.

Suma totala a pasivului este egala cu 1 828 725 lei ( (595808) + 2 424 533). (anexa 7)

Trebuie de menționat că unul din principalele obiective ce se urmărește în bilanțurile anuale constă în furnizarea de informații în domeniul situației financiare, a evoluției acesteia, care prezinta utilitatea pentru toate categoriile de utilitate pentru toate categoriile de utilizatori ( investitori, salariați, împrumutători, furnizori și diverși creditori, clienți, guvern și diverșii lui reprezentanți, public) în luarea de decizii pentru strategii curente și de perspectivă. Reflectarea detaliată a indicatorilor privind activitatea desfășurată și situația economico-financiara se face în anexele la bilanț care cuprind mai multe formurale. În anexele întreprinderea trebuie să asigure specificarea ulterioară a fiecărui post de bilanț, conform caracterului acestuia.

CAPITOLUL III : MODUL DE ÎNTOCMIRE A ANEXEI LA BILANȚUL ȘI DIRECȚII DE PERFECȚIONARE A BILANȚULUI

3.1 Caracteristica și modul de întocmire a anexei la bilanțul contabil

Conform prevederilor S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” cu modificările și completarile ulterioare, întreprinderile întocmesc următoarele anexe la raportul financiar anual :

Anexa la Bilanțul contabil

Anexa la Raportul privind rezltatele financiare

Destinația acestor anexe constă în dezvăluirea informației suplimentare, care este important pentru utilizatori în scopul luării deciziilor economice respective.

Anexa la Bilanțul contabil constituie o parte component a raportului financiar annual care conține informația privind existența și mișcarea (modificarea) activelor și pasivelor întreprinderii în cursul anului de gestiune.

Anexa la Bilanțul contabil se întocmește potrivit unui formular unic aprobat de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova. În scopul sistematizării, informațiile dezvăluite în aceasta se grupează în cinci capitole și doua note informative:

date generale;

existența și mișcarea activelor pe termen lung;

existența și mișcarea activelor curente;

starea și modificarea datoriilor pe termen lung;

starea datoriilor pe termen scurt;

nota informative privind valorile și datoriile contabilizate în conturile extrabilanțiere;

notă informativă privind avansurile și investițiile acordate și primate, decontările cu clienții externi.

Drept bază pentru întocmirea Anexei la Bilanțul contabil servesc datele conturilor sintetice și subconturilor de evidență a activelor și pasivelor întreprinderii.

Capitolul “Date generale” este prevăzut pentru înregistrarea datelor privind caracteristica generală a întreprinderii.

În poziția 1 se indică numărul și data înregistrarii (reînregistrarii) întreprinderii la Camera de Înregistrare de Stat de pe lîngă Ministerul Justiției al Republicii Moldova ( în present Camera Înregistrării de Stat a Departamentului Tehnologiei Informaționale).Conform datelor din anexa întreprinderea SRL “Unident-AS” s-a înregistrat la data 24.07.98 de Camera Înregistrarii de Stat cu numarul de înregistrare 1003600043229. În cazul operării modificărilor în actele de constituire se indică suplimentar data introducerii modificărilor și numărul înregistrării la Camera Înregistrarii de Stat.

În poziția 2 se dezvăluie informația privind suma capitalului statutar și data primei înregistrări la Camera Înregistrării de Stat, precum și modificările ulterioare ale sumei sau structurii capitalului statutar (pozițiile 2.1 , 2.2).Capitalul staturat al întreprinderii SRL “Unident – AS” inregistrat de Camera Înregistrării de Stat la data de 24.07.1998 constituie 5 400 lei. Un rind distinct este prevăzut pentru înregistrarea cotei statului în capitalul statutar.

Poziția 3 este completată de întreprinderile care desfăsoară activitatea pe bază de licență. Aici se indica numărul, data eliberării și termenul de valabilitate a licențelor primate și în vigoare, precum și denumirea organului care a emis licența. La întreprinderea analizata licența în vigoare are numărul MM 1046132 eliberată la data de 27.10.14, valabilă pentru 5 ani. Licența este eliberată de Camera de Licențiere.decembrie

Poziția 4 este destinată reflectării numărului mediu scriptic al personalului întreprinderii în cursul anului de gestiune.La SRL “Unident – AS” numarul mediu scriptic al personalului in anul curent este 3persoane. Acest indicator este calculate în conformitate cu cerințele actelor normative ale Departamentului Statistică și Sociologie al Republicii Moldova.

În poziția 5 se indică numărul personalului la 31decembrie a anului de gestiune (inclusive persoanele angajate și excluzînd persoanele concediate în aceasta zi). În componența personalului sunt incluși toți angajații permanenți, sezonieri, precum și cei angajați temporar pe un termen de o zi și mai mult din data angajării la serviciu.Numarul personalului la 31 decembrie 2014 constituie 3 persoane.

În poziția 6 se reflectă cheltuielile pentru întreținerea personalului întreprinderea în cursul anului de gestiune. La întreprinderea analizată remunerarea personalului entității în cursul perioadei de gestiune constituie 121 457 lei. Acest indicator se calculează în conformitate cu cerințele actelor normative ale Departamentului Statistică și Sociologie al Republicii Moldova.

Poziția 7 este destinată reflectării valorii activelor pe termen lung și curente înregistrate în calitate de gaj, ca garanție a datoriilor privind creditele și împrumuturile. În acest caz este necesar de ținut cont de faptul că datele privind valoarea acestor active se înscriu prin fracție : la numărător se reflect valoarea de gaj (contractuală) a acestor active, iar la numitor – valoarea de bilanț a acestora.

Poziția 8 se completează numai de societăți pe acțiuni și conține informația privind numărul ordinare în circulația la finele anului de gestiune.

Poziția 9 este prevăzută pentru reflectarea de către societățile pe acțiuni a profitului net (pierderea) al anului de gestiune calculate pentru o acțiune ordinară. Acest indicator se determină prin împărțirea sumei profitului net (pierderii), diminuată cu suma dividentelor aferente acțiunilor privilegiate, la numărul total de acțiuni ordinare în circulație.

În poziția 10 societățile pe acțiuni reflect suma dividentelor (plătite sau planificate pentru plată) calculată pentru o acțiune ordinară în circulație în cuesul anului de gestiune.

În poziția 11 se dezvăluie informația privind existența valutei străine de care dispune întreprinderea la finele perioadei de gestiune în casierie, contul valutar sau alte conturi la bănci (atît în interiorul tării, cît și peste hotare), pe tipuri de valută. În acest caz se înscrie denumirea valutei, codul acesteia și suma în lei.

În poziția 12 se reflect informația privind existența mijloacelor bănești legate din casierie și conturile întreprinderii la bănci, care nu sunt accesibile pentru utilizarea (sechestrate ,blocate, înregistrate în calitate de gaj etc.).

În capitolul 1 “ Existența și mișcarea activelor pe termen lung” este prezentată structura activelor pe termen lung pe tipuri, precum și micșorarea lor (modificarea) în cursul anului de gestiune (inclusiv corectările valorile). Aici de asemenea se reflecă suma uzurii (amortizării) calculate,valoarea de bilanț sau netă a activelor la începutul și finele anului de gestiune, valoarea activelor înregistrate ca gaj și alte informații.

Capitolul constă din trei subcapitole care corespund grupelor de active pe termen lung și anume:

Active nemateriale

Active material

Active financiare și alte active

În aceste trei subcapitole informația privind activele pe termen lung se dezvăluie practice după una și aceeași schemă, sub formă de table, după principiul bilanțier.

În subiectul tabelelor se reflect grupele și tipurile activelor pe termen lung, iar în predicatul acestora – indicatorii care caracterizează existența și mișcarea (modificarea ) lor în cursul anului de gestiune. Toți indicatorii subiectului sunt sistematizați în posture distinct, iar cei ai predicatului – în coloane.

În coloana “Active existente la finele anului de gestiune precedent” în fiecare subcapitol se reflect valoarea inițiala a grupei respective de active pe termen lung (nemateriale, material, financiare), precum și suma amortizării accumulate, uzurii (epuizării) și valoarea de bilanț a acestora la finele anului de gestiune precedent.

Aceste informații se dezvăluie atit in ansamblu pe fiecare grupă de active, cît și pe grupe de active distincte.

Indicatorii din aceasta coloană trebuie să fie corelați cu datele corespunzătoare din Bilanțul contabil pentru anul de gestiune precedent, ținînd cont de reformarea efectu ată. Coloana specificata se completează în baza datelor soldurilor subconturilor deschise în cadrul conturilor sintetice 111“ Active nemateriale”, 112“Active nemateriale în curs de execuție”, 113 “ Amortizarea activelor nemateriale”, 121 “ Active material în curs de execuție”, 122 “Terenuri”, 123 “Mijloace fixe”, 124 “Uzura mijloacelor fixe”, 125 “Resurse naturale”, 126 “Epuizarea resurselor naturale”, 131 “Investiții pe termen lung în părți nelegate”,132 “Investiții pe termen lung în părți legate”, 133 “Modificarea valorii investițiilor pe termen lung”, 134 “Creanțe pe termen lung”, 136 “Avansuri pe termen lung acordate”, 141 “Cheltuieli anticipate pe termen lung”, 142 “Alte active pe termen lung”.

În coloana “Intrare” se reflect intrarea activelor pe termen lung în cursul anului de gestiune la valoarea de intrare (sau reevaluată) pe seama tuturor surselor, inclusive a celor nereflectate anterior, procurate contra plată, trecute din categoria activelor curente în componența celor pe termen lung, intrate cu titlu gratuit de la alte intreprinderi, precum și a celor intrate din nou în anul de gestiune, procurate ca rezultat al fuziunii (divizării) întreprinderii etc. La capitolul „ Existența și mișcarea activelor pe termen lung” la întreprinderea SRL „UNIDENT -AS” sunt inregistrate active nemateriale , care la intrare constituie 3 250 lei.

Informația se reflect pentru toată grupa în întregime și pe fiecare tip de active în parte.

În ce privește amortizarea și (epuizarea) în această coloană în posturile 040 “Amortizarea activelor nemateriale” și 140 “Uzura și epuizarea activelor material pe termen lung” se reflect suma amortizării și uzurii (epuizarii) activelor pe termen lung calculată în perioada de gestiune.

Această coloană se completează în baza soldurilor debitoare ale subconturilor deschise în cadrul conturilor sintetice privind evidența activelor pe termen lung ( 111“Active nemateriale”, 112 “Active nemateriale în curs de execuție”, 121“Active material în curs de execuție”, 122 “Terenuri”, 123 “Mijloace fixe”, 125 “Resurse naturale”, 131 “Investițiipe termen lung în părți nelegate”, 132 “Investiții pe termen lung în părți legate”), a soldurilor creditoare ale conturilor privind evidența amortizării și uzurii (epuizării) ( 113 “Amortizarea activelor nemateriale”, 124“Uzura mijloacelor fixe”, 126“Epuizarea resurselor naturale”) și a datelor evidenței analitice din aceste conturi.

În coloana “Corectarea valorii” – “total” și “inclusive reevaluarea” este dezvăluită informația privind majorarea sau micșorarea valorii activelor pe termen lung în cazurile reevaluării acestora, în conformitate cu cerințele S.N.C. 13 “Contabilitatea activelor nemateriale” (paragraful 29), S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor material pe termen lung ” (paragrafele 30, 37, 38, 54-57) și revizuirii valorii de bilanț,potrivit cerințelor S.N.C. 16 (paragraful 16), casării parțiale, conform cerințelor S.N.C. 16(paragraful 56).

În ce privește investițiile pe termen lung în această coloană se reflect informația privind modificarea valorii lor ca urmare a cotării la bursă sau conform totalurilor licitațiilor publicate în presă.

Totodata diminuarea valorii activelor pe termen lung se reflect în paranteze și reprezintă un număr negative.

Drept sursă de informație pentru completarea acestor coloane servesc datele contabilitații analitice din conturile privind evidența modificării valorii și diferențelor din reevaluarrea activelor pe termen lung ( 133 “Modificarea valorii investițiilor pe termen lung”, 341“Diferențe din reevaluarea activelor pe termen lung”).

In coloana “Ieșite” se reflectă informația privind activele pe termen lung ieșite în cursul anului de gestiune, inclusiv cele vîndute contra plată, transferate cu titlul gratuit altor unități economice , lichidate în anul de gestiune ca urmare a uzurii complete, calamităților naturale, avariei, în legătură cu reconstrucțiile și construcțiile noi, ca rezultat al fuziunii (divizării) întreprinderii etc. La același capitol inregistram activele nemateriale la ieșire in valoare de 2 500 lei.

Drept bază pentru reflectarea valorii activelor ieșite servesc datelor rulajelor creditoare ale subconturilor deschise în cadrul conturilor de evidență a activelor pe termen lung (111 „Active nemateriale”, 112 „Active nemateriale în curs de execuție”, 121 „Active materiale în curs de execuție”, 122 „Terenuri”, 123 „Mijloace fixe”, 125 „Resurse naturale”, 131 „Investiții pe termen lung în părți nelegate”, 132 „Investiții pe termen lung în părți legate”)

Drept sursă de înformație pentru reflectarea informației privind modificarea sumei amortizării, uzurii (epuizării) în această coloană servesc datele rulajelor debitoare ale subconturilor deschise în cadrul conturilor 113„Amortizarea activelor nemateriale”, 124 „Uzura mijloacelor fixe”, 126 „Epuizarea resurselor naturale”.

Coloana „Transferate” din subcapitolele 1.2 și 1.3 este destinată reflectării activelor pe termen lung transferate din categoria activelor pe termen lung în componențacelor curente.

Datele din conturile analitice deschise în cadrul conturilorsintetice de evidență a existenței și mișcării activelor pe termen lung servesc drept bază pentru reflectarea acestei informații.

În coloana „Active existente la finele anului de gestiune curent” întreprinderile reflectă componența activelor pe termen lung la finele anului de gestiune la valoarea de intrare sau reevaluată calculată în baza datelor din coloanele nominalizate anterior.

În coloana „Suma de amortizare acumulata la finele anului de gestiune” din subcapitolele 1.1 și 1.2 se reflectă suma amortizării,uzurii (epuizării) activelor nemateriale pe termen lung și activelor materiale acumulate cu total cumulativ în cursul întregii perioade de exploatare a acestora.

Această coloană se completează pe tipuri de active și pe fiecare grupă în ansamblu în baza datelor conturilor analitice corespunzătoare deschise în cadrul conturilor 113„Amortizarea activelor nemateriale”, 124„Uzura mijloacelor fixe” și 126 „Epuizarea resurselor naturale”.

Coloana „Valoarea de bilanț ”(subcapitolele 1.1 și 1.2 ) este prevăzută pentru reflectarea componenței activelor pe termen lung la valoarea de bilanț la finele anului de gestiune. Acest indicator se calculează pe fiecare grupa si tip de active prin scaderea din valoarea de intrare a acestora la finele anului de gestiune a sumelor amortizării, uzurii (epuizării) acumulate in cursul întregii perioade de utilizare.

În coloana „Valoarea netă a investițiilor pe termen lung” prevăzuta in subcapitolul 1.3 “Active financiare și alte active ” se indica componența investițiilor pe termen lung la valoarea netă, care se determina prin adăugarea (scăderea) la valoarea de intrare (reevaluată) a soldului de la finele perioadei de gestiune și a sumelor corectărilor corespunzătoare pentrul anul de gestiune.

Conform aceste scheme se dezvăluie informația pe fiecare grupă și tip de active pe termen lung.

Gruparea activelor pe termen lung după tipuri se reflectă pe posture distinct în predicatul fiecărui subcapitol.

Capitolul 2 “Existența și mișcarea activelor curente ” cuprinde informațiile prezentaate in capitolul II “ Active curente ” din Bilanțul contabil.

Acest capitol constă din trei subcapitole:

2.1. Stocuri de mărfuri și material

2.2. Starea creanțelor pe termeb scurt

2.3. Învestiții pe termen scurt

Capitolul de față se completează în baza soldurilor și rulajelor conturilor analitice deschise în cadrul conturilor sintetice 211„Materiale”, 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”, 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată”, 221 „Creanțe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 222 „Corecții la datorii dubioase”, 223 „Creanțe pe termen scurt ale părtilor legate”, 224 „Avansuri pe termen scurt acordate”, 225 „Creante pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, 227 „Creanțe pe termen scurt ale personalului”, 228 „Creanțe pe termen scurt privind veniturile calculate”, 229 „Alte creanțe pe termen scurt”, 231 „Investiții pe termen scurt în părți nelegate”, 232 „Investiții pe termen scurt în părți legate”.

În capitolul 3 „Starea și modificarea datoriilor pe termen lung” se specifică posturile distincte din capitolul 4 al Bilanțului contabil „Datorii pe termen lung” care cuprind:

datoriile financiare pe termen lung

datoriile calculate pe termen lung

În coloanele distincte ale acestui capitol sunt prevăzuți indicatorii ce caracterizează existența, mișcarea și corectarea sumelor datoriilor pe termen lung ale întreprinderii în cursul anului de gestiune: „Sold la finele anului de gestiune precedent” (coloana 3), „Majorări” (coloana 4), „Corecții” (coloana 5), „Diminuări”( coloana 6) și „Sold la finele anului de gestiune curent” (coloana 7).

Sub acest aspect informația este prevăzuta pe grupe și tipuri de datorii pe termen lung sistematizate pe posturi, care se completează în baza conturilor analitice deschise în cadrul conturilor sintetice 411„Credite bancare pe termen lung”, 412 „Credite bancare pe termen lung pentru salariați”, 413 „Împrumuturi pe termen lung”, 414 „Alte datorii financiare pe termen lung”, 421 „Datorii de arendă pe termen lung”, 422 „Venituri anticipate pe termen lung”, 423 „Finanțări și încasări cu destinație specială”, 424„Avansuri pe termen lung primite”, 425 „Datorii amînate privind impozitul pe venit”, 426„Alte datorii pe termen lung calculate ”.

În capitolul 4 „Starea datoriilor pe terme scurt ” este reflectată informația privind starea datoriilor pe termen scurt față de creditorii, furnizori, buget, fondatori, personal și alți creditori la finele anului de gestiune curent, după termene de achitare.

Această informație este detaliată pe posturi distincte după grupe și tipuri de datorii identice, care se generalizeaza în trei grupe de bază:

datorii financiare pe termen scurt

datorii comerciale pe termen scurt

datorii calculate pe termen scurt

Acest capitol se întocmește în baza datelor conturilor analitice deschise în cadrul conturilor sintetice 511„Credite bancare pe termen scurt”, 512 „Credite bancare pe termen scurt pentru salariați”, 513 „Împrumuturi pe termen scurt”, 514 „Cota- parte curenta a datoriilor pe termen lung”, 515 „Venituri anticipate curente”,516 „Alte datorii financiare pe termen scurt”, 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”, 522 „Datorii pe termen scurt față de părțile legate”, 523 „Avansuri pe termen scurt primite”, 531 „Datorii fata de personal privint retribuirea muncii”, 532 „Datorii fata de personal privind alte operații”, 533 „Datorii privind asigurările”, 534 „Datorii privind decontarile cu bugetul”, 536 „Datorii privind plățile extrabugetare”, 537 „Datorii față de fondatori si alți participanți”, 538 „Rezerve pentru cheltuieli și plăți preliminate”, 539 „Alte datorii pe termen scurt”.

Capitolul 4 cuprinde suplimentar doua note explicative:

Notă informativa privind valorile și datoriile contabilizate în conturile extrabilanțiere

Notă informativa privind avansurile și investițiile acordate și primite, decontările cu clienții externi.

În nota 1 „Notă informativa privind valorile și datoriile contabilizate in conturile extrabilanțiere” întreprinderile dezvăluie informația privind existența la finele anilor de gestiune precedent (coloana 3) și curent (coloana 6) a activelor pe termen lung si curente care nu aparțin întreprinderii, dar care temporar se afla la dispoziția ei, precum și privind intrarea ( apariția) (coloana 4) sau ieșirea ( achitarea) acestora (coloana 5) in cursul anului de gestiune.

În nota 2 „Notă informativa privind avansurile și investițiile acordate și primite, decontarile cu clienții externi” se specifica informația privind avansurile acordate și primite, suma totala a altor active si pasive, investițiilor directe în capitalul statutar, primite din străinatate și plasate în străinatate; investițiile în titlurile de valoare primite și plasate; datele privind dividentele de platit altor țări și de primit din alte țări. Toate aceste informații se prezintă separat pe fiecare țara, cu indicarea denumirii și codului fiecărei țări.

3.2 Direcții de perfecționare a bilanțului

Deși contabilitatea în partidă dublă are o existență de mai bine de o jumatate de mileniu, abia în secolul al XIX-lea, prin marile întreprinderi industriale și comerciale, începe să se realizeze și să se masoare periodic patrimoniul, cu ajutorul bilanțului, și rezultatul, cu ajutorul conțului de profit și pierdere, deci, să se facă distincția care deriva de aici între capital și venit. O astfel de practica, remarca Bernard Colassel, iși găsește explicația prin cîteva fenomene: numărul societaților pe acțiuni se multiplică, se separă conducerea întreprinderilor de proprietari, conducătorii fiind obligați să informeze periodic asupra modului în care au gestionat patrimoniul și activitatea; contabilul apare ca mediator intre proprietari și conducători, ramînînd subordonatul acestora din urma; cîteva dintre principiile actuale iși au locul în practica de întocmire a documentelor de sinteza, din secolul trecut (continuitatea activității și interdependenta exercitiilor, în special).

Pînă în secolul al XIX-lea, conform lui Basil Yamey, lui Pollard, lui Pollard si lui Richard Brief, există adesea tendința de a confunda, în procesul contabil, bunurile întreprinderii cu cele ale proprietarilor săi. Începînd cu acest secol, se poate vorbi de acțiunea principiului entității în contabilitate.

Într-o formulă generală, deci simplificatoare, bilanțul a fost și este considerat ca un document care permite să se cunoasca, la un moment dat, patrimoniul unui comerciant, persoana fizica sau juridica, patrimoniul definit ca ansamblul drepturilor și obligațiilor acestui comerciant.

De asemenea, bilantțul a fost, și mai este înca, recunoscut ca un instrument static.

Viziunii statice despre bilanț i s-a opus, o data cu opera genialului profesor german Eugen Schmalenbach (Dynamische Bilanz, 1920), o viziune diametral opusă.

Viziunii traditionale despre bilanț, asimilat unui inventar patrimonial condensat, Schmalenbach i-a opus concepția sa referitoare la un bilanț ca reprezentare a forțelor întreprinderii. El a constatat ca este mult mai important pentru conducatorul întreprinderii să măsoare sanatatea intrepinderii lor decît sa cunoască valoarea intrinseca a elementelor care compun activul si pasivul.

Iata ce scria Schmalenbach în acest sens: "pentru a lua decizii utile, șeful unei întreprinderi trebuie să știe daca afacerea sa prospera, daca bate pasul pe loc sau daca ea este în declin. Cu ocazia fiecărei mari crize, economistii au putut observa ca foarte multe falimente sunt datorate pur și simplu unei cunoașteri prea tardive a declinului afacerilor lor. Dar noi nu avem nevoie numai de a determina rezultatul, atunci cand o întreprindere începe sa fie în primejdie; este indispensabil sa luam cunostinta de prosperitatea sa. Un sef capabil trebuie sa profite de o astfel de perioada de inflorire, indiferent ca ea este provocata de conjunctura sau de structura economica. Nu putem lasa sa treaca vînturile favorabile fara sa ridicam panzele, caci ele (vînturile) nu vor sufla totdeauna", citat regasit și in Controverse contabile ( Niculae Feleaga, Editura Economica, 1996, paginile 114-115).

Admirator al lui Schmalenbach, Jacques Richard (Comptabilites et practiques comptables, Dalloz, 1996) contrapune cele doua tipuri de contabilitati: (1) o contabilitate care, pentru a construi bilanțul, nu ține decît valorile corespunzatoare lichidării întreprinderii: contabilitate statica; (2) o contabilitate care ține cont de valorile în mișcare, independent de ce se intampla cu ele în caz de lichidare a întreprinderii: contabilitatea dinamica, și pledează pentru o contabilitate de tip dinamic.

Procedand la o reforma inspirata de experienta franceza, in acord cu dispozitiile Directivei a IV-a europene, normalizatorii romani au optat pentru o schema de bilant sub forma de tablou cu doua parti – partea stanga numita activ, si partea dreapta, numita pasiv.

Viziunea generala asupra bilantului este una functionala. Elementele patrimoniului intreprinderii sunt clasificate in activ si in pasiv, conform destinatiei economice, respectiv dupa provenienta (natura juridica). Criteriile de lichiditate-exigibilitate sunt numai criterii secundare de clasificare: in interiorul structurilor definite de primul criteriu, activele sunt clasificate in ordinea crescatoare a lichiditatii lor, iar pasivele, in ordinea crescatoare a exigibilitatii lor.

Pentru o analiza financiara riguroasa, pe baza criteriilor de lichiditate-exigibilitate, se impun reclasificari pe termene, aspect realizat cu ajutorul celui de-al treilea cont anual: anexa.

Apelul la criteriile destinatie economica – natura juridica, ca principale criterii de clasificare, a avut ca scop initial sa orienteze informatia bilantiera spre cerintele nationale si ale analizei financiare externe. In acest mod, s-ar fi permis sa se urmareasca, de la un an la altul, fluxurile de resurse si de utilizari, deci sa se determine si sa se valorifice informatiile aferente unui tablou de finantare de tipul tabloului de utilizari si de resurse.

Prin aceasta conceptie, bilantul (si anexa) este mai putin traducerea unica si generala a situatiei intreprinderii, ci o baza de date pe care fiecare poate sa o prelucreze conform opticii si necesitatilor sale (juridice, de gestiune, financiare).

Totusi, acest avantaj al modului de clasificare a structurilor bilantiere nu pare sa fi avut ecoul scontat in contabilitatea romaneasca.

Normele contabile din tara noastra lasau agentilor economici posibilitatea sa intocmeasca bilantul contabil (si, in general, intregul ansamblu al documentelor de sinteza) cu un grad diferentiat de detaliere, in functie de marimea intreprinderii. Astfel, unitatile patrimoniale mici si mijlocii urmau sa intocmeasca conturile anuale in sistem simplificat, iar cele mari, in sistem de baza. Criteriile de delimitare intre cele doua categorii de intreprinderi respectau dispozitiile Directivei a IV-a europene. Ele se refereau la:

1) totalul bilantier;

2) cifra de afaceri;

3) numarul mediu de salariati permanenti.

Starea de tranzitie, restructurarea permanenta a tesutului economic romanesc si, mai ales, caracterul discutabil al pragurilor primilor doi indicatori (criterii), in conditiile cotelor inalte de inflatie (in fapt, hiperinflatie) atinse de economia tarii noastre, au determinat o renuntare (sau o amanare), in fapt, la practica diferentierii sistemelor documentare in functie de marimea intreprinderilor. Intr-o forma rezumativa, bilantul intreprinderilor romanesti prezinta urmatoarele structuri: (anexa 28).

Dupa cate se poate constata, informatiile bilantiere se refera la doua exercitii consecutive: sfarsitul exercitiului precedent si sfarsitul exercitiului recent incheiat. In privinta activului, elementele sunt prezentate la valoare neta, rezultata din valoarea bruta corectata cu deprecierile constatate pe parcursul exercitiului. Apelul in exclusivitate la valorile nete micsoreaza valentele bilantului, mai ales pe linia analizelor financiare. Dimpotriva, modelul bilantier practicat in Franta conserva cele trei informatii – valoarea bruta, deprecierea si valoarea neta – la nivelul exercitiului recent incheiat. Valorile brute se dovedesc extrem de utile in cazul intocmirii unui tablou de finantare de tipul tabloului de utilizari si de resurse. In schimb, pentru sistemul romanesc, utilizarea valorilor brute implica recursul la informatiile din anexa. Este si aceasta o proba suplimentara a concluziei ca in proiectarea modelelor de documente de sinteza nu s-au avut in vedere aspectele legate de valorificarea informatiilor contabile.

Lucrarea "Bilanțul dinamic" a generat un alt mod de a gîndi contabilitatea. Multe dintre ideile lui Schmalenbach au constituit puncte de plecare pentru reflectii ulterioare. În definițiile date astăzi elementelor care compun bilanțul este prezenta sintagma " avantaje economice viitoare". În literatura de specialitate contemporana și în practica se întîlnesc trei grupe de abordari privind bilanțul contabil și anume:

1. O prima grupa de abordări sunt centrate pe conceptul de patrimoniu, unde "patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale și necorporale), al drepturilor si obligatiilor ce caracterizează situația unei entități patrimoniale la un moment dat".

2. O a doua grupă de abordări sunt centrate pe finalitatea bilanțului, de a raspunde nevoilor analizei economico-financiare.

3. O a treia grupa de abordări sunt de origine anglo-saxona.

În modelul anglo-saxon bilanțul este document de sinteza care prezintă situația financiara a intreprinderii. Aici sunt excluse judecățile patrimoniale.

Luat drept exemplu bilanțul practicat de majoritatea firmelor americane, se constata ca pot fi definite trei mase valorice:

1) Assets (bunurile sau activele);

2) – Liabilities (datorii);

3) – Shareholders equity (capitaluri proprii) – prezentate fie in formatul orizontal, fie in formatul vertical.

Spre deosebire de multe tari europene, in care activul bilanțier este prezentat in ordinea crescatoare a lichiditatilor lor, iar pasivele, in ordinea crescatoare a exigibilitatilor lor, in Statele Unite, firmele isi prezinta activele si pasivele in ordinea descrescatoare a lichiditatii, respectiv exigibilitatii lor. Aceasta clasificare denota un element al culturii contabile de tip american, accentul pus pe elementele pe termen scurt: lichiditatile si exigibilitatile imediate, prezentate ca prime elemente ale structurilor bilanțiere.

Dezvoltarea standerelor contabile americane se face prin referinta la principiile contabile general acceptate.

In contabilitatea americana contul de "profit si pierdere" se prezinta in format vertical (in lista). In structura sa de baza sunt cuprinse veniturile si cheltuielile. Daca veniturile sunt mai mari decat cheltuielile exercitiul se soldeaza printr-un beneficiu. In caz contrar activitatea se termina in pierdere.

Clasificarea cheltuielilor se face dupa destinatia acestora sau functiile intreprinderii. Posibilitatea de alegere a datei de închidere a anului fiscal este tipică unor state ce practică sistemul contabil anglo-saxon, posibilitate ce nu o întâlnim în practica românească unde exercițiul financiar este strict reglementat prin Legea contabilității.

In cazul societatilor pe actiuni, in contabilitatea americana, in partea de jos a contului se mentioneaza beneficiul pe actiune. Intr-o structura detaliata contul de "Profit si pierdere" se prezinta astfel:

– Vanzarile nete sau cifra de afaceri neta;

– Costul bunurilor vandute;

– Marja comerciala sau marja;

– Cheltuieli de exploatare;

– Cheltuieli de vanzare;

– Cheltuieli generale si administrative;

– Amortizari;

– Beneficiu din exploatare;

– Alte profituri sau cheltuieli;

– Dividende si dobanzi primite;

– Cheltuieli financiare cu dobanzile;

– Beneficiul curent inaintea impozitarii;

– Provizioane pentru impozit;

– Beneficiu (pierderea) net curent;

– Elemente extraordinare;

– Minus incidenta impozitului;

– Profitul (pierderea) neta;

– Numarul de actiuni;

– Profitul pe actiune.

Situațiile financiare din contabilitatea românească armonizată și cele prevăzute de US Generally Accepted Accounting Principles (figura 1)

Fig. 1

Fig. 1 Compararea situațiilor financiare

După cum se observă în figura de mai sus primele trei situații financiare cuprinse în raportul anual, cum denumesc americanii situațiile financiare, sunt similare ca denumire. În ceea ce privește "Situația modificărilor capitalului propriu", în contabilitatea reglementată de GAAP-uri aceasta se regăsește sub forma situației "Repartizarea profitului", iar "Politicile contabile și notele explicative" sunt întâlnite în normele GAAP ca alte elemente ale situațiilor financiare.

În ceea ce privește bilanțul contabil și contul de profit și pierdere ca formă, la noi este acceptat bilanțul și contul de profit și pierdere în formă verticală, preferat atât în S.U.A. cât și în majoritatea statelor Comunității Europene. Dintre statele Comunității Economice Europene doar Italia și Germania sunt cele care adoptă formatul orizontal al bilanțului, iar contul de profit și pierdere în aceste țări este acceptat doar cel în formă verticală.

În Marea Britanie, deși atât Legea companiilor din 1981 cât și cea de-a IV-a Directivă a Comunității Economice Europene, permit întreprinderilor să aleagă între forma verticală și cea orizontală, a celor două situații financiare amintite mai sus, majoritatea lor aleg sistemul vertical.

Dacă forma bilanțului contabil și contului de profit și pierdere nu difereră, structura acestora este diferită la noi față de cea a situațiilor financiare întocmite de companiile americane. În România, noile reglementări contabile de armonizare cu normele europene și internaționale prevăd o structură a bilanțului care respectă criteriile de aranjare a activelor în ordinea crescătoare a lichidității și a pasivelor în ordinea crescătoare a exigibilității. În S.U.A. este păstrată aceeași ordonare a datoriilor în pasiv, capitalul fiind aranjat la sfârșitul bilanțului, în schimb activul este aranjat în ordinea descrescătoare a lichidității după cum rezultă și din tabelele 6 și 7 de mai jos: Tabelul 6

Situația comparativă a activului bilanțier

Tabelul 7

Situația comparativă a pasivului bilanțier

Contul de profit și pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului. Diferențele de structură ale contului de profit și pierdere rezultă din tabelul urmator, unde se observă că la noi sunt aranjate în cadrul fiecărei activități a întreprinderii, veniturile aferente activității respective, urmate de cheltuielile aferente, stabilndu-se apoi rezultatul din activitatea respectivă. În cazul contului de profit și pierdere în varianta americană, activitatea de exploatare este structurată diferit, cheltuielile de exploatare fiind ordonate atât în funcție de natură cât și în funcție de destinația lor economică.

La fel ca și in Romania elementele din bilant sunt prezentate la costurile istorice. In general intreprinderile americane prezinta un bilant sub forma de cont. Ordinea rubricilor si posturilor bilantiere este inversa : activul incepe cu activele curente si se termina cu imobilizarile, iar pasivul incepe cu datoriile sau pasivele curente si se termina cu capitalurile proprii.

Prezentarea separata a activelor si pasivelor curente trebuie sa permita determinarea fondului de rulment. Fondul de rulment ( working capital ) este un indicator important, atat in contabilitatea britanica, cat si in cea americana, fiind un criteriu fiabil de masurare a solvabilitatii.

Posturile bilanțiere sunt exprimate , de obicei, la valoarea lor neta prin deducerea provizioanelor pentru depreciere si a amortizarilor.

Spre deosebire de sistemele contabile francez si romanesc, cheltuielile de exploatare sunt analizate dupa functia lor: de cumparare, comerciala, administrativa.

Spre deosebire de conceptia multor tari din Europa continentala, contul de profit si pierdere american nu releva " valoarea adaugata " si nici " productia exercitiului ". Notiunea fundamentala este aceea de " cost al bunurilor vandute " prin care se face distinctie intre marfurile vandute si productie vanduta. in mod corespondent, postul " vanzari nete " nu precizeaza daca este vorba despre venituri din vanzarea marfurilor sau din productia vanduta. in S.U.A. numai productia vanduta este considerata ca o masura a produsului creat de o intreprindere prelucratoare, aceasta fiind si motivul pentru care valoarea adaugata lipseste din structura contului.

În sistemul contabil englez, există doua modele de bilanț, unul lista (vertical) si celălalt cont (orizontal).

Analizînd cele doua bilanțuri, constatăm ca cel care aparține sistemului contabil francez prezintă o serie de avantaje, deoarece posturile bilanțiere sunt prezentate mai detaliat. Acest bilanț prezintă mai multe informații creditorilor si altor persoane interesate de situația financiară a societății cu privire la, împrumuturile obligatare, împrumuturile și datoriile fata de institutiile de credit, împrumuturile și datoriile diverse, datoriile fața de furnizori, datoriile fiscale și sociale, diferentele de conversie.

Concluzie

Contabilitatea este singura forma a evidentei economice care reflecta intreaga activitate economica a unitatilor patrimoniale. Ea realizeaza acest lucru, nu ca un scop in sine, ci pentru a asigura informatiile necesare fundamentarii deciziilor de conducere economica, pentru a asigura gestiunea patrimoniala si pentru a se cunoaste rezultatele activitatii economice.

Multa vreme, secole in sir, informatia contabila a deservit cu succes aceste teluri, s-a impus ca fiind necesara, a fost folosita si de comercianti si de bancheri si de administratia localitatilor.

Pe o anumita treapta a dezvoltarii economico-sociale, activitatea economica s-a amplificat in mod deosebit si, corespunzator, s-a amplificat informatia contabila. Au aparut mari intreprinderi industriale, s-a dezvoltat transportul maritim apoi cel feroviar, au aparut ramuri noi folosind unele cercetari stiintifice in domeniul fizicii si al chimiei etc.

Cresterea cantitatii si diversitatii informatiei contabile, legata de progresul economic mondial, a ingreunat folosirea ei in conducerea activitatilor economice. Informatia contabila, acum numeroasa si diversificata, nu putea fi folosita cu usurinta de conducatori. In aceste conditii s-a simtit nevoia unor masuri de sistematizare si generalizare a informatiei contabile, aceasta ducand la usurarea folosirii ei. Asa se face ca, din necesitati practice, dar si prin contributia a numerosi reprezentanti ai gandirii contabile, contabilitatea si-a creat o serie de posibilitati de sistematizare si generalizare a informatiei sale, dintre care cea mai importanta lucrare a primit numele de bilant.Bilantul contabil reprezinta temelia activității întreprinderii.

Bilanțul reprezintă un instrument contabil de mare importanță în procesul conducerii, fiind necesar atât pentru fundamentarea deciziilor privind alocarea, finanțarea, utilizarea și recuperarea fondurilor, cât și pentru organizarea controlului asupra realizării deciziilor luate, precum și pentru stabilirea unor drepturi și obligații și a unor răspunderi și cointeresări provenite din activitatea de gospodărire și dezvoltare a patrimoniului.

Conducerea eficientă a activității oricărui agent economic și cunoașterea rezultatelor obținute, inclusiv a aspectelor legate de rezultatele finale, sunt posibile în activitatea curentă prin analiza datelor asigurate de evidența economică, în cadrul căreia locul cel mai important îl ocupă evidența contabilă, însă în cea de perspectivă acest deziderat se poate realiza numai prin analiza informațiilor pe cale le oferă bilanțul contabil.

Bilanțul contabil poate fi definit ca reprezentând documentul de sinteză cel mai important, care asigură centralizarea și generalizarea datelor agenților economici și instituțiilor publice, într-o formă sintetică și unitară, care permite o prezentare de ansamblu, o analiză detaliată și un control al activității derulate și rezultatelor obținute la sfârșitul fiecărei perioada de gestiune.

Datorită posibilităților sale informative, bilanțul constituie un instrument deosebit de important în procesul de fundamentare a deciziilor pe care le adoptă organele de conducere în vederea dirijării activității curente și îndeosebi a celei de perspectivă, precum și pentru efectuarea îndrumării și a controlului privind modul de îndeplinire a prevederilor de natură economică și financiară.

Informațiile sau indicatorii din bilanț se impune să fie prezentate simplu și clar în vederea analizei lor cu ușurință în scopul documentării necesare pentru elaborarea prevederilor pentru anii următori.

O condiție sau cerință impuse bilanțului și cea privind caracterul său complet, în sensul că trebuie să conțină toate formularele cerute, iar aceste să fie completate cu toți indicatorii pe care-i conțin.

O altă cerință o constituie respectarea metodologiei de determinare a indicatorilor și a corelației între aceștia. Astfel, concluziile la care se ajunge în urma analizei acestora redau corect atât aspectele pozitive cât și cele negative existente în activitatea desfășurată de agenții economici, ceea ce permite luarea deciziilor corespunzătoare care să înlăture deficiențele constatate.

Prin întocmirea și prezentarea bilanțului contabil la termenele stabilite se contribuie la asigurarea conducerii, controlului și analizei activității desfășurate, în mod operativ și eficient, precum și la asigurarea centralizării datelor la termenele prevăzute.

Ca anexe pentru lucrarea prezentata vor servi documentele contabile pentru anul 2014. Totuși, datele propuse permit sa tragem anumite concluzii despre activitatea întreprinderii și sa creeam o imagine destul de clara despre starea contabilității la unitatea aceasta.

Întreprinderea “Unident – AS”SRL este o întreprindere relativ mica,din punct de vedere a lucratorilor. Însa specificul activitati este ca ea nu necesita multi oameni pentru gestiune.

Evident ca o firma atît de mica are nevoie de un singur contabil-sef, fara crearea unui serviciu contabil.

Dupa cum am mentionat anterior, evidenta contabila la întreprinderea “Unident- AS”SRL este dusa de un singur contabil-sef. Toate atribuțiile funcționale legate de contabilitate sunt de competența acestui contabil.

Conabilitatea întreprinderii se afla într-o interdependenta strînsa cu alte compartimente ale unitatii economice: contabilul participa activ la elaborarea planului de afaceri, la rezolvarea aspectelor de salarizare,aprovizionare,desfacere.

Forma de contabilitate folosita de întreprinderea este cea automatizata. Evidenta se ține cu ajutorul programului „1C“ versiunea 7.7. În curînd se va efectua trecerea întreprinderii la o versiune mai noua care are anumite proprietati mai convenabile pentru circulatia documentelor. De fapt, trecerea este solicitata în scopul sincronizarii evidentei contabile în subdiviziunile întreprinderii principale

În urma studierii modului de ținere a contabilității în cadrul “Unident – AS”SRL, nu am observat încălcări grave de la actele normative și legislative care reglementeaza activitatea contabilă, cu unele mici excepții documentele primare nu sunt înregistrate la timp,ceea ce încalcă disciplina contabilă.

Studiul evidenței contabile la întreprinderea dată a determinat consultarea mai multor manuale de specialitate. În lucrare au fost utilizate S.N.C., Planul de conturi contabile, Noul sistem contabil al agenților economici, materiale practice propuse de “Unident – AS ”SRL pe parcursul perioadei de gestiune.

Dupa cele analizate și observate la intreprindere am concluzionat ca entitatea activeaza conform normelor si standardelor stabilite, nu am depistat incalcari grave care ar crea prejudiciu atît întreprinderii cît și consumatorilor.

Bibliografie

ACTE NORMATIVE

1. Legea nr.113 din 27.04.2007 a contabilității, MO nr.90-93/399 din 29.06.2007
3. Acte normative cu privire la reforma contabilității. Volumul I. "Standardele Naționale de Contabilitate". – Chișinău: Moldpres, 1998.

4. Legea contabilitatii, legea nr. 82/1991

5. SNC 5 "Prezentarea rapoartelor financiare"

6. Legea 31/1990 privind societățile comerciale

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

1. Alexandru Nederiță, Vasile Bucur, Mihail Carauș, Viorel Țurcanu, Anatol Graur, Contabilitate financiară, Academia de Studii Economice – Ediția II- a revăzută și completată, Chișinău : ASEM 2003 . ISBN 9975 – 9702 – 1 – 4.

2. Georgescu Nicolae, Analiza bilantului contabil, Bucuresti : Editura Economica , 1999,

3. V.Stanescu, A.Keresztes, Cartea contabilului sef, Stiintifica 1963

4. Corpul exp.cont.sicontab.aut.din România, Cartea expertului contabil si a contabilului autorizat , Dantoni 2000, ISBN 973-0-02088-4

5. Crăciun Sabău, Irina Duran, Bazele Contabilității, Timișoara, Eurostampa, 2007 , Bibliogr. , ISBN 978- 973- 687- 618- 9

6. Contabilitatea intreprinderii, Colectiv de autori, coordonator Grigoroi Lilia, Cartier, 2012

RESURSE ELECTRONICE

1. http://sursa.md/

2. http://www.contabilii.ro/

3. http://www.scritub.com/

4. http://contabilsef.md/

5. https://www.scribd.com

6. http://minfin.md/

Bibliografie

ACTE NORMATIVE

1. Legea nr.113 din 27.04.2007 a contabilității, MO nr.90-93/399 din 29.06.2007
3. Acte normative cu privire la reforma contabilității. Volumul I. "Standardele Naționale de Contabilitate". – Chișinău: Moldpres, 1998.

4. Legea contabilitatii, legea nr. 82/1991

5. SNC 5 "Prezentarea rapoartelor financiare"

6. Legea 31/1990 privind societățile comerciale

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

1. Alexandru Nederiță, Vasile Bucur, Mihail Carauș, Viorel Țurcanu, Anatol Graur, Contabilitate financiară, Academia de Studii Economice – Ediția II- a revăzută și completată, Chișinău : ASEM 2003 . ISBN 9975 – 9702 – 1 – 4.

2. Georgescu Nicolae, Analiza bilantului contabil, Bucuresti : Editura Economica , 1999,

3. V.Stanescu, A.Keresztes, Cartea contabilului sef, Stiintifica 1963

4. Corpul exp.cont.sicontab.aut.din România, Cartea expertului contabil si a contabilului autorizat , Dantoni 2000, ISBN 973-0-02088-4

5. Crăciun Sabău, Irina Duran, Bazele Contabilității, Timișoara, Eurostampa, 2007 , Bibliogr. , ISBN 978- 973- 687- 618- 9

6. Contabilitatea intreprinderii, Colectiv de autori, coordonator Grigoroi Lilia, Cartier, 2012

RESURSE ELECTRONICE

1. http://sursa.md/

2. http://www.contabilii.ro/

3. http://www.scritub.com/

4. http://contabilsef.md/

5. https://www.scribd.com

6. http://minfin.md/

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Directii de Perfectionare a Bilantului (ID: 139305)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Directii de Perfectionare a Bilantului

Copyright Notice

Cooperatia, Un Sistem Economic Viabil Pentru Romania

Managementul Calitatii Serviciilor 2

Comuna Sucevita

Prioritatile Strategice de Asistenta Externa Acordata Republicii Moldova

Studiul Comparativ Asupra Situatiilor Financiare din Romania Si Germania

Serviciul de Front Office

Copyright Notice

Similar Posts