DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE SERVICIUL DE PROBAȚIUNE BISTRI?A-NĂSĂUD COOPERAREA INTERNA?IONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ, ÎN SPA?IUL UNIUNII EUROPENE… [311630]

MINISTERUL JUSTIȚIEI

DIRECȚIA NAȚIONALĂ DE PROBAȚIUNE

SERVICIUL DE PROBAȚIUNE BISTRI?A-NĂSĂUD

COOPERAREA INTERNA?[anonimizat]?IUL UNIUNII EUROPENE

DOMENIUL PROBA?IUNII, ÎNTRE TEORIE ?I [anonimizat]?

2018

COOPERAREA JURIDICĂ INTERNA?IONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ

I.1. No?iunea, importan?a ?i necesitatea

Cooperarea judiciară interna?ională în materie penală este reglementată prin Legea 302/2004, cu modificările ?i completările ei următoare, ?i constituie o [anonimizat]?ei, cât ?i a complexită?[anonimizat]?e pe plan na?ional ?i interna?ional.

În cadrul rela?iilor interna?[anonimizat]?i de cooperare într-o [anonimizat], culturale, [anonimizat], militare ?i juridice. [anonimizat]?ională ca fiind o [anonimizat], [anonimizat]?ii, acorduri, care vizează promovarea ?i protejarea unor interese na?ionale, [anonimizat]?ei ?i suveranită?ii fiecărei păr?i contractante.

Pericolul tot mai accentuat determinat de cre?terea criminalită?ii transna?ionale, necesitatea prevenirii ?i combaterii acesteia cu mai multă eficien?ă au determinat adoptarea unor instrumente interna?[anonimizat]. Armonizarea interna?ională a [anonimizat] ?i a [anonimizat] ?i judecare a acestora, permite realizarea în bune condi?ii a climatului de siguran?ă civică. Însă principala problemă care se ridică în actualul proces de accelerare a globalizării constă în coordonarea strategiilor ?i politicilor na?[anonimizat] ?i regulamentele statuate ?i acceptate pe plan interna?ional.

[anonimizat]?ională se poate în?elege acea formă de cooperare care vizează activită?i complexe, [anonimizat]?ii ?i cre?terea siguran?ei propriilor cetă?eni, ac?[anonimizat]-?i ajutor reciproc pentru realizarea unor activită?i ca: extrădarea, [anonimizat], recunoa?terea ?i [anonimizat], asisten?ă [anonimizat], acorduri, conven?ii sau pe bază de reciprocitate.

[anonimizat]?ională se poate întelege o modalitate specifică de ac?iune, prin care guvernele lumii ac?ionează acordându-?i [anonimizat], tratate, conven?ii, în scopul probării activită?ii infrac?ionale, prinderii ?i pedepsirii autorilor unor fapte penale, ?i, implicit, a reducerii criminalită?ii.

[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], în baza principiului cooperării loiale și a [anonimizat].

După anul 2000, la nivelul Uniunii Europene, activitatea de cooperare judiciară în materie penală a cunoscut maxima ei dezvoltare, atât prin crearea de organiza?ii/structuri în vederea prevenirii, dar mai ales a combaterii criminalită?ii transfrontaliere, cât ?i prin perfec?ionarea legisla?iei în domeniu, mai ales în ceea ce prive?te recunoa?terea ?i executarea hotărârilor judecătore?ti adoptate în statele membre ale Uniunii Europene ?i al asisten?ei judiciare.

?elul ?i scopul primordial al Uniunii Europeane – libertate, securitate și justiție – nu se poate realiza decât în contextul perfecționării cooperării judiciare în materie penală între statele membre, tocmai pentru a se asigura acest deziderat.

I.2. Principiile generale ale cooperării judiciare în materie penală

La baza cooperării judiciare interna?ionale în materie penală stau o serie de principii generale, caracteristice dreptului român, care completează principiile fundamentale ale procesului penal român ?i ale dreptului penal român (legalitatea procesului penal, oficialitatea procesului penal, aflarea adevărului, rolul activ al organelor judiciare, garantarea libertății persoanei, respectarea demnității umane, prezumția de nevinovăție, garantarea dreptului de apărare, limba în care se desfășoară procesul penal, egalitatea persoanelor în procesul penal, dreptul la un proces echitabil etc.).

Aceste principii generale sunt:

respectarea intereselor fundamentale ale României;

legalitatea;

preeminen?a dreptului interna?ional;

reciprocitatea ?i curtoazia interna?ională;

non bis in idem;

confiden?ialitatea;

umanismul;

imunitatea de jurisdic?ie;

recunoa?terea ?i încrederea reciprocă.

Respectarea intereselor României presupune că ori de câte ori, în cadrul unei forme de cooperare judiciară interna?ională, este pusă în pericol suveranitatea, securitatea ?i ordinea publică – valori definite de Constitu?ia României – activitatea de cooperare în forma respectivă nu se va realiza.

Principiul legalită?ii, recunoscut ca atare în toate legisla?iile statelor democratice, stipulează norma conform căreia procedurile se desfă?oară în conformitate cu prevederile legisla?iei care le cuprinde, dar ?i a legii române, cu accent pe respectarea drepturilor ?i libertă?ilor fundamentale ale omului.

Aplicarea principiului preeminen?ei dreptului interna?ional presupune asumarea ?i respectarea obliga?iilor rezultate din actele juridice interna?ionale la care România este parte.

Cooperarea judiciară se poate realiza ca urmare a curtoaziei interna?ionale (ansamblu de norme, fără caracter juridic, care guvernează contactele dintre reprezentan?ii statelor, menite să creeze ?i să men?ină o atmosferă propice dezvoltării raporturilor dintre state) ?i a reciprocită?ii, în baza cererii transmise pe cale diplomatică de către statul solicitant ?i cu asigurarea scrisă a reciprocită?ii dată de autoritatea competentă a acelui stat, în cazurile în care nu există act juridic interna?ional.

În temeiul principiul non bis in idem, cooperarea judiciară interna?ională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfă?urat un proces penal pentru aceea?i faptă ?i există o hotărâre judecătorească definitivă prin care s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal sau pedeapsa aplicată a fost executată sau a format obiectul unei gra?ieri sau amnistii.

Principiul confiden?ialită?ii impune obliga?ia statului român de a asigura confiden?ialitatea cererilor statelor solicitante sau ori de câte ori interesele operative o cer ( atunci când confiden?ialiteta este impusă practic de necesitatea prinderii persoanei căutate ?i de evitare a posibilită?ii de dispari?ie a acesteia).

Principiul umanismului presupune respectarea drepturilor ?i libertă?ilor fundamentale ale omului în sfera cooperării judiciare interna?ionale, statele convenind la cooperare la nivel interna?ional pentru a asigura promovarea ?i respectarea drepturilor omului, con?tiente de necesitatea reducerii riscului unor violări grave, masive ?i sitematice ale acestora, la nivel intern, sub acoperirea unei suveranită?i statale absolute .

Potrivit principiului imunită?ii de jurisdic?ie, persoanele care se bucură de aceste imunită?i (ambasadorul, membrii consulatelor, atașatul de ambasadă sau delegație, secretarul de ambasadă sau delegație, precum și membrii familiilor acestora) nu pot fi urmărite sau judecate pe teritoriul statului în care sunt acreditate, astfel că ele nu sunt obiect al unei forme de cooperare judiciară în materie penală, conform articolului 120 al legii speciale, 302/2004.

Principiul recunoa?terii ?i încrederii reciproce este caracteristic ?ărilor membre ale Uniunii Europene în domeniu cooperării judiciare.

Denumite uneori ?i standarde ale conduitei internaționale a statelor, aceste principii constituie criteriul suprem în aprecierea legalității oricărui act juridic în relațiile internaționale. Prin respectarea acestor reguli, statele își manifestă respect reciproc în raporturile dintre ele.

I.3. Autorită?ile române centrale ?i competen?ele acestora referitoare la transmiterea ?i primirea cererilor

În România, ca de altfel în majoritatea statelor europene, în materia cooperării judiciare în materie penală, Ministerul Justi?iei este autoritatea centrală cu cele mai mari responsabilită?i. Acesta, prin direc?ia de specialitate, este competent în toate cazurile în care există cereri care au ca obiect extrădarea, mandatul european de arestare, recunoa?terea ?i executarea hotărârilor judecătore?ti ?i a actelor judiciare penale, comisiile rogatorii interna?ionale sau orice altă formă de asisten?ă judiciară interna?ională având ca obiect o hotărâre penală sau un proces penal, indiferent de stadiul procesual.

În ceea ce prive?te forma de cooperare interna?ională în faza de cercetare ?i urmărire penală, competența revine Ministerului Public, prin structurile de specialitate.

De?i legea prevede ca singură atribu?ie a Ministerului Afacerilor Interne transmiterea unor date privind cazierul judiciar, atribu?iile acestuia sunt mult mai complexe, în func?ie de stadiul cercetărilor într-o cauză sau alta.

Putem concluziona astfel că această competen?ă a organelor judiciare române de a formula ?i de a transmite cereri în acest sens sau de a executa astfel de cereri este diferită, în func?ie de obiectul cererii sau stadiul procesului penal.

II. RECUNOA?TEREA RECIPROCĂ ÎN CAZUL HOTĂRÂRILOR JUDECĂTORE?TI ?I A DECIZIILOR DE PROBA?IUNE ÎN VEDEREA SUPRAVEGHERII MĂSURILOR DE PROBA?IUNE

II.1. Reglementarea institu?iei la nivel european

Una dintre cele mai importante forme de cooperare judiciară în materie penală, în spa?iul Uniunii Europene, este institu?ia recunoa?terii hotărârilor judecătore?ti, principiu consacrat în cadrul concluziilor reuniunii Consiliului European care a avut loc la Tampere la 15-16 octombrie 1999 și reafirmat în Programul de la Haga din 4-5 noiembrie 2004 de consolidare a libertății, a securității și a justiției în Uniunea Europeană. În cadrul programului de măsuri din 29 noiembrie 2000, adoptat în scopul punerii în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor în materie penală, Consiliul s-a pronunțat în favoarea cooperării în materie de condamnări cu suspendare și liberare condiționată.

Într-un spa?iu european comun de justi?ie ce are la bază încrederea reciprocă, Uniunea Europeană a luat o serie de măsuri pentru a se asigura că nereziden?ii, obiect al unor proceduri penale, beneficiază de acela?i tratament ca ?i reziden?ii, lucru de maximă importan?ă, dat fiind numărul în continuă cre?tere al cetă?enilor Uniunii Europene care au săvâr?it fapte de natură penală în alte state membre. În acest context, Uniunea Europeană a adoptat, în 2008 ?i 2009, trei decizii cadru, care, odată transpuse corect de statele membre, ating obiectivul creării spa?iului de libertate, securitate ?i justi?ie pentru to?i cetă?enii UE. Transpunerea corectă ?i completă a acestor decizii în statele membre asigură atingerea obiectivului cadru al acestora, respectiv garantează faptul că justi?ia este înfăptuită, sporesc ?ansele de reabilitare socială, reduc supraaglomerarea în închisori, conducând la îmbunătă?irea condi?iilor de deten?ie, permi?ând astfel efectuarea de economii semnificative în bugetele alocate de statele membre pentru închisori, a?a cum reiese din expunerea de motive desprinsă din Raportul Comisiei către Parlamentul European ?i Consiliu privind transpunerea de către statele membre a deciziilor cadru.

Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană vizează recunoașterea reciprocă și executarea pedepselor cu închisoarea și a măsurilor privative de libertate.

Recunoașterea reciprocă și supravegherea condamnărilor cu suspendare, a condamnărilor cu amânarea aplicării pedepsei, a sancțiunilor alternative și a deciziilor privind liberare condiționată este reglementată la nivel european prin Decizia-cadru 2008/947/JAI, a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoa?terii reciproce în cazul hotărârilor judecătore?ti ?i al deciziilor de proba?iune în vederea supravegherii măsurilor de proba?iune ?i a sanc?iunilor alternative.

Prin Legea nr. 300 din 15 noiembrie 2013 pentru modificarea ?i completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României din 11 decembrie 2013, România a transpus Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoa?terii reciproce în cazul hotărârilor judecătore?ti ?i al deciziilor de proba?iune în vederea supravegherii măsurilor de proba?iune ?i a sanc?iunilor alternative.

Potrivit informa?iilor ob?inute de la Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene la momentul de fa?ă au transpus Decizia-cadru 2008/947 următoarele state membre: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croa?ia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Olanda, Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia ?i Ungaria.

Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului din 23 octombrie 2009, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă se referă la eliberarea provizorie în faza precontencioasă ?i transferarea unei măsuri de supraveghere neprivativă de libertate din statul membru în care persoana nerezidentă este suspectată de comiterea unei infrac?iuni în statul în care î?i are reziden?a obi?nuită.

II.2. Obiective, domeniu de aplicare ?i în?elesul unor termeni

Articolul 1 alineatul 1 din Decizia-cadru 2008/947/JAI privind măsurile de proba?iune ?i sanc?iunile alternative stabile?te trei obiective ale recunoa?terii reciproce ale hotărârilor, ?i anume facilitarea reabilitării sociale a persoanelor condamnate, îmbunătă?irea protec?iei victimelor ?i a publicului larg, precum ?i facilitarea aplicării unor măsuri de proba?iune ?i sanc?iuni alternative adecvate în cazul infractorilor care nu locuiesc în statul de condamnare.

În vederea realizării acestor obiective, prezenta decizie-cadru stabile?te norme în conformitate cu care un stat membru, altul decât statul membru în care persoana în cauză a fost condamnată, recunoa?te hotărârile judecătore?ti ?i, după caz, deciziile de proba?iune ?i supraveghează măsurile de proba?iune aplicate în temeiul unei hotărâri judecătore?ti ( sau sanc?iunile alternative prevăzute de o astfel de hotărâre judecătorească) ?i ia toate celelalte decizii privind hotărârea judecătorească în cauză.

Coroborând normele deciziei-cadru cu prevederile transpuse în legisla?ia na?ională se constată că majoritatea termenilor utiliza?i au acela?i în?eles. Astfel:

-hotărârea judecătorească este orice hotărâre definitivă prin care o instan?ă a dispus fa?ă de o persoană fizică ce a săvâr?it o infrac?iune una din următoarele sanc?iuni: suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei, liberarea condi?ionată, dacă restul rămas de executat este de 2 ani sau mai mare, o sanc?iune alternativă

-suspendarea executării pedepsei sub supraveghere – pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată integral sau parțial, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune

-amânarea aplicării pedepsei – măsură prin care aplicarea unei pedepse a fost amânată condiționat, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune, sau în cadrul căreia una sau mai multe măsuri de probațiune sunt impuse în locul unei pedepse cu închisoarea sau al unei măsuri privative de libertate;

-liberarea condiționată – liberarea înainte de termen a unei persoane condamnate după executarea parțială a pedepsei cu închisoarea sau a unei măsuri privative de libertate prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune;

-sancțiune alternativă – orice altă sancțiune neprivativă de libertate, aplicată unei persoane fizice printr-o hotărâre judecătorească, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, alta decât o sancțiune financiară, și care constă într-o obligație sau măsură de constrângere și care are o existență de sine stătătoare;

-decizie de probațiune – o hotărâre judecătorească sau administrativă luată în temeiul unei hotărâri judecătorești, prin care s-a aplicat o măsură de probațiune sau s-a dispus liberarea condiționată;

-măsuri de probațiune – orice măsuri, obligații sau restricții, stabilite în sarcina unei persoane fizice în legătură cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei sau liberarea condiționată. Măsurile de proba?iune sunt prevăzute la art. 170.20, din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală, cu modificările ?i completările ulterioare, ?i se referă la:

a) obligația persoanei condamnate de a informa o anumită autoritate cu privire la orice schimbare a reședinței sau a locului de muncă;

b) obligația de a nu intra în anumite localități, locuri sau zone definite din România sau din statul emitent;

c) obligația de a nu părăsi teritoriul statului de executare;

d) dispoziții privind comportamentul, reședința, educația și formarea, activitățile din timpul liber sau conținând limitări privind modalitățile de desfășurare a unei activități profesionale;

e) obligația de a se prezenta la date stabilite în fața unei anumite autorități;

f) obligația de a evita contactul cu anumite persoane;

g) obligația de a evita contactul cu anumite obiecte care au fost utilizate sau ar putea fi utilizate de către persoana condamnată în scopul comiterii unei fapte penale;

h) obligația de a repara, din punct de vedere financiar, prejudiciul cauzat de infracțiune și/sau obligația de a furniza o dovadă a îndeplinirii acestei obligații;

i) obligația de a presta muncă în folosul comunității;

j) obligația de a coopera cu serviciul de probațiune sau cu o altă instituție sau serviciu social care are responsabilități în ceea ce privește persoanele condamnate;

k) obligația de a urma un tratament terapeutic sau de dezintoxicare;

l) obligația de a comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență ale persoanei condamnate

Referior la recunoașterea și executarea hotărârilor penale și a actelor judiciare nu se prevede o definiție expresă în legile și tratatele menționate mai sus. Analizând însă textele ?i actele juridice, reiese că aceasta reprezintă o formă de cooperare internațională în materie penală, reglementată expres în lege, care are ca scop și finalitate luarea în considerare și respectarea întocmai a cuprinsului unor hotărâri penale pronunțate de organele competente.

Având la bază această definiție, putem caracteriza recunoașterea și executarea hotărârilor penale astfel:

• deși are o importanță deosebită, această formă de cooperare nu beneficiază de o definiție prevăzută expres nici în legea internă, nici în cele internaționale. De lege ferenda a se da o definiție clară, concisă și precisă a acestei forme de cooperare, pentru a se înlătura orice interpretare greșită asupra naturii sale juridice;

• prin armonizarea procedurilor diferitelor sisteme juridice, este mai ușor să se obțină recunoașterea hotărârilor emise într-un stat și aplicabile în altul;

• principiul recunoașterii este un factor cheie atât în dezvoltarea unei zone a libertății, securității și justiției, cât și pentru creșterea protecției drepturilor fundamentale. Prin realizarea faptului că o hotărâre adoptată într-un stat nu va fi atacată în altul, recunoașterea hotărârilor contribuie la asigurarea certitudinii juridice în cadrul Uniunii Europene;

• implementarea principiului recunoașterii hotărârilor presupune încrederea în sistemele de drept penal, încredere fundamentată pe angajamentul respectării principiului libertății, democrației și drepturilor fundamentale:

• această formă de cooperare în materie penală este guvernată de două principii: al recunoașterii și al încrederii reciproce între state.

II.3. Recunoa?terea hotărârilor judecătore?ti sau a deciziilor de proba?iune date de către instan?ele altor state membre UE, în scopul executării lor în România

II.3.1. Condi?ii generale

Conform legisla?iei în vigoare, hotărârile judecătorești definitive pronunțate de instanțele din alte state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută în România pe baza principiului încrederii reciproce, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român. Pentru a fi recunoscute ?i executate hotărârile judecărore?ti definitive prin care se stabilesc măsuri de proba?iune sau sanc?iuni alternative, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condi?ii, a?a cum sunt ele prevăzute de Legea 302/2004:

a) prin hotărârea judecătorească a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei, liberarea condiționată sau o sancțiune alternativă;

b) măsurile de probațiune sau sancțiunea alternativă stabilite prin hotărârea judecătorească străină au corespondent în legea română și sunt compatibile cu aceasta;

c) fapta pentru care s-a aplicat sancțiunea ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune-dubla incriminare. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte. Nu este necesară verificarea dublei incriminări pentru infracțiunile care se pedepsesc în statul de condamnare cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin trei ani. Acestea includ: participarea la o organizație criminală, terorismul, traficul de persoane, pornografia infantilă, traficul ilegal de organe umane, droguri, arme, explozivi sau substanțe nucleare și radioactive, corupția, criminalitatea informatică, rasismul și xenofobia, infracțiunile împotriva mediului, răpirea, falsificarea și violul. Pentru alte infracțiuni, statul de executare poate recunoaște hotărârea judecătorească și decizia de probațiune, precum și supravegherea măsurilor sau sancțiunilor, doar dacă acestea se referă la fapte care constituie o infracțiune și în temeiul legislației statului de executare.

d) persoana condamnată se află în statul emitent și dorește să se întoarcă ?i să se stabilească în România sau se află deja în România, are cetățenie română și locuiește sau urmează să locuiască în România, sau nu are cetățenie română, însă, fie are drept de rezidență sau drept de ședere pe teritoriul României, în condițiile legii, fie este unul dintre membrii familiei unui cetățean român sau a unei persoane care are drept de rezidență sau drept de ședere pe teritoriul României, fie face dovada că urmează să desfășoare pe teritoriul României o activitate lucrativă, de studii sau de pregătire profesională.

II.3.2. Procedura de recunoaștere

Procedura de recunoaștere ?i executare a hotărârilor la cererea unui stat străin, formulată de autoritatea competentă a statului solicitant, este de competen?a tribunalului în circumscripția căruia domiciliază, își are reședința condamnatul sau urmează să locuiască acesta. Prin excep?ie de la această regulă, atunci când persoana în cauză comite o altă infrac?iune, competen?a revine instan?ei care judecă acea înfrac?iune.

Solicitarea cu privire la inten?ia de a se întoarce sau de a se stabili în România în următoarele 30 de zile de la data declara?iei, înso?ită de o serie de documente, traduse în limba română (hotărârea judecătorească, decizia de proba?iune, certificatul-standard completat ?i orice alt act depus de persoana în cauză), transmise de către autoritatea competentă a statului emitent, sunt verificate de instan?a formată dintr-un judecător. În condi?iile în care acestea sunt conforme, instan?a admite în principiu cererea ?i fixează termen pentru solu?ionarea acesteia.

Rolul Serviciului de Proba?iune din circumscrip?ia tribunalului care judecă cererea este de a-?i da avizul, care este consultativ, cu privire la măsurile de proba?iune sau sanc?iunea alternativă a căror executare a fost solicitată.

Ca măsură premergătoare judecării efective, instan?a va respecta procedura de citare a condamnatului, comunicându-i-se în același timp hotărârea străină împreună cu actele ce o însoțesc, într-o limbă pe care acesta o înțelege. Astfel, persoanei în cauză i se vor respecta și garanta sub sancțiunea nulității actelor întocmite, exercitarea dreptului la apărare și, după caz, la interpret. Instan?a citează de asemenea persoana solicitantă, serviciul de proba?iune ?i procurorul, a cărui prezen?ă este obligatorie.

După ce se ascultă concluziile procurorului și declarațiile persoanei condamnate, dacă sunt întrunite condițiile legale, instanța hotără?te prin sentin?ă:

– fie recunoașterea hotărârii penale străine ?i dispune supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternative așa cum au fost stabilite în hotărârea judecătorească a statului emitent, dacă au corespondent în legisla?ia noastră,

– fie recunoașterea hotărârii penale străine ?i dispune supravegherea măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternative așa cum au rezultat în urma adaptării, astfel încât ele să fie cât mai aproape de cele existente la noi, fără a îngreuna sanc?iunea însă.

Dacă nu sunt îndeplinite condi?iile legale ?i dacă există motive de refuz, instan?a va respinge, motivat prin sentin?ă, cererea de recunoa?tere, situa?ie în care, o nouă cerere privind aceea?i hotărâre este inadmisibilă.

Atunci însă când, în cazuri excep?ionale, instan?a constată inciden?a unui motiv de refuz, poate dispune totu?i recunoa?terea hotărârii judecătore?ti ?i executarea măsurilor de proba?iune sau a sanc?iunii alternative în România numai dacă există convingerea că prin aceasta s-ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate ?i nu sunt încălcate drepturile ori prejudiciate beneficiile de care se bucură victimele infrac?iunii săvâr?ite de persoana condamnată, dacă acestea locuiesc în România. În toate aceste cazuri, instan?a de judecată va solicita serviciului de proba?iune întocmirea unui raport în care să fie prezentate perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate în societatea românească ?i va consulta statul emitent.

Împotriva sentin?ei poate face apel atât procurorul, cât ?i persoana condamnată. Solu?ia definitivă a instan?ei se comunică de îndată autorită?ii competente din statul emitent. Durata procedurii de recunoa?tere este de 60 zile, termen ce poate fi prelungit cu încă 60 zile, în situa?ii excepționale, atunci când documentele depuse necesită traducere sau dosarul este incomplet.

Supravegherea respectării măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternative impuse prin hotărârea judecătorească sau decizia de probațiune care a făcut obiectul recunoașterii este de competența serviciului de probațiune de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia locuiește persoana ?i se exercită conform legisla?iei române în domeniul proba?iunii.

Supravegherea încetează fie la împlinirea termenului de supraveghere/încercare, fie anterior, în condi?iile stipulate de legea specială: persoana s-a sustras supravegherii ?i nu este găsit în România, lucru frecvent întâlnit (situa?ie în care ar fi indicată darea în urmărire a acesteia în spa?iul Uniunii Europene), atunci când acesta săvâr?e?te o nouă infrac?iune pentru care autorită?ile statului emitent au început cercetarea penală sau au pronun?at o hotărâre de condamnare, statul emitent a dispus modificarea hotărârii ?i aceasta nu mai e compatibilă cu sistemul de proba?iune românesc. La încetarea activită?ii de supraveghere, serviciul de proba?iune întocme?te un raport, un rezumat al procesului de supraveghere, pe care îl trimite judecătorului delegat cu executarea, în vederea remiterii statului emitent.

În cazul în care, pe durata supravegherii, persoana supravegheată nu îndepline?te, cu rea-credin?ă, măsurile de supraveghere sau sanc?iunea alternativă sau săvâr?e?te o nouă infrac?iune, instan?a română este competentă să revoce sanc?iunea, dacă se specifică expres în hotărârea recunoscută pedeapsa privativă de libertate care urmează a fi impusă într-o astfel de situa?ie (executare cu asumarea deciziilor subsecvente). Per a contrario, neasumarea deciziilor subsecvente presupune restituirea competen?ei de revocare statului emitent.

II.3.3. Rolul Serviciilor de Proba?iune în procedura recunoa?terii în România hotărârilor judecătore?ti sau a deciziilor de proba?iune date de către instan?ele altor state membre UE

Sumarizând informa?iile de mai sus, subliniem rolul pe care îl are serviciul de proba?iune atunci când sunt transferate dosare de proba?iune din alte state, în scopul punerii lor în executare în România:

Emite aviz consultativ în faza premergătoare recunoa?terii, cu privire la măsurile de proba?iune sau sanc?iunea alternativă a căror executare a fost solicitată.

Participă la judecarea efectivă a cererii de recunoa?tere, alături de procuror ?i persoana solicitantă.

Pune în executare, în conformormitate cu legea română, o astfel de hotărâre.

Supraveghează respectarea măsurilor de probațiune sau a sancțiunii alternative impuse prin hotărârea judecătorească sau decizia de probațiune care a făcut obiectul recunoașterii.

Sesizează biroul de executări penale atunci când persoana supravegheată s-a sustras supravegherii ?i nu este găsită în România, întocmind raport de evaluare în acest sens, în vederea remiterii competen?ei revocării beneficiului către statul emitent în caz de neasumare a deciziilor subsecvente.

Urmează procedura prevăzută de legea română ?i sesizează biroul de executări penale, întocmind raport de evaluare, atunci când nu se respectă măsurile, în vederea revocării de către instan?a română a beneficiului acordat.

Informează biroul de executări penale cu privire la încetarea supravegherii, întocmind raport de evaluare, în vederea remiterii statului emitent.

A?adar, se observă comunicarea prin intermediar a serviciului de proba?iune cu statul emitent, îngreunându-se astfel procedura. De lege ferenda, protocoale de colaborare directă a serviciilor de proba?iune cu autoritatea competentă a statului emitent ar asigura celeritatea ?i eficien?a procedurii de recunoa?tere a hotărârii judecătore?ti. În aceste situa?ii, angajarea de personal auxiliar în cadrul serviciilor de proba?iune, gen interpre?i sau traducători, ar fi prioritară ?i mai mult decât utilă.

II.3.4. JURISPRUDEN?Ă: Caz practic de recunoa?tere a unei hotărâri străine de instan?a română – hotărâre de recunoa?tere în România a unei sentințe emise în Ungaria

„Pe rolul Tribunalului Cluj, sec?ia penală, a fost supusă judecă?ii cererea de recunoa?tere a sentin?ei penale 21.Fk.23.906/2015/2 pronun?ată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta Republica Ungaria, la data de 18.12.2015, rămasă definitivă la aceea?i dată, privind-o pe inculpata minoră A.L.

Reprezentanta Ministerului Public solicită în temeiul art. 170 ind.27 lit.b din Legea nr.302/2004, recunoa?terea hotărârii străine, urmând a se dispune adaptarea pedepsei amânate de I an ?i 6 luni închisoare aplicată prin sentin?a penală nr.21.Fk.23.906/2015/2 pronun?ată de Judecătoria centrală a Sectoarelor din pesta Republica Ungaria, în măsura educativă a supravegherii pe 6 luni fa?ă de inculpata A.L, sub supravegherea Serviciului de Proba?iune Cluj, cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.

Judecătorul de cameră preliminară a constat că prin sentin?a penală nr. 21.Fk.23.906/2015/2 pronun?ată de Judecătoria Centrală a Sectoarelor din Pesta Republica Ungaria, la data de 18.12.2015, rămasă definitivă la aceea?i dată, privind pe inculpata A.L., s-a dispus amânarea pedepsei pentru o perioadă de 1 an ?i 6 luni, pentru săvâr?irea infrac?iunii de tentativă Ia infrac?iunea de furt prev. de art. 379 al. 1, 2 lit. b, bd, al. 3 lit. b ba). În timpul perioadei de încercare, inculpata dg ord. II, tânăra adultă se va afla sub supravegherea consilierului de proba?iune.

În cauză, văzând prevederile art. 170 ind.27 lit.b din Legea nr.302/2004, se va dispune recunoa?terea hotărârii străine ?i conform legisla?iei penale în vigoare se poate dispune adaptarea pedepsei amânate de I an ?i 6 luni închisoare aplicată prin sentin?a penală nr.21.Fk.23.906/2015/2 pronun?ată de Judecătoria centrală a Sectoarelor din Pesta Republica Ungaria.

Concret, se va dispune adaptarea pedepsei amânate de I an 6 luni închisoare aplicată prin sentin?a penală amintită mai sus în măsura educativă a supravegherii pe 6 luni fa?ă de inculpata A.L, sub supravegherea Serviciului de Proba?iune de pe lângă Tribunalul Cluj. ”

Se observă faptul că a fost stabilită corect competen?a solu?ionării cererii (minora locuie?te pe raza jude?ilui Cluj, competent Tribunalul Cluj), judecata a avut loc în camera de consiliu, respectarea procedurii stabilite de legea specială, adaptarea sanc?iunii la cea din legisla?ia română aplicată minorilor (amânare aplicare pedeapsă- măsura educativă a supravegherii).

Se remarcă prezen?a procurorului ?i a reprezentantului păr?ii solicitante. Ceea ce nu se observă însă, sunt men?iunile referitoare la avizul Serviciului de Proba?iune Cluj.

În urma discu?iilor telefonice avute cu colegii din cadrul acestui serviciu, reiese că li s-a comunicat prin biroul de executări penale sentin?a în cauză, însă minora nu este de găsit ?i astfel nu se poate proceda la punerea în executare a acestei sentin?e, pentru a se începe supravegherea ei efectivă, conform legisla?iei specifice.

În cazul în care se va constata că aceasta nu mai este pe teritoriul României, Serviciul de Proba?iune Cluj va întocmi Raport de evaluare în vederea informării statului emitent cu privire la imposibilitate ?i a revocării de către acesta a beneficiului amânării executării pedepsei, conform propriei legisla?ii, întrucât este vorba de o recunoa?tere fără asumarea deciziei, din con?inut lipsind prevederile referitoare la pedeapsa privativă de libertate care urmează a i se aplica minorei în caz de revocarea sanc?iunii.

II.4. Recunoa?terea hotărârilor judecătore?ti sau a deciziilor de proba?iune date în România în scopul executării lor în alte state membre

II.4.1.Condi?ii generale

Potrivit atricolului 170.35 din Legea 302/2004, recunoa?terea unei hotărâri judecătore?ti pronun?ate de instan?a română ?i executarea acesteia pe teritoriul altui stat membru se poate realiza atunci când:

-avem de-a face cu o hotărâre definitivă ?i irevocabilă, prin care s-a dispus una din următoarele sanc?iuni: suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, amânarea aplicării pedepsei, stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică sau ) liberarea condiționată. Coroborând prevederile legale referitoare la sanc?iunea dispusă, se observă faptul că legiuitorul român acordă o aten?ie deosebită minorilor care au săvâ?it fapte penale, prin introducerea măsurilor educative neprivative de libertate drept condi?ie sine qua non a hotărârii de recunoscut ?i executat în alt stat, tocmai pentru ca acestora, în caz de adaptare a sanc?iunii la legisla?ia statului respectiv, să nu li se agraveze situa?ia juridică. De?i la acest capitol nu se face referire expresă la adaptarea sanc?iunilor în caz de neconcordan?ă, consider necesar de lege ferenda introducerea acestor men?iuni, astfel ca, în urma adaptării se ne asigurăm că măsurile de proba?iune sau sanc?iunile alternative să nu fie mai severe decât cele stabilite ini?ial prin hotărârea statului emitent.

-din lucrările dosarului, din declarația persoanei condamnate sau din datele comunicate de organele competente rezultă că aceasta fie se află pe teritoriul statului respectiv, fie va părăsi teritoriul României cel mai târziu la expirarea unui termen de 30 de zile de la data declarației făcute în acest sens.

-persoana face dovada că are reședința legală și obișnuită pe teritoriul statului respectiv.

-persoana condamnată nu este urmărită penal sau judecată pentru alte infracțiuni.

-intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de supraveghere stabilit de instanță este mai mare de 6 luni. Neîndeplinirea acestei condiții nu împiedică transmiterea înscrisurilor și a informațiilor, dacă, în urma consultării cu statul de executare, acesta declară că poate asigura executarea măsurilor de probațiune pentru intervalul de timp rămas până la împlinirea termenului de supraveghere;

-nu sunt incidente dispozițiile legale privind revocarea sau anularea sancțiunii;

-din referatul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune, înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești sau pe perioada supravegherii, rezultă că executarea măsurilor de probațiune aplicate prin hotărârea judecătorească pe teritoriul statului de executare este de natură să asigure reintegrarea socială a persoanei condamnate. Se observă de această dată rolul activ al serviciului de proba?iune a cărui opinie nu mai este doar consultativă, acesta având un cuvânt important de spus referitor la un eventual transfer extern. De lege ferenda consider că se impune ca ?i în cazul executării de măsuri de proba?iune din alte state pe teritoriul României serviciul de proba?iune să aibă autoritate, să nu i solicite doar un aviz consultativ, cu atât mai mult cu cât este răspunzător de supravegherea acestora.

Se observă a?adar că statul român poate declan?a procedura de recunoa?tere ?i executare a unei asemenea hotărâri numai dacă sunt îndeplinite cumulativ toate condi?iile men?ionate mai sus, regula generală fiind ca persoana în cauză să fie cetățean al statului respectiv sau să aibă re?edința legală ?i obi?nuită în acel stat.

Cu toate acestea, la cererea persoanei condamnate, recunoașterea hotărârii judecătorești poate fi solicitată și altui stat membru decât cel pe teritoriul căruia persoana condamnată are reședința legală și obișnuită, dacă sunt îndeplinite condițiile de mai sus (cu excep?ia ultimei) și statul de executare este de acord să preia executarea pe teritoriul său a măsurilor de probațiune aplicate de instanța română. În vederea stabilirii legăturii cu statul de executare pe teritoriul căruia persoana condamnată solicită executarea măsurilor de probațiune stabilite în sarcina sa, instanța de executare sau serviciul de probațiune poate solicita persoanei condamnate, din oficiu sau la cererea statului de executare, prezentarea de documente justificative.

II.4.2. Procedura de recunoaștere

Ini?ierea procedurii de recunoa?tere a hotărârii judecătore?ti pronun?ate în România ?i executarea acesteia pe teritoriul altui stat are la bază consim?ămăntul persoanei condamnate. Consim?ământul acesteia poate să intervină odată cu pronun?area hotărârii, fie cu ocazia derulării procesului de punere în executare a hotărârii penale definitive ?i executorii.

Procedura de recunoaștere a hotărârilor date în România în scopul executării lor în alt stat este de competen?a instan?ei care a pronun?at în primă instan?ă hotărârea judecătorească a cărei recunoa?tere se solicită.

Astfel, în cazul situația în care, la data pronunțării, persoana condamnată declară că intenționează să se întoarcă pe teritoriul altui stat membru, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, dar anterior transmiterii acesteia serviciului de probațiune, judecătorul delegat cu executarea de la Biroul de executări penale a instan?ei de fond, din oficiu:

completeză certificatul standard necesar și informează serviciul de probațiune cu privire la măsurile luate

transmite (prin fax, email, orice mijloc de comunicare sigur, sistemul securizat al Re?elei Judiciare Române) hotărârea judecătorească, certificatul ?i restul documentelor prevăzute de lege, traduse în limba oficială a statului de executare, către autoritatea străină competentă să le primească ?i să le execute.

Dacă hotărârea judecătorească a fost transmisă serviciului de probațiune și cu ocazia primei întrevederi ori la o dată ulterioară, persoana supravegheată declară consilierului de probațiune că, după caz, s-a întors sau intenționează să se întoarcă pe teritoriul altui stat, acesta informează instanța de executare. Declarația persoanei condamnate se consemnează într-un proces-verbal semnat de consilierul de probațiune și de persoana condamnată, dacă este prezentă, și se transmite instanței de executare odată cu propunerea de inițiere a procedurii. Propunerea este cuprinsă într-un proces-verbal motivat (raportul de evaluare) cu accent pe reintegrarea socială a persoanei condamnate în caz de tranfer al dosarului în alt stat, astfel că propunerea poate fi pro sau contra.

Odată cu transmiterea documentelor, judecătorul delegat cu executarea solicită informații cu privire la durata maximă a privării de libertate prevăzute de legislația statului de executare pentru infracțiunea cu privire la care s-a pronunțat hotărârea judecătorească și care ar putea fi impusă persoanei condamnate în cazul încălcării măsurilor de probațiune sau al săvârșirii unei noi infracțiuni de către persoana condamnată ?i o declarație a statului de executare cu privire la asumarea sau neasumarea deciziilor subsecvente recunoașterii hotărârii judecătorești.

România redevine stat executant dacă, prin autorită?ile competente, retrage certificatul sau dacă statul de executare nu î?i asumă deciziile subsecvente sau el arată că se află în imposibilitatea de a pune în executare sau de a mai continua executarea măsurilor de probațiune întrucât persoana condamnată nu poate fi găsită, a fugit sau nu mai are reședința legală și obișnuită pe teritoriul său.

În situația în care, înainte de recunoașterea hotărârii judecătorești, instanța română a procedat la punerea în executare a măsurilor de probațiune, supravegherea acestora încetează în România de la data la care instanța de executare a fost informată de către autorită?ile competente ale statului de executare cu privire la recunoașterea hotărârii judecătorești. De lege feranda, a se stipula clar în decizia cadru, termenul de comunicare a recunoa?terii, întrucât acesta se poate prelungi până la împlinirea termenului de supraveghere, caz în care procedura cu toate costurile ei, inclusiv cele financiare, este în van.

Executarea măsurilor de probațiune aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de statul de executare este guvernată de legea statului de executare.

Se observă că, indiferent de statul în care se execută o hotărâre recunoscută, atunci când recunoa?terea se face fără asumarea deciziilor subsecvente ?i intervin motive de revocare a sanc?iunii, dacă persoana condamnată se află în continuare în statul de executare, ascultarea acesteia poate fi efectuată prin videoconferință, în prezența unui reprezentant al serviciului de probațiune sau al autorității competente cu supravegherea persoanei din statul de executare. Achiesez părerii profesorului Alexandru Băloi ?i sunt de părere că ar fi indicată prezen?a fie a unui avocat ales, atunci când persoana î?i permite, fie a unui avocat din oficiu, atunci când aceasta nu î?i permite, pentru a se asigura dreptul la apărare a persoanei supravegheate.

Birourile de executare de pe lângă instan?e sunt obligate să întocmească ?i să păstreze Registrul privind măsurile de probațiune și sancțiunile alternative executate pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene, pentru o eviden?ă a activită?ii în acest sens.

II.4.3. Rolul Serviciilor de Proba?iune în procedura recunoa?terii hotărârilor judecătore?ti sau a deciziilor de proba?iune date în România în scopul executării lor în alte state membre

Analizând cele expuse mai sus extragem rolul pe care îl are serviciul de proba?iune atunci când sunt transferate dosare de proba?iune în alte state, în scopul punerii lor în executare acolo:

1. Întocme?te raport de evaluare fie în faza de judecată, înainte de pronun?area hotărârii judecătore?ti, fie pe perioada supravegherii, func?ie de momentul solicitării cererii de transfer, din care să rezulte că executarea măsurilor de proba?iune în alt stat este de natură să contribuie la reintegrarea socială a persoanei supravegheate, condi?ie necesară pentru solicitarea recunoa?terii hotărârii judecătore?ti, acest fapt conferind serviciilor de proba?iune un rol activ în această procedură.

2. Întocme?te raport de evaluare atunci când îi este solicitat punctul de vedere referitor la retragerea certificatului pe motiv de agravare a situa?iei juridice a solicitantului (sanc?iunea adaptată este mai severă, pedeapsa în caz de revocare a beneficiului este mai aspră decât cea prevăzută de legisla?ia română)

3. Închide dosarul de proba?iune la momentul primirii unei confirmări din partea statului de executare referitor la luarea în eviden?ă ?i începerea procesului de supraveghere.

4. Redeschide dosarul de proba?iune atunci când certificatul este retras, când statul de executare este în imposibilitatea punerii în executare a hotărârii întrucât persoana nu este găsită sau nu mai are re?edin?a pe teritoriul său.

II.4.4. JURISPRUDEN?Ă: caz practic de recunoa?tere a unei hotărâri date în România în scopul executării ei în Spania

Ca urmare a sesizării formulate de Serviciul de Proba?iune Vaslui, Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei Vaslui, în conformitate cu dispozi?iile art. 170 ind. 35 ?i urm. din Legea nr. 302/2004, a ini?iat, la data de 24.10.2014, procedura de recunoa?tere a hotărârii judecătore?ti ?i preluarea executării măsurilor de proba?iune de către Spania, sens în care a înaintat autorită?ilor spaniole certificatul standard înso?it de sentin?a penală de condamnare a numitului C.M., în vederea recunoa?terii hotărârii penale nr. 1452/21.XII.2014 a Judecătoriei Vaslui ?i executării măsurilor de supraveghere impuse prin aceasta în Spania.

Autorită?ile spaniole au demarat procedura de recunoa?tere ?i preluare a executării hotărârii penale sus, admi?ănd cererea. Sentin?a penală tradusă are următoare formă:

”MADRID

DERIVĂ DE LA JUDECĂTORIA VASLUI (România)

HOTĂRÂRE DE RECUNOA?TERE A DECIZIEI DE LIBERTATE SUPRAVEGHEATĂ A TRIBUNALULUI EUROPEAN

Madrid, treizeci septembrie două mii cincisprezece

ANTECEDENTE

UNICUL.- La data de 21/12/2012, Judecătoria Vaslui (România) a pronun?at o decizie, definitivă Ia data de 14/02/2013, prin care se înlocuia pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infrac?iunea de fraudă ?i 2 luni pentru fals cetă?eanului român MC cu libertatea supravegheată pe o perioadă de 5 ani ?i supunere fa?ă o serie de măsuri care urmau să fie stabilite (referin?ă dosar 5966/333/2012).

Autorită?ile din România au solicitat recunoa?terea ?i executarea în Spania a libertă?ii supravegheate, potrivit art. 6 din Decizia-cadru 2008/947/JAIcm a UE.

Ministerul Public a emis la data de 21109/2015 următorul raport:

„Cauza con?ine documentele care acreditează re?edin?a în Spania, încetă?enirea familială ?i în ceea ce prive?te munca a condamnatului CM, certificatul ?i sentin?a pronun?ată de către Tribunalele de Justi?ie din România, prin care persoana men?ionată a fost condamnată Ia o pedeapsă de 3 ani ?i altă de 2 luni, ambele privative de libertate, care au fost înlocuite cu cea de libertate supravegheată pe o perioadă de 5 ani ?i cererea autorită?ilor judiciare din men?ionată de a se proceda la executarea acestei sentin?e în Spania, motiv pentru care se procedează Ia pronun?area hotărârii de recunoa?tere ?i executare a acestei hotărâri, dat fiind faptul că se îndeplinesc cerin?ele stabilite pentru aceasta în articolele 101 ?i următoarele din Legea Organică 23/2014 de Ia 20 noiembrie."

FUNDAMENTE JURIDICE

PRIMUL. — Se îndeplinesc cerin?ele stabilite în art. 101 din LRM, dat fiind faptul că persoana condamnată are re?edin?a legală ?i obi?nuită în Spania.

AL DOILEA. — Perioada libertă?ii supravegheate cu măsuri nu o depă?e?te pe cea stabilită de către legisla?ia spaniolă care este de 5 ani, potrivit articolului 81 din Codul Penal ?i aceste măsuri nu sunt incompatibile cu sistemul juridic spaniol.

AL TREILEA. — Nu există nicio cauză de respingere a recunoa?terii ?i executării în Spania prevăzută în art. 105 din LRM.

AL PATRULEA. — La data de 21 septembrie 2015, Ministerul Public a raportat în mod favorabil referitor la recunoa?terea sentin?ei ?i a executării în Spania a Libertă?ii Supravegheate.

LUÂND ÎN CONSIDERARE articolele men?ionate ?i celelalte de aplicare pertinentă ?i generală

D I S P U N: Se recunoa?te sentin?a pronun?ată de către Tribunalul Vaslui 1459/21/12/2012 împotriva lui CM pentru frauda continuată, pentru care i-a fost impusă pedeapsa de 3 ani de închisoare, care s-a suspendat pentru cea de Libertate Supravegheată pe o perioadă de 5 ani cu supunere fa?ă de măsurile care se stabilesc în continuare, trebuind ca libertatea supravegheată să fie executată în Spania.

Măsurile care i se impun Iui CM:

l) Să se prezinte în fiecare zi de 15 a lunii la Judecătoria de Instruc?ie nr. 1 din Marbella, pe o perioadă de 5 ani.

2) Să anun?e, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, re?edin?ă sau locuin?ă ?i orice deplasare care depă?e?te 8 zile, comunicându-i acestei Judecătorii data de plecare ?i de întoarcere ?i motivul călătoriei.

3) Să comunice ?i să motiveze orice schimbare a locului de muncă.

4) Să comunice acestei Judecătorii, prezentând documente, care sunt mijloacele de trai de care dispune, în termen de 5 zile.

A se avertiza condamnatul în mod expres că, dacă încalcă vreuna dintre măsurile hotărâte, ar putea fi revocată suspendarea executării pedepsei ?i ar putea intra în închisoare pentru a îndeplini pedeapsa de 3 ani de închisoare impusă de către Tribunalul Vaslui ?i că termenul de 5 ani de suspendare va începe din momentul în care i se notifică această Hotărâre.

A se notifica această decizie condamnatului, în mod personal, cu avertizarea precisă men?ionată, în?tiin?ându-l că toate comunicările la care este obligat trebuie adresate Judecătoriei Centrale Sec?ia Penală (Strada Garcfa Gutićrrez nr. 1, Madrid. Telefon 91.709.64.24 ?i fax 91.709.64.25).

3 Și în aceea?i comisie rogatorie, a se solicita Judecătoriei Marbella ca în fiecare semestru să prezinte Ia această Judecătorie înfă?i?ările lunare ?i să comunice, fără întârziere, încălcarea acestei obliga?ii.

A se notifica această decizie Ministerului Public ?i Statului Emitent.

Hotărât, ordonat ?i semnat de către Dl. JOSË MARiA VĂZQUEZ HONRUBIA, Magistrat Judecător al Judecătoriei Centrale Secția Penală de la Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie, autentific. —

PROCEDURĂ. – În continuare se îndeplinesc cele hotărâte, autentific. —”

II.5. Aspecte practice

Necontestând importanța nici uneia dintre formele de cooperare interna?ională în materie penală, mi-am propus să acord o mai mare atenție recunoa?terii hotărârilor judecătore?ti prin care se impun sanc?iuni neprivative de libertate, pe de o parte datorită faptului că tema este specifică activită?ii desfă?urate ca ?i consilier de proba?iune, pe de altă parte urmare a faptului că, citind datele cu privire la activită?ile desfă?urate de consilierii de proba?iune, în anul 2017 am constatat că din totalul de 90546 dosare de supraveghere înregistrate la nivelul serviciilor de proba?iune din ?ară, doar 18 au făcut obiectul unor transferuri externe.

Scopul general al demersului investigativ a fost de a analiza procedura transferului interna?ional de dosar de proba?iune din perspectiva păr?ilor implicate, respectiv a consilierului de proba?iune ?i a persoanei supravegheate.

Obiectivele principale au fost :

percep?ia consilierilor de proba?iune care s-au confruntat cu procedura transferului de dosar din punctul de vedere al avantajelor/dezavantajelor resim?ite, pe de o parte ?i

percep?ia persoanelor supravegheate aflate în eviden?a Serviciului de Proba?iune Bistri?a-Năsăud asupra procedurii de transfer interna?ional al dosarului de proba?iune, pe de altă parte.

În ceea ce prive?te primul obiectiv formulat, având în vedere faptul că la nivelul Serviciului de Proba?iune Bistri?a-Năsăud nu s-au înregistrat cazuri de transfer interna?ional, am procedat la solicitarea spijinului colegilor din alte servicii de proba?iune unde s-au înregistrat astfel de situa?ii. La solicitarea mea au răspuns 5 servicii de proba?iune, derulând un interviu telefonic cu consilierii de proba?iune în cauză, interviu care a vizat aspecte practice privind procedura transferului, dificultă?i resim?ite ?i avantaje percepute.

În urma discu?iilor purtate, a reie?it faptul că cea mai mare parte dintre consilierii de proba?iune consideră adecvată procedura de transfer interna?ional mai ales din punctul de vedere al supravegherii efective a persoanei sanc?ionate, dar ?i al decongestionării muncii consilierului. Pe de altă parte, toate persoanele intervievate au apreciat că procedura trasnferului este una de durată (în multe cazuri s-a ajuns la depă?irea termenului legal prevăzut de lege) ?i dificilă, mai ales din punctul de vedere al comunicării cu autoritatea competentă din statul de executare (atât în faza efectivă a procedurii de transfer, dar mai ales în recep?ionarea confirmării începerii supravegherii în statul de executare, lucru care a condus la situa?ia de “dublă supraveghere”).

Astfel, ca ?i în spe?a de mai sus, statul executant întârzie transmiterea informa?iilor, îngreunând astfel, pe de o parte munca pe care o depune consilierul de proba?iune (care este obligat a continua supravegherea, dar ?i a solicita permanent prin biroul de executări penale a instan?ei de fond, clarificări ale situa?iei persoanei condamnate), dar ?i situa?ia persoanei supravegheate, care riscă, în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere conform legisla?iei române, revocarea beneficiului acordat ?i executarea sanc?iunii în penitenciar, cu toate că are recunoscută hotărârea în statul solicitat. Men?ionăm faptul că, până la primirea confirmării din partea autorită?ilor competente din statul unde urmează să se pună în aplicare hotărârea, persoana este în continuare în supravegherea serviciilor de proba?iune din România.

În ceea ce prive?te cel de-al doilea obiectiv formulat s-a procedat la analizarea dosarelor de proba?iune ale persoanelor supravegheate aflate în eviden?a Serviciului de Proba?iune Bistri?a-Năsăud. La nivelul Serviciului de Proba?iune Bistri?a-Năsăud nu s-a înregistrat niciun transfer extern de dosar de proba?iune. La finalul anului 2017, Serviciul de Proba?iune Bistri?a-Năsăud figura în eviden?e cu 1312 persoane supravegheate, dintre care ar fi putut beneficia de prevederile Legii 304/2004 un număr de aproximativ 40 de persoane.

S-a elaborat ?i s-a aplicat un chestionar (Anexă la prezenta lucrare) unui număr de 25 astfel de persoane (procedura de aplicare a acestuia derulându-se atât în cadrul întrevederilor directe cât ?i prin contactare telefonică) cu scopul de a analiza percep?ia acestora vizavi de transfer ?i de a identifica motivele pentru care ace?tia sunt/nu sunt de acord să beneficieze de prevederile legale privind transferul de dosare în statul-?ara care le oferă stabilitate locativă ?i material-financiară.

Pentru analiza ?i interpretarea rezultatelor s-a folosit progamul statistic SPSS, rezultând astfel următoarele:

Rezultatele ob?inute arată faptul că din totalul persoanelor chestionate 84% cunosc faptul că pot solicita executarea hotărârii în statul-?ara în care au re?edin?a/în statul-?ara în care desfă?oară activitatea lucrativă contractuală, în timp ce 16% dintre persoane nu au avut cuno?tin?ă despre acest fapt.

Dintre sursele de informare despre posibilitatea transferului de proba?iune, consilierul de proba?iune este cel mai frecvent nominalizat (68%), urmată de avocat (12%) ?i alte surse (4%).

O pondere de 28% dintre persoane ?i-a exprimat interesul ?i inten?ia de a solicita, în viitor, transferul dosarului de proba?iune în alt stat, comparativ cu 72 care nu î?i doresc transferul dosarului.

În ceea ce prive?te motivele pentru care persoanele supravegheate ar solicita transferul dosarului de proba?iune în alt stat, datele indică faptul că acestea sunt reprezentate procentual astfel:

4% motive familiale- întreaga familie se află în străiătate, copiii sunt înscri?i la ?coală în statul respectiv, sunt căsători?i cu cetă?eni ai statului respectiv;

4% motive profesional financiare: au stabilitate profesională în acel stat ?i lucrează cu normă întreagă, programul de muncă este restrictiv, costurile asociate deplasărilor ?i timpul alocat executării sentin?ei îi afectează financiar;

12% motive ?in de situa?ia locativă, respectiv faptul că nu mai beneficiază de vreo formă de locuin?ă în România, statul de executare fiind unicul care le asigură acestă nevoie;

4% motive procedurale derivate din faptul că apreciază legisla?ia românească ca fiind dificilă ?i în dezacord cu nevoile lor.

În ceea ce prive?te motivele pentru care persoanele supravegheate nu ar solicita transferul dosarului de proba?iune în alt stat, datele indică faptul că acestea sunt reprezentate procentual astfel:

20% motive familiale: familia de bază (părin?i, so?/so?ie, copii) are stabilitate în România ?i men?ine permanent contactul cu ace?tia, ceea ce presupune implicit deplasări periodice în ?ară, familia cu care locuie?te în alt stat nu ?tie de sanc?iunea aplicată în România, iar persoana supravegheată nu ?i-ar dori să o supună unui stres suplimentar;

28% motive profesional financiare: beneficiază de un contract de muncă periodic (petrece intervale de timp ?i în ?ară), persoana supravegheată nu dore?te să-i fie afectată situa?ia la locul de muncă, în sensul temerii pierderii acestuia sau nu dore?te să îi fie afectată imagininea construită la locul de muncă, din punct de vedere financiar pot sus?ine deplasările periodice în ?ară în vederea executării sanc?iunii;

24% motive care ?in de aspecte procedurale: nu cunosc/ resimt temere fa?ă de procedura legală din statul respectiv, capacitate diminuată de în?elegere, raport la necunoa?terea adecvată a limbii ?i culturii statului respectiv, consideră că procedura transferului este dificilă, nu sunt de acord cu faptul că procedura transferului nu suspendă executarea, s-au obi?nuit cu condi?iile de executare din România ?i au o rela?ie adecvată cu consilierul manager de caz, care manifestă în?elegere în adaptarea frecven?ei la situa?ia locativă/profesională a persoanei;

4% motive de ordin etic, respectiv apreciază că sanc?iunea pentru o faptă săvâr?ită în ?ară trebuie executată în ?ară, ca formă de retribu?ie socială pentru norma încălcată.

4% au invocat motive procedurale derivate din faptul că apreciază legisla?ia românească ca fiind dificilă ?i în dezacord cu nevoile lor.

Majoritatea persoanelor (64%) chestionate consideră că acest drept este insuficient promovat ?i vizibil, unica sursă de informare fiiind de obicei consilierul de proba?iune (legisla?ia actuală neprevăzând însă obligativitatea consilierului de a acorda aceste informa?ii, acestea fiind dificil de accesat din alte surse).

În condi?iile în care o mare parte a beneficiarilor serviciilor de proba?iune tranzitează spa?iul european, muncind ?i locuind acolo, am încercat astfel identificarea motivelor de fond ?i formă pentru un număr mic de transferuri externe. Concluzia unanimă: procedura este dificilă ?i de durată, iar persoanele în cauză sunt reticente.

Putem concluziona astfel că recunoa?terea ?i executarea reciprocă a condamnărilor cu suspendarea, a sanc?iunilor cu amânarea aplicării pedepsei, a sanc?iunilor alternative ?i a deciziilor privind liberarea condi?ionată au ca scop sporirea ?anselor de reintegrare socială a persoanei condamnate/sanc?ionate, dându-i astfel acesteia ?ansa men?inerii legăturilor familiale, lingvistice, culturale, dar ?i o corectă monitorizare a măsurilor impuse prin sentin?ă, în vederea prevenirii recidivei, cu accent pe protec?ia victimelor ?i a publicului larg. Din prezentarea generală a obiectivului se poate observa importanța, necesitatea și justificarea acesteia institu?ii în contextul actual al relațiilor internaționale.

Cu toate acestea însă, având în vedere ?i cele expuse mai sus, consider că recunoa?terea reciprocă a hotărârilor judecătore?ti nu a atins pragul maxim de dezvoltare, deoarece, în practică, sunt foarte multe probleme care frânează această activitate. Dintre acestea menționăm: existența unor legislații diferite, deosebiri legislative, varietatea de sisteme judiciare, caracterul lent al procedurilor, existența unor limbi diferite, reticen?a persoanei condamnate, cauzată de teama de a nu-?i agrava situa?ia juridică, de a nu-?i periclita minima stabilitate dobândită.

Ca propuneri pentru eficientizarea procedurii de recunoa?tere, protocoalele de colaborare directă a serviciilor de proba?iune cu autoritatea competentă a statului emitent, sanc?iuni aspre pentru autorită?ile competente, în caz de nerespectare a termenelor legale, impunerea de termene scurte pentru îndeplinirea atribu?iilor legale ?i sanc?ionarea nerespectării lor (de exemplu pentru confirmarea înregistrării supravegherii), cre?terea rolului serviciilor de proba?iune răspunzătoare de supravegherea măsurilor, campanii de promovare a posibilită?ii executării sanc?iunii în alt stat decât cel care a pronun?at hotărârea pe perioada procesului penal, de către instan?e, ar fi doar câteva dintre ele.

Anexă

CHESTIONAR

aplicat persoanelor supravegheate la nivelul SP BN care de?in stabilitate locativă ?i financiar-profesională/persoanelor care au re?edin?a sau cetă?enia în alt stat decât cel care a pronun?at hotărârea (România)

Cunoa?te?i faptul că pute?i solicita executarea hotărârii dvs. în statul-?ara în care ave?i re?edin?a/în statul-?ara în care desfă?ura?i activitatea lucrativă contractuală? (Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală)

da

nu

Pe ce cale a?i aflat de prevederile legale referitoare la transferul extern de dosar de proba?iune în statul-?ara în care ave?i re?edin?a/în statul-?ara în care desfă?ura?i activitatea lucrativă contractuală?

consilierul de proba?iune manager de cazul dvs.

avocat

alte surse (TV, net, presă, cuno?tin?e)

Inten?iona?i să opta?i pentru transferul dosarului dvs. de proba?iune în statul-?ara care vă oferă stabilitate locativă ?i material financiară?

Da

Nu

Dacă da, enumera?i cel pu?in un motiv care vă determină să ac?iona?i astfel:

Care sunt motivele care vă determină să nu alege?i să beneficia?i de prevederile Legii 302/2004, privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală?

Considera?i suficient promovată posibilitatea executării sanc?iunii în alt stat decât cel care a pronun?at hotărârea judecătorească?-op?ional

BIBLIOGRAFIE:

1. BOROI, Alexandru, RUSU Ioan, RUSU, Minodora-Ioana, Tratat de Cooperare judiciară interna?ională în materie penală, Editura C. H. Beck, Bucure?ti, 2016.

2. HESTER, Judith, KLACKL, Michael, ZAINEA, Mariana, Recunoașterea reciprocă în domeniul cooperării judiciare în materie penală: instrumente juridice și implementarealor: manual, Editura Euro Standard, 2010.

3. NĂSTASE, Adrian, POESCU, Dumitra, Drept internațional public, Casa de Editură și Presă ?ansa S.R.L., București, 1997.

4. POPESCU, Corneliu-Liviu, Protec?ia internațională a drepturilor omului, Editura All Beck, Bucure?ti, 2000.

Resurse juridice:

1. Codul Penal ?i Codul de procedură penală

2. Decizia cadru 2008/947/JAI privind măsurile de proba?iune ?i sanc?iunile alternative

3. Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară interna?ională în materie penală, cu modificările ?i completările ulterioare

4. Raportul Comisiei către Parlamentul European ?i Consiliu privind transpunerea de către statele membre a deciziilor cadru privind recunoa?terea în cazul hotărârilor judecătore?ti, Bruxelles, 05.02.2014

Resurse electronice

http://eurlex.europa.eu/legalcontent/EN/ALL/?uri=celex%3A52014DC0057

https://www.ejncrimjust.europa.eu/ejn/EJN_Library_StatusOfImpByCat.aspx?CategoryId=37

www.editurauniversuljuridic.ro

www.prouniversitaria.ro

http://www.qreferat.com/referate/drept/Recunoasterea-si-executarea-ho958.php

http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/CURTOAZIA-INTERNATIONALA32328.php

CUPRINS:

COOPERAREA JURIDICĂ INTERNA?IONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ ……..3

I.1. No?iunea, importan?a ?i necesitatea……………………………………………..3

I.2. Principiile generale ale cooperării judiciare în materie penală…………..4

I.3. Autorită?ile române centrale ?i competen?ele acestora referitoare la transmiterea ?i primirea cererilor………………………………………………………..7

RECUNOA?TEREA RECIPROCĂ ÎN CAZUL HOTĂRÂRILOR JUDECĂTORE?TI ?I A DECIZIILOR DE PROBA?IUNE ÎN VEDEREA SUPRAVEGHERII MĂSURILOR DE PROBA?IUNE…………………………….7

II.1. Reglementarea institu?iei la nivel european……………………………………7

II.2. Obiective, domeniu de aplicare ?i în?elesul unor termeni…………………9

II.3. Recunoa?terea hotărârilor judecătore?ti sau a deciziilor de proba?iune date de către instan?ele altor state membre UE, în scopul executării lor în România……………………………………………………………………………………….12

II.3.1. Condi?ii generale…………………………………………………………..12

II.3.2. Procedura de recunoaștere……………………………………………13

II.3.3. Rolul Serviciilor de Proba?iune în procedura recunoa?terii în România hotărârilor judecătore?ti sau a deciziilor de proba?iune date de către instan?ele altor state membre UE……………………………………………..16

II.3.4. JURISPRUDEN?Ă: Caz practic de recunoa?tere a unei hotărâri străine de instan?a română – hotărâre de recunoa?tere în România a unei sentințe emise în Ungaria………………………………………………………17

II.4. Recunoa?terea hotărârilor judecătore?ti sau a deciziilor de proba?iune date în România în scopul executării lor în alte state membre………………19

II.4.1.Condi?ii generale…………………………………………………………….19

II.4.2. Procedura de recunoaștere…………………………………………….20

II.4.3. Rolul Serviciilor de Proba?iune în procedura recunoa?terii

hotărârilor judecătore?ti sau a deciziilor de proba?iune date în

România în scopul executării lor în alte state membre………………………..23

II.4.4. JURISPRUDEN?Ă: caz practic de recunoa?tere a unei

hotărâri date în România în scopul executării ei în Spania ……………….23

II.5. Aspecte practice………………………………………………………………………26