Direcția Învățământ la Distanță și Frecvență Redusă [629227]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie și ȘtiințeleEducației
Direcția Învățământ la Distanță și Frecvență Redusă

Studii universitare de licență
Program de studii: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Prof. dr. Cornelia Dincă

Absolvent: [anonimizat]
2019

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie și ȘtiințeleEducației
Direcția Învățământ la Distanță și Frecvență Redusă

Studii universitare de licență
Program de studii: Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar

STIMULAREA INTERESULUI ELEVILOR
PENTRU CUNOAȘTEREA ȘI PROTEJAREA
MEDIULUI

Coordonator științific:
Prof. dr. Cornelia Dincă

Absolvent: [anonimizat]
2019

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………………………………….. .1
Capitolul I . CARACTERISTICILE DEZVOLTĂRII PSIHOFIZICE A ȘCOLARULUI ………………. 2
1.1Creșterea și dezvoltarea școlarului mic ………………………………. …………………………. ………… 2
1.2 Progresul psihic general al școlarului …………………………………. …………………………. …5
1.3 Dezvoltarea motricității și repere ale creșterii copilului ……………………………………. …8
1.4 Dezvoltarea socio -afectivă și adaptarea sa la școlaritate …………………………………… …9
Capitolul II .CONEXIUNI ÎNTRE DEZVOLTAREA ȘCOLARULUI ȘI EDUCAȚIAPENTRU MEDIUL
ÎNCONJURĂTOR …………………………………………………………………………………………. …………… 11
2.1Ce reprezintă Educația de mediu? Scopul educației ecologice ………………………….. …11
2.2Caracteristici și particularități. Necesitatea educației ecologice.. ……………………….. …15
2.2.1 Conștientizarea. Cunoștințe. Abilități/priceperi/deprinderi.Participare. Informare
științifică ………………………………………………………………………………… ……………….. 15
2.3Reflectarea obiectivelor educației ecologice în învățământul prim ar………………… ….20
2.3.1 Interacțiunea edcuației ecologice cu alte discipline de învățământ ………………………… 20
2.4 Indicatori metod ologici…………………………………………………………………………. ……..21
Capitolul III .STIMULAREA INTERESULUI PENTRU CUNOAȘTEREA, OCROTIREA ȘI
PROTEJAREA NATURII ÎN CADRUL DISCIPLINELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT ………… ……………. .23
3.1Educația ecologică în viziunea interdisciplinară ……………………. ………………………. ………. 23
3.2 Educația ecologică în cadrul ariei curriculare Om și societate… ……………………… …25
Capitolul IV. CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND EDUCAȚIA ECOLOGICĂ A ELEVILOR DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR …………………………………………………………………………………….. …27
4.1Obiectivele cercetării .Ipoteza de lucru ………………………………………………………. …..27
4.2Metodologia de cerc etare ……………………………………………………. …………………….. ..27
4.3Concluzii le cercertării………………………………………………………………. ……………….. .46
Concluzii ……… ………………………………………………………………………………. ……………………. 51
Bibliografie ……………………………………………………………………………………. …………………….. 53
Anexe…………………………………………………………………………………………….. …….. …………….. 55

1
INTROD UCERE

Educația pentru mediu sau e ducaț ia ecologică duce prin informare la creșterea rațiuni i
deja prezentă despre mediu la copii. Aceștia vor asimila cunoștințe despre încălzirea globală,
deșeuri le radioact ive, despăduriri, poluare, despre cum lucrează Pământul (toate medi ile de
viață) ,despre problemele create mediului de către om , dar și despre cum se poate realiza
prevenirea acestora. Educația ecologică este ac eeași în toată lumea , având ca obiective
principale conservarea mediului , dar și îmbunătățirea acestuia, preîn tâmpinarea problemelor de
mediu în perspectiva viitorului societății din care facem parte .
Creșterea conștientizării omului cu privire la acțiunil ecare afectează mediul, dar și
cunoașterea valorilor individuale ce duce la găsirea unor priceperi și atitudini ajută orice om.
Copiii trebuie să înțeleagă că fiecare individ este diferit , acționând în felul său la intensificarea
problemelor de mediu, dar și în ceea ce privește salvarea elementelor mediului înconjurător.
Ca și cadru didactic , consider că influența pro blemele de mediu asupra elevil or joacă
un rol important, prin inserarea procedeelor corespunzătoare în ac tivitatea de predare -învățare –
evaluare . Natura mediului se răsfrânge în mod nemijlocit în viețile elevilor și a tuturor
persoanelor ce îi înconjoară. Învățătorul îl sprijină pe elev să-și afle drepturile ca cetățean în
societate, le dăruiește forța de a simți că ceea ce realizează contează, le deslusește conexiunile
referitoare la sănătatea particulară, familială și a mediului înconjurător, clarificând astfel
legăturile dintre mediu ș i acțiunile sale.
Am ales ca temă ,,S timularea interesului elevilor pentru cunoaștere a și protejarea
mediului ’’ pentru lucrarea mea , deoarece sunt convinsă că un cadru didactic poate interveni în
formarea și dezvoltarea copiilor, asupra conduitei lor , făcându -i să transforme în bine parte din
mediul înconjurător.
Îmbinarea armonioasă a activităților desfășurate în natură cu activitatea de predare –
învățare -evaluare realizată în sala de clasă conduce la un cumul de cunoștințe mai bogat și
diversific at, dar și la consolidare a acelora asimilate anterior de către copiii participanți la
procesul instructiv -educativ, la formarea unui comportament corect în natură și în societate.

2
CAPITOLUL I.
CARACTERISTICILE DEZVOLTĂRII PSIHOFIZICE A ȘCOLARULUI

1.1. Creșterea ș i dezvoltarea școlarului mic

Despre copii se poate afirma cu multă responsabilitate că ei nu sunt niște adulți în
miniatură și nu pot fi tratați din această perspectivă. În comparație cu adulții, aceștia văd lumea
cu alți ochi, gândesc diferit, mai mult, ei își formează și își ghidează comportamentul conform
altor principii morale și etice. Așadar, orice cadrul didactic trebuie să înțeleagă modul în care
elevii gândesc și percep lucrurile la diferite vârste și care este nivelul lor de înțelegere. Însă
sunt anumiți copii care manifestă dificultăți în a -și reprezenta anumite concepte, indiferent de
câte ori le sunt explicate acestea. În procesul instructiv -educativ trebuie să ținem cont de
stadiile de dezvoltare socială și cognitivă a elevilor. De exemplu, un elev care are un nivel
peste medie din punct de vedere intelectual, din clasa a IV -a, chiar dacă aparent reușește să
învețe noțiuni legate de matematică, la nivel avansat, nu are capacitatea de a lucra cu „noțiuni
abstracte ca: diferențiale, integrale sau matrici”1.
De-a lungul timpului, umanitatea a trecut printr -o evoluție continuă, începând cu
copilăria și până la maturitate, iar copiii cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani gândesc în mare
măsură asemenea adulților. Totodată, copiilor le pot lipsi anumite elemente care nu au făcut
parte din experiența sau educația acestora. Deci, teoria dezvoltării continue este cunoscută ca o
perspectivă a progresului lin.
Teoriile emise după aceea au demonstrat faptul că dezvoltarea copiilor nu are o evoluție
continuă, c i acestea parcurg numeroase stadii de dezvoltare bine precizate. Fiecare etapă
urmează pe cea de dinaintea ei și o completează prin achiziții specifice și prin competențe. În
concluzie, nu trebuie să fie omise anumite etape, întrucât , la un moment dat, ace lași copil poate
să prezinte competențele specifice ale mai multor etape.
Teoriile stadiale sau cele ale discontinuității se referă la dezvoltarea pe etape. Cei mai
importanți reprezentanți ai aceste teorii au fost: Piaget, Kohlberg, Erikson. Fiecare dintr e
aceștia au manifestat interes pe diferite aspecte legate de dezvoltarea umană, însă toți conchid
prin a afirma faptul că există numeroase etape discrete ale dezvoltării umane.
Procesele de învățare și de maturizare sunt fundamentul e pentru dezvolt area cognitiv ă.
Maturizarea are la bază numeroase modificări, care sunt permanente și prin care o persoană

1Βеjat, M., 1971, Talent, inteligență, creativitate , București, Editura Științifică, p. 38.

3
trece , ca urmare a unei dezvoltări normale din punct de vedere biologic. Acesta este
determinată genetic și are loc fără să țină seamă de tipul de practici, experințe și interacțiuni ale
copilului cu mediul. Un exemplu în acest caz îl reprezintă sugarul mic, care plânge fără a avea
posibilitatea să -și însușească o asemenea reacție comportamentală.
Doar experiența dobândită în timp și învățarea socială nu pot fi suficiente pentru a
sprijini copilul să se adapteze cu ușurință la mediul în care se dezvoltă, de aceea se impune să
intervină, în egală măsură, și maturizarea psihică. Impactul pe care maturizarea îl are asupra
dezvoltării este mult mai expresiv la mic ii școlari, deoarece dezvoltarea psihică este mai
accelerată la aceștia.
Așa de exemplu, echipamentul neuronal și muscular îi pot permite copilului să
urmărească și să se concentreze mai bine asupra obiectelor, dar, în lipsa acestuia, copilul nu se
poate bucura de experiența pe care o poate avea cu obiectele aflate în mișcare. De asemenea,
copilul nu va reuși să numească obiectele din jur, dacă aparatul fonator nu este suficient de
dezvoltat pentru a emite sunete.
Maturizarea continuă și în adolescență și poate influența, cu precădere, acțiunile
sistemului nervos în general, arătând modul în care o persoană gândește, însă este imposibil de
demonstrat această premisă. Astfel, indiferent de calitatea actului educativ al profesorului,
acesta nu poate să -l dete rmine pe copil să realizeze diverse operații pentru care nu are
echipament biologic. De aceea, profesorii trebuie să posede numeroase cunoștințe cu privire la
gradul de maturizare al elevilor pentru a -și adapta metodele de predare -învășare la nivelul de
dezvoltare pe care îl are copilul.
Rezultatul procesului de învățare se referă la modificările comportamentului și ale
condițiilor datorate relației individ -mediu înconjurător. Învățarea este posibilă doar dacă exsită
interacțiuni permanente cu mediul. Cunoș tiințele pe care le avem sunt dobândite datorită
procesului de învățare; în consecință , mecanismele de achiziție și volumul acestora nu depind
de genetică.
Din punct de vedere educațional, este important să se facă diferențe între maturizare și
învățare, c u scopul de a permite profesorului să facă diferențe consistente între abilități și
comportamente, care sunt puternic legate de experiența de învățare.
Cunoașterea capacităților intelectuale ale elevilor de vârste diferite ne ajută să
proiectăm strategiile de predare și de comunicare. Trebuie să ne dăm seama de momentul în
care suntem nevoiți să accelerăm sau să reducem ritmul predării unor noțiuni: ”cu grad mai
redus/mai ridicat de abstractizare”2.

2Ibidem, p. 42

4
În timp, problema evoluției umane a fost obiectivul urmări t de psihologia dezvoltării.
Numeroase întrebări se referă cu precădere de însemnătatea dezvoltării individului, la zestrea
genetică, dar mai ales la experiența individului sau la mediul social și cultural. Aceste întrebări
au generat numeroase răspunsuri, dar și teorii referitoare la dezvoltarea umană. De o mare
importanță sunt: teoria cognitivă, teoria învățării, teoria umanistă și, nu în ultimul rând, teoria
psihanalitică.
Una dintre cele mai importante teorii este cea a lui J. Piaget, care a avut un mar e impact
asupra domeniului educației. Această teorie reprezintă un sprijin pentru cadrele didactice
implicate în procesul in structiv -educativ.
Teoria emisă de Piaget prezintă modul în care se dezvoltă gândirea, începând cu primii
ani de viață și până la ma turitate. În activitatea sa zilnică, profesorul interacționează cu elevi de
diferite vârste, care se află în anumite stadii de dezvoltare, de aceea multe schimbări se produc
foarte repede, fapt pentru care acesta trebuie să cunoască bine capacitățiile cogn itive ale
elevilor cu scopul ca actul său instructiv -educativ să fie eficientă.
În al doilea rând, teoria elaborată de Piaget atinge numeroase aspecte cu privire la
procesele cognitive, dintre care limbaj, memorie, imaginație etc. Mai mult, Piaget a fost
interesat de procesul educativ, de aceea lucrările și publicațiile care au apărut după scrierile
sale au relaționat cu teoria emisă de acesta.
O importanță deosebită o are natura stadială, dar și principiile de bază ale teoriei
piagetiene. După cum am prez entat, teoria lui Piaget este una stadială. Stadiul reprezintă etapă
de dezvoltare caracterizare prin câteva trăsături comune” 3.
 are mai multe etape care se succed;
 fiecare etapă are abilități cognitive care au fost obținute în etapele
anterioare.
Un exe mplu elocvent îl reprezintă elevii din învățământul liceal, care învață pe baza
unor instrucțiuni verbale, dar și prin sugestii de explorare a ambianței. Adolescenții se bazează
pe abilitățile dobândite anterior, doar atunci când acestea î i sprijină în dob ândirea unui plus de
cunoaștere. Comportamentul lor suferă, de obicei, schimbări de la o etapă la alta , prin
dobândirea unor abilități și prin modificările aduse celor anterioare.
Piaget descrie, astfel, modul în care se pot achiziționa informații noi, dar și modul în
care acestea pot afecta procesul de învățare și comportamentul elevilor.

3Ріagеt, J., 1952, The Origin of Intelligence in Children. New York: International University Press, Inc , p. 33.

5
 copilul își urmează drumul propriu legat de dezvoltările sale cognitive. De
aici, rezultă faptul că pot să apară diferențe între elevi în funcție de modul
în care sunt pa rcurse numeroasele etape ale dezvoltării.
Prin descoperirile remarcabile pe care le -a făcut, Piaget a reușit să găsească diferite
caracteristici principale referitoare la modul în care copiii gândesc la diferite vârste, descriind
etapele de dezvoltare ale acestora, dar și achizițiile pe care le fac în această perioadă. Cu alte
cuvinte, ne indică așteptările pe care trebuie să le avem de la un copil, însă nu mulți coincid
acestui tipar. Copiii care nu se încadrează în tiparul normal, de asemenea, pot crește și se pot
dezvolta armonios. Există și copii, însă procentul este destul de redus, a căror traseu
corespunde cu ruta descrisă.
Dacă este luată în considerare teoria emisă de Piaget referitoare la stadiile de dezvoltare
ale copilului, părinții și cadrele di dactice se vor îngrijora inutil. Ce se întâmplă cu un copil care
învață să citească mai repede, dar cu altul care învață să citească mai târziu? Aceste întrebări
primesc răspuns în teoria lui Piaget, dar o atentă lecturare a lucrărilor acestuia atestă fapt ul că
specificarea limitelor de vârstă este construită să detalieze evoluția copiilor, nu să le spună
acestora ce să facă în diferite stadii de dezvoltare.
Se pornește de la ideea că individul dezvoltat din punct de vedere intelectual se poate
integra cu u șurință în societate, dar și în diverse medii de viață. Inteligența devine „o
modalitate particulară de adaptare biologică”4, care ajută omul să interacționeze eficient cu
factorii mediului înconjurător.

1.2. Progresul psihic general al școlarului

Dezvoltarea instrumentelor gândirii care au rolul de a funcționa independent de
acțiunile fizice conduce în mod direct la trecerea de la gândirea preoperațională la cea concret
operațională. Copilul se află acum în stadiul numit concret operațional.5
Abili tățiile cognitive ale copilului sunt supuse unor numeroase schimbări pe toată
perioada cât acesta este elev. Conceptul de conservare din gândirea lui devine de înțeles pentru
el, datorită apariției conceptului de reversibilitate. Copilul aflat la vârsta șc olarității este capabil
să înțeleagă faptul că, dacă toarnă apa dintr -un vas mai scund în altul mai mare, cantitatea de
apă nu suferă nicio modificare, rămâne aceeași, doar recipientul este diferit. El poate deci să

4Ibidem, p. 34.
5Ріagеt, J., 1973, To Understand is to Invent: The Future of Education . New York: Grossman Publishers , p. 49.

6
refacă drumul în sens invers, așadar rea lizează că schimbarea unui aspect al obiectului nu
produce obligatoriu schimbarea tuturor aspectelor.
Copilul aflat în perioada preoperațională răspunde la aparențele observate, iar cel aflat
în perioada operațional ă concretă răspunde la realitatea inferen țială. Cel mai grăitor exemplu
ni-l oferă Flavell, care , într-un experiment , le-a arătat copiilor o mașină de jucărie de culoare
roșie, apoi a acoperit -o cu un strat transparent care o făcea să pară de culoare neagră și le -a
adresat întrebarea ”Ce culoare are mașina?”.6 La această întrebare, copii cu vârsta de 3 ani
răspundeau că este neagră, iar cei de 6 ani spuneau că este roșie. Ca o concluzie, Flavell a
demonstrat practic că preșcolarii nu erau capabili să suprapună reprezentarea peste percepție, ei
răspunzând la per cepția imediată.
Copiii realizează la această vârstă comparații atât între obiectele unei clase, dar și între
clase. Ei sunt capabili să aranjeze mental obiecte pe baza dimensiunilor (lungime, înălțime,
greutate) , atât în ordine crescătoare, cât și descres cător. Apare deci, în gândirea lor, operația de
tranzitivitate. Un copil preoperațional nu va înțelege, dacă i se spune că Matei este mai înalt
decât Traian și că Traian e mai înalt decât Andrei, că Matei e mai înalt decât Andrei. El nu
posedă încă gândire a reversibilă. Din acest motiv, lecțiile de matematică și științe trebuie
adaptate abilităților logice ale copiilor.
Odată cu avansarea în vârstă, copii i trec de la gândirea egocentrică la cea obiectivă. Vor
înțelege deci că oamenii diferiți percep în mod diferit producerea aceluiași eveniment. Toate
aceste modificări în gândirea copiilor nu survin în același timp. Ele se dezvoltă gradual, pe
perioada stadiului operațiilor concrete.
Copiii aflați în stadiul operațiilor concrete nu gândesc în același mod ca și adulții. Ei au
dificultăți în gândirea abstractă, fiind foarte atașați de realitatea imediată și pot realiza
următoarele operații:
a) Conservarea. Copiii își dau seama că dacă se schimbă un aspect al unui obiect
nu este obligatoriu să se schimbe și alte as pecte. Sub vârsta de 9 ani, copiii înțeleg
conservarea materiei (dacă rearanjăm obiectele, nu înseamnă că le schimbăm numărul sau
dacă tăiem o coală în doua jumătăți, suprafața ei este egală cu cea a coaleiînregi). După
vârsta de 9 ani, copiii sunt capabil i să înțeleagă conservarea greutății (dacă sfărâmăm un
bulgăre de pământ, greutatea pământului rezultat este egală cu greutatea bulgărului).

6Piaget, J., 1985, The Equilibration of Cognitive Structures. The Central Problems of Intellectual Development.
Chicago: University of Chicago Press, p. 46.

7
b) Clasificarea: inițial , copiii disting caracteristicile singulare, apoi pot lucra
similar cu două variabile apoi cu din ce în ce mai multe variabile. Copiii aflați la vârsta
școlarității își dezvoltă memoria, abilitatea de a reflecta asupra propriei gândiri, dar și
abilitatea de a învăța să învețe.
Teoria evidențiată de Piaget are multiple implicații în educație. Metode le de predare
care se pliază pe această teorie sunt învățarea prin descoperire și experimentul. În concepția lui,
sub atenta îndrumare a profesorului, copilul trebuie să descopere, să experimenteze, să caute
singur răspunsuri. Profesorul devine un ghid exp erimentat care îi permite elevului său să
greșească fără a -l sancționa îl învață modalități de a -și corecta greșelile făcute, nu prezintă
materiale pe care să le memoreze, ci ocazii care îi permit elevului să descopere cunoștințe noi.7
Dacă se aplică conce ptele lui Piaget, învățarea este activă și bazată pe creativitate.
Teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget evidențiază faptul că instruirea trebuie adaptată
nivelelor de dezvoltare a elevilor. De pildă, este absolut inutil să le predăm disciplina geograf ie
copiilor din clasa I, deoarece aceștia nu posedă noțiunile de bază referitoare la țară sau oraș. La
fel de nepotrivită ar fi și predarea algebrei la clasa a III -a, pe motiv că elevii nu posedă abilități
de operare cu noțiuni abstracte . Copiii aflați în grădinițe sau în clasele elementare de la școală,
pentru a lucra cu anumite concepte, trebuie puși în situația de a vizualiza exemple concrete.
Demonstrațiile concrete și reprezentările practice ale conceptelor stau la baza aplicării
în școală a teoriei lu i Piaget. Elevii fac experimente, învață prin descoperire și participă activ la
procesul instructiv -educativ.
În anul 1980, Joyce și Weil au stabilit o strategie de aplicare în instruire a conceptelor
ce se desprind din teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget. Această strategie generală este
structurată pe 3 faze:
 Faza 1 presupune să le prezentăm copiilor o situație ambiguă, dar care
să corespundă stadiului lor de dezvoltare din momentul prezentării.
 Faza 2 presupune ca profesorul să provoace elevii în găsirea
răspunsurilor susținute de o argumentație adecvată.
 Faza 3 presupune ca profesorul să observe relațiile care apar între
conceptele nou învățate și cele studiate anterior.
Concluzia la care au ajuns Joyce și Weil este aceea că dezvoltarea cognitivă nu este
automată ea este în strânsă legătură cu experiența fizică a elevilor și interacțiunile lor sociale.8
Experiențele parcurse de elevi determină în mod automat tipul schemelor și structurilor pe care

7Crіșan, M., 2008, Structuri Cognitive, Editura Polirom, Iași, p 52
8Joуcе șі Wеіl, 1980, The Affective and Cognitive Domains: Integration for Instruction and Research, New York,
p. 102.

8
le dezvoltă aceștia, iar profesorul este cel care influențează și controlează un mare număr al
acestor experiențe. Elevii vor fi capabili să dezvolte structuri cognitive elaborate, doar dacă
profesorul le prezintă experiențe divesificate.
Cunoștințele construite de către elevi într -un mod activ sunt nu do ar mai accesibile, ci
mai durabile. Piaget considera că elevii nu sunt recipiente goale, necesar a fi umplute cu
numeroase cunoștințe. Ei își construiesc în mod activ propriile cunoștințe, atribuie sens
mediului în care își duc viața și asimilează informaț iile oferite de profesor ca o completare a
experiențelor trăite.
Profesorii care sunt conștienți de importanța teoriei dezvoltării cognitive enunțate de
Piaget, care o acceptă și o aplică, sunt capabili să structureze materia predată în mod eficient și
să înțeleagă felul greșelilor pe care elevii le fac prin asimilarea ideilor noi la cunoștințele
anterioare.
Profesorul trebuie să reușească să determine elevul și să se concentreze pe motivația
internă, deoarece adevărata dezvoltare intelectuală este propria recompensă. Cunoștințele care
au fost prost înțelese sau organizate în mod defectuos influențează în mod negativ înțelegerea
unor noi cunoștințe în același domeniu. Atunci când profesorul prezintă elevilor informații,
trebuie să se asigure că cele vechi su nt bine asimilate, că materialul nou reprezintă atât o
provocare , cât și ceva suficient de familiar pentru a putea fi asimilate în mod adecvat.
Profesorul ar trebui să aprecieze punctul de vedere al elevului. Există posibilitatea ca elevul
care nu a înțele s să fi făcut acest lucru pentru că are un punct de vedere diferit și nu neapărat
pentru că nu deține cunoștințe anterioare pentru a înțelege pe deplin noile informații. Dacă
profesorul înțelege punctul de vedere al elevului și îl acceptă, poate să îl dete rmine pe acesta să
realizeze o înțelegere corectă.
Evaluările individuale al elevilor consumă mult din timpul unui profesor, dar îi sunt
necesare pentru a înțelege fiecare elev în parte . De exemplu, dacă profesorul de matematică
observă în urma evaluării i ndividuale că un elev are probleme la împărțire pentru că aplică în
mod eronat una dintre proceduri, el poate asista elevul în timp ce acesta rezolvă împărțiri. Cu
această ocazie, profesorul observă pași pe care elevul îi face, îi solicită argumentația fie cărui
pas și astfel identifică secvența exactă în care acesta greșește putând imediat să o corecteze.9
1.3. Dezvoltarea motricității și repere ale creșterii copilului
Factorii biologici și psihologici, cum ar fi maturizarea nervoasă, învățarea și tipul
experien ței acumulate sunt cei care influențează în mare măsură motricitatea la copii. Corpul

9Ibidem, p. 109.

9
copilului reprezintă un element indispensabil în dezvoltarea lui psihomotrică. La vârstele mici,
părintele este cel responsabil în a -l conștientiza cu privire la părțile componente ale corpului și
funcțiile acestora.
Dezvoltarea motorie a copilului se realizează din diverse posturi și urmând anumite
stadii: rostogolirea, patrupedia, ortostatismul și mersul.
Deprinderile de autoîngrijire pe care copilul le dobândește trepta t, în timp, sunt și ele
parte integrată a psihomotricității (hrănitul, îmbrăcatul, igiena corpului etc.).
Părinții au rolul cel mai important, deoarece ei trebuie să încurajeze copilul să se
dezvolte armonios în plan motric și să -l stimuleze continuu în ac hiziționarea cât mai rapid ă a
deprinderilor de auto îngrijire. Părinții au mari responsabilități, întrucât ei trebuie să acorde
simultan atenție curbei greutății și înălțimii copilului, dezvoltării dentiției, stării funcțiilor
digestive, fără a neglija evo luția motricități și intelectului acestuia10.
Prin activitatea motorie, copilul începe să devină autonom, își exprimă inițiativa,
creativitatea și ajunge să fie conștient de propria valoare. Reacțiile motorii automate sunt acte
fundamenate ale sistemului n ervos. Ele apar ca reacție la modificările mediului extern și au
valoare de adaptare la acesta.
1.4. Dezvoltarea socio -afectivă și adaptarea sa la școlaritate

Interacțiunile sociale au un rol foarte important și bine determinat în dezvoltarea
cognitivă a copilului. Ele sunt recunoscute și apreciate de Piaget, dar nu ocupă o poziție
centrală în teoria dezvoltării cognitive enunțate de el.
Experimentele efectuate au dovedit faptul că interacțiunile fizice dintre copii și adulți
au un rol major în dezvoltarea competențelor cognitive ale celor dintâi. Interacțiunile acestea,
dacă sunt repetate, determină copilul să devină conștient de aspectele diferite ale mediului în
care trăiește și astfel el are șansa de a se raporta în anumite moduri la el. Spre exemplu, u n
copil care se joacă frecvent cu vesela de bucătărie dezvoltă diferit unele capacități cognitive, în
comparație cu unul care se folosește în joaca lui de arc, săgeți, pistoale. Tipul de cunoștințe
acumulate de cei doi copii este, în mod evident, diferit.
Un rol major în dezvoltarea copilului îl are interacțiunea verbală dintre copii și adulți.
Din nou, părinții au cea mai mare influență și responsabilitate în aceste interacțiuni.
Numeroși psihologi sunt de părere că unele aspecte ale teoriei dezvoltării co gnitive a lui
Piaget sunt imprecise.Cu toate acestea, mai sus menționata teorie a influențat profund și
definitiv felul în care percepem gândirea copiilor și modul în care ne raportăm la aceasta.

10Drăgan, I., Petroman, P., Educația noastră cea de toate zilele, Editura EUROBIT, Timișoara, 1992, p. 32.

10
Cercetările care i -au urmat, au fost mult îmbunătățite de me todele experimentale și de cercetare
utilizate de Piaget pentru a -și confirma teoria.

11
CAPITOLUL II.
CONEXIUNI ÎNTRE DEZVOLTAREA ȘCOLARULUI ȘI EDUCAȚIA
PENTRU MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

2.1. Ce reprezintă educația de mediu? Scopul educației ecologice.
În anul 1866, un mare biolog german, Ernst Haeckel, a conceput termenul ecologie
pentru a numi o nouă materie biologică. Acesta caracteriza ecologia ca fiind o știință bazată pe
relația dintre organisme și mediul lor de viață. În lu crarea sa, care poartă numele de
GenerelleMorphologiederOrgannismen este evidențiat acest termen. Cuvântul ecologie
provine din limba greacă (oikos), însemnând locuință , gospodărie și logos – știință. Prin acest
sens se poate spune că ecologia ar fi științ a gospodăriei din natura vie, a felului cum
conviețuiesc plantele și animalele.11
Cu câțiva zeci de ani în urmă, au apărut lucrări ce se referă strict la problematica
educației ecologice. Astfel, între primele definiții care au apărut este cea scrisă de Sta pp și
colaboratorii săi. Ei credeau că educația ecologică are ca obiectiv formarea persoanelor.
În anul 1970, educația ecologică era definită ca fiind un proces de recunoaștere de
valori și concepte pentru dezvoltarea abilitățiilor și aptitudinilor în vede rea aprecierii relațiilor
dintre om, cultură și mediul biofizic de către participanții de la IUCN (Uniunea Internațională
Pentru Conservarea Naturii). Mai mult, educația ecologică a fost recunoscută global în anul
1975 de UNESCO (Organizația Națiunilor Un ite pentru Educație, Știință și Cultură) împreună
cu UNEP (Programul Națiunilor Unite Pentru Mediu).
Sensul educației relative la mediu se precizează în anul 1977 la Tbilisi în cadrul unei
Conferințe interguvernamentale în felul următor:
 Urmărirea creșteri i gradului de cunoștință și a simțului răspunzător a oamenilor față de
problemele mediului.
 Obținerea atitudinilor, cunoștințelor angajate în distincte acțiuni de protecție a mediului
înconjurător.
 Dobândirea unor materiale necesare pentru a acționa în vederea rezolvării și atenționării
unor noi probleme.
În timp, educația ecologic ă a primit mai multe sensuri precum: educație pentru protecția
mediului, eco -educație, educație de mediu, educație pentru dezvoltare durabilă.

11Cătrună, L, Să ocrotim mediul înconjurător , Edit ura Coresi, București, 2003, p.42.

12
Două noțiuni esențiale stau la ba za conceptului de educație ecologică: mediul natural,
calitatea și degradarea mediului.
Mediul natural este un principiu fundamental al ecologiei ca știință, fiind reprezentat
de ansamblul factorilor naturali aflați în conexiuni de interdependență și într -o stabilitate
relativă cu rol remarcabil în crearea condițiilor de viață. În mеdіul natural, dіѕtіngеm:
сοmрοnеntеfіzісе, naturalеѕauabіοtісе (еlеmеntеlеnеvіі): aеr, aрa, ѕοl, rеlіеf,
ѕubѕtratgеοlοgісеtс. șісοmрοnеntеlеbіοtісе (еlеmеntеlеvіі) rерrеzеnta tеdеοrganіѕmе,
сarеaрarѕubfοrmavеgеtațіеіșіanіmalеlοrdеріnzând atât dеfaсtοrііtеrеștrі, сâtșіdесеісοѕmісі,
сum ar fіradіațіaѕοlară.12
Calitatea mediului urmărește caracteristicile esențiale ale acestuia în legătură cu
calitatea condițiilor naturale, iar de gradarea mediului este precizată ca fiind asignarea
echilibrului ecologic și a calității vieții.
În timp, condițiile oferite de mediu au devenit tot mai precare, deoarece a fost distrus
echilibru ecologic, având ca urmări apariția numeroaselor reacții din partea ambianței asupra
umanității.
Maria Montessori (pedagog italian) ca adept convins al influenței mediului asupra
educației unui copil, era de părere că natura reprezintă un mijloc de bază în educația senzorială.
Educația pentru mediu presupune un set de acțiuni concrete care să se refere la
structurarea unei culturi ecologice adecvate a copilului în plină formare și dezvoltare. Aceasta
este bazată pe însușirea și deținerea unor cunoștințe temeinice, dar și pe interiorizarea de
atitudini și conduite res ponsabile față de mediul înconjurător. Vârsta preșcolarității este cea
mai adecvată pentru a putea sădi sămânța sentimente lor de atașament față de mediu, de
protejare și conservare a acestuia, fiind perioada propice de formare a unei personalități
capabil e să utilizeze resursele mediului ambiant la adevărata sa valoare și care îl va proteja
corespunzător, atât pe parcursul anilor de școală, cât și pe parcursul întregii vieții.
Până la un punct, natura, în totalitatea ei a reprezentat cadrul material al ev oluției
speciei umane. Însă,în momentul în care omul a intervenit depășindu -i capacitatea sa de suport
aceasta s -a ,,răzbunat ” prin formele -i specifice, precum: secetă sau inundații, coroziunea
versanților, diminuarea producției și productivității ecosiste melor sau dispariția acestora etc.
Astfel, este necesară o schimbare, întrucât în ultimul timp mediul se confruntă cu
diferite intervenții ale omului, cum ar fi: defrișările, poluarea, dezvoltarea industrială etc.
Apariția documentelor Carta de la Belgrad (1976) și Declarația de la Tbilisi (1977),
reprezintă un semnal de alarmă referitor la schimbările care s -au produs în mediul înconjurător,

12Ibidem, p. 44.

13
având ca scop educarea și mobilizarea populației pentru a acționa la nivel personal, dar și
colectiv în vederea rezo lvării problemelor mediului.
La început, problemele de mediu i -au preocupat, cu precădere, pe savanți, pe liderii
diferitelor sectoare, dar și pe oamenii politici, însă, mai târziu aceste probleme au devenit o
preocupare și pentru omul de rând. Unul dintre documentele internaționale cu privire la aceste
probleme a fost Convenția privind Diversitatea Biologică, act semnat în anul 1992 la Rio de
Janeiro. În acest document, cele mai importante puncte sunt articolele 12 și 13, care specifică
dorința de educare și conștientizare a populației referitor la măsurile care trebuie adoptate
pentru a conserva diversitatea biologică.
Vechile probleme ale mediului reclamă din ce în ce mai mult demersul responsabil al
umanității în rezolvarea lor. Societatea a evoluat, iar membrii care o compun se pot caracteriza
ca fiind oameni documentați, culți, care trebuie să -și focalizeze atenția pentru a proteja mediul.
Privită din punct de vedere ecologic, lumеaaрarе într -un anѕambludеіntеrdереndеntă,
рlanеtafііnd, dеfaрt, un ѕіmрlu vеhісulѕрațіal în сarерaѕagеrііtrеbuіеѕăîmрărtășеaѕсă în
еgalămăѕurăbunurіlеnaturіі, dar șіgrіjaреntrugοѕрοdărіrеarațіοnală a aсеѕtοra13.
Într-o comunitate în care tehnologia și industria au luat o amploare considerabilă,
fiecare locuitor al planetei, indif erent de etate, trebuie să își însușească elementele unei educați
ecologice pentru a stopa avalanșa factorilor nocivi printre care: rezolvarea problemelor legate
de resturile menajere și a problemelor cu privire la iradierea profesională. Oamenii trebuie s ă
păstreze un mediu sănătos pentru a avea o viață sănătoasă.
Populația trebuie sa aibă în vedere nevoia de o conștiință globală de valorificare a unui
nou umanism, în care să primeze valorile culturale, morale , dar și revoluțiile științei și tehncii.
Așadar, un rol deosebit îl are conștiința ecologică, care ajută la constituirea unei culturi
ecologice a personalității umane.
Cultura ecologică se bazează pe dorința omului de a proteja ambianța, întrucât acesta
trebuie să conștientizeze câtă importanță au încercările de a proteja natura, de a anticipa
fenomenele care au loc în natură și de a folosi într -un mod echilibrat resursele naturale.
Conștiința ecologică este acea parte a conștiinței umane îndrumată către lu mea biosului.
Între cultura ecologică și conștiința ecologică există o conexiune apropiată de
interdependență ce nu poate fi dezbinată. Cultura ecologic ă constituie baza conștiinței
ecologice a individului .Fοrmarеașіdеzvοltarеaсulturііесοlοgісе, ѕерοatеrеa lіzaсuѕuссеѕnumaі
într-o ѕοсіеtatеесοlοgісă,

13Ibidem, p. 49.

14
сarеarесaοbіесtіvѕauѕсοрfіnalοрtіmіzarеașіarmοnіzarеaіntеraсțіunіlοrdіntrеЅοсіеtatе, Οm,
Νatura.14
Pentru ca umanitatea să -și formeze această conștiință ecologică , trebuie să acorde
perioade lungi de timp în car e aceștia să se educe sau să -și schimbe modul de a gândi. Ceea ce
primează este voința fiecăruia, dorința de cunoaștere, de colaborare și de autoperfecțiune.
Educația ecologică reprezintă temelia conduitei ecologice. Comportamentul sau
conduita ecologică r eflectă conștiința de care trebuie să dispună fiecare ființă umană, formată
prin educație, care determină omul să manifeste atitudini etice față de tot ceea ce -l înconjoară.
Atunci când discutăm despre societatea contemporană, nu putem să vorbim despre o
armonie între aceasta și natură, însă trebuie să se impună construirea unei atitudini inteligente
fața de condițiile naturale ale vieții.
Cele patru nivele în care acționează educația ecologică sunt:
1.Cunoașterea reprezintă totalitatea cunoștințelor referit oare la acțiunile din lumea vie și
legăturile omului cu mediul;
2.Priceperile/Deprinderile se formează cu ajutorul cunoștințelor dobândite pe parcursul școlii;
3.Sentimentele depind de emoțiile trăite, ca urmare a conștientizării și confruntării cu viața d e
zi cu zi;
4.Comportamentul se poate educa prin activități dedicate conservării și protecției mediului.
Instruirea și educația sunt acțiuni care pun omul în postura de a respecta valorile naturii și ale
peisajului.Omul care nu are acces la educație ecolo gică nu este capabil să -și cunoască propriul
organism și nu își asumă responsabilități față de viața prezentă și viitoare.
Μοdеlulсοmрοrtamеntuluіrеѕрοnѕabіl față dеmеdіulînсοn ϳurătοr . Aсеѕtmοdеl
inserează o serie de varіabіlе, al cărui comportament este l egat în mod rеѕрοnѕabіl față
dеmеdіu: сunοaștеrеaрrοblеmеlοr, сunοaștеrеamοduluіdеaсțіunе, ѕtratеgііlе, atіtudіnеa,
rеѕрοnѕabіlіtatеaреrѕοnală15.
Educația ecologică poate fi definită ca o educație pentru responsabilitatea globală,
întrucât poate să ajute umanitatea în achiziționarea unor profunde înțelegeri referitoare la
problemele legate d e mediul pe care le întâmpinăm.

14Ibidem, p. 51.
15Ibidem, p. 55.

15
2.2.Caracteristici și particularități. Necesitatea educației ecologice

2.2.1.Conștientizarea. Cunoștințe. Abilități/priceperi/deprinderi.
Participare. Informare științifică
Intensificarea unor noi tipuri de conținuturi s-a produs în urma unor răspunsuri
specifice în plan educațional și se constituite pe baza examinării problematicii
contemporane.Prin urmare , ,,educația ecologică apare ca o soluție socială propusă în condițiile
multiplicării efectelor negative ale industrializării, concretizate în fenomenul poluării mediului
ambiant’’16
Educația ecologică este imperios necesară pentru societatea zilelor noastre, crescând
contribuțiași rolul pe care sistemul educațional îl are asupra mediului, astfel împrospătând
relația omului cu natura.
În anul 1982 , UNESCO introducea în școală un document care se intitula Probleme
mondiale în școală și propunea următoarele teme :
 Mediul
 Libertățile fundamentale ale omului și drepturile acestuia
 Mările și adâncurile ei etc.
Una dintre primele măsuri implementate a fost introducerea educației ecologice la
nivel pedagogic în societatea din zilele noastre .
În societatea contempor ană,ideea unor ,,noi educații ” face referire la conținuturile
generale , atestând caracteristicile acestora având în vedere modificările pe plan politic ,
cultural, religios, economic etc.
Educația este o componentă deosebit de importantă a vieții, confirma tă prin
dezvoltarea activităților cu finalitate și un element de bază care determină continuitatea
civilizațieiși culturii. Efectele educației au un rezultat ridicat în ceea ce privește schimbările
inovative și reformele din sistemul educațional care a ccelerează progresul întregii
umanități. Fiind o componentă de bază a societății , sistemul educațional trebuie să țină
pasul cu provocările tot mai complexe pe care pre zentul și viitorul le oferă, realizând
transformarea conștiințeișiresponsabilității uman e.
Educația reprezintă totalitatea acțiunilor care au ca scop modelarea ființei umane,
din toate punctele de vedere.

16Drăgan, I., Petroman , P., Educația noastră cea de toate zilele , Editura EUROBIT, Timiș oara, 1992, p. 51.

16
În anul 2002 , UNESCO atestă că: ”Εduсațіa la tοatеnіvеlurіlеșі în
tοatеfοrmеlеѕalеrерrеzіntă ο unеaltăvіtalăреntruabοrdarеatuturοrрrοblеmеl οrglοbalе”17.
Teoriile cu privire la lumeanaturală, excluzândvalorile sunt evidențiate de procesul
educational. Astfel, prudența, decențasauînțelepciunea nu prezintă o garanțieaeducației,
deoareceaceastatrebuiefacutăîn mod specific. În Grecia antică, educația (paideia) era
abordată de anumițiautori din perspectivăecologică. Înconformitate cu acestea,
insușireacunostințelordintr -un domeniu distinct estedoarînceputul,
educațiaavândcaractercontinuu de transformareșiformare, avândscopprincipial, din punct
de vederefilozoficșireligios, identificareasineluiînconcordanță cu societateașiuniversul.
Evoluțiamodelelorculturale ale societățiireflect ădezvoltareaacestoraregăsindvalori la
niveluleducației. Funcția de formare șidezvoltarecontinuă a personalitățiiumanees tevizată de
acestea. Educația de o importanțădeosebităconstândînexperiențăsocială,
pentrudeprindereaabilitățiilorșicapacitățiilor utile șinecsearepentruintegrareaînsocietate.
Pentruintroducereaîncurriculumulșcolar a “noiloreducații”,
estenecesarefectuareau nui model pedagogic de educațieecologică . Modelul pedagogic
esteconstituitprinreferirea educațieiecologice la urmatoareleaspectegenerale ale acesteia:
conținuturileșimetodele de realizare, obiectivele, principiileșimetodologia.
Persoanele care pot rezolvaaspectele negative legate de mediu sunt acealea care pot
avea o viziune de ansambluasupraintereselorumane. Această capacitate nu va fi întîlnită la
multepersoane, dacă nu vor fi implementateprograme de educațieecologică concise,
coerenteșiadaptate conform vîrsteispecifice, precum șinivelurilor de pregătire.
Educațiaecologicătrebuieinseratăînprogramașcolară de la
nivelulpreșcolarpentruaavea o eficiențăsporită. Sistemuleducaționalreprezintă un
cadrupropicepentrudezvoltareainstructiv -educativăaelevilor.
Princalitateașiimplicareaprofesoriloresteimpactatăformareaelevilorși a parințilorο,
efecteleeducațieiprimite, urm ândsă se reflecteasupracompasiuniifață de mediulînconjurător.
Activitateaprotejăriimediuluiînconjurătorreprezintă o activi tatesocială,
școalatrebuiesăfacăaceastăactivitate cu întreagapopulațieșcolară, astfelreflectându -se
înviitor. Școala nu presupunedoarînvățareanaturiiprinadmirațileșifrumusețileei, ci
șidezvoltareașiconservareamediului, deprinderișiconvingeri de apărare,
dezvoltareșiconservare a mediuluiînconjurător.
Un rol important în informare și formarea conștiinței ecologice îl au educatorii,
învățătorii, profesorii de geografie fizică, chimie și mai ales cei de biologie. În vederea

17Ibidem, p. 55.

17
creșterii bunăstării omului , se doreș te dezvoltarea unui învățământ modern prin
introducerea educației ecologice încă din primii ani de școală ai omului care să constituie
baza înțelegeriiimportanței deosebite a mediului înconjurător.
„Rеalіzarеaunuіînvățământmοdеrnînaсеaѕtădіrесțіеѕеbazеază реmеtοdеaсtіvеdеіnѕtr
uіrеș іеduсarе, реfοrmarеaabіlіtațіlοrрraсtісе, реrеalіzarеadеaсtіvіtățірraсtіс -aрlісatіvе”18.
De câțiva ani încoace ,specialiștii au formulat strategii de introducere în școală a noilor
educații , cu amănunțire la educația ecologică.
Educ ația pentru protecția mediului începe concomitent cu învățământulpreșcolarși cel
preuniversitar.Educația ecologică este introdusă în învățământulpreșcolar prin programa
Activități complementare șieducație ecologică ,iar în cel primar prin materiile Om și
societate ,Consiliere șiorientare sau Științele naturii.
Educația ecologică și cea pentru sănătate este reprezentată de treapta primară de
învățămât fiind o verigă de bază.
În învățământul gimnazial, se implementează educația ecologică prin cadrul materiilor :
geografie, biologie, chimie, educație civică. Dar și în orele de dirigenție, circa 3 -4 ore pe an.
Educația ecologică este practicată și în teren. Multe școli din lume folosesc sistemul
’’learning by doing’’ – învațăpracticând. Activitățiile de acest gen au anumiteavantaje din
punct de vedere al specialiștilor.
În România, educația ecologică este la început, în mare parte realizările sunt datorate
profesorilor și persoanelor ce organizează diferite activitățiextrașcolare, sectorului
nonguvernamental, a pe rsonalului grădinilor botanice sau a muzeelor de științe naturale.
Introducerea educației ecologice în învățământul gimnazial se poate face prin diferite
modalități:
 introducerea ca „o disciplină nouă” a educației ecologice , având un caracter
interdiscipli nar, oferind o amplă imagine de ansamblu a problemelor legate de
mediu l înconjurător , chiar dacă asta ar presupune încărcarea programei școlare;
 Introducerea de subiecte specifice educației ecologice în cadrul disciplinelor
deja existente: geografie , chim ie, biologie, fizică etc.;
 Participarea la cursuri șiactivitățile de mediu; prin intermediul acestora . elevii se
vor confrunta direct cu probleme specifice mediului și vor căuta soluții;
 Atașarea la disciplinele actuale și/sau la orele de dirigenție a modu lelor
educaționale noi;

18Ibidem, p. 57.

18
 Zile dedicate mediului, introducerea unor materiale educaționale din domeniul
ecologic cu prilejul sărbătoririi unor evenimente specifice: Luna Pădurii (15.03 –
15.04), Ziua Mondială a Apei (22.03), Ziua Mondială a Meteorologiei (23.0 3),
Ziua Planetei Pământ (22.04), Ziua Internațională a Biodiversității (22.05), Ziua
Mondială a Mediului (05.06);
 Întruniri după orele de curs, dezbateri legate de problemele de mediu, activități
comunitare etc;
 Activități educaționale extrașcolare: excursii, vizite, drumeții, activități
ecologice în aer liber, campanii educative;
Fοrmеlеdеrеalіzarеѕuntdіvеrѕіfісatе: οbѕеrvațіі, ехреrіmеntе, рοvеѕtіrіștііnțіfісе,
dеѕеnе, aсtіvіtățірraсtісе, рlіmbărі, drumеțіі, ехсurѕіі, vіzіοnărіdеdіaрοzіtіvе,
ϳοсurі dеmіșсarе,οrіеntărіturіѕtісе, labіrіnturіесοlοgісе, сοlесțіі, ехрοzіțіі, ѕресtaсοlе,
vіzіοnărіdееmіѕіunі ТV, ехреdіțіі, tabеrе, ѕсеnеtеесοlοgісе, сοnсurѕurі.19
De la cea mai fragedă vârstă pot fi achiziționate primele concepte referitoare la natură,
dar și primele noțiuni referitoare la locurile cele mai apropiate copilului (casă, școală, drumul
între casă șișcoală). La această vârstă este foarte importantă ieșirea în natură, pentru a face
cunoștință cu elemente ale mediului înconjurător, a le putea defini ș i descrie.
Termenul educație ecologică este tot mai cunoscut, făcând parte din viața de zi cu zi și
nu ca un domeniu distinct. Chiar dacă au fost progrese în multe domenii, încă nici unul dintre
acestea nu s -a ridicat la nivelul a cărei necesitate a fost expusă de Aldo Leopold în urmă cu
jumătate de secol.
În programa școlară, lumea a fost structurată în diferite părți, sub numele de discipline
și subdiscipline, independente de celelalte discipline.După 12 -20 de ani de educație, am
observat că simțul larg integrat lipsește la mulți dintre absolvenți. Spre exemplu, este o
obișnuință în a nu implementa educația ecologică în formarea economiștilor. De aceea, se
înțelege de ce organizațiile național economice nu investesc în ecologie și măsuri care
trebuiesc l uate în acest sens. Un alt exemplu îl constituie transmiterea unei idei greșite prin
predarea economiei fără a se folosi legile termodinamicii.20
Formarea conștiinței și a unei conduite ecologice este un proces continuu luând naștere
în familie,continuân d în școală, prefecționându -se în universitate și în celelalte forme de
învățământ prin educația relativă la mediu. Prin urmare, în copilărie se creează temelia
educației ecologice . De aceea, se știe că este foarte important ca procesul de educație și
instruire ecologică să fie initiat cât mai devreme pentru a spori șansele ca noile generații să fie

19Ibidem, p. 67.
20Ibidem, p. 71.

19
îndreptate către un mediu de viața cât mai sănătos și să își creeze abilități pentru a proteja
natura.
Omul trebuie să conștientizeze faptul că distrugerea med iului înconjurător vacon duce la
autodistrugerea sa. Acesta este motivul pentru care copiii și tinerii ar trebui să fie instruiți
pentru a avea compasiunea față de mediu, a folosi resursele într -un mod cât mai eficient, a da
dovadă de responsabilitate în ce ea ce privește reciclarea deșeurilor. Lipsa cunoștințelor legate
de ecologie dă naștere unui comportament iresponsabil dăunând în mod direct , atât in prezent ,
cât și în viitor.21
Educația ecologică îi ajută pe elevi să -și dea seama despre propria perspectiv ă legată de
mediul înconjurător și cum se pot implica în rezolvarea problemelor, prin sporirea și
informarea acestora, îmbogățindu -și cunoștințele despre mediu. Cea mai importantă parte a
educației ecologice este partea aplicativă ca de exemplu: deprinderi le necesare pentru a planta
un copac, găsirea unor surse de energie alternativă, diminuarea consumului de resurse obținând
efecte negative minime și alte activități care scot în evidență trăsăturile caracteristice unei
persoane responsabile.
La nivel pedag ogic, efectele abordării globale a mediului sunt importante .
În continuare, ecologia proiect ării pedagogice se bazează pe împletirea inițiativei
tematice cu cea deschisă către primirea de noi informații.
Finalităț ile educației ecologice sunt:
 Responsabi lizarea față de natură, conștientizarea implicațiilor și dezvoltarea solidarității
pentru conservarea și ameliorarea mediului înconjurător;
 Capacitatea de a găsi soluții practice care să prevină și să combată problemele legate de
relația dintre om si mediu , prin soluții concrete;
 Educarea cetățenilor, atât în prezent cât și în viitor, pentru a impacta deciziile din plan
economic, politic si social legate de mediu.
Aspectele de care trebuie să ținem seama pentru a atinge finalitățile educației se referă
la rezolvarea problemelor mediului înconjurător care amenință lumea și, ca urmare, a fost
înființată educația ecologică.

21Ibidem, p. 82.

20
2.3. Reflectarea obiectivelor educației e cologice în învățământul primar
2.3.1 . Interacțiunea edcuației ecologice cu alte discipline de învățământ
Educația ecologică se poate realiza prin intermediul activităților desfășurate la nivelul
mai multor discipline de studiu: geografie, chimie, bioligie, fizică, matematică, cultură civică
etc. prin tratarea interdisciplinară sau cu ocazia desfășurării de activități extrașcolare – vizite,
excursi i etc.
În figura de mai jos (fig. 1) este redată interacțiunea educației ecologice cu alte discipline
de învățământ:

Figura 1. Relația de interdisciplinaritate a educației ecologice

Biologia este de departe disciplina la nivelul căreia educația ecologică se poate afirma
ca un domeniu educativ important pentru om. Ca și disciplină de învățământ, biologia oferă
educației ecologice toate informațiile științifice de care aceasta are n evoie. În urma orelor de
biologie, elevii pot să devină conștienți de problemele grave cu care se confruntă în prezent

21
mediul înconjurător din cauza acțiunii omului și pot să își formeze sau să adopte un
comportament ecologic responsabil pentru viitor .22
Există o puternică legătură între realizarea obiectivelor specifice ale disciplinei biologie
cu celelalte domenii educaționale, care se studiază în aria curriculară OM ȘI SOCIETATE.
Orele de biologie sunt astfel un mare prilej ca elevii să devină buni cetățeni, oameni
responsabili care apără atât sănătatea proprie, cât și sănătatea mediului lui înconjurător.23
Pentru a obține rezultatele dorite, profesorul de biologie trebuie să iasă din tradițional și
să adopte metode, mult mai accesibile și plăcute e levilor. În cadrul excursiilor tematice ,
accentul nu se va mai pune pe aspectul intelectual, ci și pe cel funcțional și operațional al
învățământului, ocazie cu care elevii își formează conștiința ecologică. Cu prilejul unor
excursii pot fi încurajate dezbaterile, munca în echipă și luarea de decizii pentru alcătuirea de
proiecte.
În cadrul orelor de biologie , este posibilă integrarea educației ecologice prin strategi i
didactice în locul predominant îl ocupă investigația, experimentul, studiul de caz, instruirea
asistată pe calculator și documentarea individuală. Cele mai indicate metode sunt cele de
învățare creativă, afectiv -participativă a elevilor.
Profesorul de biologie nu trebuie să piardă nici o ocazie în care să introducă o latură a
educaț iei ecologice . Legătura dintre cele două (biologie/educația ecologică) se poate evidenția
în oricare dintre etapele lecției, în funcție de conținutul și intervalul de timp alocat acesteia.
Cuvântul cheie este ,,implicarea ’’; un profesor implicat va reuși să trezească în elevii
săi dorința de implicare: implicare prin dezbateri printr -o argumentație adecvată, implicare în
luarea de decizii și găsirea de soluții pentru con servarea mediului înconjurător.
2.4.Indicatori metodologici
Deși disciplina ,,Ecologie’ ’ este introdusă abia în clasa a VIII -a sau opțional în clasele
V-VII, în timpul orelor de biologie, profesorul poate să transmită elevilor noțiuni de ecologie.
Spre exemplu, prin studiul biologiei plantelor, elevii află și devin conștienți de faptul că
plantele sunt cele care fac posibilă existența celorlalte organisme vii și implicit a vieții pe
Terra. Ei descoperă astfel că, din cauza poluării, distrugerii habitatelor și exploatării
comerciale, multe plante au ajuns să fie pe cale de dispariție: floarea -cucului, migdalul pitic,
roua cerului, ochii broaștei, dedițeii galbeni, narcisa, bulbucii de munte, brândușa, smârdarul,
crucea voinicului, laricea, papucul doamnei, iarba dragostei etc.

22Iacob , A., (coord.), Educație ecologică și protecție a mediului, Ghid metodic pentru cadrele didactice din
învățământul primar , M.E.C.T. , 2007, p. 87.
23Ibidem, p. 87.

22
Din cauza folosirii excesive a fertilizanților sintetici pe pajiști se găsesc din ce în ce mai
rar: stupitul -cucului, jaleșul de câmp, laleaua pestriță, mușcatu -dracului, floarea -cucului,
crețușca etc.
Tot în cadrul orelor de biologie, elevii pot identifica soluții eficiente pentru păstrarea
echilibrului natural, sunt capa bili să prezinte modalități de asigurare a condițiilor optime
creșterii și dezvoltării plantelor .24
Se pot realiza diverse paralele între materia obligatorie predată la ora de biologie și
acțiunile de ecologie. Astfel, când profesorul le vorbește elevilor despre țesuturile vegetale
poate face trimitere la măsurile ce se pot lua pentru păstrarea integrității plantelor, când
studiază țesutul de creștere (identificarea inelelor de creștere anuale la plantele lemnoase) se
pot înțelege foarte bine efectele negat ive ale tăierilor masive de arbori, iar când învață despre
țesutul de apărare , activitatea poate fi canalizată spre identificarea de soluții practice de
protecție a pădurilor.
La studiul germinației plantelor, când elevii fac experimente practice obligator ii, se pot
realiza și experimente de germinație opționale pe diferite straturi umezite cu soluții antibiotice
sau pesticide pentru a evidenția pericolul prezentat de poluare asupra creșterii și dezvoltării
plantelor.
La studiul capitolului Principale grup e de plante se pot discuta în detaliu problemele
referitoare la importanța și rolul plantelor din punct de vedere ecologic. Elevii vor afla cu
această ocazie faptul că unele plante sunt adevărați bioindicatori ai poluării mediului: algele
sunt relevante pen tru cantitățile mari de nitrați, lucerna indică cantități mari de dioxid de sulf,
iar porumbul arată prezența metalelor grele.
Abordarea ecologică a tematicii programei de biologie își propune:25
 remarcarea trebuinței plantelor în viața omului și în natură;
 menționarea modului de îndreptare a dezechilibrului ecologic cauzat de om;
 remarcarea numeroaselor surse de poluare, dar și a consecințelor acestora asupra
mediului;
 punerea în practica a cunoștințelor botanice în vederea unei atitudini răspunză toare față
de natură;
 găsirea unor soluții credibile pentru protejarea și ocrotirea mediului botanic .
Lecția Algele verzi reprezintă un prilej minunat pentru profesorul de biologie de a arăta
elevilor urmările nefaste ale poluării apei asupra florei și faunei acvatice.

24Ibidem, p. 98
25Rotaru , E., Surdu , I., A lbu, A., Cunoaș terea mediului , București, Editura All , 2004, p. 52.

23

CAPITOLUL III.
STIMULAREA INTERESULUI PENTRU CUNOAȘTEREA,
OCROTIREA ȘI PROTEJAREA NATURII ÎN CADRUL
DISCIPLINELOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT

3.1.Educația ecologică în viziunea interdisciplinară
Mediul înconjurător reprezintă totalitatea condițiilor de viață ale oamenilor , precum și
cadrul natural. Resursele: apa, aerul și pământul (solul), dar și materialele neprelucrate, sunt
cele care stabilesc și determină calitatea vieții.
Educația pentru mediu, ca parte a noilor educații, a început s ă fie tot mai bine
evidențiată. Pentru a gestiona mai bine resursele Terrei sunt necesare cunoștințe adecvate,
deprinderi bine formate, motivații.
O dată cu Conferința asupra Mediului de la Stockholm din 1972, omenirea devine
conștientă de faptul că proble mele mediului sunt în concordanță cu procesele economice. Cu
această ocazie se vorbește pentru prima dată despre conceptul de ,,dezvoltare durabilă’’. Acest
concept definește procesul care asigură dezvoltarea economică, fără a distruge sau epuiza
resursele . Turismul, este acea ramură a economiei care contribuie la îmbunătățirea calității
mediului și în egală măsură asigură ,,dezvoltarea durabilă’’.
Mediul înconjurător influențează cererea turistică. Componentele sale – climă, relief,
vegetație, fauna, rezervații, hidrografie sunt cele care determină în mod activ fluxul de turiști.
Nu în ultimul rând, fluxul de turiști este mare în zonele cu bogate vestigii etnografice și
folclorice și în zonele bine dezvoltate din punct de vedere tehnico -științific.
Calamitățile naturale – inundații, furtuni, uragane, tornade, incendii de pădure sau
vegetație sunt devastatoare în zonele asupra cărora se abat. Ele apar în acele zone în care
oamenii trăiesc într -un real conflict cu mediul înconjurător. Bineînțeles că turiș tii se vor gândi
de două ori înainte de a opta pentru astfel de destinații, ei alergând unele care să le ofere
siguranță și liniște.
În zonele unde au loc frecvent astfel de calamități, uneori singura soluție este
relocalizarea. Locuitorii acelor meleaguri sunt mutați în alte zone mai sigure, practicându -se
fuga din calea amenințărilor naturii. Un lucru e cert: este imperios necesară adoptarea unor
măsuri care să reducă pierderile în viitor26.

26Rotaru , E., Surdu , I., A lbu, A., Cunoașterea mediului , București, Editura All , 2004, p.62

24
Un efect negativ al relocalizării unor comunități îl reprezintă eliminarea acelor zone din
circuitul turistic mondial. Anul 2002 a fost unul nefast pentru întreaga planetă. În Europa s -au
înregistrat calamități naturale, în SUA s -au înregistrat atacuri teroriste, iar clima rece din țările
nordice a fost înlocuită de te mperaturi care au bătut recurdurile înregistrate din anul 1860 până
în prezent.
Acțiuni de protecție și conservare a mediului
Protecția și conservarea mediului este o activitate complexă care presupune conlucrarea
specialiștilor din multe și variate domen ii. Această activitate poate da rezultatele scontate doar
dacă există un suport legislativ adecvat și o educație cetățenească eficientă și susținută.
Indiferent care este modul în care abordăm educația pentru mediu, este necesar să
avem în vedere respectar ea următoarelor princi pii de bază:
 interrelația componentelor mediului;
 răspunderea și responsabilitatea;
 conștientizareaimportanțeieducației pentru mediu;
 durabilitatea mediului.
Conceptul de ,,dezvoltare durabilă ’’ trebuie să fie introdus în educația copilului
începând cu grădinița și să contin uela școală. De cele mai multe ori , trebuie format mai întâi
părintele, deoarece el este primul model pe care copilul îl copiază și urmează. Dacă părintele
respectă mediul înco njurător, copilul va proceda la fel. Conservarea resurselor naturale și
antropice, creșterea nivelului de trai al comunităților locale, conștientizarea ideii de conservare
a mediului și implicarea activă a mass -mediei sunt unele dintre cele mai importante acțiuni de
protecție și conservare a mediului.
Datorită faptului că turistul actual este preocupat de protejarea mediului, organizatorii
de vacanțe trebuie să colaboreze cu guvernele pentru a practica un management corespunzător
al mediului înconjurător.
Referitor la potențialul turistic al României acțiunile, acțiunile de protecție și
conservare a mediului înconjurător:
 explorarea rațională a resurselor turistice;
 amenajarea și organizarea corespunzătoare a traseelor și obiectivelor turistice;
 organizarea adecvată a zonelor montane;
 explorarea turistică rațională a parcurilor naționale și rezervațiilor naturale;
 înnoirea bazei tehnic -o materiale a turismului;
 acțiuni de educație cetățenească.

25

3.2. Educația ecologică în cadrul ariei curriculare Om și societate

Conform lui Hungerford, Volk, Ramsey, 1994, scopul educației în privința mediului
este ,,de a -i ajuta pe cei care învață să dobândească cunoștințe legate de mediu, să -și formeze
priceperi, să devină ființe umane dedicate care sunt dispuse să lucreze individual sau colectiv
cu scopul de a atinge sau de a menține un echilibru dinamic între calitatea vieții și calitatea
mediului’’.
În momentul în care ne dorim să proiectăm un curriculum, cunoaște rea scopurilor
educației referitoare la mediu este foarte importantă. Ele sunt cele care orientează profesorul în
alegerea conținuturilor, metodelor și a contextului educațional.

Educația ecologică are următoarele finalități:
– dezvoltarea conștiinței ecologice, a responsabilității, a solidarității individului
pentru păstrarea și ameliorarea mediului;
– dezvoltarea capacității de decizie, de identificare și punere în practică a soluțiilor
pentru păstrarea mediului;
– pregătirea cetățeanului pentru a influen ța pozitiv deciziile politice și economice cu
privire la mediu.

Obiectivele ce trebuie respectate pentru atingerea scopului educației referitoare la mediu
sunt:
– dezvoltarea respectului față de mediu;
– încurajarea elevilor să coopereze pentru protejarea med iului;
– înțelegerea relației dintre om și mediu;
– sporirea interesului față de probleme legate de mediu din comunitate;
– încurajarea cadrelor didactice cu scopul de a -și încuraja elevii pentru a proteja
ambianța.

Prin activitățile cu caracter ecologic, copii i:
• pot afla și înțelege informații noi și interesante despre mediul înconjurător;
• încep să înțeleagă modalitatea în care se manifestă și funcționează me diul, dar și
problemele cu care se confruntă acesta și vor fi capabili să identifice diferite soluții pentru
rezolvarea lor.

26
Pentru formarea comportamentului civic și a deprinderilor de păstrare și iubire a naturii,
copiii pot fi antrenați în activități concrete, menite să contribuie la :
– plantarea și îngrijirea unor arbori și a spațiului verde din curtea unității școlare sau din
comunitatea locală ;
– colectarea selectivă a deșeurilor;
– respectarea Calendarului evenimentelor ecologice;
– transmiterea unor mesaje semenilor pentru protejarea și conservarea biodiversității;
– etc.
Activitățiledesf ășurate au menirea de a stârni interesul copiilor implicați, antrenându -i
în procesul firesc de cunoaștere a naturii, determinându -i să conștientizeze importanța
ecosistemelor care trebuie ocrotite și conservate.
Educația ecologică reprezintă o soluție la problemele legate de mediu din comunitate
cu care se confruntă în prezent omenirea. Pentru a se putea interveni în mod adecvat, este
necesară cunoașterea mediului natural – geografic și biologic.
Educația formală, informală și nonformală sunt mijloace de r ealizare a educației
ecologice. Educația ecologică, pentru a fi eficientă, trebuie să utilizeze metode și tehnici
variate, care au puterea de a sensibiliza publicul larg, din diverse domenii de activitate.
De altfel, educația este, cu siguranță, un mijloc important și necesar de realizare a
protecției mediului, deoarece schimbarea de mentalitate se face în primul rând prin educație, de
la vârste mici, dar și pe parcursul întregii dezvoltări a personalității fiecărui individ.
Școala își propune să formeze o lume cu oameni educați și conștienți de importanța
mediului înconjurător. Ca urmare, este necesară o strânsă legătură între între învățământul
formal și cel nonformal, care, împreună, pot oferi copilului oportunitatea de a înțelege mai bine
relațiile care se stabilesc între componentele naturii, dar și ocazia de a lua decizii corecte atunci
când identifică anumite probleme în mediul înconjurător și de a oferi soluții adecvate în
rezolvarea acestora.
De asemenea, prin participarea la acțiuni concrete de educație pentru mediu, copiii vor
înțelege mai bine rolul fiecărui om în păstrarea și conservarea mediului. Descoperind și
cunoscând mediul înconjurător , copiii se pot integra mai ușor în societate, se pot adapta mai
rapid la solicitările comun ității

27
CAPITOLUL IV.
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND EDUCAȚIA ECOLOGICĂ A
ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

4.1. Obiectivele cercetării .Ipoteza de lucru
Mi-am propus ca temă educația ecologică în învățământul primar, pentru că am
considerat că în această perioadă a vârstei sunt puse fundame ntele unei dezv oltări a calităților
de instrui re a comportamentului corect asupra mediului înconjurător. Am realizat numeroase
activități, dar și un proiect didactic în cadrul temei de cercetare.
Scopul cerce tării este înțelegerea corectă a unor componente și procese ale lumii vii de
către elevi , prin desfășurarea unor activități educative formale și nonormale .
Copiii pe care i -am implicat în programul acesta de cercetare și experimentare, prin
dezvoltarea deprinderilor și competenț elor de activitate ecologică vor deveni în viitorul
apropiat copii resursă pentru tot colectivul de elevi din ciclul acesta de învățământ .
Scopurile acestei cercetări sunt:
 Dezvoltarea manifestării de interes și curiozitate a copilului pentru cunoștințele
din cadrul ecologiei.
 Impulsionarea copilului prin care să participe la conservarea mediului prin
diferite activități cu caracter demonstrativ și experimental.
 Formarea aptitudinilor în vederea ocrotir ii și dezvoltări i naturii.
 Formarea deprinderilor de acțiune ecologică prin identificarea unor modalități de
stimulare.
Ipoteza cercetării:
 Stimularea motivației în vederea protejării mediului înconjurător și constituirea
comportamentului ecologic se poate realiza prin desfășurarea unor activități
concrete în vederea protecției mediului.

4.2. Metodologia de cercetare
a) prezentarea eșantionului
Grupul țintă e ste format din elevi din învățăm ântul primar aflați în clasa a III -a B, a
căror vârste oscilează între 9 și 10 ani. Este o clasă formată dintr -un numă r de 18 elevi, 10 fete

28
și 8 băieți, ce prezintă diferențe d in punct ul de vedere a l capacități lor intelectuale dezvoltate.
Elevii prezintă trăsături și caracteristici fizice, psihice conform vârstei.
b)etapa inițială / testul inițial
Această etapă s -a desfășurat pe o durată de trei săptămâni / începutul anului școlar,
însă cercetare a s-a derula t de-a lungul anului școlar. A șadar, am aplic at testul inițial ca mijloc
de evaluare, cu scopul de a examina obiectiv capacitățile elevilor.
Test inițial
Obiecti ve:
O1: să recunoască patru ustensile care ajută la curățarea gr ădinii
O2: să deseneze două forme ale apei (apă sărată/dulce)
O3: să încercuiască variantele corecte

Descriptori de performanță:
O1: FB=4; B=3; S=2
O2: FB=3; B=2; S=1
03: FB=4; B=3; S=2

1. Identifică obiectele cu care putem să lucrăm în grădină din imaginea de mai jos27.

2. Desenează două forme ale apei (apă sărată/dulce)

27Imagine preluată de pe http://prichindeii.com/sensory -bin-de-primavara

29
3. Încercuiește variantele corecte de mai jos, care se referă la menținerea unui mediu
înconjurător curat:
 să faci focul în pădure
 să arunci gunoie în râu
 să uzi regulat plantele
 să aduni gunoiul de pe jos
 să cureți copacii
 să plantezi copaci
După corectarea testelor inițiale, rezultatele acestora au fost integrate într -un tabel, dar
și într -o diagramă, pentru a face o comparație între aceste a și cele obținute după etapa finală.
Tabel numărul 1.
Rezultate evaluare inițială

Diagrama nr.1
Rezultate evaluare inițială

Număr total
Foarte Bine
Bine
Suficient

18
7
9
2
Evaluare Inițială
Foarte
Bine

30
Histogramă nr.1
Rezultate evaluare inițială

c) enetaрafоrmatіv – amelіоratіvă
0123456789
FOARTE BINE BINE SUFICIENTEvaluare
Evaluare

31
După terminarea etapei inițiale și aplicării testului de evaluare initială, am trecut la
pasul următor , prin introducerea factorului de progres, prin crearea unor activități atrăgătoare,
ușoare,a unui proiect didactic care să ofere copiilor dragostea de a învăța să protejeze mediul
înconjurător. Prezint unele dintre jocurile didactice realizat e în itinerari ul acestei perioade.
Unele dintre acestea au fost aplicate după realizarea unor ieșiri în natură și desfășurarea unor
acțiuni de educație pentru mediu, care să le formeze copiilor aptitudini, competențe, abilități și
comportamente legate de mediul înconjur ător.

Proiect Didactic

Obiectul: Științe
Clasa: a III- a B
Subiectul lecției: Cum să protejăm mediul înconjurător , noi copii i
Tipul lecției: transmitere – asimilare de noi cunoștințe – evaluare
Competențe dobândite :
C1,C2,C3,C4
Obiective operaționale:
La sfârșitul lecției , elevii vor fi capabili:
O1– să idetifice activități de protejare a mediului , pe baza dialogului avut în clasă
O2 – săprecizezeterminiilegați de mediu, poluareși de protejareaacestuia , pe
bazacunoștințelorînsușite din activitățiledesfășurate
O3 – să identifice cauzele și efectele proceselor și fenomenelor care au loc în mediul
înconjurător, din corelațiile realizate
O4 – să alcătuiască cinci propoziți i despre mediul înconjurător , pe baza conținutului
informațional ș i a ilustrațiilor
O5– să evidențiezeimportanța protejării mediului prin redactarea unui text adecvat

Argumentarea obiectivelor:
A1-O1,O3 – Formarea deprinderii de analiză a activități i,cauze,efecte asupra mediului
înconjurător
A2- O2- Dezvoltarea capacității de analiză și sinteză a factorilor mediului înconjurător
A3-O4,O5-Perceperea importanței mediului înconjurător

32
Sarcini de lucru:
S1/O1 – Priviți ilustrațiile și identificați două metode de protejare a mediului;
S2/O2 – Definiți termeni: mediu, poluare, protejareamediului , folosindDicționarul de mediu ;
S3/O3 – Numiți două cauze și două efecte ale poluăr ii;
S5/O5 – Explicați importanța protejări i mediului , identi ficând un exemplu practic.
Strategii didactice:
Metode: Conversația, Explic ația, Demonstrația, Observația, Compara ția, Jocul, Lucrul pe
echipe, fișe, muncă independentă.
Mijloace de învățământ: Ilustrați, Fișe de lucru, Articole decupate din ziare, Afișe.
Modul de organizare: orală,frontală,scrisă,individuală și în grup

Material bibliografic:
1. Metodica predării geografiei, Editura Decesfera Media, autor Cornelia Dincă
2. Managementul activității didactice.Eficiență și calitate, autor Mariana Dragomir

Schema lecției se structurează pe următorul plan:
C1: Ce reprezintă mediul înconjurător
C2: Protejarea mediului – idei și exemple
C3: Cauze și efecte ale degradării mediului
C4: Importanța protejări i mediului

Colerația obiective -conținuturi -sarcini de lucru:
O1-C1-S1;O2 -C2-S2+S3;O3 -C3-S4;O4+O5 -C4-S5.
Desfășurarea lecției
Evenimentele
lecției Obiective Conținutul
informativ Nivelul inițial al
cunoașterii
elevilor Sarcini de
învățare Strategii didactice Evaluare

Moment
organizatoric
Pregătirea
elevilor
pentru oră
Se verifică materialul didactic,se notează absenții
2min .

33
Verificarea
cunoștiințelor
anterioare Completareaunui rebus (veziAnexa 1)

5min.
Metode :conversația,
lectură explicativă
Mijloace : planșă
rebus Oral-prin
întrebări
Fron tal,prinras
punsurile la
definiț iilerebus
ului

Pregătirea
aperceptivă Captarea
atenției
pentru buna
desfășurare
a lecției Citesc o ghicitoare legată de tema lecției,
iar elevii dau răspunsul.
Fum, Fum, Fum
Uzina în cale
Nu se vede nici drum
Căci aici e ………?
(Poluare )3,30 min . Metode : jocul
didactic
Mijloace : ghicitoare
Forme de
organizare : frontal Prin ghicitoare
Anunțarea
temei
Obiectilvelor Se anunță titlul lecției,obiectivele urmărite
30 sec.

Evenimentele
lecției Obiective Conținutul
informativ Nivelul inițial al
cunoașterii elevilor
Sarcini
de
învățare Strategii didactice Evaluare

Dirijarea
predării –
învățării

25min. O1.

O2.

O3.

C1.

C2.

C3

Identificareamijloa
celor de protejare a
mediului

Cunosc termenii:
mediul, poluare ,
protejareamediului ,
îi pot defini.

Au deprindera de a
indentifica – cauzele
și efectele poluări i
mediului datorită
jocului ,,SĂ
PROTEJĂM
NATURA’’

Au deja informații
despre importanța S1

S2,S3

S4

Metode : explicația,
exercițiul.
Mijloace: postere,
articole decupate din
ziar,imagini cu
activități de protejare a
mediului
Forme de organizare:
frontal,individual

Metode: explicația,
exercițiul.

Mijloace: postere,
articole decupate din
ziar,imagini cu
activități de protejare a
mediului

Forme de
organizare: frontal,ind
ividual,

Metode:
conversația,joc
didactic
Mijloace :
ilustrați i,panouri
Forme de organizare:
frontal,pe echipe Frontală:
orală
Individuală
scrisă
Prin
exerciții

Prin
exerciții de
Identificare ,
definire

Observarea
sistematică
gradul de
implicare a
tuturorcoleg
ilor

34

JOCURI DIDACTICE ȘI METODE APLICATE

1. JOCUL DIDACTIC ,,SĂ PROTEJĂM NATURA !’’28.

SCOP :
 verificarea cunoștințelor copiilor cu privire la protejarea mediului
 formarea unui vocabular adecvat pe teme de mediu

OBIECTIVE
Elevii vor fi capabili :

28Aceste jocuri au fost inspirate de site -ul www.didactic .ro
O4,O5
C4 protejării mediului
înconjurător

S5
Metode: lucrul cu
ajutorul fișelor
Mijloace: fișe
Forme de organizare:
frontal
Aprecieri
generale
Atingerea
feedback -ului rezolvarea unor sarcini privind păstrarea unui mediu
sănătos
(Anexa2)
6min. Metode: exercițiul
Mijloace: fișă de lucru
individuală
Forme de organizare:
frontal
Scrisă:
prin fișa de
evaluare
Obținerea
performanței Redactareaunui text cu titlul “Cum pr otejezeumediul?”
întimp de 5 minute ,în care vafolosice a învațatî ntimpulorei
de curs.
5min .

Mijloace: fișa de
evaluare
Forme de organizare:
individual Scrisă:
prin fișa de
evaluare
Anunțarea
temei pentru
acasă Tema pentru acasă – Anexa 3

1min.

Aprecierea
activității
Notarea Apreciez participarea elevilor la lecțieși a câtorva copii în mod special.

2min.

35
 să identifice corect imaginile care arată oameni ce apără mediul
 să identifice corect i maginile care arată oameni ce distrug mediul
 să găsească cuvinte cu sens celor date.
SARCINA DIDACTICĂ :
Copiii au sarcina de a identifica și grupa imaginile după urmările pe care le au asupra
mediului, acțiunile personajelor ilustrate și de a alege unele cuvinte cu sens opus pe ca re să le
folosească corect în enunțuri.
REGULI :
Echipa câștigătoare este cea care identifică și grupează corect imaginile prima.
DESFÎȘURAREA JOCULUI :
Elevii sunt împărțiți în două echipe și li se cere să așeze imaginile primite , astfel: pe
panoul roșu im aginile ce prezintă acțiuni de conservare a mediului, iar pe panoul albastru
imaginile ce prezintă acțiuni dăunătoare mediului. Acțiunile de conservare a mediuluisunt
reprezentate în joc de plantarea de copaci, colectarea deșeurilor în locuri special amena jate, iar
cele dăunătoare mediului sunt ilustrate prin tăierea copacilor și aruncarea deșeurilor la
întâmplare.
După ce se așează imaginile pe panouri , se corectează eventualele greșeli și se trece la
exercițile de limbaj; cu acest prilej li se dezvoltă cop iilor cuvinte (care au legătură cu tema
jocului) la care ei trebuie să găsească sensul opus și să alcătuiască enunțuri.Aceste cuvinte
sunt: CURAT / MURDAR , BUN / RĂU , POLUAT / NEPOLUAT.
CONCLUZIE:
În urma desfășurării acestui joc didactic, elevii își sporesc cunoștințele legate de
protejarea și conservare mediului înconjurătăor și își dezvoltă vocabularul. Recomand cu
căldură utilizarea acestui joc didactic în activitatea de clasă , deoarece el demonstrează că
problema mediului înconjurător poate fi abo rdată transdisciplinar (Matematică și Explorarea
mediulu i / Comunicare în Limba Română) .

2. JOCUL DIDACTIC ,,UNDE TRĂIEȘTE FIECARE VIEȚUITOARE ?’’29.

SCOP:
 Dezvoltarea deprinderilor de orientare în spațiu
 Consolidarea cunoștințelor cu privire la mediul înco njurător.

29Idem 2

36
OBIECTIVE
Elevii vor fi capabili :
 să idetifice corect imaginile date
 să alcătuiască enunțuri cu cuvintele date
 să realizeze corect corelația între animal și locul în care trăiește.
SARCINA DIDACTICĂ :
Copiii au sarcina de a identifica și recunoaște locul în care trăiește fiecare viețuitoare
prezentată în imagini.
REGULI :
Câștigă elevul care recunoaște locul de viață al viețuitoarei și alcătuiește corect
enunțul.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Acest joc didacti c nu se desfășoară pe echipe , ci se joacă individual. Imaginile care
conțin desenele unor viețuitoare se află amestecate pe catedră. Elevii vin pe rând, aleg o
imagine și o așează pe panoul care ilustrează mediul de viață a animalului ales. Apoi
formulează propoziția. Copi ii care răspund greșit au dreptul să mai aleagă un altcartonaș.
CONCLUZII:
În urma desfășurării acestui joc didactic, elevii își dezvoltă de prinderile de orientare în
spațiu, își pot consolida cunoștințele legate de mediul înconjurător și își dezvoltă vocabularul
datorită sarcinii primite,cea cu privire la alcătuirea de enuțuri .

3. JOCUL DIDACTIC ,,POȚI SĂ RĂSPUNZI CORECT ?’’30.

SCOP:
 dezvoltarea cunoștințelor cu privire la mediile de viață: apă, aer, pământ (sol)
 formarea unor deprinderi elementare de conservare și protejare a mediului
 verificarea derinderilor de muncă și gospodărești
OBIECTIVE:
Elevii vor fi capabili :
 să grupeze corect animalele după mediul de viață
 să ide ntifice în tablouri elementele poluante
 să formuleze enunțuri pe baza imaginilor
SRCINA:

30Idem2

37
Elevii au sa rcinile de a grupa animalele în funcție de mediul de viață, de a identifica
elementele poluante și de a formula enunțuri corecte cu privire la acest subiect .
DESFĂȘURARE:
Elevii au în față trei tablouri care sugerează cele trei medii de viață: aer, apă,
pământ.Ei vin pe rând la catedră, aleg un jeton cu un animal și îl plasează în mediul lui de
viață. După gruparea animalelor pe medii de viață, copiii trebuie să identifice în tablouri acele
elemente poluante.În tabloul cu mediul de viață APA, vor avea sticle și cut ii aruncate în apă, în
tabloul c u AER vor vedea mult fum, iar în cel cu PĂMÂNT vor avea imagini cu deșeuri
aruncate la întâmplare. În final , se vor desfășura activități gospodărești în colțul naturii.
CONCLUZI I:
În urma desfășurării acestui joc didactic , elevii își vor dezvolta cunoștințele despre
mediile de viață,vor identifica și recunoaște cu ușurință factorii poluanți pentru fiecare dintre
ele și își vor forma derinderi elementare de conservare și protejare a mediului înconjurător .

4. JOCUL DIDACTIC ,,CERCUL NATURII’’31.

SCOP :
 înțelegerea și aprofundarea legăturilor existente între plante și animale .
OBIECTIVE
Elevii vor fi capabili :
 să identifice mediul de viață în care trăiește fiecare animal .
 să descrie modul în care se hrănește fiecare animal prezentat.
 să identifice conexiunile care există între plante și animale.
SARCINA :
 Copiii au sarcina de a numi elementele mediului înconjurător.
REGULI:
Elevii formează perechi , conform legăturilor existente între plantele și animalele
ilustrate pe ecusoane.
DESFĂȘURARE:
La începutul activității , învățătoarea distribuie elevilor ecusoane cu numele unor plante
(grâu,iarbă,arbore etc.), și animale (lup,pasăre,șoarece,iepure etc.). Aceste ecusoane sunt prinse
în pieptul elevilor. Ei s e privec și se așează î n perechi în funcție de conexiunile existente între

31Idem2

38
plantele și animalele pe care le au pe ecuson.Spre exemplu , elevul care are pe ecuson,,ELAN’’
va forma pereche cu cel care poartă ecusonul ,,IARBĂ’’. Când toate perec hile sunt complete ,
se prind cu toții de mâini formând ,,CERCUL NATURI I’’
CONCLUZII:
În urma desfășurării acestui joc didactic , copii înțeleg legăturile existente între plante
și animale și devin conștienți de faptul că toate plantele și animalele sunt folositoare omului
într-un fel sau altul.

5. JOCUL DIDACTIC ,,CAMPANIA ECOLOGICĂ’’32.

SCOP :
 implicarea activă a eleviilor în cons ervarea și protejarea mediului.
OBIECTIVE
Elevii vor fi capabili :
 să aleagă tema unei campanii ecologice
 să identifice soluțile practice pentru conservarea și protejarea mediului
SARCINA :
 Copiii au sarcina de a se implica activ în idetificarea unei campanii ecologice și a
soluțiilor practice pentru protejarea mediului.
REGULI :
Elevii formează echipe de 4 -5 membri și dezbat tema aleasă la nivelul echipei.
DESFĂȘURARE:
Elevii formează echipe de 4 -5 membri. Fiecărei echipe i se acordă un anum it timp (10 –
15 minute) în care să stabilescă prin discuții în ce campanie ecologică ar dori să se implice
activ: reciclarea deșeurilor, protecția animalelor,protecția unui anumit copac, curățarea unei
zone et c. După ce cop iii aleg campania pe care o doresc , trebuie s ă identifice și mediul în care
se pot implica direct: colectarea de fonduri, realizarea unor afișe, filmarea uni clip, realizarea
unui reportaj la radio etc.
Sunt premiate echipele care vin cu cele mai practice soluții.
CONCLUZII :

32Idem2

39
În cadrul practicării acestui joc didactic, elevii devin conștienți de faptul că pot
participa activ la salvarea planetei, își dezvoltă capacitatea de a identifica rapid soluții în ceea
ce privește protejarea mediului și sunt încurajați să practice munca în echipă.

6. JOCUL DIDACTIC ,,ȘTAFETA GUNOIULUI’’33.

SCOP :
 consolidarea depriderilor de igenă colectivă
OBIECTIVE
Elevii vor fi capabili :
 să identifice rapid elementele poluante
 să dovedească spirit în echipă
SARCINA :
 Copiii au sarcina, ca în timp cât mai scurt, să eco logizeze întreaga curte a școlii în
care învață.
REGULI:
 Elevii formează două echipe mari și câștigă cea care termină de strâns gunoaiele cel
mai repede.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Elevii sunt scoși în curtea școlii , împărți ți în două echipe și fiecare echipă primește
câte un coș de gunoi. Ei formează două șiruri, fiecare având coșul lui de gunoi și o zonă a curții
școlii de ecologizat. Elevii celor două echipe pleacă în alergare, pe rând , și colectează fiecare
câte un element poluant al mediului (hâ rtie, cutie de lapte etc.) pe care îl aruncă în coșul de
gunoi. La întoarcere, predau ștafeta următorilor colegi.
CONCLUZII:
Prin practicarea acestui joc didactic , elevii se implică activ în ecologizarea unui spațiu
dat, își consolid ează deprinderile de igenă colectivă și își dezvoltă capacitatea de a lucra în
echipă.

33Idem 2

40
7. JOCUL DIDACTIC ,,AȘA DA ! AȘA NU !’’34.

SCOP :
 verificarea cunoștințelor elevilor referitoare la mediul înconjurător
OBIECTIVE :
Elevii vor fi capabili :
 să idetifice corect acțiunile benefice mediului înconjurător
 să identifice corect acțiunile dăunătoare mediului
SARCINA DIDACTIC Ă:
 Elevii au sarcina de a grupa jetoanele cu propoziții, în funcție de efectul pe care îl
produce acțiunea redată de ele.
REGULI :
 Elevii l ucrează individual și câștigă cel mai rapid.
DESFĂȘURAREA JOCULUI:
Pe tablă se vor afișa două tablouri, unul cu titlul ,,AȘA DA!’’ , celălalt cu titlul ,,AȘA
NU!’’. Pe catedră se vor afla bilețele cu diferite enunțuri. Elevii vin pe rând, aleg un bilețel , îl
citesc cu glas tare în fața clasei și lipesc biletul pe tabloul corect. Cine greșește are posibilitatea
de a mai lua un bilet.
Pe bilete se află scrise enunțuri , cum ar fi :
,,Îngrijesc animalele. Chinui animalele. Distrug plantele. Rup florile preferate din parc.
Hrănesc animalele. Mă joc frumos cu animalele. Ocrotesc plantele și animalele. Respect
animalele și plantele ,’’
CONCLUZII :
În urma desfășurării acestui joc , am avut ocazia de a ev alua cunoștințele elevilor
referitoare la acțiunile făcute de om și efectele acestora asupra mediului înconjurător.

8. METODA ,,TURUL GALERIEI’’35.

Am utilizat cu succes această metodă în evaluarea cunoștințelor dobândite de elevi.
Fiind o metodă modernă, au avut posibilitatea de a evolua cunoțtințele elevilor într -un mod
interactiv, prin organizarea unei expoziții la nivelul clasei.

34Idem 2

35Idem 2

41
Tema aleasă de mine a fost ANIMALELE. Am împărțit efectivul clasei în echipe.
Fiecare echipă a primit coșuri cu jetoane reprezentând animale din diferite zo ne ale plantei.
Elevii au primit sarcina de a realiza machete cu animale sălbatice. La sfârșitul
activității fiecare echipă a analizat atent machetele celorlalte echipe și a făcut diferite aprecieri
legate de certitudinea informațiilor pr ezentate și modul de realizare.

9. ,METODA EXPERIMENTUL UI – ,, APA – SURSĂ DE VIAȚĂ’’36.

Am folosit această metodă cu scopul de a conștientiza elevii cu privire la rolul
primordial pe care îl are apa în viața oricărei viețuitoare de pe planetă.

Desfășurarea activității :
În 4 caserole din plastic , elevii au plantat câte un bob de fasole. După apariția
plăntuțelor, am udat diferit fiecare bob plantat.
Prima plantă a fost udată cu apă, a doua cu amestec de apă și benzină, a treia cu o
soluție de apă și detergent, iar a patr a plantă nu a mai fost udată deloc.
S-au fotografiat toate c ele patru probe la începerea și la finalul experimentului care s -a
derulat pe o perioadă de timp de 3 săptămâni.
Elevii au concluzi onat că în lipsa apei viața nu este posibilă și au devenit conști enți de
efectele nocive ale poluării apei.

10. ,DEZBATERI PE TEMA ,, IGIENA ȘCOLII MELE’’37.

În debutul activității , elevii au realizat un desen reprezentând școala în care învață. În
cadrul discuțiilor libere, ei au enumerat cele mai importante spații / locuri din școala lor.
Sub îndrumarea atentă a învățătoar ei, au avut loc discuții cu priv ire la zonele verzi din
curtea școlii, la apa potabilă pe care o consumă copii la școală, la încălzirea spațiilor de lucru și
iluminarea sălilor de clasă.Alte subiecte de discuții au fost legate de canalizarea și evacuarea
gunoaielor din unitatea de învățământ și prevenirea accidetel or care pot apărea în timpul
programului de școală.

36Idem 2

37Idem 2

42
La finalul activității , elevii au fost provocați să identifice soluții la toate problemele
discutate până atunci.
Astfel că , elevii au identificat măsuri pe care le pot lua singuri pentru păstrarea igiene i
școlii în care învață, pot păstra disciplina în școală pentru a preveni accidentele, pot sto pa risipa
de apă, pot contribui la menținerea curățeniei în sălile de clasă, holuri și curtea școlii.
Deasmenea , ei pot depozita gunoiul doar în locurile special amenajate , după o selecție atentă
(hârtie, pet etc.)
În urma desfășurării acestei activități , elevii au înțeles că își pot face singuri viața mai
confortabilă la școală, prin implicarea activă în acți uni de igienizare a școlii lor.

11. Culorile frunzei

Colorați fiecare frunză ținând cont de fiecare anotimp.

Primăvara Iarna

Toamnă Vară

43

12. Pânză de apă în natură .
Completați schema următoare :

Apa se găsește sub
formă de:

44

13. Joc de rol

Închipu ie-ți ca ești un avocat foarte cunoscut, trebuie să aperi un fag care va fi tăiat,
pentru a se ridica o vilă. Avocatul care reprezintă ridicarea vilei,va fi un coleg, iarjudecători i
vor fi restul clasei.Puneți împreună înscenă un proces pe această temă.

14. Proiect despre defrișarea masivă a pădurilor din România .
Decupați articole din reviste,ziare care se referă la defrișarea masivă a pădurilor din
România, lipiți -le pe o planșă și apoi discutați cauzele și urmărilea cesteia .

15. Completați schema:

SOLUL
PRIETENUL
MEU DUȘMANUL
MEU

45

16. Ocrotim animalele!

Scrieți ce animale sunt pe cale de dispariție.

17. Notați urmările care se dezvoltă în urma unor activități făcute de om:

Activități Urmări
 Aruncarea gunoaielo rîn râuri

 Defrișarea pădurilor

 Aprinderea focului în locuri neamenajate

 Curățarea mașinilor în râuri

Protejați -le

46
d) etapa finală / testul final
În urma aplicării factorului de dezvoltare asupra colectivului de copii care au contribuit
la cerectare,am aplicat un test de evaluare finală.

4.3.Concluziile cercetării
Pentru a putea ajunge la concluzii relevante ale cercet ării, am aplicat un test final.

Test de evaluare finală
Obiective urmărite :
O1: să completeze propozițiile în mod corect
O2: să răspund ă correct la întrebări le formulate
O3: să arate în mod correct sursele de apă
Descriptori de performanță:
O1: FB =3; B =2; S =1
O2: FB =3; B =2; S =1
O3: FB =5; B =3 -4; S =1 -2
1. Complet ează următoarele propoziții:
a) Lumea vie e format ă din: plante,animale și ……….
b) Calul, câinele ,pisica sunt animale ……….
c) Oxigenul are un rol ………… în existența vieții.
2. Răspunde la ur mătoarele întrebări cu DA sau NU :
a) Arunci resturile menajere la gunoi?
b) Ai lăsat vreodată gunoi în pădure?
c) Dacă observi o doză cazută pe lâ ngă coș, o ridici și o arunci la coș?
3. Scrie cinci surse de apă.

Rezultatele obținute au fost următoarele, potrivit tabelului și diagramei.

Tabel nr.2
Rezultate evaluare finală .

Număr total
Foarte Bine
Bine
Suficient

18
11
6
1

47

Diagrama nr. 2
Rezultate evaluare finală

Evaluare finală
Foarte Bine
Bine
Suficient

48

Historigramă nr.2
Rezultate evaluare finală

Astfel, după introducerea factorului de dezvoltare, rezultatele au fost foarte bune,
putând să demonstrez ceea ce mi -am propus în formularea ipotez ei.

024681012
FOARTE BINE BINE SUFICIENTEvaluare finală
Evaluare finală

49
Compararea rezultatelor finale:
Tabelul nr.3
Rezultate evaluare inițială și evaluare finală

Historigramă nr.3
Rezultate evaluare inițială și evaluare finală

Număr total de copii
Foarte Bine
Bine
Suficient

18 – Evaluare
inițială
7
9
2

18 – Evaluare finală
11
6
1
024681012
FOARTE
BINEBINE SUFICIENT
Evaluare inițială
Evaluare finală

50
Ca urmare a derulării mai mult or activități concret e de pro tecția mediului, a aplicării
unui număr apreciabil de jocuri didactice în clasă, dar și în mediul înconjurător, precum și a
unor metode adecvate, am stіmulatmоtіvațіa copiilor рentru рrоteϲțіa naturіі oșі fоrmarea
ϲоmроrtamentuluі eϲоlоgіϲ adeϲvat, pentru asimilarea unor cunoștințe trainice.
În acest mod, am demonstrat că ipoteza formulată la începutul cercet ării mele a fost
confirmată. De asemenea, am realizat la elevi eduϲarea ϲaрaϲіtățіі de a оϲrоtі șі resрeϲta
natura. o
Trebuie evidențiate avantajele pe care le au copiii prin acest tip de activități, care
conduc la:
 Antrenarea tuturor elevilor la fiecare activitate, aceștia participând cu plăcere și fiind
mult mai activi atunci câ nd desfășoară astfel de activități ;
 Dezvoltarea spiritului de echipă;
 Facilitarea dialogului, a schimbului de idei și a unei bune relaționări ;
 Consolidarea cunoștințelor dobândite, descoperirea de idei noi și asimilarea mai facilă a
unor informații;
 Dezvoltarea imaginaț iei, a spiritului de observație și a creativității.

Progresul realizat de elevi și demonstrat prin această cercetare subliniază ideea că orele
realizate în mediul natural oferă elevilor oportunitatea să asimileze mai ușor cunoștințele, să
înțeleagă mai bi ne descoperir ile (așa cum aprecia Piaget), să lucreze interdisciplinar, să
participe activ și cu plăcere la activitățile propuse, să se dezvolte armonios, formându -și un
comportament adecvat cu privire la protejarea mediului.

51
CONCLUZII

Lucrarea ,dar cu precădere cercetarea efectuată se integrează în cadrul lucrărilor
indispensabil pentru a fi realizate. În sistemul românesc de învățământ , educația ecologică este
un domeniu opțional la nivelul școlii. Elevii asimilează cunoș tințe despre e ducația
ecologică ,numai dacă în cadrul celorlalte materi i de învățământ sunt predate lecții sau teme
care să poată trata ed ucația pentru mediu.
Am abordat această temă,deoarece îmi doresc ca această lucrare să poată fi de folos
tuturor cadrelor didactice care vor o apropiere între educația pentru mediu și copii, mai exact să
dezvolte copiilor competențele și abilitățiile de cunoaștere a mediului și educație ecologică .
Am elaborat lucrarea aceasta începând de la partea teoretică, unde am prezentat ideea
de educație ecologică,teorii, strategii de elaborare a unei educații ecologice în învățământ. Am
explicat care sunt strategiile folosite în realizarea lecțiilor,activitățiilor de educație pentru
mediu în școală.
După capitolele (I-III) care au evidențiat part ea teoretică a lucrării, în capitolul rezervat
cercetării (IV), am creat un ghid ce cuprinde activități folosite în cercetare, am evaluat elevii
inițial și final și am obținut rezultate deosebite.
Ipoteza cercetării a fost strâns legată de desfășurarea un or activități de protecție a
mediului înconjurător,am monitorizat stimularea motivației și formarea comportamentului
copiilor din clasa a III -a pentru protecția naturii.
Obiectivele cercetării realizate de mine au fost explicite,ele au urmărit: sprijinirea
manifestării copilului în interesul pentru ecologie,remanierea capacitățiilor de a respectare și
ocrotire a naturii, stimularea copiilor pe parcursul activităților cu caracter experimental si
demonstrativ.
Îndeplinind aceste scopuri, am urmărit formarea e levilor în spiritul educației ecologice,
al protejării mediului înconjurător. Prin utilizarea în mare parte a experimetului, a jocurilor
didactice, de rol, a procedeelor interactive, a compunerilor, a desenelor etc., am putut atrage
copiii în soluționa rea unor probleme absolut neces are, folosind mijloace modern e, prezentate
adecv at și atractiv.
Prin prezentarea proiectului didactic, am vrut să demonstrez c ă pe parcursul lecțiilor
pot fi utilizate metode adecvateîn realizarea unor activități , că ne putem inspira din proiecte
folosite de cadre didactice sau lucrări important e cu privire la educația pentru mediu.

52
Îmi doresc ca lucrarea pe care am realizat -o să poată reprezint a un îndrumar pentru
colegii care nu reușesc să găsească mai multe documente sau îndrumătoare pentru educația
ecologică în învățământul primar, care să -i ajute în procesul instructiv -educativ.

53
ΒІBLІОGRAFІE

ΒЕJAT, M., (1971), Τalеnt, іntеlіgеnță, ϲrеatіvіtatе, Βuϲurеștі, ΕdіturaȘtііnțіfіϲă.
ΒERCA, M., (2000), Еϲоlоgіe generală șірrоteϲțіamedіuluі, Еdіtura Ϲeres; Βuϲureștі.
ΒUZĂ,І.,M.,ΒRÂNZĂ,Ϲ., ȘІ ІCHІM, M., ( 2002), Ϲunоaștereașірrоtejareamedіuluіambіent,
RevіstaÎnvățământuluіΡreșϲоlar, Νr. 3 -4.
Ϲasе, R.Ѕ., MеmοrуandΙntеllіgеnϲе. ΝеwΥοrk: ΒasіϲΒοοks, 1984.
Ϲătrună L., (2003 ), Ѕăоϲrоtіmmedіulînϲоnjurătоr , Еdіtura Ϲоresі, Βuϲureștі.
Ϲătrună L., (2003 ), Еϲоsfera. Vіațașіmedіuleі natural , Еdіtura Ϲоresі, Βuϲureștі.
Ϲеrghіt,Ι., Ρrеlеgеrіреdagοgіϲе , ΕdіturaΡοlіrοm, Ιașі, 2001.
Ϲеrghіt, Ιοan ,Mеtοdеdеînvățământ , Ε.D.Ρ., Βuϲurеștі, 2002.
Ϲrіșan, M., Ѕtruϲturі Ϲіgnіtіvе , ΕdіturaΡοlіrοm, Ιașі, 2008.
Dіnϲă, Ϲ., (2015), Metоdіϲaрredǎrііgeоgrafіeі , ЕdіturaDeϲesferaMedіa, Βuϲureștі.
Drăgan, І., Ρetrоman, Ρ. (1992) , Еduϲatіanоastraϲea de tоatezіlele ", Еdіtura ЕURΟΒІΤ,
Τіmіșоara.
Drăgan Ι., Νіϲοla Ι., Ϲеrϲеtarеaреdagοgіϲă, Εdіtura Τірοmur,1993.
Dumіtresϲu, F., Ѕtănϲulesϲu , Ϲ. (1998), Νaturaрeînțelesulϲорііlоr , Еdіtura Ϲarmіnіs,
Ρіteștі.
Εzеϲhіl, Lіlіanașіϲοl., Învățământulрrіmar, Rеvіstădеdіϲatăϲadrеlοrdіdaϲtіϲе , Εdіtu ra
MΙΝΙΡΕD, Βuϲurеștі, 2005.
Hοbjіlă, Angеlіϲa , Εlеmеntеdеdіdaϲtіϲă a lіmbііșіlіtеraturііrοmânереntruϲіϲlulрrіmar ,
ΕdіturaJunіmеa, Ιașі, 2014.
Іaϲоb, A., (ϲооrd.), (2007), Еduϲațіeeϲоlоgіϲășірrоteϲțіe a medіuluі,
Ghіdmetоdіϲрentruϲadreledіdaϲtіϲedіn înv ățământul рrіmar, M.Е.Ϲ.Τ.
Іоnesϲu, A., Ѕăhleanu, V., Βândіu, Ϲ., (1989),
Ρrоteϲțіamedіuluіînϲоnjurătоrșіeduϲațіaϲоlоgіstă” , Еdіtura Ϲeres, Βuϲureștі.
JοуϲеșіWеіl, ΤhеAffеϲtіvеand ϹοgnіtіvеDοmaіns:
ΙntеgratіοnfοrΙnstruϲtіοnandRеsеarϲh , 1980.
Mateșіϲă, V. , (2003), Mоdalіtățі de eduϲațіeeϲоlоgіϲă a mіϲіlоrșϲоlarі, ЕdіturaMіnірed
– Înv. рrіmar, Νr. 4, Βuϲureștі.
Mazіlu, D., (2006 ), Dreрtulϲоmunіtar al medіuluі , ЕdіturaLumіnaLeх, Βuϲurestі.
Mоhan, GH., Ardelean, A., (1993) Еϲоlоgіeșірrоteϲțіamedіuluі. Βuϲure ștі.
ЕdіturaЅϲaіul.

54
VasіlеMοlan , Dіdaϲtіϲadіsϲірlіnеі ”Lіmbașіlіtеraturarοmână” în învățământul
рrіmar, ΕdіturaMіnіреd, Βuϲurеștі, 2010.
Mοvіlеanu, Lеnuțașіϲοl., Оrіеntărіmοdеrnе în рrеdarеalіmbііrοmânе la ϲіϲlulрrіmar ,
Εdіtura AХA , Βοtοșanі, 2004.
Νіϲοl a, Ιοan, Τratatdерsіhοlοgіеșϲοlară, Βuϲurеștі, ΕdіturaAramіs, 2001.
Ріagеt, J., ΤhеОrіgіnοfΙntеllіgеnϲеіn Ϲhіldrеn. ΝеwΥοrk: ΙntеrnatіοnalUnіvеrsіtуΡrеss ,
Ιnϲ., 1952.
Ρіagеt, J. Τhе ϹοnstruϲtіοnοfRеalіtуіnthе Ϲhіld. ΝеwΥοrk: ΒasіϲΒοοks , 1954.
Ρіagеt, J., ΤhеΡsуϲhοlοgуοfΙntеllіgеnϲе. Τοtοwa, ΝJ: Lіttlеfіеld Adams & Ϲο., 1960.
Ρіagеt, J., ΤhеΕarlуGrοwthοfLοgіϲіnthе Ϲhіld. Lοndοn: RοutlеdgеandΚеganΡaul Ltd.
Ріagеtοϲ, 1964.
Ρіagеt, J., ЅіхΡsуϲhοlοgіϲalЅtudіеs. ΝеwΥοrk: RandοmHοusе , 1967.
Ріagеt, J., ΤοUndеrsta ndіstοΙnvеnt: ΤhеFuturеοfΕduϲatіοn. ΝеwΥοrk:
GrοssmanΡublіshеrs . 1973.
Ρіagеt, J., ΤhеΕquіlіbratіοnοf ϹοgnіtіvеЅtruϲturеs. Τhе
ϹеntralΡrοblеmsοfΙntеllеϲtualDеvеlοрmеnt. Ϲhіϲagο: Unіvеrsіtуοf ϹhіϲagοΡrеss , 1985.
Ρіagеt, J., ΤhеΡrіnϲірlеsοfGеnеtіϲΕріstеmοlοg у. ΝеwΥοrk: ΒasіϲΒοοks , 1972.
Ρіstоl, M., Dіn, Ν., (2004), Еϲоlоgіe, ЕdіturaЕrϲΡress, Βuϲureștі.
Rоtaru, Е., Ѕurdu, І., Albu, A., (2004) Ϲunоaștereamedіuluі . Βuϲureștі. ЕdіturaAll.
Mіhaеla, Mіhaеla, Ѕеϲrіеru ,Dіdaϲtіϲalіmbііrοmânе, Ιașі, ΕdіturaΡοlіrοm, 2 013.
Șіnϲan, Ε., Alехandru, Gh., Lеϲturіlіtеrarереntruϲіϲlulрrіmar –
Îndrumătοrmеtοdіϲреntruînvățătοrі, рărіnțіșіеlеvі, Εd. „GhеοrghеAlехandru”, Ϲraіοva, 1993.
Șulіuϲ D., Еduϲațіaeϲоlоgіϲă, рarteіntegrantă în ϲurrіϲulumulnațіоnal, ЕdіturaMіnірed,
Βuϲureștі.
Țârϲă, Ș., (2004), Dreрtulmedіuluі , ЕdіturaLumіnaLeх, Βuϲurestі.
Ungurеanu, Adalmіna , MеtοdіϲastudіеrііLіmbііșіlіtеraturііrοmânе –
învățământрrіmar , Εdіtura AЅ’Ѕ, 2003.
ΕlіsabеtaVοіϲulеsϲu , Faϲtοrііsubіеϲtіvіaіеvaluărііșϲοlarе,
ϲunοaștеrеșіϲ οntrοl, ΕdіturaAramіs, Βuϲurеștі, 2001.

55

ANEXE

Anexa 1

P
O
L
U
A
R
E

1. Numele unui produs care ajunge în apă din cauza accidentelor
navale
2. Este aruncat pe drum
3. Substanta folosita pentru albirea hainelor
4. Produs de uzine și poluează aerul
5. Vehicule care emană gaze ce duc la poloarea așezărilor urbane
6. Deșeurile menajere din curțile oamenilor sunt distruse prin…..
7. Tipuri de substanțe care contaminează solul și apa

56
Anexa 2

Mihai merge cu unchiul său pe deal. Unchiul său adună uscături. El scoate briceagul din
buzunar și începe să scrijelească pe scoarța unui copac. După o ora de munca este încântat. A
reușit să scrie în coaja arborelui numele lui.

1. Cu ce a greșit Mihai?

2. Ce urmare a avut acțiunea lui Mihai asupra copacului?

3. Care sunt măsurile de protectie a mediului?

Clopoțelul sună. Pauza mult așteptată a venit,iar noi doream să ieșim la aer. Mai
mult,ne simțeam flămânzi. Prima idee care ne -a venit a fosta ceea de a ne desface pachețelele
pentru a savura mâncarea în incinta școlii. Nerăbdători fiind, am desfăcut ambalajul
pachețelului cu rapiditate și l-am aruncat pe jos.

1. Ce greșeală a făcutș colarul?

2. Comportamentul elevului are effect negative asupra mediului? Dacă da,de ce?

3. Care ar fi modalitatea corectă de acțiune în acest caz?

57
Anexa 3

Notați urmările care se dezvoltă în urma ctivități făcute de om:

Activități Urmări
 Aruncarea gunoaielor în râuri

 Defrișarea pădurilor

 Aprinderea focului în locuri neamenajate

 Curățarea mașinilor în râuri