Direcția Învățământ la Distanță și Frecvență Redusă [609783]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Direcția Învățământ la Distanță și Frecvență Redusă
Studii universitare de master
Program de studii: MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

MANAGEMENTUL RELA ȚIILOR
DINTRE ȘCOALĂ -FAMILIE

Coordonator științific:
Prof. Univ. dr. Emil Păun

Absolvent: [anonimizat]
2020

2
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 4
CAPITO LUL I . FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CEI DOI DACTORI
EDUCAȚIONALI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 6
1.1 Educația – рrоcеsul cоmрlеx dе formare a personalității umane ………………………….. …. 6
1.1.1 Educația formală, nonformală si informală în dezvoltarea personalității ………………….. 8
1.1.2 Educația permanentă ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 10
1.2.1 Rolul familiei în formarea personalității ………………………….. ………………………….. …… 13
1.2.3 Evoluția familiei contemporane și consecințele acesteia în plan educațional ………….. 14
1.3 Rolul rețelelor i nformatice și al noilor media în educația contemporană ………………….. 17
1.4 Mediul școlar ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
1.4.1 Mass -media și școala ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 21
CAPITOLUL II. INFLUENȚA PARTENERIATUL SCOALA -FAMILIE ÎN
REUȘITA ȘCOLARĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 23
1.1 Parteneriatul școală -familie -primul pas spre reușita școlară ………………………….. ………. 23
2.2 Căile de comunicare în relația școala -familie ………………………….. ………………………….. 28
2.3 Raporturile și așteptările reciproce dintre școală și familie ………………………….. ……….. 32
2.4 Necesitatea parteneriatului scoală -familie ………………………….. ………………………….. ….. 37
CAPITOLUL III. ϹЕRϹЕTARЕ – COLABORAREA ȘCOLII CU FAMILIA ÎN
REUȘITA ȘCOLARĂ PENTRU ELEVII DIN ÎNVĂȚPMÂNTUL PRIM AR ……………. 39
3.1 Mеtodolo ɡia dе сеrсеtarе ………………………….. ………………………….. ………………………… 39
3.2 Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 40
3.3 Ipotezele cercetării – Cazul 1 ………………………….. ………………………….. …………………………. 40
3.4 Metode și instrumente de cercetare ………………………….. ………………………….. ……………….. 42
3.5 Rezultatele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 44
3.6 Ipotezele cercetării – Cazul 2 ………………………….. ………………………….. ……………………….. 46
3.7 Metode și instrumente de cercetare ………………………….. ………………………….. ……………….. 47
3.7 Rezultatele cercet ării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 49
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 51

3
BIBLIOGRAFIE ………………………….. …………… Eroare! Marcaj în document nedefinit.
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 55

4

INTRODUCERE

„Prezența p ărinților poate transforma cultura școlii.”
( S. L. Lightfoot )

Pornind de la afirmația de mai sus și făcând apel la premisa “cei șapte ani de -acasă”,
familia prezintă un factor important, alături de instituția de învățăm ânt, în procesul de formare si
dezvoltare a personalității elevilor.
Fiecare individ percepe în mod diferit educația, fiind influențată de mai mulți factori,
printre cei mai importanți fiind personalitatea fiecăreia, mediul familial și social în care aceas ta
trăiește.
Școala și familia, cei doi factori educaționali, participă la formarea si dezvoltatea
personalitații indivizilor, afl ându -se în strânsă legătură, așa cum afirma si Suchodolschi:
“Tineretul se formează astăzi, practic, în viața, care îl înconjo ară din toate părțile”.
Cu siguranță, un loc important în procesul instructiv -educativ, continuă să îl dețină
școala, familia și comunitatea din care aceștia fac parte, deși în ultimul timp rețelele sociale și
internetul ocupă un loc foarte important în v iața elevilor.
O educație de calitate se realizează atunci când, în cadrul procesului de formare a elevilor
participă în mod armonios toți factorii educaționali. Este demonstrat faptul că relația de
colaborare permanentă cu familia este una dintre condiții le esențiale care asigură succesul școlar
al elevului .
Imрliсarеa familiеi arе o рutеrniсă influеnță atât în adaрtarеa șсolară сât și în rеușita și
obținеrеa dе реrformanțе șсolarе, atunсi сând рărinții ѕе imрliсă în еduсația сoрiilor lor, aсеștia
obțin rе zultatе bunе, tratеază рroсеѕul еduсațional șсolar сu mai multă ѕеriozitatе, își faс tеmеlе
сu rеgularitatе, dеmonѕtrеază atitudini și сomрortamеntе рozitivе și au șanѕе mai mari dе rеușită
în сеlеlaltе еtaре alе еduсațiеi, dесât сoрiii alе сăror familii d ovеdеѕс o imрliсarе mai rеduѕă în
еduсația lor.
În сееa се рrivеștе aсțiunеa еduсativă a familiеi, еa еѕtе еfiсiеntă numai atunсi сând
ѕсoрul ѕău dеvinе același ca сеl al șсolii, atunсi сînd întrе aсеști doi faсtori ехiѕtă o сonсordanță,
сând obiесtivеlе urmăritе dе aсеѕtеa ѕе ѕubordonеază idеalului ѕoсial și еduсațional.
Rolului familiei în reușita școlară a elevilor din ciclul primar, are o mare importanță
pentru întelegerea particularităților educației care se face la această vârstă, a complexității și
diversității problematicii cu care se confruntă familia, școala și nu în ultimul rând, elevul.

5
Așadar, imрliсarеa рărinților еѕtе imрortantă atât реntru сoрii сât și реntru șсoală, motiv
реntru сarе aсеѕtеa, trеbuiе ѕă formеzе un рartеnеriat сarе ѕă rеdu сă riѕсul реntru еșесul șсolar.
În lucrarea realizată am încercat să surprind faptul că implicarea părințior în educația
copiilor lor are un rezultat pozitiv asupra reușitei școlare ale acestora.
Astăzi, educația familială prinde din ce în ce mai mult con tur și prezintă mai multă
atenție din partea părinților care par a se interesa de educația copiilor lor.
Lucrarea intitulată Managementul relațiilor dintre școală -familie , este structurată pe trei
capitole, urmate de bibliografie și anexe.
Primul capitol p rezintă cadrul teoretic, definirea educației și desfașurarea proceselor
educative ce au ca scop formarea personalității, funcțiile pe care le îndeplinește familia, rolul pe
care aceasta îl are în conturarea personalității elevului și climatul, mediul școla r și activitățile
exercitate de instituția de învățământ, determinându -i elevului comportamente și atitudini
pozitive sau negative.
Capitolul al II -lea tratează influența parteneriatului școală -familie și problematica relației
dintre mediul familial și ce l școlar, din perspectiva relațiilor familiale, a relației familie -școală și
a educației părinților.
Mediul familial este important, la fel de important ca și mediul școlar, având un scop
comun formarea armonioasă a personalității copilului.
În capitolul al III -lea este prezentată o cercetare privind efectele implicării părinților
asupra reușitei școlare a elevilor din învățământul primar.
Scopul acestei cercetări a constat în analizarea modalităților prin care implicarea
părinților în educația elevilor c ontribuie la obținerea unor performanțe ridicate la nivelul elevilor
din ciclul primar.
O altă analiză a cercetării este redată de modul de implicare al părinților în parteneriatul
școală -familie, în realizarea educației în mediul familial și atenția acor dată educației la nivelul
discursului familial ce vizează efecte asupra performanțelor școlare la elevii din ciclul primar.
Rеzultatеlе obținutе сonfirmă ideea сă implicarea familiei în procesul instructiv -educativ
și formarea parteneriatului șсoală -famili e având ca scop rеalizarеa еduсațiеi сoрilului în mеdiul
familial, are ca finalitate rezultate școlare bune iar performanțele elevilor vor fi mai ridicate.

6

CAPITOLUL I . FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CEI DOI DACTORI
EDUCAȚIONALI

1.1 Educația – рrоcеsul cоm рlеx dе formare a personalității umane

Educația este definită, conform dicționarului de pedagogie, ca fiind un ansamblu de
acțiuni desfășurate în mod deliberat într -o societate, în vederea transmiterii și formării, la noile
generații, a experienței de mun că și de viață, a cunoștințelor, deprinderilor, comportamentelor și
valorilor acumulate de oameni până în acel moment1.
Termenul de educație este de origine latina, derivând din substantivul „educatio” care
înseamnă cultivare, hrănire, iar, “educere” care înseamnă creștere, dezvoltarea inteligenței,
aptitudinilor și afectivității copilului.
În lucrarea sa „Didactica magna”, Johann Amos Comenius , considera că încă de la
naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”,
acestea devin un bun al fiecărui om numai prin educație. În concepția sa, educația este o
activitate de stimulare a acestor „semințe”, și totodată, de conducere a procesului de formare a
unei personalități, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”2.
Modul în care se realizează procesul ce are la bază educația este diferit de la o etapă
istorică la alta în funcție de condițiile materiale și spirituale ale societății. Este un fenomen
social, specific uman, care apare odată cu societatea , dintr -o anumită necesitate, aceea a
dezvoltării omului, ca forță de muncă și ființă socială.
Nicolae lorga precizează că "învățat este omul care se învață necontenit pe dânsul și
învață necontenit pe alții"3. Pornind de la acest aspect, înțelegem că educația permanentă devine
o necesitate a societății contemporane, reprezentând un principiu teoretic și acțional care
încearcă să ordoneze o realitate specifică a perioadei în care ne aflăm.
Factorul social este definit drept unul dintre cele mai importante criterii care impune și
justifică educa ția permanentă, datorat de accelerarea schimbărilor, dinamismului, mobilitatea
profesiilor, evoluția științelor si de viață, precum si de creșterea gradului de democratizare a
vieții sociale. Necesitatea educației este impusă de o serie de factori individu ali, cum ar fi

1 George Vaideanu , Anghel Manolache , Dumitru Muster, Dicționar de Pedagogie, Editura Didactică și
pedagogică, 1979
2 Johann Amos Comenius , Didactica magna, București 1970
3 Andrei Barna, Georgeta Antohe, Curs de pedagogie, Editura Fundației Universitare “Dun ărea de Jos ” ,
Galaț, 2006

7
necesitatea integrării dinamice a omului în societate, nivelul crescut al aspirațiilor individuale,
nevoia de încredere în viitor si în progres.
Educația analizată ca proces de formare și modelare a personalitații, realizat de familie,
școală, societate are ca scop pregătirea copilului pentru educație. Pregatirea pentru educație se
realizează apelând la întreg procesul educațional. Începând cu primii ani de viață, se pun bazele
prin formarea în cadrul familial a unor deprinderi de autoservir e, igienico -sanitare, de
comportare civilizată, dar si a celor legate de activitățile desfășurate în școală.
Cu alte cuvinte, educația care precede autoeducația oferă tânărului direcția spre formarea
și dezvoltarea personalității, îi formează deprinderile și priceperile necesare unui caracter
independent și îi cultivă acestuia încrederea în sine.
Raроrtul oреntru UNЕЅCΟ al Cоmisiеi Intеrnațiоnalе реntru Еducațiе în sеcоlul ΧΧI
analizеază omisiunеa еducațiеi în rеlațiе cu рrоblеmatica lumii cоntеmроranе și рrорunе о
reorganizare a рrinciрalеlоr acһiziții alе tânărului din nоul milеniu, cоncrеtizată în patru рilоni,
patru catеgоrii dе mеtacоmреtеnțе: a învăța să știi; a învăța să faci; a învăța să trăiеști îmрrеună
cu cеilalți; a învăța să fii oc(și să dеvi i). 4
Idеalul еducațiоnal prevede, la rândul său, fоrmarеa unеi реrsоnalități autоnоmе,
crеativе, dеzvоltatе în funcțiе dе роtеnțialul fiеcăruia, în cоndițiilе în carе șcоala rоmânеască
rămânе, încă, asеrvită infоrmativului
Educația pregătește autoeducați a într -un dublu sens: aceasta oferă punctul de plecare,
prin sistemul de cunoștințe, priceperi și deprinderi, crește nevoia continuă de educație, de
perfecționare. Misiunea școlii, a activității profesionale constă în a stimula în conștiința
educatului, ne voia de educație.
Dimensiune a omului contemporan, activitatea de formare, însoțește omul, încă de la
naștere pâna la sfârșitul vieții, fiind asociată cu învățarea. “Educația poate fi conceputa într -un
mod mai larg ca o întâlnire intre individ și societat e, iar intreaga viață socială poate fi marcată de
acest schimb permanent”5.
Immanuel Kant, filosoful german considera că educația participă la valorificarea naturii
umane în folosul societății: „Este plăcut să ne gândim că natura omenească va fi mai bine
dezvoltată prin educație și că se poate ajunge a i se da o formă care să -i convie cu deosebire.
Aceasta ne descoperă perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc”6.

4 Delors, J. – "Comoara lău ntrică. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaționale pentru educație în
secolul XXI", Iași: Polirom;2000
5 P.H. Chombart De Lauwe, Pentru o sociologie a aspirațiilor, Editura Dacia, 1972
6 Immanuel Kant, Tratat de Pedagogie

8
De-a lungul timpului, educația a demonstrat rolul fundamental pe care îl are pentru
dezvoltarea civilizației, culturii, pentru cultivarea valorilor spirituale și ocuparea în acest fel a
unui statut superior condiției umane. Astfel, prin educație se dorește dezvoltarea conștientă a
personalității omului și formarea acesteia apelând la condiț iile prezente și la perspectiva
societății.

1.1.1 Educația formală, nonformală si informală în dezvoltarea personalității

În funcție de gradul de organizare și de oficializare al formelor educației, procesul ce are
la bază educația este reprezentat de tr ei mari categorii: educația formală (oficială), este cea
desfășurată în instituțiile de învățământ; educația nonformală (extrașcolară), reprezentată de
activitățile educative organizate de alte instituții, cum ar fi muzeele, bibliotecile, teatru etc.;
educ ația informală (spontană), definită de influențele spontane sau neorganizate din mediu,
familie, grup de prieteni, mass media, internet, T.V. Educația informală este procesul care
durează tot parcursul vieții prin care individul acumulează cunoștințe, info rmații, atitudini,
abilități prin intermediul experiențelor cu care individul se confruntă zi de zi și relației cu mediul
înconjurător.
Delimitarea dintre aceste trei forme ale educației fornală, nonformală și informală, este
una teoretică, în practică ace stea funcționând ca un complex ale cărui limite sunt dificil de trasat,
cele trei tipuri de acțiuni educative având o relație de complementaritate.
Educația formală este definită de procesul instructiv -educativ desfășurat apelând la
educația intenționată , în cadrul unor instituții de învățământ specializate. Acest tip de educație
cuprinde totalitatea acțiunilor organizate sistematic, gradate cronologic și elaborate în cadrul
unor instituții specializate, ce au ca scop formarea personalității umane.
Din pu nct de vedere etimologic, termenul „ formală” isi are originea in latinescul
“formalis” care inseamna “organizat”, “oficial”. Pornind de la acest aspect, educația formală
reprezintă educația oficială7.
O altă notă definitorie a educației formale o constitu ie faptul că aceasta se realizează prin
intermediul procesului de învățământ, având la bază finalități educaționale ce au la bază idealul
educațional.
Educația formală permite o asimilare sistematizată a cunoștiințelor și facilitează
dezvoltarea unor capa cități, a unor priceperi și deprinderi, a unor aptitudini si atitudini necesare
pentru introducerea individului în societate.

7 Ioan Nicola , Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992

9
Procesul de învățământ se realizează în funcție de planuri, programe și manuale școlare,
pe baza de orare și de evaluări, “acestea exprimându -se în moduri diferite: note, calificative,
aprecieri, caracterizări”8.
O caracteristică importantă a educației formale o constituie acțiunea de evaluare care este
desfășurată în forme, moduri și etape stabilite pentru a facilita reușita școlară și succesul formării
elevilor.
Limita dintre educația formală și cea nonformală nu este întotdeauna bine definită,
deoarece există aspecte nonformale în structura educației formale. Educația nonformală este
diferită de educația formală, prin formele de re alizare și aspectul conținutului.
Fiecare individ învață în diferite contexte: la școală, acasă, în grupul de prieteni, prin joc,
la locul de muncă, prin interacțiunea cu ceilalți etc. Deci, putem învăța în orice context, în orice
situație, în orice moment al vieții.
Educația nonformală reprezintă orice activitate educațională, intenționată și sistematică,
desfășurată de în afara școlii tradiționale de cele mai multe ori, al cărei conținut este adaptat
nevoilor elevilor și situațiilor speciale, având ca sco p optimizarea învățării și cunoașterii, și
minimalizarea problemelor cu care se confruntă elevul în sistemul formal.
Caracterul acestor activități nu are un aspect formal, dar are același rezultat formativ, este
flexibil și variat, facultativ sau opțional și include activități parașcolare. de perfecționare și
perișcolare, vizite la muzeu, excursii, cercuri științifice, vizionări de filme etc.
Datorită faptului că elevii sunt implicați în proiectarea, organizarea și desfășurarea
acestor activități, aceste ac țiuni permit lărgirea orizontului cultural, îmbogățirea cunoștințelor din
diverse domenii și dezvoltarea unor aptitudini și interese speciale, promovează munca în echipă
și accentuează obiective de tip formativ -educativ.
Educația informală este un proces d e învățare continuu și spontan, care se realizezază în
afara cadrului educației formale și al educației nonformale. Aceasta se referă la influențele
educative neorganizate, nesistematice și nesubordonate unor finalități educaționale stabilite.
Educația inf ormală include totalitatea informațiilor cotidiene cu care se confruntă
individul în viața de zi cu zi.
Principalul grup social în care se desfășoară acest tip de educație este mediul familial,
familia fiind responsabilă de educația individului.
Mijloacel e de informare în masă ocupă un rol important în procesul de formare prin
intermediul educației informale cum ar fi: internetul, televiziunea, radioul, prin multitudinea de
informații pe care o transmit, astfel elevii au contact cu diferitele evenimente so ciale, politice și
economice, lărgindu -ne mediul vizual și perceptiv. Acest aspect influențează comportamentul

8 Cucoș C., Pedagogie , Editura Polirom, Iași 2002

10
individului și modul de a gândi, modifică forma prin care oamenii cunosc și înțeleg realitatea
înconjurătoare.
Educația trebuie să aibă un carac ter global, îmbinând armonios și eficient educația
formală cu cea nonformală și informală pentru a asigura individului o bună dezvoltare și
integrare în societate.
Cele trei forme ale educației se sprijină și se condiționează reciproc, însă rolul cel mai
important revine educației formale, prin intermediul căreia vor fi transmise principalele
cunoștinte necesare formării personalității.
Deși toate cele trei tipuri ale educație: formală, nonformală și informală, sunt diferite,
acestea sunt necesare, împreu nă formând “individul”.
Educația reprezintă, astfel, activitatea psihosocială cu funcție generală de formare și
dezvoltare permanentă a personalității umane pentru integrarea socială optimă9.

1.1.2 Educația permanentă

Conceptul de educație permanenta este specific pedagogiei contemporane sau al noilor
educații și definește un principiu teoretic si acțional care încearcă să sistematizeze și regularizeze
o anumită realitate specifică problematicii lumii contemporane. Educația permanentă face
referire la ca racterul permanent al educației, pentru că, așa cum afirmă Comenius, educația
devine o necesitate pentru fiecare individ „din leagăn și până la mormânt”10.
Ca subsistem al educației permanente, educația contribuie la dezvoltarea socială și
spirituală a indi vidului, răspunzând nevoilor specifice, concrete și oferă modalități alternative și
condiții liberale de autoeducare.
Educația permanentă devine o necesitate a societății contemporane, reprezintă un
principiu teoretic și acțional care încearcă să ordoneze o realitate specifică perioadei istorice în
care trăim. Este un proces permanent în timp, se realizează pe durata întregii vieți și include atât
educația școlară cât și educația ce se realizează în afara școlii.
Termenul de educație permanentă face ca edu cația să nu mai fie concepută ca o simplă
pregătire pentru viață, aceasta devine o dimensiune a vieții a cărui durată se aseamănă cu însăși
durata vieții. Prin aceasta se desființează împărțirea vieții în două etape: una destinată dobândirii
de cunoștințe și alta utilizării acestora.
Educația nu se limitează la ceea ce se realizează în școală, ci continuă și după absolvire
(educația postșcolară, postuniversitară, diverse forme de perfecționare, inclusiv autoeducația).

9 Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară , Editura Aramis, București, 2003 p.
10 Johann Amos Comenius , Didactica magna, București 1970 p.

11
Educația permanentă, din punct de veder e teoretic, reprezintă un concept pedagogic
fundamental, de tip integrator, care înglobează toate aspectele actului educativ, dar și un concept
pedagogic operațional, care extinde aplicațiile sale asupra tuturor aspectelor educației.
Din punct de vedere pe dagogic, educația permanentă stimulează proiectarea curriculară a
instruirii școlare, realizabilă la toate treptele și disciplinele de învătământ în raport cu toate
resursele de formare -dezvoltare ale elevului, valorificabile pe tot parcursul vieții, în se ns moral,
intelectual, tehnologic, estetic, psihofizic; în plan formal, nonformal și informal.
În cadrul educației permanente accentul se pune pe utilizarea unor metode cum sunt:
învățarea prin descoperire, rezolvarea de probleme, discuțiile în grup, stud iul de caz,
brainstormingul, jocul de rol etc., toate acestea fiind recunoscute pentru gradul mare de
formativitate, comparativ cu metodele de tip tradițional. Utilizarea acestor metode în cadrul
educației permanente, învățarea ca activitate, devine motiva ntă pentru cei implicati și de
asemenea devine mai eficientă, deoarece achizițiile dobândite într -o astfel de maniera au un
nivel mai mare de funcționalitate, asigurându -se o mai bună memorare pe perioade mai
îndelungate de timp.
Definirea educației perman ente, în calitate de concept pedagogic fundamental, presupune
delimitarea domeniului de referință și a semnificației sale strategice.
Ca domeniu de referință, educația permanentă implică întreaga durată de viață a unui
individ și vizează activitatea de fo rmare/dezvoltare a personalității umane, abordată în totalitatea
ei, implicând următoarele resurse11:
 stadiile educației: vârstele de școlarizare (preșcolară, școlară, postșcolară) și
vârstele psihologice (ciclurile vieții: copilăria, preadolescența, adole scența,
tinerețea, maturitatea, bătrânețea);
 conținuturile educației sau dimensiunile/laturile educației: intelectuală, morală,
tehnologică, estetică, fizică);
 formele educației (educația formală, nonformală, informală);
 factorii educației (familia, com unitățile educaționale, instituțiile școlare etc.)
Ca semnificație strategică, educația permanentă poate fi definită la nivel funcțional –
structural -operațional, prin care se evidențiază:
 scopul său final: a menține și a îmbunătăți calitatea vieții;
 carac terul său universal (reprezintă democratizarea educației) și dinamic (permite
adaptarea materialelor și a mijloacelor de învățare la noile condiții impuse de
dezvoltare);

11 Dave R. H., (coord.), Fundamentele educației permanente, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1991.

12
 sensul său managerial (educația permanentă este un principiu organizator pentru
toate tipurile de educație).
Bertrand Schwartz definește educația permanentă ca o „…integrare a actelor
educaționale într -un veritabil continuu în timp și spațiu, prin jocul unui ansamblu de mijloace
(instituționale, materiale, umane) care fac posibilă aceast ă integrare"12. În opinia sa, educația
nu se limitează la un singur subsistem educativ, ci înglobează, în perspectivă, toate activitățile
sociale care sunt purtătoare de educație: „…ideea de permanență a educației va fi în așa măsură,
încât nu se va mai v orbi decât de educație, noțiunea de permanență fiind inclusă în însăși ideea
de educație13”
În pedagogia socială, educația permanentă este abordată din perspectiva relației
societate -educație. Caracterul permanent al educației este definit pe două coordonat e mari14:
1. Ca proces cu caracter social -istoric;
2. Ca dimensiune a vieții individului de la naștere până la vârsta retragerii din activitate.
Educația permanentă nu este destinată doar adulților, ea cuprinde toate etapele educației
(preșcolară, primară, lic eală, universitară, postuniversitară) și include, în același timp,
modalitățile formale și nonformale. Ea încorporează atât învățarea planificată, dar și pe cea
neplanificată.
Educația permanentă implică procese de învățare fundamentate științific și nu po ate fi
confundată cu expresia educație de -a lungul vieții care vizează procesele învățării spontane.
Educația permanentă înseamnă învățarea continuă, creativă, inovatoare, care trebuie promovată
în toate formele ei.
Educația permanentă necesită o pregătire profesională, care permite fiecărui individ să
acumuleze cunoștințe și să însușească deprinderi necesare autoeducației. Ea este o caracteristică
a societății contemporane, în care mobilitatea profesională contribuie la dezvoltarea procesului
de instruire și cultivare; permite fiecăruia să -și completeze studiile, modalitatea de a se
perfecționa profesional și de a ajunge la o cultură superioară.

1.2 Mediul familial

Familia a fost constituită încă din cele mai vechi timpuri, urmărind asigurarea
continuității ș i afirmării depline a ființei umane. Contextul familial cu tot ceea ce implică el, și

12 .Schwartz B., Educația mâine, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976, p .53
13 Ibidem Pp.53 -54
14 Țopa L., Sociologia educației permanente , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1973

13
anume, membrii acesteia, rolul lor familial, relația dintre ei, atitudinea și interesul manifestat
pentru o atmosferă cât mai placută, s -a schimbat, adaptându -se la socie tatea din care aparține.
Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, familia este: “forma socială de bază
întemeiată prin căsătorie, care constă în soț, soție si descendenții acestora.15”
Familia este cea mai potrivită să răspundă nevoilor copilului . Doar afecțiunea și
dragostea îl fac pe părinte să intuiască și să înțeleagă starea copilului.
În familie copilul își poate satisface nevoile sale primare, își poate manifesta frustrările,
care pot fi temperate de părinți. În familie copilul poate să -și investească toate resursele
emoționale și să învețe să și le controleze, pentru că familia ar trebui să fie un mediu mai ales
afectiv necesar unei dezvolări armonioase..
Familia a fost, este și va continua să fie prima colectivitate umană caracteristică om ului
și absolut necesară naturii umane, căci în cadrul acesteia individul are parte de o atmosferă de
siguranță, în care copleșit de variate solicitări existențiale se poate destinde. Până în prezent s –
au conturat multiple definiții, încercând să evidenț ieze o serie de aspecte atât de ordin structural,
cât și de ordin funcțional.
Mediul familial este reprezentat de cadrul în care se desfășoară acțiunea de formare a
copilului. Educația acționează iar mediul influențează, nu independent, ci concomitent. Nic ăieri
in lume familia nu este o unitate independenta de societatea în care există16.
Dacă familia nu sădește în copil sentimentul de siguranță ea nu poate îndeplini față de
acesta funcția sa inițioatoare. Dar și invers, este evident că dacă ea se limitează la protecție, dacă
nu-l inițiază pentru viață atunci nici nu -i creează sentimentul de securitate, căci existența
copilului nu este determinată numai de procesul creșterii fizice.

1.2.1 Rolul familiei în formarea personalității

În procesul educațional pon derea cea mai mare a influențelor le revine părinților fie
persoanelor care îi înlocuiesc pe aceștia, dar și familiei în întregime. Cei doi părinți pot avea
aceeași atitudine fundamentală de acceptare sau de inacceptare și o pot exprima în mod diferit
sau asemănător. Familia îndeplinește un rol complex, juridic, economic, cultural și educativ.
O analiză a realității din școala de astăzi în intervalul de timp de după 1989 conduce spre
o generalizare de ordin teoretic, aceea că metoda de lucru a familiei cu școala trebuie să aibă la
bază unificarea întregului ansamblu de măsuri care contribuie la educația copiilor în spiritul

15 Dicționarul Explicativ al Limbii Romane , București, 1988, p. 366
16 Jinga, I., Negreț, I., Familia, acest miracol insulator. EDP., București, 1999,

14
drepturilor omului, pentru afirmarea deplină a personalității fiecăruia, portivit potențialului nativ
și al mediului familial și social .
Pentru conturarea unei personalități de succes familia trebuie să colaboreze cu școala
lucru ce va influența pozitiv procesul de educație al copilului pentru o civilizație democrată și
liberă, care să -i confere posibilități multiple de afirmare.
Mediul f amilial constituie un rezervor de modele pe care le oferă copiilor, înlesnind astfel
înserarea lor în cultura societății.
Făcând apel la modele ce stau la baza procesului de educație, M. Peretti subliniază:
”formarea personalității nu e realizată prin căr ți, școală, intervențiile autoritare ale tatălui față de
copilul mare, aceasta se consolidează în alcătuirea relațiilor trăite în copilărie, adică în relațiile
de comportament cu persoanele întâlnite zilnic, cu modul lor de a explica, de a cere, de a
expri ma sentimente, preocupări preferințe”.
Immanuel Kant scria: "Părinții care au primit ei înșiși o educație sunt deja niște modele
după care se îndreaptă copiii. Dar pentru a -i face pe aceștia mai buni, este necesar să facem din
pedagogie un studiu; altfel n u este nimic de sperat de la dânsa, iar educația este încredințată unor
oameni cu pregătire rea"17.
Din perspectiva istorica, educația părinților apare necesară, atât pentru creșterea și
educarea copiilor, cât și ca o cale de emancipare spirituala și social ă, ca un vector al
democratizării educației și societății.
Așadar, educația in familie reprezintă factorul care exercită cea mai mare influență
asupra elevului, alături de școală.

1.2.3 Evoluția familiei contemporane și consecințele acesteia în plan educa țional

In a doua jumătate a secolului XX − inceputul s ecolului XXI -lea în majoritatea țărilor
europene, s -au produs schimbă ri esențiale în comportamentul demografic, familial și la nivelul
relațiilor familiale.
Familia tradițională, bazată pe căsători e, în prezen t nu mai este un model familial
dominant, suportând concurența cu diferite forme de convieț uire, mai mult sau mai puțin
acceptate. Schimbarea atribuțiilor membrilor, reducerea numărului de membri ai familiei ,
redimensionarea contribuț iei soților la bugetul familial, schimbarea relațiilor dintre generaț ii, a
normelor morale în centrul familiei și căsătoriei au creat o nouă imagine asupra familiei
contemporane.

17 Kant, Im. 1992, p.15

15
Familia a devenit tot mai integrată in dinamica societății, tot mai mult condiționată de
schimbările sociale și economice, la randul său influenț ând evoluția societății în ansamblu.
În Declarația Universală a Drepturilor Omului se precizează că familia constituie
elementul fundamental al societății. Familia ocrotește copilul și are dreptul la o crotire din partea
societății18.
Principal factor implicat în procesul de formare a personalitații, familia, reprezintă o
caracteristică importantă a procesului instructiv -educativ desfăsurat la nivelul instituțiilor
școlare. Familia exercită o influență d eosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte din
cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, elevul
le datorează educației primite în familie.
Familia are în societate funcții bine determinate precum:
 funcția biologică care constă în perpetuarea speciei umane prin procrearea și
creșterea copiilor, condiție primordială a existenței societății ;
 funcția socială prin care familia conferă individului sentimentul de siguranță, îl
ajută să depășească obstacolele și să dobândească un echilibrul emoțional;
 funcția economică constă în crearea condițiilor materiale necesare vieții;
 funcția educativă prin care înțelegem că familia are un rol foarte important în
transmiterea limbii, a obiceiurilor, a modelelor comporta mentale urmașilor ei.
 funcția culturală , principala caracteristică a procesului de educare, are ca
finalitate integrarea eficientă a individului în societate, dar urmărește și crearea de
individualități bine pregătite care să contribuie la transformarea ș i progresul
societății.
Obiectivul principal al acțiunii educative este formarea personalității copilului, care este
urmărit atât în familie, cât și în școală, astfel încât sarcinile școlii și ale familiei în materie de
educație și instrucție se împletesc și se sprijină reciproc.
În cadrul abordărilor contemporane ale fenomenului educațional se impune tot mai mult
implicarea cadrelor didactice în relații de cooperare cu părinții copiilor și cu alți factori sociali
interesați de educație.
Partener princi pal al școlii, familia se definește ca instituție socială și ca grup specific
care dispune de o influență considerabilă in raport cu membrii săi.
Transformarea familiei într -un partener al școlii presupune:
 extinderea inițiativei școlii în sensibilizarea și atragerea familiei;
 elaborarea si realizarea unor proiecte orientate către parteneriatul cu familia;

18 Declarația Universală a Drepturilor Omului, 1948

16
 activizarea consiliilor de părinți;
 îmbunătățirea modalităților de informare adresate părinților;
 organizarea unor activități in regim de parteneriat.
Parteneriatul dintre școala și familie poate fi încurajat printr -un management
performant al calității și prin asigurarea unor servicii educaționale destinate părinților.
Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizi c,
intelectual, moral estetic, etc. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90%
din cunoștințele uzuale (despre plante, animale, ocupațiile oamenilor, obiectelor casnice), familia
este cea care ar trebuie să dezvolte spiritul de observ ație, memoria și gândirea copiilor.
Elevul obține rezultatele școlare în funcție de modul în care părinții se implică în
procesul de învățare. Părinții trebuie să asigure copilului cele necesare studiului. Acest ajutor
trebuie însă limitat la o îndrumare s au sprijin, nefiind indicat să se efectueze tema copilului.
Tot în familie se formează cele mai importante deprinderi de comportament: respectul,
politețea, cinstea, sinceritatea, ordinea, cumpătarea, grija față de unele lucruri încredințate. Toate
aceste a reprezintă de fapt ilustrarea cunoscutei expresii „a avea cei șapte ani de -acasă”. În
general, elevii nu primesc în cadrul școlii niciun exemplu sau sfat negativ, toate acestea
influențându -l în afara școlii.
Una dintre cele mai importante preocupări ale familiei și un punct comun pe care îl are
aceasta cu școala este orientarea școlară și profesională. De aceea între familie și școală trebuie
să existe o permanentă colaborare care se poate realiza prin vizite reciproce, ședințe și lectorate
cu părinții19.
Concomitent cu activitățile didactice propriu -zise, cadrul didactic are menirea și
posibilitatea de a contribui la dezvoltarea personalității elevului, ținând seama de particularitățile
sale bio -psiho -individuale și sociale; ereditatea, ca factor unic ex plicativ al personalității și
comportamentului uman reprezintă o concepție limitată, întrucât aspectele sociale dobândesc, în
timp, pregnanță în cristalizarea și maturizarea personalității.
Contribuția și intervenția educativă din partea școlii asupra pări nților, pentru a -i ajuta în
demersurile lor educative, precum dezvoltarea responsabilității parentale, a atitudinilor și
practicilor educative parentale optime, reprezintă un obiectiv deosebit de important în
cadrul relației/parteneriatului școală – famil ie.
Parteneriatele reprezintă actual o componentă esențială în organizarea școlii și a clasei de
elevi, nu doar o simplă activitate cu caracter opțional sau o problemă din sfera relațiilor publice.

19 Ana Muntean, Psihologia dezvoltării umane , Editura Polirom, Iași, 2006

17
În țările dezvoltate, cu deosebire pe continentul nord -american, parteneriatele școală – familie
sunt esențiale în procesul de educație a elevilor și în succesul lor la școală20.
În ultimii ani se pune accent și pe un angajament mutual clar stabilit între părinți și
școală, în baza unui contract educațional indivi dual privind educația copilului. Scopul
contractului are ca principiu asigurarea condițiilor optime de derulare a procesului de
învățământ, prin implicarea și responsabilizarea părților în educația beneficiarilor direcți ai
educației elevilor.

1.3 Rolul rețel elor informatice și al noilor media în educația contemporană

Lumea contemporană continuă să se confrunte cu o multitudine de schimbări la nivel
global, în planul cunoașterii, economicului dar și al socio -organizarilor, ce au devenit spre
sfârșitul mileniu lui tot mai rapide și profunde. Caracterul de complexitate a făcut că uneori
direcția schimbării să fie tot mai greu de controlat și stăpânit.
Acestea au impus schimbări semnificative nu numai la nivelul indivizilor, a atitudinilor și
comportamentelor dar, în plan mai larg, au pus în discuție direcțiile de dezvoltare a le societății.
Principala modalitatea de a diminua impactul crizelor economice și nu numai asupra
indivizilor s -a considerat a fi implicarea conștientă a acestora în schimbările care se prod uc la
nivel social, investirea acestora cu rolul de agenți ai schimbării. Acest deziderat impunea o nouă
viziune asupra educației.
În acest context, este clar că sistemul tradițional de învățământ, caracterizat în primul
rând printr -un acces limitat, form alism durată fixă și insuficienta în raport cu volumul de
cunoștințe, nu mai corespunde exigentelor dezvoltării umane. Astfel, s -a conturat necesitatea de
a recurge la educația permanenta, ca o posibilă soluție la problemele întâlnite la nivelul
procesulu i educativ .
Educația permanentă nu este însă o formă de educație , ca cea formală, nonformală sau
informală, și nici un nou tip de educație (precum cea intelectuală, estetică etc.), aceasta definește
un principiu de proiectare și organizare a educației în perspectiva desfășurării sale în diferite
forme pe toată durata vieții21.
Într-o astfel de perspectivă, responsabilitățile de formare inițială ce -i revin școlii nu
asigură o cunoaștere încheiată definitivă, suficientă individului pentru tot restul vieții.
Pentru a se putea autoeduca pe tot parcursul vieții, omul trebuie să se folosească în scop
util mijloacele de socializare și culturalizare pe care societatea i le pune la dispoziție.

20 Agabrian, M., & Milea V. ( 2005). Parteneriate școală -familie -comunitate . Iași: Institutul European.
21 Cucu, George, Educația și mass media , Ed. Licorna, Bucure ști, 2000

18
Mass -media pot reprezenta instrumente utile pentru individ în realizarea educației
permanente, deoarece au capacitatea de a sprijini, cu rezultate semnificative, îmbogățirea
orizontului de cunoaștere, contactul cu valorile culturii, adaptarea la tendințele manifest ate în
societate22.
Apariția și prezența calculatoarelor în viaț a fiecărui elev, face ca în relația tradițională
formată din profesor și elevi să intervină calculatorul atât ca mijloc de învățare (prin programele
de învățare asistată de calculator) cât și ca sursă de informații (prin materiale și resurse digitale,
DVD -uri, CD -uri, Soft -uri educaționale, Internet etc.).
Influența sistemelor mass -media în formarea și educarea elevilor are ca fundament
conceptul de modelare și pregătire pentru viața a fiecăruia dintre aceștia. Din această
perspectivă, instituțiile mass -media îndeplinesc o funcție educativă la nivel macrosocial, în acest
sens, utilizarea strategiilor de comunicare în masă are rolul de a modela comportamentele
sociale, concurând cu educația de tip tradițional. Educația modernă este adaptată realităților
socia le contemporane, iar mass media, prin instrumentele sale, prezintă un rol fundamental în
acest sens.
Așadar, în prezent putem vorbi de cel de al treilea factor implicat în educație ca fiind
multimedia.
Procesele educaționale permanentizează, devin multival ente și sunt tot mai accesibile
publicului larg. Într -o lume high -tech, educația este continuă, se desfășoară permanent, deoarece
totul se află în schimbare. În societatea informațională, oamenii văd, simt, cunosc, dar mai ales
știu, altfel fiind spus, tră im într -o societate a cunoașterii, în care educația, atât din perspectivă
teoretică, cât și practică este vitală.
Rolul internetului în formarea și dezvoltarea comportamentală:
 formarea modului de a fi prin intermediul televiziunii, Internetului, mediei
electronice, sub forma dezvoltării unor stereotipuri individuale sau de grup, dar și
în creionarea opțiunilor de viață ale fiecăruia;
 formare și dezvoltare informațională, ceea ce va determina focalizarea
educatională a viitoarelor opțiuni socio -profesional e sau de viață;
 crearea unor programe cu caracter instructiv -educativ în beneficiul elevilor de
orice categorie socială23.

22 Crăciun, C ătălina, Mass -media ca factor educativ, www.c -cultural.ro
23 Thomson, John,B, Media și modernitatea, Editura Antet, București, 2002.

19
Există un antagonism între educația formală, tradițională și noul model informațional din
epoca contemporană. Învățământul informal, a lternativ, are o serie de avantaje din perspectiva
cunoașterii și a accesibilității posibile.
Dobândirea de competențe devine astăzi baza procesului educațional, iar sursele necesare
pentru dezvoltare personală, înțelese ca formare permanentă, sunt mult m ai ușor de asimilat
datorită noilor tehnologii existente în sfera mass -media.
Așadar, rețelele informatice si media reprezintă repere fundamentale în noua societate
informațională contemporană, impactul produs în viața fiecărui elev și a societății noastr e
stabilește un important criteriu în performanțele școlare ale elevilor.
Utilizarea corectă și eficientă a tehnologiilor informației și comunicării în sfera
proceselor educaționale este nu doar o necesitate, ci un imperativ pentru menținerea la
standardel e cerute a unei lumi bazate pe competiție și progres.

1.4 Mediul școlar

Școala este o organizație formală, care are drept obiectiv formarea bagajului de
cunoștinte al elevilor, adaptarea flexibila a acestuia la noile medii si condiții, dar si formarea
unui s et de valori morale si atitudini corespunzatoare vârstei.
Privită dintr -o altă perspectivă, școala, este o instituție care funcționează într -o
comunitate alcătuită din mai mulți factori ai educației: familie, organizații guvernamentale și
neguvernamentale, autorități, agenți economici, care au la rândul lor o ofertă educațională
explicită sau implicită.
Instituția de învățământ trebuie să își asume o nouă perspectivă asupra rolului său social
și asupra strategiilor prin care își poate asigura dezvoltarea. Din această viziune parteneriatul
educațional dintre școală și comunitate, trebuie sa devină o direcție strategică principală în
managementul fiecărei unități de învățământ. Acest parteneriat trebuie să reunească eforturile
tuturor categoriilor interesate în dezvoltarea unei educații de calitate pentru toți elevii din
sistemul de invățământ. Pentru a realiza un parteneriat educațional bazat pe asumarea valorilor
democratice, este necesar ca societatea românească să realizeze o schimbare de valori, atitudini
și comportamente la nivelul tuturor factorilor sociali implicați in susținerea educației: cadre
didactice, părinți, elevi, reprezentanți ai instituțiilor guvernamentale si nonguvernamentale.
Pentru realizarea unui parteneriat educațional eficient, toți ce i care sunt implicați,
trebuie sa fie de acord cu valori fundamentale ca: egalitatea șanselor in educație, comunicarea
și respectul reciproc, colaborarea și cooperarea, disciplina și responsabilitate, echilibru intre

20
exigențele genereale și cele specifice24.
Școala este definită din alt punct de vedere o instituție care oferă un serviciu social, este
direct influențată de ceea ce se întâmplă în mediul social, transmite cunoștințe, dezvoltă abilități,
norme, valori recunoscute și acceptate social; pe de altă parte are o logică internă de dezvoltare,
reproduce propriile norme și valori, are propriul sistem de organizare.
Exist ă numeroase elem ente de mediu care influențează ș coala, de la indivizi care o
formeaz ă până la organizațiile auxiliare care o influențează ș i care îi asigur ă servicii.25
Unele d in aceste elemente au o influență mai mare în supraviețuirea organizației ș colare.
Mediul școlar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizațional:
 introduce în relațiile copilului cu adultul o anumită distanță socială;
 oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de conviețuire cu ceilalți;
 creează copilului posibilitat ea de a se compara cu cei de vârsta lui;
 îl familiarizează pe copil cu microgrupul social în cadrul căruia învață să devină
partener, să joace unele roluri sociale;
 îl obișnuiește pe copil cu programul orar, cu programul de viață, cu schimbarea
mediului de existență;
 stimulează dezvoltarea autonomiei personale și a independenței.
Școala și familia sunt cei doi factori principali ai educației, iar între aceștia și
comunitatea, mediul extrașcolar și extrafamilial, activează elevul, obiect și subiect al proces ului
de formare. Dacă aceste medii educaționale se completează și se susțin, se asigură într -o mare
măsură buna integrare a elevului în activitatea școlară și pe plan general în viața socială.
Este necesar ca școala să aibă contacte cu toate instituțiile sociale interesate direct sau
indirect de domeniul educației copilului de vârstă școlară și să stabilească relații de cooperare și
colaborare. Totodată școala face posibilă participarea grupuri lor și colectivităților la viața
publică, implementarea și luarea deciziilor. Schimbul de informații favorizează interacțiunea
socială și permite unui număr mare de oameni să ia parte activă la soluționarea problemelor care
îi privesc.
Valoarea educației crește într -o societate a opțiunilor individuale și sociale multiple,
marcată de o multitudine de tranziții, de naturi diferite. Educația este solicitată să răspundă
provocărilor unei lumi a societăților și indivizilor, o lume în care s -au pierdut și se pi erd repere,
sisteme de referință, iar sistemele etice se află în criză. Școala este responsabilă să contribuie la
redefinirea unor noi sisteme de valori, la reconstrucția spirituală a omului.

24 Băran, Pescaru, Adina – Parteneriat în educație Familie – școală – comunitate , Editura Aramis
Print, București, 2004
25 M. Diaconu, Sociologia educației , Editura ASE, București, 2004, p.

21
O bună relație dintre școală și familie este eficientă pentru am bele părți deoarece aduce
beneficii multiple în principal elevilor, îmbunătațește climatul educativ din școala, rezolvă o
parte din problemele comunitații. Pentru o bună funcționare a acestora sunt necesare eforturi la
nivelul fiecărei instituții școlare, al pregătirii cadrelor didactice dar și la nivel individual
prezentând un efort comun al părinților, cadrelor didactice, elevilor. Pentru ca relația dintre
școală și familie să fie una de succes este nevoie de o legătură permanentă, constantă între
cadrele didactice și membri familiei.

1.4.1 Mass -media și școala

Plecând de la premisa, c omunicarea de masă face parte din multiplele dimensiuni ale
contextului socio -cultural în care cresc și se formează elevii , timpul afectat consumului de
mesaje mediatice, î ndeosebi audio -vizuale, este mare, cu numeroase implicații imediate sau
latente, directe sau indirecte asupra dezvoltării personalității lor aflate în plin proces de formare.
Așadar, se produc modificări substanțiale la nivelul personalității lor, prin gen erarea de opinii,
atitudini și comportamente noi.
Creșterea influenței mass -media în viața socială a provocat transformări importante în
ansamblul condițiilor în care se desfășoară acțiunea educativă. O educație modernă, adaptată
realității sociale nu poat e face abstracție de noile caracteristici ale vieții socio -culturale.
Curiozitatea și dorința de cunoaștere a elevului nu mai sunt împlinite doar în cadrul
restrâns al clasei sau al experiențelor cotidiene extrașcolare. Mai mult decât un mijloc de
divertis ment, mass -media sunt o fereastră larg deschisă spre lume, adesea fiind denumite „ochiul
lumii”26.
Mass-media nu se substituie școlii, ci se alătura acesteia în procesul instructiv -educativ a
tinerei generații. Acționând convergent școală și mass -media se c onstituie într -un sistem de
educație cuprinzător și eficace, apt să satisfacă înaltele formative pe care societatea
contemporană le impune membrilor săi.
Dacă este folosită cum trebuie și în suficientă măsură, comunicarea de masă poate
conduce la rezultate educaționale semnificative. În urma studiilor de caz realizate în numeroase
țări, Wilbur Shramm (1979) a ajuns la concluzia că mass -media pot face față cu succes unei mari
trebuințe educaționale, în cadrul școlii și în afara ei, contribuind la îmbunătățir ea cantității și
calității învățământului.

26 Mumford, Lewis, Cultura ora șelor, 1953

22
Astfel acestea pot servi ca suporturi tehnice în procesul de predare și învățare sau ca
simple mijoace de informare pentru pregătirea și specializarea cadreor didactice, alfabetizare și
educație elementare, educar ea adulților, lărgirea sferei de acțiune a școlii, promovarea acțiunilor
de dezvoltare acomunitatilor în rândul elevilor .

23

CAPITOLUL II . INFLUENȚA PARTENERIATUL SCOALA -FAMILIE
ÎN REUȘITA ȘCOLARĂ

1.1 Parteneriatul școală -familie -primul pas spre reușita școlară

Parteneriatul educațional reprezintă un concept în câmpul educației, care se desfășoară
împreună cu actul educațional propriu zis și este definit ca forma de comunicare, colaborare și
cooperare care are la bază dezvoltarea si formarea per sonalității copilului.
Parteneriatul școală – familie poate contribui la creșterea factorilor educogeni ai familiei,
prin activități specifice părinții pot fi sprijiniți să conștientizeze rolul pe care îl au în educația
copiilor lor, să conștientizeze și să îndrepte comportamente și atitudini greșite în familie, să fie
sprijiniți să se implice în activități educative.
Pentru conceptul de „reușită școlară”, Dicționarul de Pedagogie, lansează următoarea
definiție : „Reușita școlară înseamnă obținerea unui înalt randament în educație, dar nu
presupune numai obținerea unor calificative superioare la invățătură ci și integrarea în grupul
școlar, asimilarea unor valori sociale corespunzătoare vârstei”27.
Factorii reușitei școlare sunt:
 Mediul familial: tipul locuințe i, nivelul de instruire al părinților, structura familiei,
atitudinea părinților față de școală, nivelul de aspirație privind formarea profesională;
 Resursele școlare: caliatea echipamentelor școlare și a programelor (laboratoare),
caracteristicile corpulu i profesoral (studile, vechime in invatamant), compozitia socială a
mediului școlar;
 Caracteristicile elevilor: "Mai mult decat caracteristicile mediului familial și
variabilele școlare, reușita este influențată de particularitățile individuale ale elevilo r:
nivelul de aspirații, motivațiile, atitudinea față de școală, încrederea în instituția
școlară"28.
După cum adirmă Stănciulescu E: “ Reușita școlară (puternic dependentă de performanța
lingvistică) nu poate fi pusă cu necesitate pe seama I.Q.(nivelului de inteligență), trebuind să fie
pusă în legătură cu particularitățile mediului în care a fost învățat limbajul.”29
În afirmația de mai sus se accentuează trei factori decisivi în obținerea reușitei școlare:

27 Sorin Cristea, Dicționar de Pedagogie, Editura Litera, anul 2000
28 M. Jigau ,Consiliere si orientare scolară, p10
29 Stănciulescu E. Sociologia educației familiale, Polorom 1997, p75

24
 performanța lingvistică
 nivelul de inteligență
 particularitățile mediului în care a fost însușit limbajul;
Pentru ca un elev să se poată integra în activitatea școlii, trebuie în primul rând să dețină
principalele deprinderi de comunicare. Acesta posedă un anumit vocabular de bază (o cantitate
de cuvinte î n limba română suficient de mare pentru a permite copilului o comunicare normală
cu ceilalți).
Ulterior, copilul dobândește cele două instrumente fundamentale ale muncii intelectuale:
cititul și scrisul. Gradul de însușire a acestor instrumente, are o impo rtanță foarte mare în
realizarea progresului școlar.
Un rol important în realizarea performanței lingvistice îl joacă cunoașterea la anumite
nivele a normelor și regulilor din fonetică, sintaxă, morfologie, lexicologie și semantică.
Succesul școlar reflec tă eficiența procesului de învățământ și se concretizează prin
rezultate, notele, calificativele obținute de acest elev.
Succesul școlar este influențat de doi factori:
a. de gradul de dificultate a obiectivelor propuse de școală ;
b. de posibilitățile psiho -fizice ale elevului.
Parteneriatele școală –familie vin în sprijinul îmbunătățirii comunicării dintre părinți,
elevi și cadrele didactice.
În cadrul parteneriatelor se clădesc relații între indivizi, acestea fiind caracterizate de
responsabilități și cooperăr i reciproce.
Realizarea parteneriatelor funcționale presupune un sistem de activități cuprinse într -un
plan pe termen scurt și mediu , cu obiective și responsabilități clare.
Ca și obiective operaționale pentru un parteneriat școală -familie pot fi enumerat e:
– implicarea conștientă a elevilor, părinților și membrilor comunității în activitățile propuse
potrivit capacităților psiho -fiziologice și aptitudinilor lor;
– identificarea și înlăturarea barierelor de comunicare;
– combaterea eșecului școlar, a abandonului școlar;
– îmbunătățirea bazei materiale a școlii;
– consilierea elevilor și a părinților frecventă și eficientă;
– îmbunătățirea relațiilor între școală și părinți, profesori și elevi;
– înlăturarea prejudecăților și a discriminărilor elevilor în funcție de mediu l din care provin
sau de statutul părinților;
– identificarea caracteristicilor individuale ale elevilor;
– exprimarea liberă a opiniilor;

25
– dezvoltarea încrederii în sine și în reușita acțiunii.
Un parteneriat între cadrele didactice și familie este posibil num ai dacă fiecare dintre cei
implicați înțelege rolul pe care îl ocupă în viața copilului. Părinții au nevoie de educație pentru a
ști cum să -și crească copiii. Prezența părinților și profesorilor împreună în activități de
dezvoltare și participare comunitar ă, influențează pozitiv rolul lor în educația incluzivă.
Dacă părinții și cadrele didactice lucrează împreună, se poate sprijini dezvoltarea
copilului, iar cerințele sale pot fi îndeplinite într -o măsură mai mare.
Un parteneriat între familie și școală nu se poate construi foarte repede, ci sunt necesare
etape bine planificate. Această planificare duce la stabilirea unei relații de încredere și cooperare
activă cu cadrele didactice și alți profesioniști, familia fiind unul dintre factorii a căror
contribuți e este foarte importantă în procesul de integrare școlară a copiilor30.
În cadrul societății există și funcționează o multitudine de organizații care se
caracterizează prin obiective foarte variate și printr -o mare diversitate de activități.
Școala, în cali tate de organizație, care urmărește finalități specifice, poate fi caracterizată
prin:
 obiectivele pe care își propune să le îndeplinească;
 resursele de care aceasta dispune;
 structurile organizaționale, care includ pozițiile și departamentele din cadrul e i,
precum și relațiile dintre ele;
 procesele care se derulează în domeniul comunicării, deciziei, schimbării;
 strategiile, politicile, pe care organizația școlară le elaborează și le aplică pentru
atingerea obiectivelor sale;
 pozițiile de conducere și iera rhia lor în cadrul structurii organizaționale;
 valorile, normele, principiile, standardele, regulile care trebuie respectate în
cadrul școlii;
 rezultatele obținute de unitatea școlară în raport cu obiectivele propuse;
 prestigiul, imaginea școlii în cadrul mediului extern în care își desfășoară
activitatea.
În cooperarea școlii cu ceilalți factori: familia, comunitatea, organizații de tineret și
copiii, instituțiile cultural -educative, școlii îi revine menirea de a coordona toate acțiunile
educative. Rolul ș colii în această coordonare este determinat de faptul că ea este o instituție
specializată, cu cadre didactice pregătite pentru realizarea scopului educației. Acțiunea de
coordonare pe care o exercită școala se concretizează în selecționarea influențelor e ducative pe

30 Popescu, M. (2000). “ Implicarea comunității în procesul de educaț ie”. Editura Corint

26
care le exercită ceilalți factori, în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor, asigurând
dozarea rațională a întregului proces de formare.
Din ansamblul influențelor educative ale mediului educativ școala trebuie să selecționeze
însă pe acelea care sunt adecvate vârstei elevilor. Aceasta nu acționează asupra unui spectator în
general, ci asupra unui om în devenire, copil de o anumită vârstă. Școala trebuie să integreze
influențele educative exercitate de ceilalți factori într -un sist em al muncii educative din cadrul ei,
concretizat într -un plan concret a cărui realizare este urmărită de întregul colectiv pedagogic.
Cooperarea școlii cu ceilalți factori educativi sporește forța educativă a acțiunilor pe care acești
factori le întreprin d pentru formarea tinerei generații31.
Funcțiile pe care le îndeplinește comitetul de părinți în viața școlii amplifică relația
școală –colectivitate socială. Comitetul de părinți, ales de părinți în prima adunare generală de la
începutul anului școlar îndep linește următoarele funcții:
a. Organizarea activităților cu implicarea părinților. În colaborare cu invățătorul și
conducerea școlii, comitetul de părinți participă la organizarea unor activități mai
ample: expoziții școlare, excursii, etc.
b. Inițierea pedago gică a părinților. Comitetul de părinți compus din cetățeni cu un
nivel cultural –pedagogic mai ridicat și cu o conduită familială reprezentativă, ia parte la
acțiunea de întărire a capacității educative a unor familii. Participarea unor membri ai
comitetul ui de părinți la convorbirile organizate de cadrele didactice cu părinții, la
vizitele făcute de cadrele didactice în familie și expunerea unor probleme educative de
către părinți în fața celorlalți părinți constituie un act de inițiere pedagogică a părinț ilor;
c. Funcție de informare a conducerii școlii despre comportarea extrașcolară a
elevilor și despre modul de petrecere a timpului liber de către copii;
d. Funcție educativă, care constă în ajutorul acordat școlii pentru școlarizare,
participarea la manifest ările extrașcolare ale elevilor, supravegherea conduitei
extrașcolare, expuneri în fața elevilor cu prilejul unor zile festive, dezbaterea
problemelor pedagogice ivite într -o clasă sau într -o școală, etc.
Prin aceste funcții, colectivitatea socială partici pă la acțiunea educativă organizată de
școală. Însa, în multe instituții de îmvățământ, activitatea comitetului de părinți este restrânsă la
planul organizatoric –administrativ.
Funcționarea normală a relației școală -familie este o condiție a randamentului școlar al
copiilor. Atunci când această relație nu funcționează, unitatea procesului instructiv -educativ nu
este asigurată și cooperarea școlii cu familia suferă pe diverse planuri ale activității școlare.

31 Băran -Pescaru, A., (2004), Parteneriat în educație, familie -școală -comunitate , Editura Aramis
Print, București

27
Dificultățile și barierele care apr în mecanismul cooperării școlii cu familia împiedică buna
desfășurare a relațiilor dintre cei doi factori, influențând în sens negativ activitatea școlară a
copiilor. Dintre factorii care blochează relația școală –familie pot fi: subiectivismul părinților,
nivelul pedago gic scăzut al unor familii, o concepție personală despre educație, etc.
Pentru a realiza o cooperare eficientă cu familia, școala trebuie să cunoască mediul socio –
profesional din familie, ambianța culturală și morală în care sunt crescuți copiii, numărul l or în
familie, atributele climatului afectiv și stabil din familie, cu rol hotărâtor în stabilirea
comportamentului copilului. Întrucât elevul se formează în două medii diferite, familia și școala,
cooperarea dintre acești factori trebuie să se bazeze pe c unoașterea reciprocă. De aceea este
necesar ca școala să posede informații sociologice asupra grupului familial.
Aceste aspecte ale vieții de familie ajută cadrul didactic să explice comportamentul unui
elev, să determine factori sociali ai randamentului școlar și să aibă o imagine adecvată asupra
mediului familial.
 Cuplul părintesc: unit, descompletat, vârsta și profesiunea părinților, locul de muncă,
dacă lucrează în schimburi sau nu, pregătirea școlară a părinților, relațiile cuplului
familial, relațiil e lor cu copiii.
 Structura grupului familial: numărul membrilor în familie, numărul copiilor și vârsta lor,
câți copii frecventează școala, relațiile dintre copii, dintre frați și surori.
 Funcția educativă a familiei: când își pregătesc copiii lecțiile, ci ne-i supraveghează, unde
se joacă, cum își petrec timpul liber, dacă sunt antrenați în activități intelectuale și fizice
hotărâte de părinți, de ce mijloace de informare în masă dispune familia, ce metode
utilizează părinții pentru formarea conduitei copii lor, spre ce profesiune doresc să
orienteze copilul, atitudinea părinților față de școală și valoarea pe care i -o acordă ei în
viața copilului.
 Ambianța culturală din familie. Ce preocupări intelectuale au părinții, dacă familia
dispune de bibliotecă, la c e reviste sunt abonați, dacă merg cu copiii la teatru,
cinematograf, manifestări culturale.
 Condițiile de viață din familie. Tipul de locuință, spațiul de muncă al copilului, locul de
joc de care dispune copilul, ocupațiile copilului în familie, bugetul f amiliei.
Cooperarea școlii cu familia nu trebuie restrânsă la îmbunătățirea condițiilor materiale
din școală. Principalul obiectiv al acestui proces de cooperare rămâne întărirea funcției educative
a familiei și asigurarea unității de acțiune în educația copilului. Întărirea funcției educative a
familiei nu poate fi realizată numai prin activitatea școlii pentru inițierea pedagogică a părinților.
Școala trebuie să asocieze acestei activități acțiunile educative pentru părinți organizate de
societate. Conju garea eforturilor depuse de școală pentru întărirea capacității pedagogice a

28
familiei cu acțiunile întreprinse în același sens de radio, televiziune, presă și așezăminte culturale
devine un mijloc de eliminare a eventualelor carențe educative din familie ș i de întărire a
funcției ei educative32.

2.2 Căile de comunicare în relația școala -familie

În ultimele decenii s -a observat o implicare tot mai mare a familiei în activitățile
desfășurate la nivelul instituțiilor de învățământ. Elevii se bazează pe familie în dezvoltarea lor
armonioasă, fizică și intelectuală, părinții fiind primii educatori ai lor.
Însă, familia nu poate exercita această funcție fără a colabora cu școala.
Colaborarea școală – familie îmbracă în principal trei mari forme de manifestare33:
1. comun icarea directă
2. comunicarea în scris
3. participarea familiei la activitățile școlii;
Comunicarea directă
– Ducerea și aducerea elevului la/de la școală:
Părinții aduc copilul la școală mai des în clasa I și a II -a, dar și mai târziu. În cele 10 – 15
minute, îna intea începerii orelor de curs, învățătorul poate comunica cu părinții sau bunicii
copilului, informându -i despre activitățile desfășurate în orele de clasă, despre progresele la
învățătură a copiilor, despre abaterile disciplinare și lipsurile observate î n pregătirea copilului la
orele de clasă, despre aspecte legate de întâlniri anterioare cu familia sau despre desfășurarea
orarului școlar.
– Vizitele la domiciliul elevilor;
În aceste vizite, cadrul didactic își poate da seama de condițiile de viață ale ele vilor,
poate găsi motivul/cauzele anumitor deficiențe din comportamentul lor, poate cunoaște mai bine
familia lor, caracteristicile familiei lor, potențialul educativ al familiei, poate cunoaște mai bine
comportamentul elevilor.
Vizita reprezintă o bună ca le de a stabili noi dialoguri și de a cunoaște cât mai mulți
dintre membrii familiei. Vizita trebuie programată într -un moment convenabil pentru familie.
Este bine ca profesorul să aducă câteva mostre din activitatea copilului la școală.
La începutul vizit ei, vizitatorul trebuie să prezinte scopul acesteia, apoi arată câteva
aspecte pozitive pentru a crea o atmosferă propice dialogului. El nu trebuie să monopolizeze

32 Pânișoară Ion -Ovidiu (2003), Comunicare eficientă. Metode de interacțiune educațională,
Editura Polirom, Iași.
33 Agabrian, Mircea; Millea, Vlad (2005), Parteneriate școală -familie -comunitate, Editura Institutul
European, Iași.

29
discuția, ci trebuie să lase timp și părinților să -și exprime părerile despre situația școla ră a
copilului, despre ideile lor, preocupările și interesele lor.
La sfârșitul vizitei, cadrul didactic va trage unele concluzii și va solicita sprijinul familiei
mai departe.
– Ședințele cu părinții
Toate contactele din cadrul relației școală –familie trebu ie să fie educative. Familia
trebuie să fie conștientă că acțiunile întreprinse de școală sunt în interesul său. Dintre aceste
acțiuni, mai importante sunt ședințele, lectoratele cu părinții. Prin modul de organizare, prin
tematică și structură, prin final itatea lor, lectoratele pot deveni o adevărată școală a părinților.
Eficiența lectoratelor depinde de:
– conținutul tematic ;
– calitatea expunerii;
– participarea părinților la discuții.
De asemenea, este indicat ca profesorul să aibă și exemplare din caietele c u teme sau
lucrări de control ale elevilor, pentru a ilustra subiectele pe care le discută. E necesar să se creeze
în permanență ocazii părinților de a pune întrebări, de a -și mărturisi îngrijorarea și de a dezvălui
succesele sau problemele cu care se conf runtă acasă, de a prezenta anumite detalii despre
activitățile pe care copilul le agreează. Comportamentul copilului constituie subiectul multor
discuții între cadrele didactice și familii.
Cadrul didactic trebuie să -i convingă pe părinți că cerințele adre sate elevului de către
școală trebuie să se continue și în cadrul fiecărei familii.
– Consultațiile individuale
Acestea dau posibilitatea unor discuții cu părinții despre fiecare copil în parte de a
analiza cauzele diferitelor manifestări și de a lua măsuri educative comune. Convorbirile
individuale cu părinții copiilor crează un climat de încredere reciprocă. Ele necesită mult tact,
atenție, vocabular ales, pregătire profesională.
– Mesajele telefonice
Printr -un mesaj se pot comunica:informații despre sănătate a copilului; diverse situații
școlare și note, calificative; o manifestare necorespunzătoare a comportamentului; anunțuri ale
unor întruniri, ale unui eveniment sau ale unor excursii; cereri de material didactic sau alte forme
de ajutor pe care părinții îl pot furniza la realizarea unor proiecte școlare; sugestii pentru
activitățile care trebuie să se desfășoare acasă;
Mesajele telefonice se folosesc mai ales în comunicarea cu părinții care n -au posibilitatea
să ajungă la școală.

30
Când lipsa de timp și probl emele de orar împiedică întâlnirile directe, câteva forme de
comunicare în scris pot ajuta familia și profesorul să păstreze legătura.
Comunicarea în scris
– Note și carnete de note
Comunicarea dintre cadre didactice și familie poate fi facilitată și de trim iterea unei
scurte note (a unui mesaj) către părinți, prin intermediul elevului.
Pentru o comunicare constantă, carnetele de note care circulă între casă și școală, sunt
foarte utile.
– Caiete de teme pentru acasă
Aceste caiete circulă între casă și școală prin intermediu elevilor. În caiete sunt cuprinse
anumite sarcini pe care elevii trebuie să le rezolve acasă supravegheat de părinți.
Se poate cere elevilor să rezolve acasă, pe lângă teme clasice (copiat poezii, fragmente de
lecturi, răspuns la întrebări din textul de zi, exerciții de lexic, gramatică, vocabular, etc.) și fișe,
execiții grafice, de compoziție, etc., să execute desene cu temă dată, etc.
Caietele trebuie să cuprindă sugestii, observații, informații, comentarii pe marginea
temelor efectuate d e elevi.
Participarea familiei la activitățile din cadrul școlii
– Serbările
Serbările pe care le reprezintă elevii cu diferite ocazii festivale, arată mai precis etapa în
care se găsește fiecare copil în dezvoltarea verbală, afectivă, în fața publicului. Ac este momente
sunt examene deosebite, cu tensiuni emoționale mari, uneori atât pentru părinți, pentru elevi cât
și pentru profesori. Serbările constituie izvoare de impresii puternice și de emoții plăcute care
leagă mult colectivul de elevi și de adulți (pa rinți – profesori).
– Vizitele și excursiile
Aceste activități agreabile, semnificative, promovează participarea activă a familiei.
Vizitele se pot organiza în împrejurimile școlii, în diferite locuri și instituții de muncă ale
părinților. În acest mod se ex tinde lumea pe care copiii o cunosc, se observă cum se comportă
copiii în afara școlii, li se poate cunoaște părerile, li se aprofundează unele cunoștințe și
deprinderi, li se dezvoltă imaginația.
Pentru ca vizitele (excursiile) să fie reușite, elevii treb uie în permanență să fie
supravegheați să fie mereu în perfectă siguranță. De aceea, vizitele nu se pot organiza numai cu
cadrul didactic singur, ci trebuie să se apeleze și la părinți.
Ei pot ajuta în privința transportului, a hranei copiilor, a supravegh erii acestora.
– Activitățile în aer liber:

31
Colaborarea școală – familie îmbracă o gamă variată de forme. Aplicarea acestora are ca
scop desfășurarea în cât mai bună condiții a procesului instructiv –educativ și realizarea
succesului școlar. Familia are o con tribuție importantă în sprijinirea școlii, iar cel mai mare
beneficiar dintr -o bună colaborare școală – familie, este însuși elevul care va păși pregătit în
viață.
Unul dintre obiectivele de prim ordin ale parteneriatului școală – familie îl reprezintă
asigurarea succesului școlar al copilului. Familia trebuie să se implice în desfășurarea sarcinilor
instructiv –educativ propuse de procesul de învățământ.
În situațiile în care părinții elevilor nu se implică în activitatea școlară a copiilor lor,
aceștia pot prezenta motive cum ar fi:
– Au un nivel cultural scăzut;
– Au repulsie față de școală;
– Sunt absorbiți de activitatea profesională și cea casnică;
– Suferă de boli psihice și alte traume;
– Atmosfera din familia lor este conflictuală;
O familie este pusă în situa ția de a ajuta pe copii la învățare, pentru că, ei nu au formate
deprinderile necesare pentru organizarea și desfășurarea activității proprii de învățare. Părinții
supraveghează spălatul, îmbrăcatul, mâncatul, pregătirea ghiozdanului copilului lor înaint e de a
pleca la școală. Ei dau sfaturi cu privire la comportarea copilului, față de cadrele didactice față
de colegii lui de clasă, față de persoanele pe care le întâlnești la școală. Ei mai dau sfaturi cu
privire la igiena personală, la traversarea străzi lor, la păstrarea bunurilor sale și ale școlii34.
Părinții trebuie să renunțe la obiceiul de a pretinde stocarea și reproducerea mecanică a
cunoștințelor de către copil, ei trebuie să sprijine în primul rând, dezvoltarea capacităților
intelectuale, morale, caracteriale. Între aceste capacități gândirea și imaginația creatoare trebuie
să se bucure de prioritate.
Mulți părinți învață împreună cu copiii, verificându -i dacă știu lecțiile pentru a doua zi,
astfel ajutându -i să-și dozeze rațional efortul. După cla sele a V -a și a VI -a, materia care se predă
în școală depășind mulți părinți, aceștia verifică pe copii doar dacă stăpânesc textul din manual,
împingându -i pe copii spre memorarea textuală.
Ajutorul acum constă în crearea condițiilor, în organizarea muncii , în cerințele pe care le
pun în fața copiilor, cultivând răspunderea pentru muncă.

34 Chiru, M., (2003), Cu părinții la școală -ghid pentru profesori, Editura Humanitas Educațional,
București.

32
Atitudinea pozitivă față de școală și succesul la învățătură al copilului sunt transmise de
climatul din familie. Copilul devenit școlar are absolută nevoie de sprijin din partea părinților
pentru a se putea încadra repede și cu succes în noul regim de viață impus de statutul de elev.
Dezinteresul manifestat de unii părinți față de copil, are grave consecințe negative asupra
dezvoltării lui morale și intelectuale.
Neavând cu i să-și ceară sprijinul cuvenit sau de cine să fie încurajat în strădăniile sale
școlare, acesta treptat poate manifesta dezinteres față de noile obligații. În perioada de debut
școlar, familia trebuie să fie aproape de copil, să -l ajute când simte nevoie, să păstreze o strânsă
colaborare cu profesorii. Vizitele la școală, participarea la ședințe, asigură un permanent schimb
de informații între școală și părinți, strict necesar unei educații sănătoase. Ajută la o mai bună
cunoaștere și îndrumare a elevului pentru îndeplinirea cu succes a îndatoririlor lui școlare și
alegerea în viață.

2.3 Raporturile și așteptările reciproce dintre școală și familie

Societatea modernă contemporană subordonează rolul educativ al familiei instituției
școlare, deoarece părinții s unt mai mult sau mai puțin incompetenți, iar cadrele didactice sunt
specialiștii investiți de stat să instruiască tânăra generație.
Scoala modelează în același timp viața familială conform valorilor sociale, ca exemplu:
condițiile de igienă; alimentația; p rogramarea timpului liber; etc.
Eșecul școlar și conduitele deviante ale elevilor sunt explicate ca fiind vina exclusivă a
familiilor aflate în derivă.
Aceste idei sunt combătute de diverși sociologi care afirmă că, din contra, majoritatea
părinților, au c ompetența necesară și sunt adevărați strategi ai acțiunii educative, bineînțeles
colaborând foarte strâns cu strategiile școlare. Acești sociologi cred că legătura dintre familie și
școală este un factor principal al reușitei procesului educativ – instruct iv35.
Raporturile familiei cu școala urmăresc patru mari obiective:
 instrumentale
 statuare
 afective
 culturale
Obiective instrumentale

35 Părinții și școala. Parteneriat pe ntru un obiectiv comun – binele copilului , Editura Universității din
Oradea, Adrian Hatos, Sorana Saveanu, pp.238 -261

33
Părinții văd în școală un instrument cu ajutorul căruia asigură viitorul economic al
copiilor lor, prin plasarea acestora î n câmpul muncii pe o poziție avantajoasă din mai multe
puncte de vedere: al stabilității locului de muncă; nivelului veniturilor; condițiilor de muncă;
evitării șomajului; etc.
În special categoriile sociale lipsite de resurse economice și culturale încear că să -și
asigure securitatea profesională a copiilor lor prin intermediul școlii, deși uneori nu reușesc acest
lucru.
Obiective statuare
Cu ajutorul, școlii se stabilesc statutele sociale. Clasele mijlocii (profesorii, funcționarii,
doctorii, militarii, e tc.) care datorează școlii poziția socială actuală, doresc să transmită copiilor
lor aceste poziții tot prin intermediul școlii.
Obiectivele afective
Pentru ca un școlar să trăiască pozitiv experiența școlară, cadrele didactice împletesc
activitatea lor la catedră cu o puternică încărcătură afectiv emoțională.
Obiectivele culturale
Diverse grupuri sociale se mobilizează pentru a impune idealuri culturale colective (de
exemplu mișcările ecologiste), iar școala este un loc privilegiat sub acest aspect.
Școala este producătoare de capital numit pregătirea personală. Familia nu mai este un
simplu consumător de servicii școlare de orice calitate, ea revendică serviciu de cea mai bună
calitate. Acum familia are dreptul să aleagă între mai multe alternative; să ren unțe la un serviciu
care nu îl satisface în favoarea altuia36.
În altă ordine de idei, școala face parte din viața familiei, la fel ca și activitatea
profesională a adulților, influentând -o din multe puncte de vedere. De exemplu:
 Perioada școlarității este o etapă în cursul vieții individuale, dar și o etapă a ciclului
vieții familiale, în care școala, ca organizație care funcționează după un orar riguros,
determină ritmurile familiare;
 Școlaritatea obligă familia să ofere copiilor un spațiu propriu de învă țătură și joacă ;
 Bugetul familiai este afectat de școlarizarea copiilor: (taxe, transporturi la școală,
rechizite școlare, hrană suplimentară, haine specifice școlii, meditatori, serbări, excursii,
vizite, spectacole, etc.); Școala preia o serie de cheltui eli ca: biblioteci gratuite,
manuale, meditații, consultații medicale, o parte din alimentația copilului, etc.
 Membri familiei își împart sarcinile de ajutor a elevului;

36 Alexandru Darie, Iulian Nica, Elena Romocea, Ecaterina Springer,Leon Topa, Ion
Verdeș -,,Colaborarea școlii cu familia elevilor” , Editur a Didactică și Pedagogică, R.A.,
București, 1974

34
 Școala obligă părinții să exercite asupra copiilor un control accentuat;
 Evoluarea cop iilor înseamnă și evoluarea activității copiilor ce stau în spatele copiilor;
 Școala distruge intimitatea familiei copilului, adunând informații în primul rând prin
comportamentul zilnic al copilului: ținuta, starea sa fizică, starea psihică, opiniile sale ,
interesele sale cognitive, etc.
 Școala introduce familia într -o rețea de sociabilitate: colegi ai copilului, alți părinți,
cadre didactice, acordând adulților un rol și o identitate sociale particulare: acela
(aceea) de părinte de elev.
La rândul lor fam iliile exercită influențe și presiuni la adresa școlii, după cum urmează:
 Între școală și copil, familia intervine ca intermediar. Copilul vede și gândește școala
cu ochii și mintea părinților.
 Părinții obligă școala la reconsiderări ale orarelor și la red efinirea spațiilor școlare.
 Cadrul didactic în raporturi cu familiile elevilor îndeplinește un set de roluri foarte
complexe.
În raport cu copilul:
 Majoritatea părinților manifestă interes față de dialogul cu școala, dar
așteptările lor sunt variate și con tradictorii.
Activitatea cadrelor didactice evaluată în funcție de criterii diverse apare uneori
nesatisfăcătoare părinților și drept urmare școala caută să se protejeze, limitând amestecul
părinților și drept urmare școala caută să se protejeze, limitând amestecul părinților în viața
școlii la minimul necesar37.
 Ca urmare a interacțiunilor școala – familie, cadrele didactice și -au modificat conduita
în raport cu elevii și familiile acestora și strategiile educative generale. Rezultatele
negocierilor școală – familie pot fi pozitive (sursă de perfecționare profesională și
ameliorare a rezultatelor) sau negative (pun cadrul didactic în situații critice, jenante
obligându -i să evalueze permanent competența, performanțele sale, propria imagine
publică, imaginea de sine)
 Familia este un factor în plus de evaluare și control ale activității cadrului didactic.
 Părinții repun în discuții metode, obiective și conținuturi școlare. Părinții sunt
interesați în succesul școlar al copiilor lor, dar și în funcționarea școl ii ca instituție.
Deschiderea școlii către familiile elevilor, duce la critică și schimbare și zdruncină
sentimentele de certitudine și siguranță ale cadrelor didactice părinții putând opta spre
o unitate școlară sau altă, își poate impune opiniile ca un f actor de putere.

37 Adele Faber, Elaine Mazlish -,,Comunicarea eficientă cu copiii -acasă și la școală” –
editura Curtea veche, București,2010

35
 Contactele școala – familie, întăresc și legitimează deciziile cadrelor didactice care
astfel ar genera semne de suspiciune.
 Contactele cu familia lărgesc universul social al cadrelor didactice.
 Deschiderea reciprocă obligă cadrele școli l a lărgirea permanentă a orizontului:
informațional; pedagogic; cultural.
În relațiile școală – familie, se poate concluziona că există o dorință reciprocă de
intensificare a legăturilor și multiplicarea și diversificarea contactelor dar acestea toate în
atmosfera unei lipse de întelegere reciproce.
Școala percepe familia în patru moduri diferite:
1. Familia – client al activității pedagogice (comunicarea este unidirecțională,
dinspre școală spre familie și este limitată la probleme strict contextuale)
2. Familia – garant (care este consultată dar nu este necesar ca aceste informații să
fie luate în considerație pentru luarea deciziilor).
3. Familiile – grup de presiune în raport cu școala care reacționează la revendicările
formulate de părinți.
4. Familia – partener la luarea deciziilor în cadrul școlii.
Cooperarea este o negociere între școală – familie cu privire la mijloacele utilizate în
atingerea unei obiective elaborate exclusiv de școală.
De asemenea, școala poate fi împărțită în patru tipuri distincte:
1. Școala ie rarhică autoritară oferă posibilități minime de cooperare. Cadrului didactic i se
atribuie monopolul cunoașterii pedagogice iar părintele este plasat în masa celor care
trebuie educați. Colaborarea este restrânsă iar intervenția părinților în decizii este
exclusă. Școala ierarhică liberară, acceptă ca părinții să fie consultați.
2. Școala participativă consideră părintele și elevul ca resurse importante în procesul
educativ.
3. Școala comunitară apelează la resursele comunității;
4. Școala autonomă exclude orice int ervenție exterioară, dar valorifică potențialul
participativ al elevilor38.
Cadrele didactice se raportează, în general, la categoriile socio -profesionale din care
provin părinții, structura familiei și problemele ei deosebite. Dacă ne referim la optimizare a
comunicării între educator și părinți, se ia în calcul: calitatea celor doi poli ai colaborării
(profesor și părinți); percepțiile fiecăruia; atitudinile care îi caracterizează; caracteristicile
instituției școlare; caracteristicile familiei; modul de co municare39.

38 Clasificare după Cameau, I. și Solomon, A, 1994 pp 65 -67
39 Ecaterina Adina Vrasmas , Consilierea Si Educatia Parintilor, 2002, p 143

36
Școlile sunt instituții ale treptei următoare a educării părinților deoarece toți părinții sunt
legați de ele mulți ani la rând . Totuși, în cele mai multe țări, relațiile dintre familie și școală nu
au o pondere mare .
Colaborarea limitată sau s uperficială se înregistrează în țări ca: Australia, Belgia, Egipt,
Franța, Mexic, Israel, Italia, etc. O colaborare într -o oarecare măsură dezvoltată se întâlnește în
Austria, India, Suedia, Olanda, Polonia, Canada și altele, aici existând câteva asociații de părinți
și cadre diactice.
În multe țări, în acest stadiu, apar dificultăți. Cum școala ocupă acum un loc mai
important în educația copiilor, rolul părinților apare mai nedefinit. Părinții sunt criticați de
către profesori și, la rândul lor, privesc șc oala cu neîncredere. De ambele părți apar atitudini
stereotipe și pline de prejudecăți. Părinților li se reproșează indiferenț a, spiritul de contradicție.
În câteva țări, părinții au fost acuzați de neînțelegerea procesului educativ; în altele școlile se t em
de amestecul lor în problemele de învățământ.
Deosebirile la nivel cultural între familie și școală pot, în aceeași măsură, să creeze
dificultăț i cadrelor didactice pe care influența neporivită și concepțiile greșite ale părinților îi pot
reduce capacit atea de a lucra într -un mediu armonios .
Rapoartele din mai multe țări subliniază lipsa unor relații sănătoase între școală ș i familie
și, în momentul actual, se recunoaște din ce în ce mai mult că aceste relații trebuie puse pe baze
noi.
În Italia, ruptur a dintre școală și familie s -a dovedit atât de gravă încât Ministerul
Educației a creat un organ spec ial cu scopul bine definit de a îmbunătăți situația și de a -i ajuta pe
părinți să înțeleagă menirea școlii, atrăgându -le atenția asupra contribuției educat ive care revine
familiei. Acest „Centro Didatttico Nazionale per i Raporti Scuola – Famiglia” a inițiat anchete
asupra relațiilor dintre școală și familie și a organizat conferințe și cursuri cu acest subiect. Tot el
a publicat un Manual al părinților („Gu ida dei Genitori”), lucrare care tratează despre
dezvoltarea copiilor și conține informații legate de problemele școlare, medicale și judiciare și de
îngrijirea copiilor arierați. O nouă optică asupra acestei probleme se reflectă în experiențele
desfășurat e și î n cadrul organizațiilor create în anumite sisteme de învățământ cu scopul de a
îmbunătăți situația actuală.
În diverse țări (de exemplu, Belgia și Elveția), părinții sunt invitați la întâlniri școlare
ocazionale ca să asculte expuneri pe teme educati ve sau să asiste la diverse alte aspecte ale
muncii din școală. Numărul și natura unor astfel de acțiuni depind, în mare măsură , de inițiativa
directorului.

37
În Anglia, autoritățile educative locale au obț inut rezultate îmbucurătoare. Prin
intermediul unor conferințe și broșuri ele s -au străduit să explice părinților sistemul de selecție în
școlile secundare.

2.4 Necesitatea parteneriatului scoală -familie

În literatura de specialitate, relația școală –familie este identificată prin intermediul celor
doua teori i:
 teoria schimbului, prin aceasta înțelegem că oamenii actioneaza pentru obtinerea
unui câștig personal; Cadrele didactice au anumite privilegii tradiționale: un grad de
autonomie, o competiție restrânsă.
 teoria profesionalismului, prin care se consider ă că oamenii actioneaza pentru a -i
ajuta pe ceilalti, fără urmărirea unor avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt:
competența și un cod de etica profesională.
O bună relație dintre scoala si familie este benefică de ambele parti deoarece aduce
avantaje multiple in principal elevilor, îmbunătațește climatul procesului instructiv -educativ din
școală. Pentru realizarea acestui lucru sunt necesare eforturi la nivelul fiecarei instituții școlare,
al formării cadrelor didactice dar și la nivel individu al într -un efort comun al parinților, cadrelor
didactice și elevilor.
Părinții elevilor dintr -o clasă formează rareori un grup omogen și nu dispun toți de
aceleași mijloace pentru a se implica în mod activ în activitățile școlii. Cooperarea lor cu mediul
școlar trebuie să ia forme diverse pentru a răspunde nevoilor și disponibilităților lor.
Există părinți care sunt pregătiți să consacre mai mult timp și energie pentru participarea
la activități. Unii dintre ei nu sunt disponibili decât în mod punctual și p articipă doar la
evenimente speciale (de exemplu să însoțească grupul de elevi cu ocazia vizitării unui muzeu).
Alții dispun de suficient de mult timp liber, energie și cunoștințe pentru a putea aduce o
contribuție mai importantă școlii. Unii pot veni în c lasă pentru a susține o expunere pe o anumită
temă (legată de locul lor de muncă, tradițiile lor culturale, anumite experiențe de viață specifice
sau de modul cum își petrec timpul liber).
Indiferent de statutul economic, etnic sau cultural al familiei, i mplicarea părinților în
educația copiilor conduce la îmbunătățirea performanțelor școlare și a prezenței la cursuri,
precum și la reducerea ratei abandonului școlar și a delicvenței.
Părinții și familia au un impact puternic asupra educației tinerilor. Co piii ai căror părinți
le ascultă problemele, îi sprijină în efectuarea temelor, se implică, transformând experiențele de
zi cu zi ale copilului în oportunități de învățare, sau îi îndrumă cu ajutorul materialelor și

38
instrucțiunilor oferite de dascăli, obți n rezultate școlare impresionante.
Educația nu este înțeleasă numai prin pregătirea școlară, ci este redată de un flux
continuu de influențe modelatoare și transformatoare exercitate pe tot parcursul vieții
individului. Ele construiesc, modelează și trans formă personalitatea, dar e necesară
corespondența cu nevoile și cerințele individuale.
Educația este eficientă atunci când consideră copilul în centrul ei ca parte activă și
motivată la propria devenire. Școala este factorul primordial și foarte importan t, dar această
instituție nu este totul, are nevoie de familie, de comunitate, de întreaga societate pentru a
sprijini și îndruma omul în devenire. Tocmai de aceea, rolul familiei nu trebuie diminuat, ea este
redat de mediul social al copilului și sprijinu l său de -a lungul vieții40.
Dacă în trecut aceste parteneriate erau considerate activități cu caracter opțional și
depindeau de domeniul relațiilor publice, în prezent acestea au un rol esențial în procesul de
educație, formare a personalității, deoarece îi ajută pe individ să -și dezvolte competențe și
abilități sociale încă din primii ani ai copilăriei, pregătindu -i să aibă succes la școală și, mai
târziu, în viață, apoi în carieră.
Așadar, pentru a asigura educarea copiilor și succesul acestora în viață în cele mai bune
condiții, e nevoie ca toți factorii implicați în procesul educațional să se afle în strânsă legătură și
să formeze un parteneriat în care atât elevii cât și instituția de învățământ să atingă scopul și
idealul educațional.

40 Drăgan, Ion Familia – factor educativ , în Revista învățământului preșcolar, Nr. 1 – 2 București, 1995

39
CAP ITOLUL III . ϹЕRϹЕTARЕ – COLABORAREA ȘCOLII CU FAMILIA ÎN
REUȘITA Ș COLARĂ PENTRU ELEVII DIN ÎNVĂȚĂ MÂNTUL PRIMAR

Pedagogul rus, A.S. Makarenko afirma că “Familia este un factor important ș i de
răspundere al educației. Părinții o conduc și răspund de ea în fața societății, a fericirii lor și a
vieții copiilor.”
Printre cele mai importante condiții ale creșterii eficienței activității educative desfășurate
cu grupul de elevii este reprezentat ă de asigurarea unei depline unități de acțiune a tuturor
factorilor educativi: școală, familie, comunitate.
Factorii principali ce contribuie la educația copilului sunt familia și școala. Fiecare dintre
aceștia contribuie prin influențele lor specifice, l a formarea și integrarea socială a elevului.
Școala și familia trebuie să găsească drumul unei bune colaborări bazată pe încredere și
respect reciproc, pe iubirea față de copil, să facă loc unei relații deschise, accentuându -se
schimbul și comunicarea de idei. Acesti factori, școala și familia, sunt reprezentați de două
instituții care au nevoie una de alta în procesul educativ. Familiei îi revine rolul esențial în
creșterea copiilot, asigurându -le acestora nu numai existența materială, cât și un clim at familial,
afectiv și moral41.

3.1 Mеtodolo ɡia dе сеrсеtarе

Cei doi factori importanți responsabili de educația elevului, familia și școala, urmăresc în
mod conștient să contribuie la dezvoltarea fizică, formarea orizontului cultural, formarea
deprinderil or de muncă și de comportare corectă în societate. Familia și școala prezintă același
scop educativ. Universul școlii și cel al familiei sunt două dimensiuni ale vieții copiilor care își
pun în mod decisiv amprenta asupra formării personalității acestora.
Educația dată în școală se dovedește a fi insuficientă dacă familia, factorul cu cea mai
mare influență educațională în primii ani de viață ai copilului, nu se implică în realizarea
sarcinilor instructiv -educative.
În ultimul timp școlii îi revin sarcini t ot mai multe și mai complexe. Unii părinți
consideră că acum funcția educativă esre rezervată numai școlii și de aceea nu se interesează de
evoluția în continuare a copilului. Din păcate, această atitudine greșită prejudiciază chiar
interesele copilului lo r42.

41 Adele Faber, Elaine Mazlish -,,Comunicarea eficient ă cu copiii -acasă și la școală”- editura Curtea veche ,
Bucure ști,2010
42 Ezechil Liliana – ,,Comunicarea educațională în contextul școlar”, EDP, București, 2002.

40
Parteneriatele dintre școli și familii pot ajuta profesorii în munca lor; perfecționa
abilitățile școlare ale elevilor; îmbunătăți programele de studiu și climatul școlar, pot îmbunătăți
abilitățile educaționale ale părinților, dezvoltă abilitățile de lideri ale părinților, conecta familiile
cu membrii școlii și ai comunității și pot crea un mediu mai sigur în școli.
Așadar, părinților ar trebui să le revină rolul decisiv în educația copilului, rol care este
foarte important pentru reușita școlară a acestuia.
Сеrсеtarеa s-a еfесtuat la Șсoala Gimnazială King George din municipiul București.
Aceasta estе amрlasată în sectorul 6, zona Militari, fiind o școală cu învătământ particular.
În realizarea prezentei cercetări am pornit de la premisa că dacă o instituție de învățământ
are susținerea familiei și există o bună comunicare între acestea, atunci elevul se îndreaptă în
direcția dorită. Așadar, prin această cercetare se va demonstra contribuția pe care o are familia și
importanța parteneriatului școal ă-familie în dezvoltarea si formarea personalității elevului.

3.2 Obiectivele cercetării

Obiectivul cercetării a constat în analizarea modalităților prin care implicarea părinților
în educația copiilor conduce la performanțe ridicate în rândul elevilor d in ciclul primar.
1. Implicarea familiei în elaborarea și implementarea unei strategii personalizate de
corectare a comportamentului violent al elevului;
2. Analizarea rezultatelor parțiale apărute în urma parteneriatului școală -familie.
3.3 Ipotezele cerc etării – Cazul 1
Ipoteza 1. Dacă cadrul didactic inițiază o intervenție personalizată pentru un elev
care prezintă probleme de disciplină, făcând apel la implicarea familiei, comportamentul
acestuia se va îmbunătăți.
Universul cercetării
În Antichitate, aut oritatea era transferată suveranilor și legiuitorilor pentru educarea "cu
toiag de fier" a societății. Astăzi, ca și în vechime, prin “Nihil sine Deo” mulți înțeleg că în
educație nu se poate face nimic fără coerciție.
Disciplina școlară poate fi definită drept o manifestare a disciplinei sociale și reprezintă
un ansamblu de reguli de comportament necesare pentru buna conviețuire în mediul școlar și
pentru buna desfășurare a procesului instructiv -educativ43.

43 Ioan Cerghit -,,Formele educației și interdependențele lor” -curs de pedagogie, UniversitateaBucurești,
1988

41
La nivelul procesului educativ, disciplina îndep linește următoarele funcții: socializarea
individului, formarea și dezvoltarea unor atitudini morale și a unui sistem unitar de valori,
asigurarea stării pozitive emoționale, care vizează respectul față de sine și față de ceilalți44.
Educarea copiilor în s piritul respectării disciplinei este ghidată de anumite obiective, cum
ar fi: cunoașterea de către elevi a normelor specifice disciplinei; formarea unor deprinderi și
obișnuințe de conduită disciplinată; dobândirea capacității de autocontrol al forțelor fi zice și
psihice; stabilizarea atitudinilor de punctualitate și corectitudine.
Un rol important îl ocupă și regulile clasei, stabilite la începutul anului școlar care să
respecte o serie de exigențe: să fie relevante pentru viața școlară; să fie formulate î ntr-o manieră
pozitivă; să fie flexibile și adaptate la situațiile particulare; să fie precizate clar consecințele
nerespectării fiecărei reguli; pentru, să le fie comunicate și părinților elevilor.
Recompensarea comportamentelor dezirabile ar trebui făcut ă cu respectarea anumitor
exigențe, cum ar fi: să se menționeze numele elevului care urmează a fi recompensat, pentru a -i
spori stima de sine, să se precizeze motivul pentru care se acordă recompense; recompensa să fie
focalizată pe un comportament specifi c și bine precizat; să fie apreciat și progresul înregistrat de
elev în comportamentul vizat.
Un program de prevenire și combatere a agresivității în rândul elevilor își propune câteva
obiective distincte:
o prevenirea situațiilor cu potențial agresiv;
o comba terea agresivității în școală încă din faza sa incipientă;
o formarea unei culturi școlare nonviolente;
o îmbunătățirea supravegherii elevilor în incinta școlii și în afara ei.
Indisciplina școlară are mai multe cauze, cum ar fi: antipatia față de școală; nevo ia de
recunoaștere socială; comportamentul impulsiv; ignorarea; conflictele dintre sistemele opuse de
reguli; anxietatea.
Alin F. este elev în clasa a III -a, este adoptat de la vârsta de 4 ani iar în prezent acesta
locuieste împreună cu mama și tatăl său a doptivi.
În ceea ce privește activitatea sa educațională, elevul deprinde aptitudini de comunicare,
are capacitate de raționament, se poate concentra și focaliza asupra unei sarcini propuse,
participă voluntar la activitățile desfășurate cu clasa, dă dovad ă de creativitate și originalitate.
În relațiile interpersonale dezvoltate la nivel de clasă, interacționează cu colegii, reușește
să își impună punctul de vedere de cele mai multe ori, totuși de cele mai multe ori acesta dorește

44 https://tribunainvatamantului.ro/2013/07/22/disciplina -scolara -mijloc -si-finalitate -a-educatiei/

42
să dețină controlul, nu s e lasă condus de colegi, dar are spirit de echipă, face eforturi ca să
contribuie pozitiv la obținerea rezultatelor pozitive al echipei din care acesta face parte.
Alin F. poate fi caracterizat menționând următoarele cuvinte: extrovertit, energic,
bucuros , impulsiv și selectiv în alegerile pe care le face. De cele mai multe ori urmărește tot ce
se întâmplă în cursul orelor, nedorind să ridice mâna și să participe , însă atunci când i se solicită
acest lucru dă dovadă de siguranță.
În momentele în care nu s e află sub supravegherea cadrului didactic, este influențat de
comportamentele negative ale celor din jur și ale familiei din care acesta provine,
comportamente care nu sunt benefice și au un impact negativ asupra personalității sale.
Dorește să își facă simțită prezența apelând la fapte neobișnuite, să atragă atenția astfel
încât să -i distreze pe cei din jurul său, pe timpul pauzelor intră în conflict cu elevi de la alte
clase, folosind un vocabular inadecvat, se ajunge uneori, chiar și la aplicarea unor acte de
violență.
După gradul de gravitate, faptele pot fi considerate o formă de violență ușoară ce se
manifesta prin: ton ridicat, ironie, insult, folosirea unui vocabular neadecvat, intimidare,
instigare la violență, deposedare de obiecte personale, ar uncare cu obiecte dar fără a avea
consecințe grave.
În cele ce urmează, se prezintă soluții pentru ameliorarea comportamentul acestui elev
care creează probleme, metodele potrivite de abordare a acestui tip de comportament astfel încât
să se minimalizeze f aptele sale de violență dar și vocabularul nepotrivit pe care îl folosește în
anumite situații. Pentru acest lucru este necesar să se identifice și să se stabilească care sunt
cauzele ce au condus la această situație apărută în comportamentul elevului, nep otrivită pentru
mediul școlar, fiind eliminate si convingerea familiei elevului să devină partener în luarea celor
mai bune soluții de remediere a comportamentului și atitudinii acestuia, să ofere sprijin în
demersurile pe care le va decide cadrul didactic împreună cu psihologul unității de învățământ.

3.4 Metode și instrumente de cercetare

În prima etapă se va face o anchetă pe bază de chestionar aplicat părinților, iar în ceea ce
privește elevul, vor avea loc discuții ample cu privire la ceea ce îl det ermină pe acesta să apeleze
la manifestarea unor astfel de comportamente.
Instrumentele de cercetare utilizate sunt:
– Chestionarul (Anexa 1)
– Plan de intervenție (Anexa 2)
– Grafic de monitorizarea comportamentului (Anexa 3)

43
Studiul de caz 1
Dezvoltare partene riatul școală -familie a vizat analiza a trei paliere temporale:
– Trecut – istoria cazului (determinarea factorilor ce au condus la manifestarea
comportamentului)
– prezent – situația prezentă (analizarea cazului și luarea de măsuri potrivite astfel încât
situația comportamentală să se îmbunătățească);
– viitor – rezultatele obținute (analizarea acestora și dezvoltarea parteneriatului școală –
familie astfel încât disciplina școlară să tindă către valori maxime).
Familia a fost receptivă la solicitarea școlii, pări nții doresc remedierea comportamentului
de indisciplină manifestat de copil, aceștia asigură suport în ceea ce privește activitatea elevului
de acasă și asumarea obiectivelor propuse pentru rezolvarea acestei situații.
Etapa 1
Chestionarul aplicat familie i are scop constatativ și vizează investigarea fenomenului
psihosocial al violenței, manifestat de elev atât în mediul școlar cât și în mediul extrașcolar
(familial).
Etapa 2
În urma interpretărilor chestionarului aplicat părinților și a discuțiilor purtat e cu elevul, s –
au constatat următoarele:
– elevul este marginalizat de unii colegi și nu are încredere suficientă în sine;
– elevul este influențat de comportamentele negative ale altor copii;
– elevul dorește să atragă atenția asupra sa deoarece elevul nu are t oată atenția
îndreptată asupra lui în mediul de acasă, părinții fiind foarte ocupați cu serviciul;
– elevul își alege și organizează singur activitățile pe care le desfpșoară în timpului
liber iar acesta nu are un program zilnic stabilit;
– elevul este influen țat negativ de familia din care acesta provine (acesta își
amintește comportamentul agresiv al tatălui si al fraților);
– elevul nu are deprinderi sociale bine dezvoltate.
Etapa 3
Ca decizie a celor constate, cu ajutorul familiei se stabilesc obiectivele pe care le vor
realiza pe parcursul parteneriatului școală -familie. Se recurge la elaborarea unui Plan de
intervenție personalizat cu scopul formării unui comportament nonviolent ce are să se reflecte
asupra și în folosul copilului.
Așadar, atât cadrul didat ic cât și părinții au purtat discuții cu elevul, în care au fost
prezentate așteptările acestui parteneriat, modul în care acesta trebuie să își schimbe atitudinea și
comportamentul negativ pe care îl afișează, modalități prin care își poate stăpâni reacți ile

44
nepotrivite pe care le manifestă uneori, evitatea comportamentelor negative ale coleglori din
școală și comunicarea problemelor apărute pentru a găsi solții eficiente în remedierea acestora.
Etapa 4
Ulterior, s -au luat o serie de măsuri și la nivel de clasă pentru ca elevul să își schimbe
comportamentul și să îmbunătățească relațiile interpersonale cu colegii. După cum urmează:
– s-a explicat elevilor faptul că elevul are nevoie de ajutorul lor pentru a depăși
aceste probleme de disciplină, că trebuie să îl accepte în grupul lor de joacă, în
ciuda comportamentului nepotrivit manifestat în ultima vreme (acesta fiind
motivul pentru care îl respingeau);
– elevii au fost solicitați să se implice în soluționarea conflictelor apărute la nivel de
clasă;
– s-au propus diverse jocuri desfășurate pe echipe în timpul pauzelor cu scopul de a
elimina riscul unor acte de violență, activități la care elevul a fost monitorizat, iar
pentru fapte pozitive elevul primea câte o bulină, la acumularea a 3 buline i se
dădea dreptul d e a fi el cel care conduce jocul;
– organizarea si desfășurarea unei lecții de prevenire a violenței la nivel de clasă;
– în procesul de predare -invățare -evaluare, elevul a fost antrenat permanent pentru
a nu se deconcentra.
Etapa 5
Monitorizarea actelor de vi olență s -a realizat conform unui grafic structurat pe săptămâni
și pe zile în care au fost notate numărul de abateri ale comportamentului elevului și s -a urmărit
implicarea acestuia în procesul educativ, cu scopul de a se face o evaluare permanentă și a se lua
măsurile necesare.
Etapa 6
În tot acest timp, părinții au primit informații cu privire la ameliorarea rezultatelor, s -a
păstrat legătura cu aceștia, iar la un inteval de aproximativ două săptămâni s -a desfășurat o
întâlnire pentru a analiza progresele obținute și rezultatele strategiei aplicate.

3.5 Rezultatele cercetării

Ca efect al dezvoltării parteneriatului școală -familie, rezultatele sunt următoarele:
– Se reduce frecvența manifestării comportamentului neadecvat;
– Elevul acceptă și se aplică reguli lor de grup;
– La nivelul procesului instructiv -educativ elevul prezintă un progres considerabil ;
– Elevul respectă persoanele din grup la scoală dar și acasă;

45
– Elevul devine mai implicat si mai activ în activitatea școlară;
– Este redusă atât violența fizică cât și cea verbală;
– Recompensele ajută la creșterea încrederii în sine.
Pentru observarea îmbunătățirii comportamentului sunt folosite grile de observare a
comportamentului , cu ajutorul cărora se poate observa manifestările comportamentale pe care
elevul le a vea înaintea desfășurării parteneriatului școală -familie și manifestările pe care acesta
și le-a însușit după realizarea parteneriatului.
Manifestări comportamentale înainte
de generarea parteneriatului Manifestări comportamentale după realizarea
parteneri atului
 Elevul prezintă atitudini de antipatie,
de neîncredere sau agresivitate ;
 Din punct de vedere al relațiilor
interpersonale se constată existenta
unor puternice sentimente de
desconsiderare;
 Elevul apelează la o apreciere întărită
frecvent atitudinal si verbal de cei din
jur si continuând să manifeste
comportamente negative tocmai
pentru a -și face simțită prezența;
 Ignorarea regulilor, apariția unor
conflicte între sistemele de reguli ale
elevului (cele de acasă, cele pentru
grupul de prieteni, cele p entru
școală).
 Situația școlară se află în regres
datorită lipsei de încredere pe care
elevul o are.
 Îndreptarea spre agresivitate fizică și
verbală.  Manifestări comportamentale
normale, încredere în sine și apariția
calmității în rezolvarea problemelor;

 Reducerea instabilității și a
irascibilității;

 Elevul își asumă comportamentului
manifestat și recunoaște greșelile,
chiar apelează la corectarea acestora;

 Apariția optimismului, unor relați de
prietenie din cadrul grupului/clasei,
sentimente de acce ptare a celor din
jurul său;
 Îmbunătățirea rezultatelor școlare.

 Acceptarea regulilor de grup
reducerea violenței fizice și a celei
verbale.

46
Graficul evoluției comportamentului și a reușitei școlare

Familia a venit în ajutorul școlii și părinții au spri jinit eforturile acesteia de a crește
calitatea activității educative, respectând activitățile din Planul de intervenție , acestea fiind
realizate în proporție de 80%.
Conform studiilor de cercetare efectuate de către specialiști cu privire la formele de
violență ce apar la nivelul comportamentului elevilor din învățământul primar, s -a constatat
faptul că 50% dintre elevi sunt supuși zilnic unei violențe de limbaj, comportament aplicat fie de
colegii de clasă, de către părinți sau persoanelor din mediul apro piat45.

3.6 Ipotezele cercetării – Cazul 2

Ipoteza 2. Dacă cadrul didactic inițiază o intervenție personalizată pentru un elev
cu rezultate școlare nesatisfăcătoare în care implică familia pentru sprijin/suport,
rezultatele școlare ale elevului se vor î mbunătăți.
Universul cercetării
Maria M ., este elevă în clasa a II -a și provine dintr -o familie cu doi copii. Ea întâmpină
dificultăți în însușirea noilor conținuturi, acest fapt care se datorează problemelor de sănătate pe
care aceasta le -a avut cu puțin timp în urmă. Fiind nevoită să lipsească de la școală pentru
efectuarea unor analize și ulterior internări, acest lucru și -a pus amprenta pe evoluția sa din
prezent.

45https://iite.unesco.org/files/news/639352/Protec%C5%A3ia -copilului -fa%C5%A3%C4%83 -de-
violen%C8%9B%C4%8 3-Culegere -de-acte-normative -2017.pdf 0 1 2 3 4 5 6 7Săptămâna 1Săptămâna 2Săptămâna 3Săptămâna 4Săptămâna 5
Reușita școlară
Violență verbală
Violență fizică

47
Părinții elevei petrec o mare parte din timpul liber al elevei la serviciu, acest lucru a
îngreunat situația elevei, căreia i -a fost destul de dificil să gestioneze aceste probleme. Pe langa
aceste aspecte, Maria M. este un copil normal, veselă, sociabilă, o bună colegă și prietenă.
Implicarea părinților în procesul de formare al elevei nu a fost permanentă, cunoștințele
din zilele în care eleva nu a fost prezentă la școală nu au fost recuperate, aceasta nu a primit
sprijin permanent la teme, fapt ce a condus la carențe în educația elevei.
Eleva Maria M. prezintă dificultăți de comunicare, n u are un vocabular complex,
abilitățile lingvistice sunt limitate, nu are dezvoltată gândirea logică și critică, nu dă dovadă de
stăpânire de sine, se teme de eșec, ezită atunci când nu este ajutată, are momente când refuză să
participe la activitățile șc olare.
Familia manifestă o atitudine pozitivă față de mediul și activitatea școlară, solicită
periodic informații cu privire la evoluția copilului și este deschisă la sugestiile date de factorii
educativi din școală.

3.7 Metode și instrumente de cercetar e

În demersul de cercetare sunt folosite mai multe metode:
 Ancheta pe bază de chestionar, aplicat părinților;
 Observația
 Interviu structurat;
 Discuții
Instrumente utilizate in cercetare
 Chestionarul (Anexa 4) ;
 Protocolul de observatie (Anexa 5);
 Plan de intervenție (Anexa 6);
 Protocolul de discutie (Anexa 7).
Observația este „una din metodele de cunoaștere a personalității umane, care constă în
consemnarea metodică, fidelă și intenționată a diferitelor manifestări de comportament
individual sau cole ctiv, așa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare.46”
Înregistrarea, prin observație, a unui eveniment sau a unui comportament, se realizează
de regulă pe baza unei grile/protocoale de observație, care oferă un cadru de sistematizare a
obiectivelor urmărite.

46 Ion Holban, „Cunoașterea elevului: sinteză a metodelor”

48
Pe baza comportamentului monitorizat, se poate observa o judecată în ceea ce privește
dezvoltarea psihică a copilului. Deoarce într -o sesiune de observație nu poate fi urmărit întregul
comportament al copilului, este necesar să se stab ilească un aspect care să fie urmărit într -o
sesiune anume și notarea comportamentelor specifice care apar în perioada de observare sub
forma unor indicatori comportamentali.
Indicatorii comportamentali prezintă redarea comportamentelor specifice ale copi lului.
Este important ca indicatorii comportamentali să descrie cât mai concret comportamentele
observate. Un exemplu de indicator comportamental adecvat este “cunoaște și folosește în mod
corespunzător notația muzicală”, în timp ce “are înclinații spre mu zică” este prea general pentru
a fi relevant.
Studiul de caz 2
Parteneriatul școală –familie a vizat analiza a trei paliere temporale:
 Trecut; istoria cazului ( analiza factorilor ce au condus la înregistrarea rezultatelor
nesatisfăcătoare la învățătură );
 prezent; situația prezentă a cazului (luarea unor măsuri potrivite astfel încât situația
școlară a elevei să se îmbunătățească);
 viitor; rezultatele obținute (analizarea, cu ajutorul familiei a acestor rezultate și
dezvoltarea parteneriatului școală -familie în folosul elevei).
Etapa 1:
Pentru procurarea informațiilor necesare identificării factorilor ce au condus la obținerea
rezultatelor slabe la învățătură am utilizat metodele de cercetare enunțate: ancheta pe bază de
chestionar (cuprinde întrebări închise, deschise, mixte, cu variante la alegere, observația
(Protocol de observatie), interviul structurat, discuțiile cu părinții. Toate aceste metode au
contribuit la realizarea unei imagini asupra situației elevei și la luarea deciziei de necesitate a
încheierii unui parteneriat între școală și familie.
Etapa 2:
În continuare, se realizează un Plan de intervenție combinat, acesta cuprinde activitățile
propuse părinților și sarcinile ce le revin acestora pentru a ajuta elevul sa facă progrese în
proce sul educativ.
Etapa 3:
În implementarea acestui plan de intervenție, părinții elevei au întâmpinat probleme de
comunicare cu eleva, drept urmare a avut loc o discuție în urma căreia s -au găsit soluții la
refuzurile copilului (Protocol de discuție).
Scopu l discuțiilor cu parinții a fost acela de a -i introduce în desfășurarea activităților ce
au ca obiectiv formarea și dezvoltarea personalității.

49
Etapa 4:
Se face o analiza a rezultatelor școlare, progresul, regresul sau stagnarea acestora.
Rezultatele sunt comunicate părinților iar interpretarea rezultatelor se face pe baza
răspunsurilor oferite de elevă în cadrul orelor de curs, pe parcursul studiului de caz, pe baza
fișelor de evaluare și pe baza interpretării răspunsurilor părinților la chestionar, aplica t și la
finalul cercetării.
Informarea părinților cu privire la comportamentele copilului de către psihologul scolii
poate contribui la prevenirea efectelor negative ale acțiunilor lor educative.
Așadar, implicarea părinților în activitățile școlii trebu ie să fie una dintre prioritățile
învățământului de astăzi.
Obiectivul fundamental al acestor acțiuni vizează schimbul de experiență, cunoașterea
aprofundată a exemplelor de succes fiind unul dintre cele mai eficiente mijloace de a motiva
părinții pentru a deveni parteneri ai școlii.
Implicarea părinților în realizarea activităților desfășurate la nivelul instituției de
învățământ are ca scop îmbunatățirea rezultatelor școlare și formarea unei atitudini pozitive față
de școala.
Prin urmare, pentru realiza rea activitaților propuse este necesară implicarea totală a
familiei, acordarea de timp elevului, o comunicare optimă între părinte și copil, dar și între
familie și cadru didactic, organizarea unui program zilnic al elevului, motivarea permanentă a
acestu ia pentru ca scopul de a -și îmbunătăți rezultatele școlare să aibă succes.

3.7 Rezultatele cercetării

Școala și familia au fost doi parteneri care au avut același scop, îmbunătațirea
randamentului școlar al elevei și formarea atitudinii pozitive față de școală, iar rezultatele au fost
cele așteptate, s -a observat un progres în ceea ce privește situația școlară a elevei.
La baza acestor rezultate se află fișele de evaluare individuale, teste formulate cu ajutorul
itemilor pentru fiecare obiectiv, elabor area minuțioasă a portofoliilor, dar și structurarea
răspunsurilor orale, îmbunătățirea atitudinii față de școală, s -a dezvoltat capacitatea de
argumentare, dorința de participare și implicare în activitățile desfășurate la clasă, sporirea
încrederii în si ne.
În ceea ce privește recuperarea lacunelor, în prima fază, eleva încerca să folosească
diverse motive pentru a se sustrage de la aceste activități, însă cu ajutorul părinților eleva
desfășoară activități de recuperare a cunoștințelor. Datorită faptului că eleva nu era obisnuită cu

50
un timp permanent de lucru, aceasta a prezentat oboseală, însă colaborarea din cadrul familiei
face ca rezultatele ei să fie cele așteptate.
Eleva a manifestat cooperare, a acceptat regulile impuse de programul zilnic stabili t
împreuna cu părinții, nu a refuzat să participe la activități iar motivația primirii unei recompense
pentru desfășurarea activităților suplimentară a avut succes.
Familia a reușit să desfășoare activitățile planificate în Planul de intervenție, au
supravegheat activitatea copilului, au cooperat și l -au îndrumat de câte ori a fost nevoie, i -au
oferit resursele necesare pentru o bună desfășurare a activităților, și -au focalizat toată atenția
asupra elevei, au conștientizat importanța implicării în activit atea școlară a copilului lor, și au
învățat să abordeze dintr -o altă perspectivă relația cu cei doi copii, au învățat să asculte și au
observat și o îmbunătățire a relaționării în cadrul familiei.
Părinții au solicitat sprijinul cadrului didactic de câte ori a fost necesar, s -au consultat
astfel încât să ia cele mai bune decizii care să conducă la un succes și astfel au gestionat situația.
O amenințare a fost faptul că acest parteneriat a generat un grad sporit de stres părinților,
deoarece au fost constr ânși de timp, de serviciu.
Prin analiza răspunsurilor oferite de părinți în urma chestionarului aplicat la finalul
studiului înțelegem că:
 interesul copilului pentru procesul educativ a sporit;
 progresul înregistrat la nivelul procesului instructiv -educa tiv s-a datorat vizitelor
mai dese la școală ale părinților, supravegherii atente, oferirea de ajutor la lecții,
recompensarea;
 timpul alocat al părinților pentru copii este mare;
 părinții au așteptări mai mari de la copilul lor;
 timpul petrecut în fața calculatorului/televizorului s -a redus.
Așadar, demersul didactic trebuie să -și deplaseze accentul de pe informare pe formare,
prin aplicarea metodelor moderne de lucru și abordarea diferențiată a colectivului de elevi,
urmărindu -se dezvoltarea și perfecți onarea competențelor de comunicare, relaționare și
învățare47.
Concluzionând, menționez faptul că parteneriatul continuă, familia manifestă în
continuare interes pentru progresul fiicei lor, rezultatele elevei au fost satisfăcătoare, relația
școală -familie s-a îmbunătațit și parteneriatul se reflectă în performanțele școlare ale elevei.

47 https://invbc.files.wordpress.com/2013/02/met ode-u015fi -mijloace -moderne -cartea -final-do-cx.pdf

51
Concluzii

Într-o epocă în care totul se află într -o continuă schimbare, este necesar ca la nivelul
procesului de formare a personalității umane să apară modificări în ceea ce privește implicar ea și
atribuțiile factorilor c e contribuie la educația tinerilor, având ca principal scop formarea
parteneriatului educațional școală -familie. Manifestarea parteneriatului este dependentă de
resursele umane implicate, de voința și dispo nibilitatea acestora de a se implica, de a găsi resurse
care să răspundă nevoilor comunității.
Parteneriatul școală -familie ocupă un rol important în dezvoltarea elevilor, deoarece
părinții sunt primii educatori (familia fiind prima etapă de formare a copi ilor) și parteneri ai
școlii. Prin urmare, sarcina părinților este acela de a împărți acest rol cu cadrele didactice, este
prezentă nevoia de colaborare cu școala, chiar de implicare activă în cadrul ei.
În momentul în care cele două medii educaționale (ș coala și familia) se completează și se
susțin, ele pot asigura într -o mare măsură o bună integrare a copilului în activitatea școlară, dar
și în viața socială48.
Motivațiile care stau la baza inițierii parteneriatului sunt: rezolvarea unor probleme
institu ționale, administrative; rezolvarea unor probleme specifice beneficiarilor (elevi, părinți,
cadre didactice), promovarea rolului educațional al școlii, satisfacția celor implicați, „avantaje
comune” etc.
Cercetarea realizată demonstrează că indiferent de m ediul economic sau cultural al
familiei, atunci când părinții sunt parteneri cu școala în educația copiilor lor, se înregistrează o
îmbunatățire a performanțelor elevilor iar problemele și piedicile ce apar la nivelul procesului de
formare sunt soluționate .
În cazul 1 se urmărește o îmbunătățire a comportamentului unui elev ce creează probleme
de disciplină iar randamentul său școlar este scăzut, ameliorarea fiind posibilă prin implicarea
familiei într -un parteneriat ce are ca scop o intervenție personaliza tă.
În cazul 2 putem observa că un elev care înregistreză rezultate școlare slabe datorită
problemelor de sănătate și neîncrederii în propriile forțe, în urma încheierii unui parteneriat cu
familia, urmând o intervenție personalizată, reușita școlară a ele vei va avea succes.
Ipotezele au fost validate în ambele cazuri , deoarce în urma studiului efectuat se poate
observa următoarele aspecte :
 Instituția de învățământ nu este singura responsabilă pentru rezultatele școlare ale
copilului.

48 Stăiculescu Camelia -,,Managementul parteneriatului școală -familie”, Ed.ASE,Bucu rești, 2007

52
 Cadrul didactic treb uie să prezinte interes nevoilor și intereselor copiilor și să
manifeste o atitudine pozitivă în procesul educativ al elevilor.
 Toți elevii pot obține rezultate îmbucurătoare indiferent de problemele cu care
aceștia se confruntă atât în mediul familial cât si cel școlar.
 Cadrul didactic este responsabil să sporească stima de sine a elevului.
 Cadrul didactic are responsabilitatea sa mențină o relație permanentă cu familia
elevilor.
 Cadrul didactic are datoria să ofere recomandări cu privire la modul în care
părinții îi pot ajuta pe copii să obțină rezultatele așteptate.
Pe baza cercetărilor se observă un obstacol apărut la nivelul parteneriatului școală -familie
reprezentat de resursele limitate de timp pe care părinții le consumă pentru educația copiilor sau
în relația cu școala, gradul ridicat de stres al unui astfel de parteneriat cu activități propuse și cu
un orar bine stabilit, cu obiective clare de atins, sau chiar educația limitată a părinților.
Ca soluție a acestei probleme, cadrele didactice trebuie să înțeleagă nivelul de
disponibilitate existent pentru implicarea părinților în activitățile școlare, dar și să adapteze
strategiile pentru a contribui la realizarea unui parteneriat de succes între școală și familie.
În concluzie, rolul primordial îi rev ine familiei, care este leagănul social al copilului și
sprijinul a cestuia pe tot parcursul vieții, aceasta asigură că educația elevilor se desfăș oară în cele
mai bune condiții și toți factorii implicați în procesul educațional să formeze o echipă în care
fiecare își cunoaște respnsabilitățile și îi acordă partenerului respectul și încrederea cuvenită.

53
BIBLIOGRAFIE

1. Adele Faber, Elaine Mazlish -,,Comunicarea eficientă cu copiii -acasă și la școală” –
editura Curtea veche, București, 2010.
2. Alexandru ,Julieta,( 1979), Dicționar de pedagogie, E.D.P., București.
3. Allport, G. W., Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 199 8
4. Andrei Barna, Georgeta Antohe, Curs de pedagogie, Editura Fundației Universitare
“Dunărea de Jos” , Galaț, 2006.
5. Băran, Pescaru, Adina – Parteneriat în educație Familie – școală – comunitate, Editura
Aramis Print, București, 2004.
6. Băran -Pescaru, Adina, (2004), Parteneriat în educație, familie -școală -comunitate, Ed.
Aramis, București.
7. Bătrânu Emilia,( 1980), Educația în familie, Ed. Politică, București.
8. Beznea, N., Familia și școala în relație de parteneriat educațional, în Învățământul
primar, nr. 1 -2, Editura Miniped, București, 2005 .
9. Bunescu Gheorghe, “ Școala și valorile morale”, Editura didactică și Pedagogică,
București, 1998.
10. Camelia Stăiculescu, “Școala și comunitatea locală”, Editura ASE, București, 2011.
11. Clasificare după Cameau, I. și Solomon, A, 1994 .
12. Crăciun, Cătălina, Mass -media ca fa ctor educativ, www.c -cultural.ro.
13. Cucoș C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași 2002.
14. Cucoș, Constanti n (2009), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Editura Polirom, Iași;
15. Cucoș, Constantin (2009), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Editura Polirom, Iași;
16. Drăgan, Ion Familia – factor educativ, în Revista învățământului preșcolar, Nr. 1 – 2
București, 1995.
17. E.Paun (1982), Socipedagogie scolara, Editura Didactica și P edagogică
18. Ecaterina Adina Vrasmas, Consilierea Si Educatia Parintilor, 2002.
19. Elena Truță, Sorina Mardar, “Relația profesor -elevi:blocaje si deblocaje”, Editura
Aramis, 2007.
20. Eleonora Rădulescu, Anca Tîrcă, “Școală și comunitate.Ghid pentru prof essori”, Editura
Humanitas Educațional, București, 2002.
21. Ezechil Liliana – ,,Comunicarea educațională în contextul școlar”, EDP, București, 2002.

54
22. http://articole.famouswhy.ro/scoala__familie__comunitate__eficienta_si_calitate/ accesat
la data de 09.03.2020 .
23. Ioan Cerghit – ,,Formele educației și interdependențele lor” -curs de pedagogie,
Universitatea București, 1988.
24. Jinga, I. (2005) ,Educația și viața cotidiană, E.D.P., București .
25. Johann Amos Comenius, Didactica magna, București 1970.
26. M. Diaconu, “Sociologia edu cației”, Editura ASE, București, 2004.
27. M. Jigau ,Consiliere si orientare scolară,.
28. Nica I., Țopa L. – Colaborarea școlii cu familia elevilor de clasa I , E.D.P. ,
București, 1974;
29. Nicola, I., (1996),Tratat de pedagogie școlară, E ditura Didactica si Pedagogica Regia
Autonoma, Bucuresti,
30. Popescu –Neveanu Paul,(1997), Curs de psihologie generală, Universitatea București.
31. Popescu, I.,(1982), Prietenii noștri de la catedră, E.D.P., București.
32. Prof.dr.Ioan Jinga, Conf.dr.El ena Istrate, “Manual de pedagogie”, Editura ALL
educational, 2001.
33. Radu I., ( 1993), Psihologia educației și dezvoltării. Ed. Academiei.
34. Rudică, T.,(1977), Dialogul familial, E.D.P.,București.
35. Sorin Cristea, Dicționar de Pedagogie, Editura L itera, anul 2000.
36. Stănciulescu E. Sociologia educației familiale, Polorom 1997.
37. Stoian M. – Abecedarul părinților, E.D.P., București, 1972 .
38. Thomson, John,B, Media și modernitatea, Editura Antet, București, 2002.
39. Văideanu,G.(1988) Educația la frontiera dintre milenii Editura Politică,București.

55
ANEXE
Anexa 1
Chestionar pentru părinți – clasa a III -a

Nume:________________________________
Data:____________________
CHESTIONAR PENTRU PARINTI
1. Cunoașteți cine este cel mai bun prieten al fiului dvs. din clasa? Dați un exemplu!
_______ __________________________________________________________________
2. Cunoașteți grupul de joacă al fiului dvs?
___________________________________________________________________________
____________________________________________________________________ ______
3. Are timpul de joacă limitat ?
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
4. Aveți un program zilnic organizat?
___________________________ ________________________________________________
__________________________________________________________________________
5. Supravegheați temele fiului dvs? Ii dați indicațiile/îndrumările necesare?
______________________________________________________ _____________________
__________________________________________________________________________
6. Care membru al familiei petrece mai mult timp cu copilul?
___________________________________________________________________________
______________________ ____________________________________________________
7. Copilul dvs. este implicat în activitățile gospodăriei?
___________________________________________________________________________
____________________________________________________________________ ______
8. Cum petreceți timpul liber în familie? Cum vă implicați în organizarea timpului liber al
fiului dvs.
___________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________ ____
9. Ați observat în ultima perioadă o modificare de comportament a fiului dvs?
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
10. Copilul dvs. adopt ă un limbaj nepotrivit (înjurături, jigniri, tachinări, etc.) ?

56
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
11. Copilul dvs. are manifestări violente ? (aruncă cu obiecte, impinge, lovește, etc. )
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
12. Îi atrageți atenția copilului dvs. asupra unor program e TV ce nu sunt indicate pentru
vârsta lui?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
13.Cunoașteți care este idealul fiicei/fiului dvs.? Ce meser ie îndrăgește?
__________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
14.Sunteți dispuși să colaborați cu școala în vederea îmbunătățirii comportamentului
copil ului dvs?
__________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

Interpretarea chestionarului pentru părinți – caz 1
Comparând r ăspunsurile p ărinților dup ă aplicarea chestionarului și la finalul studiului de
cercetare se observ ă următoarele:
 se încearc ă respectarea unui program zilnic organizat, înainte elevul stabilea singur ce
vrea s ă facă; părinții nu se implicau în activit ățile desfășurate de acesta;
 timpul de joac ă este limitat;
 copilul este implicat în activit ățile gospod ărești, înainte tot timpul liber și-l petrecea la
joacă;
 elevul este supravegheat și controlat la teme;
 părinții au recunoscut actele de violen ță fizică și verbal ă a copilului, la aplicarea celui de –
al doilea chestionar se observa st ăpânirea copilului și dorin ța de a se corecta, se
minimizeaz ă acetele de violen ță;
 copilul avea acces nelimitat la calculator, televizor, acum i s -a restric ționat acest lucru și
s-a discutat cu el despre efectele negative și impactul emo țional pe care le poate avea
acestea asupra vârstei sale;
 părinții au fost deschi și în rela ția cu școala.

57
Anexa 2
Plan de intervenție personalizat

Nume și prenume: Alin F.
Clasa : a III -a A
Școala: Școala Gimnaziala King George
Învățător: P. Maria
Activitatea propusă Sarcinile familiei

Organizarea programului zilnic
 supravegherea și coordonarea
desfășurării activităților conform
orarului zilnic ;
 includerea în programul zilnic a
studiului individual și direcționarea
elevului către lectură suplimentară,
aprofundarea cunoștințelor însușite,;
 participarea la activități într -un cadru
organizat (activități opționale,
sportive, curs de pictură, lecții de
pian etc.)

Organizarea timpului liber  implicarea copilului în activitățil e
desfășurate în cadrul familiei;
 limitarea timpului de joacă;
 selecția grupului de prieteni și
evitarea celor ce au o influență
negativă asupra comportamentului
copilului;
 supravegherea la locul de joacă;

Weekendul – noi îl petrecem în familie!  organiz area de activități recreative în
măsura posibilității asigurării
resurselor financiare și temporale;
 plimbări în aer liber, în parc, plimbări
cu bicicleta, cu role etc.

58
Anexa 3
Monitorizarea comportamentului

Săptămâna 1
Forme de
violență Luni Marți Miercuri Joi Vineri De câte ori apare
comportamentul
Violență
verbală
Violență fizică
Săptămâna 2
Forme de
violență Luni Marți Miercuri Joi Vineri De câte ori apare
comportamentul
Violență
verbală
Violență fizică
Săptămâna 3
Form e de
violență Luni Marți Miercuri Joi Vineri De câte ori apare
comportamentul
Violență
verbală
Violență fizică
Săptămâna 4
Forme de
violență Luni Marți Miercuri Joi Vineri De câte ori apare
comportamentul
Violență
verbală
Violență fi zică
Săptămâna 5
Forme de
violență Luni Marți Miercuri Joi Vineri De câte ori apare
comportamentul
Violență
verbală
Violență fizică

59
Anexa 4
Chestionar pentru părinți – clasa a II -a

Numele și prenumele copilului:
Data nașterii:
Domici liul:
Telefon:
E-mail:
Tata:
Profesie/ loc de muncă
Mama:
Profesie/ loc de muncă
Ce știu despre copilul meu?
_______________________________________________ ____________________________
Vă cunoașteți copilul ?
Foarte bine / bine / suficient / puțin / deloc /
Cine se ocupă mai mult de educația copilului?
Tata / mama / bunicii / frații /
Cât timp stați cu copilul dvs. pe zi?
Foarte mult / mult /suficient/ puțin / foarte puțin/
Cât timp îi alocați efectiv lui ?
Foarte mult / mult /suficient/ puțin / foarte puțin/
Știți ce pasiuni are?
Da/ care? _____________________/Nu le știu pe toate/ Nu/
Știți ce -l supără cel mai mult?
Da/Nu știu bine / Deloc
Dar ce -l bucură?
___________________________________________________________________________
Îi cunoașteți grupul de prieteni?
Da / nu / puțin/
Cât timp alocă :
Televizorului/ Calculatorului / Internetului / jocurilor / jucăriilor
Foarte mult / mult / puțin / deloc
Vă d eranjează dacă?
Pune întrebări / cere ajutor / tace / plânge /

60
Cum vă comportați atunci când greșește?
Îl cert / îl lovesc /nu -i vorbesc/ îl “obstrucționez” de la ce -i place/ discut cu el/ altceva
Îl certați: mereu
rar/ deloc / când consider că e n ecesar
Îl pedepsiți
Da /cum?______________________________Nu
Când v -ați bucurat împreună cu copilul dvs.?
Recent / nu -mi amintesc/ demult / deloc
În ce constă timpul alocat copilului?
– mă joc cu el / il ajut la teme / vizionăm programe TV/ ne plimbăm/ me rgem la
cumparaturi/
– îi răspund la toate întrebările: da/ rar/ deloc/ când am timp
– îi satisfac cerințele bănești: uneori / tot timpul/ când merită/ niciodată/
– îl antrenez în sarcini gospodărești. Da/ care?______________________/nu
Vă întrebați în fiec are zi copilul despre ce s -a întâmplat la școală?
Da/ nu / cateodata/
Sunteti multumit de interesul pentru scoala si de rezultatele la invatatura ale copilului?
Da / nu/ de cele mai multe ori/
Care sunt sanctiunile pe are le aplicati copilului, daca l e aplicati ?
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Ce recompense acordati copilului ?
_________________________________________________________ __________________
Ce atitudine îmi propun să am am față de scoala?
deschisă/ retrasa / neutră / mă implic/ activă/ de lider/
___________________________________________________________________________
Ce nu vă place la copilul d -voastră și vreți să fie c orectat la scoala?
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
De ce? _______________________________ Ați încercat? _________________________
Ce metode ați folosit? ______________________________________________________
Alte informații despre copilul d -voastră care credeți că o vor ajuta pe învățătoare în
procesul educativ?
___________________________________________________________________________
_______ ___________________________________________________________________

61

Interpretarea chestionarului pentru părinți – caz 2
Chestionarul cuprinde întrebări cu răspunsuri mixte, combinând întrebările închise, ce
permit alegerea de răspunsuri din mai multe vari ante stabilite cu întrebările deschise, la care
subiectul își construiește răspunsul în totalitate.
Întrebările sunt formulate corect, au sens și sunt fac apel la natura cercetării:
,,Identificarea cauzelor care au condus la obținerea rezultatelor slabe la învățătură”
Aplicarea aceluiași chestionar la finalul studiului demonstrează următoarele:
– ambii părinți se implică în educația copilului, nu este doar mama responsabilă;
– timpul alocat copilului a crescut considerabil;
– timpul alocat TV/ calculatorului/jocu rilor pe Internet a scăzut;
– părinții implică copilul în mult mai multe activități desfașurate acasă;
– părinții au renunțat la sancțiuni în favoarea recompenselor;
– părinții au adoptat o atitudine pozitivă față de școală;

62
Anexa 5
Protocol de ob servație
Studierea comportamentului elevei Maria M., clasa a II -a, în vederea întocmirii
caracterizării psihologice.
Datele de observație Interpretarea acestora
 Eleva este punctuală la ore și prezintă
o atitudine pozitivă.
 Își pregătește cu grijă rechizit ele
școlare pe bancă.
 Ținuta vestimentară este curată,
ordonată.
 Este prietenoasă cu ceilalți colegi, îi
ajută pe unii dintre aceștia în diferite
situații. Este calmă și liniștită în
bancă sau când răspunde.
 Răspunde foarte încet, nesigur la
întrebări.
 Dă răspunsuri simple, cu tendință
monosilabică; răspunsurile sale sunt
neclare, confuze; are pauze dese în
exprimare.
 Răspunde însă civilizat, respectuos,
dar cu teamă.
 Reține cu dificultate sarcinile de lucru
și ideile; apelează la colegi,
întrebându -i pe aceștia ce trebuie să
facă.
 Nu reușește să urmărească
desfășurarea exercițiilor desfășurate
în clasă, fiind mereu în urma sarcinii
date
 Are o participare pasivă la lecție,
preferând să răspundă numai atunci
când este solicitată.
 Capacitate mare de organizare

 Grad mare de sociabilitate

 Lipsă de încredere în sine

 Limbaj sărac, vorbire lipsită de
fluență și cursivitate

 Timi ditate accentuată

 Ritm lent de întipărire a informațiilor,
neîncredere în forțele proprii

 Atenție puțin stabilă, fluctuantă

 Capacitate redusă de concentrare și
rezistență la efort intelectual

 Pasivitate, lipsă de angajare și
autoafirmare

63
 Are nevoie de ajutor și de încurajare
pentru rezolvarea sarcinii de lucru,
așteaptă să -i fie oferit de învățătoare
sau de colegi  Emotivit ate, lipsa încrederii în sine

64
Anexa 6
Plan de intervenție personalizat

Nume și prenume: Maria M.
Clasa: a II -a
Școala: Școala Gimnazială King George
Învățător: P. Ioana
Activități propuse Sarcinile familiei
Temele pentr u acasă  să supravegheze și să sprijine elevul
în realizarea temelor pentru acasă;

Aplicarea unor exerciții de înțelegerea a
cunoștințelor dobândite anterior  să participle la desfășurarea
activităților de consolidare/recuperare
și să formuleze întrebări p otrivite prin
care să verifice întelegerea;

Cel mai bun orator: Citirea si chiar
formularea unor texte pe baza cunoștințelor
acumulate.  să îndrume copilul în construirea de
texte orale sau scrise;
 să urmărească utilizarea de expresii
literare, coerența ș i logica exprimării;

Exersarea operațiilor matematice  să propună exerciții orale de calcul
mintal, de la simplu la complex;
 să consolideze efectuarea operațiilor;
 să parcurgă etapele rezolvării
problemelor matematice;
Studiul individual pentru acoperir ea
lacunelor  să ofere resursele materiale necesare;

„Eu sunt cel mai important ”  desfășurarea unor activități preferate
de elev pentru creșterea încrederii în
sine.

65
Anexa nr. 7
Protocol de discuție cu părinții elevei Maria M. clasa a II -a
Părinții elevei întâmpin ă dificult ăți în aplicarea unora dintre activit ățile propuse în Planul
de interven ție personalizat, astfel:
Bariere în aplicarea activităților Soluții propuse

 Eleva refuz ă să desfășoare activități
de recuperare a cunoștințelor.

 Refuz ă să lucreze suplimentar
 purtarea unei discuții cu eleva de
către cadrul didactic, explicarea
acesteia a necesității de recuperare a
unor cunoștințe din perioada în care
nu a participat la ore și verificarea de
către învățător a ceea ce lucrează
suplimentar;
 motivarea prin oferirea unei
recompense.