Direcția ID IFR CREDIS PIPP [607438]

Universitatea din București
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Direcția ID – IFR CREDIS PIPP

PORTOFOLIU
PEDAGOGII ALTERNATIVE

Profesor,
Georgeta Iordache

Student: [anonimizat] 2017 – 2018

1. Alternativele pedagogice în societatea românească între necesitate și actualitate
Oare ce sunt alternativele educaționale? Care este diferența între învățământul tradițional și
cel alternativ?
După mai mult de un secol de existență în lume, alternativele educaționale au deja o tradiție.
Într-un anumit sens putem vorbi despre libertatea părinților de a alege parcursul educațional
al copilului lor. Din acest punct de vedere, părinții din România au un grad de libertate destul de
mare în a opta pentru o anumi tă școală comparativ cu alte țări din Europa. De fapt, la ora actuală
este vorba mai mult despre criteriile după care se face alegerea.
Dacă acum 30 de ani eram înscriși de către părinți la „școala de lângă casă”, la ora actuală,
datorită faptului că părin ții sunt mult mai informați asupra oportunităților oferite de sistemul de
educație, copiii sunt înscriși la școlile care reprezintă pentru părinți cea mai bună opțiune.
Cadrele didactice încearcă ușor, ușor să se formeze găsindu -și un drum propriu, renunțâ nd la
ideea nivelării și uniformizării.
Modelele educaționale sau învățământul alternativ oferă nu numai părinților și cadrelor
didactice profiluri particularizate de școală, ci răspund în primul rând nevoilor copiilor.
Există șase astfel de alternative ed ucaționale în România (Waldorf, Pedagogia curativă, Step
by step, Montessori, Freinet și Planul Jena) care au câteva trăsături comune: sunt flexibile,
deschise comunicării și colaborării cu toți partenerii educaționali (în special cu părinții),
promovează dezvoltarea holistică și la potențial maxim a copiilor, individualizează procesul de
învățământ, stimulează relațiile sociale între toți membrii comunității educaționale.
Sistemul de învățământ românesc până în 1990 era supus monopolului statului. În zilel e
noastre, în școlile românești se promovează pluralismul educațional datorită căruia unele
instituții de educație au adoptat alte variante de învățare și de educație, modalități alternative de
realizare a aceluiași Curriculum Național.
Menținerea actualul ui sistem de învățământ din România pune în pericol competivitatea și
prosperitatea țării. Acest sistem are patru mari probleme: este ineficient, nerelevant, inechitabil și
de slabă calitate. Cu alte cuvinte se poate spune că sistemul educațional actual ar e mari probleme
de eficiență, calitate și relevanță pentru economia cunoașterii. El nu este capabil să promoveze o
Românie competitivă și prosperă.
Trecând peste greutățile oricărui început, alternativele educaționale au devenit în perioada
1991 – 2000, un ul dintre elementele de susținere a pluralismului educativ. Acestea au parcurs în
toți acești ani, trei perioade distincte: anomică, a consolidării organizațiilor și a acreditării
propriu -zise.

Anul școlar 2001 – 2002 a reprezentat momentul de maximă expan siune pentru alternativele
educaționale care s -au extins în toate județele țării. Creșteri semnificative au înregistrat toate
alternativele care au reprezentare în România.
Educația Waldorf este una dintre cele mai cunoscute pedagogii alternative din Român ia.
Abordarea ce cuprinde și dimensiunea spirituală a omului a fost propusă de Rudolf Steiner în
1919, prin înființarea primei școli Waldorf din lume. El propune un curriculum plecând de la
cunoașterea profundă a ființei umane în evoluție, ființă ce crește odată cu valorile culturale ale
lumii și ale poporului său. El vedea școala ca pe o comunitate în care învățătorii și părinții
stabilesc scopurile educației la nivel local, unic, ținând cont de nevoile fiecărui individ care pe
măsură ce crește, își lărgeș te sfera de cunoaștere și simțire până la nivelul întregii umanități,
devenind conștient și responsabil nu numai de crearea propriei biografii, ci și de problemele
lumii, ale întregului Univers.
Prin urmare, clădirea unui curriculum românesc ar trebui să p ornească de la ceea ce se
exprimă în produsele culturale ale acestui loc geografic, de la nevoile sufletului acestui popor, de
la calitățile lui, punându -se accent pe educație, nu doar pe instruire și acumulare de cunoștințe
teoretice, fără legătură cu pra ctica socială, cu viața reală.
În prezent, inițiativele Waldorf sunt răspândite pe întreg teritoriul României și cereri ale
părinților continuă să fie făcute către Federația Waldorf din România pentru înființarea de noi
grădinițe și școli.
Afirmația des au zită despre această alternativă educațională, „marele avantaj este că
pedagogia Waldorf formează, iar cea din tradițional, informează” este parțial adevărată. Școala
Waldorf urmărește să ofere copilului o imagine coerentă a lumii, cunoștințe cât mai vaste fiind
absolut necesare, dar sub forme diferite (practic, artistic și doar la liceu în mod științific), ținând
cont de vârsta copilului.
Educația Waldorf abordează ființa umană ținând cont de datele personale ale acesteia și
căutând să sprijine procesul de formare a personalității din interiorul ei, observând tendințele
pozitive, impulsurile personale de acțiune în lume.
Acestea fiind avantajele acestei alternative educaționale, dezavantajele ei sunt în primul rând
schimbarea concepției formate în conștiința publică cum că Educația Waldorf se adresează mai
ales copiilor cu nevoi speciale. După o perioadă de 20 de ani, în urma rezultatelor bune la
testările naționale, s -a schimbat oarecum această idee.
Pentru părinți, un alt dezavantaj ar fi acordarea unui tim p mai îndelungat copiilor prin
participarea la întâlniri, serbări, excursii, cursuri pentru părinți și alte activități.
Îl privim ca pe un dezavantaj din cauza lipsei timpului pe care îl avem, însă el poate fi
considerat de fapt un mare avantaj atât pentru copil, cât și pentru părinți.

Tot părinții sunt cei care contribuie la baza materială a unităților Waldorf: săli de clasă, de
sport, ateliere, materiale de lucru de calitate. Deși unitățile Waldorf funcționează ca învățământ
de stat, mare parte din baza m aterială existentă a fost realizată din finanțări externe și prin munca
părinților.
În România, perfecționarea/ specializarea cadrelor didactice pentru învățământ preprimar,
primar, gimnazial si liceal Waldorf se face prin cursuri și activități de mentorat .
Ideile pedagogice ale lui Rudolf Steiner își dovedesc valoarea tot mai pregnant, după aproape
o sută de ani de la exprimarea lor și își găsesc confirmarea prin studii de psihologie și pedagogie
contemporană.
Educația Montessori este cea de a doua pedagog ie alternativă din România care are
aproximativ aceeași vechime cu educația Waldorf. În 1907 s -a inaugurat prima instituție numită
„Casa dei Bambini” în care a fost aplicată noua metodă de educație inițiată de Maria Montessori.
După mai mult de 110 ani, pe dagogia Montessori se practică pe toate continentele.
Valoarea teoretică și practică a acestei pedagogii, își găsește loc în spații culturale foarte
diferite, deoarece aceasta promovează și instrumentează educația care ține seamă de esența
ființei umane și ajută efectiv viața.
Maria Montessori considera că fiecare persoană este unică și vine pe lume cu capacități care
trebuie să -și îndeplinească menirea.
Proiectarea educației și realizarea ei practică depind de cunoașterea acestor capacități ale
ființei uma ne (încă de la începutul vieții ) și de ajutorul primit pentru punerea în acțiune.
„Potențialul uman” autentic se actualizează prin acțiunea educativă și prin mediul educativ în
mod specific vârstei și al nivelului de dezvoltare personal.
Despre educație, M aria Montessori spunea: „Dacă e să fie reformată, atunci trebuie să se
bazeze pe copii”.
Prin activitatea sa și prin metoda propusă, Maria Montessori a respectat câteva repere care se
dovedesc necesare, actuale și astăzi, pentru conduita și finalitatea efo rturilor de cunoaștere a
copilului.
Ea considera că în primul rând este necesară observarea cu spirit științific a vieții și activității
copilului. Educatorii trebuie să se pregătească profesional, intens, multidisciplinar, cu interes, cu
iubire față de co pii și cu responsabilitate. Ei trebuie să -și antreneze spiritul de observație,
activitatea de observare a copilului fiind atent monitorizată și evaluată.
De asemenea, considera că este necesară recunoașterea educabilității oricărei ființe umane și
acordare a respectului, a încrederii depline pentru capacitățile fiecărui copil, de a fi educat și mai
ales de a se autoeduca.

Lipsa de cunoaștere și respect pentru aceste capacități ale copiilor duce la impunerea unor
condiții și cerințe ale adulților , astfel înc ât școala nu mai este destinată dezvoltării copilului, ci
dimpotrivă copilul va servi structurilor școlare și exigențelor concepute de adulți.
Este necesară identificarea unor idei și tehnici de cunoaștere științifică a omului și a
societății, care pot răs punde în mod eficient la problemele pe care educația le aduce în
actualitate.
Nu în ultimul rând, este necesară o atitudine morală față de oricare copil, prin care se
valorizează copilul și care se manifestă prin respect, răbdare, încredere și iubire necon diționată.
Este cunoscut faptul că în primii șase ani de viață sunt asimilate 60% din achizițiile necesare
pentru tot parcursul vieții, astfel educația timpurie reprezintă un obiectiv principal în politicile
actuale privind educația.
Datorită efortului Aso ciației Montessori Kinderhaus din Timișoara, înființată în 2007, există
Curriculum Național Montessori care este aprobat și care va ajuta și alte instituții în aplicarea
metodei.
Pentru aplicarea metodei Montessori este necesar un cadru didactic pregătit î ntr-un centru
specializat pentru formarea în pedagogia Montessori.
Deși este căutată de părinți mai ales la nivel preșcolar și atrăgătoare pentru educatori,
pedagogia Montessori nu se poate extinde pe măsura cererii. Pregătirea cadrelor didactice este
dificilă și costisitoare, însă alte cadre didactice din învățământul tradițional de stat și privat se pot
inspira pentru rezolvarea unor probleme de educație, pentru perfecționarea metodică, pentru
cunoașterea dezvoltării copiilor și a unor modalități de instr umentare a mediului educațional.
Pentru cadrele didactice care își doresc perfecționare și formare continuă, au fost utile
conferințele dedicate alternativelor educaționale în care s -au prezentat comunicări, s -au făcut
demonstrații practice ale metodei Mon tessori. Multe cercuri pedagogice și comisii metodice au
solicitat prezentări ale pedagogiei Montessori.
Sistemul de învățământ românesc are într -adevăr nevoie „urgentă”de inovație, de aplicarea
noilor metode de predare – învățare și o resuscitare prin mod ernizare și schimbarea atitudinii
cadrelor didactice față de procesul educației și față de copii.
Din observațiile pe care am putut să le fac de câțiva ani încoace, în urma discuțiilor cu
prieteni, părinți ai căror copii învață în sistemele Waldorf și Mont essori, am constatat o
mulțumire și bucurie pentru evoluția copiilor lor.
O prietenă care a terminat această facultate, s -a angajat pentru scurt timp la o școală care
predă după pedagogia Montessori. Din păcate, se pare că în acest moment nu suntem pregăti ți, ca
și concepție asupra vieții în general pentru această metodă după perioada preșcolară.

Cred că în primul rând educația părinților este una deficitară, mulți dintre copii fiind extrem
de răsfățați, astfel că venind la școală și știind că nu li se pot impune activități, refuzau să
participe la vreuna dintre ele. În acest fel, mulți dintre ei ajungeau în clasa a III -a fără a știi să
citească și să aibă dificultăți mari la matematică.
Cred că pentru stadiul în care se află România acum (referitor la concepții le adulților despre
educația copiilor lor), pedagogia Montessori funcționează minuna t pentru învățământul
preșcolar. Pentru învățământul primar, cred că mai trebuie ani să învățăm să ne creștem copiii .
Cu privire la preconcepția că pedagogia Waldorf este pentru copii cu nevoi speciale vă pot
spune din experiența personală că este văzută în continuare în acest fel, chiar de o parte din tre
cadrele didactice din sistemul de învățământ tradițional.
Dacă profesorii pot emite asemenea păreri în zilele noastre ( și nu sunt cazuri singulare ), ce
așteptări putem avea de la părinți în general?
Din păcate, învățământul nostru tradițional este în urmă cu mult față de mersul firesc al
educației în lume și cred ( în acest moment al vieții mele ) că principalul factor este ch iar cadrul
didactic.
Prin prisma after school -ului pe care l -am deschis acum trei ani, am cunoscut un număr mare
de învățătoare de la o anumită școală din centrul Bucureștiului . Am avut posibilitatea să asist la
ore, să vorbesc cu părinți, să am contact zi lnic cu copiii și am ajuns la concluzia că metodele de
predare – învățare nu diferă foarte mult cu ce știam de acum treizeci de ani când eram elevă în
învățământul primar.
Acum trei ani când am deschis after school -ul a fost și anul în care m -am înscri s la fac ultate
(economist de profesie, am simțit nevoia să mă conectez la sis temul de învățământ actual din
România ți să învăț ) și mărturisesc că aveam mari speranțe și îmi imaginam totul diferit.
Nu îmi doream doar o diplomă care îmi este necesară pentru niște bani în plus la salariu, ci
pur și simplu așa am considerat că trebuie să fac. Am învățat multe în facultate și nu regret nicio
clipă că am luat această hotărâre.
În anul II, chiar am început să mă gândesc: „Ce-ar fi să dau titularizarea? ” Recunosc că am
avut o serie de discuții pe această temă cu soțul meu care de cum m -a auzit ce „mi-a trecut prin
cap”, mi-a spus că nu îmi dau seama despre ce vorbesc și m -a întrebat de ce aș vrea să fac asta.
Evident că ne -am contrazis, eu susținând că mi -ar plăcea foarte tare și că aș vrea să încerc.
Lucrurile s -au schimbat de atunci în sensul că sunt din ce în ce mai dezamăgită de ce se
întâmplă în școlile noastre și chiar încep să mă conving că locul meu nu este într -una din ele.
Așa că, în momentul de față am rămas la scopul meu inițial al înscrierii la facultate, acela de
a învăța pentru mine și pentru afacerea mea.

Am prieteni foarte deștepți și realizați care au copi ii înscriși în sistemul Waldorf, Step by
Step, am prieteni care după cinci ani în care n -au avut curajul, au hotărât anul trecut să facă
homeschooling cu copiii lor ( în acest caz vorbesc desp re doi copii de clasa a X -a, respectiv a VI –
a), iar eu personal, am ales acum șapte ani pentru fetele mele sistemul de învățământ francez .
Până acum vreo doi ani, m -am tot gândit dacă e bună alegerea pe c are am făcut -o, iar de
atunci încoace nu mai am niciun dubiu și consider că sunt norocoase.
Pot vedea diferențele și nu sunt deloc mici, chiar dacă sistemul de învățământ francez este
destul de asemănător cu al nostru și în același timp atât de diferit, iar această diferență vine
tocmai din felul profesorilor de a preda și a copiilor de a învăța.
Da, sunt sigură că o schimbare majoră este necesară în sistemul nostru de învățământ, așa
cum se simte nevoia peste tot în lume.
La facultate, în toți acești ani, mulți profesori ne -au sfătuit ca atunci când vom fi la clasă, în
fața elevilor, să predăm așa cum simțim, prin ce metode noi vrem și credem că se potrivesc clasei
noastre, să fim cât mai aproape de copii , să avem în centru copilul, personalitatea și nevoile lui și
să încercăm să scoatem din fiecare ce are mai bun, să -i ajutăm să se descopere, să formăm
personalități, nu să uniformizăm , să formăm oameni liberi și de valoare, nu „roboți ”.
Din vara trecută am tot auzit că peste douăzeci de ani, copiii noștri vor avea meserii care azi
nici nu există. M -am gândit la acest lucru și este real. Când eram mică exista u meserii care azi nu
mai sunt și au apărut altele despre care nici nu ne imaginam.
Dacă este așa, de ce ne educăm copiii ca acum 20 – 30 de ani și pentru ce îi pregătim?
Cred că aceasta este întrebarea pe care mi -o tot pun, iar răspunsul pe care îl am (deocamdată )
este unul cât se poa te de simplu: „În acest fel ….. pentru nimic! ” (Sper să mă înșel și să fie doar o
perioadă în care chiar trăiesc „dezamăgirea ”.)

2. Faceți o scurtă comparație între două alternative educaționale existente în România .
Pedagogia Montessori – Pedagogia Waldorf
Sunt două dintre cele mai apreciate sisteme educ aționale din lume, apărute ca o
alternativă la învățământul extrem de rigid de pân ă la apariție. Montessori și Waldorf sunt
căutate de tot mai mulți copii pentru educația copiilor lor.
Atât Montessori, cât și Waldorf sunt sisteme de educație construite pentru a fi cât mai
aproape de copil oferind un mediu de învățare foarte plăcut. Ambe le pedagogii își propun să
descopere aptitudinile copilului și în același timp să îl ajute să se dezvolte moral. Cele două școli

descurajează prezența televizorului în viața copilului și consideră acest lucru determinant pentru
dezvoltarea educațională, in telectuală și socială a acestora.
Pedagogia Montessori crede în dezvoltarea armonioasă a copilului prin puterea acestuia
de a alege să facă ceea ce îi place. Copilul este lăsat să aleagă ce își dorește să studieze în funcție
de abilitatea lui de a ști ce a r vrea să facă în viață. Copilul este lăsat să se dezvolte în funcție de
propriul instinct. Pe tot acest parcurs, profesorul este un ghid. Dezvoltarea caracterului copilului
în procesul de învățare este foarte important , copilul învățând să aibă grijă de e l, de mediu și de
cei din jurul lui.
În cadrul pedagogiei Waldorf , profesorul are un rol mai important pentru că este cel care
îl ghidează pe copil să își dobândească cunoștințele. Sistemul îl învață pe copil sp crească, să se
dezvolte și să își împlineasc ă destinul. De asemenea, importanța spiritualității este foarte mare în
școlile Waldorf. Promovează responsabilitatea socială și toleranța față de semeni.
În pedagogia Montessori, învățarea se va face cu ajutorul acelor jocuri și jucării
educaționale potrivite care îl vor ajuta pe copil să înțeleagă concepte și să descopere lucruri noi.
În pedagogia Waldorf este încurajată creativitatea și originalitatea, co piii își fac adesea
singuri, jucăriile.
Pedagogia Montessori are patru stadii de dezvoltare:
0-6 ani: învățarea are la bază propriul simț al copilului și se dezvoltă independent ;
6-12 ani: în această etapă, copiii învață să socializeze în grupuri ;
12-18 an i: copiii se luptă cu instabilitatea psihologică provocată de pubertate, chiar dacă
descoperă noi direcții creative, demnitatea și simțul justițiar. Încep să se construiască ca adulți.
18-24 ani: în această etapă, tinerii adulți sunt pregătiți să aprofunde ze cultura și științele, își
asumă roluri de lider și capătă independență financiară.
Pedagogia Waldorf are la bază trei etape principale de dezvoltare:
1-6 ani: copiii încep să învețe prin activități practice, învață prin experimentare și prin imitație;
7-14 ani: în această etapă, copiii învață prin activități care le solicită imaginația, ghidați de
profesori. Atenția este îndreptată spre emoții și creativitate;
Peste 15 ani: în această et apă, copiii încep să învețe lucruri precum responsabilitatea socială sau
etică. Aceasta este etapa discriminării.
În cadrul pedagogiei Montessori, profesorii folosesc o abordare constructivă. La școlile
Montessori nu există note sau alte moduri de a „pedepsi ”elevii. Mediul din școli este unul curat,

clar și armonios. Copiii sunt încurajați să facă mișcare și sport. În clase, copiii sunt de vârste
diferite pentru a -și dezvolta abilitățile de socializare și pentru a învăța unul de la celălalt.
În cadrul pedagogiei Waldorf, profesorii țin cont nu doar de educația academică a
copiilor, dar și de dezvoltarea lor emoțională și psihică. Școala încurajează învățarea
colaborativă.
Asemănări Deosebiri
Montessori Waldorf
Ambele sisteme educaționale:
-s-au dez voltat în ultimul timp
foarte mult la nivel global ;
-se bazează pe mulți ani de
experiență în întreaga lume;
-au un mare respect pentru
copil ca individ
-cred în protejarea copiilor de
stresul cotidian;
-descurajează folosirea
televizorul ui;
-cred în puterea naturii și a
unei educații complexe a
copilului atât la nivel spiritual,
cât și mental și fizic;
-se bazează pe creativitate,
fiecare copil fiind considerat
diferit și creativ în felul lui;
-au fost închide de naziști în
cel de -al doilea război mondial
pentru că au refuzat să
îmbrățișeze ideologia acestora;
-oferă o mare varietate de artă. -copiii pot începe să înve țe să
citească și să scrie sau să
învețe să gătească ori să facă
curat încă de la 3 ani;
-copiii pot primi lecții
individuale de la profesor și
uneri copiii dau lecții altor
copii ;
-copiii sunt în grupuri mixte
de vârstă;
-învățarea se bazează pe
experiența de viață a copiilor
și se folosesc materiale care îi
vor ajuta să se descurce în
situații concrete;
-alegerile copilului sunt
respectate și protejate;
-fantezia și imaginația fac
parte din p rocesele creative;
-când încep să studieze
materiile din programă ,
cuvântul „joacă ” nu le va mai
descrie activitățile, ci „muncă ”
pentru că ei sunt respectați și
considerați adulți. -copiii vor avea activități
creative până în jurul vârstei
de 7 ani, când vor învăța să
scrie, să citească și să numere;
-copiii învață într -un mod mai
tradițional, profesorul predă,
iar copiii stau în bănci;
-copiii sunt în grupuri de
aceeași vârstă;
– au același profesor și aceiași
colegi pentru o perioadă de 6
ani;
-joaca este văzută ca o parte
din munca educatorilor și a
copiilor, cei care predau o fac
mereu cu ajutorul poveștilor.